SURSE PROPRII

7/28/2019 SURSE PROPRII

http://slidepdf.com/reader/full/surse-proprii 1/22

SURSE PROPRII

IN

FINANTAREA UNEI AFACAERI



CUPRINS

ARGUMENT ... .... ... .... .... .... ... ... ... ... ... ... ...

CAPITOLUL 1 : SURSE PROPRII IN FINANTAREA UNEI

AFACERI

1.1 IDENTIFICAREA TIPURILOR DE SURSE DE FINANTARE....................

1.2 CAPITALURILE PROPRII.......................................................................

1.3 AUTOFINANTAREA.............................................................................

1.4 APORTUL LA CAPITALULT PROPRIU.....................................................

1.5 PROGRAM FINANCIAR PENTRU SUSTINEREA UNEI FACAERI PROPRI



CAPITOLUL 1: SURSE PROPRII ÎN FINANŢAREA UNEI AFACERI

1.1 IDENTIFICAREA TIPURILOR DE

SURSE DE FINANTARE

FINANTAREA Reprezinta procesul de asigurare a fondurilor banesti necesare

desfasurarii activitati. Finantarea prezinta importanta deosebita pentru supravietuirea si

dezvoltarea unei afac Sursele de finantare sunt adaptate la nevoile agentului economic si se

regasesc in cadrul structurilor patrimoniale de pasiv sub denumirea de capitaluri. Finantarea

poate fi realizata prin surse proprii sau surse straine ,externe ( din afara inteprinderi )

Tipurile de surse sau

mijloacele de finantare

ale unei afaceri

Avantaje Grupa din

palnul de

conturi

Sursele proprii

autofinantarea

aport la capital

amortizarea

o mentinerea independentei

si autonomiei financiare

o nu se creeaza obligati

suplimentare ( dobanzi

sau garantii )

o asigura pastrarea capacitati

intreprinderi de a contracta

credite

o constituie un mijloc sigur

sde acoperire a necesitatilor

financiare

Grupele 10 , 12



Surse straine

provizioane si ajustari

pentru deprecierea

activelor

datori fata de terti

imprumut pe termen

scurt, mediu sau lung

finantarea

nerambursabila

o timp scurt de acces la resursele

financiare necesare

o este accesibil in orice moment

o poate fi obtinut un volum

variabil de resurse financiare ,

functie de necesitati

o posibilitatea de negociere a

conditiilor de rambursare

o este pastrata independeta si

autonomia financiara .

Grupele 40 44

,46.39.49.28.15

Aportul la capital al asociaţilor sau acţionarilor se realizează prin cumpărarea de

acţiuni sau părţi sociale.

Autofinanţarea se realizează prin reinvestirea unei părţi din profitul net.

Datoriile faţă de terţi (pasivele stabile) reprezintă atragerea în circuitul economic alagentului economic a unor disponibilităţi ce aparţin altor persoane fizice şi juridice pentru

finanţarea activităţii economice:

creditul comercial acordat de furnizorii şi clienţii firmei;

sume corespunzătoare:

o părţilor din profit repartizate şi nedistribuite;

o impozitelor;

o rezervelor pentru plăţi viitoare;

acumularea de pasive de la începutul lunii până în ziua în care se fac plăţi

aferente salariilor;

ajustări privind deprecierea activelor.

Capitalurile împrumutate reprezintă sume împrumutate de agentul economic de pe

piaţa de capital în anumite condiţii (scadenţă certă, dobândă fixă, valoare de rambursat

cunoscută) şi îmbracă mai multe forme:



credit obţinut de la instituţiile financiare;

împrumut obligatoriu (din emisiune de obligaţiuni);

leasing.

Finanţarea reprezintă procesul de asigurare a fondurilor băneşti necesare

desfăşurării activităţii întreprinderii. Este realizată prin surse proprii sau surse

străine (din afara întreprinderii).

Concluzie: sursele proprii constituie cea mai sigură sursă de finanţare, şi determină

autonomie financiară.

Pasivele stabile (sursele atrase) nu sunt purtatoare de dobândă, dar sunt nesigure ca

volum şi structură.

Apelul la sursele străine presupune recurgerea la îndatorare.

