SUPORT DE CURS I. COMUNICAREA SI DEZVOLTAREA · PDF filecomunicare, extinderea transmiterii ei...

Suport de curs Designer Pagini Web

1 GMB Computers

INFORMATIE / MESAJ Scopul/rolul comunicarii

• Obiectul comunicarii • Canalul de comunicare • Modalitatea de transmitere a informatiei • Factorii perturbatori

RECEPTOR EMITENT

RASPUNS

SUPORT DE CURS

I. COMUNICAREA SI DEZVOLTAREA PROFESIONALA Comunicarea - schimbul de informaţii, idei - a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea este acel fenomen care permite crearea de legături între oameni, între instituţii şi între instituţii şi oameni. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător, mesaj, canal, receptor. Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor. Salutul sau un gest prietenesc sunt forme simple de a stabili un contact cu ceilalti. Comunicarea directa intre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor. Dar, pentru a face un schimb de idei sau pentru a impartasi cunostinte cu persoane aflate departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul carora sa se transmita informatiile la distanta: acestea sunt mijloacele de comunicare in masa sau mass-media.

A comunica si a informa

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor , informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare. In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta.

Prelucrarea si difuzarea informatiei

Este greu sa comunicam marelui public anumite evenimente , de exemplu descoperirea unei noi molecule chimice. De aceea, este nevoie ca anumite persoane sa se ocupe de prelucrarea acestor informatii, astfel incat un numar cat mai mare de oameni sa poata afla. Acesta este


2 GMB Computers

rolul profesorilor si al ziaristilor: ei prezinta informatiile si le structureaza dand prioritate celor mai importante si mai interesante, in functie de publicul caruia I se adreseaza. Odata informatia prelucrata, aceasta trebuie sa fie difuzata publicului interesat. Distanta franeaza considerabil comunicarea. De aceea, de-a lungul secolelor, oamenii au inventat diferite moduri de a transmite informatiile. Astfel, pentru a comunica, ei pot vorbi (fata in fata, la telefon, la radio), scrie carti sau articole in ziar, pot face fotografii, pot filma, trimite scrisori prin posta, prin fax, prin reteaua Internet etc. diversitatea mijloacelor de comunicare face posibila exprimarea unor puncte de vedere diferite despre acelasi eveniment.

Comunicarea astazi

Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita acestei rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila, atat pentru ziaristi, cat si pentru public. Comunicarea este indispensabila, dar trebuie sa comparam si sa privim cu un ochi critic toate informatiile care ne parvin. Etapele procesului de comunicare

EMITENT/INFORMATIE TRANSMISA RECEPTOR/INFORMATIE PR IMITA I. Pregatirea si analiza informatiei Se analizeaza: • Disponibilitatea documentului suport care poarta

informatia de comunicat pentru alegerea modalitatii adecvate de comunicare

• Disponibilitatea resurselor / mijloacelor de comunicare necesare: semnarea de primire pe documentele originale a copiilor, curieri – pentru comunicarea scrisa, telefon, fax, spatii disponibile (centrala telefonica)

Definirea informatiei: • Precizarea scopului comunicarii • Definirea obiectului comunicarii (tipul informatiei) • Identificarea receptorului / receptorilor • Stabilirea frecventei de comunicare si a

momentului transmiterii informatiei Anticiparea factorilor perturbatori: • Stabilirea gradului de detaliere a continutului

si/sau a limbajului (informatiile trebuie redactate intr-un limbaj adecvat gradului de intelegere al receptorului

• Anticiparea impactului informatiei asupra receptorului si a altor factori perturbatori potentiali

Identificarea datelor de intrare: • Identificarea scopului comunicarii • Stabilirea responsabilitatilor

rezultate din mesajul primit • Stabilirea actiunilor ce trebuie

intreprinse, adecvate informatiei primite

Resp. : Emitentul Resp. : Receptorul

II. Transmiterea informatiei : Transmiterea raspunsului :

Informatia trebuie sa ajunga in timp util catre toti receptorii carora informatiile le sunt necesare si utile si/sau pentru care informatia este relevanta pentru eficacitatea sistemului de management.

• Confirmarea de primire a informatiei (daca este cazul)

• Transmiterea raspunsului catre emitent, respectand cerintele de relevanta si adecvanta impuse oricarui tip de informatie.

