Titlul referatului: Suprematia Constitutiei Facultatea: Specializarea: Numele: Bibliografia: Drept si stiinte administrative Drept, zi, anul I, grupa I Angelescu Aura-Alexandra Istoria constitutionala a Romaniei 1859-1991 Autor: Eleodor Focseneanu ; Site-urile: scritube.com si scrigroup.com ;

Motto: ignorarea, uitarea, sau nesocotirea drepturilor omului sunt singurele cause ale relelor publice si ale coruptiei guvernelor

Filozofia, istoria si dreptul sunt disciplinele care au avut cel mai mult de suferit in lunga perioada de dominatie comunista, deoarece baza studiului acestora o constituie libera circulatie a ideilor si originalitatea opiniilor, care, daca nu ar fi fost ingradite, ar fi putut duce la aprecieri personale sau chiar critice asupra doctrinei oficiale. Suprematia constitutiei stabileste locul constitutiei in sistemul normativ, tinand seama de ierarhia actelor normative, a sistemului de drept si de locul dreptului constitutional in sistemul de drept. Noiunea de constituie a avut o evoluie sinuoas i interesant. Termenul i are originea n limba latin, constitutio nsemnnd aezare cu temei, stare a unui lucru. n dreptul roman din perioada imperial, cuvntul constitutio desemna legile care proveneau de la mprat. n perioada Evului Mediu, termenul de constituie apare cu precdere n limbajul ecleziastic, pentru a desemna unele reguli monahale. Din a doua jumtate a secolului al XVII-lea i din secolul al XVIII-lea, noiunea de constituie dobndete sensul consacrat i astzi, i anume acela de act sau lege prin care se reglementa organizarea i funcionarea statului, cu limitarea puterii monarhului i cu garantarea anumitor drepturi i liberti ale individului. Acest mod de a concepe i de a utiliza termenul de Constituie rezult clar din Declaraia francez a drepturilor omului i ale ceteanului din 1789, n care se preciza c orice societate n care garania drepturilor nu este asigurat, nici separaia puterilor stabilit, nu are constituie (art. 16). Prin aceasta, constituia devine indisolubil legat de ideea de democraie: ea nseamn limitarea puterii guvernanilor , astfel nct acetia nu pot funciona dect cu acordul celor guvernai. Potrivit art. 51 din Constituie "Respectarea Constituiei, a supremaiei sale i a legilor este obligatorie". Prin continutul sau reglementar, Constitutia cuprinde in general normele care reglementeaza modul legal si democratic de instituire a puterii, de exercitare si de mentinere a acesteia. Or, puterea in stat este cea mai importanta problema a conducerii politice, pentru ca puterea da nastere dreptului. Insasi aparitia Constitutiei a fost fundamentata pe constructia politico-juridica a unui act normativ de baza in raport cu care sa se adopte celelalte acte normative, intregul drept. Suprematia se manifesta si prin faptul ca normele cuprinse in Constitutie nu urmaresc o reglementare in detaliu a vietii societatii, a comportamentului uman caruia i se adreseaza de regula normele juridice ci, faptul de a crea un edificiu, o coloana vertebrala a dreptului, pe care trebuie sa o respecte mai intai autoritatile si institutiile publice atat prin adoptarea unor legi sau altor acte normative conforme cu Constitutia cat si prin asigurarea garantiei ca normele principiale din Constitutie vor dobandi un continut legal si formal. Noiunea de Constituie poate fi definit n funcie de elementele sale de coninut din diferitele etape ale evoluiei constituionale. Cu toate acestea, n toate definiiile Constituiei se menin unele constante precum lege fundamental, for juridic superioar, principiile organizrii puterii i a statului etc. Multe dintre definiiile Constituiei au n vedere nu numai elementele de coninut ale noiunii, ci i exigenele formei pe care o mbrac Constituia i ale procedurii speciale de adoptare criteriul formal al definirii Constituiei. Se vorbete, astfel, despre o constituie material i despre o constituie formal.