Aplicaţie: Identificaţi sursele proprii şi împrumutate utilizate pentru finanţarea unei

afaceri, cunoscând urmatoarele date din bilanţul contabil: credite bancare pe termen lung

40000, furnizori 5000, provizioane 2000, capital social 25000, rezerve 3000, ajustări privind

Finanţareaafacerii

Fonduri

proprii,

îm rumut

Credite

bancare

Emitere de

acţiuni

Emitere de

obligaţiuni

Credite

comerciale



deprecierea materiilor şi materialelor 400, amortizarea imobilizărilor corporale şi necorporale

3000.

Rezolvare:

Surse proprii Surse împrumutate

Capital social Credite bancare pe termen lung

Rezerve Provizioane

Amortizare Furnizori

Ajustări privind deprecierea

31000 47400



1.2 SELECTAREA SURSELOR PROPRII DE FINANŢARE ALE

AGENTULUI ECONOMIC ŞI CARACTERISTICILE ACESTORA

Capitalurile proprii

Capitalurile proprii reprezintă sursele proprii de finanţare ale agenţilor economici

formate prin aporturile actionarilor sau asociaţilor, dar şi prin autofinanţare, respectiv din alte

surse proprii, cum ar fi profitul obţinut.

Capitalul propriu (juridic) se defineşte ca dreptul de proprietate pe care îl au asociaţii

asupra capitalului investit într-o întreprindere la data încheierii bilanţului, potrivit relaţiei:

Activ – Datorii = Capital

Sursele (capitalurile) proprii sunt utilizate pentru finanţarea proprie a bunurilor

economice, şi au urmatoarea structură:

Structura

capitalurilor proprii

Mod de constituire ca sursă de finanţare a întreprinderii

Capital individual sau

social

are caracter avansabil

se constituie la înfiinţarea societăţii comerciale, fiind condiţia

existenţială a existenţei şi funcţionării acesteia

capitalul social se împarte în:

- capital subscris nevărsat – capitalul promis/ datorat de

asociaţi în momentul constituirii societăţii

- capital subscris vărsat – parte din capital subscris care

a fost fizic pus la dispoziţia societăţii.

este o sursă pusă la dispoziţia agentului economic de către

proprietari ka înfiinţare

poate fi majorat sau diminuat pe parcursul existenţei societăţii

reprezintă valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale

subscrise de acţionari sau asociaţi

Prime de capital Prime de capital sunt create ca diferenţă între:

valoarea noilor aporturi şi valoare nominală a acţiunilor –



părţilor sociale

preţul de emisie şi valoarea nominală a acţiunilor – părţilor

sociale

valoarea obligaţiunilor convertibile şi valoarea nominală a

acţiunilor – părţilor sociale

valoarea contabilă a acţiunilor sau părţilor sociale şi valoarea

nominală a acţiunilor – părţilor sociale

Sunt determinate de operaţiile de creştere a capitalului prin:

noi aporturi

noi emisiuni de acţiuni

fuziunea societăţii cu alte societăţi

conversia obligaţiunilor în acţiuni

Rezerve de reevaluare reprezintă plusuri create în urma reevaluării activelor

imobilizate; pot fi micşorate dacă în urma unor reevaluări

ulterioare valoarea activelor scade

sunt menţinute cât timp bunurile la care se referă nu au fost

amortozate sau vândute

rezervele rezultate din reevaluare pot fi încorporate în rezerve

sau în capitalul social

plus valoarea rezultată în urma reevaluării elementelor

amortizabile se va transfera, eşalonat sau la termenul final al

amortizării asupra rezervelor

plus valoarea rezultată ca valoare a reevaluării elementelor

care nu fac obiectul amortizării se va transfera asupra

capitalului

Rezerve rezervele se constituie din profit sau din rezerve din

reevaluare şi prime de capital (în raport cu cotele afectate prin

lege sau act constitutiv), din alte resurse capitalizate de

întreprindere până la o decizie contrară

rezervele pot fi:

- legale – constituite din profitul brut pentru protejarea

capitalului

- statutale – constituite din profitul net sau alte surse şi



utilizate potrivit statutului

- surplus din rezerve din reevaluare – preia soldul final

creditor al contului rezerve din reevaluare, atunci când

imobilizarea pentru care s-a constituit iese din

patrimoniu

- alte rezerve – constituite din profitul net sau alte surse

şi utilizate potrivit hotărârilor adunarii generale a

asociaţilor

Rezultat reportat reprezintă partea de rezultat a cărui afectare financiară a fost

amânată de Adunarea Generală a Asociaţiilor sau

Acţionarilor ;

el poate fi un rezultat reportat pozitiv (profit nerepartizat) sau

negativ (pierdere neacoperită):

- profitul figurează ca sursă proprie de finanţare până

in momentul distribuirii sale pe destinaţii stabilite

prin lege sau prin statutul întreprinderii societate

- pierderea diminuează sursele proprii de finanţare

pana la acoperirea sa din rezultatul exerciţiului

următor sau din reyervele destinate in acest sens.

Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile

corespunzătoare exerciţiului financiar

este sub formă de profit/pierdere

la sfârşitul exerciţiului financiar:

- pierderea este acoperită sau reportată

- profitul este repartizat sau reportat

Atât autofinanţarea căt şi finanţarea prin noi aporturi sunt strâns legate de capitalurile

proprii ale agentului economic.

Autofinanţarea

Autofinanţarea constituie elementul de bază căruia finanţarea străina este solicitată si

atrasă de către agentul economic deoareceŞ

furnizează indicaţii cu privire la performanţele întreprinderii



creeaza capacitatea de rambursare a datoriilor

dă o măsura riscului pe care furnizorii de fonduri şi-l asumă

asigură pe investitorifinanciari asupra posibilităţilor de valorificare şi

rambursare a fondurilor pe care le vor investi.

Autofinanţarea corespnde unui surplus monetar degajat de întreprindere în urma

activitaţii desfaşurate.

Autofinanţarea reprezintă ceea ce rămane întreprinderii după ce au fost

remunerati:personalul,statul,creditorii şi acţionarii.

Autofinanţarea se poate determina prin două metode:

Metoda I – metoda excedentului brut de exploatare

ETAPA INDICATOR DE PLECARE INDICATOR DE

DEDUS

REZULTAT

1. Vânzări de mărfuri Costul de achiziţie al

mărfurilor

Marja comercială

2.

Vânzări de produse,lucrări şi servicii

Produse anexe

Producţia stocată

Producţia de imobilizări

Producţia exerciţiului

3. Marja comercială

Producţia exerciţiului

Cheltuieli cu

materii prime şi

materiale

Cheltuieli cu

lucrările şi

serviciile primite

de la terţi

Valoarea adăugată

4. Valoarea adăugată

Subvenţii de exploatare

Impozite, taxe,

vărsăminte

asimilate

Cheltuieli cu

Excedent brut din

exploatare



personalul şi

asigurările

sociale

5. Excedent brut din

exploatare

Alte venituri din

exploatare

Venituri financiare

Venituri extraordinare

Alte cheltuieli de

exploatare

Cheltuieli

financiare

Cheltuieli

extraordinare

Cash flow brut

6. Cash flow brut Impozit pe profit Cash flow net (marja

brută de autofinanţare

7. Cash flow net Dividende Autofinanţare

Metoda a II-a – Metoda rezultatului net contabil

ETAPA INDICATOR DE

PLECARE

INDICATOR DE

DEDUS

REZULTAT

1. Rezultatul net

contabil

Provizioane,

ajustări pentru

depreciere

privind

activitatea de

exploatare şi

financiară

Rezultatul din

cesiunea

elementelor

de activ

Reluări de

provizioane şi

ajustări pentru

depreciere

privind

activitatea de

exploatare şi

financiară

Capacitatea de

autofinanţare

Aportul la capitalul propriu

Capitalul unei societăţi poate fi modificat prin voinţa comună a asociaţilor.



Societatea are nevoie de un capital mai mare, atunci când doreşte consolidarea situaţiei

financiare, sau doreşte o întărire a credibilităţii sale faţă de terţi sau salariaţii proprii.

Capitalul social sau individual poate fi ma jorat pe parcursul existenţei agentului

economic prin:

noi aporturi în numerar şi în natură

operaţiuni interne: încorporarea rezervelor, a primelor legate de capital, a rezervelor

din reevaluare, a rezultatului reportat sau rezultatului curent

conversia datoriilor în acţiuni.

Motivele majorării capitalului social pot fi următoarele:

societatea este prosperă din punct de vedere financiar;

societatea se află într -un impas financiar.

În ambele situaţii se doreşte atragerea de lichidităţi, dar fără a apela la credite bancare,

atrăgând astfel noi asociaţi.

Majorarea capitalului social prin noi aporturi în numerar şi în natură

Prin această modalitate de majorare capitalului, societatea urmăreşte să obţină anumite

bunuri corporale sau disponibilităţi băneşti necesare desfăşurării sau extinderii activităţii sale.

Recurgând la majorare, societatea este scutită de un efort financiar imediat sau care depăşeşte

posibilităţile sale financiare.

Scopul creşterii capitalului social prin noi aporturi este:

atragerea de noi resurse în vederea finanţării operaţiilor de investiţii;

consolidarea situaţiei financiare.

Creşterea capitalului pe această cale se realizează prin:

emisiunea de acţiuni noi pentru aport în numerar şi aport în natură, la aceeaşi valoare

nominală cu a vechilor acţiuni, dar la un preţ de emisiune cuprins cuprins între

valoarea nominală şi valoarea matematică contabilă;

prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente; acest ultim procedeu poate fi

aplicat numai cu acordul tuturor acţionarilor.



Emisiunea noilor acţiuni la un preţ mai mic decât valoarea matematică contabilă

determină o depreciere a vechilor acţiuni. Din acest motiv, vechii acţionari trebuie protejaşi

prin distribuirea unor drepturi de subscriere (DS-uri) – titluri de valoare care intră în paritate

cu vechile acţiuni. Fiecare potenţial cumpărător trebuie să indemnizeze cu valoarea DS-ului

un număr de acţiuni vechi egal cu raportul de paritate pentru a obţine o acţiune nouă.

Raportul de paritatea = Acţiuni noi/ Acţiuni vechi

D.S. se calculează ca diferenţă între valoarea contabilă veche şi valoarea contabilă

nouă.

D.S. = Valoarea contabilă veche – Valoarea contabilă nouă

Teoretic un DS este egal cu pierderea de valoare înregistrată de o acţiune veche. În

realitate DS-urile sunt titlurile negociabile, unele cotate la bursă şi, ca urmare, valoarea lor

este mai mare sau mai mică decât pierderea înregistrată de acţiuni.

Exemplu:

FE……. cu un capital social de 100.000 lei, format din 20.000 acţiuni a 6 lei valoare

nominală, emite 10.000 de acţiuni noi, pentru remunerarea unui aport în numerar la un preţ de

emisiune de 6,5 lei. Valoarea matematică contabilă a acţiunilor înainte de creşterea capitalului

social era de 7 lei.

Să se calculeze valoarea contabilă a acţiunilor după majorarea capitalului şi valoarea

unui DS.



Rezolvare:

Acţiuni Număr Valoare

unitară

Valoare totală Valoarea contabilă

matematică a

acţiunilor după

creştere

Vechi 20.000 7.0 140.000 205000/30000 = 6.8

Noi 10.000 6.5 65.000 Valoarea teoretică a

unui DS

După

creştere

30.000 6.8 205.000 DS = 7 – 6.8 = 0.2

lei

Din datele prezente mai sus rezultă o pierdere în valoare de 0,2 lei/ acţiune.

Ca urmare, un acţionar care deţine înainte de creşterea capitalului o acţiune cu o

valoare matematică contabilă de 7 lei, va deţine după emisiune aceeaşi acţiune, dar la ovaloare de 6,8 lei.

Pentru a-i asigura protecţia, ţinând seama de paritatea între acţiunile noi şi cele vechi,

care este de la 1 la 2 (10000/20000), societatea trebuie să-i distribuie vechiului acţionar 2 DS-

uri pentru fiecare acţiune. Astfel încât:

valoarea unei acţiuni va fi formată din preţul de emisiune de 6,5 lei plus două DS-uri

de 0,2 lei/ acţiune

noul acţionar, pentru a putea cumpăra o acţiune la preţul de emisiune de 6,5 lei numai

dacă a cumpărat de la vechii acţionari 2 DS-uri a 0,2 lei fiecare.

Majorarea capitalului social prin operaţiuni interne

Creşterea capitalului social prin operaţiuni interne se realizează prin încorporarea în

capitalul social a celorlalte structure ale capitalurilor proprii:



- rezerve (cu excepţia celor legale);

- prime legate de capital;

- rezultat reportat;

- profit şi pierdere;

- rezerve din reevaluare.

Scopul acestei modalităţi de creştere este stabilizarea resurselor deja existente în

întreprindere (stabilitatea capitalului social fiind mai mare decăt aceea a rezervelor şi a

profitului, care pot fi oricând distribuite acţionarilor sub formă de dividende).

Forma în care se realizează creşterea de capital este:

emisiunea de acţiuni noi şi distribuirea lor în mod gratuit vechilor acţionari proportional cu numărul acţiunilor deţinute;

mărirea valorii nominale a acţiunilor existente

Dacă este majorat, capitalul social prin operaţiuni interne, această operaţie implică

emisiunea şi distribuirea în mod gratuit de acţiuni sau mărirea valorii nominale a acţiunilor

vechi. Astfel, are loc o depreciere a vechilor acţiuni şi, pentru protejarea vechilor acţionari, se

distribuie titluri de valoare negociabile, DA-uri (drepturi de atribuire).

Mecanismul de calcul şi funcţionare al DA-urilor este similar cu cel al DS-

urilor.

Valoarea pentru un drept de atribuire este o valoare teoretică, deoarece este cotat

alături de alte titluri pe piaţa financiară. Fiind vândut sau cumpărat, are o valoare bursieră.

Exemplu:

FE……., cu un capital social de 170.000 lei, format din 34.000 acţiuni a 5 lei valoare

nominal, decide încorporarea în capital a primelor de emisiune în valoare de 4.000 lei, a

primelor de aport în valoare de 8.000 lei. Acţiunea, înainte de creştere, avea o valoare

contabilă de 5,94 lei. Numărul acţiunilor emise pentru a fi distribuite gratuit acţionarilor este

de 2.400 titluri.



Rezolvare:

Încorporarea primelor în capital se face la nivelul valorii nominale a acţiunilor

gratuite.

În urma creşterii capitalului social prin emisiunea şi distribuirea în mod gratuit de

acţiuni sau prin mărirea valorii nominale a vechilor acţiuni are loc o depreciere a vechilor

acţiuni. Ca urmare, şi în acest caz se pune problema asigurării protecţiei acţionarulor prin

distribuirea unor DA-uri (drepturi de atribuire). Aceste drepturi pot fi negociate.

Acţiuni Număr Valoarea

unitară

Valoarea

totală

Valoarea

acţinilor după

creştere

Vechi 34000 5,94 202000 202000/36400 =

5,54

Noi 2400 Valoarea

teoretică a unui

DS

După creştere 36400 5,54 202000 DA = 5,94 – 5,55

= 0,4

Rezultă o reducere de valoare de 0,4 lei care poate fi acoperită prin distribuirea

drepturilor de atribuire (DA). Ţinând seama de paritatea dintre acţiunile vechi şi cele noi de

2.400/34.000 = 1/7 rezultă că pentru fiecare 7 acţiuni vechi societatea trebuie să distribuie o

acţiune nouă.

Majorarea capitalului social prin conversia datoriilor

Creşterea capitalului prin conversia datoriilor implică transferal la capitalurile

proprii unei sume care figura anterior în conturile de datorii, fără a modifica mărimea

globală a surselor de finanţare. Totodată obligatarii trebuie să-şi dorească să devină acţionari,

iar acţiunile emise trebuie să aibă o valoare apropiată de cea a obligaţiunilor. Diferenţa dintre

valoarea nominal totală a obligaţiunilor şi cea a acţiunilor noi emise se va înregistra în

contabilitate la prima de emisiune.



Scopul acestei operaţii este diminuarea datoriilor fără a se aplea la trezorerie,

reconstituirea capacităţii de îndatorare şi a capacităţii de finanţare.

