Sursă principală de impact antropic din orasul Sibiu – Transportul

Protecţia mediului este o funcţie a societăţii umane şi reprezintă ansamblul mijloacelor şi măsurilor întreprinse de către aceasta pentru păstrarea echilibrului ecosferei, dezvoltarea valorilor materiale şi spirituale, asigurarea condiţiilor favorabile de viaţă pentru generaţiile actuale şi viitoare.

Degradarea, conform Dicţionarului de ecologie (Neacşu, Apostolache, 1982), este modificarea particularităţilor unui obiect sau sistem în sensul scăderii calităţii acestuia.

Prin degradarea mediului înconjurător se înţelege procesul de alterare a calităţilor fizice, chimice şi biologice ale acestuia.

Nici o activitate economică umană nu prezintă „risc zero”, şi anume orice activitate umana din zilele noastre are un impact mai mic sau mai mare asupra mediului.

În ţara noastă protecţia mediului este reglementată în principal de Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005, care în cazul trasnsportului se completează cu alte acte normative din legislaţia dreptului comunitar.

Dia art.3 reies principiile şi elementele strategice ce stau la baza acestei ordonanţe de urgenţă şi care fac trimitere la protecţia mediului, iar în legatură directă sau indirectă cu transportul sunt:

principiul integrării politicii de mediu în celelalte politici sectoriale; principiul precauţiei în luarea deciziei; principiul acţiunii preventive; principiul reţinerii poluanţilor la sursă; principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului

biogeografic natural; utilizarea durabilă a resurselor naturale; informarea şi participarea publicului la luarea deciziilor, precum şi accesul la

justiţie în probleme de mediu; dezvoltarea colaborării internaţionale pentru protecţia mediului.

În art. 4 sunt redate câteva modalităţile de implementare a principiilor şi a obiectivelor strategice care în legătură cu transportul sunt:

prevenirea şi controlul integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;

adoptarea programelor de dezvoltare, cu respectarea cerinţelor politicii de mediu; corelarea planificării de amenajare a teritoriului şi urbanism cu cea de mediu; introducerea şi utilizarea pârghiilor şi instrumentelor economice stimulative sau

coercitive; rezolvarea, pe niveluri de competenţă, a problemelor de mediu, în funcţie de

amploarea acestora; promovarea de acte normative armonizate cu reglementările europene şi

internaţionale în domeniu; crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului; menţinerea şi ameliorarea calităţii mediului; reabilitarea zonelor afectate de poluare;

promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului; educarea şi conştientizarea publicului, precum şi participarea acestuia în procesul

de elaborare şi aplicare a deciziilor privind mediul; înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea

oamenilor.Transportul joacă un rol important în dezvoltarea economică a statului, dar totodată el

este unul dintre cei mai importanţi poluatori ai mediului înconjurător.Principalele probleme care sporesc impactul transportului auto asupra mediului:

• calitatea combustibilului;• insuficienţa nodurilor de intersecţie pe autobanuri, a staţiilor auto şi parcărilor

auto moderne;• calitatea nesatisfăcătoare a învelişului rutier, în special în interiorul cartierelor;• parcarea automobilelor în curţi, pe gazoane şi pe trotuare;• exploatarea îndelungată şi starea tehnică nesatisfăcătoare a unităţilor de

transport etc.

Căile de soluţionare a problemei sunt reflectate în:• actele legislative şi normative naţionale în vigoare.

Este necesar de a menţiona în primul rând, faptul că responsabilitatea pentru reducerea poluării mediului de la sursele mobile ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice centrale, responsabile pentru elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul transportului. Politica de transport determină în mare măsură, starea mediului în care noi trăim.

Cu regret, ministerele/departamentele ramurale nu acordă atenţia cuvenită protecţiei mediului înconjurător, deoarece consideră că aceasta este o prerogativă doar a Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale.

Factori de mediu şi interacţiunea lor cu transportul:

1) Aerul

- poluarea aerului - este produsă în principal de gazele arse eşapate de către motoarele termice.

Traficul rutier din zonele urbane este responsabil pentru peste 10% din emisiile totale de dioxid de carbon – principalul gaz cu efect de sera – din UE.

Cu fiecare noi 4.3 milioane autoturisme care circula pe drumurile europene în fiecare an, emisiile de CO2 produse de transport pot fi cu până la 40% mai mari în 2010 decât în 1990 – subminând eforturile făcute de celelalte sectoare industriale în realizarea angajamentelor europene asumate la Kyoto.

Pentru diminuarea poluării aerului se poate acţiona pe două direcţii (asupra mijloacelor de transport):

-reducerea toxicităţii gazelor eşapate de motoarele clasice, care funcţioneaza cu benzină sau motorină şi folosirea unor purtători de energie (noi combustibili), care prin natura proceselor chimice dau naştere la gaze nenocive (este cazul motoarelor cu hidrogen şi a celor care folosesc energia solară) sau cu nocivitate redusă (eliminarea benzinei cu Pb, ce conţinea tetraetil de plumb). 