• Daca nu au fost asigurate de catre emitent, cerintele minime necesare efectuarii analizei, se


3 GMB Computers

atentioneaza emitentul si se solicita revizuirea transmiterii informatiei, precizand explicit cerintele.

Resp.: emitentul Resp.: Receptorul

III. Receptia, analiza si acceptarea raspunsului: • • Analiza raspuns aferent informatiei communicate, pentru a evalua:

- masura in care informatia a fost corect receptionata, inteleasa, si/sau utilizata. - identificarea necesitatii de revizie a informatiei si retransmitere, daca este cazul

• Respectarea “indicatorului de raspuns” (nivelul de acceptare pentru raspuns) – numar de raspunsuri raportat la numarul de receptori, valoarea admisibila fiind stabilita in functie de tipul informatiei si modalitatea de comunicare utilizata.

• In caz de neacceptare raspuns se stabilesc Actiuni corective/ Actiuni preventive Resp.: Emitentul IV. Analiza si imbunatatirea procesului de comunica re: • Identificarea necesitatilor de initiere Actiuni

corective/ Actiuni preventive, daca raspunsul impune acest lucru (completari de continut al informatiei, schimbarea modalitatii de comunicare, extinderea transmiterii ei catre alti receptori, etc)

• Finalizarea comunicarii prin transmiterea catre receptor a acceptului.

• Identificarea necesitatilor de imbunatatire a procesului de comunicare, pe baza experientei acumulate in timpul derularii procesului si initierea de actiuni de imbunatatire.

• Primirea acceptului raspunsului • Identificarea necesitatilor de

initiere Actiuni corective/ Actiuni preventive, daca acceptul raspunsului impune acest lucru receptorului (completari de continut al raspunsului, schimbarea modalitatii de comunicare, etc.)

Resp.: Emitentul Resp.: Receptorul

Au fost identificate funcţiile comunicării: - Funcţia de informare; - Funcţia de comandă şi instruire; - Funcţia de influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire; - Funcţia de integrare şi menţinere. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare:

A. Comunicare orală; B. Comunicare scrisă; C. Comunicare non-verbală.

A. Comunicarea oral ă îmbracă o serie de situaţii specifice:

� Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. De asemenea, poate fi interactivă, permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs, pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal.

� Comunicarea interpersonal ă este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare, de dare de instrucţiuni, de rezolvare de conflicte, de negociere etc.


4 GMB Computers

Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de relaţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor

� Comunicarea managerial ă în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului, sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu.

Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante:

• Prezentarea , care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei, fie în exteriorul ei. În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune, în general, că auditoriul are caracteristici comune.

În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei, pot apărea două probleme importante:

� dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern, mai puţin cunoscute;

� faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne, cât şi a celor externe, sunt: - prezentările sunt confuze; - prezentările sunt prea lungi; - prezentările sunt neconvingătoare; - stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar.

• Briefingul este o prezentare mai scurtă, cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri, proiecte în desfăşurare, programe sau proceduri. Ca format, briefingul este, de obicei, o comunicare într-un singur sens, de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul).

• Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. Există două tipuri:

a) Raportul de situaţie - se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi, uneori, să facă referiri la viitorul proiectului; b) Raportul final - este o prezentare formală majoră de 40-60 minute, destinată analizei muncii la întregul proiect, de la început până la sfârşit. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme, prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. Alte tipuri de comunicare orală:

• Filtrarea - reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. • Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de

a comunica direct, fără a parcurge circuitul ierarhic. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager, fără alte persoane interpuse. Totodată, există şi dezavantaje, cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa.

• Efectul de cocoloşire, adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi, are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă, dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei.

• Zvonul - reprezintă comunicarea neverificată, aflată în circulaţie. Aduce multe deservicii organizaţiei, creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate.

• Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă.


5 GMB Computers

• Comunicarea prin telefon. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului.

• Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: - interviuri în exclusivitate sau spontane; - comunicate de presă; - conferinţe de presă. Pentru o comunicare orală eficientă, managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: - se va rezerva timpul necesar; - se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane; - se va crea o ambianţă plăcută. b) începutul întrevederii: - managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine; - managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect. c) modul de desfăşureare a convorbirii: - se va preciza problema care se discută; - se va avea în vedere scopul care trebuie atins; - interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă; - discuţia va fi condusă şi controlată; - se vor evita contrazicerile directe şi cearta; - managerul va rămâne calm, politicos şi stăpân pe sine în orice moment, fiind mereu obiectiv; - se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere; d) sfârşitul convorbirii: - se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns; - se va urmări să se obţină acordul interlocutorului; - chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere, managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor; Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii, menţionăm: -siguranţa în expunere; -discutarea doar a aspectelor bine fondate; -se va vorbi calm, cu convingere şi fără exagerări; -se va ţine cont de scopul expunerii; -se va folosi o exprimare clară, precisă, sugestivă; -se va practiva stilul concret, cu fapte precise şi exemple; -se va păstra contactul vizual în timpul comunicării; -se va controla mimica, evitând exagerările, gesticulările şi ticurile. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut, iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului, existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. De asemenea, s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri, să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele, tonul şi gesturile interlocutorului. B. Comunicarea scris ă Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: -să fie uşor de citit; -să fie corect; -să fie adecvat direcţiei de transmitere; -să fie bine gândit.


6 GMB Computers

Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului, adică dacă este oportună transmiterea mesajului, dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. Acest proces cuprinde următoarele faze: -generarea; -sistematizarea; -organizarea materialului. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului, începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. Astfel, etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris, aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. Comunicarea non-verbal ă reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale, modulaţiilor vocii, gesturilor şi posturii corpului, care are loc în cadrul comunicării orale, directe, faţă în faţă. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. Comunicare prin mijloace moderne In principiu exista 2 mari domenii in care acesta este folosita reteaua Internet: 1. Comunicare a) Posta electronica (e-mail) prin care se pot transmite si primi mesaje

Avantaje: 1. Transmitere rapida catre orice loc din lume; 2. Un mijloc ieftin si eficient de comunicare; 3. Permite folosirea de liste de distribuire a mesajelor; 4. Foloseste instrumente de gestiune a mesajelor . Dezavantaje:

1. Un fisier atasat poate contine un virus de computer; 2. Poate avea loc o supraincarcare a cutiei postale; 3. Se pot produce erori si neglijente in folosirea E-mail-ului; 4. Se obtin foarte multe mesaje nefolositoare (Junk Mail).

b) Liste de discutii (discussion lists) care permit participarea la discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale c) Grupuri de stiri (Newsgroups) care permit consultarea sau participarea in grupuri de stiri publice Grupurile de stiri ( grupuri de discutii sau forum-uri de discutii ) reprezinta largi sisteme de comunicare prin care persoane avand diverse preocupari si pasiuni schimba informatii, discuta pe baza unor teme de interes general sau particular sau pun diferite intrebari. d) Chat-ul care permite comunicarea on-line a 2 sau mai multi utilizatori Una din utilizarile cele mai practice si directe ale comunicarii prin Internet este chat-ul (a discuta in traducere din engleza). Formele pe care le imbraca acest tip de comunicare sunt diverse. De la simple programe care includ linii de text pina la transmisii de sunet si video in timp real cu posibilitatea de video conferinta. Pe langa comunicarea in timp real a unor mesaje scrise prin serviciul chat sau comunicarea prin mesaje asigurata de serviciul de posta electronica, in reteaua Internet au fost dezvoltate si alte servicii pentru comunicarea in timp real: serviciile audio si video. Aceste servicii permit oamenilor dintr-o organizatie sa lucreze si sa colaboreze intr-o noua maniera. Ele asigura: - transmiterea vocii catre o alta persoana sau catre un grup de oameni; - transmiterea unei imagini televizate in direct catre o singura persoana sau catre mai multe


7 GMB Computers

persoane; - transmiterea prin Internet a informaliilor din emisiunile de radio si televiziune; - posibilitatea ca un grup de oameni sa citeasca si sa editeze un document. 2. Informare prin accesul la distanta si la surse d e informatii a) World Wide Web ( WWW - sau mai pe scurt web-ul ) prin care se poate accesa si naviga prin paginile web care contin informatii de larga circulatie si la resurse cu ajutorul instrumentelor de cautare si a hyper legaturilor ( hyperlinks ) inserate in documente b) FTP ( File Transfer Protocol) care permite transmiterea si primirea de informatii la si de la distanta. Lucrand la distanta prin retea, apare necesitatea de a transfera fisiere intre statia locala si un server. Exista mai multe metode pentru aceasta; in orice caz avem nevoie de un program, rulat pe statia locala, care sa se conecteze la server si sa solicite transferul fisierelor, cerut de utilizator. c) Telnet care ofera posibilitatea de accesare a unor calculatoare situate la distanta.

