Potentialul Turistic Antropic in Grecia
-
Upload
ella17vr4042 -
Category
Documents
-
view
675 -
download
21
Transcript of Potentialul Turistic Antropic in Grecia
INTRODUCERE.....................................................................................................................................3
CAPITOLUL I. TURISMUL ŞI POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC. NOŢIUNI FUNDAMENTALE ŞI TEORETICE...........................................................................................5
1.1 Teoretizare a noţiunii de turism.........................................................................................................5
1.2. Potenţialul turistic antropic al Greciei. Caracteristici generale......................................................8
1.2.1. Noţiuni teoretice privind potenţialul turistic antropic.................................................................................81.2.2. Patrimoniul turistic cultural-istoric.............................................................................................................9
1.2.2.1. Criterii de identificare ale potenţialului turistic cultural - istoric.....................................................111.2.2.2. Obiectivele cultural-istorice - caracteristici tipologice.....................................................................12
1.3.2. Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură religioasă.................................................................131.3.3. Monumente de artă plastică şi comemorative...........................................................................................161.3.5. Locuri istorice...........................................................................................................................................17
CAPITOLUL II. INSULA CRETA – ANALIZA POTENŢIALULUI TURISTIC ANTROPIC........................................................................................................................................................18
2.1. Insula Creta. Scurt istoric..............................................................................................................18
2.1.2. Creta preistorică........................................................................................................................................182.1.3. Creta minoică - miceniană........................................................................................................................192.1.4. Creta clasică, elenistică, romană şi bizantină............................................................................................202.1.5. Creta veneţiană şi otomană.......................................................................................................................202.1.6. Creta modernă...........................................................................................................................................22
2.2. Obiective turistice antropice la nivelul Insulei Creta..................................................................24
2.2.1. Chania.......................................................................................................................................................242.2.1.1. Situri arheologice în Chania..............................................................................................................252.2.1.2. Muzee şi colecţii în Chania...............................................................................................................26
2.2.2. Prefectura Rethymno.................................................................................................................................272.2.2.1. Situri arheologice în Rethymno.........................................................................................................272.2.2.2. Muzee în Rethymno.........................................................................................................................302.2.2.3. Monumente veneţiene.......................................................................................................................32
1
2.2.2.4. Biserici şi mănăstiri...........................................................................................................................362.2.2.4.1. Biserici.......................................................................................................................................362.2.2.4.2. Mănăstiri....................................................................................................................................37
2.2.3. Prefectura Heraklion.................................................................................................................................392.2.3.1. Situri arheologice în Heraklion.........................................................................................................392.2.3.2. Muzee în Heraklion...........................................................................................................................402.2.3.3. Palate şi apartamente regale..............................................................................................................432.2.3.4. Biserici şi mănăstiri...........................................................................................................................47
2.2.4. Lasithi...................................................................................................................................................472.2.4.1. Muzee şi colecţii.........................................................................................................................472.2.4.2. Biserici şi mănăstiri în Lasithi...........................................................................................................48
2.3. Tipuri de forme de turism specifice Insulei Creta......................................................................49
2.4. Analiza bazei tehnico – materiale în Grecia..........................................................................52
2.4.1. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică...................................................................532.4.2. Structuri turistice cu funcţiuni de agrement..............................................................................................56
2.5. Evoluţia circulaţiei turistice în cadrul regiunii considerate.......................................................59
2.5.1. Evolutia circulatiei turistice dupa numar de sosiri....................................................................................592.5.2. Evolutia circulatiei turistice pe mijloace de transport..............................................................................62
CAPITOLUL III. PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII TURISTICE LA NIVELUL GRECIEI.......................................................................................................................................66
3.1. Investitii si imbunatatiri la nivelul Greciei...................................................................................................663.2. Perspective de dezvoltare a turismului in Grecia.........................................................................................673.3. Perspective de dezvoltare în insula Creta.....................................................................................................68
CONCLUZII.................................................................................................................................70
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................................72
Anexa 1..........................................................................................................................................74
Anexa 2..........................................................................................................................................75
Anexa 3..........................................................................................................................................76
2
INTRODUCERE
3
Desi aparitia turismului se pierde in negura timpurilor si, in consecinta, din cauza lipsei de
informatii istorice nu se poate stabili o data cat de cat certa a detasarii sale ca activitate distincta,
se pare insa ca unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai vechi timpuri. Poate
nu ar fi exagerat daca s-ar afirma ca, desi nu au constitui un scop in sine, satisfactiile turistice ale
unor calatorii au o varsta aproximativ egala cu cea primelor asezari omenesti stabile.
Calatoriile pe care grecii din intreaga Elada le faceau cu ocazia Jocurilor Olimpice,
precum si pelerinajele la locurile de cult, pot fi considerate activitati turistice.
Institutionalizarea turismului pe plan national si organizarea lui in continuare si pe
plan international au determinat un avant continuu al acestuia si au facut ca turismul sa devina
unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinte sociale, economice
si umane deosebit de importante.
Dezvoltarea turismului presupune existenta unui potential turistic care, prin
atractivitatea sa, are menirea sa incite si sa asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocatie
turistica in circuitele turistice interne si internationale si care sa permita accesul turistilor prin
amenajari corespunzatoare.
Avantajul economic pe care il reprezinta turismul international a determonat multe
tari in curs de dezvoltare sa-si sporeasca eforturile pentru dezvoltarea industriei lor turistice, ca
activitate susceptibila de a le furniza o parte din devizele necesare pentru a-si dezvolta economia
nationala.
In conditiile circulatiei turistice din zilele noastre se poate aprecia ca turismul tinde
sa devina tot mai mult una din formele principale de legatura directa intre oameni pe plan intern
si mai ales international. Setea de informatie, preocuparea pentru cunoasterea vietii, economiei,
istoriei si culturii diverselor natiuni vor fi satisfacute intr-o masura tot mai importanta tocmai
prin contactul direct cu realitatea al celor dornici sa o cunoasca. Ca atare, calatoriile cu caracter
turistic vor deveni in tot mai mare masura o componenta principala a procesului complex de
instruire, atat a tinerilor cat si a oamenilor maturi.
Evolutia turismului international este strans legata de destinderea in relatiile politice
dintre state. Turismul mobilizeaza insemnate rezerve si disponibilitati materiale si de timp liber
ale oamenilor, largindu-le si imbogatindu-le orizontul cultural; in acest fel el devine un important
factor de educare, de apropiere si de intelegere intre oameni. Privit prin aceasta prisma, turismul
dobandeste o noua dimensiune, cu profunde semnificatii umane cu valente ce innobileaza o
activitate ce constituie deja o componenta de baza a vietii sociale, nationale si internationale.
4
Ca rezultat al investitilor masive alocate de un numar tot mai mare de state pentru
dezvoltarea circulatiei turistice interne si internationale, a actiunilor promotionale si a facilitatilor
acordate pentru atragerea unui numar cat mai mare de vizitatori in miscarea turistica.
In prezent, ritmurile pentru dezvoltarea infrastructurii turistice manifesta semne de
incetinire si acest trend se va mentine si anii viitori. Organizatia Mondiala a Turismului, in
prognozele elaborate pentru primul deceniu al mileniului trei, estimeaza un ritm mediu anual de
crestere a circulatiei turistice internationale de 3.8- 4 %, dar aceste informatii nu-i incurajeaza in
suficienta masura pe investitri sa se orienteze spre noi amenajari de infrastructura.
Turismul international reprezinta un instrument modern de dezvoltare, producator de
beneficii, dar si generator de probleme, a caror solutionare cere o dezvoltare coordonata si un
management abil pentru a atrage vizitatorii spre destinatiile de vacanta.
5
CAPITOLUL I. TURISMUL ŞI POTENŢIALUL TURISTIC ANTROPIC.
NOŢIUNI FUNDAMENTALE ŞI TEORETICE
1.1 Teoretizare a noţiunii de turism
Activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan
mondial, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind una dintre trăsăturile caracteristice ale secolului
al XX-lea şi în special a celei de a doua jumătăţi a acestuia. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut
şi în condiţii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-
culturală şi economică de mare importanţă, în multe cazuri fiind un factor esenţial în balanţa de
venituri a ţărilor respective.
Termenul de turism este definit după mai multe concepte. Se remarcă următoarele definiţii
din mai multe puncte de vedere.
Turismul, caracterizat pe scurt, apare ca un fenomen economico-social specific civilizaţiei
moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, influenţat de evoluţia ei. Adresându-se
unor segmente sociale largi şi raspunzand pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşează
printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. De asemenea, prin
caracterul său de masă şi prin conţinutul complex, turismul antrenează un vast potenţial
material şi uman, cu implicaţii importante asupra evolutiei economiei ş i societăţii, asupra
relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul "turism" provine din termenul englezesc
"to tour" (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie. Creat În Anglia. În
secolul al XVI -lea, desemnând iniţial acţiunea de a voiaja în Europa. Acest galicism derivă
la rândul său din cuvantul francez "tour"15 şi a fost preluat treptat de majoritatea limbilor
moderne, pentru a exprima forme de călătorie care urmăresc cu preponderenţă un scop de
agrement, de recreere. Termenul francez tour derivă din cuvantul grecesc tournos şi
respectiv din cel latin turnus, păstrând semnificaţia de circuit, în sensul de călătorie. Unii
experţi, ca de exemplu belgianul Arthur Haulot, acceptă şi ipoteza originii ebraice a
cuvântului. În ebraică antică tur corespundea noţiunii de călătorie, descoperire,
recunoaştere, explorare16.
15 Călătorie, mişcare în aer liber, plimbare, drumeţie. Conform: Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu – Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag 19.
16 Revue de l’Academie Internationale du Tourisme, nr. IV / 1961, pag. 17.
6
Una dintre cele mai cuprinzătoare definiţii date turismului, general acceptată pe plan
mondial, este aceea a profesorului elveţian dr.W. Hunziker: "Turismul este ansamblul de relaţii
şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât
timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate
lucrativă oarecare.
Unii specialişti au reproşat acestei definiţii că este prea generală, că nu exclude unele forme
de deplasări ce nu au scopuri pur turistice, generate de anumite fenomene social-economice, în
defavoarea manifestărilor strict individualizate care îi caracterizează, înainte de toate, pe turisti.
În schimb, alti specialisti i-au reproşat caracterul limitativ, deoarece exclude o serie de
manifestări care au şi un conţinut turistic, ca de exemplu participant la congrese şi reuniuni
interne şi internaţionale, deplasările oamenilor de afaceri, manifestări în care se solicită în mare
măsură şi servicii turistice.
Economistul englez F.W. Ogilvie vedea în turişti "toate persoanele care satisfac două
condiţii: cele care sunt departe de casă pentru o perioadă ce nu depăşeşte un an şi cheltuiesc
bani în acele locuri fără să-i câştige".
Compatriotul său A.C. Norwal consideră că "turistul este acea persoană care intră î ntr-o
ţară străină pentru orice alt scop decat acela de a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau
pentru afaceri şi care-şi cheltuieşte în ţara unde-şi stabileşte domiciliul temporar banii
câştigaţi în altă parte".
În concepţia actuală a Organizaţiei Mondiale a Turismului (O.M.T.), "turismul cuprinde
activităţile unei persoane care călătoreşte în afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o
perioadă specificată de timp şi al cărei scop este altul decat exercitarea unei activităţi remunerate
la locul de vizitare", unde:
termenul "mediu obişnuit" are menirea să excludă''că1ătoriile în interiorul locului de
reşedinţă şi călătoriile de rutină (locul de muncă etc.);
termenul "mai puţin de o perioadă specificată de timp" are menirea să excludă migrarea
pe termen lung;
termenul "exercitarea unei activităţi remunerate la locul vizitat" are menirea să
excludă migrarea pentru angajare temporară. Aşadar, prin turism se înţelege, în primul
rând, ansamblul activităţilor constitute din deplasarea şi sejurul persoanelor pentru care
locul de sejur nu este nici domiciliul şi nici locul principal al activităţii profesionale ).
7
Pentru evitarea controverselor privitoare la definirea fenomenului turistic, se poate apela
la metoda inductivă, urmărindu-se reţinerea principalelor elemente caracteristice care
marchează activitatea turistică, pentru a se ajunge astfel la o definiţie cât mai cuprinzătoare. În
această ordine de idei, pentru o definiţie acceptabilă pot fi reţinute următoarele elemente
caracteristice:
deplasarea persoanelor în cursul călătoriei efectuate;
sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedintei permanente) a persoanei care se
deplaseaza;
sejurul are durata limitată
sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă.
De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogăţit continuu şi, de la
începutul secolului nostru, înseamnă, de fapt, "un ansamblu de acţiuni umane puse în funcţiune
pentru realizarea călătoriilor de plăcere"17. În zilele noastre această noţiune include şi "industria
bunei serviri" şi respectiv "industria ospitalităţii", ca o parte componentă a industriei de servicii
(sectorul terţiar al economiei naţionale), care cooperează la satisfacerea cerinţelor turistului.
În turism se disting două categorii de relaţii: relaţii materiale, care apar atunci când turiştii
recurg la anumite servicii plătite, şi relaţii imateriale (intangibile), rezultate din contactul cu
populaţia locală, cu civilizaţia, cultura, tradiţiile, instituţiile publice din ţara vizitată. Deoarece în
cadrul activităţilor turistice se creează, implicit, asemenea relaţii complexe între turist şi ţară,
respectiv regiunea, zona sau staţiunea (localitatea) vizitată, precum şi între turismul privit în
întregime (ca ramura a economiei naţionale) şi diferitele sfere ale vieţii publice (economice,
financiare, sociale, culturale, politice etc.), este clar ca turismul trebuie să fie definit în strânsă
legătură cu toţi aceşti factori.
Turismul include un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi
desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri realizate fie prin intermediul
unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de
timp, precum şi prin industrie adiacente care concură la satisfacerea nevoilor de consum
turistic.
Legea turismului: „Turismul, ramură a economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce
reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care
călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror
motiv principal este altul decât exercitarea unei activităţi renumerate în interiorul
locului vizitat18”.
17 Conform Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacşu – Economia Turismului, Editura Expert, Bucureşti, 2003, pag. 20.
8
Rezultă deci că atât noţiunea de turism (călătorie, agrement, ansamblul de activităţi
pentru realizarea lor, industria de servicii cooperând la satisfacerea nevoilor turistului etc.), cât
şi cea de jurist pot fi interpretate în mai multe sensuri. Într-o accepţiune subiectivă. care este
cea mai veche de altfel, turismul desemnează activitatea unei persoane care călătoreşte pentru
plăcerea sa proprie.
În consecinţă, noţiunea de turism exprimă acţiunea de a vizita diferite locuri şi
obiective atractive, pentru plăcerea proprie, această călătorie implicând atât deplasarea,
cât şi şederea temporară în localităţile alese ca destinaţie pentru petrecerea timpului liber.
18 Conform Cristiana Cristureanu, Nicolae Neacşu, Andreea Băltăreţu – Turismul Internaţional- Studiu de caz legislaţie, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999, pag 197.
9
1.2. Potenţialul turistic antropic al Greciei. Caracteristici generale
1.2.1. Noţiuni teoretice privind potenţialul turistic antropic
Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care
îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic. Acesta s-a conturat în timp istoric,
îmbogăţindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului, care a produs mereu noi valori,
„îmbogăţindu-şi" mediul artificial, în concordanţă cu creşterea pretenţiilor sale de cultură şi
civilizaţie.
Obiectivele turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de om în alte scopuri,
însă au ajuns în această ipostază de „potenţial turistic" treptat, pe măsură ce ele au devenit
reprezentative pentru o anumită regiune sau etapă istorică, socială, culturală sau tehnică,
îndeplinind această condiţie ele au rolul de a reîmprospăta memoria socială a vizitatorului.
Societatea modernă se confruntă cu o creştere numerică fară precedent a fondului turistic
antropic şi o diversificare pe unitatea de suprafaţă mult mai mare decât în cazul potenţialului
natural, datorită progresului tehnologic şi creşterii apetitului pentru nou şi inedit.
Atractivitatea componentelor antropice este determinată de o serie de proprietăţi:
unicitatea, singularitatea este o însuşire a obiectivelor antropice care sporeşte
atractivitatea turistică, fie că este vorba de un „produs unicat”, fie de un obiectiv
ajuns unicat datorită menţinerii în timp;
dimensiunea ieşită din comun a obiectivelor antropice este un atribut care
polarizează atenţia şi interesul turiştilor. De dimensiuni foarte mari (Palatul
Knossos) sau foarte mici (obiecte de artă, cărţi) anumite componente antropice ale
potenţialului sunt admirate de mii şi zeci de mii de turişti participanţi la diferite
forme de turism;
ineditul este şi el o sursă de atracţie care rezultă din natura materialului de
construcţie (Meteora)
vechimea unor obiective trezeşte, de asemenea, interesul turiştilor. Fie că sunt
obiective prezente în muzee (obiecte antice, podoabe foarte vechi. Cărţi vechi,
elemente de tehnică populară veche etc), fie că sunt obiective cu rezonanţă
istorică (Acropole,) dispensate în spaţiul geografic;
funcţiile sau funcţia îndeplinită de anumite edificii poate deveni adesea o sursă de
interes turistic (teatre antice,cladiri ale cavalerilor,cladiri vechi)
Fondul turistic antropic din Grecia reuneşte o gamă foarte largă şi variată de componente,
care pot fi grupate în:
10
- obiective cultural-istorice;
- obiective etnoculturale şi etnofolclorice;
1.2.2. Patrimoniul turistic cultural-istoric
Patrimoniul cultural-istoric naţional cuprinde monumente, ansambluri şi situri cu valoare
excepţională din punct de vedere istoric, artistic, estetic, ştiinţific, antropologic, cât şi peisaje
culturale reprezentative pentru ţară sau o regiune geo-culturală clar definită. În cadrul acestui
patrimoniu sunt incluse bunuri imobile şi mobile. Bunurile imobile prezintă valoare din punct de
vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico-ştiinţific.
Bunurile mobile includ obiecte cu semnificaţie istorică şi documentară, valoare artistică şi
etnologică, ştiinţifică şi tehnică.
Privită ca o mamă a civilizaţiei europene şi a turismului deopotrivă, Grecia are un
patrimoniu cultural impresionant, mereu copiat de celelalte ţări europene şi mereu admirat de
vizitatorii străini. Lista Unesco a Patrimoniului Mondial îi recunoaşte valorile, dar nu în
totalitate. Astfel, monumente de renume mondial, precum Palatul de la Knosos sau regiunea de
graniţă a Muntelui Olimp sunt înca pe lista de aşteptare, la un loc cu situl arheologic Nikopolis,
oraşul vechi Corfu, situl arheologic Philippi, vechiul Laurion, zona lacurilor Prespa (care include
monumente bizantine şi post bizantine) sau parcurile naţionale Dadia-Lefkimi-Souflion şi Gurile
Samariei.
11
Pe listă sunt trecute însa suficiente monumente care să facă din Grecia una dintre cele mai
bine reprezentate ţări la acest capitol. Enumerarea începe cu Acropola ateniană, vestigiu al unei
Grecii care a dominat Mediterana mai bine de o mie de ani. Vechea cetate a Atenei (şi centrul
său de prestigiu şi cult, dealul Acropole) reprezintă locul unde pot fi văzute capodoperele artei
clasice greceşti: Partenonul, Propilea, Erehtenonul şi templul Atenei Nike, toate la un loc văzute
ca simbolizând însăşi ideea de patrimoniu mondial. Un alt obiectiv Unesco este situl arheologic
Delhi, sanctuar elenic în care făceau profeţii oracolele prin care vorbea însuşi zeul Apolo19.
Una dintre cele mai cunoscute preotese ale zeului, Pithia20, a fost consemnată în literatura
antică şi a devenit un important motiv cultural european. Integrat armonios în peisajul din care
face parte şi încărcat cu semnificaţii de sacralitate, Delphi a fost în secolul VI. î.Hr. nu numai
centrul religios, dar şi simbolul unităţii lumii greceşti. Epidaurus este situat în Peloponez şi
importanţa sa este dată de cultul lui Asclepius (iniţiat în secolul VI î.Hr.) dar şi de principalele
monumente - în special teatrul, considerat una dintre cele mai desăvârşite capodopere ale
arhitecturii greceşti antice. Construit în aer liber, pe un versant, teatrul are, în ciuda
dimensiunilor sale remarcabile, o acustică naturală egalată doar în ultmele decenii de mijloacele
electronice de amplificare. Dar Epidaurus avea şi o importantă valoare religioasă, pe care şi-a
păstrat-o şi în timpul stăpânirii romane, cu numeroase temple şi spitale ridicate de ambele
civilizaţii.
Tot în Peloponez se gaseşte şi Olympia, locuită din timpurile preistorice dar care a devenit
un oraş important cu zece secole înainte de Iisus când a devenit un centru al devoţiunii către
Zeus21. Altis, sanctuarul zeilor, a fost una dintre cele mai mari concentrări de capodopere a lumii
vechi. Alături de temple, alte vestigii importante sunt ruinele infrastructurilor sportive construite
pentru Jocurile Olimpice care au avut loc în perioada antică la fiecare patru ani începând cu 776
î.Hr. Siteul Vergina este situat în zona centrală a Macedoniei contemporane şi atrage vizitatori
datorită vechii cetăţi Aigai, prima capitală istorică a Macedoniei antice, desoperită în vecinătatea
oraşului Vergina în secolul al –XIX- lea. Cele mai importante vestigii sunt palatul monumental,
bogat decorat cu mozaicuri şi stucatura pictată, şi zona mortuară, cu peste 300 de tumului, unii
dintre ei vechi din secolul XI î.H. Unul dintre mormintele regale este Marele Tumulus,
identificat ca aparţinând lui Philip II, care a cucerit toate oraşele greceşti, deschizând drum fiului
său, Alexandru cel Mare să cucerească întreaga lume cunoscută.
19 Apollo simboliza lumina şi căldura soarelui; se mai numea şi Febus, cuvânt care semnifică lumina. După Alexandru Mitru – Legendele Olimpului, Editura Vox, Bucureşti, 1996, pag. 138.
20 Oracolele, aşa zisele prvestiri ale lui Apolo, erau date printr-o preoteasă ce se numea Pitia. După Alexandru Mitru – Legendele Olimpului, Editura Vox, Bucureşti, 1996, pag. 139.
21 Zeus este reprezentat în legendele elene având purtările unui mare basileu. Pretindea că are dreptul să hotărască legi, pe care el însă le putea încălca oricând. După Alexandru Mitru- Legendele Olimpului, Editura Vox, 2003, pag. 57.
12
O cu totul altă vârstă a istoriei greceşti şi a civilizaţiei europene este reprezentată de
Mycene şi Tiryns, situate în Peloponez, ruine impresionante a doua dintre marile oraşe ale
civilizaţiei miceniene care a dominat lumea mediterană între secolele XV şi XII î.e.n. şi au jucat
un rol fundamental pentru cultura clasică grecească. Aceste două oraşe sunt strâns legate şi de
poemele epice ale lui Homer, Iliada şi Odiseea, care au influenţat arta şi literatura europeană
timp de trei milenii.
Tot vestigii antice adăposteşte şi Delos, situat în Marea Egee, în insulele Ciclade. Conform
mitologiei greceşti, aceasta insuliţă din arhipelag este locul de naştere al zeului Apolo şi
adăpostea un sanctuar dedicat acestuia care atrăgea pelerini din întreaga lume elenistică. Insula
adăposteşte vestigiile mai multor civilizaţii succesive, începând cu mileniul 3 î.Hr. şi până la
epoca paleocrestină. În arhipelagul învecinat, Dodecanez, se află oraşul Patmos, cu mănăstirea
Sfântul Ioan Teologul şi Pestera Apocalipsei. Pe această mică insulă tradiţia spune că şi-a
redactat textele biblice (Evanghelia şi Apocalipsa) Sfântul Ioan, discipolul lui Iisus. O mănăstire
a fost ridicată cu hramul său în secolul X şi aceasta a devenit de atunci loc de pelerinaj pentru
toată Grecia ortodoxă.
Insula Rhodos este situată în acelaşi arhipelag Dodecanez, lângă coasta Turciei. Deşi numai
păstrează nici o urmă a colosului din Rhodos, far gigantic care avea reputaţia de a fi una din cele
7 minuni ale lumii vechi, Rhodos este o importantă moştenire culturală prin oraşul medieval
uimitor de bine conservat. Acesta a fost construit de cavalerii ioaniţi (zişi şi de Rhodos, apoi de
Malta) care şi-au avut reşedinţa pe această insulă între 1309 şi 1523 şi au transformat oraşul într-
o fortăreaţă redutabilă. Aceasta avea să ajungă ulterior sub stăpânire turcă şi italiană. Cele mai
importante vestigii sunt Palatul Marelui Maestru şi Strada Cavalerilor care fac ca Oraşul de Sus
să fie unul dintre cele mai frumoase ansambluri urbanistice din perioada gotică. În Oraşul de Jos,
arhitectura gotică coexistă cu moschee, băi publice şi alte clădiri din perioada otomană.
Alături de aceste locaţii, Grecia mai are înscrise în lista Unesco alte importante vestigii şi
atracţii turistice, precum Mănăstirile Daphni, Hossios Lukas şi Nea Moni din Chios, Mystras,
Monumentele paleocreştine şi bizantine din Thessalonic, Templul lui Apolo Epicureanul din
Bassae şi monumentele din Samos – Pythagoreionul şi Heraionul, alături de Meteora şi Muntele
Athos.
1.2.2.1. Criterii de identificare ale potenţialului turistic cultural - istoric
La baza determinării importanţei monumentelor elene au stat mai multe repere care, în
principal, au avut în vedere tipurile de monumente care se găsesc în Grecia şi care alături de
criteriile enunţate au mai avut în vedere şi alte considerente, precum:
- valoarea istorică, care exprimă ideea de vechime şi raritate, unicitate a unui bun cultural;
13
- valoarea estetică, care ne dă măsura expresivităţii, coerenţei stilistice,virtuozitatea tehnicii şi
a execuţiei;
- valoarea urbanistică şi constructivă, care se referă la elemente de arhitectură şi ornamentare
a spaţiilor construite, la modul de dispunere ale acestora;
- valoarea memohală, care se leagă de păstrarea unei anume identităţi culturale, sau unor
construcţii care sunt legate de marile valori ale culturii şi civilizaţiei elene.
Tipul de cultură antică reprezentat de valoarea estetică, cultivată în sculptură, arhitectură,
pictură, literatură ce preintă subiectul uman şi cel mitologic.
Monumentalitatea, grandoarea, colosalul artei antice, fastul ceremoniilor în viaţa
demnitarilor, regilor, vizează în primă şi ultimă instanţă sfera psihologicului, declaşarea unor
stări afective cu scopul de a impresiona, ului, copleşi, domina supuşii sau înspaimânta pe
invadatori.
În epoci în care religia nu are un caracter de masă de exemplu în lumea antică, funcţia
sacrului o deţine arta. De aici două trăsături contradictorii ale artei antice: realism şi fantastic.
Realismul în artele vizuale urmăreşte imitarea naturii umane şi animaliere în proporţiile
colosalului. Statuile greceşti ating 30 metri ,de exemplu, Colosul din Rodos. Exagerarea
dimensiunii naturale vizează emoţia psihologică, în primul rând şi abia, în al doilea rând emoţia
artistică. Atunci cînd realul nu e suficient de convingător sau, mai bine zis, pentru a întări,
accentua forţa simbolică a realului se creează fantasticul: sfincşi, centauri, meduze.
Clădirile Greciei Antice erau policromatice şi decorate cu o paletă de pigmenţi asemănătoare
celei egiptene, dar cu o serie de completări dintre care roşul şi albastrul, obţinute din plumb.
Negru şi galben închis omogen, precum teracota portocaliu-maronie şi nuanţe de roşu obţinute
din fier şi argile bogate în mangan erau raspândite, dar nuanţele de galben, albastru, verde şi
auriu erau evidenţiate nu doar ca zugrăveli de perete omogene, ci şi în picturi murale, precum şi
pentru a evidenţia detaliile sculptural arhitectonice.
1.2.2.2. Obiectivele cultural-istorice - caracteristici tipologice
Cea mai timpurie civilizaţie europeană de nivel înalt, civilizaţia cretană, a luat naştere în
bazinul oriental al Mării Meditereane, pe insula Creta care şi-au lăsat amprenta în istorie.
Creta avea în jurul anului 1950 î.e.n. palate splendide, oraşe mari şi prospere, acestea fiind
probabil rezultatul atât al producţiei pe scară mare a uleiului de măsline şi a vinurilor, cât şi
urmare a comerţului practicat intens în zona de răsărit a Mării Mediterane.
14
Valenţele turistice rezultă, în principal, din vechimea, valoarea lor artistică, istorică, prin
accesibilitate, fiind reprezentative pentru civilizaţia şi cultura grecească. Locuirea preistorică a
pământului grecesc a lăsat numeroase urme care reprezintă în majoritatea cazurilor elemente de
atracţie turistică.
1.3. Potenţialul turistic antropic al Greciei. Elemente de artă şi arhitectură
1.3.1.Arhitectura
Se remarcă aspectul diferit al oraşelor-state faţă de cel al epocii precedente. Locuinţele sunt
luxoase, se dezvoltă artele decorative şi astfel interioarele şi exterioarele sunt împodobite cu
picturi, mozaicuri, statui din marmură.
Unul dintre cele mai uşor de recunoscut simboluri ale realizărilor artistice ale Greciei este
arhitectura sa elegantă, în special coloanele de piatră elegante şi frontoanele triunghiulare
sculptate ale celor trei “ordine” - stilurile arhitectonice dezvoltate în perioada 600 î.e.n. – 300
î.e.n. Aceste stiluri au fost create pentru a clădi temple închinate zeilor. Sculptate în marmură,
ele imită tehnicile de cioplit utilizate pentru ridicarea primelor clădiri din lemn:
· Stilul doric este cel mai vechi şi cel mai simplu, cu coloane robuste şi frontoane acoperite cu
sculpturi care, la vremea respectivă, erau pictate în albastru sau roşu, pentru a se obţine un
impact mai puternic. Cel mai bun exemplu de templu în stil doric care a supravieţuit până în
zilele noastre este Parthenon-ul (438 î.e.n.), pe Acropole, în Atena.
· Stilul ionic a înflorit cam în aceeaşi perioadă cu oraşele prospere din Asia Minor. Este mai
uşor şi mai decorativ, cu coloane mai suple, împodobite cu spirale cu caneluri în colţurile
capitelurilor. Stilul a culminat cu templul acum pierdut al lui Artemis, din Efes, considerat
una dintre cele şapte minuni ale lumii antice. În prezent, putem vedea arhitectura ionică în
templul Atenei Nike de pe Acropole.
· stilul corintic - prin anii 400 î.e.n., apăruse deja o versiune nouă, mai sofisticată, a stilului
arhitectural ionic, somptuos, încărcat ( Monumentul choragic al lui Lisicrate din Atena-334
i.e.n.). Acesta se caracterizează prin frunze de acant sculptate elaborat pe capitelurilor
coloanelor, o posibilă reflectare a unor influenţe din Orientul Mijlociu. Grandoarea stilului
corintic a făcut ca acesta să devină stilul preferat de constructorii şi arhitecturii Romei
imperiale.
Micene este un sit arheologic în Grecia, situat la aproximativ 90 km sud-vest de Atena, în
Peloponezul nord-estic. În mileniul II i Hr Micene era unul dintre cele mai importante centre ale
civilizaţiei greceşti, o fortificaţie militară care domina mare parte din Grecia de sud. Perioada din
istoriei Greciei cuprinsă între cca 1000 i Hr şi 1000 i Hr este denumită miceneană,
recunoscându-se astfel importanţa a oraşului.
15
Acropolisul sau "oraşul de sus" din Micene se crede că ar fi fost fortificat prin 1500 î.Hr,
după cum se vede pe pietrele de morminte din acea perioadă. În jurul anului 1350 î.Hr,
fortificaţiile Acropolisului şi ale altor coline apropiate au fost construite într-un stil cunoscut sub
numele de "ciclopic"22, crezându-se că pietrele ar fi fost aduse şi prelucrate de către un uriaş
fabulos, cu un singur ochi. În interiorul acestor ziduri, parte din care se mai văd încă, s-au
construit monumente. Situl arheologic de la Micene a fost înscris în anul 1999 pe lista
patrimoniului cultural mondial UNESCO
1.3.2. Monumente şi ansambluri de arhitectură de factură religioasă
La nivelul teritoriului naţional numărul cel mai mare de monumente de arhitectură este
reprezentat de cele de cult, fie mari ansambluri monahale, fie temple, biserici, catedrale şi
mănăstiri. Puţine sunt oraşele şi satele care să nu deţină un astfel de monument. Există judeţe
care concentrează un mare număr de astfel de bunuri culturale.
Bisericile creştin ortodoxe sunt cele mai numeroase şi mai interesante obiective repartizate
uniform pe teritoriul ţării.
Locuri de pelerinaj:
Catedrala Ortodoxă Mitropolitană
(Salonic). Adăposteşte moaştele Sfântului
Grigorie Palama. Este o clădire
impunătoare ridicată dupa cucerirea
independenţei între anii 1842 –1862. Ea
este cunoscută ca Marea Mitropolie, spre
deosebire de Mica Mitropolie din
apropiere, fosta catedrală, o frumoasă
biserică bizantină, ridicată în secolul XII.
22 Termenul “ciclopic” provine din mitologia greacă, uriaş, gigantic, de la ciclop- uriaş cu un singur ochi în frunte. După Dumitru I. Hanciu: DEX –ediţia a VIII-a 1998, pag. 73.
Fig.1.3.2.1. Catedrala Ortodoxă Mitropolitană
Sursa: www.wikipedia.com
16
Fig.1.3.2.3. Parthenonul
Sursa: http://www.infoturism.ro
Biserica Sf Dimitrie(Salonic). Cea mai mare
biserică din Grecia, este cu sigurantă cea mai
importantă dintre multele biserici ale oraşului
pentru că aici se află moaştele Sfântului Mare Mc.
Dimitrie Izvorătorul de mir, sărbatorit de întreaga
Biserica Ortodoxă la 26 octombrie. Sfântul Dimitrie
– militar în armata romană, dar grec de origine - a
fost martirizat în timpul împăratului Galeriu, în
anul 306 d.Hr, devenind patronul spiritual al
Salonicului.
Parthenonul(Atena )
Templul dedicat zeiţei Atena Parthenos
(fecioara) care se înalţă şi astăzi mândru pe
Acropole – centrul oraşului încă din perioada
miceniană. Oraşul este un veritabil muzeu în aer
liber, cu vestigii ale civilizatiilor greceşti şi
romane.
Fig.1.3.2.2. Biserica Sf. Dimitrie
Sursa: www.wikipedia.com
17
Fig. 1.3.2.4. Meteora
Sursa: www.wikipedia.org
Complexul Monahal de la Meteora. Este cel mai reprezentativ şi mai important din Grecia,
dupa Muntele Athos. Situate în Munţii Pindului, mănastirile se agată de stancile masive ale caror
nume derivă de la verbul meterizo (a suspenda in
aer) şi reprezintă unul dintre simbolurile Greciei,
recunoscute oriunde în lume. Primele menţiuni ale
comunităţii monahale din această zonă sunt din
secolul XI; de atunci s-au construit 24 de mănăstiri
în această zonă, din care multe sunt astăzi în ruină,
dar cele şase mari mănăstiri care s-au păstrat au
intrat în patriomoniul UNESCO: Mănăstirea
Marea Meteora, Mănăstirea Varlaam,
Mănăstirea Roussanu, Mănăstirea Sfintei Treimi, Mănăstirea Sf. Ştefan, Mănăstirea Sf. Nicolae
Anapavsos.
Biserica Sf. Gheorghe Rotonda (Salonic). Numită astfel pentru că a fost construită pe temelia
mausoleului circular ridicat în secolul IV d.Hr., de împaratul Galeriu.
Biserica Sf. Sofi a (Salonic). Biserica construită în secolul VIII, după modelul Bisericii Sfânta
Sofia din Constantinopol.
Biserica Maicii Domnului Ahiropiita (Salonic). Care adăposteşte Icoana Maicii Domnului
făcătoare de minuni.
Biserica Sf. Andrei (Salonic). Una dintre cele mai mari catedrale ale Greciei, adăposteşte
moaştele Sfântului Apostol Andrei
Mănăstirea Kato Xenia (Volos). Adăposteşte o parte din Brâul Maicii Domnului.
Mănăstirea Sf. Treime (insula Eghina) adăposteste moaştele celui mai recent sfânt ortodox:
Sf Nectarie recunoscut mai ales ca tămăduitor al bolnavilor de cancer - reprezintă o mărturie vie
prin viata şi faptele sale: „Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre
curăţia conştiinţei sale”23
23 Vezi: http://www.centruldepelerinaj.ro/regiuni_grecia_ro.php
18
Biserica Panaghia Evangelistria Buna Vestire (Insula Tinos ) unde se află Icoana făcătoare
de minuni a Maicii Domnului.
Biserica Sf. Spiridon (insula Corfu) care adăposteşte moaştele întregi ale Sfântului Ierarh
Spiridon al Trimitundei, sărbatorit pe 12 decembrie.
Biserica Sf. Teodora (Corfu), care adăposteşte moaştele întregi ale Sfintei Teodora
Împărăteasa.
Mănăstirea Sf. Gherasim (Insula Kefallonia ). Sfântul protector al insulei este Sf. Gherasim,
care a trăit aici în secolul XVI. Moaştele sale se află din anul 1581 în mănăstirea Sf. Gherasim,
fiind sărbătorit pe 15 august şi 20 octombrie. Insula Kefalonia mai este numită şi “Insula
Şerpilor”, datorită şerpilor care vin să se “închine” la icoana Maicii Domnului în fiecare an la
sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
19
Fig. 1.3.1. Ruinele templului zeiţei Artemis
Sursa: www.wikipedia.com
Mănăstirea Sf. Dionisios. Construită în 1708, care adăposteşte moaştele Sfântului Dionisios
(1547-1622), protectorul insulei.
Mănăstirea Apocalipsei (insula Patmos) . Este legată de ultima carte din Sfanta Scriptură –
Apocalipsa scrisă de Sf. Ioan Evanghelistul. Deasupra grotei unde Sf. Ioan a avut Revelaţia
Apocalipsei, se află astăzi mănăstirea Apocalipsei.
1.3.3. Monumente de artă plastică şi comemorative
Acestea ilustrează momente din istoria naţională, sau sunt dedicate unor eroi, oameni de
marcă ai culturii şi istoriei naţionale. Ele cinstesc evenimente şi personalităţi intrate în nemurire,
fiind reprezentate prin ansambluri monumenatale, monumente, obeliscuri, plăci comemorative
care se integrează în peisajul localităţilor elene.
Statui ca: rotonda neo-clasică în memoria
guvernatorului britanic Maitland, statuia lordului
Guilford, cea a lui Capo din Istria), templul zeiţei
Artemis24, statuia zeiţei Artemis, statuia lui Zeus.
Coroana era simbolul consacrării faţă de zei. Se
credea că zeii îşi întorc faţa de la cei care se înfăţişau
înaintea lor fără coroană, pentru aceasta morţii erau
împodobiţi cu o coroană. Obiceiul s-a păstrat parţial,
în toate religiile - florile care se aduc ca ofrandă la
înmormântări sunt înmănunchiate în forcoroană. Ea simbolizează şi biruinţa. Cele pe care le
primeau învingătorii la jocurile olimpice din Grecia antică, sau cele pe care le primeau eroii – ce
se întorceau victorioşi, erau închinate unui anumi zeu în funcţie de frunzele din care erau
alcătuite: stejarul şi măslinul lui Zeus, dafinul lui Apollo25, mirtul Afroditei26, viţa de vie lui
Dionisos27, spicele de grâu lui Ceres, pinul lui Poseidon28
24 Artemis, în mitologia greacă sau Diana la romani, zeiţa vânătoarei, ce se confundă cu Selene-luna.Săgeţile din tolba ei par a fi razele argintii de lună. După Alexandru Mitru: Legendele Olimpului- Volumul I, Bucureşti, 1996, pag. 151.
25 Apollo simboliza lumina şi căldura soarelui,se mai numea şi Febus,cuvânt care semnifică lumina. După Alexandru Mitru: Legendele Olimpului- Volumul I, Bucureşti, 1996, pag. 138.
26 Afrodita, zeiţa frumuseţii- Venus- sau Venera la romani, fiica lui Uranus cel dintâi zeu al cerului. După Alexandru Mitru: Legendele Olimpului- Volumul I, Bucureşti, 1996, pag. 168.
27 Dionisos era zeul viţei de vie, socotit drept zeul cel mai vesel şi mai popular După Alexandru Mitru: Legendele Olimpului- Volumul I, Bucureşti, 1996, pag 215.
28 Poseidon- numele lui vine după unele păreri – din sanscritul Idaspati, stăpânul apelor. Romanii l-au numit pe acest zeu Neptun. După Alexandru Mitru: Legendele Olimpului- Volumul I, Bucureşti, 1996, pag 187.
20
1.3.4. Monumente tehnice
În această categorie se înscriu toate realizările de tip industrial şi tehnic care ilustrează
evoluţia gândirii inginereşti şi geniul creator al specialiştilor din Grecia. Aici sunt incluse
podurile de lemn şi metalice, vechi instalaţii de morărit, textile, prelucrări metalurgice, turbine
energetice, mijloace de transport, amenajâri hidrotehnice. Numărul lor este relativ redus, cu o
concentrare mai mare în centrele urbane cu o veche tradiţie industrială, de exemplu, podul Rion-
Antirion- edificiul este cel mai înalt pod sustinut de cabluri din lume, cu o punte continua de
2.252 de metri. pod care sa faca legatura între Achaia si Etoloakarnania (nord-vestul Greciei)
1.3.5. Locuri istorice
Acestea se referă la spaţiile unde s-au desfaşurat importante bătălii evenimente istorice
(adunări populare, proclamaţii în spaţii publice, întruniri politice) şi cimitirele militare.
Dintre acestea se remarcă: Bătălia de la Termopile, Liga de la Corint (Delegaţii cetăţilor şi
statelor greceşti din Pelopones, cu excepţia Spartei se reunesc la Corint, formând o confederatie,
oteaza pentru războiul contra perşilor), Adunarea Poporului (Apella) formată din toti egalii
trecuţi de 30 de ani.
21
CAPITOLUL II. INSULA CRETA – ANALIZA POTENŢIALULUI
TURISTIC ANTROPIC.
22
2.1. Insula Creta. Scurt istoric
Insula Creta este situată în extremitatea sudică Mării Egee împânzite de insule, între Grecia
şi Asia Mică.
Creta este una din destinaţiile de vârf ale Greciei, cu situri faimoase dar de altfel
neexplorate. Este cu adevărat un loc privit ca punct de referinţă al culturii şi civililizaţiei elene,
combinând trecutul cu modernul, cu numeroase monumente şi o istorie bogată, una dintre cele
mai frecventate insule greceşti, fiind gazda pentru mii şi mii de turişti în fiecare an care vin să
admire frumuseţea naturală, siturile arheologice excepţionale, ospitalitatea gazdelor, viaţa de
noapte incitantă şi pentru a admira bucătaria de un înalt nivel şi plajele strălucitoare. Este posibil
ca civilizaţia cretană să fi fost rezultatul unei dezvoltări interne, dar este mult mai probabil să fi
fost stimulată de legăturile comerciale şi culturale cu Asia Mică şi în măsură mai mică cu
Egiptul.
Toate acestea fac Creta – podul dintre Europa şi Africa şi o insulă care îmbină civilizaţiile
antice şi un stil de viaţă modern.
2.1.2. Creta preistorică
Cea mai timpurie civilizaţie europeană de nivel înalt, civilizaţia cretană, a luat naştere în
bazinul oriental al Mării Mediterane, pe insula Creta. După declinul civilizaţiei cretane, locul în
acest spaţiu i-a fost luat de cultura miceniană, elenofonă, "bogată în aur".
Puţini cunosc despre dezvoltarea străveche a societăţii cretane, deoarece au ramas foarte puţine
înregistrări scrise, şi mulţi dintre cei care le-au tradus, le-au scris ca manuscrise, cunoscute ca
Linia A1515. Contraste cu palate superbe, case, drumuri, pictura şi sculptura au rămas.
Grecii au păstrat în secole ulterioare memoria grandorii cretane, dar istoria acestei civilizaţii
este cuprinsă de mituri (precum: regele Minos, Tezeu1616 şi Minotaurul1717; Dedal şi Icar1818)
care au fost păstrate prin istoria greacă şi poeţi greci, ca Homer1919.
15 15 Linia A= manuscris liniar folosit în Creta antică, numit dupa Arthur Evans; acest limbaj a fost consacrat cretanilor iar cuvintele create nu au nici o legătură cu altă limbă.Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Linear_A
16 16 Grecilor le plăcea să spună că pământul Eladei, răsărise din mare, sub cerul albastru. Tezeu este în acest caz simbolul poporului Eladei, vieţuind între cerul albastru şi senin şi marea nesfârşită, cu valurile sale verzui. După Alexandru Mitru, pag 82.