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care susţin protecţia aerului de poluarea cauzată de transport ar fii:

Art. 59 Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

b)elaborează, promovează şi actualizează Strategia naţională în domeniul protecţiei atmosferei şi Planul naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei;g)administrează Registrul naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră; h)coordonează Sistemul naţional de estimare a emisiilor de gaze cu efect de seră;k)organizează activitatea de monitoring privind calitatea aerului la nivelul întregii ţări; l)stabileşte, după caz, prin actele de reglementare, valori limită de emisie mai restrictive şi măsurile necesare în vederea respectării plafoanelor naţionale de emisii, respectiv a încărcărilor şi nivelelor critice. Art. 64 Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu: a)să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;d)să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise prevăzute în legislaţia în vigoare; e)să asigure, la cererea autorităţilor competente pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;

- zgomotul - reducerea acestuia se poate face fie prin măsuri de antifonare a surselor de zgomot (sistemele de propulsie), fie prin perfecţionarea sistemelor de propulsie pentru diminuarea zgomotului. Efectele zgomotului având o amploare scăzuta, uneori se accepta un nivel ridicat al zgomotului pentru a scadea gradul de poluare a aerului.

Din punct de vedere al zgomotului un autobuz poate fi echivalat cu 10-12 autoturisme, această echivalare depinde de tipul de autobuz precum şi de tipul autoturismelor, dar în acelaşi timp pentru a putea transporta toţi călătorii din autobuz este necesar un numar de 20 de autoturisme, poluarea aerului creşte de aproximativ 10 ori, dar mai sunt şi alte efecte în ceea ce priveşte poluarea, precum creşterea numărului de vehicule, respectiv cresterea poluării aerului.

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care susţin protecţia apei de poluarea cauzată de transport ar fi:

Art. 59Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:

a)elaborează politica naţională şi coordonează acţiunile la nivel naţional, regional şi local privind protecţia atmosferei, schimbările climatice, precum şi pentru protecţia populaţiei faţă de nivelurile de expunere la zgomotul ambiental ce poate avea efecte negative asupra sănătăţii umane, în conformitate cu politicile europene şi internaţionale specifice;j)aprobă şi promovează Planul Naţional de Acţiune pentru reducerea nivelurilor de zgomot; Art. 61Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autorităţile publice

din subordinea sa, supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei şi gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:

a)dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare/planului de acţiuni; b)solicită aplicarea măsurilor tehnologice, a restricţiilor şi interdicţiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanţi;

c)solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental. Art. 62 Deţinătorii, cu orice titlu, de terenuri sunt obligaţi să întreţină perdelele şi

aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

Art. 64 Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:f)să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental.

2) Apa

- poluarea apelor - factori de poluare a apelor la nivel urban sunt deversărea uleiurilor de ungere (care sunt înlocuite în atelierele auto) şi deversarea apelor menajere rezultate din activităţi de întreţinere a mijloacelor şi infrastructurilor de transport (ape reziduale deversate in canalizare de catre spălătoriile auto). 

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care protejează apa de poluarea cauzată de transport ar fi:

Art. 55 – (1) Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii biologice ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.

Art. 56 - (2) Reglementarea activităţilor din punct de vedere al gospodăririi apelor şi controlul respectării prevederilor privind protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice se realizează de către autorităţile competente pentru protecţia mediului, de gospodărire a apelor şi de sănătate.

3) Solul

- poluarea solului - reprezintă orice acţiune care produce dereglarea funcţionării normale a solului ca suport şi mediu de viaţa (pentru plantele terestre superioare) în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, ori apariţia unor caracteristici care reflectă deprecierea fertilităţii sale, respectiv reducerea capacităţii bioproductive atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ. Degradarea trebuie analizată pe urmatoarea succesiune sol-microorganisme-plante superioare-animale-om-societate umană.

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care protejează solul de poluarea cauzată de transport ar fi:

Art. 65 Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, cu titlu sau fără titlu.

Art. 66 - (1)Reglementările privind modalităţile de investigare şi evaluare a poluării solului şi subsolului, remedierea în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate şi cele referitoare la protecţia calităţii solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea celorlalte autorităţi publice centrale competente, stabileşte sistemul de monitorizare a calităţii

mediului geologic în scopul evaluării stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia.

4) Biodiversitatea

Ecosistemele naturale şi seminaturale adăpostesc specii de floră şi faună sălbatică a căror stare este direct legată de starea de sănătate a habitatelor.