3. Dezvoltarea profesional ă

Pregatirea profesionala urmata de o dezvoltare prof esionala continua trebuie sa constituie o prioritate at ăt pentru organizatie, c ăt si pentru salariat, din dorinta comuna de a face performanta.

Pregatirea profesionala urmata de o dezvoltare profesionala continua trebuie sa constituie o prioritate atăt pentru organizatie, căt si pentru salariat, din dorinta comuna de a face performanta. Pregatirea profesionala este un proces de instruire pe parcursul caruia participantii dobăndesc cunostinte teoretice si practice necesare desfasurarii activitatii lor prezente. Spre deosebire de pregatire, dezvoltarea profesionala este un proces mai complex, avănd drept obiectiv insusirea cunostintelor utile, atăt in raport cu pozitia actuala, căt si cu cea viitoare. Existenta unor angajati care nu mai reusesc sa tina pasul, pe plan profesional, cu mutatiile care au loc in modul de desfasurare a activitatilor din economia moderna reprezinta o problema care preocupa tot mai multe firme. Tot mai frecvente sunt cazurile in care salariati considerati ani la rănd ca eficienti pe posturile lor isi indeplinesc cu tot mai mare dificultate responsabilitatile, iar performantele lor sunt tot mai reduse. In toate domeniile de activitate, formarea si perfectionarea salariatilor au devenit o cerinta a perioadei in care traim. Daca in trecut tinerii care dobăndeau o profesie reuseau, pe baza cunostintelor obtinute in timpul scolii, sa o exercite pe toata durata vietii, astazi cunostintele se perimeaza foarte rapid. In Romănia, perfectionarea este perceputa ca o necesitate, dar nu constituie inca o prioritate. Un program de pregatire profesionala va da rezultate numai daca se bazeaza pe o analiza atenta a necesitatilor unei organizatii. Succesul programului va depinde de masura in care se stie ce trebuie predat, de ce, pentru cine si in ce mod. Obiectivele unui astfel de program rezulta din nevoile interne ale organizatiei si sunt in concordanta cu obiectivele sale generale. Numai in acest mod formarea si perfectionarea profesionala pot fi cu adevarat eficiente, rezolvănd problemele viitorului odata cu cele ale prezentului. Specialistii considera ca orice organizatie trebuie sa mentina o stare de presiune continua asupra salariatilor sai pentru ca acestia sa fie motivati pentru autoperfectionare, evităndu-se astfel uzura cunostintelor. In acest scop, trebuie intreprinse urmatoarele actiuni: - cunoasterea căt mai exacta a cererii de pregatire profesionala si a evolutiei sale; - informarea celor interesati asupra posibilitatilor de pregatire profesionala;