17 17 Trupul ciudatei fiinţe era de om, fireşte, dar cap avea de taur…cu bot, cu păr cu coarne. Şi ochi avea , sub frunte, răi, înecaţi în sânge. După Alexandru Mitru, pag 87.
18 18 Într-un splendid basorelief din secolul al doilea înaintea erei noastre, şi pe un vas pictat de un artist cretan, îl vedem pe Dedal făurind aripi pentru el şi Icar. După Alexandru Mitru, pag 94.
19 19 Vezi Iliada şi Odiseea.23
Conform celei mai cunoscute dintre ele, oraşul elen Atena trimitea regelui cretan Minos în
fiecare an, drept tribut, tineri şi fecioare, aceştia fiind sacrificaţi Minotaurului, monstrul jumătate
om, jumătate taur, din adâncul labirintului. În cele din urmă, eroul atenian Tezeu omoară bestia
şi reuşeşte să scape din labirint. Datorită legendei, adjectivul "minoic", derivat din numele
Minos, este folosit în expresia "civilizaţia minoică", sinonim pentru "civilizaţia cretană".
În realitate, erau sacrificaţi tauri. Iar singurii expuşi pericolului erau acrobaţii, antrenaţi să
execute salturi peste tauri, prinzându-se de coamele acestora.
Deoarece din cauza lipsei de înregistrări scrise, cronologia Cretei este bazată pe stabilirea
aegiană şi vechile obiceiuri răsăritene, stilul olăritului; astfel linia cretană a fost făcută în scopul
comerţului de artifacte cretane cu alte civilizaţii.
Degenerarea Knossos-ului a avut loc circa în anul 1400 î.Hr. După aceea Creta a fost
controlată de micenieni din continentul Greciei.
Prima aşezare umană datează din Neolitic, au fost revindicări ce au rămas din Paleolitic,
însa nici una dintre ele foarte convingătoare, găsite în cheile Samariei, identificate de unii savanţi
ca fiind din mezolitic, rezultând produsul urmării a parcurgerii timpului.
Olăritul neolitic este cunoscut din Knossos, peştera Lera si peştera Gerani. Ultima sesizare
neolitică din situri punctează o populaţie în creştere.
2.1.3. Creta minoică - miceniană
Creta a fost cea mai veche civilizaţie minoică din centrul Europei; au fost găsite tăbliţe
însemnate din Linia A, în numeroase situri din Creta şi puţine din insulele egeene. Arheologii din
timpul lui Arthur Evans2020, au identificat şi descoperit complexul - palatul Knossos, cel mai
faimos sit minoic, şi alte situri din Creta ca: Phaistos, grandioase construcţii din piatră. Palatele
şi oraşele aveau apeducte şi sisteme de canalizare. Expertiza într-o inginerie hidraulică a fost un
nivel înalt. Frescele viu colorate, pictate pe pereţii palatului de la Knossos, ne sugerează că
membrii societăţii minoice erau optimişti, relaxaţi şi iubitori ai plăcerilor vieţii. Se pare că
populaţia era paşnică şi se simţea în siguranţă, deoarece palatele şi oraşele nu erau fortificate şi
secole de-a rândul soldaţii nu au purtat armuri.
În secolul XVI, î.Hr. olăritul rămâne văzut, după denumirea minoică, ca vastele contacte de
pe continent. În jurul anului 1750 î.e.n., în urma unei catastrofe naturale, un cutremur, palatele au
fost avariate, însă cultura minoică avea încă resursele necesare pentru a reconstrui totul şi mai
grandios.
20 20 Arthur Evans a fost un arheolog britanic faimos pentru descoperirile de la Knossos. Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Arthur_Evans
24
Egeenii au aruncat pietre ponce de la 250 m peste mare, peste versanţii din Anaph, 27km
spre est. Orice flotă de lângă nordul ţărmului din Creta a fost distrusă. John Chadwich a sugerat
că majoritatea flotelor cretane au ţinut insula sigură. Knossos a fost distrus de foc. Micenienii de
pe continent au luat de la început Knossos, reconstituind unele parti.
2.1.4. Creta clasică, elenistică, romană şi bizantină
Prosperitatea din perioada clasică a condus la o semnificantă creştere a populaţiei
necesitând un mijloc de control al populaţiei. Aristotel a pretins că aceasta este modalitatea
pentru o stabilire pedestră, ca instituţii de legi statale, o acţiune pe care el o atribuie regelui
Minos. A fost o tradiţie pentru care cretanii au fost faimoşi în timpurile străvechi, precum ei au
introdus mitul lui Zeus şi Ganymede, acţiune pentru care Plato îi învinovăţeşte în legile lui.
În perioada clasică şi elenistică, Creta a decăzut într-un model de state combatante, piraţi
portuari.
Gortin, Kidonia (Chania) şi Lytos au schimbat superioritatea anticităţii Knossos, jefuind una
peste alta, invitând în vrajba lor, puterea continentelor ca: Macedonia şi rivalele ei: Rhodos şi
Ptolemaic Egipt, o situaţie pentru care a intervenit Roma. Ierapetra a câştigat superioritate în
estul Cretei.
În 88 î.Hr. Mithridates VI din Pontus din Marea Neagră,a plecat să se războiască, să
oprească înaintarea hegemoniei romane. Sub pretextul că Mithridates a dat înapoi, Marcus
Antonius Creticus a atacat Creta în 71 î.Hr. Şi a fost învins. Roma l-a trimis pe Quintus Cecilius
Metellus cu trei legiuni pe insulă. După trei ani, campania Cretei a fost învinsă de Roma în 69
î.Hr. câştigand Metellus porecla de "Creticus". Rezultatul a fost Gortyn, devenind al romanilor,
era văzută ca fiind capitala provinciei până când Czrenaica intră în Creta.
Gortyn a fost cea mai mare bazilică creştină din Creta, bazlica din Ayos Titos dedicată
sfântului Titus, primul episcop creştin al Cretei, ce l-a numit Paul, adresându-se unuia din
apostolii lui. Bazilica a început în secolul V ca dezvăluire în "Apostolii lui Titus" din Noul
Testament şi confirmat de poetul cretan Epimenides.
Creta a continuat să facă parte din Imperiul Bizantin. O stagnare culturală a fost simţită în
anul 824, în mâinile Arabiei, care a pus bazele imperiului pe insulă. Arhiepiscopul din Gortyn a
fost asasinat şi oraşul construit de arabi a rămas capitala insulei.
În anul 960 Nicephorus Phocas a recucerit Creta pentru bizantini, care au ţinut-o pâna ăn
anul 1204, când a intrat pe mâinile veneţienilor, pe vremea aceea a IV-a cruciadă. Veneţienii au
reţinut insula până în anul 1669, când turcii otomani au luat-o in posesia lor.
2.1.5. Creta veneţiană şi otomană
25
În timpul imperiului Bizantin după capturarea Constantinopolului de către armatele
Cruciadei a IV-a în 1208, Creta a fost în cele din urmă acaparată de Veneţia, care a ţinut-o timp
de mai mult de patru secole. În timpul conducerii veneţiene, populaţia greacă a fost expusă la
cultura renascentistă. O literatură prosperă în dialectul cretan al limbii greceşti s-a dezvoltat pe
insulă. Cea mai cunoscută lucrare din această perioadă este poemul Erotokritos de Vitsentzos
Kornaros.
O altă personalitate literară importantă este Georgios Hortatzis, autor al lucrării dramatice
Erofile. Pictorul Domenicos Theotocopoulos, cunoscut ca El Greco, s-a nascut in Creta in acestă
perioadă şi a fost învăţat iconografie bizantină, înainte să se mute în Italia şi mai târziu, Spania.
În timpul secolului XVII, Veneţia a fost îndepărtată din Creta de Imperiul Otoman, cu
majoritatea insulei pierdută dupa asediul de la Candia (1648-1669), posibil cel mai lung asediu
din istorie. Ultimul avanpost veneţian pe insulă, Spinalonga, a cazut in 1718, şi Creta făcea parte
din Imperiul Otoman pentru două secole. Au fost rebeliuni majore împotriva conducerii
otomane, mai ales în Sfakia. Daskalogiannis a fost un lider rebel vestit.
26
Unul din urmarile cuceririi otomane a fost faptul că o proporţie considerabilă a populaţiei s-
a convertit treptat la islamism, cu impozitele si alte avantaje civice din sistemul Otoman.
Estimările contemporane variază, dar în apropierea războiului grec de independenţa aproape
45% din populaţia insulei e posibil să fi fost musulmană. Unii dintre ei erau cripto-crestini care
s-au convertit înapoi la creştinism, alţii au fugit din Creta din cauza neliniştii. În timpul ultimului
recensămănt otoman în 1881, creştinii erau 76% din populaţie, si musulmani (de obicei numiţi
turci indiferent de limbă, cultură sau origine) numai 24%. Creştinii erau peste 60% din populaţie
in 19/23 din sectoarele din Creta, dar musulmanii eau peste 60% în cele trei mari oraşe pe coasta
nordică, şi în Monofatsi. Războiul grec de indendenţă a început în 1821 şi participarea cretană a
fost extensivă. O răsculare a creştinilor a întâlnit un răspuns fioros din partea autorităţilor
otomane şi execuţia a mai multor episcopi, văzuţi ca conducători cheie. Între anii 1821 si 1828,
insula a fost scenă a repetate ostilităţi. Musulmanii au fost urmăriţi până în oraşele mari
fortificate din nord şi se pare că aproximativ 60% dintre ei au murit de molimă sau foame acolo.
Creştinii cretani au suferit sever deasemeni, pierzând cam 21% din populaţie. În anii 1830
Creta era o insulă împovărată şi înapoiată deoarece, sultanul otoman, Mahmud al II- lea, nu
avea propria armată, a fost forţat să caute ajutorul vasalului rebel şi rivalului său, Paşa
Egiptului, care a trimis mai multe trupe în insulă. Anglia a decis că Insula Creta nu trebuie să
devină parte din noul Regat al Greciei odata cu independenţa sa din 1830, evident temândus-se
că fie va deveni un centru de piraterie cum a mai fost de multe ori în trecut, sau o baza navală
rusească in Meditereana de est. În 1832, un stat grec a fost format care totuşi nu includea Creta;
insula era administrată de un albanez din Egipt, Giritli Mustafa Naili Paşa (cunoscut ca Mustafa
Paşa), a cărui conducere a încercat să creeze o sinteza de proprietari de terenuri şi clasele în
creştere de comercianţi creştini. Cu toate că naţionaliştii histografi l-au portetrizat pe Paşa ca o
figură opresivă, după cum a fost raportat de observatorii consulatului britanic şi francez, se pare
că a fost în general precaut, pro-britanic, şi că a încercat din greu să câştige suportul creştinilor
cretani (căsătorindu-se cu fiica unui preot şi dându-i voie să rămână crestină) şi a musulmanilor
cretani.
27
În 1834 un comitet cretan s-a format în Atena pentru a lucra la uniunea insulei cu Grecia. În
1840 , Egiptul a fost forţat de Palmerston să returneze Creta conducerii otomane directe. Mustafa
Paşa a încercat fară succes să devină un semi-independent Prinţ al Greciei dar creştinii cretani în
loc să-l ajute sau răsculat împotriva lui, înca o dată împingând musulmanii în asediu în oraşe. O
operaţiune Anglo-Otomană navală a restaurat controlul în insulă şi Mustafa Paşa a fost confirmat
ca guvernator al insulei, totuşi sub comanda Istambulului. A ramas acolo până in 1851 cand a
fost chemat la Istambul, unde deşi înaintat în vârstă (cincizeci de ani) a avut o carieră de succes,
devenind Mare Vizir2121 de mai multe ori.
2.1.6. Creta modernă
După ce Grecia a primit independenţă, Creta a devenit un obiect de dispută, astfel populaţia
greacă s-a revoltat de două ori împotriva legii otomane(în 1866 şi 1847). Tensiunea religioasă
domina insula dintre minoritatea suverană musulmană şi majoritatea creştină. Ajutată şi întărită
de voluntari din Grecia şi din locuri distante incluzând: Britania, America, Franţa, Italia; ”Marea
revoluţie cretană”, care a început în 1866 unde rebelii au câştigat controlul asupra ţinutului.
Deşi întotdeauna cele patru oraşe fortificate din nordul Coastei şi oraşului sudic din Ierapetra
a rămas în mâinile otomanilor. Deoarece pierderea Cretei putea să aibe prelungiri a multor
pierderi serioase asupra teritoriului otoman din Balcani, vizierul otoman, Ali Paşa a venit pe
insulă în octombrie 1867 şi a rămas acolo timp de patru luni. Ali Paşa a fost un om excepţional
de inteligent şi cu o dignitate personală, calităţile sale impresionând şi fiind mereu observate erau
întotdeauna ostile la otomani precum Wiliam Stillman, scriitorul american care a fost consul pe
insulă.
Paşa a pus în progres modestul profil district din districtul cucerit de pe insulă urmat de
construirea caselor din lemn sau forturilor locale de pe tot teritoriul. Acestea a fost continuarea
legii otomane turcă până în finalul crizei din 1896-1898. Cel mai important, el a dat legea
organică care a primit egalitatea creştinilor cretani, controlul asupra administraţiei cretane. Astfel
el a câştigat minima cooperaţie politică de care avea nevoie să deţină controlul asupra insulei,
mai devreme de 1869 şi majoritatea conducătorilor rebeli s-au supus legii otomane, deşi unii
eminenţi ruşi: Hadjimichaelis, a rămas în exil în Grecia. Un punct simbolic de rotire s-a
întâmplat în primele luni ale rebeliunii când la mănăstirea Arkadi în 1866 a lovit asupra abatele
mănăstirii, cauzând moartea la majoritatea rebelilor, refugiindu-se aici copii şi femei.
21 21 Mare Vizir, derivat din persanul vizier era prim ministru cu putere deplină al Sultanului Imperiului Otoman. Vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mare_Vizir
28
Recent a fost introdus telegraful, acest eveniment a cauzat şocuri enorme în restul Europei şi
nordul Americii şi a fost o celebră,faimoasă schimbare la legitimitatea conducerii otomane.
În timpul congresului de la Berlin,în vara din 1878, a fost mai degrabă o răzvrătire, care a
fost o oprire a accelerării prin intervenţia britanicilor şi adaptarea la legea organică
constituţională Pactul de la Halepa. Creta ca stat parlamentar semi-independent între imperiul
Otoman sub guvernanţă otomană avută să fie creştină. Un numar de paşi creştini, incluzând
legile lui paşa Photiades şi Kostis Paşa, în 1880, stăpânind peste parlament unde liberalii şi
conservatorii se luptau pentru putere. Disputele dintre două puteri a dus la răzvrătire în1889 şi la
căderea Pactului de la Halepa. Putera internaţională a fost dezgustată faţă de tot ce părea să fie
politică, ce a permis de autorităţile otomane să trimită trupe pe insulă şi să restaureze ordini dar
să nu anticipeze reacţiile sultanului Abdulhamid, care ar fi folosit acesta ca pretext să încerce să
scoată din uz. Pactul de la Halepa şi să instaureze legi pe insulă prin asediu.
Această acţiune a adus simpatie cretanilor creştini, pentru a pierde orice urmă de lăngă ei,
pentru a continua legea otomană. Când o mică răsculare a început in 1895, este rapid controlată
şi în vara anului 1896, forţa otomană a pierdut controlul militar la majoritatea insulei. În martie
1897, Marile Puteri au decis să restaureze legi prin guvernarea temporară a insulei de un comitet
format din patru admirali care au rămas în sarcină până la sosirea prinţului George din Grecia, ca
primul guvernator-general al autonomiei Cretei care s-a detaşat efectiv de Imperiul Otoman, în
decembrie 1898.
O noua insurecţie cretană în 1897 a pus Imperiul Otoman să declare război cu Creta. Oricum
Marile Puteri (Britania, Italia, Rusia) au decis că turcii numai puteau să deţină control şi au
intervenit.
Forţele turceşti au fost eliminate în 1898 şi a fost fondată o independentă Republică Cretană
de prinţul George. Având avantajul răvăşelii interne din Turcia în 1908, delegaţiile cretane au
declarat unire cu Grecia, dar acest act nu a fost recunoscut pe plan international până în 1913
după războiul balcanilor. Sub conducerea tratatului din Londra, sultanul Mehemed V a renunţat
la drepturile sale formale de pe insulă. În decembrie, trupele greceşti au ridicat la Firkas,
fortăreţele din Chania, cu Eleftherios Venizelosşi cu regele Constantin în apărare, Creta a fost
unificată cu continentele Greciei. Minoritatea musulmană din Creta, a rămas iniţial pe insulă dar
mai târziu a fost relocalizată în Turcia; populaţia generală a permis shimbarea în 1923, la
Tratatul din Lausanne dintre Turcia şi Grecia.
29
Una dintre cele mai importante personalitaţi a ieşit la suprafaţa la sfârşitul Cretei otomane
care a avut o politică liberală: Elefterios Venizelos, probabil cel mai important om de stat din
Grecia modernă. A fost jurist atenean antrenat care a activat în cercuri liberale în Hania, apoi în
capitala Greciei. După autonomie el a fost primul în minister, la guvernamântul prinţului George
şi apoi a fost cel mai formidabil oponent. În 1910 Venizelos şi-a transferat cariera în Atena,
devenind rapid cea mai importantă personalitate din scena politică şi în 1912, după pregătirea
pentru alianţa militară împotriva Imperiului Otoman cu Serbia, Montenegro şi Bulgaria, a permis
delegaţiilor cretane să ia parte în parlamentul Greciei.
Acesta a fost negociat ca pământ pentru războiul din Turcia dar balcanii au câştigat o serie
de victorii în ostilitatea ce a fost urmată. Turcii au fost efectiv învinşi în urma războiului şi au
fost forţate să părăsească Balcania şi Turcia prin alianţa, exceptând graniţa unde Turcia continua
să stea până în zilele noastre.
În al doilea razboi mondial, Creta a prevăzut formalităţile pentru bătălia din Creta (mai
1941) unde germanii au invadat, în special patrupedele conduse afară de forţa Imperiului
Britanic comandat de generalul Bernard Freyberg.
2.2. Obiective turistice antropice la nivelul Insulei Creta
Insula Creta se împarte în patru prefecturi: Chania, Rethymnon, Heraklion, Lasithi.
2.2.1. Chania
Chania este o prefectură greacă, situată în vestul insulei Creta. Reşedinţa sa este Chania.
Acoperă o arie de 2376 km² şi are o populaţie de 150,387 locuitori (recensământ 2001). Se
mărgineşte numai cu prefectura Rethymno, la est. Partea de vest a insulei Creta este delimitată la
nord cu Marea Cretană iar la vest şi la sud cu Marea Mediteraneană.
Prefectura Chania include cea mai vestică insulă din Europa, Gavdos şi este împărţită în cinci
provincii: Aprokononas, Kissamos, Kydonia, Selino şi Sfakia. Regiunile Kisamos, Chania,
Armeni şi Georgiopolis se termină în plajele dense populate şi dezvoltate turistic din Marea
Cretană.
Chania surprinde vizitatorii cu un număr măreţ de clădiri şi monumente veneţiene ce
reprezintă urmele unei civilizaţii bogate. Civilizaţia minoică a lăsat în urmă morminte măreţe,
ceramică şi obiecte interesante, ce fac dovada unor continuităţi neîntrerupte încă din timpul
ocupaţiei veneţiene şi otomane.
2.2.1.1. Situri arheologice în Chania
30
Pentru iubitorii istoriei Greciei şi a civilizaţiei cretane, prefectura Chania oferă o călătorie
unică înapoi în timp. Dincolo de trecutul minoic rămâne răspândirea istorică a descoperirii
vechilor cetăţi:
Kydonia care se află mai jos de oraşul modern din Chania. Sunt mai multe situri din
antichitatea greacă clasică şi a lumii romane, ce se găsesc în fiecare colţ al prefecturii.
Vechea Aptera. Se află localizată în estul oraşului din Chania, lângă satul Chorafia A
fost fondată într-o poziţie proeminentă, unde oraşele sunt în amonte de golful Souda şi
de şesul Armeni, la sud de uriaşa încărcătură a Muntelui Alb. Situl a prosperat în
perioada elenistică şi a intrat în mâinile romane timp în care a prosperat încă o dată.
Astăzi vizitatorii pot să vadă doar o parte din zidurile elenistice ale împrejurimilor
acropolei de pe deal şi multe ruine ce datează din legea romană. Vechimea este dată de
locul imperiului bizantin, când Aptera a intrat devreme în sfânta mănăstire de la Patmos.
Imperiul bizantin a fost urmat de legea turcă ce a devenit mai mult rezultatul a unei
prezenţe impunătoare din Koule, pe muchia nordică a dealului unde este poziţionat către
fortul Itzedin.Itzedin, gardianul portului din Souda este o structură ce cooperează cu
fortul veneţian din insula Souda, localizat strategic în dreapta să apere de golf.
Vechea Polyrhenia. Se află în vestul Chaniei şi sudul Kisamos, acest vechi sit al Cretei
găsit într-o impresionantă locaţie dominat de golful din Kisamos, se păstrează astăzi
ruinele din structurile greci şi romane cu un element semificativ, fortificaţia impunătoare
a acropolei, o lucrare din perioada bizantină. Zidurile, turnurile şi fundaţiile post romane
sunt încă vizibile. Actuala biserică Eneninta ennea Martyron (Nouazeci si noua de
martiri, construită în 1894, este situată pe locul unei vaste construcţii elenistice.
Cutremurile au sters orice urmă a oraşului-port elenistic ce a existat odată aici. Azi
câteva taverne şi case de oaspeţi sunt risipite spre capătul nordic al plajei.
Vechea Phalasarna. Mai în vest pe o plajă superbă a prefecturii sunt situate ruinele
vechii Phalasarna. Cu o securitate puternică, cu ziduri elenistice, oraşul a fost fortificat,
ca refugiu, unul din cele mai puternice aşezări navale şi piratereşti din Creta. A fost
distrus în întregime de Metellus în 68 î.Hr. şi nu a mai fost niciodată ocupat. Vizitatorii
vor fi luaţi prin surprindere de cele patru oraşe-porturi defensive, de o înaltă tehnologie
în vestul coastei Creta, datând din timpurile vechi, cu o înălţime de 6,5m ca nivelul mării
să stea la sute de metri de ţinut.
31
Vechea Lissos asemănătoare cu vechea aşezare, se poate ajunge cu barca sau pe jos prin
Sourgia. Pentru o plimbare pe jos se traversează cheile, se excaladează muntele şi în
final se ajunge la mare. Lissos joacă un rol important ca centru religios, organizat de
vecinii satelor din Hyratakina, Eliros şi Tarra în Confederaţia Orio.
Ruinele Asclepios, cu un mozaic magnific în interior şi mormintele romane. Ruinele
arheologice pot fi văzute în multe alte locuri ale prefecturii precum vechea Minoa în
Menies, ruinele elenistice în Rokka, rezidenţele romane cu mozaicuri în ineriorul
Kisamos-ului, sanctuarul agrar al lui Poseidon în Tsiskiana, vechea Elyros în Radovani
şi vechea Tarra la ieşirea din cheile Samariei.
2.2.1.2. Muzee şi colecţii în Chania
Unul dintre frumoasele monumente medievale din siturile din Chania, biserici impunătoare,
mănăstiri şi călugări din Frangiskan (sec.XVI), case, muzee arheologice ce au o colecţie de lu-
cruri din diverse situri din prefectură. Descoperite din perioada civilizaţiei minoice, tăbliţe de
argilă din manuscrise timpurii, datate Linia A şi Linia B2323, bucăţi de vaze, urme de argilă,
cunoscute ca “impresiile maeştrilor”. Exhibiţii din mileniu I î.Hr., stat al grupurilor alegătoare
din edictul papal din Tsikiana, situri elenistice şi romane şi cele trei duşumele din mozaic datate
din perioada romană cu zugrăveli din mitologie ce captivează vizitatorul. În Chania se găsesc ur-
mătoarele colecţii şi muzee de interes turistic:
· Colecţia elenistică şi romană este remarcabilă cu bijuterii de aur luate din morminte
descoperite în situl din Chania sau sanctuarele din arie.
· Biserica veneţiană San Salvatore a călugărilor Frangiskan (sec. XV-XVII) deţine o
notabilă colecţie bizantină şi post bizantină. Se laudă cu descoperiri din prefectură, ca
sculpturi arhitecturale, inscripţii, fresce, icoane, bijuterii, ceramică şi monede.
· Muzeul Naval: perfect pentru cei pasionaţi de călătoriile pe mare şi de istoria navigaţie în
spaţiul grec, muzeul se găseşte la capătul de nord-est al portului veneţian, în Chania, într-o
clădire ce face parte din Fortăreaţa Firkas. Aici se găseşte un număr impresionant de
machete ale modelelor de vase, din antichitate până în epoca modernă, dar şi o colecţie de
relicve care amintesc de bătăliile duse de Marina Greciei, de la arme la portretele unor
importanţi navigatori eleni şi echipament folosit pentru navigaţie. Muzeul Naval are şi una
dintre cele mai bune colecţii de scoici, multe dintre ele foarte rare.
23 23 Linia B a fost descifrată în 1952 de Michael Ventrusi şi a fost folosită la scrierea greacă miceniană. Vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Linear_B
32
· Muzeul de război este găzduit în cazarma italiană, munca arhitectului Macuzo (1870), apoi
în Grădina Publică. Este o ramură a muzeului de război din Athena.Arhiva istorică a Cretei
a fost fondată în 1932 şi este localizată pe strada Sfakianaki, într-o clădire în stil neoclasic
şi se axează asupra revoltelor şi invaziilor străine în Creta. Este o bibliotecă publică cu
peste 6500 de mii de cărţi la fel de importante ca documentele din rebeliunea cretană din
1821. Conţine o colectie impresionantă de manuscrise şi materiale folclorice, precum şi
documente istorice, monezi, harţi, obiecte de cult, fotografii şi multe altele. Este una din
cele mai bogate colecţii, după arhivele generale ale statului. O cameră a muzeului este
dedicată lui Eleftherios Venizelos, aici putând fi văzute mai multe obiecte personale şi
documente despre această mare personalitate politică elenă.
· Galeria de artă publică începe cu strada Chalidon, ale cărei case fac parte din colecţia de
lucrări de artă pe care municipiul Chania le-a obţinut de-a lungul anilor. Este un muzeu
interesat de protecţie şi păstrare a culturii.
· Casa lui Venizelos în Halipa este casa unde Eleftherios Venizelos şi-a trăit majoritatea
vieţii. Este deschisă publicului şi este funcţională ca muzeu de mobilă şi detalii personale
ale marelui conducător.
33
2.2.2. Prefectura Rethymno
Nu numai că Rethymno reprezintă inima Cretei, este deasemenea una dintre cele mai
frumoase zone din Grecia. Vizitatorii o pot lua pe urmele unei civilizaţii vechi de 5000 de ani,
biserici şi mănăstiri bizantine şi rămăşiţe magnifice ale perioadei veneţiene.
Pentru persoanele pasionate de trecut, Rethymno este destinaţia ideală unde trecutul poate fi
explorat în toate fazele sale succesive, datorită prezenţei neîntrerupte ce a fost dovedită de
cercetările arheologice din timpurile pre-istorice, până în prezent. Situri neolitice, aşezări
minoice, oraşe clasice şi romane, monumente creştine timpurii, bizantine şi veneţiene se găsesc
în prefectură şi sunt mărturii unei continuităţi neîntrerupte. Turiştii pasionaţi de cultură vor fi
impresionaţi de complexul palatului Monasteraki din Amari, cimitirul minoan din Armeni şi
siturile antice: Eleftherna, Syvrita, Lappa şi Axos. Din perioada bizantină, minunate bijuterii
unice: numeroase biserici cu frescă cu o singură încăpere sau cruciforme cu un dom, şi mănăstiri,
multe dintre care au fost îmbogăţite în timpul perioadei ocupaţiei veneţiene cu foarte multe
elemente arhitecturale vest-europene, dându-le un aspect renanscentist.
Georgios Papadakis, prefectul prefecturii Rethymno citează un mare poet: “Rethymno nu
este locul în care să te duci, ci locul în care să te reîntorci.”2424
2.2.2.1. Situri arheologice în Rethymno
1. Eleftherna. O excavaţie în situl Eleftherna a început acum 22 de ani, în 1985, când
departamentul de arheologie şi istoria artelor a universităţii din Creta a început să caute în siturile
antice, ce au fost scoase la lumină din texte psihologice şi menţiuni.
24 24 An Edition of the Tourism Promotion Comittee of Rethymno Prefecture, Edition 2006, page 1.34
Mai devreme în 1929, H. Payne, directorul şcolii britanice arheologice a început cercetările
în zonă. Ruinele au fost descoperite în două sate contemporane, Eleftherna şi antica Eleftherna,
ce sunt situate în nordul poalelor muntilor Psiloritis, la o distanţă de 24 şi respectiv 29 km de
oraşul Rethymno. Cel mai important lucru a fost descoperit în trei locuri de pe dealul, situat între
două ape curgătoare, Orthi Petra la vest de deal (excavaţia secţiunea a -III-a), Pyrgi, vârful
muntelui (excavaţia, secţiunea a -II-a) şi Katsivelos la nord de deal (excavaţia secţiunea I). Cel
mai important lucru a fost descoperit în zona Nisi, aproape de satul modern Eleftherna, care
include în principal ruinele aşezării perioadei elenistice. La locul Orthi Petra, profesorul N.
Stampolidis, arheolog şi conducător al echipei excavaţioniste a scos la lumină date necropolice,
datând din perioada antică şi geometrică, la fel şi edificiile şi străzile elenistice şi romane, care
au fost construite în timpul construcţiei timpurii. La locul Pyrgi, în vârful culmei, unde se află
centrul sitului antic, Xalpaxis a descoperit părţi din edificii din perioada romană şi creştinismul
timpuriu.
În partea estică a culmei, în zona modernului sat antic Eleftherna, arheologul, profesor P.
Themelis, a descoperit părţi din aşezare văzând toate stagiile cronologice din timpurile pre-
istorice ale creştinismului timpuriu. Pe lângă alte ziduri elenistice, clădirile romane şi băile au
fost descoperite ca şi bazilica creştină cu trei naosuri, lăudându-se cu un superb mozaic, cu
reprezentări geometrice şi florale.
2. Cimitirul minoic din Armeni. La 10 km sud de oraşul Rethymno, faimosul cimitir din Armeni
datează din perioada minoică (secolul XIII/XII î. Hr). Începând din excavaţia sistematică din
1969, mai mult de 220 de morminte au fost descoperite. Cimitirul conţine camere de
înmormântări ce erau sculptate în piatră fină. Pe margini, coridoarele sculptate duc în interior în
mormânt. Lângă momânt s-a descoperit o cameră boltită, construită din piatră. La fel şi olăritul,
arme, şirag de mătănii şi o amuletă cu o inscripţie din Linia A. Camerele de înmormântări ce nu
au fost prăduite conţin un număr larg de artefacte, statui, arme, bijuterii, veselă şi altele.
3. Monasteraki. Un complex de edificii a fost decpoperit în satul Monasteraki, ce este situat în
valea Amari, la 38 de km de Rethymno. Aşezarea a fost fondată aproximativ în anul 2000 î.Hr şi
a fost distrusă de un cutremur sau de foc, aproximativ în anul 1700 î. Hr. Aceste edificii includ:
magazii, sanctuare şi două camere arhive ce conţin o varietate de vase din lut. Cercetările
excavaţionale au fost făcute de Institutul Arheologic German, datând din al-II-lea război mondial
şi a fost din nou lansat în 1980 de Universitatea din Creta.
35
4. Lappa. În decursul anilor recenţi, Comitetul Central de supraveghere al Antichităţilor clasice
şi pre-istorice au făcut excavări în satul modern Argyroupoli, unde părţi din situl antic Lappa,
datează din perioada geometrică până în perioada romană, au fost descoperite în variate locuri.
Oricum majoritatea lucrurilor datează din perioada elenistică şi romană timpurie, un fapt ce
dovedeşte că această zonă a prosperat în continu în decursul acestor perioade. Mai mult în
certificatele filologice ale sitului Lappa este descrisă ca una din cele mai importante situri din
vestul Cretei, ce a posperat în decursul perioadei romane.
În anul 68 î. Hr, Metello a distrus tot. Oricum după anul 31 î.Hr, a fost construit un nou sit,
mai magnific care se laudă nu numai cu izvoare cu apă caldă dar de altfel este în circulaţie.
Recent un mare cimitir a fost descoperit la locul Pente Parthenus, ce datează din perioada
romană. Un număr larg de artefacte a fost descoperit în decursul excavaţiunilor, incluzând două
statui din marmură şi una din bronz, ce au fost găsite în cercetările sistematice anterioare. Ele
sunt expuse în Muzeul de Arheologie din Rethymno.
5. Sivrytos. În satul Thronos, situat la 33 km sud-est de Retymno, la punctul arheologic Kefala,
cercetările au scos la lumină situl antic Styvritos. În decursul lucrărilor excavaţionale au fost
descoperite monezi datând din perioada sitului antic şi au fost expuse la Muzeul Arheologic din
Rethymno.
6. Axos. Satul Oaxos, unul din cele mai importante situri din Creta antică, a fost situat în zona
modernă a satului modern Axos şi a prosperat din perioada târzie minoică şi geometrică până în
perioada romană şi timpurie consecutivă. Arheologii au scos la lumină mai multe părţi din situl
antic incluzând templul Afroditei, morminte şi o variaţie de relicve arheologice. Zidurile
Acropolei, ruine ce mai pot fi văzute şi astăzi pe vârful culmei. În 1899 Şcoala italiană
arheologică a început excavările şi a descoperit o varietate de lucruri ca: veselă de piatră,
inscripţii şi multe figurini de femei dezbrăcate ce se crede că simbolizează zeiţa fertilităţii. Mai
mult ruinele edificiilor ce datează din perioada clasică au fost găsite în topul noilor construcţii ce
au fost construite, în principal biserici bizantine. Situl a prosperat atât în decursul perioadei
romane cât şi bizantine. În decursul acomodării târzii, locul episcopat se laudă cu un număr larg
de biserici. La locul cu Livada, nord-est de sat, au fost descoperite ruinele timpurilor arhaice,
fapt indicat de dimensiunile anticului Axos.
36
7. Apodoulou. Aproape de satul Apodoulou, la 54 km de Rethymno şi la locul Tournes, au fost
descoperite ruinele unui centru palaţial. Sp. Marinatos a făcut cercetările iniţial în 1934, urmat de
Institutul Arheologic German, în decursul al -II-lea război mondial. Din 1985 sistemele
excavaţionale au avut loc sub supravegherea Ministerului de Cultură greacă în cooperare cu
Universitatea Naples. Situl arheologic Apodoulou a avut o importanţă deosebită în decursul
timpurilor antice, deoarece controla trecerea către Messara. Trei corpuri de clădiri au fost găsite
la fel ca mormintele, unul din ele include un coridor de 7 m lungime şi trei sarcofage.
8. Stavromenos. Zona satului Hamalevri- Pangalachori - Stavromenos şi Sfakaki se laudă cu cele
mai importante situri arheologice. Mai devreme în 1745, călătorul englez R. Pocoki descrie zona
ca fiind identică cu Pantomatrion. În 1918 Efstr. Petrolakis, directorul muzeului Rethymno a
iniţiat primul experiment de cercetare în satul Paleokastro. În decembrie în acelaşi an,
anticariatul Emm. Kaounis a descoperit morminte de marmură datând din secolul V î.Hr. şi
zugrăvit în relief performanţele unui tânăr vânător. În decursul anilor următori, descoperirile
arheologice au fost deseori întâmplătoare ieşind la lumină în această zonă. Din 1990 până azi
excavaţiile sistemice şi conservate din perioadele pre-istorice şi clasice au scos la suprafaţă un
larg complex de edificii ce pot fi caracterizate prin sedimente sau ateliere. Majoritatea edificiilor
au fost descoperite pe dealul Tsikouriana şi Kakavella, la sud de statul Stavromenos. Un centru
exemplar de informaţii a fost stabilit în zona Sfakaki, unde vizitatorii pot obţine picturi de peste
tot din excavări şi descoperiri.
9. Ideon Andron. La o înălţime de 1538 m pe platoul Nida este situată peştera Ciobăniţa. În
concordanţă cu mitul Zeus, tatăl zeilor, a fost ascuns în această peşteră. Fiind strâns legată de mit
peştera Ideon Andron este renumită din timpurile antice şi a fost transformată într-un centru de
cult, de venerare ce datează de la începutul erei minoice până la ultima peioadă romană.
Cercetările şi lucrările excavaţionale pe care le-a început arheologul italian Federico Halbher în
1885 au dovedit că peştera a fost folosită ca sanctuar. Din 1983 cercetările sistematice au
continuat de arheologiii: Giannis şi Elfi Sakellarakis.
2.2.2.2. Muzee în Rethymno
· Muzeul Arheologic din Rethymno. A fost fondat în 1887 de Societatea prietenilor din educaţie.
Astăzi este gazduit în bastionul pentagonal, în partea centrală a porţii estice a Fortezza. Acest
edificiu reprezintă una din construcţiile fortificate îndeplinite de turci, ce au ales această locaţie
să apere intrarea centrală a fortăreţei. Lucrurile arheologice sunt expuse la Muzeul Arheologic
şi cuprinde următoarele colecţii:
37
1. Târziul neolitic şi proto-minoic, mai ales veselă, unelte şi figurine din peşterile Gerani şi
Melidoni;
2. Obiecte din perioada minoică mijlocie găsite la siturile arheologice: Monasteraki,
Apodoulouşi Vryssina. Cel mai interesant în această secţie este colecţia de la Monasteraki şi
copia aşezării din aceeaşi arie;
3. Lucruri din perioada târzie minoică, mai ales cimitirul Armeni dar de altfel şi alte arii
precum: Mastabas, Stavromenos, Pangalachori şi Syvritos. Obiectele includ unelte din bronz,
arme, o largă varietate din ceramică, bijuterii şi medalioane, figurine din lut dintre care una
din ele zugrăveşte faimoasa zeiţă din Pangalachori. Mai mult mormintele erau din lut cu
ornamente florale şi geometrice, mai ales cimitirul Armeni care este deasemenea interesant;
4. Lucruri din perioada geometrică-arhaică, mai ales siturile arheologice Axos şi Eleftherna;
5. Obiecte din perioada clasică, elenistică şi romană, mai ales din ariile Stavromenos şi
Agyroupolis. Această unitate se laudă cu lămpi romane cu ulei, cu diverse zugrăveli, bijuterii
din aur din zona Stavromenos şi pahare din perioada elenistică şi romană;
6. Colecţia de monezi;
7. Figurine din Melidoni şi Axos, la fel şi vasele cu origine necunoscută din perioada clasică
şi elenistică;
8. Inscripţii din zona Eleftherna;
9. Colecţia de sculptură din zona Stavromenos, Eleftherna şi Argiroupolis.
· Galeria municipală "L. Kanakakis", a fost fondată în anul 1992. De la început a fost găzduită
într-un edificiu veneţian în inima vechiului oraş istoric Rethymno, lângă Fortezza şi Muzeul
Arheologic. Sunt mereu prezente lucrările lui Lefteris Kanakakis: picturi cu ulei, acuarelă şi
schiţe. Acestea reprezintă toate etapele realizărilor lui, la fel şi lucrările contemporaneale
artiştilor greci, ce acoperă arta modernă greacă ce a fost realizată din 1950 pănă în zilele de
azi.
În 1995 oraşul Rethymno a fost încorporat într-o reţea centrală naţională, ce influenţează
cursul activităţii al galeriei cu respect pentru arta modernă. Centrul artei contemporane din
Retymno este o activitate dinamică în sfera expediţiilor periodice locale, naţionale şi
internaţionale interesate să coopereze cu mulţi suporteri atât din Grecia cât şi străini. Toate
evenimentele sunt făcute din cadre paralele cu activităţile ca: lectura, programe educaţionale
seminarii şi altele. O linie similară a centrului contemporan de artă o reprezintă Galeria
municipală "L. Kanakis" ce completează activităţile cu ediţii de cataloage şi alte materiale
educaţionale şi instructive. Mai mult din 1995 atelierele de artă au fost operate sub direcţia
centrului contemporan de artă.
38
· Muzeul istoric de folclură
Muzeul istoric de folclură a fost fondat în anul 1973 în scopul colectării şi începerii cercetării a
materialelor folclorice din zona Rethymno. Din anul 1995 a fost găzduit într-un stat urban în o
clădire veneţiană ce datează din secolul XVII şi este situată pe strada Vernardou la 28-30. Cele
două edificii au o curte interioară ce reprezintă o varietate de detalii arhitecturale deosebite.
Colecţia muzeului provine din donaţii şi cumpărături şi include multe altele: textile şesute de
mână, unelte pentru arta ţesutului, broderii, ceramică, coşuri,monezi, costume şi relicve istorice.
Una din camere este dedicată pentru agricultura tradiţională şi modul tradiţonal de preparare
al pâinii în Rethymno în timp ce în altă cameră profesională tradiţională se face referiri la ea.
Artefactele sunt expuse în unităţi şi sunt echipate cu etichete explicative în limba greacă şi
engleză, fotografii şi proiecte în concordanţă cu cerinţele muzeului modern.
Alte muzee din Rethymno
· Colecţia Franzeskaki, este găzduită în clădirea vizavi de Galeria "L.Kanakakis" pe strada
Chimaros şi include lucrări tradiţionale făcute de mână: textile ţesute, broderii şi altele.
· Muzeul vieţii mării, este găzduit într-o veche abatie ce este situată în vechiul oraş şi a fost
restaurată recent. Exhibiţiile reprezintă una din cele mai importante colecţii din Rethymno şi
include: moluscă, bureţi de mare, peşti şi variate fosile.
· Biserica muzeu, a fost fondată în 1994 şi este situată în zona Mitropoleus. Muzeul include
moaşte ecleziastice ce datează din 1816 până în prezent, ustensile ale bisericii, icoane,
clopot, la fel şi ceasuri de clopotniţă ce erau funcţionale din 1894 până în 1986.
2.2.2.3. Monumente veneţiene
Fortificarea oraşului Rethymno. Veneţienii s-au stabilit în Rethymno, în castelul Vecchio,
primul edificiu al oraşului. Castelul Vecchio cuprinde o mică arie şi a fost înconjurat de ziduri
fortificate. Mai târziu au revendicat construcţia noului zid, ce include o arie mai largă. Acesta a
fost făcut în decursul perioadei dintre 1540-1570, când noua aşezare a fost fortificată în
concordanţă cu proiectul lui M. Sanmicheli. Noua fortificaţie a complexului de edificii include o
intrare magnifică, Poarta Guora, ce duce la zona centrală cu superbele edificii publice ca:
Loggia, fântâna Rimondi.
În 1571 Ulutz Ali a devastat zidurile în timpul invaziei. Devenise absolut vital să fortifice
culmea Palaiokastro (vechiul castel) şi să realoce întreaga aşezare acolo. Multe probleme au fost
rezolvate înainte ca Fortezza să fie construită,în decursul perioadei 1573-1578. Situl nu a mai
fost niciodată transferat în zona sigură din spatele zidurilor.
39
Marea Poartă a sitului Rethymno, Poarta Guora este una din puţinele ruine ale sitului iniţial
fortificat. Numele derivă de la Reltore J. Guoro, ce a avut în lucru construcţia în perioada 1566-
1568. Este situată la intrarea cu strada Antistaseos şi până în prezent a fost păstrată la 2,60 m
lăţime cu arcade semicirculare.
Doi ani după distrugere, în septembrie 1573, rectorul Alvise Laudo a aşezat fundaţia din
piatră a castelului ce trebuia să se construiască în convenţie cu proiectul lui Sforza Palavicini,
după un număr larg de modificări, fortăreaţa a fost terminată complet în anul 1950. Proiectul
general al fortăreţei era aprovizionat cu noi forme de apărare, ce au devenit necesare, de când a
ieşit în folosinţă praful de puşcă.
Planul terenului poligonal include bastione ce pot fi construite în sud şi în est, în timp ce în
nord zidurile formează trei vârfuri. Proiectul nu a fost posibil prin limitarea abilităţilor, suprafaţa
stâncoasă, ce împiedica construcţia, fără spaţii libere în preajmă, fortăreaţa rezultând din
locuinţele locuitorilor care au refuzat sa-şi demoleze casele. Toate acestea reprezentând nişte
factori de bază ce limitau succesul acţiunii defensive. Contrar acestei infrastructuri, în interior
spaţiul era bine plănuit: edificiile publice erau situate la o distanţă de ziduri, camera de muniţii
era găzduită în partea nordică, sigură, zona formând centrul fortăreţei. În interiorul fortăreţei se
găseşte: camera de artilerie, armele, rezidenţa consiliului, unde unul din cele două situri
veneţiene, rezidenţa rectorului ce reprezintă o luxuriasă, magnfică clădire în zona centrală a
fortăreţei.
La vest de zona centrală şi paralel cu catedrala rectorului erau construite părţi care s-au
păstrat până în prezent. Clădirea a fost fondată în 1575 şi completată în 1582, a fost prima
ocupată de rectorul Anzolo Barocci. El a continuat să modifice edificiul până în 1584, deoarece
consideră că trebuie să fie mai înaltă şi expusă pe dealul Aghios Athanassios, în vestul sitului.
Impunerea stilului luxuriant al clădirii este notat ca record al acelei vremi cu 49 de uşi, 8 ferestre,
două scări şi galerii. Din păcate niciuna din clădirile complexului nu au putut fi păstrate, cu
excepţia unei părţi a prizonierilor, pe care Barocci a constrit-o la est de rezidenţa principală iar
catedrala a fost situată în opoziţie cu remarcabilul complex de edificii şi a fost dedicat lui Aghios
Nikolaos. Templul sultanului Ibrahim a fost construit din ruinele catedralei San Nicola în timpul
ocupării turcilor. Au fost introduse noi elemente precum: cupole largi semi-circulare, sanctuarul
lui Michrab în centrul părţii sud-estice, la fel şi minaretul, ce a fost construit la următoarea
intrare transformând catedrala într-un templu musulman.
40
Fortăreaţa Monopari. După a patra cruciadă a Cretei a revenit a lui Borifatius din Montferat care
mai târziu a vândut insula veneţienilor. Oricum în 1206 piratul genovez Enrico Pescatore a
cucerit şi a asediat insula şi mai târziu în 1210 veneţienii au recucerit-o. Una din fortăreţele
construite de Pescatore este fortăreaţa Monopari, ruine ce pot fi văzute din vârful Kastellos
aproape de satul Ano Valsamonero. Fiind deja un fort natural, situl impune construcţia zidului
din partea nordică a dealului, ce dă unicul acces.
De altfel fortul nu a fost restaurat, unul se poate distinge clar din cele două rânduri de ziduri în
partea nordică, incluzând trei turnuri pentru protecţia intrării, la fel şi ruinele edificiilor, două
care probabil au fost magazii, cisterne de apă.
Edificiile publice. Edificiile publice din Rethimno şi de altfel întreaga insulă Creta, ce a fost
construită în decursul ocupaţiei veneţiene având construcţii deosebite. Pe o parte servea la
succesul apărării al zonei şi pe de altă parte dădea un atu arhitecturii vestice, văzând în acelaşi
timp predominanţele necontestate ale Veneţiei, aparte de lucrările veneţiene fortificate dotate cu
edificii publice suberbe, similare cu acestea, precum: loggia, fântâne, obiceiuri, porturi, magazii
şi altele.
Pe parcursul anilor timpurii ai ocupaţiei veneţiene, arhitecţii şi inginerii din Veneţia au fost
trimişi speciali pentru a lua în grijă cele mai multe proiecte arhitecturale şi pentru a supraveghea
construcţiile. Unii cretani ce au luat parte la construcţiile importante erau numiţi maiştrii în
construcţii iar munca lor nu era diferită de cea a veneţienilor. Unele dintre cele mai importante
edificii publice din Rethymno:
-Loggia din Rethymno. Loggia era situată în centrul sitului, a fost o clădire magnifică folosită
ca punct de întâlnire al nobilimii ca să discute afacerile de natură politică şi economică. Datează
din secolul XVI şi a fost construită în concordanţă cu planul faimosului arhitect veneţian
Michele Sanmicheli. Clădirile, bine păstrate au o suprafaţă de pământ proiectată cu trei părţi
boltice. Este construită în mărimi normale iar proiectarea cornisului este deosebit de frumoasă. În
mod original clădirea era deschisă şi avea patru părţi de acoperiş, calitate ce numai este aplicată
în ziua de azi.
-Fântâna Rimondi. A. Rimondi, rectorul sitului, a construit faimoasa fântână Rimondi, ce este
situată şi în prezent în zona Platanos, în 1626 forma centrul sitului. Apa curgea din trei ţeve, trei
coloane micuţe ornamentate în stil coriantic. Despre fundamentarea antablamentului pot fi
observate la mijlocul părţii ce sunt reprezentate patru proiecte în formă acantă, exact deasupra la
coloane. Mai departe în această secţie, sunt inscripţionate cuvintele "LIBERALITIS" şi
"FONTES "
41
Fig. 2.2.2.3.1. Fântâna Rimondi
Sursa: www.wikipedia.com
- Aghios Frankiskos. Această biserică a
aparţinut unei mănăstiri conduse de
călugărul Franciscan. Aparte de templu,
două capele au fost păstrate, situate la est de biserică.
Cadrul uşii de la intrare este ornamentat cu fundamente
ale variatelor congregaţii şi cu atenţie deosebită.
- Moscheea Neratres. Pe parcursul ocupaţiei veneţiene, moscheea Neratyes, ce astăzi este
folosită ca şcoală de muzică, a fost o biserică augustiniană a Sf Fecioare. În 1657 turcii au
transformat-o în moschea Gaze Hosein sau Neratze iar în 1890 ei au introdus un minaret larg cu
două galerii, ce a fost construit din faimoasele pietre din satul Alfa.Capela Sf. Fecioare situată în
partea vestică dedicată trupului lui Iisus Hristos, a fost de altfel transformată într-un seminar. Ce
a mai rămas din elementele acestei clădiri este cadrul uşii şi cele trei cupole.
-Fântâna Roussospiti. Satul Roussospiti, situat la 10 km de Rethymno se laudă cu o varietate
de edificii veneţiene precum faimoasele fântâni ce datează din secolul XVII. Gerola descrisă ca
fiind o caracteristică graţioasă Atât părţile semicirculare sunt situate pe coloane micuţe , ce ţin
arhitrava iar spotul are forma unui cap de leu.
Edificii private. Nu numai arhitecturile veneţiene domină în edificiile publice dar şi încercările
ce au fost făcute într-o linie similară cu cele din sectorul privat. Indiscutabil, casele private şi
conacele din oraşe şi de la ţară nu ar putea fi comparate cu palatele veneţiene, în ciuda
încercărilor care au fost făcute în toate direcţiile, din motive economice, dar cel mai mult datorită
dominaţiei arhitecturii tradiţionale cretane. În particular cu casele comune private, arhitectura
renaşterii în vestul ţării este expresivă, în principal la faţade şi mai precis la cadrul uşii de la
intrare. Aceste cadre de uşi, unele sunt simple, altele superb ornamentate cu pilastre, coloane şi
antablamente fine, toate reprezentând arhitectura renaşterii: doric, ionic, corintic şi mixă.
Casele private din cartierele veneţiene din Rethymno, atât de simple şi în stil luxuriant, încă
decorează aleele străzilor ale vechiului oraş până în ziua de azi. Deja menţionat, influenţa
arhitecturii renaşterii a fost restrânsă în decoraţii de cadre de uşi, ce uneori sunt văzute rectiliniu
sau semi-circulare. Cele mai importante edificii private din Rethymno sunt:
- Conacul de pe strada Arkadiou nr. 154. Acest conac a fost construit pe parcursul ocupaţiei
veneţiene în ultimii ani. Poate fi observată o inscripţie atât în greacă cât şi în turcă ce datează din
1844, data se referă probabil la restaurarea clădirii. Cadrul uşii are coloane în stil doric şi faţade
deosebit de frumoase.
42
- Cadrul uşii de la rezidenţa nr.13, de pe strada Klidis. Cadrul uşii deseori reprezintă ornamente
în spaţii triunghiulare în spatele faţadei semi-circulare, unde este zugrăvit motivul
interesant,copii dezbrăcaţi vânând pe scări. În vârful cadrul uşii este un fundament coriantic
inscripţionat: qui sperat in deo sublevabitur(cine crede în dumnezeu va fi alinat)
- Cadrul uşii de la rezidenţa 48 , strada Arkadiou. Aceasta este una din cel ma iimpresionante
cadre de uşi ale oraşului Rethymno reprezentând faţade cu fundamente în stil coriantic şi coloane
cu fundamente influenţate în stil gotic. Atât părţile triunghiulare cât şi cele semi-circulare erau
ornamentate.
- Cadrul uşii de la rezidenţa 30, strada Vernardou. Acest cadru del a uşă interesant reprezintă o
inscripţie latină datată din 1607 la fel şi blazonul familiei Clodio.
- Vila Clodio, satul Chromonastiri. Această magnifică locuinţă de la ţară a familiei Clodio este
situată la 2 km la est de satul Chromonastiri. Recent a fost începută restaurarea.
- Conacul din satul Mondros. Acest conac veneţian este înfrumuseţat cu un cadru de uşă, cu o
inscripţie din Virgil's Aeneid. Se spune că este o reproducere a cadrului de uşă la intrarea
Fortezza.
- Cadrul de uşă, satul Amnatos. Pe lângă multele edificii veneţiene care se întind pe 18 km de
Rethymno, este un cadru de uşă impresionant. Pe vârful frontonului se vede o inscripţie: intium
sapiente timor domini (începutul fricii înţelepciunii a stăpânului).
2.2.2.4. Biserici şi mănăstiri
2.2.2.4.1. Biserici
O pledorie a bisericilor şi mănăstirilor a fost construită în prefectura Rethymno pe parcursul
atât a perioadei timpurii a creştinismului cât şi în perioada bizantină. Bisericile bizantine sunt în
jur de 300 şi 30 de mănăstiri. Stilul arhitectural domină din timpul perioadei timpurii a
creştinismului, a fost bazilica, ce se distinge prin acoperişul din lemn şi cele trei naosuri, din care
naosul de la mijloc a fost mărit. Ruinele a 18 bazilici au fost găsite în Rethymno cu acest stil.
Oricum stilul arhitectural ce domină de pe parcursul întregii perioade bizantine, din secolul
IX până la ocupaţia veneţienilor, ce au bazilici în formă de cruce cu o cupolă. Ambele forme de
cruci şi un singur naos domină bisericile ce pot fi văzute în locuri variate din prefectură şi
reprezintă adevătate giuvaleuri din Rethymno.
43
În perioada timpurie şi bizantină a creştinismului bisericile nu erau doar mari interese
arhitecturale, ele reprezintă şi un interior magnific înfrumuseţat: mozaic în bazilica creştină şi
fresce în bisericile bizantine. De obicei mozaicul prezintă forme geometrice cu motive din
domeniul florei şi faunei. Frescele în biserici au fost construite după secolul XI şi zugrăvesc
motive ale persoanelor naratoare. Tehnica folosită la fel şi materialele schimbate în concordanţă
cu perioada acelor vremuri. Acesta devine cel mai evident din timpul perioadei renaşterii cretane,
mai exact din secolul XV şi înainte când iconografia bizantină şi tehnica tradiţională erau
completate cu elemente ale renaşterii din vestul ţării.
Biserica timpurie din Panormo. La sud-vest de satul Palormo şi 30 de km la est de
Rethymno se află cea mai mare biserică timpurie din Creta ce a fost excavată în 1948. Bazilica
are acoperiş din lemn şi datează din secolul V şi este dedicată Aghia Sofia.
Bazilica timpurie creştină din Goulediana. Este formată din trei naosuri timpurii
ornamentate cu un mozaic bogat a fost descoperită la locul Onythe, la sud-est de satul
Goudeliana, ce este situat la 18 km de Rethymno şi datează din secolul VI sau VII.
Bazilica creştină timpurie din Antica Eleftherna. Este situată în zona arheologică a Anticii
Elefterna, la locul Katsivelos. Cele trei naosuri ale bazilicii sunt ornamentate cu mozaic şi
datează din secolul VI sau VII.
Aghios Ioannis în Gerakai din districtul Amari. În afara satului Gerakari, la 41 km de
Rethymno este situată biserica Aghios -Theologist ce datează din secolul XIII. Singurul naos al
bisericii are acoperiş de ţiglă, cupola a fost adăugată mai târziu iar biserica este ornamentată cu
fresce deosebite.
Aghios Dumitros din satul cu acelaşi nume. În satul Aghios Dumitros situat la 10 km de
Rethymno crucea bisericii inscripţionată şi cupola datează din secolul XI.
Panagia din satul Roustica. Cele două naosuri ale bisericii sunt dedicate Sf. Fecioare şi
Mântuitorului. Biserica este situată la locul Livadi în satul Roustica la 21 km de Rethymno.
Pereţii interiori ai bisericii sunt acoperiţi cu fresce ce datează din 1381 iar pe clopotniţă este
inscripţionat anul 1627.
Kera Panaghia din satul Nevs Amari. În zona satului Nevs Amari se află cele trei naosuri
ale bazilicii din Kera Panaghia. Crucea şi cupola datează din secolul XIII. Naosul sudic cu cadre
impresionante şi blazonul familiei Kalliergis a fost construit mai târziu, probabil în secolul XV.
Panaghia din Lampini. În satul Lampini şi 27 km de Rethymno în direcţia satului Spili este
situat ă biserica Panaghia. Crucea bisericii, cupola şi frescele zugrăvite datează din secolul XII şi
XIV. A fost o biserică episcopată de când satul Lampini şi-a adaptat locul faimoasei episcopate
Lampini ce a existat din 431.
44
Fig. 2.2.2.4.2.1. Mănăstirea Arkadi
Sursa: www.wikipedia.org
Aghios Eftychios din Chromonastiri. În zona satului Chromonastiri, la 21 km de Rethymno,
naosul şi crucea bisericii Aghios domina situată pe locul Perdiki Metochi. Pereţii interiori sunt
acoperiţi cu fresce, ce datează din secolul XI.
Panaghia din satul Thronos . Satul Thronos situat în districtul Amari găzduieşte biserica
Buna Vestire a Fecioarei ce datează din secolul XIV şi a fost construită din perioada timpurie a
creştinismului iar bazilica din secolul VI. Pereţii bisericii sunt ornamentaţi cu fresce şi datează cu
două perioade mai devreme.
Aghia Paraskevi, mănăstirea Asomatos. La vest de mănăstirea Asomatos se află biserica
Ahgia. Crucea bisericii şi cupola ce au fost construite din secolul XIII au fost restaurate în
secolul XV sau XVI. La nord de zidurile bisericii sunt morminte cu cavouri şi sanctuare, în
interior cu figurine cu mâini pictate. Conform inscripţiei reprezentate de fraţii Theodoros şi
Georgios Horatzis.
2.2.2.4.2. Mănăstiri
Mănăstirea Arkadi. La 25 km de Rethymno, la nord-vest de poalele Psiloritis la o altitudine de
apox. 500 m este situată Sf mănăstire Arkadi. Acolo sunt variate drumuri ce conduc spre
mănăstire, fiecare este de un interes istoric natural
deosebit. Conform înregistrării imperiului bizantin
Hera Hios a fondat Sf. Mănăstire Arkadi, întrucât
imperiul Arkadios, nume ce a fost luat după mănăstire a
fost construit în perioada secolului V.
Oricum din punct de vedere ştiinţific se acceptă
opinia că ambele mănăstiri au fost fondate iar numele
aparţine unui călugăr Arkadios. Mărturia inscripţionată că
cele două naosuri ale bisericii din centrul mănăstirii au fost
construite în 1587 şi dedicate lui Aghios Konstantinos şi învierii Mântuitorului. Alte inscripţii
arată că au existat alte biserici ce datează din secolul XIV, precedente bisericilor prezente astăzi,
restaurarea rezultând biserica de azi.
Naosul este situat în centrul zonei, în preajma chiliilor călugărilor. Mănăstirea Arkadi devine
fără nici o îndoială simbol al sacrificiului şi al libertăţii din timpul revoluţiei din 1866-1869,
asediate de locuitori şi preferând să moară decât să se predea turcilor.
45
Curajosul Kostis Giampoudavis din satul Adele nu a ezitat să aprindă focul în camera de
muniţie unde asediul s-a aprins, aruncând în aer întreaga mănăstire şi transformând-o într-un
simbol al libertăţii şi curajului. Drapelul sacru al revoluţiei la fel şi amintirile precum ustensilele
mănăstirii, vestimentaţia brodată cu aur şi armele sunt expuse la Mănăstirea Muzeu.
Conform inscripţiei ce a fost păstrată pe faţa suportului clopotniţei, biserica a fost construită
în 1587, din timpul ocupaţiei veneţiene în Creta. Aceasta explică elementele arhitecturale pletora
din stilul renaşterii. Impresionanta faţadă a bisericii este împărţită în două secţiuni: secţiunea
inferioară ce dezvăluie patru perechi de coloane în stil gotic cu elemente romane.
Mănăstirea Preveli , este situată la 37 km de Rethymno, într-un loc izoiat, dar splendid, cu
privelişte la mare. Lăcaşul a jucat un rol important în evacuarea forţelor aliate de pe plajele din
jur în al doilea război mondial. Clădirile se îngrămădesc în argint şi veşminte ornate.
Mănăstirea Arsani, este situată la 12 km de Rethymno şi a fost fondată de un călugăr
Arsenios în perioada ocupaţiei veneţiene după care a fost şi numită. După altă opinie numele
derivă de la o femeie care a contribuit la construcţia mănăstirii. Mănăstirea se laudă cu un muzeu
şi un centru de congres.
Mănăstirea Bali, este situată pe un deal şi oferă o vedere panoramică asupra golfului şi
coasta satului Bali, ce este situat la 37 km de Rethymno. O inscripţie arată că mănăstirea a fost
construită în secolul XVII. Este dedicată lui Aghios Ioannis iar faţada prezintă elemente distincte
ale arhitecturii renaşterii.
Aghia Irini, este situată aproape de aşezarea cu acelaşi nume, la câţiva km de Retymno în
direcţia Roussospiti. Mănăstirea datează din secolul XIV, a fost distrusă şi de atunci părăsită.
După restaurarea din 1989, mănăstirea a luat o nouă viaţă cu activitatea călugărilor.
Astăzi mănăstirea reprezintă inima folclorului tradiţional, protejată şi păstrată de călugări în
sfera lucrului manual, în general al ţesutului şi brodatului. Deasemena găzduieste o permanentă
expoziţie de artefacte făcute de călugări.
Mănăstirea Chalevi, este situată aproape de satul Chromonastiri la 12 km de Rethymno.
Datează din secolul XVI-XVII şi este dedicată Sf. Fecioare. Din 1991 mănăstirea este o anexă a
mănăstirii Ahia Irini.
2.2.3. Prefectura Heraklion
46
Heraklion, un pământ al frumuseţii deosebite şi al contrasturilor unice, unde natura inspiră
expresiile culturale şi antice ale intelectului uman.Pentru a intra în inima Cretei, vizitatorul
trebuie să se detaşeze de ademenirile plajelor cretane şi să caute deasemenea frumuseţile naturale
ale teritoriului interior, unde civilizaţiile antice au lăsat urme magnifice. Dealurile aride
înconjurătoare şi ruinele castelelor îşi spun propria poveste. Sate pitoreşti, castele medievale,
capele şi antichităţi împodobesc dealurile mistice ale prefecturii. Toate acestea fiind mărturii ale
legăturilor Cretei moderne cu trecutul glorios.
Coasta de nord a Cretei şi oraşul Heraklion, oferă vizitatorilor, infrastructură turistică
modernă cu numeroase posibilităţi de petrecere a timpului liber.
Poporul cretan este un popor ospitalier, care ajută turistul să se simtă confortabil şi special.
2.2.3.1. Situri arheologice în Heraklion
Situl arheologic Gortin: Situat la sud de capitala, Gortin a fost in perioada preistorica o
asezare de mari dimensiuni, foarte bine organizata, iar in perioada ocupatiei romane
devenise cel mai mare oras cretan, cu peste 300.000 de locuitori. A fost distrus in 828
DHr de către forţele arabe.
Situl arheologic Agia Trias: poate fi gasit la 63 de kilometri sud-vest de Heraklio,
purtand numele bisericii din secol XIV din apropiere. Tot în zona a existat şi un sat,
numit tot Agia Trias, distrus de turci în 1897. După 1920 mai mulţi arheologi italieni au
lucrat aici, descoperind ruinele unui palat din perioada minoică. Potrivit istoricilor, acest
palat a fost construit pe ruinele unei asezari din 1600 IdHr, distrusă de un incendiu
devastator aproximativ în 1450 IdHr. Impresionantul palat avea mai multe depozite,
camerele regale, un altar, fiind împodobit cu picturi murale. Se pare ca acest palat a fost
mult timp resedinţa de vară a regilor. Piesele descoperite aici: monezi, sigilii, vase, pot fi
admirate la Muzeul Arheologic din oras.
Situl Gournia: orasul Gournia este singura asezare din epoca minoică foarte bine
conservată, fiind numită de unii arheologi un Pompei al Cretei. Micul palat din centrul
oraşului a fost construit în jurul anului 1600 IdHr. Dezgropat cu migală de arheologi,
acest sit are o valoare istorică şi culturală imensă, străzile, clădirile, sanctuarul, piaţa,
păstrandu-se foarte bine şi oferind o imagine de ansamblu a vieţii în Creta antică.
2.2.3.2. Muzee în Heraklion
47
Cercetările areheologice şi istorice din prefectura Heraklion au scos la lumină comori unice
şi rare ce înfrumuseţează muzeele din Heraklion, îmbogăţite cu literatura ştiinţifică respectivă.
Marile civilizaţii ce au fost descoperite în Creta, au lăsat prin testament insulei deosebite
exemplare ale civilizaţiei de valoare materială şi spirituală. Multe dintre ele sunt expuse la
Muzeul Arheologic sau în alte colecţii private:
Muzeul de Arheologie. Găzduieşte cea mai mare colecţie de artă minoică la nivel mondial.
Muzeul adăposteşte cea mai importantă colecţie de artefacte minoice, oferind o imagine clară a
complexei civilizaţii care a înflorit pe insula Creta cu peste 3000 de ani în urmă. Sunt expuse
piese descoperite în insulă începând cu 1883, printre care celebrele fresce minoice de la Knosos
şi discul de la Phaestos. Vasele din piatră delicat sculptate, giuvaierurile splendide şi bardele
minoice duble sunt doar câteva piese din vasta colectie a a muzeului. Din 2003, unele părţi ale
muzeului sunt închise pentru renovare.
Exponate principale:
Rhyton - cap de taur. Acest vas din sec. XVI î.Hr., descoperit la Knosos, era folosit la
turnarea vinurilor rituale. Este lucrat din steatit, o piatră neagră, cu cristale de stâncă şi
încrustaţii de sidef.
Discul de la Phaestos. Lucrat din lut, discul a fost găsit în palatul lui Phaestos în 1903
Zeita şarpe. Femeia cu sânii goi şi cu câte un şarpe în fiecare mână este una din cele două
figurine de faianţă despre care se crede că o reprezintă pe zeiţa-şarpe sau pe o preoteasă în
plin ritual religios Ambek datează din circa 1600 î.Hr. au fost găsite la Knosos.
Pandativ din aur. Descoperit în cimitirul Chiysolakkos de la Malia, pandantivul înfăţiţând
două albine datează din sec XVIII.
Fig. 2.2.3.2.1. Rhyton – cap de taur
Sursa: www.wikipedia.org
Fig. 2.2.3.2.2. Discul de la Phaestos
Sursa: www.wikipedia.org
48
Fig. 2.2.3.2.2. Pandativ de aur
Sursa: www.Greeklandscapes.com
Fig. 2.2.3.2.3. Zeiţa şarpe
Sursa: Greeklandscapes.com
Sala frescelor. Printre altele, aici se găsesc celebrele fresce minoice Printre exponate -
acest sarcofag complex decorat de la Agia Triada, din circa 1400 î.Hr.
Ghidul salilor. Sălile de parter sunt dispuse cronologic, din Neolitic pînă în epoca romană.
Sala 5 expune tăbliţe de lut cu inscnpţii în scrierile lineare A şi B. Scările din sala 13 urcă
la etajul întâi, unde puteţi vedea fresce minoice în salile 14, 15 şi 16. Sala 14, numită şi
Sala frescelor, expune un mini model al palatului din Knosos.
Vas cu caracatita. Acest vas din perioada minoică târzie găsit la Palaikastro este decorat
cu motive marine.
Colecţia Giamalakis, reunită în peste 40 de ani de dr. Giamalakis, un chirurg din Irakleio,
conţine artefacte din Neolitic şi piese din alte insule.
Barda dublă minoică, era folosită ca unealtă obişnuită de dulgheri, zidari, constructori de
nave. Simbol sacru extrem de puternic corelat cu zeiţa Mama, se crede că celebrul labirint
din Knossos (268-271) s-a născut barda dublă.
Termenul labrys denumind în greaca veche acest tip de bardă. Importanţa ei pentru
minoici este dovedită prin prezenţa simbolului pe numeroase vase, larnakes (sicrie din
lut), sigilii şi pilaştri, inclusiv pe zidurile palatului din Knossos. Barda ceremonială este
adesea reprezentată între coamele sacre sau în mâinile preoţilor.
Bardele rituale (ofrande) erau complex decorate şi lucrate în aur, argint, aramă sau
bronz. O versiune stilată a bardei duble apare în scrierile liniare A si B timpurii.
49
Muzeul de Istorie. Situat pe chei spre vest, trasează istoria Cretei de la începuturile
creştinismului, prin exponate ca frize şi icoane bizantine, sculpturi şi documente referitoare la
bătălia pentru Creta. Recent muzeul a primit un model în miniatură al oraşului Heraklion ce a
existat în perioada legilor veneţiene. Muzeul găzduieşte la loc de cinste singura pictură a lui El
Greco din Creta: Târimul zeilor-Muntele Sinai.
Muzeul de Artâ Religioasă. Iniţial un centru mănăstiresc al artelor şi învăţăturii, azi
adăposteşte o splendidă colecţie de icoane, fresce şi manuscrise bizantine. Cele mai importante
exponate sunt şase icoane pictate de Michail Damaskinos, un artist cretan din sec. XVI care s-a
desăvârşit la Agia Aikaterini, alături de El Greco. Lângă muzeu, catedrala Agios Minâs, din sec.
XIX, domină piaţa.
Muzeul de Istorie Naturală, unde turiştii se pot familiariza cu mediul natural al Mării Egee
datorită unor exponate ca: fosile, vegetaţie, animale vii şi împăiate.
Muzeul Cretan în Aer Liber , sau „Lychnostatis", ilustrează viaţa tradiţională în Creta şi
expune, printre altele, o moară de vânt, o casă din piatră şi un portic.
Muzeul Vieţii Rurale , găzduit într-o moară pentru ulei de măsline din sec. XIX, prezintă
diverse unelte agricole vechi.
Muzeul Arheologic din Malia : Malia este o localitate cu 2500 de locuitori, vizitat în fiecare
vară de turişti veniţi din întreaga lume. Partea veche a oraşului este mai înghesuită, cu străzi
înguste pline de taverne, baruri, magazine, foarte aglomerată mai ales seara. Municipalitatea
încearcă să extindă şi să modernizeze Malia, păstrându-i farmecul vetust, un proiect aflat în plină
desfăşurare. De aici se poate ajunge usor la situl arheologic Malia, unde au fost descoperite o
aşezare şi o vilă din perioada minoică. Palatul Malia se gaseşte la trei kilometri est de oraş si are
o suprafaţă de 7500 metri pătraţi, fiind al treilea ca mărime între palatele din perioada minoică.
Muzeul Lychnostatis : este un muzeu dedicat Insulei Creta, foarte interesant, deschis în
1992 de profesorul şi colecţionarul Georgios Markakis. Aici vizitatorii pot descoperi frumuseţile
naturale ale insulei şi tradiţiile populare. Printre exponate se regăsesc machete înfaţişând o casă
cretană tradiţională, o biserică, o moară de vant, un câmp cultivat, mai multe ateliere. Este
deschisă şi o mică expoziţie de materiale folosite pentru diverse meşteşuguri. Teatrul în aer liber
al muzeului găzduieşte adesea spectacole de artă populară, seminarii, conferinţe, diverse
evenimente.
50
Fig. 2.2.3.3.1. Ruinele palatului Knossos
Sursa: www.greeklandscapes.com
Fortăreaţa Portului Heraklion (Koules) : Castelul din Heraklio, cunoscut şi sub numele de
Koules, se găseşte la intrarea în portul veneţian şi este cel mai bine păstrat exemplu de
fortificaţie veneţiană. A fost construit de veneţieni în secolul XIII, fiind distrus de doua
cutremure, în 1303 şi 1500. A fost reconstruit între 1523 -1540, primind numele de "Rocca al
Mare". La castel se găseau autorităţile portuare, dar şi închisorile şi depozitele aşezării.
2.2.3.3. Palate şi apartamente regale
1. Palatul din Knosos
Istoria palatului din Knosos
Capitală a Cretei minoice, Knosos era cel mai mare şi mai sofisticat palat din insulă, cu peste
1000 de încăperi, un complex sistem de scurgere,
closete cu apă curentă şi străzi pavate. Conform
legendelor, sub Knosos se afla un labirint în care
Minotaurul era ţinut prizonier. Creatura, jumătate
om, jumătate taur, era fiul Pasiphaei, soţia regelui
Minos, şi a fost ucis de Tezeu.
Construit în circa 1900 î.Hr., primul palat a
fost distrus de un cutremur prin 1700 î.Hr. şi
rapid reconstruit. Ruinele vizibile azi aparţin aproape în întregime acestui al doilea palat.
Frescele originale sunt expuse la Muzeul de Arheologie din Irakleio.
Punctul central al sitului este vasta curte centrală orientată nord-sud, în jurul căreia se
află numeroase elemente importante ale palatului:
-Coarnele consacrării. Plasate pe faţada sudică, aceste coarne restaurate sunt un simbol
al taurului sacru şi ornau iniţial acoperisul palatului.
- Propilele sudice, intrarea se făcea imediat în această poartă monumentală cu pilaştri,
decorată cu o copie a Purtătorului de Cupâ, un detaliu de pe fresca Procesiunii.
51
52
Fig. 2.2.3.3.3. Propilele sudice
Sursa: www.greeklandscapes.com
- Fresca preotului rege. Această copie numită şi prinţul crinilor este un detaliu de pe fresca
Procesiunii şi înfăţişează o siluetă cu o coroană de crini şi pene.
- Sala tronului. Împreună cu anticamera alăturată şi cu bazinul acoperit, sala tronului servea,
separat, ca altar. Tronul original din piatră, al unui preot probabil, este flancat de o frescă
restaurată cu grifoni, simboluri către perioada minoică.
- Magazinele cu pithoi uriasi, conţin recipiente din perioada primului palat 1800 î. Hr. Pithoi
uriasi (vase de stocare)au fost dezgropaţi la Knossos, în ei se păstrau rezervele de hrană a
Palatului.
Explorînd palatul din Knosos:
Spre deosebire de alte situri minoice, palatul din Knosos a fost atent restaurat de Sir Arthur
Evans între 1900 şi 1929. Deşi interpretările sale sunt controversate, reconstrucţia celui de-al
doilea palat oferă vizitatorului o imagine asupra vieţii de zi cu zi în Creta minoică.
În jurul propilelor sudice. Intrarea în complex se face prin curtea vestică, aceasta fiind
intrarea ceremonială originală, marcată azi de un bust al lui Sir Arthur Evans. Spre stânga se află
trei puţuri circulare numite kouloiires, folosite probabil la depozit de grâne. Mai departe, de-a
lungul faţadei vestice, se întind magaziile vestice, care conţineau numeroase vase uriaşe de
depozitare pithoi şi, împreună cu puţurile, arată cât de important era pentru cei din palat să deţină
controlul asupra resurselor alimentare.
În colţul din dreapta al curţii vestice, intrarea dinspre vest duce spre coridorul procesiunii.
Deşi afectate de eroziunea peretelui colinar, frescele de pe coridor, reprezentând un şir de
purtători de daruri, denotă fastul ce caracteriza evenimentele de stat şi religioase de la palat -fast
vizibil de asemenea şi în frescele din propileele sudice, la care duce o aripă a coridorului. De la
acestea, o serie de trepte urcă până la restauratul Piano Nobile - numele dat de Sir Arthur Evans
locaţiei probabile a marilor apartamente de stat şi a sălilor de recepţie. Vasele din piatră găsite
aici erau folosite în scopuri rituale şi denotă rolul central al religiei în viaţa palatului. Relaţia
strânsă dintre puterea religioasă şi cea laică este subliniată de sala tronului, unde se crede că se
desfaşurau băi rituale într-un bazin acoperit. O scară duce de la sala tronului la curtea centrală,
iniţial pavată şi flancată de clădiri înalte pe toate cele patru laturi. Azi curtea este neacoperită.
Fig. 2.2.3.3.2. Coarnele consacrării
Sursa: www.greeklandscapes.com
53
Fig. 2.2.3.3.4. Apartamentele regale
Sursa: www.greeklandscapes.com
Apartamentele regale
Din acest ansamblu fac parte megaron-ul reginei, care este decorat cu o copie a celebrei fresce cu
delfini şi are alături o sală de baie şi scara monumentală.
Pe latura estică a curti centrale se
află încăperi atât de mari şi de elegante,
încât au fost considerate apartamente
regale. Camerele au fost construite în
roca dealului şi la ele se ajunge pe scara
monumentală, unul dintre cele mai
impresionante elemente arhitecturale ale
palatului. Şirul de trepte de ipsos coboară
într-o curte cu colonade, ce permite
iluminarea naturală a etajelor inferioare.
Aceste luminatoare constituie o
caracteristică a arhitecturii minoice. Camera de baie de lângă megaron-ul reginei, dotată cu o
cadă din lut, era prevăzută cu sistem de scurgere. Coridoarele şi încăperile din această zonă erau
decorate cu fresce cu motive florale şi animaliere. Zidurile sălii gărzii regale, care ducea spre
apartamentele regale, erau decorate cu scuturi stilizate. Megaron-ul reginei, după simbolurile
incizate în zidurile de piatră, este cea mai mare încăpere din apartamentele regale şi se crede că
spaţiul său era segmentat de uşi multiple. Aici au fost găsite resturile unui tron de ghips, fapt care
sugerează că sala era folosită şi pentru evenimente oficiale.
Nordul si vestul curtii centrale. Intrarea nordică în curtea centrală era splendid decorată, azi
aici fiind expusă o copie a frescei Tauratacînd. Intrarea nordică duce spre sala nordică a
pilaştrilor, numită si Vama de sir Arthur Evans, care credea că aici erau inspectate mărflirile.
Sala a fost adăugată în perioada celui de-al doilea palat (cca 1700 î.Hr.). În încăperea aflată
imediat spre vest, câteva trepte coboară spre un bazin numit bazinul acoperit de nord. Resturi de
materiale arse şi câteva recipiente cu ulei sugerează că aici erau purificaţi şi miruiţi oaspeţii
înainte de a li se permite intrarea în palat. Mai departe spre vest se află teatrul, o arenă în trepte a
cărei poziţionare la capătul drumului real indică faptul că aici aveau loc ritualurile de primire a
vizitatorilor. Drumul regal care duce spre orasul minoic Knossos era marginit de locuinţe.
Dincolo de el se înalţă aşa numitul mic palat. Deşi clădirea a fost dezgropată, accesul publicului
este interzis. Din punct de vedere architectural este similar cu palatal principal şi a fost distrus în
aceaşi perioadă.
54
Fig. 2.2.3.3.5. Pithoi uriaş
Sursa: www.greeklandscapes.com
Fig. 2.2.3.3.5. Ruinele palatului Phaestos
Sursa: www.greeklandscapes.com
Palatul din Mâlia
Vizitat mai rar, îşi înalţă însă tăcut ruinele pe
câmpia de coastă din est. Primul palat a fost
construit în 1900 î.Hr., dar asemenea celorlalte
palate mari, a fost distrus în 1700 î.Hr. şi din nou
în 1450. sunt vizibile aici diverse trăsături
specifice palatelor minoice: marea curte centrală
cu altarul pentru sacrificii, apartamentele regale,
bazinele acoperite şi luminatoarele. Într-un mic
sanctuar din aripa vestică a palatului, simbolul
religios al bardei duble (labrys) apare inscripţionat pe pilaştrii gemeni.
Într-un şantier arheologic din spatele palatului se scot la iveală ruinele unui fost oraş, iar
spre nord se află situl funerar Chrysolakkos
(puţul de aur), unde au fost găsite piese
importante, printre care şi pandantivul cu albine
expus la Muzeul de Arheologie din Irâkleio.
Palatul Phaestos
Un alt palat este Phaestos, situat la 60 de
kilometri sud-vest de oras. Odinioara unul dintre
cele mai importante orase de pe insula, a fost
condus potrivit legendei de regele Radamanthys,
fratele lui Minos si fiu al lui Zeus. Regiunea a
fost locuita inca din perioada Neolitica si in
era de maxima expansiune avea doua porturi,
Matala si Knossos, centre comerciale foarte dezvoltate. Perioada de glorie a orasului avea sa ia
sfârşit în chip tragic în secolul II IdHr, când Phaestos a fost distrus de cetatea rivală Gortin.
Abia în 1900 mai multi reprezentanţi ai Şcolii Italiene de Arheologie au început săpăturile în
zonă, reuşind să readucă la lumină ce mai rămăsese din impresionanta construcţie. Descoperirea
a fost că în locul palatului distrus în 1700 ÎdHr. fusese construit un altul, cu o suprafaţă de nu
mai puţin de 18000 metri pătrati. Din păcate şi acesta a fost distrus în 1450 IdHr, probabil da-
torită unei erupţii vulcanice în Thera. Astazi se mai păstrează ruinele unor depozite, parţial al-
tarul, câteva rezervoare de apă, ateliere şi camerele regale.
55
2.2.3.4. Biserici şi mănăstiri
Biserica Agios Markos a fost construită de veneţieni în 1239, a fost restaurată şi găzduieşte
azi concerte şi expoziţii.
Biserica St Titus : biserica poartă hramul sfântului ocrotitor al oraşului Heraklio, fiind situ-
ată în centrul oraşului. A fost construită de bizantini şi pentru un timp a fost catedrala oraşului. În
perioada dominaţiei veneţiene, a devenit catedrala catolică. Renovată în 1466, a fost distrusă de
un incendiu în 1544, fiind reconstruită ulterior. În vremea ocupaţiei turceşti a fost moschee. Bis-
erica a fost renovată în 1872 si 1922, după ce un cutremur o distrusese pentru a doua oară în
1856. Cea mai preţioasa relicvă este craniul Sf Titus, adus de la Veneţia în 1956 şi păstrat în in-
teriorul bisericii.
2.2.4. Lasithi
Prefectura Lasithi, partea cea mai estică a insulei combină plimbări printrre rămăşiţele celui
mai îndepărtat trecut cu viitorul promiţător al cadrului natural. Un tărâm al contrastelor, al
întălnirii dintre pământ, aer şi cer. Aici se găsesc ruine arheologice unce, grote spectaculoase,
platouri frumoase,mici sate pitoreşti.
Prefectura unde Vintentzos Kournaros şi-a lăsar urmele după o perioadă de stagnare în
primii ani ai dominaţiei turceşti. Acesta este locul unde oamenii literelor au ieşit mereu în
evidenţă pentru lucrările lor spirituale semnificative. În domeniul artelor, un loc special îl ocupă
sculptura în lemn, mai ales ornamentaţiile bisericilor (rame de icoane, Hristos pe cruce, tronuri)
majoritatea încă bine păstrate, unice datorită inspiraţiei artiştilor şi pentru tehnica detaliată.
2.2.4.1. Muzee şi colecţii
Muzeul de Arheologie Agios Nikolaos: fondată în 1970, expune mai multe artefacte
descoperite de arheologi, până atunci expuse la Muzeul din Heraklion.
Micul Muzeu de Arheologie din centru prezintă câteva artefacte locale care au scăpat de
„furia" jefuitorilor. Exponatele datează din perioada minoică până în cea romană şi includ
larnakes (urne funerare), pithoi (vase de stocare), topoare din bronz, statui şi sculpturi în piatră.
Muzeul Sitia
56
Fondat în 1984, se găseşte în oraşul Sitia şi are în colecţiile sale numeroase unele artefacte
şi obiecte de artă descoperite în urma săpăturilor arheologice din partea de est a insulei.
Muzeul Popular , găzduit într-o veche clădire restaurată, expune o interesantă colecţie de
costume şi ţesături.
Muzeul de Arheologie în marginea sudică a oraşului, prezintă artefacte din zona Siteia,
din Neolitic până în epoca romană, printre care şi o splendidă statuetă minoică din fildeş, numită
Palaikastro Kouros. Mai puteţi admira aici ceramica din întreaga regiune, inclusiv numeroase
piese descoperite la Palatul Zâkros.
Colectia Arheologica Ierapetra : sediul muzeului este în clădirea fostei Şcoli Comerciale
Otomane. Muzeul a fost înfiinţat în secolul XIX si are o colecţie relativ bogată din perioada
minoică, clasică şi romană.
Situl Arheologic Zakros : cel mai mic dintre
cele patru palate din epoca minoica descoperite
pana acum, Zagros se găseste pe ţărmul estic al
insulei, într-o pozitie strategică, fiind în trecut
unul dintre porturile aglomerate. Potentialul
Turistic Antropic in GreciaHome
2.2.4.2. Biserici şi mănăstiri în Lasithi
- Biserica Aientis Christos, din sec. XIV, pe strada Kougioumtzâki;
- Casa lui Napoleon, nu este deschisă publicului;
- Moni Toplou în sec. XIV, este una dintre cele mai bogate şi mai influente mănăstiri din Creta.
Clădirile actuale datează din perioada veneţiană, când lăcaşul a fost fortificat împotriva atacurilor
Potentialul Turistic Antropic in Greciapiratereşti. Numele turcesc Toplou aminteşte de tunul
instalat aici. în al doilea război mondiai, emisiunile radio ale Rezistenţei erau transmise din
Fig. 2.2.4.1.1. Tăbliţă cu scrieri din Linia A
Sursa: www.greeklandscapes.com
Fig. 2.2.4.1.2. Inel de aur
Sursa: www.greeklandscapes.com
Fig. 2.2.4.1.3. Ruinele Zakros
Sursa: www.greeklandscapes.com
57
interiorul mănăstirii, fapt pentru care stareţul Siligknâkis a fost executat de germani lângă
Chania.
Chilii dispuse pe trei etaje mărginesc curtea interioară, în care se află o bisericuţă din sec.
XTV cu fresce şi icoane deosebite. Cea mai celebră este cea intitulată Doamne, Tu Eşti pictată,
în 1770 de Ioânnis Kornâros. O inscripţie de pe faţada bisericii aminteşte de Arbitrajul de la
Magnesia, din 132 î.Hr-un ordin ce a solutionat disputa dintre oraşele-stat rivale Ierâpytna (azi
Ierâpetra) şi Itanos pentru controlul asupra templului lui Zeus Diktaios de la Palaikastro.
Inscripţia în piatră era iniţial folosită ca piatră flunerară. Micul muzeu din incinta mănăstirii
expune gravuri şi icoane din sec. XV-XVIII.
2.3. Potentialul Turistic Antropic in Grecia Tipuri de forme de turism specifice Insulei
Creta
Dezvoltarea circulaţiei turistice, participarea la mişcarea turistică a unor mase tot mai
largi, diversificarea motivaţiilor care generează cererea au condus la multiplicarea formelor
de turism. În anii recenţi formele speciale de turism oferă turiştilor oportunitatea să-şi
îmbogăţească activitatea prin programe specializate.
“Formele de turism reflectă structura mediului care le-a generat, adică structura
societăţii omeneşti, modalităţile de acoperire a motivaţiilor şi posibilităţilor tehnico-
economice de procesare a fenomenului turistic”29.
Deasemenea insula Creta a devenit o destinaţie populară nu numai pentru vacanţele clasice
dar şi pentru oamenii interesaţi de vacanţe alternative ce, aparte de relaxare doresc şă se bucure
de o unică experienţă oferită prin infrastructura specială a industriei cretane turistice.
În Creta întâlnim următoarele tipuri de forme de turism:
Turismul de odihnă şi recreere: dacă prin destindere nu se înţelege abandonarea tuturor
activităţilor de orice natură ar fi ele, ci exercitarea, în mod voluntar, a unor activităţi
diferite de cele practicate în mod obişnuit, turismul, în general, prin caracteristicile
serviciilor sale, este un turism de odihna si recreere (destindere).
Turismul de talosoterapie, cu facilităţi moderne oferind proprietăţile terapeutice ale
apei de mare. O combinaţie de relaxare, revitalizare, recreaţie şi terapie în condiţii
climatologice excelente.
29 Conform Ion Ionescu, Fenomen social - economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, pag. 55.58
Centre de talosoterapie din Creta Tabelul 2.3.1.
Prefectura Nume centru Capacitate Telefon
ChaniaHOTEL PERLE RESORT HOTEL Hotel with T.C. PERLE ROI
HEALTH SPA MARINE100 28210-39776
Heraklion KANTIA MARIS 100 2810-377000
Heraklion HOTEL ROYAL MARE VILLAGE -Hotel with T.C. 100 28970-25025
Lassithi Centrul Elounda S.P.A & thalassotherapy 100 28410-65500
59
În tabelul 2.3.1. se găsesc centrele de talosoterapie din Creta, capacitatea şi numărul de telefon.
Turismul de agrement, forma de turism practicată de călătorii care caută să profite
de frumuseţile naturii (peisaje agreabile), de prilejul de a cunoaşte oameni şi locuri noi,
istoria şi obiceiurile lor şi, în general, doresc să-şi foloseasca timpul de vacanţă
pentru practicarea unor activităţi preferate. Într-un sens determinant, turismul de
agrement se interferează cu turismul cultural.
De altfel, atributul "cultural" se poate acorda oricărei forme de turism al cărei
scop depăşeşte simpla deplasare în vederea odihnei, distracţiei, refacerii fizice sau
sportului; oricărei călătorii în care noţiunea de odihnă este considerată, sub
aspectele ei de înlocuire a ambianţei vieţii cotidiene, printr-o ambianţă mai stimulativă
pentru satisfacerea necesităţilor spirituale; oricărei călătorii al cărei scop principal sau
subsidiar este îmbogăţirea personalităţii individului sau dobândirea de noi cunoştinţe.
Turismul sportiv este o formă a turismului de agrement, motivat de dorinţa de a
învăţa şi de a practica diferite activităţi sportive, ca o consecinţă tot mai pregnantă a vieţii
sedentare a populaţiei urbane din zilele noastre. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv
îl ocupă sporturile nautice de vară (canotaj, schi nautic, yahting etc.) şi sporturile de
iarna în staţiunile de altitudine (schi, patinaj), unde abundenţa şi durata zăpezii permit
practicarea acestora, la care se adaugă alpinismul şi ascensiunile pe munte, motivate de
dorinţa de cucerire a naturii, plimbările şi excursiile, pescuitul sportiv şi vânătoarea
sportivă (din ce în ce mai apreciate şi solicitate). Activităţile sportive pronunţat
individualizate (gimnastica sportivă, aerobica, ciclism, călărie etc.) precum şi orice
alte manifestari sportive ocazionale (competiţii sportive amicale, tenis, golf, tir
sportiv,"safari fotografic"30
Multe hoteluri au încorporate speciale facilităţi sportive pentru clienţii lor ( terenuri de
basketbal, valley, fotbal, atletism, tenis, golf, sporturi de apa)
Cluburi de golf în Creta:
- Hersonissos;
- Hotel Porto Elounda Mare, în Lasithi, peste 1300 de jucători joacă regulat această cursă.
30 Safari fotografic, expediţia de fotografiere a naturii sălbatice. Vezi: http://ro.wikipedia.org/wiki/Safari60
Turismul religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşurile de cult,
considerate sfinte de diferite religii. În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult (Crăciun,
Paşte etc.), hramurile mănăstirilor şi bisericilor atrag, în perioadele sărbătorilor religioase
tradiţionale, un număr considerabil de pelerini. Deşi scopul călătoriei lor este manifestarea
credinţei, comportamentul lor, din punctul de vedere al solicitărilor de servicii turistice, nu
diferă de solicitările celor care participă la diferite alte forme de turism (pentru cazare,
pentru alimentaţie etc.). Mai mult, aceşti pelerini sunt dispusi să cheltuiască sume
considerabile pentru achiziţionarea de cadouri, amintiri.
Turismul tehnic şi ştiinţific este mai mult ocazional decat cel oferit de programele
agenţiilor de turism. El se referă, în special, la vizitarea cu caracter documentar sau de
schimb de experienţă, a unor obiective industriale sau agricole, cât şi a unor obiective
amenajate special în scopuri productive (de xemplu: obiective hidroenergetice, mine etc.). În
domeniul ştiinţific există, de asemenea, numeroase obiective de atracţie pentru specialişti,
care pot deveni si ele atracţii turistice, ca de exemplu peşterile, observatoarele astronomice,
rezervaţiile naturale şi monumentele naturii ( microzonele cu flora şi fauna specifică ).
Turismul de afaceri si congrese (reuniuni) reprezintă ansamblul activităţilor de călătorii
organizate de întreprinderile economice şi de administraţiile publice pentru personalul lor,
cu ocazia deplasărilor în interes profesional, comercial, participator la diferite reuniuni,
congrese, simpozioane, întruniri, seminarii naţionale sau Internationale. Vezi tabelul 2.3.2
Această formă de turism necesită facilităţi adecvate specificului activităţilor de acest
gen (reuniuni, afaceri), combinate cu cerinţe pentru serviciile turistice.
Călătoriile de afaceri şi turismul de reuniuni sunt legate de activitatea turistică propriu-
zisă prin faptul că participanţii şi persoanele care îi însoţesc, pe lângă scopurile deplasării,
utilizează o gamă largă de servicii turistice, oferite de unităţile hoteliere şi de alimentaţie,
folosesc mijloace de distracţie şi agrement (de exemplu, participarea la spectacole), de care
profită direct şi indirect şi industria turistică, serviciile oferite neputând fi evidenţiate separat
de cele prestate de această Industrie. Mai trebuie precizat că, în mod obişnuit, participanţii la
aceste manifestări petrec o parte din timpul lor de deplasare şi ca turişti propriu-zisi (perioadele
pre şi post congres sau de afaceri). Participanţii sunt interesaţi, în egală măsură, să cunoască cât
mai multe despre ţara (zona) pe care o vizitează, de cele mai multe ori luând parte şi la
excursiile, cu caracter documentar, oferite de organizatori (asa numitul "program socio-
aplicativ"). Pentru a reţine participanţii şi în perioada de week-end, când, de regulă, iau sfârşit
reuniunile, unităţile de cazare, în general cele de confort superior (patru şi cinci stele) care
adăpostesc aceste manifestări, practică tarife mai reduse.
61
Centre de convenţii cu operaţii speciale în Creta
Tabelul 2.3.2
HeraklionKokkini
Chani
MINOS
RAINBOW520 2810-761349
HOTEL ARINA SAND - Kokkini
Chani, Heraklion
Heraklion CRETA
MARIS500 28970-27000
HOTEL CRETA MARIS - Limenas
Hersonisou, Heraklion Crete
Tot în categoria turismului de congrese şi afaceri trebuie înglobate şi târgurile şi
expoziţiile internaţionale şi naţionale. Târgurile şi expoziţiile constituie manifestări
periodice, limitate ca durată de desfăşurare, la care participă agenţi economici care expun
produsele oferite spre comerciallzare şi firmele potenţial interesate în achiziţionarea lor
(bunuri de consum, utilaje etc.). De regulă, aici se desfăşoară şi negocierile în vederea
încheierii afacerilor comerciale. Asemenea târguri internaţionale pot fi profitabile şi pe
activităţi turistice şi de servicii adiacente ca, de exemplu, Bursa Internaţională de Turism
din Berlin, devenită tradiţională pemru industria turistică, ori Târgul de profil de la
Bucureşti.
2.4. Analiza bazei tehnico – materiale în Grecia
Valorificarea potenţialului turistic al unei ţări, regiuni sau zone implică în prealabil
asigurarea unor condiţii minime pentru deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului de
către turişti.
62
Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat “de interes turistic”, potenţialul său turistic trebuie
să dispună de resurse naturale şi de alte elemente de atracţie preferate de turişti şi de posibilităţi
de acces, de transport, de cazare, de alimentaţie, de unităţi comerciale, într-un cuvânt de bază
materială şi de infrastructura necesară pentru a facilita activităţile turistice.
Într-o zonă turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza că există suficiente
posibilităţi pentru cazarea, alimentaţia şi agrementarea vizitatorilor.
2.4.1. Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică
Capacitatea de cazare este elementul cel mai caracteristic bazei tehnico-materiale a
turismului condiţionând activitatea turistică şi participând cu o pondere oscilantă la încasările
provenite din activitatea turistică.
În general prin activităţi de cazare se înţeleg acele dotări de bază materială care asigură
înnoptarea şi odihna turiştilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate,
diferenţiate în funcţie de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt solicitate
serviciile de cazare. Capacitatea de cazare cuprinde totalitatea formelor de cazare: hoteluri,
moteluri, hanuri, cabane, campinguri, care în vederea asigurării unui sejur cât mai atractiv, oferă
turiştilor condiţii optime de înnoptare, îndeplinind, după caz, şi alte funcţii caractristice de
domiciliu temporar.
Structuri de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri şi număr de
înnoptare în Grecia
Tabelul nr. 2.4.1.1
Tipuri de unităţi 2001 2002 2003 2004 2005
Total unităţi cazare 102503 100786 102077 101907 104937
Hoteluri 8342 8329 8689 8899 9036
Unităţi camping 341 337 333 331 341
Unităţi individuale 93820 92120 93055 92677 95560
Nopţi petrecute (mii) 56268 54466 54502 52554 55264
Greci 13774 13513 14094 13758 14529
Străini 42494 40953 40408 38796 40735
63
Sursa: Pentru anul 2001 şi 2002 - “Organizaţia naţională greacă de turism
Din 2003 – 2005 “Camera elenă a hotelelor”
Datele ilustrate in tabelul nr. 2.4.1.1 permit conturarea unei imagini a modului in care a
evoluat in perioada 2001 – 2005, reteaua unitatilor de cazare.
La sfârşitul anului 2005, numărul total al unităţilor de cazare în Grecia a fost estimat la
circa 104937 de unităţi în creştere faţă de ani precedenţi, respectiv în 2001 exista un număr de
102503 unităţi de cazare.
Capacitate hotel si nopti petrecute in Grecia: 2001 – 2005
Tabel nr. 2.4.1.2
Unitati Hotel Paturi Nopti petrecute ( mii)Greci Straini
2001 8342 607616 13290 41815
2002 8329 606330 13128 40350
2003 8689 644898 13716 39760
2004 8899 668274 13280 38310
2005 9036 682050 13942 40075
64
05000
1000015000200002500030000350004000045000
2001 2002 2003 2004 2005
Nopti petrecute Greci Nopti petrecute Straini
Sursa: Pentru anul 2001 şi 2002 - “Organizaţia naţională greacă de turism
Din 2003 – 2005 “Camera elenă a hotelelor”
Fig. 2.4.1.2 Fig. 2.4.1.2’
În fig. 2.4.1.2 şi fig. 2.4.1.2’ se observă o creştere continuă din anul 2002 până în 2005 a
numărului de paturi şi a unităţilor hoteliere.
Tabelul nr. 2.4.1.2 ilustreaza capacitatea de cazare turistica a unitatilor hoteliere si numarul
de innoptari. Se poate observa in anul 2005 fata de 2001 o crestere cu 695 de unitati hoteliere,
respectiv cu 74434 de paturi. Dupa numarul de innoptari se poate observa o crestere de 652 nopti
turisti greci si o scadere a turistilor straini cu 1740 nopti.
Nr de înnoptări greci/străini
Fig. 2.4.1.2’’
Unitati Hotel
7800
8000
8200
8400
8600
8800
9000
9200
Capacitate hoteluri
2001
2002
2003
2004
2005
Paturi 607616
606330
644898
668274
682050
560000
580000
600000
620000
640000
660000
680000
700000
Capacitate paturi
2001
2002
2003
2004
2005
65
În fig. 2.4.1.2” se evidenţiază o pondere mai mare a turiştilor străini care înnoptează în Grecia,
comparativ cu numarul turiştii greci.
Unitati campinguri si unitati individuale: 2001 – 2005
Tabel nr. 2.4.1.3.
2001 2002 2003 2004 2005
Unitati camping 341 337 333 331 341
Unitati individuale 93.820 92.120 93.055 92.677 95.560
Nopti petrecute (mii) 1.163 988 1.026 964 1.247
Greci 484 385 378 478 587
Straini 679 603 648 486 660
66
Unitati campinguri si unitati individuale: 2001 – 2005
0200400600800
100012001400
Unitaticamping
Unitatiindividuale
(mii)
Noptipetrecute
(mii)
Greci Straini
2001 2002200320042005
Unităţi de hoteluri pe categorii de confort în anul 2008
050
100150200250300
Chania Heraklion Lasithi RethymnonRegiune
5*4*3*2*1*
Sursa: “Organizaţia naţională greacă de turism”
Fig. 2.4.1.3
Numărul de nopţi petrecute de turiştilor greci în anii 2001 – 2005 este în creştere, iar
numarul turiştilor străini ce petrec nopti este în scădere (tabel 2.4.1.3).
După numărul de unităţi de camping şi unităţi individuale în anii 2001 – 2005, se observă
la unităţile de camping o linie constantă, în anul 2001 erau 341 de unităţi de camping iar în anul
2005 erau tot atât şi o creştere la unităţile individuale, în 2001 existau 93820 iar în 2005 au
crescut la 59560 de unităţi individuale.
Unităţi de hoteluri pe categorii de confort în anul 2008, în Creta
Tabelul nr. 2.4.1.4
Regiune 5* 4* 3* 2* 1* Total
Creta 50 217 312 714 228 1521
Chania 7 39 105 283 56 490
Heraklion 20 106 98 183 100 507
Lasithi 17 31 30 98 43 219
Rethymnon 6 41 79 150 29 305
67
Sursa: Camera elenă a hotelelor – Ghidul hotelelor
Fig. 2.4.1.4
Unităţile hoteliere, după categoria de confort de cazare din domeniul turismului,
organizate pentru găzduirea pasagerilor, se clasifică după caracteristicile constructive,
amplasament, calitatea şi complexitatea dotărilor, instalaţiile şi serviciile pe care le oferă. Toate
unităţile de cazare turistică sunt clasificate în cinci categorii de confort, numerotate cu stele de la
1 la 5; cele cu 5 stele au gradul de confort cel mai ridicat şi invers, cele cu o stea – gradul de
confort cel mai scăzut.
Din fig.2.4.1.4 se poate observa că în toate prefecturile predomină unităţile hoteliere de
2*.
În tabelul 2.4.1.4 se regasesc toate unităţile hoteliere din Creta, grupate pe prefecturi: Chania,
Heraklion, Lasithi şi Rethymnon, şi pe pragul de confort. Astfel pe toată regiunea Creta se află
1521 de unităţi hoteliere, din care 50 sunt de 5*, 217 de 4*, 312 de 3*, 714 de 2* şi 228 de 1*.
2.4.2. Structuri turistice cu funcţiuni de agrement.
Agrementul reprezintă o componentă de bază a produsului turistic deoarece asigură odihna
activă a turiştilor, contribuind direct la realizarea unei noi calităţi a vieţii.
Agrementul este definit ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor şi formelor
oferite de unităţi, zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună
dispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, unei împliniri, să lase o impresie şi o
amintire favorabilă.
68
Gradul de satisfacţie al vizitatorilor depinde de conceptul de animaţie turistică. Astfel:
„animaţia în turism poate fi privită ca o tehnică de organizare a activităţilor menite să antreneze
participarea turiştilor în scopul de a se distra, de a se relaxa activ dând posibilitatea tuturor de a-
şi exprima personalitatea şi spiritul creativ”31. Animaţia turistică cuprinde o serie de elemente
printre care:
- Atracţiile naturale ale staţiunii: relieful, clima, flora şi fauna;
- Atracţiile culturale ale staţiunii: elemente istorice, arhitectura unei zone, expoziţii,
spectacole, obiceiuri şi tradiţii legate de sărbătorile religioase;
- Facilităţi de petrecere a timpului liber deja existente: pentru practicarea sporturilor,
facilităţi de ordin cultural (muzee, teatre, săli de cinema, săli de expoziţii), facilităţi variate
de divertisment (discoteci, cazinouri), facilităţi pentru cumpărături;
- Echipamente şi servicii diverse: servicii de cazare, restauraţie, de transport, de informare.
Astfel se pot vedea în tabelul 2.4.2.1 o serie de evenimente din anii 2003 şi 2004, după
performanţe, durata în zile şi biletele vândute.
Evenimente festive in Grecia supervizate de Festivalul Grecesc S.A pe anul 2003 si 2004
Tabel nr. 2.4.2.1
Evenimente Performante Durata în zile bilete20
03
2004 2003 2004 2003 2004
Festivaluri 38 36 57 55 200424 189830
Concerte 12 13 13 14 37194 38180
Balet 4 3 8 6 17654 15200
Teatru 15 14 28 28 122089 116050
Opera 3 2 3 3 4903 5200
Dansuri 3 4 4 4 16198 15200
Alte
evenimente
1 1 2386
Sunet si
lumina
Rodos
38
2
378 151 150 17698 18212
31 Conform Tehnologia activităţilor de turism: Anca Adriana Cristea, editura: Pro Universitaria, Bucureşti 2007, pag 241
69
Evenimente festive in Grecia supervizate de Festivalul Grecesc S.A pe anul 2003 si 2005
0 50 100 150 200 250
Performanta 2003
Performanta 2004
Durata în zile 2003
Durata în zile 2004
Bilete(mii) 2003
Bilete(mii) 2004
Alte evenimente
Dansuri
Opera
Teatru
Balet
Concerte
Festivaluri
Sursa: Caietul anului 2006 Grecia
Fig. 2.4.2.1
Din tabelelul si din graficul 2.4.2.1 “Evenimente festive in Grecia supervizate de
Festivalul Grecesc S.A pe anul 2003 si 2004” se poate observa ca cea mai mare vanzare de bilete
la festivaluri a avut loc in anul 2003, in anul 2004 au scazut vanzarile cu 10594 de bilete fata de
anul anterior. Tot in anul 2003 s-au obtinut performante mai bune la toate evenimentele insa a
durat si mai multe zile. In anul 2004 se observa o crestere foarte mica la concerte, opera, si sunet
si lumina in Rodos.
Teatru si orchestra 2001-2004
Tabel nr. 2.4.2.2
70
Spectacole Bilete vândute2001 2002 2003 2004
Proza 296.101 269.814 284.129 277.3
37
Opera 85.702 245.014 152.148 153.9
24
Concerte 428.969 448.419 414.880 355.3
62
Alte
muzicale
64.220 50.814 9.858 48.35
0
Dansuri 107.406 150.861 147.160 81.38
8
71
Alte shwo-
uri
185.642 153.154 191.649 251.5
44
72
Sursa: Caietul anului 2006 Grecia
Teatru si orchestra 2001-2004
050000
100000150000200000250000300000350000400000450000500000
2001 2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004 2005
Bil
ete
van
du
te
Proza
Opera
Concerturi
Alte muzicale
Dansuri
Alte shwo-uri
Fig. 2.4.2.2
Din tabelul si graficul 2.4.2.2 “Teatru si orchestra 2001-2004” se constata o crestere
spectaculoasa la opera in anul 2002 fata de 2001 cu 300% insa in anul 2003 se reduce aproape de
jumatate,in anul 2004 are loc o crestere nesimnificativa. Cel mai mare interes cu cel mai mare
numar de spectatori il prezinta concertele, urmat de proza, opera si alte show-uri. Spectacolele
care prezinta cel mai putin interes sunt dansurile si alte muzicale unde in anul 2003 are loc o
scadere drastica de cinci ori mai mica fata de anul anterior insa in anul 2004 creste aproape de
valoarea care o avea in 2002.
2.5. Evoluţia circulaţiei turistice în cadrul regiunii considerate
Circulaţia turistică presupune deplasarea persoanelor spre locurile alese ca destinaţie a
călătorilor. În consecinţă, fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic considerabil între
localităţile ( ţările) de reşedinţă şi localităţile primitoare de turişti.
2.5.1. Evolutia circulatiei turistice dupa numar de sosiri
Turişti stăini veniţi pe lună în Grecia: 2001 – 2005
Tabelul 2.5.1.1
73
2001 2002 2003 2004 2005
Total 14.679 14.918 14.785 14.267 15.449
Ianuarie 299 405 280 326 446
Februarie 290 340 326 370 330
Martie 344 463 444 486 613
Aprilie 770 709 790 850 783
Mai 1.603 1.645 1.645 1.726 1.873
Iunie 1.993 1.966 2.076 1.921 2.074
Iulie 2.624 2.516 2.585 2.422 2.689
August 2.562 2.633 2.597 2.422 2.496
Septembrie 2.098 2.123 2.012 1.861 2.055
Octombrie 1.186 1.244 1.207 1.080 1.181
Noiembrie 531 415 414 399 478
74
2001 2002 2003 2004 2005
Decembrie 679 459 409 384 431
75
Turişti stăini veniţi pe lună în Grecia: 2001 – 2005
0
20004000
60008000
1000012000
14000
2005
2004
2003
2002
2001
Fig. 2.5.1.1
Circulaţia turistică în anii 2001-2005 din Grecia este în creştere, după cum se poate vedea
şi în tabelul 2.5.1.1, în anul 2001 turiştii străini veniţi în Grecia sunt în număr de 14,679, în 2002
– 14,918, în anul 2003-14,785, în 2004-14,267 iar în anul 2005-15,449 de turişti străini. Se poate
analiza traficul circulaţiei turistice şi pe luni.
Nr de persoane care viziteaza muzee si situri arheologice din Creta
Tabel nr. 2.5.1.2
76
Muzee (M) si
Situri arheologice(A)
Vizitatori CRETA2004 2005
A Agia Triada of
Festos
13.462 12.765
M Agios Nikolaos 12.157 13.682
A Palatul Zakros 17.085 16.377
A Palatul Malia 51.381 49.413
A Gortyna 102.716 97.324
A Gournies
(Lassithi)
15.116 12.462
M Iraklio 215.275 232.740
A Knossos 620.202 653.342
A Matala(1) 91 —
M Biserica din
Panagia Kera
(Lassithi)
35.641 37.786
M Rethymno 24.643 20.655
M Sitia 3.910 3.677
A Cave of Psychro
(Lassithi)
92.745 94.903
A Spinalonga
(Lassithi)
218.843 236.242
A Tylissos 2.437 2.036
A Festos 126.655 135.348
A Koule Fortress at
Iraklio Port
23.376 16.244
M Chania
(Archaeological)
27.864 28.394
77
Numar de persoane care viziteaza muzee si situri arheologice din Creta
0
100.000
200.000
300.000
400.000
500.000
600.000
700.000
A Agia Triada of
A Palatul Zakros
A Gortyna
M Iraklio
A Matala(1)
M Rethymno
A Cave of
A Tylissos
A Koule
M Chania
2004
2005
M Chania (Byzantine 4.047 4.776
Sursa: Resurse arheologice
Fig. 2.5.1.2
Din graficul 2.5.1.2 rezultă că cel mai mare punct de atracţie turistică, cel mai vizitat este
situl arheologic Knossos, în 2004 fiind vizitat de un număr de 620.202 turişti iar în 2005
creşte la 653.342 turişti.
O deosebită importanţă în turism şi o contribuţie la economia statului o au turiştii, prin
vizitarea punctelor de atracţie, muzee situri arheologice şi alte puncte de atracţie turistică, tabelul
2.5.1.2.
2.5.2. Evolutia circulatiei turistice pe mijloace de transport
Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport,
în funcţie de distanţa până la locul de destinaţie, de caracteristicile itinerariilor alese, de starea
căilor de comunicaţie şi a infrastructurilor lor tehnice, de intensitatea şi sezonalitatea circulaţiei
turistice, de competitivitatea tarifelor practicate pentru diferite forme de transport, de rapiditatea
şi comoditatea deplasărilor.
78
Dezvoltarea transporturilor este condiţionată de existenţa, în primul rând, a unui parc
rulant, specific fiecărei forme de transport: terestru, feroviar, aerian sau naval (de exemplu
transporturile de pasageri se efectuează cu autocare,microbuze, autoturisme, avioane, garnituri
de cale ferată, vase fluviale şi maritime care constituie elemente de bază materială a
transporturilor ), tabelul 2.5.2.1 iar în al doilea rând de căile corespunzătoare pentru aceste
mijloace de transport (şosele, autostrăzi, linii de cale ferată, gări, autogări, porturi fluviale şi
maritime, aeroporturi), care constituie elemente de infrastructură tehnică generală ale
transporturilor.
Turişti străini veniţi pe an pe mijloace de transport în Grecia: 1998 – 2005
Tabelul nr. 2.5.2.1
Anul Turişti veniţi % Distribuţie
Avionul Trenul Vapor Maşină
1998 11.364 76,0 0,3 11,3 12,4
1999 12.606 79,0 0,3 9,8 10,9
2000 13.567 77,1 0,5 9,6 12,8
2001 14.679 73,9 0,6 9,7 15,8
2002 14.918 70,0 0,6 10,3 19,1
2003 14.785 70,5 0,6 9,8 19,1
2004 14.267 69,9 0,6 10,6 18,9
2005 15.449 67,5 0,7 12,5 19,3
79
0% 20% 40% 60% 80% 100%
1998
2000
2002
2004
Turişti străini veniţi pe an pe mijloace de transport în Grecia: 1998 – 2005
Avionul
Trenul
Vapor
Maşină
Sursa: Caietul anului 2006 Grecia
Fig. 2.5.2.1
Din graficul „Turişti străini veniţi pe an pe mijloace de transport în Grecia: 1998 –
2005”reiese ca mijlocul de transport preferat de turistii straini este avionul, urmat de
masina,vapor si cel mai putin cu trenul. Numarul de turisti creste succesiv din 1998 pana in
2005. Cu 4085 de mii de turisti. Numarul de turisti care prefera avionul a scazut de la 76% in
1998 la 67,5% in 2005, in schimb a crescut numarul de turisti care calatoresc cu trenul de la
0,3% in 1998 la 0,7% in 2005, cu masina de la 12,4% in 1998 la 19,3% in 2005, si cu vaporul de
la 11,3% in 1998 la 12,5% in 2005. Aceste cresteri se datoreaza imbunataririi conditiilor,
infrastructurii, aparitiei de vase cat mai luxoase, iahturi etc.
Transport pe mare
Tabel nr. 2.5.2.2
2001 2002 2003 2004 2005
Flota comercială greacă
Număr de
vase
2052 2062 2092 2094 2035
Capacitate 30623 30821 33433 34332 33020
Pasageri 57655 51641 52800 50980 44717
Greci 54646 49479 50018 48631 42114
Străini 3009 2162 2782 2349 2603
80
Transport pe mare Fig. 2.1.9
0
10000
20000
30000
40000
50000
60000
70000
2001 2002 2003 2004 2005
Capacitate
Pasageri
Greci
Străini
Flota comercială greacă
2000 2020 2040 2060 2080 2100
2001
2002
2003
2004
2005
Număr de vase
Fig. 2.5.2.2
În tabelul 2.5.2.2 este prezentată o flotă turistică pe perioada 2001-2005, putând analiza
numărul de vase, capacitatea, numărul total de pasageri: greci şi străini
Din figura 2.5.2.2 „Tansport pe mare” , reiese capacitatea mai mică decât numărul
pasagerilor, grecii preferând mai mult transportul pe mare decât turiştii străini, iar în figura
„Flota comercială greacă” se vede clar o creştere a numărului de vase din anul 2001 până în
2004, urmată de o scădere bruscă în anul 2005.
Transport cu avionul (Liniile aeriene olimpice)
Tabel nr. 2.5.2.3
2001 2002 2003 2004 2005
Pasageri(în
mii)
6129 5576 5340 5727 5779
Greci 3240 2883 2948 3130 2979
Internaţion
ali
2889 2693 2392 2597 2800
81
0
1000
2000
3000
4000
5000
6000
7000
2001 2002 2003 2004 2005
Transport cu avionul (Liniile aeriene olimpice)
Pasageri(în mii)
Greci
Internaţionali
Fig. 2.5.2.3
Numărul pasagerilor care călătoresc cu avionul oscilează, după cum se poate observa din
figura 2.5.2.3, în anul 2001 pasagerii fiind în număr de 6129, în 2002 scade la 5576, în 2003
scade din nou la 5340, în 2004 creşte la 5727 iar în 2005 continuă să crească la 5779.
În figura 2.5.2.3 se poate observa că numărul turiştilor greci care preferă transportul cu
avionul este mai mare decât cel al turiştilor internaţionali.
82
CAPITOLUL III. PERSPECTIVE ALE DEZVOLTĂRII TURISTICE LA
NIVELUL GRECIEI
3.1. Investitii si imbunatatiri la nivelul Greciei
În ultimii zece ani în Grecia s-a construit foarte mult, preţurile pe piaţa imobiliară sunt în
creştere deoarece sistemul bancar susţine persoanele interesate în achizitionarea unei case prin
diverse împrumuturi, rata dobânzii fiind de 4,4-5% pe an. În orasele mari ca Atena şi Salonichi
blocurile sunt ca o entitate (apartamente spaţioase, dispuse pe cinci niveluri, o singură scară şi
autonome din punct de vedere termic şi electric). În ceea ce priveşte finanţarea şi susţinerea din
partea statului, viitorii locatari pot beneficia de case sociale (subvenţionate de către stat, locatarii
plătind doar o sumă foarte mică), fonduri acordate angajatilor în conditii foarte avantajoase de
marile firme (bănci, companii de electricitate, telefonie mobilă), iar cei care achiziţionează pentru
prima dată o casă sunt scutiţi de impozit în anul respectiv. Uniunea Europeană acordă sprijin în
restaurarea atât a caselor vechi (monumente), cât si a celor din zonele istorice celebre (Plaka din
Atena).
Grecia este poate una dintre ţările care a folosit la maximum fondurile europene pentru punerea
la punct a turismului. De la un capăt la altul, infrastructura Greciei a fost modernizata. Unul dintre
proiectele importante a fost construirea podului Rio-Antirio. În mai 2004, anul în care Grecia a
găzduit Jocurile Olimpice, s-a trecut la construcţia trotuarelor şi la amplasarea grilajelor de protecţie.
Podul a fost în sfârşit inaugurat pe 7 august 2004, cu doar o săptămână înaintea startului jocurilor de
la Atena, şi primii oameni care au călcat pe noul pod au fost purtătorii flăcării olimpice. Noul pod a
costat în total 630 milioane de euro, majoritatea banilor venind de la Uniunea Europeana, din fondul
european de dezvoltare regională.
83
În paralel cu dezvoltarea infrastructurii, în Grecia a fost modernizată şi reţeaua hotelieră care
lăsa mult de dorit. Ministerul grec al Economiei a accesat fonduri europene pentru dezvoltarea
turismului, mai ales în ceea ce priveşte modernizarea hotelurilor şi transformarea unor vechi
pensiuni tradiţionale în noi hoteluri, reuşind astfel să extindă sezonul turistic de la 6 la 8 luni pe an.
Au fost modernizate 85 de hoteluri, în timp ce 28 de pensiuni tradiţionale au fost transformate în
hoteluri. (684 de noi paturi). Acestui proiect i s-a alocat un buget de 175.596.000 euro cu o
contributie UE de 32.998.000 euro.
Grecia se află în top cu 15 destinaţii în lume. Sectorul turismului Grecia este în continuă
creştere pe piaţă şi reprezintă 18% din ţările GDP. Grecia este un brand stabil şi o destinaţie eternă.
În prezent investitorii internaţionali din Europa, USA, sudul Africii şi Australia se dezvoltă
integrând resorturi ce includ terenuri de golf, centre de conferinţe, spa şi marine. Turismul este în
creştere, în evoluţie, creând mini - destinaţii pentru investiţia turismului.
Avantaje competitive:
- Producţia turismului acoperă istoria, cultura, diverse peisaje, climat mediteranean şi
gastronomie.
- Guvernul grec merge la ţinte internaţionale, campanii de marketing anual.
- Grecia atrage mai mult de 16 mil de vizitatori în 2006 şi ăşi propune 20 mil până în 2010.
- Oferă circuite anuale a potenţialului turistic înzestrate în generoase investiţii stimulative.
3.2. Perspective de dezvoltare a turismului in Grecia
Grecia este soluţia pentru investitorii internaţionali, oferind oportunităţi de afaceri în una dintre
primele destinaţii de turism din lume. Oportunităţi de investiţii: Resurse integrate, terenuri de golf,
marine în numeroase insule, centre favorabile şi spas - Grecia are peste 700 de izvoare cu apă
termală, centre de convenţii, proiecte agro şi ecoturismul pe ţinuturi spectaculoase sau pe insule.
Johann P. Bachmann, investitor de golf CEO a investit în Grecia deoarece consideră că va fi cea
mai importantă piaţă de golf din zona mediteraneană în următorii 10 ani. Proiectul lui include două
terenuri de golf cu 18 găuri, 5 hoteluri de lux, bungalouri, un centru de conferinţă, centru de spa şi
marină.
Separat Starwood Hotels & Resorts Worldwide Inc a anunţat ieri semnarea unui contract pe
termen lung cu TEMES SA pentru operaţia a două noi staţiuni de lux în Messina, Peloponezul de
sudvest: “ Staţiunea de Dune Romanos Navarino – Colecţia de Lux”( Romanos Navarino Dunes
Resort – The Luxury Collection) Şi “Westin Navarino Dunes Resort.” Sunt situate la circa 30 de
minute de aeroportul Kalamata.
84
Federaţia Hoteliera Elena (POX) şi-a exprimat îngrijorarea despre impactele asupra
turismului grecesc în acest şi în viitorul sezon din cauza nesiguranţei globale economice care apare.
Federaţia s-a referit într-o declaraţie la pierderile considerabile pe pieţele mondiale încă de la
începutul anului, împreună cu creşterile preţurilor la petrol şi aprecierea monedei euro în faţa
dolarului, care sunt lucruri negative pentru turismul ţării.
Pox cere măsuri imediate pentru îmbunătăţirea competitivităţii turismului care este aşteptat
să absoarbă cel mai mult din impactul aprecierii euro-ului. Cere de asemenea promovarea mai
intensivă a Greciei, mai ales pe pieţele în dezvoltare din Estul Europei, şi o soluţie dreaptă pentru
problema structurii conceptuale operaţionale a facilităţilor de acomodare.
3.3. Perspective de dezvoltare în insula Creta
Grecia încurajează ridicarea calitativă a turismului prin dezvoltarea proiectelor şi ELKE invită
investitori să vadă insula Creta şi să ofere informaţii celor interesaţi. Municipiul Timpaki din Creta
oferă invitaţii privind dezvoltarea turismului a proprietăţilor municipiului Sideropetra în aşezarea
Matala ce constituie o arie de 249,5 ha. Zona este potrivită pentru un complex turistic ce include
terenuri de golf, centre de convenţii şi centre de talosoterapie.
Creta este binecuvântată cu peisaje minunate, mediu înconjurător unic şi frumuseţe naturală, un
popor ospitalier şi o bogată istorie, mitologie şi cultură. Acestea ingrediente excelente pentru
dezvoltarea calităţii turismului cu staţiuni de un caracter unic care ar putea ajuta Creta sa iasă în
evidenţă şi să se plaseze în capul listei destinaţiilor turistice de calitate din lume atrăgând clientela
cu venit mare din toata lumea. Cu acestea fiind spuse, Emerald a achiziţionat, în partea de sud a
Cretei, un teren carismatic -160 de hectare pe una din cele mai bune plaje ale Greciei, unde planifică
şi integrează o staţiune de calitate cu standarde exemplar de mari. Cu o investiţie de peste 310
milioane de euro, staţiunea va fi formată din cinci hoteluri de lux, facilităţi balneoclimaterice, o sală
de conferinţă, un centru atletic, etc. şi o zonă imobiliară de un lux substanţial.
85
Dezvoltarea staţiunii Cavo Sidero în estul Cretei, una din cele mai mari proiecte de investiţie
din turismul grecesc, a intrat în ultima porţiune după 14 ani de obstacole birocratice şi de altă natură.
Preşedintele Minoan Group şi directorul Christopher Egleton au confirmat progresul obţinut şi au
anunţat că firmele arhitecturale ale lui Alexandros Tombazis şi Baldrich & Tobal au început
planificarea primului sat din proiect, numit Grandes Bay. Acest grup a cheltuit 40 de milioane de
euro pentru dezvoltarea planului de afaceri, în timp ce investiţia va ajunge la 1.2 miliarde.
Presupune crearea a 7000 de paturi în şase saturi de vacanţă care o să acopere mai puţin de 1% din
totalul de 25 de kilometrii patrati. Acest proiect o să creeze estimativ 3500 de locuri de muncă.
Acţionarii pricipali ai companiei sunt Henderson Global Investors. Fondatorul şi directorul Martin
Gilbert, presedintele American Express Global Network Services, Peter Godfrey şi membrul
Consiliului al Bancii Regale a Scoţiei Colin Buchan, împreună cu câţiva constructori britanici.
O companie de dezvoltare imobiliară din Marea Britanie intentionează să construiască cinci sate
turistice exclusiviste, un lanţ de hoteluri "superlux", trei terenuri de golf şi un miniport într-una
dintre cele mai izolate şi mai fragile zone, din punct de vedere ecologic, din Grecia. Uriaşul plan de
dezvoltare turistică al companiei Minoan Group va avea 7.000 de locuri de cazare şi se va întinde pe
o suprafaţă de 26 de hectare în peninsula aridă Sidero, din nord-estul insulei Creta.
Cel mai mare proiect de dezvoltare turistică din Mediterană, în valoare de peste un miliard de euro,
este susţinut puternic de guvernul elen şi de mănăstirea locală care deţine terenul. De cealaltă parte,
asociaţiile ecologiste şi organizaţiile de arheologi internaţionale susţin că proiectul turistic va aduce
pagube imense şi permanente unei părţi din insula Creta, care are o mare importanţă pentru Europa.
Dr Oliver Rackham, profesor de ecologie istorică la Universitatea Cambridge susţine că
dezvoltarea unui proiect de acest gen nu este sustenabilă din cauza lipsei resurselor de apa necesare,
această zonă a Greciei fiind una dintre cele mai aride regiuni ale Europei. Constructorii propun
soluţia desalinizării, însă o astfel de uzină va afecta grav ecosistemul: ori va acoperi o mare parte a
zonei cu panouri solare, ori va necesita mari resurse de energie, care oricum sunt reduse în Grecia.
Proiectul, denumit Cave Sidero, este condamnat şi de Bartolomeu I, Patriarhul Bisericii
Ortodoxe, care este un susţinător al mişcării ecologiste. Patriarhia şi-a disputat îndelung cu Biserica
Greciei jurisdicţia asupra mănăstirii care deţine terenul.
Compania britanică susţine însă că, potrivit studiilor de mediu, pagubele vor fi minime.
"Cladirile vor acoperi mai putin de 1% din teritoriu. Va fi prima dezvoltare turistică sustenabilă,
neutră din punctul de vedere al emisiilor de CO2", spune un responsabil al organizatiei. Proiectul
este susţinut şi de Forumul Viitorului, o importantă organizaţie de mediu din Marea Britanie, care
primeşte anual sponsorizări de la Minoan Group.
86
Terenurile de golf vor fi plantate cu iarbă rezistentă la salinitate mare şi cu flora locală în loc de
iarbă, care necesită multă apă, au precizat proiectanţii. Îngrijorate de anvergura proiectului,
asociaţiile ecologiste elene nu s-au lasat convinse de aceste argumente şi au trimis scrisori catre 11
ministere din Grecia pentru a cere interzicerea construcţiei.
Turismul global este una din cele mai mari şi mai rapid crescătoare industrii. Conform
Consiliului Mondial al Turismului şi al Călătoriilor sunt circa 700 de milioane de turişti
internaţionali în toată lumea anual, turismul şi activităţile înrudite contribuie 11% la GDP-ul
mondial, sectorul turistic este cel mai mare angajator având aproape 255 milioane de locuri de
muncă şi 10,7% din forţa de muncă mondială.
CONCLUZII
Potenţialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care
îndeplinesc condiţiile valorificării pe plan turistic.
Grecia dispune de numeroase resurse antropice de valoare istorică, estetică, culturală,
urbanistică, memohală ce sunt valorificate corespunzător. Resursele antropice sunt
inepuizabile, prezentând perspective de dezvoltare pe termen lung. Ele sunt valorificate şi
promovate eficient pe piaţa externă, constituind o sporire a încasărilor valutare ale statului,
contribuind astfel la echilibrarea balanţei de plăţi externe.
Turismul contribuie la creşterea economică şi socială şi la atenuarea dezechilibrelor în
diferite zone din Grecia, constituind o sursă de sporire a veniturilor populaţiei.
87
În urma promovării eficiente şi respectării principiilor de dezvoltare durabilă, turismul în
Grecia este bine protejat, conservat iar potenţialul cultural, istoric, folcloric şi arhitectural
este valorificat. Deasemenea turismul are un rol deosebit în utilizarea timpului liber al
populaţiei.
Insula Creta este un loc privit ca punct de referinţă al culturii şi civililizaţiei elene,
combinând trecutul cu modernul, cu numeroase monumente şi o istorie bogată, un loc al
contrastelor de unde izvorăşte mitologia cretană.
Soarele şi luna au fost venerate în multe locuri din Creta. Acesta a fost motivul pentru care o
mare varietate de personaje mitice au fost create precum: Minos şi Pasiphae, Zeus şi Europa,
Talos, Dedal, Minotaurul, Labirintul.
În ciuda faptului că Insula Creta conduce la un mod de viaţă modern, tehnic, cosmopolitan,
ei încă păstrează toate elementele care constituie tradiţiile culturale şi fizionomice ale
poporului cretan. Vacanţele şi festivalurile, zilele artistice şi producţia bogată artistică în
sectoare tradiţionale ale creaţiei sunt legături cu Creta modernă, trecutul şi obiceiurile lor.
Majoritatea locuitorilor din Creta, în general cei care trăiesc în oraşe şi în vile din interior,
păstrează costumele şi tradiţiile.
Tehnica tradiţională şi sentimentele pentru creaţia estetică, care au fost dezvoltate de
strămoşii lor sunt prospere mai ales în satele din zilele de azi, rezultând piese de artă
folclorică şi de calitate superioară.
Insula Creta este o destinaţie populară prin vacanţele alternative, prin infrastructura specială
a industriei cretane specifice, prin variatele forme de turism de care dispune: turismul de
odihnă şi recreere, de talosoterapie, de agrement, turismul sportiv, religios, tehnic şi
ştiinţific, de afceri şi de congrese.
88
Toate acestea conduc la dezvoltarea armonioasă a turismului pe întreg teritoriu al Greciei,
generând o cere specifică de bunuri şi servicii care antrenează o creştere în sfera producţiei
acestora.
Grecia oferă oportunităţi de afaceri în principale destinaţii de interes turistic oferind
oportunităţi de investiţii pentru resurse integrate, terenuri de golf, marine în numeroase
insule, centre favorabile şi staţiuni balneoclimaterice.
Mulţi investitori străini doresc să investească în Grecia considerând că este o afacere
profitabilă, creând astfel locuri de muncă şi contribuind la dezvoltarea turismului prin
diversificarea structurii şi a serviciilor.
89
BIBLIOGRAFIE
1. Cândea Melinda, Erdeli George, Peptenaru Daniel,“Potenţialul turistic al Romaniei”,
Editura Universitară, Bucureşti, 2001.
2. Cristea Anca Adriana, “Tehnologia activităţilor de turism”, Editura Pro Universitaria,
Bucureşti, 2007.
3. Cristureanu Cristiana, Neacşu Nicolae, Băltăreţu Andreeea, “ Turism Internaţional, Studiu
de caz legislaţie”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999.
4. Horia C., Matei, Neguţ Silviu, Nicolae Ion, “ Enciclopedia Statelor lumii”, Editura
Meronia, Bucureşti, 2003.
5. Horia C., Matei, “Enciclopedia Europei”, Editura Meronia, Bucureşti, 2005.
6. Ionescu Ion, ”Turismul, fenomen economic şi cultural”, Editura Oscar Print, Bucureşti,
2000.
7. Neguţ Silviu, Vlăsceanu G., Bran Floriana, Popescu Claudia, Vlad Liviu B., Neacşu Marius
C., „Geografia Mondială”, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2005.
8. Snak Oskar, Baron Petre, Neacşu Nicolae, “Economia turismului”, Editura Expert,
Bucureşti, 2003.
9. Van Willem, Hendrik Loon, “Istoria Artelor”, Editura Snagov, 1997.
10. ***Ghidul turistic al Greciei, Editura Meteor Press, 2005.
11. ***Insulele Greciei, Editura Rao Books, 2005.
12. ***Revista Turism Club - Patrimoniul mondial al Greciei.
13. ***Tourist Guide, Chania, Prefectural Comittee for tourism promotion of Chania, Edition
2007.
14. ***Tourist Guide, Heraklion, Prefectural Comittee for tourism promotion of Heraklion,
Edition 2006.
15. ***Tourist Guide, Lasithi, Prefectural Comittee for tourism promotion of Lasithi, Edition
2006.
16. ***Tourist Guide, Rethymnon, Prefectural Comittee for tourism promotion of
Rethymnon,Edition 2006.
17. ***Concise statistical yearbook of Greece, 2006
18. ***Greece in figures, 2007
90
19. http://www.centruldepelerinaj.ro/regiuni_grecia_ro.php
20. http://www.chania.gr
21. http://www.crete-ne.com/
91
Anexa 1
Harta Greciei Antică
92
Anexa 2
Harta Greciei
93
Anexa 3
Harta Insulei Creta
94