n sens material, Constituia reprezint ansamblul de norme ce reglementeaz o anumit categorie de relaii sociale. n sens formal, Constituia este actul distinct, cu valoare de lege fundamental, n care sunt incluse aceste norme. Trebuie precizat c fiecare stat are o constituie n sens material, chiar dac i lipsete constituia n sens formal. O definiie complet a Constituiei trebuie s nsumeze att criteriul material, ct i pe cel formal: Constituia este legea fundamental a statului, adic actul normativ cu for juridic superioar tuturor celorlalte acte normative, care reglementeaz acele relaii sociale fundamentale, eseniale n procesul de instaurare, meninere i exercitare a puterii statale. Supremaia Constituiei, trstura esenial a statului de drept, constituie un fenomen nu numai juridic, ci i mai ales social-politic, extrem de complex. Constituia asigur un pol de stabilitate n fluctuaiile inerente vieii publice ca urmare a pluralismului politic. Sub acest aspect rolul jurisdiciilor constituionale este esenial n consolidarea operei legiuitorului, prin eliminarea acelor aspecte care, fiind neconstituionale, i-ar submina recepia social. Conflictele de neconstituionalitate sunt inevitabile, ca i conflictele de ordin juridic n general. Ele sunt n mare msur expresia ataamentului oamenilor la drepturile i libertile de care beneficiaz n aprarea intereselor lor. Important este soluionarea unor asemenea conflicte n condiii de transparen i imparialitate, pentru consolidarea i dezvoltarea valorilor democratice ale societii moderne. Or, din acest punct de vedere, jurisprudena Curii Constituionale a creat un nou domeniu de afirmare i protecie a drepturilor i libertilor fundamentale, pe temeiul supremaiei Constituiei, ceea ce justific, n mare msur, prestigiul de care se bucur n prezent. Totodat, aceasta a condus i la consolidarea regimului nostru constituional, ndeosebi sub aspectul respectrii principiului separrii puterilor i al ntririi ordinii constituionale a rii, a strii de constituionalitate a societii n ansamblul su. Suprematia constitutiei este o calitate a legii fundamentale care o situeaza in varful institutiilor politico-juridice. Intr-o societate organizata in stat constitutia este sursa tuturor reglementarilor in domeniile economice, politice, sociale si juridice. Deci, suprematia constitutiei este o categorie politico-juridica care exprima faptul ca legea fundamentala este rezultatul transformarilor societatii si marcheaza o etapa istorica din viata unei tari si da expresie si stabilitate politico- juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice in care a fost adoptata. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice care exprima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social- politic al unei tari. Ca lege fundamentala, Constitutia trebuie sa se situeze deasupra celorlalte legi al caror continut este obligatoriu subsumat ei. Constitutia obliga autoritatea suprema de legiferare sa adopte legi conforme continutului sau. In caz contrar, aceasta autoritate nu-si respecta competenta, si prin urmare, legea va fi declarata neconstitutionala, ceea ce echivaleaza cu nulitatea actului normativ neconstitutional. Fireste, orice persoana care ia la cunostinta ca o lege a fost declarata neconstitutionala nu va mai respecta acea lege, nulitatea avand de regula efect retroactiv dar, potrivit art. 147 alin. 4 din Constitutie, deciziile Curtii constitutionale prin care s-au declarat neconstitutionale, legi, ordonante sau parti ale acestora se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, devin obligatorii de la data publicarii si sunt general obligatorii numai pentru viitor.

Pentru a ajunge la suprematia constitutiei este necesara stabilirea cauzelor care o legitimeaza. Astfel fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei s-a realizat pe mai multe nivele: A. Fundamentarea pe insasi constitutie si anume pe continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine; B. Fundamentarea pe principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor statului; C. Fundamentarea pe trasaturile puterii statale. Baza stiintifica a suprematiei constitutiei se impune a fi cautata in dialectica fenomenului statal-juridic, in complexitatea si logica fenomenenlor economice, politice, sociale si juridice, in interrelatiile dintre ele, identificand corect si distingand cauzele si conditiile de efecte si consecinte, pe de o parte, si de garantii, pe de alta parte. Identificarea lantului de cauze si efecte se poate face observand corelatiile dintre drept, economic, putere si politica. Statul si dreptul sunt mijloace de realizare a politicii, iar politica este determinata sau conditionata de starea sociala. Rezulta ca legea fundamentala este determinata in ultima instanta de conditiile materiale si culturale din societatea data. Cauzele economice, sociale si juridice determina, in cazul constitutiei, un continut si o forma deosebite . Ca lege, constitutia este expresia vointei guvernantilor reprezentand poporul, vointa conditionata si determinata de contextul economic, social, politic si cultural din societatea in care este edictata. Suprematia constitutiei se exprima prin functiile sale. Exprimarea vointei guvernantilor este chiar functia puterii de stat. Legatura dintre constitutie si putere este puterea organizata a guvernantilor de a exprima si realiza vointa lor ca vointa general obligatorie pentru intreaga societate. Functiile constitutiei sunt determinate de functiile puterii al carei continut este dat de factorii economici, politici, sociali si culturali. Deci, fundamentarea stiintifica a suprematiei constitutiei se regaseste in totalitatea acestor factori care se afla intr-o stransa legatura si interactiune si care trebuie priviti, in raport cu legea fundamentala, in indivizibilitatea lor. Atat literatura de specialitate cat si opinia publica percep suprematia constitutiei ca o axioma sacra si intangibila. Suprematia constitutiei nseamna ca aceasta se afla n vrful piramidei actelor normative, pozitie detinuta, din urmatoarele considerente: - legitimeaza puterea; - confera autoritate guvernantilor si fixeaza cadrul n care acestia o pot exercita - determina functiile si atributiile ce revin autoritatilor publice; - dirijeaza, la modul esential, raporturile dintre autoritatile publice, precum si dintre acestea si cetateni, consacrnd drepturile si ndatoririle fundamentale; - indica sensul, scopul activitatii statale, adica valorile sociale (ideologice, politice, economice) pe care statul se ntemeiaza si pe care le serveste; - reprezinta fundamentul si garantia esentiala a ordinii de drept; - este, n ultima instanta, reperul decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice.