Legislatia - o protectie pentru toti

Securitatea si sanatatea lucratorilor romani este protejata in aceeasi masura ca si cea a lucratorilor europeni, din punct de vedere legislativ, potrivit Legii 319/2006 privind securitatea si sanatatea in munca si a normelor de aplicare ale acesteia .

Legea 319/2006 transpune integral Directiva Cadru nr. 89/391/CEE privind punerea in aplicare a masurilor care vizeaza imbunatatirea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca.

Legea 319/2006 contine si prevederi care se aplica sipersoanelor aflate in perioada de verificare a aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoanelor care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati in regim de voluntariat sau somerilor, pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala.

Art.3 din Legea 319/2006

(1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private. (2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor.

Art.5 Legea 319/2006

a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;

c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

1

LEGISLAŢIA ÎN DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Legea nr. 319/2006 - Legea securitatii si sanatatii in munca     

Hotarare de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006

Hotararea de Guvern nr. 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile

Hotararea de Guvern nr. 493/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot

Hotararea de Guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca

Hotararea de Guvern nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare

Hotararea de Guvern nr. 1048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca     

Hotararea de Guvern nr. 1049/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria exctactiva de suprafata sau subteran 

         

2

Hotararea de Guvern nr. 1050/2006 privind cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj          

Hotararea de Guvern nr. 1051/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare      

    Hotararea de Guvern nr. 1058/2006 privind cerintele minime

pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive 

         Hotararea de Guvern nr. 1091/2006 privind cerintele minime de

securitate si sanatate pentru locul de munca         Hotararea de Guvern nr. 1092/2006 privind protectia

lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca   

        Hotararea de Guvern nr. 1135/2006 privind cerintele minime de

securitate si sanatate in munca la bordul navelor de pescuit          Hotararea de Guvern nr. 1136/2006 privind cerintele minime de

securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de campuri electromagnetice   

        Hotararea de Guvern nr. 1875/2005 privind protectia sanatatii si

securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest

 Hotararea de Guvern nr. 1876/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii

Hotararea de Guvern nr.1093/ 2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă

3

Hotararea de Guvern nr.1007/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la asistenţa medicală la bordul navelor

Hotararea de Guvern nr.1.146 /2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea în munca de către lucrători a echipamentelor de munca

Hotararea de Guvern nr. 355/ 2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor

Ordinul nr. 3/2007 privind aprobarea Formularului pentru înregistrarea accidentului de muncă — FIAM

Ordin nr. 753/2006 privind protecţia tinerilor în muncă

Hotararea de Guvern nr. 1218 /2006 privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezenţa agenţilor chimici

Ordonanta de urgenta nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca          

Legea nr. 186/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.171/2005 pentru modificarea si competarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale      

Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale      

LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006

4

a securităţii şi sănătăţii în munca

CAP. I Dispoziţii generale

ART. 1 (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în munca a lucrătorilor. (2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru implementarea acestor principii. ART. 2 Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în munca.

CAP. II Domeniu de aplicare

ART. 3 (1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât publice, cat şi private. (2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor lucrătorilor. ART. 4 (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundatii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradictie cu prezenta lege. (2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor, ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege. ART. 5 În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) lucrator - persoana angajata de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de munca, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice; b) angajator - persoana fizica sau juridică ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii; c) alţi participanţi la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi someri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba;

5

d) reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor - persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, sa îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în munca; e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale; f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaţia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil de boala profesională sau legată de profesiune; g) accident de munca - vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională, care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; h) boala profesională - afectiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de munca; i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosită în munca; j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv; k) loc de munca - locul destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii; l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuala căreia îi lipseşte doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice moment; m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi somerii în perioada de reconversie profesională; n) securitate şi sănătate în munca - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de munca, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de munca; o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale; p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară întreprinderii/unităţii, abilitate sa presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, conform legii; q) accident uşor - eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

6

r) boala legată de profesiune - boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanţi sunt de natura profesională.

CAP. III Obligaţiile angajatorilor

SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale ale angajatorilor

ART. 6 (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de munca. (2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu. (3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului. ART. 7 (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru: a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor; b) prevenirea riscurilor profesionale; c) informarea şi instruirea lucrătorilor; d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în munca. (2) Angajatorul are obligaţia sa urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente. (3) Angajatorul are obligaţia sa implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursa; d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăţii; e) adaptarea la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin periculos; g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de munca, relaţiile sociale şi influenta factorilor din mediul de munca; h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă fata de măsurile de protecţie individuală; i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor. (4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

7

a) sa evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de munca; b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator sa asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice; c) sa ia în considerare capacitatile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în munca, atunci când îi încredinţează sarcini; d) sa asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de munca; e) sa ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au insusit instrucţiunile adecvate. (5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de munca isi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii acestora au următoarele obligaţii: a) sa coopereze în vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca, luând în considerare natura activităţilor; b) sa isi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităţilor; c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale; d) sa informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale. (6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

SECŢIUNEA a 2-a Servicii de prevenire şi protecţie

ART. 8 (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi. (2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale. (3) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege. (4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii externe. (5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).

8

(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie sa aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în munca şi, cel mult, atribuţii complementare. ART. 9 (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expusi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca: a) lucrătorii desemnaţi sa aibă capacitatea necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate; b) serviciile externe sa aibă aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale adecvate; c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe sa fie în număr suficient. (2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii. (3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori de câte ori este necesar. (4) În cazul microintreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul isi poate asuma atribuţiile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are capacitatea necesară în domeniu. (5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacitatile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).

SECŢIUNEA a 3-a Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent

ART. 10 (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente; b) sa stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri. (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a lucrătorilor. (3) Numărul lucrătorilor mentionati la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la dispoziţia acestora trebuie sa fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice întreprinderii şi/sau unităţii. ART. 11 (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa informeze, cat mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expusi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia lor; b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea sa oprească lucrul şi/sau sa părăsească imediat locul de munca şi sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;

9

c) sa nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă exista un pericol grav şi iminent, în afară cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate. (2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de munca şi/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie prejudiciati şi trebuie sa fie protejati impotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia. (3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol. (4) Lucrătorii nu trebuie sa fie prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovada de neglijenţa grava.

SECŢIUNEA a 4-a Alte obligaţii ale angajatorilor

ART. 12 (1) Angajatorul are următoarele obligaţii: a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice; b) sa decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat; c) sa ţină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g); d) sa elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi. (2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1). ART. 13 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea accidentelor de munca şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii: a) sa adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor; b) sa întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care sa îl aplice corespunzător condiţiilor de munca specifice unităţii; c) sa obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale; d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, corespunzător funcţiilor exercitate;

10

e) sa elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, ţinând seama de particularităţile activităţilor şi ale locurilor de munca aflate în responsabilitatea lor; f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenta sau prin servicii externe; g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca; h) sa asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare; i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia specifica; j) sa angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testarii psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării; k) sa ţină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e); l) sa asigure funcţionarea permanenta şi corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsura şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice; m) sa prezinte documentele şi sa dea relaţiile solicitate de inspectorii de munca în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; n) sa asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării evenimentelor; o) sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor şi a altor persoane; q) sa asigure echipamente de munca fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; r) sa asigure echipamente individuale de protecţie; s) sa acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie. ART. 14 Alimentaţia de protecţie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de munca ce impun acest lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca. ART. 15 (1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori. (2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca şi/sau contractul individual de munca.

11

SECŢIUNEA a 5-a Informarea lucrătorilor

ART. 16 (1) Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora sa primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile necesare privind: a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii; b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3). (2) Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, sa primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători. ART. 17 Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate cu prevederile prezentei legi, sa aibă acces la: a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b); b) evidenta şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d); c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, precum şi informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.

SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor

ART. 18 (1) Angajatorii consulta lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi sănătatea în munca. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implica: a) consultarea lucrătorilor; b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor sa facă propuneri; c) participarea echilibrata. (3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la: a) orice măsura care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în munca; b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1); c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17; d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4); e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21. (4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare şi sa prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători şi/sau al eliminării surselor de pericol.

12

(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciati din cauza activităţilor la care s-a făcut referire în alin. (1)-(3). (6) Angajatorul trebuie sa acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, şi sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege. (7) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul sa apeleze la autorităţile competente, în cazul în care considera ca măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în munca. (8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile inspectorilor de munca şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control. ART. 19 În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi sănătate în munca.

SECŢIUNEA a 7-a Instruirea lucrătorilor

ART. 20 (1) Angajatorul trebuie sa asigure condiţii pentru ca fiecare lucrator sa primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de munca şi postului sau: a) la angajare; b) la schimbarea locului de munca sau la transfer; c) la introducerea unui nou echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent; d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea unor lucrări speciale. (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie: a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri; b) periodică şi ori de câte ori este necesar. (3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în munca, pe durata desfăşurării activităţilor. (4) Reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca au dreptul la instruire corespunzătoare. ART. 21 (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora. (2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie sa se realizeze în timpul programului de lucru. (3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie în afară întreprinderii şi/sau unităţii.

13

CAP. IV Obligaţiile lucrătorilor

ART. 22 Fiecare lucrator trebuie sa isi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca. ART. 23 (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22, lucrătorii au următoarele obligaţii: a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substantele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi sa utilizeze corect aceste dispozitive; d) sa comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de munca despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienta a sistemelor de protecţie; e) sa aducă la cunostinta conducatorului locului de munca şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana; f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate; h) sa isi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora; i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari. (2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplica, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de munca, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

CAP. V Supravegherea sănătăţii

ART. 24 Măsurile prin care se asigura supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în munca se stabilesc potrivit reglementărilor legale. ART. 25

14

(1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrator sa poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate. (2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurata prin medicii de medicina a muncii.

CAP. VI Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor

SECŢIUNEA 1 Evenimente

ART. 26 Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de munca sau de orice alta persoana care are cunostinta despre producerea acestuia. ART. 27 (1) Angajatorul are obligaţia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum urmează: a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum sunt definite la art. 5 lit. f); b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora; c) organelor de urmărire penală, după caz. (2) Orice medic, inclusiv medicul de medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesională sau legată de profesiune, depistata cu prilejul prestaţiilor medicale. (3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publica teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului. ART. 28 În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele de poliţie rutiera competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la fata locului. ART. 29 (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează: a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca; b) de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor care au produs invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de munca

15

lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute; c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile; d) de către autorităţile de sănătate publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boala profesională şi a bolilor legate de profesiune. (2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. (3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de munca, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare medico-legală.

SECŢIUNEA a 2-a Accidente de munca

ART. 30 (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat; f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului; g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca; i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;

16

k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica; o) accidentul determinat de fenomene sau calamitati naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) disparitia unei persoane, în condiţiile unui accident de munca şi în împrejurări care indreptatesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoana aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni. (2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie sa se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare. ART. 31 Accidentele de munca se clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puţin 3 zile calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale; d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza. ART. 32 (1) Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza procesului-verbal de cercetare. (2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum şi la asigurator, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 3-a Bolile profesionale

ART. 33 În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afectiunile suferite de elevi şi studenţi în timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. ART. 34 (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publica teritoriale şi a municipiului Bucureşti.

17

(2) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmarii lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de către specialiştii autorităţilor de sănătate publica teritoriale, în colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca. (3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare. (4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de sănătate publica teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul Institutului de Sănătate Publica Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistica Sanitară Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asiguratorului stabilit conform legii. (5) Intoxicatia acuta profesională se declara, se cercetează şi se înregistrează atât ca boala profesională, cat şi ca accident de munca.

CAP. VII Grupuri sensibile la riscuri

ART. 35 Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alapteaza, ţinerii, precum şi persoanele cu dizabilitati, trebuie protejate impotriva pericolelor care le afectează în mod specific. ART. 36 Angajatorii au obligaţia sa amenajeze locurile de munca ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice.

CAP. VIII Infracţiuni

ART. 37 (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în munca de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda. (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda. (3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda. ART. 38 (1) Nerespectarea de către orice persoana a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în munca, dacă prin aceasta se creează un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda. (2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este închisoarea de la un an la 3 ani sau amenda.

18

(3) Dacă nerespectarea consta în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amenda. (4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

CAP. IX Contravenţii

ART. 39 (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege. (2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r). (3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n). (4) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art. 20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2). (5) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 3.500 lei la 7.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b). (6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 lei la 6.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16; b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1). (7) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 2.500 lei la 5.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21. (8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 2.000 lei la 4.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi (6) şi ale art. 36; b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5). (9) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în munca privind: a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate; b) prevenirea prezentei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman; c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor, echipamentelor de munca noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor tehnologice; d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesita măsuri speciale de siguranta; e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de munca unde acestea sunt interzise;

19

f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea efectelor electricitatii statice şi ale descarcarilor atmosferice; g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie; h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de munca; i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de munca, materialelor şi produselor; j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase; k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de munca; l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin care circula fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de munca; m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de munca; n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie; o) asigurarea iluminatului de siguranta; p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie; q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de munca şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare; r) aplicarea metodelor de exploatare miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificarii minelor din punctul de vedere al emanatiilor de gaze; s) amenajarea locurilor de munca pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în condiţii de izolare. ART. 40 Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de activitate. ART. 41 Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se aplica angajatorilor. ART. 42 (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se fac de către inspectorii de munca. (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit. b) şi alin. (8) lit. b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate. (3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii. ART. 43 (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) şi ale art. 40 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

20

(2) Contravenientul poate achită pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat, inspectorul de munca făcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal. ART. 44 Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, în măsura în care daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.

CAP. X Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu

ART. 45 (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea competenta în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. (2) Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în acest domeniu sunt următoarele: a) elaborează politica şi strategia nationala în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte instituţii cu atribuţii în domeniu; b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementarii unitare a strategiei naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu; c) avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii, potrivit legii, şi participa, după caz, la elaborarea unor astfel de reglementări; d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum şi ale celor cu care colaborează în desfăşurarea activităţii; e) abiliteaza persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca, denumite în prezenta lege servicii externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4); f) recunoaşte, desemnează, notifica şi supraveghează laboratoare de încercări, precum şi organisme din domeniul sau de competenta, în condiţiile legii; g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca pentru instituţiile de învăţământ; i) desfăşoară activităţi de informare-documentare, potrivit legii; j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi suporturi de curs, broşuri, pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurării concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în vigoare; k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul sau de competenta. ART. 46 (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea centrala în domeniul asistenţei de sănătate publica. (2) Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de munca:

21

a) coordonează activitatea de medicina a muncii la nivel naţional; b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sănătăţii la locul de munca, precum şi pentru medicina muncii; c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor; d) asigura formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii; e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenta a bolilor profesionale şi a celor legate de profesiune; f) autorizeaza/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate lucrătorilor la locul de munca; g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii lucrătorilor; h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competentelor sale în domeniu, reglementate prin legi speciale. ART. 47 (1) Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competenta în ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în munca. (2) Instituţia prevăzută la alin. (1) controlează modul în care se aplica legislaţia nationala din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca la toate persoanele fizice şi juridice din sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la art. 50 alin. (1) şi (2), şi are, în principal, următoarele atribuţii: a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale; b) solicita măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol; c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de munca, în cazul în care constata o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de imbolnavire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală; d) cercetează evenimentele conform competentelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirma caracterul accidentelor; e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistica şi cu celelalte instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenta a accidentelor de munca şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie; f) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8 alin. (4) şi propune retragerea abilitarii, după caz; g) raportează Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei situaţiile deosebite care necesita îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca; h) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. ART. 48 (1) Asiguratorul, stabilit de lege, reprezintă autoritatea competenta în domeniul asigurării pentru accidente de munca şi boli profesionale. (2) Instituţia prevăzută la alin. (1) are atribuţii pentru: a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca a angajatorilor; b) reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor accidentelor de munca şi ale bolilor profesionale;

22

c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor deosebite care necesita îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. ART. 49 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii fundamentează ştiinţific măsurile de imbunatatire a activităţii de securitate şi sănătate în munca şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu. ART. 50 (1) Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care isi desfăşoară activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi Comisia Nationala pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în munca din unităţile lor, prin serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi. (2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenta accidentelor de munca şi a bolilor profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora. (3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional.

CAP. XI Dispoziţii finale

ART. 51 (1) Se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, următoarele acte normative: a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi; b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în munca. (2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementarii şi/sau adaptării situaţiilor existente la cerinţele prezentei legi. ART. 52 (1) Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. (2) Activităţile de interes naţional privind cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit legii. ART. 53 (1) Prezenta lege intra în vigoare la data de 1 octombrie 2006. (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea protecţiei muncii nr. 90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, Decretul Consiliului de Stat nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor,

23

utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în munca în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

* Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de munca, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 183/1989.

Aceasta lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR BOGDAN OLTEANU

PREŞEDINTELE SENATULUI NICOLAE VACAROIU

Bucureşti, 14 iulie 2006. Nr. 319.

Extras din HOTĂRÂREA nr. 1.425 din 11 octombrie 2006pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006

CAP. I Dispoziţii generale

CAP. II Autorizarea functionarii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca

CAP. III Servicii de prevenire şi protecţie

CAP. IV Organizarea şi funcţionarea comitetului de securitate şi sănătate în munca

CAP. V Instruirea lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca

CAP. VI Pericol grav şi iminent şi zone cu risc ridicat şi specific

CAP. VII Comunicarea şi cercetarea evenimentelor, înregistrarea şi evidenta accidentelor de munca şi a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea şi raportarea bolilor profesionale

CAP. VIII Avizarea documentaţiilor cu caracter tehnic de informare şi instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca

24

Extras din Autorizarea functionarii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca

ART. 3 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea accidentelor şi a bolilor profesionale, angajatorii au obligaţia sa obţină autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, înainte de începerea oricărei activităţi. ART. 4 Nu se autorizeaza, potrivit prevederilor prezentelor norme metodologice, persoanele fizice, asociaţiile familiale şi persoanele juridice pentru care autorizarea functionarii, inclusiv din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, se efectuează în temeiul Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea functionarii persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare. ART. 5 Asumarea de către angajator a responsabilităţii privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca se face pentru activităţile care se desfăşoară la sediul social, la sediile secundare sau în afară acestora. ART. 6 (1) În vederea autorizării din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în munca, angajatorul are obligaţia sa depună la inspectoratul teritorial de munca pe raza căruia isi desfăşoară activitatea o cerere, completată în doua exemplare semnate în original de către angajator, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. (2) Cererea prevăzută la alin. (1) va fi însoţită de următoarele acte: a) copii de pe actele de înfiinţare; b) declaraţia pe propria răspundere, conform modelului prezentat în anexa nr. 2, din care rezulta ca pentru activităţile declarate sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifica în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. (3) Pentru actele depuse în susţinerea cererii se va completa opisul prezentat în anexa nr. 1.

25

Anexa nr. 1.ROMÂNIA

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI

INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ ......................................

CERTIFICAT CONSTATATOR NR. ______

emis în temeiul art. 13 lit. c) din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 şi art. 6 alin.(1) lit. b) din Legea pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii nr. 108/1999, republicată, eliberat în baza declaraţiei pe propria răspundere, înregistrată sub nr. ………...........din………...........

Persoana juridică ..................................…………..……………………………cu sediul: în localitatea......…………… str. ……......……....…………………….nr.……, bloc…….., scara….., etaj…., ap.….., judeţ/sector ...…………………….

Prezentul certificat constatator atestă că s-a înregistrat declaraţia pe propria răspundere conform căreia societatea îndeplineşte condiţiile de funcţionare specifice securităţii şi sănătăţii în muncă pentru activitatea/activităţile declarate:

Nr.

crt.

Denumirea activităţiiCod

CAENAdresa la care se desfăşoară

activitatea

Inspector-şef,

…………..………….

Data eliberării:

26

ziua .... luna ……….... anul ...………

Extras din Servicii de prevenire şi protecţie

ART. 23 (1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie trebuie sa fie format din lucrători care îndeplinesc cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare nivelului mediu şi/sau superior, conform prevederilor art. 47-51, şi, după caz, alţi lucrători care pot desfasura activităţi auxiliare. (2) Conducătorul serviciului de prevenire şi protecţie trebuie sa îndeplinească cerinţele minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în munca corespunzătoare nivelului superior, conform prevederilor art. 47-51. ART. 24 (1) Serviciul intern de prevenire şi protecţie se organizează în subordinea directa a angajatorului ca o structura distinctă. (2) Lucrătorii din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie trebuie sa desfăşoare numai activităţi de prevenire şi protecţie şi cel mult activităţi complementare cum ar fi: prevenirea şi stingerea incendiilor şi protecţia mediului. (3) Angajatorul va consemna în regulamentul intern sau în regulamentul de organizare şi funcţionare activităţile de prevenire şi protecţie pentru efectuarea cărora serviciul intern de prevenire şi protecţie are capacitate şi mijloace adecvate.

27

Model pentru intocmire Decizie

ANTET

DECIZIA nr..........................

din data .....................

- Avand în vedere dispoziţiile legale referitoare la activitatea de securitate şi

sănătate în muncă, îndeosebi Legea nr. 319/2006;

- Având în vedere prevederile din Normele Metodologice de aplicarea Legii

319/2006, art 20

Domnul/Doamna....................în calitate de Director General al........................emite

următoarea:

DECIZIE

Art.1 Se constituie serviciu intern de prevenire şi protecţie la

nivelul ................................................ subordonat direct Directorului General.

Art2. Din cadrul serviciului intern de prevenire şi protecţie, vor face parte

persoanele desemnate cu atribuţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, la

nivelul unităţii.

Art. 3 Atributiile persoanelor desemnate se vor anexa prezentei decizii.

Prezenta decizie se va aduce la cunoştinţa tuturor departamentelor societăţii.

Director General,

28

Extras din Organizarea şi funcţionarea

comitetului de securitate şi sănătate în munca

ART. 57 (1) Comitetul de securitate şi sănătate în munca se constituie în unităţile care au un număr de cel puţin 50 de lucrători, inclusiv cu capital străin, care desfăşoară activităţi pe teritoriul României.

Model pentru intocmire Decizie

ANTETDECIZIA nr.___________

din data________________

Având în vedere dispoziţiile legale referitoare la activitatea de securitate şi sănătate în muncă,îndeosebi Legea nr.319/2006, art.19;

Având în vedere prevederile în Normele Metodologice pentru aplicarea Legii 319/2006,cap.IV;

Dna. _______________________________________ în calitate de Director al SC _________________________________________ SRL emite următoarea:

DECIZIE

Art.1. Se constituie comitetul de securitate si sănătate în muncă la nivelul întregii societăţi, format din următoarele persoane:

Preşedinte: ______________________________________

Secretar: ______________________

Medic medicina muncii: ___________________________ Reprezentant lucratori ____________________________

Reprezentanti lucratori____________________________

Reprezentanti lucratori______________________________

Art.2. Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncă sunt prezentate în anexa 1 la prezenta decizie si sunt conform art.67 / HG 1425/2006.

Art.3. Persoanele nominalizate vor duce la îndeplinire prezenta decizie.

DIRECTOR ,

29

Comitetul de securitate şi sănătate în munca este constituit din reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, pe de o parte, şi angajator sau reprezentantul sau legal şi/sau reprezentanţii săi în număr egal cu cel al reprezentanţilor lucrătorilor şi medicul de medicina muncii, pe de alta parte.

Lucrătorul desemnat sau reprezentantul serviciului intern de prevenire şi protecţie este secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetul de securitate şi sănătate în munca vor fi aleşi pe o perioada de 2 ani.

Reprezentanţii lucrătorilor în comitetele de securitate şi sănătate în munca vor fi desemnaţi de către lucrători dintre reprezentanţii lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, după cum urmează:

a) de la 50 la 100 de lucrători - 2 reprezentanţi;b) de la 101 la 500 de lucrători - 3 reprezentanţi;c) de la 501 la 1.000 de lucrători - 4 reprezentanţi;d) de la 1.001 la 2.000 de lucrători - 5 reprezentanţi;e) de la 2.001 la 3.000 de lucrători - 6 reprezentanţi;f) de la 3.001 la 4.000 de lucrători - 7 reprezentanţi;g) peste 4.000 de lucrători - 8 reprezentanţi

Comitetul de securitate şi sănătate în munca funcţionează în baza regulamentului de funcţionare propriu.

Angajatorul are obligaţia sa asigure întrunirea comitetului de securitate şi sănătate în munca cel puţin o data pe trimestru şi ori de câte ori este necesar.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca convoacă în scris membrii comitetului cu cel puţin 5 zile înainte de data întrunirii, indicând locul, data şi ora stabilite.

La fiecare întrunire secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca încheie un proces-verbal care va fi semnat de către toţi membrii comitetului

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca va afişa la loc vizibil copii ale procesului-verbal încheiat.

Secretarul comitetului de securitate şi sănătate în munca transmite inspectoratului teritorial de munca, în termen de 10 zile de la data întrunirii, o copie a procesului-verbal încheiat.

Atribuţiile comitetului de securitate şi sănătate în muncaa) analizează şi face propuneri privind politica de securitate şi sănătate în munca şi

planul de prevenire şi protecţie, conform regulamentului intern sau regulamentului de organizare şi funcţionare;

b) urmăreşte realizarea planului de prevenire şi protecţie, inclusiv alocarea mijloacelor necesare realizării prevederilor lui şi eficienta acestora din punct de vedere al îmbunătăţirii condiţiilor de munca;

c) analizează introducerea de noi tehnologii, alegerea echipamentelor, luând în considerare consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii, lucrătorilor, şi face propuneri în situaţia constatării anumitor deficiente;

d) analizează alegerea, cumpărarea, întreţinerea şi utilizarea echipamentelor de munca, a echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală;

e) analizează modul de îndeplinire a atribuţiilor ce revin serviciului extern de prevenire şi protecţie, precum şi menţinerea sau, dacă este cazul, înlocuirea acestuia;

f) propune măsuri de amenajare a locurilor de munca, ţinând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice;

30

g) analizează cererile formulate de lucrători privind condiţiile de munca şi modul în care isi îndeplinesc atribuţiile persoanele desemnate şi/sau serviciul extern;

h) urmăreşte modul în care se aplica şi se respecta reglementările legale privind securitatea şi sănătatea în munca, măsurile dispuse de inspectorul de munca şi inspectorii sanitari;

i) analizează propunerile lucrătorilor privind prevenirea accidentelor de munca şi a imbolnavirilor profesionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de munca şi propune introducerea acestora în planul de prevenire şi protecţie;

j) analizează cauzele producerii accidentelor de munca, imbolnavirilor profesionale şi evenimentelor produse şi poate propune măsuri tehnice în completarea măsurilor dispuse în urma cercetării; k) efectuează verificări proprii privind aplicarea instrucţiunilor proprii şi a celor de lucru şi face un raport scris privind constatările făcute;

l) dezbate raportul scris, prezentat comitetului de securitate şi sănătate în munca de către conducătorul unităţii cel puţin o data pe an, cu privire la situaţia securităţii şi sănătăţii în munca, la acţiunile care au fost întreprinse şi la eficienta acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se va realiza în anul următor.

Obligaţiile angajatorului referitoare la CSSM

• Angajatorul trebuie sa prezinte, cel puţin o data pe an, CSSM un raport scris care va cuprinde situaţia securităţii şi sănătăţii în munca, acţiunile care au fost întreprinse şi eficienta acestora în anul încheiat, precum şi propunerile pentru planul de prevenire şi protecţie ce se vor realiza în anul următor.

• Angajatorul trebuie sa transmită raportul prevăzut la alin. (1), avizat de membrii CSSM-ului, în termen de 10 zile, la ITM.

• Angajatorul trebuie sa supună analizei CSSM-ului, documentaţia referitoare la caracteristicile echipamentelor de munca, ale echipamentelor de protecţie colectivă şi individuală, în vederea selectionarii echipamentelor optime.

• Angajatorul trebuie sa informeze CSSM cu privire la evaluarea riscurilor pentru securitate şi sănătate, măsurile de prevenire şi protecţie atât la nivel de unitate, cat şi la nivel de loc de munca şi tipuri de posturi de lucru, măsurile de prim ajutor, de prevenire şi stingere a incendiilor şi evacuare a lucrătorilor.

31

Extras din Instruirea lucrătorilorîn domeniul securităţii şi sănătăţii în munca

32

33

34

35

36

37

38

39

40

41

42

ELEMENTELE SISTEMULUI DE MUNCA

Potrivit principiului fundamental european in domeniu, angajatorul raspunde de securitatea si sanatatea la locul de munca.

Legea securitatii si sanatatii in munca 319/2006 stabileste ca :angajatorii sunt obligati :

sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor (art.7, alin.4), lit.a) si art.12 )

si sa elaboreze un plan de prevenire si protectie ( art.13, lit.b) precum si instructiuni proprii , in functie de particularitatile activitatii desfasurate ( art.13, lit.e)

DEFINIREA FACTORILOR DE RISC DE ACIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

Indiferent de natura sa, la realizarea oricărei activităţi productive, şi în general economice, trebuie să existe şi să intre în relaţie patru elemente, şi anume:

-executantul;-sarcina de muncă;-mijloacele de producţie;

SARCINA DE MUNCĂ

EXECUTANT

MIJLOACE DE PRODUCŢIE

MEDIUL DEMUNCĂ

43

-mediul de muncă.Aceste elemente interdependente coexistă în timp şi spaţiu constituind, în

ansamblul lor, sistemul de muncă, în cadrul căruia se realizează procesele de muncă. Ca urmare, pentru a se identifica cauzele accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale trebuie să se analizeze ceea ce se întâmplă în interiorul sistemului.

Orice deficienţă la nivelul unuia sau mai multor elemente, reprezentând o abatere de la funcţionarea prestabilită a sistemului, conduce la creşterea entropiei, deci la manifestarea tendinţei sale de autodistrugere, inclusiv prin vătămarea omului.Pentru ca un astfel de efect să se producă, este însă necesar ca abaterile de la funcţionare să se constituie într-un lanţ cauzal, a cărui ultimă verigă este întâlnirea dintre victimă şi agentul material care o lezează.

În consecinţă, se consideră disfuncţiile elementelor constitutive ale sistemului de muncă drept cauze ale accidentelor de muncă şi /sau îmbolnăvire profesională, respectiv factori de risc de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională.

STRUCTURA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE ŞI ÎMBOLNĂVIRE PROFESIONALĂ

1. Factori de risc proprii executantului ( erori umane) # omisiuni de operaţii; # nesincronizarea operaţiilor; # efectuarea greşită a unor comenzi, manevre, poziţionări, fixări, reglaje,

cosolidări, asamblări sau a altor categorii de operaţii; # efectuarea unor operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă (Ex: pornirea

sau oprirea funcţionării utilajelor, a alimentării cu energie electrică, etc.); # staţionarea în zone periculoase; # comunicări greşite, prin conţinut sau prin modul de transmitere; # prezenţa la lucru în condiţii psihofiziologice necorespunzătoare; # lipsă de discernământ în aprecierea situaţiilor de potenţial pericol; # reacţii neadecvate în caz de pericol; # viteză de reacţie insuficientă; # anihilarea bruscă a capacităţii funcţionale; # abateri deliberate, acţiuni malvolente (cazul sabotajelor).

2. Factori de risc proprii sarcinii de muncă2.1. Conţinutul sau structura sarcinii de muncă necorespunzătoare scopului

procesului de muncă sau situaţiilor de potenţial risc; # operaţii, reguli, procedee greşite; # absenţa unor operaţii; # succesiunea greşită a operaţiilor.2.2. Cerinţe sub / supradimensionate impuse executantului în raport cu

posibilităţile acestuia # constrângeri temporale legate de ritmul de lucru; # operaţii repetitive de ciclu scurt; # operaţii extrem de complexe.

3.Factori de risc proprii mijloacelor de producţie

44

3.1. Factori de risc fizic a}Factori de risc mecanic # Mişcări periculoase:

- mişcări funcţionale ale maşinilor, mecanismelor, fluidelor, etc; - autodeclanşări sau autoblocări ale maşinilor, mecanismelor, etc. - deplasări sub efectul gravitaţiei( alunecare, rostogolire, alunecare pe

roţi, răsturnare, cădere liberă, scurgere, deversare, surpare, prăbuşire, scufundare, etc);

- deplasări sub efectul propulsiei ( devieri de la traiectoria normală, balans, recul, proiectare de corpuri sau particule, jet, erupţie );

- suprafeţe sau contururi periculoase: înţepătoare, tăioase, alunecoase, adezive, abrazive, etc;

- vibraţii excesive ale sculelor, instalaţiilor, clădirilor; -explozii mecanice (recipiente, conducte sau reţele sub presiune).

b}Factori de risc termic #obiecte sau suprafeţe cu temperaturi excesive:- ridicate;- coborâte

# flăcări, flame; # combustii, incendii.

c}Factori de risc electric # pericol de atingere directă; # pericol de atingere indirectă; # tensiune de pas.

3.2.Factori de risc chimic

Substanţe toxice, caustice, inflamabile, explozive, cancerigene, mutagene .

3.3.Factori de risc biologic:

# culturi sau preparate cu microorganisme (bacterii, viruşi,etc ); # plante sau animale periculoase (ciuperci otrăvitoare, şerpi veninoşi, etc.).

3.4.Factori de risc de sub/ suprasolicitare psihofiziologică a executantului # sub/ suprasolicitare fizică

-statică: poziţia de lucru forţată;- dinamică: viteza de execuţie prea mică/ mare; dificultatea efectuării mişcărilor;

# sub/ suprasolicitare psihică: - mentală: decizii dificile în timp scurt;

- senzorială: monotonia muncii; - psihomotorie: precizie mare de execuţie.

4.Factori de risc proprii mediului de muncă

45

4.1. Factori de risc fizic

temperatura excesivă a aerului (ridicată/ coborată); umiditatea necorespunzătoare a aerului (ridicată/ scăzută); curenţi de aer cu viteză prea mare/ prea mică; grad de confort termic necorespunzător (evaporarea transpiraţiei); presiune prea mare { cazul scafandrilor); aeroionizare excesivă; zgomot excesiv; ultrasunete; iluminat necorespunzător: (nivel de iluminare scăzut, strălucire

excesivă, orbire directă sau prin reflexie, pâlpâire, etc.); radiaţii electromagnetice: infrarosii, ultraviolete, microunde, laser,

etc.; radiaţii ionizante: alfa, beta, gama}; potenţial electrostatic (praful de cărbune se autoîncarca cu sarcini

electrice); supratensiuni atmosferice ( indicele cronokheraunic); calamităţi naturale (inundaţii, alunecări teren, seisme, avalanşe,

furtuni--- ploaia decamilenară, importanţa delimitării sistemului analizat).

4.2. Factori de risc chimic - gaze, vapori aerosoli toxici,caustici, sufocanţi, explozivi; - pulberi explozive în suspensie sau depuse( praf de carbune şi pulberi

vegetale); - pulberi pneumoconiogene în suspensie (silicoză, baritoză, talcoză,

fibroze).

4.3. Factori de risc biologic

4.4. Factori de risc de suprasolicitare psihofiziologică a executantului- suprasolicitare datorată caracterului special al mediului de muncă

(subteran, acvatic, subacvatic, aerian etc)-suprasolicitare psihică generată de climatul social neadecvat creat de

relaţii primare necorespunzătoare, competenţe necorespunzătoare nivelurilor de responsabilitate, structură comunicaţionala necorespunzătoare, neconcordanţă între relaţiile formale şi informaţionale etc.

Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.

Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea competitivităţii şi productivităţii întreprinderii.

Conform prevederilor legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, toţi angajatorii trebuie să evalueze riscurile.

46

Evaluarea nivelului de risc de accidentare sau imbolnavire profesionala

DESCRIEREA METODEIScop şi finalitate

Metoda are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc pe loc de muncă, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei se finalizează cu două documente:

- FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ, care cuprinde nivelurile de risc parţiale pentru fiecare factor de risc şi nivelul de risc global pe loc de muncă;

- FIŞA DE MĂSURI DE PREVENIRE, ce cuprinde totalitatea măsurilor tehnice şi organizatorice prevăzute de normele şi standardele în vigoare, pentru fiecare factor de risc în parte.

Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.

Principiul metodeiEsenţa metodei constă în identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat

(loc de muncă) pe baza unor liste de control prestabilite şi cuantificarea dimensiunii riscului pe baza combinaţiei dintre gravitatea şi frecvenţa consecinţei maxim previzibile.

Nivelul de securitate pentru un loc de muncă este invers proporţional cu nivelul de risc.

2.3. Utilizatori potenţiali

Metoda poate fi utilizată atât în faza de concepţie şi proiectare a locurilor de muncă, cât şi în faza de exploatare. Aplicarea ei necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii, cât şi în tehnologia analizată (evaluatori şi tehnologi).

În prima situaţie, metoda constituie un instrument util şi necesar pentru proiectanţi în vederea integrării principiilor şi măsurilor de securitate a muncii în concepţia şi proiectarea sistemelor de muncă.

În faza de exploatare, metoda este utilă personalului de la compartimentele de protecţie a muncii din întreprinderi pentru îndeplinirea următoarelor atribuţii: analiza pe o bază ştiinţifică a stării de securitate a muncii la fiecare loc de muncă şi fundamentarea riguroasă a programelor de prevenire.

Etapele metodeiMetoda cuprinde următoarele etape obligatorii:- constituirea echipei de evaluare;

47

- definirea sistemului de analizat (loc de muncă);- identificarea factorilor de risc din sistem;- evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională;- ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire;- propunerea măsurilor de prevenire.

Instrumente de lucru utilizate

Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele instrumente de lucru:

- Lista de identificare a factorilor de risc;- Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului

uman;- Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor;- Grila de evaluare a riscurilor;- Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate;- Fişa locului de muncă - document centralizator;- Fişa de măsuri propuse.Conţinutul şi structura acestor instrumente sunt prezentate în continuare. Lista de identificare a factorilor de risc (ANEXA 1) este un formular

care cuprinde, într-o formă uşor identificabilă şi comprimată, principalele categorii de factori de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producţie şi mediu de muncă).

Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (ANEXA 2) este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravităţii consecinţelor. Ea cuprinde categoriile de leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman, localizarea posibilă a consecinţelor în raport cu structura anatomofuncţională a organismului şi gravitatea minimă - maximă generică a consecinţei.

Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman (ANEXA 3) este o grilă de clasificare a consecinţelor în clase de gravitate şi clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grilă referitoare la gravitatea consecinţelor se bazează pe criteriile medicale de diagnostic clinic, funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

În ceea ce priveşte clasele de probabilitate, în urma experimentărilor s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene referitor la evaluarea riscurilor la maşini, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat în considerare următoarele:

- clasa 1 de probabilitate: frecvenţa evenimentului peste 10 ani; - clasa 2: frecvenţă de producere - o dată la 5 10 ani;- clasa 3: o dată la 2 5 ani;- clasa 4: o dată la 1 2 ani;- clasa 5: o dată la 1 an 1 lună;- clasa 6: o dată la mai puţin de o lună. Grila de evaluare a riscurilor (ANEXA 4) are forma unui tabel, ale

cărui linii sunt clasele de gravitate, iar coloanele - clasele de probabilitate.Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul

analizat, sub forma cuplului gravitate - frecvenţă de apariţie.

48

Scala de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii (ANEXA 5), construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit toate cuplurile gravitate - probabilitate aferente nivelurilor de risc.

Fişa de evaluare a locului de muncă (ANEXA 6) este documentul centralizator al tuturor operaţiilor de identificare şi evaluare a riscurilor de accidentare şi/sau îmbolnăvire profesională. Ca urmare, acest formular cuprinde:

- date de identificare a locului de muncă: unitatea, secţia (atelierul), locul de muncă;

- date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcţie;- componentele generice ale sistemului de muncă;- nominalizarea factorilor de risc identificaţi;- explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificaţi

(descriere, parametri şi caracteristici funcţionale);- consecinţa maximă previzibilă a acţiunii factorilor de risc;- clasa de gravitate şi probabilitate previzionată;- nivelul de risc. Fişa de măsuri propuse (ANEXA 7) este un formular pentru

centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională existente.

APLICAREA METODEI Procedura de lucru

Constituirea echipei de analiză şi evaluarePrimul pas în aplicarea metodei îl reprezintă constituirea echipei de analiză şi evaluare.

Aceasta va cuprinde specialişti în domeniul securităţii muncii (evaluatori autorizaţi) şi tehnologi, buni cunoscători ai proceselor de muncă analizate.

Înainte de începerea activităţii, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate şi procedurile concrete de lucru. De asemenea, este necesară o minimă documentare prealabilă asupra locurilor de muncă şi proceselor tehnologice care urmează să fie analizate şi evaluate.

După constituirea echipei de analiză şi evaluare, respectiv după însuşirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

Descrierea sistemului de analizatÎn această etapă se efectuează o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind:- identificarea şi descrierea componentelor sistemului şi modului său de

funcţionare: scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operaţiilor de muncă, maşinile şi utilajele folosite - parametri şi caracteristici funcţionale, unelte etc.;

- precizarea în mod expres a sarcinii de muncă ce-i revine executantului în sistem (pe baza fişei postului, a ordinelor şi deciziilor scrise, a dispoziţiilor verbale date în mod curent etc.);

- descrierea condiţiilor de mediu existente;- precizarea cerinţelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe

baza normelor şi standardelor de securitate a muncii, precum şi a altor acte normative in- cidente.

49

Informaţiile necesare pentru această etapă se preiau din documentele întreprinderii (fişa tehnologică, cărţile tehnice ale maşinilor şi utilajelor, fişa postului pentru executant, caiete de sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde şi instrucţiuni de securitate a muncii). O sursă complementară de informaţii pentru definirea sistemului oconstituie discuţiile cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

Identificarea factorilor de risc din sistemÎn această etapă, esenţială pentru calitatea analizei, se stabileşte pentru fiecare

componentă a sistemului de muncă evaluat (respectiv loc de muncă), în baza listei prestabilite (ANEXA 1) ce disfuncţii poate prezenta, în toate situaţiile previzibile şi probabile de funcţionare.

Pentru identificarea tuturor riscurilor posibile este deci necesară simularea funcţionării sistemului şi deducerea respectivelor abateri. Aceasta se poate face fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puţin periculoase, în care disfuncţiile accidentogene (sau generatoare de îmbolnăviri) sunt cvasievidente, fie prin aplicarea metodei arborelui de evenimente.

De asemenea, simularea se poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer.

Indiferent de soluţia adoptată, metodele de lucru sunt observarea directă şi deducţia logică.În cazul factorilor de risc obiectivi (generaţi de mijloacele de producţie sau mediul de

muncă), identificarea lor este relativ uşoară, cunoscându-se parametrii şi caracteristicile funcţionale ale maşinilor, utilajelor, instalaţiilor, proprietăţile fizico-chimice ale materiilor şi materialelor utilizate, sau buletinele de analiză a condiţiilor de mediu.

Referitor la executant, operaţia este mult mai dificilă şi implică un grad ridicat de nedeterminare. Pe cât posibil, se analizează toate erorile previzibile şi probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor şi acţiunilor sale greşite, şi impactul lor asupra propriei sale securităţi şi asupra celorlalte elemente ale sistemului.

Identificarea factorilor de risc dependenţi de sarcina de muncă se realizează, pe de o parte, prin analiza conformităţii dintre conţinutul său şi capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, iar pe de altă parte, prin precizarea eventualelor operaţii, reguli de muncă, procedee de lucru greşite.

Factorii de risc identificaţi se înscriu în FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ (ANEXA 6), unde se mai specifică, în aceeaşi etapă, şi forma lor concretă de manifestare: descrierea acestora şi dimensiunea parametrilor prin care se apreciază respectivulfactor (de exemplu, rezistenţa la apăsare, forfecare, greutate şi dimensiuni, curba Cz etc.).

Evaluarea riscurilorPentru determinarea consecinţelor posibile ale acţiunii factorilor de risc se utilizează

lista din ANEXA 2. Gravitatea consecinţei astfel stabilite se apreciază pe baza grilei din ANEXA 3. Informaţii importante pentru aprecierea cât mai exactă a gravităţii consecinţelor posibile se obţin din statisticile accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse la locul de muncă respectiv sau la locuri de muncă similare.

Pentru determinarea frecvenţei consecinţelor posibile se foloseşte scala din ANEXA 3. Încadrarea în clasele de probabilitate se face după ce se stabilesc, pe bază statistică sau de calcul, intervalele la care se pot produce evenimentele (zilnic, săptămânal, lunar, anual etc.). Intervalele respective se transformă ulterior în probabilităţi exprimate prin număr de evenimente posibile pe an.

Rezultatul obţinut în urma procedurilor anterioare se identifică în Grila de evaluare a riscurilor (ANEXA 4) şi se înscrie în Fişa locului de muncă (ANEXA 6). Cu ajutorul scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate se determină apoi aceste niveluri pentru fiecare factor

50

de risc în parte (niveluri de risc parţiale). Se obţine astfel o ierarhizare a dimensiunii riscurilor la locul de muncă, ceea ce dă posibilitatea stabilirii unei priorităţi a măsurilor de prevenire şi protecţie, funcţie de factorul de risc cu nivelul cel mai mare de risc.

Nivelul de risc global (Nr) pe locul de muncă se calculează ca o medie ponderată a nivelurilor de risc stabilite pentru factorii de risc identificaţi. Pentru ca rezultatul obţinut să reflecte cât mai exact posibil realitatea, se utilizează ca element de ponderare rangul factorului de risc, care este egal cu nivelul de risc.

În acest mod, factorul cu cel mai mare nivel de risc va avea şi rangul cel mai mare. Se elimină astfel posibilitatea ca efectul de compensare între extreme, pe care-l implică orice medie statistică, să mascheze prezenţa factorului cu nivel maxim de risc.

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

Nr =r R

r

i ii=1

n

ii=1

n

, în care:

Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă;ri = rangul factorului de risc "i";Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc "i";n = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă.Nivelul de securitate (Ns) pe loc de muncă se identifică pe Scala de încadrare a

nivelurilor de risc/securitate, construită pe principiul invers proporţionalităţii nivelurilor de risc şi securitate.

Atât nivelul de risc global, cât şi nivelul de securitate se înscriu în Fişa locului de muncă .

În cazul evaluării unor macrosisteme (sector, secţie, întreprindere), se calculează media ponderată a nivelurilor medii de securitate determinate pentru fiecare loc de muncă analizat din componenţa macrosistemului (locurile de muncă analoge se consideră ca un singur loc de muncă), pentru a se obţine nivelul global de securitate a muncii pentru atelierul/secţia/sectorul sau întreprinderea investigată - Ng:

N

r N

rg

p spp=1

n

p

p

n

1

,

unde:rp = rangul locului de muncă "p" (egal ca valoare cu nivelul de risc al locului);n = numărul de locuri de muncă analizate;Nsp = nivelul mediu de securitate a muncii pentru locul de muncă "p".Stabilirea măsurilor de prevenirePentru stabilirea măsurilor necesare îmbunătăţirii nivelului de securitate a sistemului de

muncă analizat se impune luarea în considerare a ierarhiei riscurilor evaluate, conform Scalei de încadrare a nivelurilor de risc/securitate a muncii în ordinea:

7 - 1 dacă se operează cu nivelurile de risc;1 - 7 dacă se operează cu nivelurile de securitate.De asemenea, se ţine seama de ordinea ierarhică generică a măsurilor de prevenire,

respectiv:- măsuri de prevenire intrinsecă;- măsuri de protecţie colectivă;

51

- măsuri de protecţie individuală.Măsurile propuse se înscriu în formularul FIŞĂ DE MĂSURI DE PREVENIRE PROPUSE Aplicarea metodei se încheie cu redactarea raportului analizei. Acesta este un instrument

neformalizat, care trebuie să conţină, clar şi succint, următoarele:- modul de desfăşurare a analizei;- persoanele implicate;- rezultatele evaluării, respectiv fişele locurilor de muncă cu nivelurile de risc;- fişele de măsuri de prevenire.

Condiţii de aplicare

Pentru ca aplicarea metodei să conducă la cele mai relevante rezultate, prima condiţie este ca sistemul ce urmează să fie analizat să fie un loc de muncă, bine definit sub aspectul scopului şi elementelor sale. În acest mod se limitează numărul şi tipul de interrelaţionări potenţiale ce urmează să fie investigate, şi implicit factorii de risc de luat în considerare.

O altă condiţie deosebit de importantă este existenţa unei echipe de evaluare, complexă şi multidisciplinară, care să includă specialişti în securitatea muncii, proiectanţi, tehnologi, ergonomi, medici specialişti în medicina muncii etc., corespunzător naturii variate a elementelor sistemelor de muncă, dar şi a factorilor de risc. Conducătorul echipei trebuie să fie specialistul în securitatea muncii, al cărui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalţi evaluatori, în sensul subordonării şi integrării criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmărit prin analiză: evaluarea securităţii muncii.

Un avantaj al metodei propuse este faptul că aplicarea sa nu este limitată de condiţia existenţei fizice a sistemului de evaluat. Ea poate fi utilizată în toate etapele legate de viaţa unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia: concepţia şi proiectarea, realizarea fizică, constituirea şi intrarea în funcţiune, desfăşurarea procesului de muncă.

Deoarece formele concrete de manifestare a factorilor de risc, chiar şi pentru un sistem relativ simplu, sunt multiple, procedura de lucru în cadrul acestei metode este relativ laborioasă. Aplicarea ei şi gestionarea riscurilor la locurile de muncă pe baza rezultatelor obţinute necesită personal specializat şi tehnică de calcul. Consideraţii privind utilizarea tehnicii de calcul automate în aplicarea metodei şi gestiunea computerizată a riscurilor

Aplicarea practică a metodei de evaluare a riscurilor în sistemul de muncă este suficient de laborioasă, ca număr de informaţii ce trebuie luate în considerare în cazul urmăririi mai multor locuri de muncă, pentru a justifica folosirea tehnicilor moderne de prelucrare automată a datelor. Utilizarea calculatorului este posibilă datorită anumitor caracteristici ale metodei, respectiv:

- procedura de lucru etapizată;- existenţa unui algoritm de calcul al nivelului de risc;- tipul de legături dintre variabilele luate în considerare la determinarea

nivelului de risc.Tehnica automată de calcul poate fi aplicată atât la evaluarea propriu-zisă a riscurilor,

cât şi la gestiunea computerizată a acestora în cadrul unităţii.a) În timpul evaluării propriu-zise, utilizarea computerului este recomandabilă în

două modalităţi:- constituirea unor bănci de date privind durata de viaţă a echipamentelor tehnice,

timpul de funcţionare, numărul de persoane expuse, timpul de expunere, respectiv statistica

52

accidentelor de muncă şi bolilor profesionale produse şi utilizarea lor pentru a determina cu mai mare acurateţe clasele de probabilitate;

- calculul automat al nivelurilor de risc parţiale şi al nivelului de risc global pe loc de muncă, sector de activitate, întreprindere.

b) Gestiunea computerizată a riscurilor presupune realizarea unor bănci de date complete şi actualizabile permanent, cuprinzând datele din fişele de risc şi de măsuri pentru toate locurile de muncă evaluate din unitate. În acest mod, în fiecare moment se poate cunoşte şi corecta conform ultimei evaluări situaţia exactă a riscurilor existente, a dimensiunii acestora (nivelurile de risc), a măsurilor care trebuie luate, a celor care s-au luat, a răspunderilor şi competenţelor pentru respectivele măsuri.

ANEXA 1LISTA DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

A.EXECUTANT

1. ACŢIUNI GREŞITE1.1. Executare defectuoasă de operaţii- comenzi- manevre- poziţionări- fixări- asamblări- reglaje- utilizare greşită a mijloacelor de protecţie etc.1.2. Nesincronizări de operaţii- întârzieri- devansări1.3. Efectuare de operaţii neprevăzute prin sarcina de muncă- pornirea echipamentelor tehnice- întreruperea funcţionării echipamentelor tehnice- alimentarea sau oprirea alimentării cu energie (curent electric, fluide energetice etc.)- deplasări, staţionări în zone periculoase- deplasări cu pericol de cădere: de la acelaşi nivel: - prin dezechilibrare - alunecare - împiedicare de la înălţime: - prin păşire în gol - prin dezechilibrare - prin alunecare 1.4. Comunicări accidentogene

2. OMISIUNI2.1. Omiterea unor operaţii

2.2. Neutilizarea mijloacelor de protecţie

53

B. SARCINA DE MUNCĂ

1. CONŢINUT NECORESPUNZĂTOR AL SARCINII DE MUNCĂ ÎN RAPORT CU CERINŢELE DE SECURITATE1.1. Operaţii, reguli, procedee greşite1.2. Absenţa unor operaţii1.3. Metode de muncă necorespunzătoare (succesiune greşită a operaţiilor)

2. SARCINA SUB/SUPRADIMENSIONATĂ ÎN RAPORT CU CAPACITATEA EXECUTANTULUI2.1. Solicitare fizică:

- efort static- poziţii de lucru forţate sau vicioase- efort dinamic

2.2. Solicitare psihică:- ritm de muncă mare- decizii dificile în timp scurt- operaţii repetitive de ciclu scurt sau extrem de complex etc.- monotonia muncii

C. MIJLOACE DE PRODUCŢIE

1. FACTORI DE RISC MECANIC1.1. Mişcări periculoase

1.1.1. Mişcări funcţionale ale echipamentelor tehnice:- organe de maşini în mişcare- curgeri de fluide- deplasări ale mijloacelor de transport etc.

1.1.2. Autodeclanşări sau autoblocări contraindicate ale mişcărilor funcţionale ale echipamentelor tehnice sau ale fluidelor

1.1.3. Deplasări sub efectul gravitaţiei:- alunecare- rostogolire- rulare pe roţi- răsturnare- cădere liberă- scurgere liberă- deversare- surpare, prăbuşire- scufundare

1.1.4. Deplasări sub efectul propulsiei:- proiectare de corpuri sau particule- deviere de la traiectoria normală- balans- recul- şocuri excesive- jet, erupţie

1.2. Suprafeţe sau contururi periculoase:- înţepătoare- tăioase

54

- alunecoase- abrazive- adezive

1.3. Recipiente sub presiune1.4. Vibraţii excesive ale echipamentelor tehnice

2. FACTORI DE RISC TERMIC2.1. Temperatura ridicată a obiectelor sau suprafeţelor2.2. Temperatura coborâtă a obiectelor sau suprafeţelor2.3. Flăcări, flame

3. FACTORI DE RISC ELECTRIC3.1. Curentul electric:

- atingere directă- atingere indirectă- tensiune de pas

4. FACTORI DE RISC CHIMIC4.1. Substanţe toxice4.2. Substanţe caustice4.3. Substanţe inflamabile4.4. Substanţe explozive4.5.4.6.

Substanţe cancerigeneSubstanţe mutagene

5. FACTORI DE RISC BIOLOGIC5.1. Culturi sau preparate cu microorganisme:

- bacterii- virusuri- richeţi- spirochete- ciuperci- protozoare

5.2. Plante periculoase (exemplu: ciuperci otrăvitoare)

5.3. Animale periculoase (exemplu: şerpi veninoşi)

D. MEDIU DE MUNCĂ

1. FACTORI DE RISC FIZIC1.1. Temperatura aerului:

- ridicată- scăzută

1.2. Umiditatea aerului:- ridicată- scăzută

1.3. Curenţi de aer1.4. Presiunea aerului:

- ridicată- scăzută

1.5. Aeroionizarea aerului1.6. Suprapresiune în adâncimea apelor

55

1.7. Zgomot1.8. Ultrasunete1.9. Vibraţii1.10 Iluminat:

- nivel de iluminare scăzut- strălucire- pâlpâire

1.11. Radiaţii1.11.1. Electromagnetice:

- infraroşii- ultraviolete- microunde- de frecvenţă înaltă- de frecvenţă medie- de frecvenţă joasă- laser

1.11.2. Ionizante:- alfa- beta- gamma

1.12. Potenţial electrostatic1.13. Calamităţi naturale (trăsnet, inundaţie, vânt, grindină, viscol, alunecări,

surpări, prăbuşiri de teren sau copaci, avalanşe, seisme etc.)1.14. Pulberi pneumoconiogene

2. FACTORI DE RISC CHIMIC2.1. Gaze, vapori, aerosoli toxici sau caustici2.2. Pulberi în suspensie în aer, gaze sau vapori inflamabili sau explozivi

3. FACTORI DE RISC BIOLOGIC3.1. Microorganisme în suspensie în aer:

- bacterii- virusuri- richeţi- spirochete- ciuperci- protozoare etc.

4. CARACTERUL SPECIAL AL MEDIULUI- subteran- acvatic- subacvatic- mlăştinos- aerian- cosmic etc.

56

ANEXA 2LISTA DE CONSECINŢE POSIBILE

ALE ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC ASUPRA ORGANISMULUI UMAN(leziuni şi vătămări ale integrităţii şi sănătăţii organismului uman)

Nr.crt.

CONSECINŢEPOSIBILE

LOCALIZAREA CONSECINŢELOR

Cut

ie c

rani

ană

Cut

ie to

raci

că

Abd

omen

Teg

umen

t

Apa

rat r

espi

rato

r

Apa

rat c

ardi

vasc

ular

Apa

rat d

iget

iv

Apa

rat r

enal

Sistem osteoarticular

Sis

tem

mus

cula

r

Organe de simţ

Sis

tem

ner

vos

Mul

tipl

ă

Col

oana

vert

ebra

lă

Membru superiorMembru inferior

Ochi Nas

Ureche

Bra

ţA

nteb

raţ

Pal

mă

Deg

ete

Coa

psă

Gam

bă

Pic

ior

Inte

rnă

Ext

ernă

D S D S

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 231. Plagă - tăietură

- înţepătură xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

2. Contuzie x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x3. Entorsă - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - -4. Strivire x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x5. Fractură x x - - - - - - x x x x x x x - - x - - - x6. Arsură - termică

- chimicăxx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

xx

7. Amputaţie - - - - - - - - - x x x x x x x - - - - - x8. Leziuni ale organelor in-

terne- - x - x x x x - - - - - - - - - - x - x x

9. Electrocutare - - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x10. Asfixie - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -11. Intoxicaţie - acută

- cronică--

--

--

xx

xx

xx

xx

xx

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

--

xx

xx

12. Dermatoză - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - - -13. Pneumoconioză - - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

57

ANEXA 2 - continuare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 2314. Îmbolnăviri respiratorii

cronice provocate de pul-beri organice şi substanţe toxice iritante (emfizem pulmonar, bronşită etc.)

- - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

15. Astm bronşic, rinită vaso-motorie

- - - - x x - - - - - - - - - - - - - - - -

16. Boli prin expunere la tem-peraturi înalte sau scăzute (şoc, colaps caloric, dege-rături)

- - - x x x - - - - - - - - - - - - - - - x

17. Hipoacuzie, surditate de percepţie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - x - - -

18. Cecitate - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -19. Tumori maligne, cancer

profesionalx x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

20. Artroze cronice, periartri-te, stiloidite, osteocondili-te, bursite, epicondilite, discopatii

- - - - - - - - x x x x x x x - - - - - - x

21. Boala de vibraţii - - - - - x - - - - - - - - - - - - x - x -22. Tromboflebită - - - - - - - - - x x x x x x - - - - - - x23. Laringite cronice, nodulii

cântăreţilor- - - - x - - - - - - - - - - - - - - - - -

24. Astenopatie acomodativă, agravarea miopiei existen-te

- - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -

25. Cataracta - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -26. Conjuctivite şi keratocon-

junctivite- - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -

27. Electrooftalmie - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - - -28. Boala de iradiere x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

58

ANEXA 2 - continuare

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 2329. Îmbolnăviri datorate com-

presiunilor şi decompresi-unilor

- - - - - - - - - - - - - - - - - x - - - -

30. Boli infecţioase şi parazi-tare

x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x

31. Nevroze de coordonare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -32. Sindrom cerebroastenic şi

tulburări de termoreglare (datorită undelor electro-magnetice de înaltă frec-venţă)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -

33. Afecţiuni psihice - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - x -34. Alte consecinţe

Sursa: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale

59

ANEXA 3

SCALA DE COTARE A GRAVITĂŢII ŞI PROBABILITĂŢII

CONSECINŢELOR ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

CLASE DE GRAVITATE

GRAVITATEA CONSECINŢELOR

CONSECINŢE

1 NEGLIJABILE consecinţe minore reversibile cu incapacitate de muncă previzibilă până la 3 zile calendaristice (vindecare fără tratament)

2 MICI consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă de 3 - 45 zile care necesită tratament medical

3 MEDII consecinţe reversibile cu o incapacitate de muncă previzibilă între 45 - 180 zile care necesită tratament medical şi prin spitalizare

4 MARI consecinţe ireversibile cu o diminuare a capacităţii de muncă de maxim 50 % (invaliditate de gradul III)

5 GRAVE consecinţe ireversibile cu pierdere între 50 - 100 % a capacităţii de muncă, dar cu posibilitate de autoservire (invaliditate de gradul II)

6 FOARTE GRAVE

consecinţe ireversibile cu pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoservire (invaliditate de gradul I)

7 MAXIME deces

CLASE DE PROBABILITATE

PROBABILITATEA CONSECINŢELOR

EVENIMENTE

1 EXTREM DE RARE

Probabilitate de producere a consecinţelor extrem de micăP < 10-1/an

2 FOARTE RARE Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mică 10-1 < P < 5-1/an

3 RARE Probabilitate de producere a consecinţelor mică 5-1 < P < 2-1/an

4 PUŢIN FRECVENTE

Probabilitate de producere a consecinţelor medie 2-1 < P < 1-1/an

5 FRECVENTE Probabilitate de producere a consecinţelor mare1-1/an < P < 1-1/lună

6 FOARTE FRECVENTE

Probabilitate de producere a consecinţelor foarte mareP > 1-1/lună

Sursa pentru partea a 2-a scalei(clasele de probabilitate): adaptare după CEI-812/1985

60

ANEXA 4

G R I L A D E E V A L U A R E A R I S C U R I L O R

COMBINAŢIE ÎNTRE GRAVITATEA CONSECINŢELOR ŞI

PROBABILITATEA PRODUCERII LOR

CLASE DE PROBABILITATE1 2 3 4 5 6

EX-TREM

DE RAR

FOAR-TE

RAR

RAR PUŢIN FREC-VENT

FREC-VENT

FOAR-TE

FREC-VENT

CLASE DE GRAVITATE

P>10-1/an P > 10-1/anP < 5-1/an

P > 5-1/anP < 2-1/ an

P > 2-1/ anP < 1-1/an

P > 1-1/anP < 1-1/lună

P > 1-1/ lună

CONSECINŢE

7 MAXIME DECES (7,1) (7,2) (7,3) (7,4) (7,5) (7,6)

6 FOARTE GRAVE

INVALIDI-TATE GR. I

(6,1) (6,2) (6,3) (6,4) (6,5) (6,6)

5 GRAVE INVALIDI-TATE GR. II

(5,1) (5,2) (5,3) (5,4) (5,5) (5,6)

4 MARI INVALIDI-TATE GR. III

(4,1) (4,2) (4,3) (4,4) (4,5) (4,6)

3 MEDII ITM 45 - 180 ZILE (3,1) (3,2) (3,3) (3,4) (3,5) (3,6)

2 MICI ITM 3 - 45 ZILE (2,1) (2,2) (2,3) (2,4) (2,5) (2,6)

1 NEGLIJABILE (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6)

61

ANEXA 5SCALA DE ÎNCADRARE A NIVELURILOR DE RISC/SECURITATE

NIVEL DE RISC CUPLUL GRAVITATE - PROBABILITATE NIVEL DE

SECURITATE

1 MINIM (1,1) (1,2) (1,3) (1,4) (1,5) (1,6) (2,1) 7

2 FOARTE MIC

(2,2) (2,3) (2,4) (3,1) (3,2) (4,1) 6

3 MIC (2,5) (2,6) (3,3) (3,4) (4,2) (5,1) (6,1) (7,1) 5

4 MEDIU (3,5) (3,6) (4,3) (4,4) (5,2) (5,3) (6,2) (7,2) 4

5 MARE (4,5) (4,6) (5,4) (5,5) (6,3) (7,3) 3

6 FOARTE MARE

(5,6) (6,4) (6,5) (7,4) 2

7 MAXIM (6,6) (7,5) (7,6) 1

62

ANEXA 8ORDINEA IERARHICĂ

A MĂSURILOR DE PREVENIRE

MĂSURI PRIMARE (măsuri de ordinul întâi)

RISC OMELIMINAREA RISCURILOR

MĂSURILE TREBUIE SĂ ACŢIONEZE DIRECT ASUPRA SURSEI DE FACTORI DE RISC (PREVENIRE INTRINSECĂ)

MĂSURI SECUNDARE (măsuri de ordinul doi)

RISC OM

IZOLAREA RISCURILOR

FACTORII DE RISC PERSISTĂ, DAR PRIN MĂSURI DE PROTECŢIE COLECTIVĂ SE EVITĂ SAU DIMINUEAZĂ ACŢIUNEA LOR ASUPRA OMULUI

MĂSURI TERŢIARE (măsuri de ordinul trei)

RISC OM

EVITAREA RISCURILOR

INTERACŢIUNEA DINTRE FACTORII DE RISC ŞI OM SE EVITĂ PRIN MĂSURI ORGANIZATORICE ŞI REGLEMEN-TĂRI PRIVIND COMPORTAMENTUL

MĂSURI CUATERNARE (măsuri de ordinul patru)

RISC OM

IZOLAREA OMULUI

LIMITAREA ACŢIUNII FACTORILOR DE RISC SE FACE PRIN PROTECŢIE INDIVIDUALĂ

63

5. CONCLUZII

1. Metoda de evaluare prezentată face parte din categoria metodelor analitice, semicantitative şi este în concordanţă cu standardele europene în acest domeniu (CEI 812/85, EN 292-1/93, EN 1050/96).

2. Baza legală a evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională o constituie standardele menţionate la punctul 1, precum şi prevederile Normelor generale de protecţie a muncii, art. 10 şi 16.

3. Aplicarea metodei se face numai de către specialişti (evaluatori), instruiţi în mod adecvat şi autorizaţi pentru această activitate.

4. Din echipa de evaluare, pe lângă evaluatorul propriu-zis trebuie să facă parte inspectorul de obiectiv şi tehnologul. De asemenea, din echipă pot face parte şi reprezentanţii sindicatului şi patronatului.

5. Înainte de începerea evaluărilor, toţi membrii echipei de evaluare trebuie să cunoască metoda de evaluare şi, într-un anumit grad, locul de muncă analizat.

6. Aplicarea metodei se finalizează cu două fişe, pentru fiecare loc de muncă:- fişa de evaluare a riscurilor;- fişa de măsuri propuse.

7. Aplicarea metodei într-o unitate economică permite:a)identificarea tuturor factorilor de risc de la locurile de muncă, operaţie

necesară in vederea autorizării întreprinderilor şi elaborării instrucţiunilor proprii de securitate a muncii ale acestora;

b)radiografierea situaţiei existente la fiecare loc de muncă, astfel încât rezultă riscurile acceptabile sau cele care se înscriu sub curba de acceptabilitateriscului;

c)stabilirea dimensiunii riscurilor (nivelurile de risc) la fiecare loc de muncă şi ierarhizarea acestora;

d)stabilirea priorităţilor privind măsurile de prevenire la fiecare loc de muncă, respectiv utilizarea optimă a resurselor alocate în acest scop;

e)stabilirea unei ierarhizări a locurilor de muncă din punct de vedere al periculozităţii şi nocivităţii acestora;

f)compararea diverselor locuri de muncă sub aspectul pericolelor de accidentare şi îmbolnăvire profesională, cu aplicaţii în utilizarea optimă a pârghiilor economice;

g)gestionarea computerizată a riscurilor la locurile de muncă, dacă se constituie bănci de date cu rezultatele evaluării.

64

Fişa tehnică de securitate - structură

Fişele tehnice de securitate reprezintă o sursă de informare despre agenţii chimici.

Fişele tehnice de securitate oferă informaţii mai detaliate decât cele de pe

etichetă, referitoare la riscurile legate de agenţii chimici şi sunt utilizate la

evaluarea riscurilor.

Angajatorul trebuie să evalueze orice risc referitor la securitatea şi sănătatea

lucrătorilor, care decurge din prezenţa agenţilor chimici periculoşi.

Fişele tehnice de securitate au următoarea structură:

1. Identificarea substanţei. Producător/Importator/Utilizator/Transportator;

2. Compoziţia/informaţii asupra componentelor;

3. Identificarea pericolelor (de aprindere şi explozie);

4. Primul ajutor;

5. Măsuri de prevenire a incendiilor;

6. Măsuri luate în caz de scăpări accidentale;

7. Manipulare şi depozitare;

8. Controlul nivelului de noxe/protecţie individuală;

9. Proprietăţi fizice şi chimice;

10. Stabilitate şi reactivitate;

11. Informaţii toxicologice;

12. Informaţii ecologice. Efectele produsului în mediul înconjurător, persistenţa şi

biodegradabilitatea, toxicitatea;

13. Consideraţii referitoare la evacuare (captare, neutralizare, deversare etc.);

14. Informaţii referitoare la transport;

15. Informaţii referitoare la reglementări speciale;

16. Alte informaţii.

Fişele tehnice de securitate trebuie să fie puse la dispoziţia angajatorului, de către

producător şi/sau furnizor, care le pune la dispoziţia specialiştilor în sănătatea şi

securitatea muncii, membrilor comitetului de sănătate şi securitate în muncă,

medicului de medicina muncii, inspectorilor de muncă.

65

Extras din HOTĂRÂRE nr. 355 din 11 aprilie 2007privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor

EMITENT: GUVERNULPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 332 din 17 mai 2007

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 46 alin. (2) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006,

Guvernul României adopta prezenta hotărâre. CAP. I Dispoziţii generale

ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte cerinţele minime pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor fata de riscurile pentru securitate şi sănătate, pentru prevenirea imbolnavirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenţi nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de munca, precum şi a suprasolicitarii diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de munca. ART. 2 În sensul prezentei hotărâri, supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigura prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale şi a bolilor legate de profesie, precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de munca a lucrătorilor. ART. 3 Potrivit prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006, Ministerul Sănătăţii Publice este autoritatea competenta în domeniul medicinii muncii şi al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor. ART. 4 Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurata de către medicii specialişti de medicina muncii.

CAP. II Obligaţiile angajatorilor

ART. 5 (1) Angajatorul trebuie sa se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătăţii lucrătorilor. (2) Evaluarea riscului asupra sănătăţii se actualizează dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depăşită sau atunci când rezultatele supravegherii sănătăţii o impun. ART. 6 Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cat şi din sectorul privat, sunt obligaţi sa respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor. ART. 7 Angajatorii sunt obligaţi sa asigure fondurile şi condiţiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătăţii lucrătorilor, aceştia nefiind implicaţi în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.

66

CAP. III Servicii medicale profilactice

ART. 8 (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sănătăţii lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în munca, de adaptare, periodic, la reluarea activităţii, promovarea sănătăţii la locul de munca. (2) Serviciile medicale profilactice prevăzute la alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 1, precum şi ale actelor normative specifice. (3) În cazuri argumentate medical, ştiinţific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale. (4) Testarea psihologică a aptitudinilor în munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1. ART. 9 (1) În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în munca reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/funcţia pentru care se solicita examenul medical. (2) Pentru stabilirea aptitudinii în munca, medicul specialist de medicina muncii poate solicita şi alte investigaţii şi examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8. ART. 10 În condiţiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiţionată de respectarea acestora, iar în fişa de aptitudine anexa nr. 5, avizul medical va fi "apt condiţionat". ART. 11 (1) Inaptitudinea temporară în munca, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/funcţia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea în munca, pana la reevaluarea sănătăţii de către medicul de medicina muncii. (2) În situaţia în care lucrătorul se afla temporar, din cauza unei boli, în situaţia de incapacitate medicală privind desfăşurarea activităţii la locul de munca în profesia/funcţia pentru care se solicita examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabileşte inaptitudinea temporară pana la disparitia cauzei medicale, iar în fişa de aptitudine - anexa nr. 5, avizul medical va fi "inapt temporar". ART. 12 (1) Inaptitudinea permanenta în munca, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanenta a lucrătorului de a desfasura activitatea la locul de munca în profesia/funcţia pentru care se solicita examenul medical privind aptitudinea în munca. (2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanenta vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacităţii de munca, care se vor informa reciproc asupra rezolvarii situaţiei de fapt. ART. 13 Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în munca stabileşte aptitudinea/aptitudinea condiţionată/ inaptitudinea permanenta sau temporară în munca pentru profesia/funcţia şi locul de munca în care angajatorul îi va desemna sa lucreze privind: a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afecţiuni prezente în momentul examinării şi viitorul loc de munca; b) existenta/inexistenta unei afecţiuni ce pune în pericol sănătatea şi securitatea celorlalţi lucrători de la acelaşi loc de munca; c) existenta/inexistenta unei afecţiuni ce pune în pericol securitatea unităţii şi/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate; d) existenta/inexistenta unui risc pentru sănătatea populaţiei căreia îi asigura servicii.

67

ART. 14 În funcţie de rezultatul examenului medical la angajarea în munca, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru: a) adaptarea postului de munca la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice şi la starea de sănătate a lucrătorului, în situaţia prevăzută la art. 15 lit. b); b) îndrumarea persoanei care urmează a fi angajata către alte locuri de munca; c) includerea în circuitul informaţional şi operational din sistemul sanitar a acelor persoane care necesita o supraveghere medicală deosebita. ART. 15 Examenul medical la angajarea în munca se efectuează pentru: a) lucrătorii care urmează a fi angajaţi cu contract individual de munca pe perioada determinata sau nedeterminată; b) lucrătorii care isi schimba locul de munca sau sunt detasati în alte locuri de munca ori alte activităţi; c) lucrătorii care isi schimba meseria sau profesia. ART. 16 (1) Examenul medical la angajarea în munca se face la solicitarea angajatorului, care va completa fişa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3. (2) În situaţia schimbării locului de munca, lucrătorul este obligat sa prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul sau de munca anterior. (3) Examenul medical la angajarea în munca consta în: a) anamneza medicală profesională şi neprofesionala şi examenul clinic general, conform modelului dosarului medical prevăzut în anexa nr. 4; b) examenele medicale clinice şi paraclinice, conform modelului de fişa prevăzut în anexa nr. 1. (4) La indicaţia medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilităţilor medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea în munca pentru locurile de munca şi activităţile cu expunere la factori de risc profesional cuprinde şi examene medicale suplimentare celor prevăzute în anexa nr. 1. (5) Rezultatele examenului clinic şi ale celorlalte examene medicale se înregistrează în dosarul medical. (6) Medicul specialist de medicina muncii, în baza fisei de solicitare a examenului medical la angajare, fisei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical şi a examenelor medicale efectuate, completează fişa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condiţionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de munca respectiv. (7) Numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical prevăzut la alin. (3). ART. 17 Fişa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în munca se completează numai de către medicul de medicina muncii, în doua exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru lucrator. ART. 18 Examenul medical de adaptare în munca se efectuează la indicaţia medicului specialist de medicina muncii în prima luna de la angajare şi are următoarele scopuri: a) completează examenul medical la angajarea în munca, în condiţiile concrete noilor locuri de munca (organizarea fiziologica a muncii, a mediului de munca, relaţiile om-masina, relaţiile psihosociale în cadrul colectivului de munca); b) ajuta organismul celor angajaţi sa se adapteze noilor condiţii; c) determina depistarea unor cauze medicale ale neadaptarii la noul loc de munca şi recomanda măsuri de inlaturare a acestora.

68

ART. 19 Efectuarea examenului medical periodic are următoarele scopuri: a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în munca pentru profesia/funcţia şi locul de munca pentru care s-a făcut angajarea şi s-a eliberat fişa de aptitudine; b) depistarea apariţiei unor boli care constituie contraindicatii pentru activităţile şi locurile de munca cu expunere la factori de risc profesional; c) diagnosticarea bolilor profesionale; d) diagnosticarea bolilor legate de profesie; e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viata şi sănătatea celorlalţi lucrători la acelaşi loc de munca; f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unităţii, pentru calitatea produselor sau pentru populaţia cu care lucrătorul vine în contact prin natura activităţii sale. ART. 20 Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor. ART. 21 Frecventa examenului medical periodic este stabilită prin fişele întocmite conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 şi poate fi modificată numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea angajatorului. ART. 22 Examenul medical periodic cuprinde următoarele: a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajării sau de la ultimul examen medical periodic pana în momentul examenului medical respectiv; b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevăzut în anexa nr. 4; c) examenele clinice şi paraclinice, conform modelului de fişa prevăzut în anexa nr. 1 şi examenului indicat de către medicul specialist de medicina muncii; d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevăzut în anexa nr. 4; e) finalizarea concluziei prin completarea fisei de aptitudine, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, de către medicul specialist de medicina muncii, în doua exemplare, unul pentru angajator şi celălalt pentru lucrator. ART. 23 Examenul medical la reluarea activităţii se efectuează după o întrerupere a activităţii de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activităţii, cu respectarea dispoziţiilor art. 22. ART. 24 Efectuarea examenului medical la reluarea activităţii are următoarele scopuri: a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcţiei avute anterior sau noii profesii/funcţii la locul de munca respectiv; b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de munca şi a unor activităţi specifice profesiei sau funcţiei, dacă este cazul; c) reorientarea spre un alt loc de munca, care sa asigure lucrătorului menţinerea sănătăţii şi a capacităţii sale de munca. ART. 25 Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activităţii ori de câte ori îl considera necesar, în funcţie de natura bolii sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producţie. ART. 26 Promovarea sănătăţii la locul de munca reprezintă supravegherea activa a sănătăţii lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de munca şi, în mod particular, cu factorii de risc profesionali. ART. 27 În vederea constientizarii nevoilor şi obiectivelor privind sănătatea şi securitatea în munca în rândul lucrătorilor, medicii specialişti cu pregătire în domeniu efectuează

69

activităţi specifice de promovare a sănătăţii la locul de munca pentru realizarea bunastarii lucrătorilor, bazate pe identificarea problemelor acestora. ART. 28 Serviciile de medicina muncii participa la realizarea şi implementarea programelor de informare, educare şi formare profesională cu privire la sănătatea şi securitatea în munca pentru lucrătorii la care s-a efectuat supravegherea sănătăţii prin examene medicale profilactice. ART. 29 Pentru promovarea măsurilor privind adaptarea la munca a lucrătorilor şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de munca şi de mediu, medicii de medicina muncii desfăşoară activitate de consiliere privind sănătatea şi igiena ocupationala a lucrătorului şi a reprezentanţilor acestora din întreprindere şi din comitetul de sănătate şi securitate în munca, după caz, şi colaborează cu organismele din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca. ART. 30 Persoana examinata poate contesta rezultatul dat de către medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în munca. ART. 31 Contestaţia prevăzută la art. 30 se adresează autorităţii de sănătate publica judeţene sau a municipiului Bucureşti, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fisei de aptitudine în munca. ART. 32 Autoritatea de sănătate publica judeteana sau a municipiului Bucureşti desemnează o comisie formată din 3 medici specialişti de medicina muncii şi convoacă părţile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestaţiei. ART. 33 Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal şi este comunicată în scris persoanei examinate medical. ART. 34 Concluzia procesului-verbal este consemnată în fişa de aptitudine, în care a fost precizat rezultatul examenului medical contestat.

CAP. IV Dispoziţii finale

ART. 35 La aplicarea măsurilor preventive tehnico-organizatorice la locurile de munca, angajatorii vor tine seama de rezultatele supravegherii sănătăţii. ART. 36 Lucrătorii trebuie sa fie informati în legatura cu rezultatele proprii ale supravegherii sănătăţii lor. ART. 37 Dosarul medical şi fişa de expunere la riscuri profesionale se păstrează la structura de medicina muncii unde s-au efectuat examenele medicale de angajare şi examenul medical periodic. ART. 38 Înregistrările medicale sunt păstrate o perioada de timp cel puţin egala cu durata medie de expunere - afectare a stării de sănătate, pentru fiecare categorie de risc profesional, astfel: a) cabinetul de medicina muncii păstrează dosarele medicale, fişele de expunere la riscuri profesionale şi datele de morbiditate profesională; b) angajatorul păstrează lista locurilor de munca cu riscuri profesionale şi concluzia examinării medicale (fişa de aptitudine);

70

c) în cazul schimbării structurii de medicina muncii cu care a fost realizată supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor, înregistrările medicale se predau noului cabinet de medicina muncii agreat de angajator. ART. 39 Lucrătorul este obligat sa se prezinte la examenele medicale de supraveghere a sănătăţii la locul de munca, conform planificarii efectuate de către medicul de medicina muncii cu acordul angajatorului. ART. 40 Orice lucrator are dreptul sa consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice simptome pe care le atribuie condiţiilor de munca şi activităţii desfăşurate. ART. 41 La schimbarea locului de munca în alta unitate, lucrătorului i se vor inmana, la solicitare, copii ale dosarului sau medical şi ale fisei de expunere la riscuri profesionale, pentru a fi predate la structura de medicina muncii a unităţii respective. ART. 42 Angajatorii în procedura de faliment vor informa structura de medicina muncii, care va preda la rândul ei înregistrările medicale autorităţii de sănătate publica judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. ART. 43 La întreruperea temporară sau definitiva a activităţii lucrătorului, structura de medicina muncii va preda dosarul medical al acestuia medicului sau de familie. ART. 44 Medicul specialist de medicina muncii şi medicul de familie al lucrătorului se vor informa reciproc şi operativ referitor la apariţia unor modificări în starea de sănătate a lucrătorului. ART. 45 Pentru protecţia sănătăţii comunitare, în cazul sectoarelor cu riscuri (alimentar, zootehnic, farmaceutic, aprovizionare cu apa potabilă, servicii către populaţie, cazare colectivă, piscine, salubritate etc.), examenele medicale la angajare, periodic, la reluarea muncii se pot completa cu examinarile specifice sectorului de activitate, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii. ART. 46 Dosarului medical îi sunt aplicabile prevederile art. 21-25 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, referitoare la dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viata privată a pacientului. ART. 47 Lucrătorii au acces, la cerere, la toate informaţiile referitoare la starea lor de sănătate. ART. 48 Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. ART. 49 Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abroga art. 48-81 din titlul II cap. VI şi anexele nr. 4, 5, 6, 7 şi 8 din Normele generale de protecţie a muncii, aprobate prin Ordinul ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului sănătăţii şi familiei nr. 508/933/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 6 decembrie 2002. PRIM-MINISTRU CALIN POPESCU-TARICEANU Contrasemnează: ────────────── Ministrul sănătăţii publice, Gheorghe Eugen Nicolaescu

Ministrul muncii, familiei şi egalităţii de sanse, Paul Pacuraru Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian

Bucureşti, 11 aprilie 2007. Nr. 355.

71

ANEXA 1

FISE privind serviciile medicale profilactice detaliate în funcţie de expunerea profesională

EXPLICAREA FIŞELOR Examenul medical la angajare a) La acest punct este menţionată obligativitatea efectuării examinării clinice conform datelor din Dosarul medical, pentru toţi lucrătorii. b) La acest punct se includ pentru fiecare lucrator examinarile clinice, de laborator sau paraclinice în funcţie de agentul la care este expus, de situaţia specială de munca, profesie/ocupaţie/funcţie. Examenul medical periodic: La acest punct sunt menţionate: examenul clinic complet (cu atentie deosebita pe anumite aparate şi sisteme), examenele de laborator şi paraclinice de efectuat în funcţie de factorul nociv profesional la care este expus lucrătorul respectiv sau profesia/ocupaţia/funcţia detinuta. Contraindicatii: Contraindicatiile sunt relative; ele necesita evaluarea raportului dintre gravitatea bolii şi a factorilor constitutivi ai condiţiei de munca, evaluare efectuată de medicul specialist de medicina muncii. Contraindicatiile menţionate sunt valabile atât pentru examenul medical la angajare, cat şi periodic. Observaţii: a) Bolile acute, pana la vindecarea lor, constituie contraindicatii absolute. b) Medicul specialist de medicina muncii poate solicita, dacă considera necesar pentru confirmarea unui diagnostic, examenul unui medic de alta specialitate. c) Menţionarea în prezentele fise a terminologiei: examen oftalmologic, neurologic, ORL, psihiatric, psihologic presupune efectuarea examinării de către medicul specialist respectiv la indicaţia medicului de medicina muncii. d) Examenul medical periodic (clinic, de laborator sau paraclinic) se poate efectua şi la intervale mai scurte decât cele prevăzute în fise, dacă acest lucru este prevăzut în contractul colectiv de munca sau alte dispoziţii în acest sens, cu acordul conducerii unităţii şi al reprezentanţilor lucrătorilor. e) La încadrarea în munca, precum şi cu ocazia controlului medical periodic al lucrătorilor care concura la siguranta circulaţiei din sectorul transporturi feroviare, navale şi aeriene, al conducătorilor auto, precum şi al altor categorii de lucrători care desfăşoară activităţi specifice, se vor efectua şi examinarile stabilite prin reglementări speciale, în scopul constatării dacă starea sănătăţii le permite sa îndeplinească munca ce li se încredinţează. f) În funcţie de situaţia epidemiologica locală, autorităţile de sănătate publica teritoriale vor stabili atât completarea examenelor medicale, cat şi modificarea periodicitatii acestora în cadrul controalelor medicale periodice, în fiecare an calendaristic. Aceste modificări trebuie transmise în scris structurilor care desfăşoară activitatea de supraveghere medicală de medicina muncii. g) Pentru lucrătorii expusi la radiatii ionizante se va respecta legislaţia în vigoare ce reglementează domeniul activităţilor nucleare.

Prescurtări: ECG = electrocardiografie EEG = electroencefalografie EMG = electromiografie RPS = radiografie pulmonara standard

Fişa 123. Munca la înălţime Examen medical la angajare: a) conform datelor din Dosarul medical (atentie: acuitate vizuala şi probe vestibulare de echilibru) b) - examen oftalmologic - examen ORL - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - audiometrie

72

- examen neurologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen psihologic sau examen psihiatric - ECG - glicemie Examenul medical periodic: - examen clinic general - anual (atentie: acuitate vizuala şi probe vestibulare de echilibru) - examen oftalmologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - ECG - anual - glicemie - anual - audiometrie - anual - examen ORL - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - probe vestibulare, probe de echilibru efectuate de medicul de medicina muncii - anual - examen neurologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen psihologic sau examen psihiatric - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii Contraindicatii: - epilepsie - boli psihice - boli cronice ale sistemului nervos central şi periferic - surditate - tulburări de echilibru - dizartrie - afecţiuni musculoscheletale care impiedica prehensiunea, statica sau echilibrul - hipertensiune arteriala, forma medie sau severă - boala cardiaca ischemica - insuficienta cardiaca - disfunctie ventilatorie medie sau severă, indiferent de cauza generatoare - boli endocrine manifeste - scăderea acuitatii vizuale sub 0,3 la un ochi şi sub 0,7 la celălalt ochi fără corectie sau sub 0,7 la ambii ochi fără corectie optica suficienta (diferenţa de corectie optica > 3D între ochi) - miopie peste -3D cu astigmatism care sa nu depăşească 2D cyl - glaucom cu unghi ingust neoperat - glaucom cu unghi deschis (diagnosticat anterior) - dezlipire de retina (inclusiv postoperator) - afachie - ingustarea periferica a câmpului vizual mai mare de 20°, în cel puţin 3 cadrane la AO - retinopatie pigmentara confirmată (prin adaptometrie sau EOG) - strabism şi pareze sau paralizii ale muschilor oculomotori - nistagmus - hialite, corioretinite, uveite - orice afectiune oculara acuta şi evolutiva pana la vindecare şi reevaluare funcţională vizuala - varsta sub 18 ani şi peste 55 ani

Fişa 128. Sectorul alimentar 1. Personalul care manipuleaza carnea cruda din unităţile de industrializate a carnii. 2. Personalul care lucrează nemijlocit la prepararea alimentelor în bucătăriile unităţilor de alimentaţie publica şi colectivă, în laboratoare de semipreparate culinare, de cofetarie, de inghetata şi de băuturi racoritoare. 3. Personalul din unităţile de colectare şi industrializare a laptelui 4. Personalul din industria semiconservelor de peste şi oua 5. Restul personalului din unităţile de alimentaţie publica şi colectivă 6. Restul personalului din fabricile şi secţiile de preparate de carne 7. Personalul din unităţile de îmbutelierea apelor minerale şi din fabricile de băuturi racoritoare 8. Personalul din unităţile şi punctele de desfacere a alimentelor, care manipuleaza alimente neambalate 9. Personalul din fabricile de produse zaharoase 10. Personalul din fabricile şi secţiile de conserve sterilizate 11. Personalul din industria de panificatie, a pastelor fainoase, băuturilor alcoolice OBS: Conţinutul şi prevederile acestei fise se aplica numai persoanelor care vin în contact direct cu alimente neambalate Examen medical la angajare:

73

a) conform datelor din Dosarul medical (atentie: examenul tegumentelor şi mucoaselor) b) - examen coprobacteriologic - examen coproparazitologic - VDRL Examenul medical periodic: - examen clinic general - semestrial (atentie examenul tegumentelor şi mucoaselor) - examen coprobacteriologic - în trimestrul II şi trimestrul III - examen coproparazitologic - anual - VDRL - anual Contraindicatii: - afecţiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice (furunculoze, piodermite); - boli infectocontagioase în evoluţie pana la vindecare - leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive Fişa 133. Personal care asigura întreţinerea curăţeniei în unităţile de cazare publica şi colectivă Examen medical la angajare: a) conform datelor din Dosarul medical (atentie: examenul tegumentelor) b) - VDRL - examen coproparazitologic - RPS Examenul medical periodic: - examen clinic general - semestrial (atentie: examenul tegumentelor) - RPS - anual, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen coproparazitologic - anual - VDRL - anual Contraindicatii: - afecţiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice - boli infectocontagioase în evoluţie pana la vindecare - leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive

Observaţii la fişele 128-135 1. Contraindicatii relative: - afecţiuni dermatologice transmisibile acute - lucrătorii cu aceste boli sunt eliminati temporar de la locul de munca pana la vindecarea completa a bolii; - boli infectocontagioase în evoluţie pana la vindecare; - lucrătorii depistati cu leziuni pleuropulmonare pe radiografia pulmonara posteroanterioara vor fi indrumati către unitatea teritorială TBC pentru tratament de specialitate; - lucrătorii cu reactie serologica pentru lues pozitiva pot fi mentionati în activitate numai cu avizul medicului specialist dermatovenerolog; - examenul coprobacteriologic urmăreşte depistarea stării de purtător de shigella, salmonella, vibrion holeric. Purtatorii acestor germeni vor efectua tratament specific şi isi pot relua vechiul loc de munca numai după efectuarea a 3 coproculturi succesive care s-au dovedit negative. Prima din seria celor 3 coproculturi se recolteaza la 24 de ore de la terminarea tratamentului, iar următoarele 2 pana la 72 de ore. În cazul în care după 2 serii de tratament persoana continua sa fie purtătoare de salmonella sau shigella, se impune schimbarea locului de munca, purtatorul putând fi repartizat la alte locuri de munca fără risc de producere de epidemii. Lucrătorii vor efectua examen coprobacteriologic ori de câte ori prezintă tulburări digestive acute. 2. În sectorul alimentar, şefii de unităţi trebuie sa informeze lucrătorii asupra următoarelor simptome şi afecţiuni: - febra - diaree - varsaturi - icter - amigdalita - furuncule - panaritii - plagi ale mainilor - infectii ale pielii - supuratii şi sa-i trimită la medic la apariţia acestora şi a oricărei alte stări de boala.

74

Reprimirea la locul de munca se face de către şefii de unităţi pe baza avizului scris al medicului specialist în care a fost trimis, aviz care va fi prezentat medicului specialist de medicina muncii. 3. Medicii specialişti de medicina muncii care acorda asistenta medicală în unităţile cu profil alimentar au următoarele obligaţii: - sa examineze lucrătorii trimişi de şefii de unitate şi sa precizeze în dosarele medicale ale acestora diagnosticul stabilit şi măsurile care trebuie luate, după caz: internare, schimbare temporară sau definitiva a locului de munca, examen coprobacteriologic sau alte examene medicale ori de laborator necesare: - sa se deplaseze, dacă este cazul, la locul de munca al lucrătorului examinat pentru a efectua examenul medical al întregului personal; - sa informeze, după caz, autoritatea de sănătate publica teritorială; - sa solicite efectuarea examenelor de laborator pentru depistarea stării de "purtător", în situaţii epidemiologice deosebite şi pentru categoriile de personal care prezintă risc crescut de transmitere de boli infectioase. 4. Personalul medico-sanitar din cadrul autorităţilor de sănătate publica cu rol de inspecţie în domeniul alimentar au următoarele obligaţii: - în cadrul controlului condiţiilor ingienico-sanitare sa verifice şi existenta fişelor de aptitudine ale lucrătorilor; - în situaţii epidemiologice deosebite, pentru anumite categorii de personal care prezintă un risc crescut de transmitere a unor boli infectioase, sa dispună efectuarea de examene de laborator profilactice pentru depistarea stării de "purtător". Prevederile pct. 2, 3 şi 4 se aplica în mod corespunzător şi personalului de la staţii de aprovizionare cu apa potabilă, ferme şi unităţi producătoare de lapte, unităţi ale industriei farmaceutice, laboratoare de preparare seruri, vaccinuri şi derivate de sânge. Angajaţii din aceasta categorie expusi profesional la factori nocivi profesionali (microclimat cald, zgomot, cloramina insecto-fungicide organo-fosforice, radiatii infrarosii, microunde etc.) vor efectua examenul medical la angajare şi examenul medical periodic, conform fişelor factorilor nocivi respectivi.

COLECTIVITĂŢI DE COPII MICI (CRESE, LEAGANE), GRĂDINIŢE ŞI CASE DE COPII; SECŢII (COMPARTIMENTE) DE NOU-NĂSCUŢI, SPITALE (SECŢII) DE PEDIATRIE

Fişa 136. Personalul sanitar elementar şi personalul de îngrijire Examen medical la angajare: a) conform datelor din Dosarul medical (atentie: examenul tegumentelor) b) - Ag HBs - anticorpi anti-HCV - VDRL - HIV - examen coproparazitologic - examen coprobacteriologic - RPS Examenul medical periodic: - examen clinic general - semestrial (atentie: examenul tegumentelor) - RPS - la indicaţia medicului de medicina muncii - examen coprobacteriologic - în trimestrul II şi trimestrul III - examen coproparazitologic - anual - VDRL - anual - Ag HBs - anual - anticorpi anti HCV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - HIV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii Contraindicatii: - afecţiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice - leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive - examen coprobacteriologic pozitiv - examen coproparazitologic pozitiv - boli infectocontagioase în evoluţie pana la vindecare - psihoze

75

Fişa 137. Personal sanitar superior, mediu şi personal educativ Examen medical la angajare: a) conform datelor din Dosarul medical (atentie: examenul tegumentelor) b) - examene paraclinice în funcţie de specialitatea medicală şi caracteristicile postului/locului de munca - examen psihologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - Ag HBs - anticorpi anti HCV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - VDRL - HIV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen coproparazitologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen coprobacteriologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - RPS Examenul medical periodic: - examen clinic general - semestrial (atentie examenul tegumentelor) - RPS - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - VDRL - anual, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen psihologic - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - Ag HBs - anual - anticorpi anti HCV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - HIV - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen coproparazitologic - anual, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii - examen coprobacteriologic - în trimestrul II şi trimestrul III, la indicaţia medicului specialist de medicina muncii Contraindicatii: - afecţiuni dermatologice transmisibile, acute sau cronice - leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive - examen coprobacteriologic pozitiv - boli infectocontagioase în evoluţie pana la vindecare - psihoze

Fişa 138. Instituţii de învăţământ Examen medical la angajare: a) conform datelor din Dosarul medical b) - RPS - examen psihologic - examen psihiatric - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii Examenul medical periodic: - examen clinic general - anual - RPS - la indicaţia medicului de medicina muncii - examen psihologic (teste de comportament, teste de personalitate) - anual - examen psihiatric - la indicaţia medicului specialist de medicina muncii Contraindicatii: - leziuni tuberculoase pleuropulmonare evolutive - psihoze - alcoolism cronic

SEMNALIZAREA DE SECURITATE

76

Culoare Semnificatie;scop

Indicatii precizari

Rosu Semnal de interdictie Atitudini periculoase

Pericol-alarma Stop,oprire,evacuare

Materiale si echipamente de prevenire si stingere incendii

Identificare,localizare

Galben Semnal de avertizare Atentie,precautie, verificare

Albastru Semnal de obligatie Obligatia purtarii EIP

Verde Semnal de avertizare sau prim ajutor

Porti, iesiri, cai, localuri

Situatie de securitate Revenire la normal

PANOURI DE INTERZICERE Caracteristicile intrinseci ale panourilor de interzicere sunt:

a)formă rotundă b)pictogramă neagră pe fond alb, bordură şi bandă (care coboară de la

stânga la dreapta, în lungul pictogramei la 45° în raport cu orizontala) de culoare roşie (roşul trebuie să acopere cel puţin 35% din suprafaţa panoului).

PANOURI DE AVERTIZARE

77

Caracteristicile intrinseci ale panourilor de avertizare sunt: a)formă triunghiulară b)pictogramă neagră pe fond galben, bordură neagră (galbenul acoperă cel

puţin 50% din suprafaţa panoului).

PANOURI DE OBLIGARE Caracteristicile intrinseci ale panourilor de obligativitate sunt:

78

a)formă rotundă b)pictogramă albă pe fond albastru (albastrul trebuie să acopere cel puţin

50% din suprafaţa panoului).

PANOURI DE SALVARE SAU PRIM AJUTOR

Caracteristicile intrinseci ale panourilor de salvaresau de prim ajutor sunt:a)formă dreptunghiulară sau pătrată b)pictogramă albă pe fond verde (verdele trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului

PANOURI PRIVIND MATERIALELE PENTRU PREVENIREA SI STINGEREA INCENDIILOR

79

Caracteristicile intrinseci ale panourilor privind materialele sau echipamentele pentru prevenirea şi stingerea incendiilor :

a)formă dreptunghiulară sau pătratăb)pictogramă albă pe fond roşu (culoarea roşie trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului).

NOTIUNI DE PRIM AJUTOR

80

HEMORAGIILE

Reprezinta pierderea de sange provocata de ruperea unui vas sangvin

CLASIFICARE

-Dupa locul de aparitie: interna-sangele se scurge in interiorul corpului externa-sangele provine din vase periferice si se scurge in exterior

Dupa tipul de vas afectat: arteriala-mai grava; sangele curge in tasnituri regulate, este de culoare rosu deschis venoasa- sangele curge continuu si are o culoare rosu inchis

ATITUDINE

Cele externe: se rezolva in prima faza prin plasarea unui pansament compresiv -presiune directa la nivelul leziunii, daca nu exista corpi straini -apoi victima este transportata la spital

Observatii:-obiectele de tipul cutitelor infipte se lasa la locul lor-prin prezenta lor opresc hemoragia

- zona lezata se ridica, pentru reducerea fluxului sangvin la acel nivel

- pansamentul aplicat trebuie sa fie suficient de mare pentru a acoperi leziunea, sa fie steril, iar aplicarea lui sa se faca cu o presiune suficienta pentru oprirea hemoragiei

- se aplica garoul care se poate mentine max 1 ora.

Cele interne: -pozitionarea orizontala a victimei, inclusiv transportarea -in cazul leziunilor abdominale-transportarea cu genunchii indoiti -in cazul leziunilor toraco-pulmonare –transportarea inclinata, pe partea afectata

Observatii: -nu se modifica pozitia victimei, daca exista semne traumatice mai sus de umeri- se solicita ajutor

- se cerceteaza: caile aeriene, respiratia sangerarea pulsul, culoarea fetei

FRACTURILE

81

Reprezinta leziunea produsa prin ruperea unuia sau mai multor oase

CLASIFICAREInchise-osul este rupt si pielea intactaDeschise-capetele osului fracturat penetreaza tegumentul

ATITUDINE

- daca nu sunteti sigur ca este fractura, atunci tratati-o ca si cand ar fi

- pentru controlul hemoragiei se aplica un pansament compresiv

- pentru fractura deschisa se aplica un pansament simplu- a se evita orice presiune directa la locul fracturii

- imobilizare: pe ambele parti ale leziunii, niciodata peste leziune

- se imobilizeaza articulatia de deasupra si dedesubtul leziunii- daca este posibil , se ridica partea afectata pentru reducerea

edemului

- daca nu exista alte leziuni si nu se insoteste de paloare accentuata, ameteli victima se transporta rapid la spital-doar daca exista posibilitate de imobilizare

- in caz contrar se solicita ajutor

ARSURILE

1. ARSURI produse prin caldura uscata: arsuri termice, prin contact cu arc electric, arsuri chimice

2. Arsuri produse prin caldura umeda: apa, abur, grasimi, lichide fierbinti

ARSURILE SUPERFICIALE SUNT DUREROASE, NICIODATA CELE PROFUNDE

ATITUDINE

- limitati extinderea agentului termic la nivelul tesuturilor prin spalarea cu apa rece (imersia zonei lezate in apa rece, apa de la robinet) sau daca este accesibil, alcool sanitar

- NU aplicati niciodata lotiuni/creme/uleiuri- NU spargeti flictenele (veziculele)- Inlaturati orice mijloace de compresie de la nivelul zonei

lezate pentru a nu agrava leziunile existente in cazul umflarii zonei respective

- Inlaturati doar hainele afectate si nu pe cele care adera la tegument

82

- Acoperiti daca este posibil, cu un pansament steril- Daca victima este constienta si nu are ameteli se transporta la

cel mai apropiat spital- Daca victima este constienta se poate incerca sa i se dea apa- Daca este in coma se plaseaza in pozitie laterala de siguranta

HIPOTERMIA/DEGERATURILE

Cum arata pacientul? -tegumente palide, violacee, reci - stare de confuzie, somnolenta, coma - rigiditate musculara - puls greu perceptibil -respiratie superficiala si rara

ATITUDINE-scoaterea din mediu A-eliberarea cailor aeriene B-respiratie artificiala-cand nu exista respiratie/respiratie ineficienta C- compresii toracice-cand nu este perceput pulsul carotidian

OBSERVATII La pacientii aflati in stop cardio-respirator dupa expunerea la temperaturi joase resuscitarea continua mai mult de 30 minute.

- indepartarea hainelor umede, inghetate, acoperirea cu paturi uscate si incalzite

- administrarea de bauturi calde la pacientii constienti- transportarea la spital pentru persoanele cu starea de

constienta alterata/abolita sau care au temperaturi mai mici de 33-35 grade C sau daca apar flictene

NU se efectueaza frictionari si masaje- pot produce hemoragii, hematoame, leziuni ale organelor interne NU se administreaza alcool victimei

ALERGIILE/INTOXICATIILE

Substantele toxice pot intra in organism pe diferite cai:- inhalare- injectare- inghitire- absortie prin piele

MANIFESTARI VARIATE: -anomalii de comportament -tulburari ale starii de constienta -convulsii,paralizii -tulburari digestive

83

- coloratii anormale ale pielii si mucoaselor

ATITUDINE -scoaterea din mediu - ABC-ul reanimarii - indepartarea toxicului de pe piele (indepartarea hainelor imbibate si spalarea abundenta cu apa)

Daca pacientul este constient:- provocarea de varsaturi –doar daca toxicul nu este caustic

sau spumant- transport urgent la spital cu observarea pulsului, respiratiei,

starii de constienta

Daca pacientul este comatos/somnolent:- nu se provoaca voma- se plaseaza in pozitie laterala de siguranta- se solicita ajutor

84

CERINTELE ESENTIALE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA RESPECTATE LA ALEGEREA EIP

HOTĂRÂRE nr. 1.048 din 9 august 2006

privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către

lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de munca

ART. 4 Echipamentul individual de protecţie trebuie utilizat atunci când riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protecţie colectivă ori prin măsurile, metodele sau procedurile de organizare a muncii. (2) Orice echipament individual de protecţie trebuie sa îndeplinească următoarele condiţii: a) sa fie corespunzător pentru riscurile implicate, fără sa conducă el însuşi la un risc mărit; b) sa corespundă condiţiilor existente la locul de munca; c) sa ia în considerare cerinţele ergonomice şi starea sănătăţii lucrătorului; d) sa se potriveasca în mod corect persoanei care îl poarta, după toate ajustarile necesare. Condiţiile de utilizare a echipamentului individual de protecţie, în special durata purtării, sunt determinate în funcţie de gravitatea riscului, frecventa expunerii la risc, caracteristicile postului de lucru al fiecărui lucrator şi de performanta echipamentului individual de protecţie. Angajatorul informează mai întâi lucrătorul despre riscurile impotriva cărora îl protejeaza purtarea echipamentului individual de protecţie. Înainte de a alege echipamentul individual de protecţie, angajatorul trebuie sa evalueze dacă echipamentul individual de protecţie pe care intenţionează sa îl folosească îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 5 şi 6.

ANEXA 2

LISTA orientativa şi neexhaustiva a echipamentelor individuale de protecţie

ANEXA 3 LISTA orientativa şi neexhaustiva a activităţilor şi sectoarelor de activitate care pot necesita utilizarea de echipament individual de protecţie

85

EXEMPLE

86

SC SRL APROBAT,Nr. ……………...……. din ………..……………………… DIRECTOR

TABEL CU EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SELECTIONAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Meseria : ZIDAR ZUGRAVRISCURI

FIZICE CHIMICE BIOLOGICEMECANICE TERMICE

EL

EC

TR

ICE

RADIATII

ZG

OM

OT

AEROSOLI LICHIDE

VA

PO

RI,

GA

ZE

Bac

teri

i pat

ogen

e

Vir

usi

pat

ogen

i

Ciu

per

ci g

ener

atoa

re d

e m

icoz

e

An

tige

ni b

iolo

gici

neb

acte

rige

ni

Cad

ere

de

la in

alti

me

Soc

, lov

ire,

imp

act,

com

pre

siu

ne

Inte

par

e, t

aier

e, a

bra

ziu

ne

Vib

rati

i

Alu

nec

are,

cad

ere

la a

cela

si n

ivel

Cal

du

ra, f

oc

Fri

g

Nei

oniz

ante

Ion

izan

te

Pu

lber

e, f

ibre

Fu

m

Cea

ta

Imer

sii

Imp

rosc

are,

str

opir

e

PA

RT

ILE

CO

RP

UL

UI

CA

P

Craniu X   X     X               Urechi                          Ochi                X          Cairespiratorii

          X                

Fata                          Tot capul                          

ME

MB

RE Maini                    

Brate                    Picior X X                  Gambe                    

AL

TE

LE

Piele         X           

Trunchi /abdomen

X                    

Caiparenterale

                         

Total corp  X       X                

Intocmit COMISIA : 1. ing. ; 2.George Constantin; 3.Cornel Ionescu;

SC SRL APROBAT,Nr. ……………...……. din ………..……………………… DIRECTOR

87

TABEL CU EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SELECTIONAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Meseria : ELECTRICIANRISCURI

FIZICE CHIMICE BIOLOGICEMECANICE TERMICE

EL

EC

TR

ICE

RADIATII

ZG

OM

OT

AEROSOLI LICHIDE

VA

PO

RI,

GA

ZE

Bac

teri

i pat

ogen

e

Vir

usi

pat

ogen

i

Ciu

per

ci g

ener

atoa

re d

e m

icoz

e

An

tige

ni b

iolo

gici

neb

acte

rige

ni

Cad

ere

de

la in

alti

me

Soc

, lov

ire,

imp

act,

com

pre

siu

ne

Inte

par

e, t

aier

e, a

bra

ziu

ne

Vib

rati

i

Alu

nec

are,

cad

ere

la a

cela

si n

ivel

Cal

du

ra, f

oc

Fri

g

Nei

oniz

ante

Ion

izan

te

Pu

lber

e, f

ibre

Fu

m

Cea

ta

Imer

sii

Imp

rosc

are,

str

opir

e

PA

RT

ILE

CO

RP

UL

UI

CA

P

Craniu  X  X     X   X                              Urechi                                          Ochi                                          Cairespiratorii

                                         

Fata                                          Tot capul                                          

ME

MB

RE Maini     X          X                           

Brate                                          Picior      X        X                          Gambe                                          

AL

TE

LE

Piele                                          

Trunchi /abdomen

                                         

Caiparenterale

                                         

Total corp            X  X  X                          

Intocmit COMISIA : 1. ing. ; 2.George Constantin; 3.Cornel Ionescu;

SC SRL APROBAT,Nr. ……………...……. din ………..……………………… DIRECTOR

TABEL CU EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SELECTIONAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE

88

Meseria : INSTALATORRISCURI

FIZICE CHIMICE BIOLOGICEMECANICE TERMICE

EL

EC

TR

ICE

RADIATII

ZG

OM

OT

AEROSOLI LICHIDE

VA

PO

RI,

GA

ZE

Bac

teri

i pat

ogen

e

Vir

usi

pat

ogen

i

Ciu

per

ci g

ener

atoa

re d

e m

icoz

e

An

tige

ni b

iolo

gici

neb

acte

rige

ni

Cad

ere

de

la in

alti

me

Soc

, lov

ire,

imp

act,

com

pre

siu

ne

Inte

par

e, t

aier

e, a

bra

ziu

ne

Vib

rati

i

Alu

nec

are,

cad

ere

la a

cela

si n

ivel

Cal

du

ra, f

oc

Fri

g

Nei

oniz

ante

Ion

izan

te

Pu

lber

e, f

ibre

Fu

m

Cea

ta

Imer

sii

Imp

rosc

are,

str

opir

e

PA

RT

ILE

CO

RP

UL

UI

CA

P

Craniu X        X                                 Urechi                                          Ochi                                X          Cairespiratorii

                       X                  

Fata                                          Tot capul                                          

ME

MB

RE Maini     X X                          

Brate                              Picior                              Gambe                              

AL

TE

LE

Piele                              

Trunchi /abdomen

  X                           

Caiparenterale

                                         

Total corp                X                      

Intocmit COMISIA : . ing. ; 2.George Constantin; 3.Cornel Ionescu;

SC SRL APROBAT,Nr. ……………...……. din ………..……………………… DIRECTOR

TABEL CU EVALUAREA RISCURILOR PENTRU SELECTIONAREA ECHIPAMENTULUI INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Meseria : MUNCITOR NECALIFICAT CONSTRUCTII

89

RISCURI

FIZICE CHIMICE BIOLOGICEMECANICE TERMICE

EL

EC

TR

ICE

RADIATII

ZG

OM

OT

AEROSOLI LICHIDE

VA

PO

RI,

GA

ZE

Bac

teri

i pat

ogen

e

Vir

usi

pat

ogen

i

Ciu

per

ci g

ener

atoa

re d

e m

icoz

e

An

tige

ni b

iolo

gici

neb

acte

rige

ni

Cad

ere

de

la in

alti

me

Soc

, lov

ire,

imp

act,

com

pre

siu

ne

Inte

par

e, t

aier

e, a

bra

ziu

ne

Vib

rati

i

Alu

nec

are,

cad

ere

la a

cela

si n

ivel

Cal

du

ra, f

oc

Fri

g

Nei

oniz

ante

Ion

izan

te

Pu

lber

e, f

ibre

Fu

m

Cea

ta

Imer

sii

Imp

rosc

are,

str

opir

e

PA

RT

ILE

CO

RP

UL

UI

CA

P

Craniu X  X      Urechi        Ochi        Cairespiratorii

  X      

Fata        Tot capul        

ME

MB

RE Maini   X      

Brate        Picior   X      Gambe        

AL

TE

LE

Piele        

Trunchi /abdomen

  X      

Caiparenterale

       

Total corp  X X      

Intocmit COMISIA : . ing. ; 2.George Constantin; 3.Cornel Ionescu;

90

TABEL CU ECHIPAMENTUL INDIVIDUAL DE

PROTECTIE

ZUGRAV-ZIDAR-salopeta doc

-casca protectie

-masca de protectie contra praf

-ochelari protectie

- centura de siguranta

-bocanci cu bombeu metalic

-manusi de protectie

-pufoaica

-cizme

-centura abdominala

ELECTRICIAN

-echipament electroizolant:

- mănuşi, cizme, cizme de cauciuc, covor de cauciuc, în bună stare, fără crăpături sau incluziuni metalice, având inscripţionată tensiunea pentru care sunt eficace

- ochelari de protecţie la înlocuirea siguranta

- salopeta doc

- bocanci cu bombeu metalic

-centura de siguranta

- pufoaica

91

Risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională

= metoda PECE =Sistemele pot fi caracterizate prin “niveluri de securitate”,

respectiv “niveluri de risc”, ca indicatori cantitativi ai stărilor de securitate/risc.

Definind securitatea ca o funcţie de risc y = f(x) ,unde y = 1/x , se poate afirma că un sistem va fi cu atât mai sigur, cu cât nivelul de risc va fi mai mic şi reciproc.

Astfel, dacă riscul este zero, din relaţia dintre cele două variabile rezultă că securitatea tinde către infinit, iar dacă riscul tinde către infinit, securitatea tinde către zero .

Obligativitatea evaluării riscurilor la locurile de muncă în ţara noastră decurge din legislaţia actuală în domeniu, care a fost armonizată cu legislaţia Uniunii Europene privind sănătatea şi securitatea în muncă .

RELAŢIA RISC - SECURITATE

y=f(x)

SECURITATE

RISC

+¥

+¥

92

Metoda are ca scop determinarea cantitativă a nivelului de risc pe loc de muncă, pe baza analizei sistemice şi evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională.

Aplicarea metodei se finalizează cu două documente:

-FIŞA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ, ce cuprinde niveluri de risc parţiale pentru fiecare factor de risc şi nivelul de risc global pe loc de muncă.

-FIŞA DE MĂSURI DE PREVENIRE, ce cuprinde totalitatea măsurilor tehnice şi organizatorice prevăzute de normele şi standardele în vigoare, pentru fiecare factor de risc în parte.

Fişa locului de muncă astfel întocmită constituie baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale pentru locul de muncă, sectorul, secţia sau întreprinderea analizată.

ETAPELE METODEI

Metoda cuprinde următoarele etape obligatorii :de analizat (loc de muncă)

- constituirea echipei de evaluare-                 definirea sistemului de analizat (loc de muncă)-                identificarea factorilor de risc din sistem-                 evaluarea riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională-                 ierarhizarea riscurilor şi stabilirea priorităţilor de prevenire-                 propunerea măsurilor de prevenire

93

INSTRUMENTE DE LUCRU UTILIZATE

Etapele necesare pentru evaluarea securităţii muncii într-un sistem, descrise anterior, se realizează utilizând următoarele sisteme de lucru:

-     Lista de identificare a factorilor de risc

-     Lista de consecinţe posibile ale acţiunii factorilor de risc asupra organismului uman

-      Scala de cotare a gravităţii şi probabilităţii consecinţelor

-      Grila de evaluare a riscurilor

-      Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate

-      Fişa locului de muncă – document centralizator

-      Fişa de măsuri propuse

Formula de calcul al nivelului de risc global este următoarea:

n

Σ ri x Ri i = 1

Nr = n

Σri i = 1

unde: Nr = nivelul de risc global pe loc de muncă ri = rangul factorului de risc “i” Ri = nivelul de risc pentru factorul de risc “i” N = numărul factorilor de risc identificaţi la locul de muncă

94

EVALUAREA NIVELULUI DE RISC DE ACCIDENTARE PENTRU LOCUL DE MUNCĂ

Electrician revizii reparaţii Linii Electrice Aeriene (LEA)

Descriere Generală a LEA de 220 - 400 kVElemente constructive a LEALiniile electrice aeriene sunt instalatii montate în aer liber,

compuse din: conductoare; izolatoare si accesoriile lor; stâlpi si fundatii; instalatii de legare la pãmânt.

Descrierea locului de muncăEchipele de revizii-reparatii LEA asigurã mentinerea în stare de

functionare a LEA 220-400 kV prin activitãti de întretinere curentã, revizii tehnice, reparatii curente si interventii accidentale.

MIJLOACE DE PRODUCŢIE- LEA 400 kV ;- LEA 220 kV .

Utilaje si dispozitive din dotare:- autospecialã cu dublu diferential 6x6 tip DAC;- autospecialã LEA (2);- autoscarã (în dotare pe sucursalã);- scãri de intervenţie pe lanţul de izolatoare, scãunele;- cãrucioare pãsitoare pentru LEA 220-400 kV;- dispozitiv de detensionare a lanturilor de izolatoare tip Rach -

1,6; 3,2; 5 tf;- piesã de detensionare a lantului de izolatoare;- macarale, palane;- motoferãstrãu Husqvarna H 628;- motoferãstrãu Stihl HT 75;- troliu manual 3,2 tf;

95

- teodolit;- dispozitiv pentru verificarea întinderii ancorelor;- cabluri de tractiune;- trusã APP pentru mãsurãtori la prizele de pãmânt;- trusã scule;- masinã de gãurit, polizor, polidisc;- binocluri;- telefon celular (3).

Mijloace pentru asigurarea zonei de lucru:      Scurtcircuitoare mobile 220-400 kV;      Detector lipsã tensiune, cu avertizare acusticã si opticã;      Prãjini electroizolante;      Conductoare de scurtcircuitare si legare la pãmânt;      Bandã rosie de împrejmuire;      Indicatoare de securitate.

Echipamentul individual de protectie (EIP) din dotare:       Salopetã de protectie;      Centurã complexã pentru lucrul la înălţime cu opritor de

cãdere (2 buc.);      Centurã de sigurantã pentru lucrul la înălţime cu dublã

asigurare;      Cizme electroizolante î.t.;      Încãltãminte cu talpã antiderapantã;      Cizme impermeabile la apã;      Mãnusi electroizolante î.t.,      Mãnusi rezistente la uzurã, palmare;      Mãnusi termoizolante;      Cascã de protectie      Subã scurtã termoizolantã;      Pelerinã de ploaie;      Cãciulã cu apãrãtori laterale, capison;      Vestã de avertizare reflectorizantã.

SARCINA DE MUNCĂ

96

Principalele categorii de lucrãri în cadrul sarcinii de muncã sunt urmãtoarele:

a) Lucrãri de întretinere curentã (IC)b) Lucrãri de revizie tehnicã (RT)c) Lucrãri de reparatii curente (RC)d) Interventii accidentale (IA)

Lucrãri executate fãrã întreruperea tensiuniiAceste tipuri de lucrãri includ operatii de verificare si

interventii la instalaţie, care se executã la distante mai mari decât cele de vecinãtate, stabilite de Normele specifice de protectie a muncii pentru transportul si distributia energiei electrice, fatã de conductoarele sub tensiune ale liniei, cum sunt:

a) controlul planificat al traseului liniei: b) degajarea culoarului de sigurantã al liniei de vegetatia care

pericliteazã functionarea normalã a LEA;c) completarea cu pãmânt în jurul fundatiilord) repararea cãciulilor la fundatii;e) verificarea si revizuirea instalaţiilor de legare la pãmânt;f)    verificarea verticalitãtii stâlpului si a stãrii coronamentului;g) verificarea sãgetii conductoarelor;h) remedierea defectiunilor la stâlpi

Lucrãri executate cu întreruperea tensiunii (retragerea liniei din exploatare)

Principalele tipuri de lucrãri:a)   Inlãturarea cuiburilor de pãsãri de pe stâlpi si lanturi de

izolatoare;b)   înlãturarea obiectelor cãzute pe conductoare (crengi, copaci,

sfori, bucãti de sârmã etc.);c)    verificarea vizualã de pe stâlpi a stãrii izolatoarelor si

înlocuirea celor defecte.d)   Verificarea vizualã de pe stâlp a stãrii stâlpilor la partea

superioarã, a consolelor si vârfarelore)   Verificarea si reglarea inelelor de protectief)     Verificarea si corectarea pozitiei distanţierelorg)   Matisarea (înnădirea) conductorului activ

97

h)   Corectarea poziţiei antivibratoarelor sau înlocuirea lori)     Verificarea elementelor de susţinere si întinderej)     Verificarea stãrii si poziţiei balizelor

MEDIUL DE MUNCĂÎntrucât LEA sunt instalaţii montate în aer liber, accesul la

instalaţii precum si operaţiile de verificãri, controale si intervenţii ale echipei de revizii-reparaţii se desfăşoară sub directa influentã a factorilor de mediu:

    microclima (temperaturã, umiditate);    relief variat (zone de munte, zone cu teren puternic

accidentat, zone de dealuri, zone de şes);    prezenta posibilã a animalelor sãlbatice.

Un alt element specific mediului de muncã îl constituie lucrul la înălţime, majoritatea intervenţiilor de revizii-reparaţii realizându-se la partea activã a instalaţiei.

Lucrul la înălţime constituie factorul de risc principal în activitatea de revizii-reparaţii LEA, fiind generat de specificul sarcinii de muncã, de operaţiile si lucrãrile efectuate la partea activã a stâlpilor, cu înălţime medie de peste 30 m.

EXECUTANTULLucrãrile desfăşurate fãrã scoaterea liniei de sub tensiune se

executã în baza instrucţiunilor tehnice interne si de protecţia muncii (ITI-PM), iar lucrãrile care impun scoaterea liniei de sub tensiune se executã în baza autorizaţiilor de lucru (AL).

Întrucât LEA au o importantã deosebitã în dinamica sistemului energetic naţional, retragerea lor din exploatare se realizeazã destul de greu, numai cu acordul dispecerului si în anumite condiţii de timp, ceea ce solicitã pe lângã o bunã organizare a locului de muncã si a timpului de lucru, un efort de realizare de sarcini complexe în timp relativ scurt, pentru remedierea deranjamentelor. Acest lucru poate conduce nu numai la stres, dar si la comportamente contrare securităţii muncii, prin acordarea de atenţie cu prioritate sarcinii de muncã în raport cu mãsurile de securitate. De asemenea, multe intervenţii cu caracter de urgentã solicitã preluarea personalului de acasã, pentru lichidare de incidente, ceea ce poate amplifica stresul

98

precum si comportamentul insecuritar - urcarea pe stâlp fãrã centurã de siguranţă sau neutilizarea corectã a acesteia, neasigurarea tuturor mãsurilor pentru constituirea zonei de lucru, neverificarea sculelor si dispozitivelor înainte de utilizare etc.

In cazul programelor de instruire trebuie insistat si mai mult pe conştientizarea lucrãtorilor asupra riscurilor la care sunt expuşi prin nerespectarea cu stricteţe a mãsurilor de securitate a muncii, care nu pot fi înlocuite de experienţa în muncã sau de faptul cã nu au survenit accidente în anumite situaţii în care, din considerente de timp, unele mãsuri au fost omise.

99

UNITATEA: FISA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCA

NUMAR PERSOANE EXPUSE:

DURATA EXPUNERII: 8 h/sch.

LOCUL DE MUNCA: REVIZII-REPARATII LEA 220 - 400 kV ECHIPA DE EVALUARE:

COMPONENTA SISTEMULUI DE

MUNCA

FACTORI DE RISC

IDENTIFICATI

FORMA CONCRETA DE MANIFESTARE A FACTORILOR DE RISC

(descriere, parametri)

CONSECMAX.

PREVIZ.

CLS. DE

GRAV.

CLS. DE PROB

.

NIVEL DE

RISC

0 1 2 3 4 5 6

MIJLOACE DE PRODUCTIE

Risc mecanic- Mişcări periculoase

1. Tãiere, amputare membre de cãtre partea activã a motoferãstrãului, în timpul operaţiei de deschidere a culoarului LEA

INV.GR. III

4 1 2

2. Deplasarea cu ajutorul mijlocului de transport auto cãtre zona de intervenţie - accident rutier

DECES 7 1 3

3.Rupere lanţuri de izolatoare în timpul schimbãrii elementelor, din cauza:      defectãrii dispozitivelor de detensionare      defecte de fabricaţie

ITM 45-180

zile

3 1 2

4. Dezechilibrare în timpul urcãrii pe stâlp, la trecerea de pe un tronson pe altul, la stâlpii care nu asigurã punct de sprijin pentru picior - pericol de alunecare, lovire de elementelele metalice

ITM 3-45zile

2 5 3

5. Cãdere liberã de subansamble, piese, scule, materiale de la înălţime, în timpul intervenţiilor la stâlpi, la defectarea dispozitivelor de ridicare

DECES 7 1 3

- Suprafeţe periculoase

6. Tãiere, înţepare în suprafeţele si contururile periculoase ale izolatoarelor sparte, muchiilor active ale uneltelor de

ITM 3-45

2 2 2

100

defrişat etc. Zile

101

Anexa 1 (continuare)

0 1 2 3 4 5 6

MEDIU DE MUNCÃ

Risc fizic 7. Expunere la condiţii meteo nefavorabile în timpul efectuãrii operaţiilor de verificãri, controale si intervenţii la LEA (temperaturi înalte, scãzute, precipitaţii, variaţii succesive ale microclimei în zonele de munte etc.)

ITM 45-180

zile

3 5 4

8. Parcurgere trasee în zone de munte cu teren accidentat - pericol de alunecare, cãdere

ITM 45-180

zile

3 5 4

9. Parcurgere trasee cu pericol de expunere la prezenta si contactul cu animale sãlbatice

INV.GR.I 6 1 3

10. Surprinderea personalului de cãtre fenomene meteorologice neprevãzute sau calamităţi naturale - trãsnet, furtunã, viscol, alunecãri de teren etc. - în timpul efectuãrii controalelor sau intervenţiilor la LEA

DECES 7 1 3

SARCINA DE MUNCÃ

- Conţinut ne-corespunzãtor în raport cu cerinţele de securitate

11. Nepregãtirea / neorganizarea corespunzãtoare a lucrãrilor, conceptia greşită a autorizaţiei de lucru (în special pe zonele cu LEA d.c. si policircuit)

DECES 7 2 4

- Solicitare fizicã

12. Efort fizic, consum energetic important (la urcarea pe stâlp, la transportul materialelor pe distante lungi, de la locul de acces cu mijlocul auto la locul de intervenţie, la manipularea materialelor)

ITM 45-180

zile

3 6 4

13. Poziţii de lucru forţate, incomode, cumulat cu lucrul la ITM 3 6 4

102

înălţime si efort fizic la intervenţiile la partea activã a stâlpilor, de pe consolã, scarã

45-180Zile

- Solicitare psihicã

14. Stres provocat de importanta instalaţiilor la care se intervine si de necesitatea ca ele sã fie redate în exploatare într-un timp cât mai scurt, precum si de lucrul la înălţime

ITM 3-45zile

2 5 3

EXECUTANT - Acţiuni greşite

15. Neidentificarea corectã a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la care urmeazã sã se intervinã

DECES 7 2 4

16. Nemontarea scurtcircuitoarelor mobile la constituirea zonei de lucru, când se lucreazã cu un circuit LEA d.c. sub tensiune

DECES 7 1 3

17. Depăşirea distantei de securitate, cu obiecte sau părţi ale corpului, la intervenţiile executate cu LEA sub tensiune sau cu un circuit al LEA d.c. sub tensiune

DECES 7 1 3

18. Urcarea / coborârea direct pe lanţul de izolatoare pentru efectuarea intervenţiei

DECES 7 1 3

19. Nedirijarea vegetaţiei în cãdere la lucrãrile de deschidere a culoarului LEA - pericol de atingere a conductoarelor sub tensiune, electocutare

DECES 7 1 3

20. Deplasãri, staţionări în zone periculoase, cu pericol de cãdere materiale, scule de la înălţime

DECES 7 1 3

21. Neutilizarea corespunzãtoare a sistemului de lucru la înălţime:- neasigurarea centurii complexe la suportul de ancorare flexibil în timpul urcãrii / coborârii pe / de pe stâlp

DECES 7 1 3

103

- executarea lucrãrilor la izolaţie sau cleme fãrã asigurarea cu centurã complexã la un punct fix, situat deasupra locului de intervenţie

Omisiuni 22. Neverificarea lipsei tensiunii înainte de montarea scurtcircuitoarelor mobile

DECES 7 1 3

23. Neutilizarea EIP sau neverificarea acestuia înainte de utilizare

DECES 7 1 3

24. Neverificarea materialelor, dispozitivelor si sculelor înainte de utilizare

DECES 7 1 3

Nr = 6 x ( 4 x4 ) + 15 x( 3 x 3 ) + 3x( 2 x 2 ) / ( 6x4 ) + ( 15x3) + (3x2 )

=243/75= 3,24

104

Anexa 2

FIŞA DE MĂSURI PROPUSE

FACTOR DE RISC NIVEL DE

RISC

NOMINALIZAREA MĂSURILOR PROPUSE

7. Expunere la condiţii meteo nefavorabile în timpul efectuãrii operaţiilor de verificãri, controale si intervenţii la LEA (temperaturi înalte, scãzute, precipitaţii, variaţii succesive ale microclimei în zonele de munte etc.)

4 -dotarea personalului cu echipament individual de protecţie corespunzător

8. Parcurgere trasee în zone de munte cu teren accidentat - pericol de alunecare, cãdere

4 -dotarea personalului cu echipament individual de protecţie corespunzător

11. Nepregãtirea / neorganizarea corespunzãtoare a lucrãrilor, conceptia greşită a autorizaţiei de lucru (în special pe zonele cu LEA d.c. si policircuit)

4 -instruirea periodică a personalului cu drept de emitere a AL şi admitere la lucru.

12. Efort fizic, consum energetic important (la urcarea pe stâlp, la transportul materialelor pe distante lungi, de la locul de acces cu mijlocul auto la locul de intervenţie, la manipularea materialelor)

4 -efectuarea de pauze pentru odihnă-repartizarea personalului corespunzător sarcinii de muncă pentru a obţine o solicitare optimă a acestuia.

13. Poziţii de lucru forţate, incomode, cumulat cu lucrul la înălţime si efort fizic la intervenţiile la partea activã a stâlpilor, de pe consolã, scarã

4 -dotarea formaţiilor de linii cu scăunele pentru lucru-efectuarea de pauze pentru odihnă

15. Neidentificarea corectã a instalaţiei sau a părţii de instalaţie la care 4 -instruirea personalului înainte de

105

urmeazã sã se intervinã începerea lucrării cu prezentarea zonei de lucru şi a factorilor de risc specifici

2. Deplasarea cu ajutorul mijlocului de transport auto cãtre zona de intervenţie - accident rutier

3 -instruirea conducătorului auto conform tematicii şi programului aprobat la nivelul unităţii-nu se va aproba plecarea în cursă a conducătorilor auto care dau dovadă de semne de oboseală sau care este sub influenţa alcoolului

4. Dezechilibrare în timpul urcãrii pe stâlp, la trecerea de pe un tronson pe altul, la stâlpii care nu asigurã punct de sprijin pentru picior - pericol de alunecare, lovire de elementelele metalice

3 -nu se vor admite la lucrare persoane obosite sau sub influenţa alcoolului-şeful de echipă va verifica purtarea centurii complexe pentru lucrul la înălţime şi starea acestuia

5. Cãdere liberã de subansamble, piese, scule, materiale de la înălţime, în timpul intervenţiilor la stâlpi, la defectarea dispozitivelor de ridicare

3 -nu se vor admite la lucru persoane fără echipament individual de protecţie (cască de protecţie a capului)

9. Parcurgere trasee cu pericol de expunere la prezenta si contactul cu animale sãlbatice

3 -în zonele cu astfel de factori de risc controlul se va efectua numai în timpul zilei şi în grup de cel puţin 3 persoane.

10. Surprinderea personalului de cãtre fenomene meteorologice 3 -la apariţia fenomenelor

106

neprevãzute sau calamităţi naturale - trãsnet, furtunã, viscol, alunecãri de teren etc. - în timpul efectuãrii controalelor sau intervenţiilor la LEA

meteorologice neprevăzute sau calamităţilor naturale se va înceta activitatea , personalul retrăgându-se de pe linie.

14. Stres provocat de importanta instalaţiilor la care se intervine si de necesitatea ca ele sã fie redate în exploatare într-un timp cât mai scurt, precum si de lucrul la înălţime

3 -efectuarea de pauze pe timpul lucrului repartizarea personalului în funcţie de sarcina de muncă pentru o solicitare optimă a acestuia

16. Nemontarea scurtcircuitoarelor mobile la constituirea zonei de lucru, când se lucreazã cu un circuit LEA d.c. sub tensiune

3 -identificarea zonei de lucru de către admitent şi şef de lucrare -nedmiterea la lucru înainte de efectuarea zonei de lucru

17. Depăşirea distantei de securitate, cu obiecte sau părţi ale corpului, la intervenţiile executate cu LEA sub tensiune sau cu un circuit al LEA d.c. sub tensiune

3 -instruirea personalului la începerea lucrării cu prezentarea zonei de lucru şi a factorilor de risc corespunzători

18. Urcarea / coborârea direct pe lanţul de izolatoare pentru efectuarea intervenţiei

3 -verificarea utilizării sistemului complex pentru lucrul la înălţime de către şeful de lucrare-intruirea periodică a personalului privind utilizarea sistemului complex pentru lucrul la înălţime

Anexa 2 (Continuare)

FACTOR DE RISC NIVEL NOMINALIZAREA

107

DE RISC

MĂSURILOR PROPUSE

19. Nedirijarea vegetaţiei în cãdere la lucrãrile de deschidere a culoarului LEA - pericol de atingere a conductoarelor sub tensiune, electocutare

3 -evacuarea vegetaţiei de pe culoarul LEA se va efectua numai cu RAR al LEA scos

20. Deplasãri, staţionări în zone periculoase, cu pericol de cãdere materiale, scule de la înălţime

3 -nu se vor admite la lucru persoane care nu poartă echipamentul individual de protecţie corespunzător

21. Neutilizarea corespunzãtoare a sistemului de lucru la înălţime:- neasigurarea centurii complexe la suportul de ancorare flexibil în timpul urcãrii / coborârii pe / de pe stâlp- executarea lucrãrilor la izolaţie sau cleme fãrã asigurarea cu centurã complexã la un punct fix, situat deasupra locului de intervenţie

3 -intruirea periodică a personalului privind utilizarea sistemului complex pentru lucrul la înălţime-lucrul la înălţime se va efectua numai sub supravegherea şefului de lucrare

22. Neverificarea lipsei tensiunii înainte de montarea scurtcircuitoarelor mobile

3 -intruirea periodică a celor care îndeplinesc condiţiile de şef de lucrare privind modul de realizare a zonei de lucru

23. Neutilizarea EIP sau neverificarea acestuia înainte de utilizare 3 -intruirea periodică a personalului privind modul de utilizare a EIP-nu se vor admite la lucru persoane care nu sunt echipate cu EIP

24. Neverificarea materialelor, dispozitivelor si sculelor înainte de utilizare

3 -intruirea periodică a personalului

3.Rupere lanţuri de izolatoare în timpul schimbãrii elementelor, din 2 -verificarea dispozitivelor de

108

cauza:      defectãrii dispozitivelor de detensionare      defecte de fabricaţie

detensionare înainte de începerea lucrării-instruirea personalului înainte de începerea lucrării

6. Tãiere, înţepare în suprafeţele si contururile periculoase ale izolatoarelor sparte, muchiilor active ale uneltelor de defrişat etc.

2 -instruirea personalului la începerea lucrării privind modul de efectuare a lucrărilor, prezentarea factorilor de risc specifici şi a modului de acţionare în cazul apariţiei unei situaţii neprevăzute

109

ACCIDENTE DE MUNCĂ

De ce e important subiectul?Accidentele de munca şi bolile profesionale au reprezentat si reprezintă şi in

prezent tragedia umană cea mai dură a tuturor activităţilor umane, care se repercutează indiferent de nivelul de dezvoltare al unei ţări şi în pierderi economice importante.

Organizaţia internaţională a Muncii (OIM) estimează că aproximativ 2.2 milioane de oameni mor anual în accidente de muncă sau din cauza unor boli profesionale. Asta înseamnă că zilnic mor în jur de 5.000 de oameni.

Uniunea Europeană (EU) a făcut un raport anterior extinderii de acum 2 ani şi a estimat 120.000 de decese profesionale anual, în timp ce Statele Unite estimează 103.000 de decese anuale atribuite locului de muncă.

În ţările industrializate, problema principală o reprezintă bolile profesionale, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare prevalează accidentele în care lucrătorii mor în nenorocirile care au loc în sectoare ca: minerit, construcţii şi agricultură.

În plus, statisticile arată că lucrătorii tineri (15-24 de ani) suferă cu frecvenţă mai mare din cauza accidentelor cu incapacitate temporară de muncă, în timp ce lucrătorii cu vârsta de peste 55 de ani suferă cu o probabilitate mai mare din cauza accidentelor sau îmbolnăvirilor fatale (mortale), comparativ cu altă categorie de vârstă.

S-A STABILIT CA LA 28 APRILIE ESTE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COMEMORĂRII VICTIMELOR ACCIDENTELOR ŞI ÎMBOLNĂVIRILOR PROFESIONALE.

Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti gestionează baza de date referitoare la bolile profesionale şi publică anual o broşură tematică.

Inspecţia Muncii gestionează baza de date a accidentaţilor în muncă din România şi periodic analizează datele statistice pentru a stabilii direcţiile în care să-si intensifice activitatea preventivă.

De la înfiinţarea Inspecţiei Muncii, în anul 2000, numărul de accidentaţi în muncă are o tendinţă de scădere, cu excepţia anului 2001, an în care, datorită unei campanii dedicate, a crescut gradul de raportare a accidentelor cu incapacitate temporară de muncă (tab.1).

110

Tab. 1 Dinamica accidentelor de muncă în perioada 2000 – 2007 primele 9 luni

An Nr. salariaţi Total accidentaţiAccidentaţimortal

Indice de frecvenţă*

Mortal Total2000 6.524.742 6.633 490 0,08 1,022001 6.449.859 6.829 456 0,07 1,062002 6.294.517 6.384 439 0,07 1,012003 6.118.514 5.960 415 0,07 0,972004 5.936.856 5.546 386 0,07 0,932005 5.905.410 4.874 475 0,08 0,832006 5.907.628 5.027 531 0,09 0,85

2007-9 luni

5.898.183 4.987 413 0,07 0,85

* numărul de accidentaţi înregistraţi la 1000 de salariaţi

Având în vedere scăderea continuă a numărului de salariaţi, imaginea reală a dinamicii accidentaţilor o dau indicatorii exprimaţi în mărimi relative. Frecvenţa de accidentare, exprimată prin indicele de frecvenţă, relevă faptul că frecvenţa accidentaţilor mortal a rămas, din păcate, constantă în perioada analizată şi numai frecvenţa totală a manifestat o tendinţă descrescătoare.

1. CE SUNT ACCIDENTELE DE MUNCĂ?

Accidentul de muncă, conform definiţiei din lege este vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca, adică acordarea unui concediu medical, de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Lucrător = persoana angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice. Alţi participanţi la procesul de muncă = persoane aflate în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.

2. CARE SUNT CELE MAI FRECVENTE CAUZE ALE ACCIDENTELOR DE MUNCĂ?

Cauzele accidentelor sunt analizate după elementele sistemului de muncă (executant, mijloc de producţie, sarcina de muncă si mediul de muncă), cu observaţia că un accident se poate produce prin conjugarea mai multor cauze. Analiza pe perioada 2000-2006, relevă o incidenţă relativ constantă a ponderii cauzelor accidentelor. În medie, 88% dintre accidente au avut cauze dependente de executant, 47 % s-au produs din cauze legate de mijlocul de producţie, 39% au avut cauze dependente de sarcina de muncă şi 12% au avut loc din cauza mediului de muncă.

111

Detaliate, cauzele dependente de executant, de mijlocul de producţie şi cele dependente de sarcina de muncă (tab.2) au avut variaţii relativ mici în perioada analizată.

Tab.2 Cauzele accidentelor de muncă

Ponderea medie, %

Cauze dependente de executantEfectuarea necorespunzătoare a operaţiilor de muncă 36Căderea de la înălţime sau la acelaşi nivel (alunecări, împiedicări, căderi)

27,5

Omisiuni (neutilizarea mijloacelor de protecţie, neefectuarea unor operaţii indispensabile securităţii muncii)

22,5

Expunerea, în afara sarcinii de muncă, la factori periculoşi sau nocivi

8,5

Efectuarea, în afara sarcinii de muncă, a unor operaţii periculoase

1,5

Prezenţa la lucru în condiţii psiho-fiziologice necorespunzătoare

1

Alte cauze 3Cauze dependente de mijlocul de producţieCauze de natură fizică 85Cauze de natură chimică 2,5Cauze de natură biologică 0,25Alte cauze 12,25Cauze dependente de sarcina de muncăDeficienţe de îndrumare, supraveghere şi control 30Erori în prestabilirea operaţiilor de muncă 20Omisiuni în prestabilirea operaţiilor de muncă 15Lipsuri în asigurarea condiţiilor de securitate şi igienă a muncii 10Repartizarea necorespunzătoare a executanţilor pe locuri de muncă

8

Alte cauze 17

În ceea ce priveşte cauzele dependente de mediul de muncă (tab.3), până în anul 2002 variaţiile au fost mici, după care au început să scadă accidentele determinate de caracterul special al mediului de muncă, odată cu normalizarea treptată a condiţiilor locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite.

Tab. 3 Evoluţia cauzelor accidentelor de muncă dependente de mediul de muncă

Ponderea, %

2002 2005Cauze de natură fizică 25 27,3Caracterul special al mediului de muncă

27,3 4,2

Cauze de natură chimică 3,7 2Climatul psihosocial 3,9 3,5Alte cauze 40,1 63

112

3. ANALIZA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ PRODUSE ÎN SEM. I 2008

În primul semestru al anului 2008 a fost înregistrat un număr de 1943 persoane accidentate (2297 în anul 2007-sem.I), dintre care, 107 accidentate mortal (208 în anul 2007-sem.I).

Indicele de frecvenţă (numărul de accidentaţi care revine la 1.000 de lucrători) a fost 0,69 0 / 00 pentru totalul persoanelor accidentate şi 0,04 0 / 00 pentru

accidentaţii mortal.

În aceeaşi perioadă, s-au produs 7 accidente de muncă colective, în care au fost implicate 27 de persoane, dintre care, 6 au decedat.

Un număr mare de accidente de muncă, s-a înregistrat în judeţele:

Bucureşti – 313 accidentaţi reprezentând 16,2% din totalul accidentaţilor;

Petroşani – 115 accidentaţi reprezentând 5,9% din totalul accidentaţilor;

Constanţa – 97 accidentaţi reprezentând 5,0% din totalul accidentaţilor;

Argeş – 79 accidentaţi reprezentând 4,1% din totalul accidentaţilor;

Braşov – 74 accidentaţi reprezentând 3,8% din totalul accidentaţilor;

Timiş – 73 accidentaţi reprezentând 3,8% din totalul accidentaţilor;

Cluj – 71 accidentaţi reprezentând 3,7% din totalul accidentaţilor.Un număr mare de accidente de muncă mortale, s-a înregistrat în judeţele:

Bucureşti – 15 accidentaţi reprezentând 14,4% din persoanele accidentate mortal;

Constanţa – 12 accidentaţi reprezentând 11,2% din persoanele accidentate mortal;

Galaţi – 6 accidentaţi reprezentând 5,8% din persoanele accidentate mortal;

Bistriţa – 5 accidentaţi reprezentând 4,8% din persoanele accidentate mortal;

Timiş – 5 accidentaţi reprezentând 4,8% din persoanele accidentate mortal;

Arad – 4 accidentaţi reprezentând 3,8% din persoanele accidentate mortal;

Argeş – 4 accidentaţi reprezentând 3,8% din persoanele accidentate mortal.Sectoarele economiei naţionale în care au fost înregistrate cele mai multe

accidente de muncă sunt:

Construcţi de clădiri - 184 accidentaţi reprezentând 9,5% din totalul accidentaţilor;

Extracţia cărbunelui superior şi inferior - 123 accidentaţi reprezentând 6,4% din totalul accidentaţilor;

Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii) - 87 accidentaţi reprezentând 4,5% din totalul accidentaţilor;

Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor - 86 accidentaţi reprezentând 4,4% din totalul accidentaţilor;

Transporturi terestre şi transporturi prin conducte - 82 accidentaţi reprezentând 4,2% din totalul accidentaţilor;

Industria metalurgică - 79 accidentaţi reprezentând 4,1% din totalul accidentaţilor.

Cel mai mare număr de accidente mortale de muncă s-au înregistrat în sectoarele:

113

Construcţii de clădiri – 14 accidentaţi mortal reprezentând 13,1% din totalul persoanelor accidentate mortal;

Lucrări de geniu civil – 10 accidentaţi mortal reprezentând 9,3% din totalul persoanelor accidentate mortal;

Prelucrarea lemnului, fabricarae produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie si din alte materiale vegetale împletite – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;

Transporturi terestre şi transporturi prin conducte – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;

Activităţi de investigaţii şi protecţie – 8 accidentaţi mortal reprezentând 7,5% din totalul persoanelor accidentate mortal;

Silvicultură şi exploatare forestieră - 6 accidentaţi reprezentând 5,6% din totalul accidentaţilor.

Din punct de vedere al vârstei persoanelor accidentate, analiza accidentelor de muncă a evidenţiat faptul că persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 – 40 de ani deţin o pondere de 28,1% din totalul accidentaţilor.

De asemenea, lucrătorii cu vechime în ocupaţie de până la 5 ani sunt cei mai expuşi riscului de accidentare, reprezentând 41,4% din totalul accidentaţilor, în timp ce lucrătorii cu o vechime în ocupaţie de peste 20 de ani reprezintă 25,9% iar cei cu vechime în ocupaţie între 10- 20 de ani reprezintă 18,3% din totalul accidentaţilor.

Analiza accidentelor din punct de vedere al vechimii la locul de muncă relevă faptul că 65,8% adică 1.279 persoane din totalul accidentaţilor sunt lucrători cu vechime de până la 5 ani (41,0% adică 797 persoane accidentate au vechime la locul de muncă între 1-3 ani), iar cei din grupa de vechime 5-10 de ani reprezintă 14,1% din totalul accidentaţilor.

Ocupaţia cea mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor accidentate în muncă este cea de lăcătuş mecanic. Numărul lor este de 137 reprezentând 7,1% din totalul persoanelor accidentate. Din totalul de 137 de accidentaţi, 54,7% sunt lucrători cu o vechime la locul de muncă de până la 5 ani şi anume:

- 8,7% au vechime de până la 1 an;

- 35% au vechime între 1 – 3 ani;

- 11% au vechime între 3 – 5 ani.

A doua ocupaţie cu pondere mare pe economie (3,8% - 74 accidentaţi) este cea de muncitor necalificat la demolarea cladirilor /captuseli zidarie/placi mozaic/faianta/gresie, parchet. Din cei 74 accidentaţi 97,3% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

- 32,4% au vechime de până la 1 an;

- 59,5% au vechime între 1 – 3 ani;

- 5,4% au vechime între 3 – 5 ani.

Ocupaţia care deţine locul al treilea ca pondere pe economie (2,8% - 54 accidentaţi) este cea de muncitor necalificat la ambalarea produselor solide şi semisolide. Din cei 54 de accidentaţi 85,2% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

- 20,4% au vechime de până la 1 an;

114

- 51,8% au vechime între 1 – 3 ani;

- 13% au vechime între 3 – 5 ani.

Ocupaţia care deţine locul al patrulea ca pondere pe economie (2,6% - 50 accidentaţi) este cea de miner in subteran. Din cei 50 de accidentaţi 62% au o vechime la locul de muncă de până la 5 ani:

- 8% au vechime de până la 1 an;

- 42% au vechime între 1 – 3 ani;

- 12% au vechime între 3 – 5 ani.

Ponderi de aproximativ 2% din totalul accidentaţilor revin următoarelor categorii de lucrători:

- şofer autocamion (maşini de mare tonaj) - (48 – 2,5%)

- electrician de întreţinere şi reparaţii - (42 – 2,2%);

- lucrător comercial - (36 – 1,9%);

- agent pază şi ordine - (34 – 1,8%);

- manipulant mărfuri - (32 – 1,6%);

- sudor manual cu arc electric - (31 – 1,6%);

- dulgher (exclusiv restaurator) - (31 – 1,6%)

- tâmplar universal - (31 – 1,6%).

În anul 2008 au încheiat incapacitatea temporară de muncă un număr de 1.588 persoane din care 23 prin deces, 80 printr-o decizie de invaliditate iar restul de 1.485 prin reluarea activităţii.

Pentru persoanele care au încheiat incapacitatea de muncă în anul 2008, indicele de durată medie (numărul de zile pierdute, în medie, de un accidentat) este de 72.3 zile, iar indicele de gravitate (numărul total de zile de incapacitate de muncă, raportat la 1.000 de angajaţi) este 40,80/00.

4. CUM SE POATE ACŢIONA?

Pe lângă obligaţiile angajatorului, fiecare lucrător şi participant la procesul de muncă trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului (maistru, şef etc.), astfel încât să nu-şi expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională propria persoana şi nici alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Pentru aceasta lucrătorii şi participanţii la procesul de munca trebuie: a) sa utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie; b) sa utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îl pună la locul destinat pentru păstrare; c) sa nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi sa utilizeze corect aceste dispozitive;

115

d) sa comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de munca despre care au motive întemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienta a sistemelor de protecţie; e) sa aducă la cunoştinţa conducătorului locului de munca şi/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoana; f) sa coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; g) sa coopereze, atât timp cat este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a permite angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de activitate; h) sa isi însuşească şi sa respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în munca şi măsurile de aplicare a acestora; i) sa dea relaţiile solicitate de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari.

5. CE SPUNE LEGEA?

Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, în: a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice (ITM) b) accidente care produc invaliditate (INV); c) accidente mortale (D); d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza (C)

Accident uşor = eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile.

Incident periculos = evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activităţi sau a unui echipament de munca sau/şi din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă asemenea urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube materiale;

Este de asemenea accident de muncă: a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini; c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi; d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie iniţiativa pentru salvarea de vieţi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat; f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;

116

g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers; h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de munca; i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de deplasare; j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers; k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri; l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practica; o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu; p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia; q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni; r) intoxicatie acuta profesională - stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de muncă. În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul sa se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în munca sau de circulaţie în vigoare.

117

6. EXEMPLE DE ACCIDENTE

Un tânăr în vârstă de 27 de ani si alţi câţiva lucrători au fost angajaţi de o companie să decoperteze şi să înlocuiască acoperişul unei magazii. Înainte de începerea lucrului nu a fost pregătit nici un sistem de securitate şi nu s-au luat măsuri de protecţie la faţa locului. Tânărul, care nu lucrase niciodată pe un acoperiş, a făcut câţiva paşi înapoi pe o porţiune fragilă acoperişului unei magazii învecinate, care a cedat. A căzut de la o înălţime de 7m direct pe podeaua aflată dedesubt şi a decedat ca urmare a rănilor.

 Linia căii ferate   Un lucrător de 22 ani, angajat prin agent de muncă temporară, a fost lovit şi ucis de un tren în timp ce lucra într-o zonă aglomerată de pe linia căii ferate. Tânărul a lucrat numai câteva schimburi şi primit numai o instruire de bază cu privire la securitatea muncii. Procedurile de securitate şi supravegherea au fost necorespunzătoare. În urma accidentului, agentul de muncă a introdus o serie de schimbări, inclusiv un sistem de îndrumare, pentru urmărirea evoluţiei personalului nou angajat.

 Flăcări    Un tânăr în vârstă de 19 ani s-a angajat la o companie specializată în curăţarea sistemelor de aerisire de uz casnic şi industrial. El şi colegii săi de echipă trebuiau să cureţe interiorul unei conducte de aerisire a unei magazii de vopsele. Tânărul lucrător în vârstă de 19 ani trebuia să răzuiască particulele de vopsea de pe pereţii conductei. În timp ce se afla în interiorul acesteia, reziduurile de vopsea s-au aprins şi au luat foc. El a reuşit să se târască afară din conductă, însă flăcările i-au produs arsuri de gradul trei pe o suprafaţă de peste 82% din corp.

 Cădere de la înălţime   Accidentarea gravă a unui tânăr angajat al unei magazii a pus în lumină o serie de probleme importante legate de securitatea angajaţilor magaziei şi depozitarea produselor comerciale, inclusiv supravegherea lucrătorilor fără experienţă. Un angajat în vârstă de 22 de ani a suferit o fractură de pelvis şi şi-a strivit o vertebră în urma căderii de la o înălţime de 3.5 metri, de pe o platformă temporară ridicată între doi paleţi depozitaţi în magazie. Potrivit anchetatorilor, un supraveghetor competent şi-ar fi dat seama că munca pe o platformă fără nici o protecţie, la o asemenea înălţime, este nesigură şi nu ar fi permis acest lucru.

 Structura acoperişului   În timp ce lucra la structura unui acoperiş un tânăr de 21 de ani a căzut dintr-un coş improvizat agăţat în cârligul unei instalaţii de ridicat acţionată manual, de la o înălţime de aproximativ 8 metri. Anchetatorii au stabilit că angajatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind planificarea, supravegherea

118

şi desfăşurarea în condiţii de siguranţă a lucrului la înălţime şi că lucrătorii implicaţi ar fi trebuit să fie competenţi şi instruiţi.

 Bare de oţel   Un lucrător de 19 ani a fost strivit şi ucis de nişte bare de oţel care s-au prăbuşit peste el. El lucra sub o greutate suspendată în cârligul instalaţiei de ridicat, acţionată de un lucrător relativ lipsit de experienţă. Nici unul dintre cei doi lucrători cu responsabilităţi la locul de muncă respectiv nu a fost instruit corespunzător. Anchetatorii au subliniat faptul că angajatorii au obligaţia de a se asigura că lucrătorii şi coordonatorii lor sunt instruiţi şi au recomandat tuturor firmelor de construcţii să-şi revizuiască procedurile de instruire şi testare.

 Betoniera    O companie producătoare de prefabricate din beton a fost amendată după ce unuia dintre lucrători i-a fost amputat piciorul în urma unui accident de muncă. Un lucrător în vârstă de 17 ani s-a accidentat în momentul în care a alunecat de pe o platformă instabilă şi şi-a prins piciorul în sistemul de malaxare a unei betoniere. El nu fusese suficient instruit.  Platforme mobile    Un tânăr în vârstă de 25 de ani care, în cadrul unui proiect de reamenajare, lucra la dezasamblarea unor platforme mobile ale unui tavan fals, a decedat după ce s-a prăbuşit prin acesta. Câteva masuri practice şi extrem de simple ar fi putut fi luate pentru ca acest gen de accidente să fie prevenite, însă ele au fost ignorate.  Expunerea la zgomot   Unui tânăr în vârstă de 25 de ani, care lucra ca DJ, i-a fost afectat în mod grav auzul datorită volumului mare muzicii. La acel moment, el nu a conştientizat pericolul pe care îl reprezintă expunerea la zgomot şi, în consecinţă, nu şi-a luat nici o măsură de protecţie.  Fotbalistul începător   Un fotbalist începător în vârstă de 17 ani s-a electrocutat atunci când echipamentul de antrenament pe care îl ducea în spate a atins un cablu de înaltă tensiune. Clubul de fotbal a fost amendat pentru că nu a asigurat condiţii sigure jucătorului care începuse antrenamentele de numai două săptămâni, în cadrul unui contract pe o perioadă de doi ani.  Ucenicul mecanic  

Un ucenic mecanic în vârstă de 18 ani a decedat după ce a fost cuprins de flăcări; el îl ajuta pe şeful său să golească un amestec de benzină şi motorină într-un rezervor de reziduuri atunci când benzina a explodat. Conducta de evacuare a gazelor, situată în imediata apropiere a rezervorului, era deschisă în acel moment, astfel încât vaporii de benzină s-au aprins şi au luat foc. Aflându-se în perioada de ucenicie la locul de muncă, el se afla în responsabilitatea angajatorului său pentru supraveghere şi formare, dar proprietarul garajului a lăsat măsurile de securitate şi sănătate la latitudinea angajaţilor.

 

119

Ferma de fructe   Doi tineri lucrători zilieri, în vârstă de 21, respectiv 27 de ani, au decedat după ce au fost agăţaţi în angrenajul unui utilaj agricol de la o fermă de fructe. Ei trebuiau să fixeze, cu ajutorul unui dispozitiv de manipulare, cablurile care securizau maşina, atunci când s-a întâmplat accidentul. Nu se realizase evaluarea riscurilor, dispozitivul de manipulare nu era adecvat şi nu era dotat cu un sistem de siguranţă. Lucrătorii nu beneficiaseră de o instruire corespunzătoare cu privire la manipularea utilajului agricol şi nici cu privire la pericolele de la locul de muncă. Anchetatorii au atras atenţia asupra faptului că mulţi dintre angajaţii fermei sunt studenţi şi, în consecinţă, este foarte probabil ca ei să nu cunoască normele de protecţie a muncii.

120