Flora şi fauna salbatică nu au avut suferinţe majore din cauza transportului. Dar pentru a cunoaşte în profunzime acest aspect este necesar ca instituţiile specializate să realizeze studii aprofundate pentru a se şti adevărata evoluție a speciilor din flora spontană şi a faunei sălbatice.

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care protejează biodiversitatea de poluarea cauzată de transport ar fii:

art.3 f) principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

5) În relaţie cu sănătatea oamenilor:

Transportul rutier este şi principala sursă de monoxid de carbon şi particule fine, care prezinta riscuri majore pentru sănătate, inclusiv probleme respiratorii cum ar fi astmul. În fiecare an, circa 300,000 persoane mor prematur ca urmare a bolilor produse de poluarea aerului.

Conform Ordonanţa de Urgenţă privind protecţia mediului nr. 195 din 22 decembrie 2005 articolele care protejează sănătatea oamenilor de poluarea cauzată de transport ar fii:

Art. 70 Pentru asigurarea unui mediu de viaţă sănătos, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii: c)să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei; f)să adopte elemente arhitecturale adecvate, să optimizeze densitatea de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradală, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologică, estetică şi recreativă; g)să reglementeze, inclusiv prin interzicerea temporară sau permanentă, accesul anumitor tipuri de autovehicule sau desfăşurarea unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor, cu predominanţă în spaţiile destinate locuinţelor, în zonele destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;

Pe scurt se consideră că impactul negativ al automobilelor asupra mediului se manifestă prin:- degajarea în atmosferă a unor cantităţi enorme de gaze toxice şi cu efect de seră;- deversarea în sol şi apă a produselor petroliere, altor deşeuri lichide;- poluarea sonică supranormativă a mediului urban;- ocuparea unor suprafeţe mari de terenuri din intravilanul oraşului pentru parcări şi parcaje, ca regulă din contul spaţiilor verzi, a trotuarelor, altor teritorii;

- generarea unor cantităţi considerabile de deşeuri solide (anvelope uzate, acumulatoare, produse sintetice, altele).

În acest context, pentru îmbunătăţirea calităţii mediului orăşenesc este necesar de a întreprinde următoarele acţiuni:

• Consolidarea eforturilor, capacităţilor şi potenţialului pentru:- schimbarea principiilor politicii de transport;- respectarea cadrului legislativ normativ şi standardelor în vigoare;- realizarea prevederilor strategiilor, programelor, planurilor existente în

domeniu şi, de asemenea, a tratatelor internaţionale, la care România este parte.

Calea cea bună este exploatarea corectă a mijloacelor de transport, organizarea efectivă şi corectă a traficului automobilistic, renunţarea la automobil atunci când este posibil în favoarea mersului pe jos, bicicletei, altor mecanisme nepoluatoare.

În temeiul celor expuse, pot fi înaintate următoarele propuneri pentru diminuarea impactului transportului auto asupra mediului şi sănătăţii:

Instituirea unui sistem de monitorizare a calităţii aerului atmosferic în oraş (investigarea sistematică a concentraţiilor de gaze nocive, zgomotului, testarea ecologică a automobilelor, utilizarea bioindicatorilor în procesul de monitorizare, elaborarea hărţii poluării aerului).

Organizarea colectării şi prelucrării deşeurilor solide generate în urma exploatării transportului.

Eliberarea de transport a unor străzi din centrul oraşului şi cartierele mai aglomerate din alte sectoare, transformarea lor în spaţii pentru pietoni.

Revenirea la practica de spălare zilnică a străzilor din oraş în perioada uscată. Elaborarea şi aprobarea conceptului de înverzire a terenurilor din vecinătatea arterelor

de circulaţie şi crearea ecranelor de protecţie din vegetaţie între străzi şi blocurile locative.

Reducerea eşalonată a numărului de microbuze care circulă pe străzile centrale ale oraşului Sibiu şi înlocuirea lor cu unităţi de transport public în comun de capacitate înaltă.

Elaborarea şi implementarea programului municipal de dezvoltare a transportului ecologic (electric, cu biciclete), proiectarea şi construirea drumurilor teleferice în cartierele situate pe teritorii de pantă.

Stimularea lărgirii reţelei staţiilor de alimentare cu gaz lichefiat şi natural. Elaborarea şi aprobarea schemei de amenajare a pistelor pentru biciclişti în toate

sectoarele oraşului. Construirea de viaducte la intersecţiile străzilor principale din oraş. Instituirea regulii de aprobare a proiectelor de construcţie a blocurilor locative,

administrative şi de producţie cu condiţia includerii obligatorie în proiect a locurilor pentru parcarea automobilelor conform normativelor.

Introducerea, în cazurile avertismentelor de poluare sporită a atmosferei din oraş, a circulaţiei înjumătăţite a unităţilor de transport după formula: o zi cu numărul de înmatriculare par, altă zi cu numărul impar.