Forma în care se realizează creşterea de capital este emisiunea de acţiuni noi şi

distribuirea lor în mod gratuit deţinătorilor de obligaţiuni convertibile; diferenţa dintrevaloarea obligaţiunilor şi cea a acţiunilor se înregistrează la prime de capital.

Exemplu:

FE……, cu un capital social de 170.000 lei, format din 34.000 acţiuni a 5 lei valoare

nominal, decide conversia a 1000 obligaţiuni cu valoare nominal de 5 lei în 1000 acţiuni,

preţul de rambursare al unei obligaţiuni fiind de 6 lei.

Să se calculeze valoarea totală a capitalului social după conversia obligaţiunilor în

acţiuni şi prima de conversie.

Rezolvare:

Acţiuni Număr Valoare

unitară

Valoare

totală

Prima de conversie

1000*6 – 1000*5 = 1000

Vechi 34000 5 170000

Noi 1000 5 5000

După creştere 35000 5 175000



La constituirea societăţilor, părţilor sociale şi acţiunilor li se atribuie valoarea nominal

care este specificată şi în actul constitutive.

Capital social = număr acţiuni / părţi sociale*valoare nominală

Pentru evaluarea acţiunilor (titluri negociabile), valoarea nominal are, de regulă, o

importanţă redusă. Începând cu primele operaţii generatoare de rezultat, valorile reale sunt

diferite de valoarea nominal. În toate situaţiile când acţiunile sunt plasate la un preţ mai mare

decât valoarea nominal diferenţele sunt înregistrate sub forma primelor de capital.

Valoarea de emisiune – reprezintă valoarea de piaţă la care se vând acţiunile emise de

către întreprindere.

Valoarea de piaţă – este preţul pe care investitorul este dispus sa-l plătească pentru o

acţiune pe piaţa liberă. Valoarea de piaţă este stabilită prin negociere la bursa de valori, pe

baza raportului dintre cerere şi ofertă, raport numit cotaţie.

Valori patrimoniale (de active net) exprimă valoarea (V) c ear trebui să revină

asociaţilor, dacă aceştia ar partaja elementele de active existente în societate, după plata

datoriilor. Valorile patrimoniale sunt: valoarea matematică contabilă şi valoarea de lichidare a

titlurilor.

Valoar ea matematică contabilă reprezintă valoarea de protective a acţionarilor vechi

faţă de noii acţionari şi se calculează raportând capitalurile proprii la numărul de titluri.

V.C = Capitaluri proprii / Număr de acţiuni

Valoarea de lichidare a titlurilor este valoarea care rezultă din vânzarea forţată a

întreprinderii într+un interval limitat.

Valoarea matematică contabilă se compară cu:

valoarea nominal a titlurilor, rezultând gradul de capitalizare a rezultatelor pe

parcursul activităţii întreprinderii;



valoarea de pe piaţă a titlurilor, rezultând aprecierea de către investitori a

performanţelor înregistrate de întreprindere.



1.4 AMORTIZAREA

Antrenarea imobilizărilor corporale în procesele economice desfăşurate în cadrulîntreprinderilor duce la deprecierea acestora:

o ireversibilă (amortizare);

o reversibilă (ajustări privind deprecierea).

Amortizarea:

exprimă reducerea de valoare privind activele imobilizate ca rezultat al folosirii sau

nefolosirii acestora;

se constituie pe seama cheltuielilor, care se măresc în mod corespunzător.

Din punct de vedere financiar, amortizarea este o sursă de autofinanţare a capitalului

imoblizat care se constituie, chiar şi în cazul în care întreprinderea nu realizează profit, prin

prelevarea asupra rezultatului. Amortizarea este deci o component esenţială a capacităţii de

autofinanţare (CAF).

În România sunt premise următoarele metode de calcul a amortizării: liniară,accelerate, degresivă, proportional cu volumul activităţii desfăşurate.



Amortizare

Rezultatul reportat

Rezultatul exerciţiului

Rezerve

Rezerve din reevaluare

Prime de capital

Capital

Surse proprii de

finanţare ale

agentului economic

SURSE PROPRII

Documents

Transcript of SURSE PROPRII