8 GMB Computers

- organizarea unei evidente clare privind pregatirea profesionala a salariatilor in fiecare organizatie; - motivarea salariatilor si sprijinirea celor care doresc sa-si imbunatateasca pregatirea profesionala; - identificarea preocuparilor pentru aplicarea celor invatate; - realizarea unui control al actiunilor de pregatire profesionala; - coordonarea actiunilor de pregatire profesionala continua, fara a frăna initiativele. Pregatirea profesionala se poate organiza sub diverse forme in cadrul firmelor, in unitati specializate sau in institute de invatamănt superior. Realizatorul programului va incerca sa determine schimbarea in atitudinea cursantilor prin utilizarea metodelor de simulare, prin interpretarea de catre cursanti a unor roluri, prin studii de caz sau jocuri de intreprindere. La elaborarea proiectului programului de pregatire profesionala este necesar sa participe diferite compartimente, in functie de specificul activitatii lor. Se vor stabili metodele de invatare, mijloacele de predare, continutul, locul de predare si alte aspecte necesare. Orice combinatie a acestor elemente poate constitui un model de perfectionare profesionala. Fiecare model are o serie de avantaje si de dezavantaje de care se va tine seama in alegerea finala. Capacitatea de invatare este influentata de o serie de calitati (cunostinte, nivel general de inteligenta, aptitudini specifice, sanatate, vărsta, oboseala, motivatie) ale celor care se instruiesc. Oamenii invata in diferite moduri. Instructorul va tine seama de conditiile concrete in care se face instruirea. Sunt cazuri in care ritmul de asimilare este mai mare la inceput si apoi incetineste. Daca se asimileaza cunostinte noi, ritmul va fi mai lent la inceput si mai rapid dupa acumularea unui anumit nivel de cunostinte. In elaborarea unui program de pregatire profesionala se va tine seama de numarul orelor si de lungimea cursului, de nivelul de pornire si de sistemul de apreciere a rezultatelor. Diversitatea cerintelor de pregatire profesionala a salariatilor duce la existenta unui mare numar de metode de pregatire profesionala:a) Pregatirea profesionala la locul de munca, realizata prin instruire, ucenicie sau prin pregatirea de laborator. Instruirea la locul de munca permite formarea dexteritatilor practice specifice fiecarui post si se realizeaza prin instructaje efectuate de anumite persoane. Pregatirea prin ucenicie la locul de munca permite combinarea pregatirii teoretice cu cea practica, fiind utilizata, in mod frecvent, in cazul persoanelor care desfasoara activitati mestesugaresti. Pregatirea de laborator - unele activitati de pregatire pun accentul pe instructia emotionala si pe formarea unui anumit comportament. Prin aceasta metoda se studiaza evolutia comportamentului in cursul procesului de invatare, rezultatele obtinute la un moment dat fiind considerate drept punct de plecare pentru pregatirea ulterioara. b) Pregatirea profesionala in scopul indeplinirii responsabilitatilor functiei. Pentru angajatii care lucreaza in cadrul unor compartimente si chiar pentru manageri se pot folosi o serie de metode care constau in participarea angajatilor la rezolvarea unor probleme profesionale importante. Participarea, in grup, la elaborarea de proiecte, lucrari si studii are drept scop confruntarea cursantilor cu probleme reale, nemaiintălnite de ei păna atunci. In felul acesta, au posibilitatea sa propuna solutii, sa elaboreze variante, sa aleaga solutia optima si sa o aplice in practica. In acest caz, unul dintre obiectivele urmarite este de a invata cum s-ar putea aborda, in viitor, problemele similare. Delegarea sarcinilor. Primind de la seful ierarhic unele responsabilitati, un salariat isi poate insusi noi deprinderi si cunostinte profesionale. Cel care deleaga trebuie sa-i explice si sa-i demonstreze subalternului diferitele situatii cu care s-ar putea confrunta. In cazul folosirii acestei metode, sefii ierarhici trebuie sa constituie exemple de urmat atăt in ceea ce priveste metodele si stilul de munca, căt si personalitatea. Inlocuirea temporara a sefului ierarhic se foloseste pentru pregatirea profesionala a managerilor. Un manager poate fi inlocuit de un subaltern pe o anumita perioada, in mod voit sau fortuit. In acest caz, subordonatul ramăne singur. Nemaiavănd pe cine sa intrebe, el va fi obligat sa ia singur decizii, sa studieze acte normative, lucrari de specialitate, experienta altor manageri de pe posturi similare. Avantajul consta in puternica implicare a cursantului (subordonatului) si in cunoasterea reactiilor proprii.


9 GMB Computers

c) Rotatia pe posturi presupune trecerea unei persoane pe un alt post, din acelasi compartiment sau din compartimente diferite. Aceasta rotatie permite stabilirea evolutiei posibile a salariatului si identificarea postului in care performantele sale ar putea fi maxime. Metoda este utila si pentru pregatirea managerilor. d) Participarea la grupe eterogene de munca ofera posibilitatea celor care doresc sa-si imbunatateasca pregatirea profesionala sa invete de la ceilalti participanti, prin cunoasterea opiniilor si solutiilor lor. In acelasi timp, ei pot sa-si puna in valoare propriile competente. e) Participarea ca instructor la programe de pregatire. Alaturi de cadrele didactice, care au sarcini bine precizate in procesul de perfectionare profesionala, la aceasta activitate pot participa si alti specialisti, in calitate de instructori. Acestia, oricăt de bine ar fi pregatiti, au nevoie sa-si actualizeze pregatirea si sa-si insuseasca noi cunostinte. In felul acesta instructorii pot sa-si autodetermine cerintele de perfectionare. f) Participarea la sedinte, considerănd sedinta ca o activitate in echipa, in cadrul careia au loc schimburi de informatii, de idei si opinii asupra modului de solutionare a problemelor. Participantii au astfel posibilitatea sa cunoasca si alte domenii decăt cele cu care se confrunta in mod curent. Ei isi pot forma o imagine mai completa despre firma si despre problemele cu care aceasta se confrunta. La o regie autonoma locala exista o multitudine de programe de dezvoltare a personalului, dintre care unul, foarte bine pus la punct si cu o eficienta ridicata, are ca scop final introducerea unui sistem de management al resurselor umane bazat pe gestiunea competentelor. Ideea conceperii unui astfel de program a venit chiar de la psihologul regiei, care are o imagine de ansamblu a asteptarilor si aptitudinilor salariatilor, furnizănd o informatie de calitate de care se tine seama in managementul resurselor umane. Obiectivele acestui program constau in: - crearea unor modele standard de competente pentru diferite familii de posturi; - introducerea unui sistem informatizat de gestiune a competentelor; - dezvoltarea competentelor manageriale.

4. Comunicarea interactiv ă la locul de munc ă Comunicare reprezintă înştiinţare, ştire, veste, raport, relaţie, legatură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Deşi pare simplu înţelesul comunicarii este mult mai complex şi plin de substrat. Comunicarea are o mulţime de înţelesuri, o mulţime de scopuri şi cam tot atîtea metode de exprimare şi manifestare. Nu există o definiţie concretă a comunicării însă se poate spune cel puţin că, comunicarea înseamnă transmiterea intenţionată a datelor, a informaţiei.

Ce se înţelege prin comunicare: � o provocare constantă pentru psihologia socială; � o activitate; � satisfacerea nevoile personale; � legătura între oameni, etc. Societatea continua sa existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect sa

spunem ca ea exista in transmitere si in comunicare. Este mai mult decat o legatura verbala intre cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii traiesc in comunitate in virtutea lucrurilor pe care le au in comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung sa deţina in comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate , ei trebuie sa aibă in comun scopuri, convingeri aspiraţii, cunostinţe - o intelegere comuna - "acelaşi spirit" cum spun sociologii. Comunicarea este cea care asigura dispoziţii emoţionale si intelectuale asemanatoare, moduri similare de a raspunde la aşteptări şi cerinţe.

Comunicarea se realizează pe trei niveluri: 1. Logic 2. Paraverbal


10 GMB Computers

3. Nonverbal Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul

actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).

Daca intre aceste niveluri nu sunt contradicţii, comunicarea poate fi eficace. Daca insa intre niveluri exista contradicţii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat. Tipuri de comunicare:

� Comunicarea intrapersonala . Este comunicarea în şi catre sine. � Comunicarea interpersonala. Este comunicarea între oameni. � Comunicarea de grup. Este comunicarea între membrii grupurilor si comunicarea

dintre oamenii din grupuri cu alţi oamenii. � Comunicarea de masa. Este comunicarea primită de sau folosita de un numar

mare de oameni.

Scopul comunicării: · sa atenţionam pe alţii. · sa informam pe alţii. · sa explicam ceva. · sa distram. · sa descriem. · sa convingem, etc.

Pentru a descrie numeroasele înţelesuri ale comunicarii pe care o folosim si o traim zilnic, folosim urmatorii trei termeni:

a. Forma comunicarii Este un mod al comunicarii asa cum sunt vorbirea, scrierea sau desenul. Aceste forme sunt distincte si separate una de alta asa de mult, încât au sistemul lor propriu pentru transmiterea mesajelor. Astfel, când semnele sunt facute pe foaia de hârtie potrivit anumitor reguli (cum sunt cele ale gramaticii si ortografiei), atunci noi cream cuvinte si "forma" scrierii.

b. Mediul comunicarii Este un mijloc al comunicarii care combina mai multe forme. Un mediu adesea poate implica utilizarea tehnologiei asa ca acesta este dincolo de controlul nostru. Spre exemplu, o carte este un mediu care foloseste forme ale comunicarii precum sunt cuvintele, imaginile si desenele.

c. Media Sunt acele mijloace de comunicare în masa care s-au constituit într-un grup propriu. Exemple binecunoscute sunt radioul, televiziunea, cinematograful, ziarele si revistele. Toate acestea sunt distincte si prin modul prin care pot include un numar de forme de comunicare. Spre exemplu, televiziunea ofera cuvinte, imagini si muzica. Adesea termenul mass-media identifica acele mijloace ale comunicarii bazate pe tehnologie care fac o punte între cel care comunica si cel care recepteaza.

Limbajul este codul cu care este transmisă informatia, reprezintă unealta comunicării. În prima categorie intră limbajul. Limbajul reprezintă codul comunicării,este liantul între cel ce transmite informaţia ,eminţător, şi cel ce primeşte informaţia, receptor. Limbajul determina forma comunicarii. El este de trei feluri: Limbaj scris. Limbaj verbal. Limbaj nonverbal.

Judecata, sinele si societatea nu sunt structuri discrete, ci procese de interactiune personala si interpersonala. Interactiunea simbolica subliniaza importanta limbajului, ca mecanism fundamental in devenirea sinelui si judecatii.


11 GMB Computers

Personalitatea este ceea ce este propriu, caracteristic fiecarei persoane şi o distinge ca individualitate; felul propriu de a fi al cuiva. Comunicarea are o foarte mare influenţă asupra personalitaţii deoarece in ziua de azi individul se defineste in functie de ceilalţi iar comportamentul reprezinta o constructie a persoanei in interactiunea cu ceilalti. Interaţiune atrage concomitent comunicare. Sinele se construieste in interactiune cu ceilalti. In felul acesta, definirea unei situatii nu este niciodata strict individuala, desi apare astfel; in acelasi timp, nici individul nu este doar o oglinda a celorlalti, ci introduce note personale in orice evaluare si raspuns. Cu cat se comunica mai mult cu atat cresc sansele de a se crea personalitati puternice. Comunicarea este cheia individului spre societate şi integrarea în aceasta. Lipsa comunicarii atrage o indepartare iminenta faţa de grup, echipa, societate, etc. Daca luam în discutie termenul de grup observam caci, chiar societatea din care facem parte este un grup. Grupul înseamna reguli, reputaţie, ţel, munca în echipă, etc . Sensuri determinate de interanctiune deci de comunicare. Atata timp cat exista o buna comunicare există şi un randament maxim, însă dacă aceasta lipseşte se poate ajunge la disensiuni sau, chiar mai rău.

Functionarea unui grup mai mare se bazeaza pe reteaua care conecteaza diferite parti ale sale si-i asigura coerenta. Nuanta pe care o introduce Blumer ar putea chiar surprinde: "O retea sau o institutie nu functioneaza in mod automat datorita unei dinamici interioare sau unui sistem de cerinte: ea functioneaza pentru ca persoanele aflate in diferite puncte fac ceva, iar ceea ce fac este rezultatul modului cum definesc situatia in care sunt chemate sa actioneze"

Arta de a comunica nu este un proces natural ori o abilitate cu care ne nastem. Noi învatam sa comunicam. De aceea trebuie sa studiem ce învatam ca sa putem folosi cunostintele noastre mai eficient. Orice comunicare implica creatie si schimb de întelesuri. Aceste întelesuri sunt reprezentate prin "semne" si "coduri". Se pare ca oamenii au o adevarata nevoie sa "citeasca" întelesul tuturor actiunilor umane. Observarea si întelegerea acestui proces poate sa ne faca sa fim mai constienti referitor la ce se întâmpla când comunicam. Este o alta lectura a comunicarii si semnificatiei sale legata de data aceasta de procese sociale de adancime, cum ar fi conservarea identitatii si coeziunii, exercitarea functiei vitale de integrare sociala, de mentinere si consolidare a unui humus psihologic comun. In nici una dintre ipostazele sale majore, societatea (comunitatea umana) nu poate exista fara comuni-care: nici in cea de dobandire a unei experiente comune (care presupune dialog), nici in cea de transmitere a zestrei culturale, nici in construirea acor-dului asupra unor probleme si dezlegari. comunicarea semnifica mult mai mult decat schimbul si raspandirea de informatii; comunicarea creaza si mentinea societatea.

5. Lucrul în echip ă

Lucrul in echipa este mijlocul prin care oamenii obisnuiti obtin rezultate neobisnuite. Ce este munca in echipa? Munca in echipa este o componenta care se regaseste in specificatiile fiecarui post disponibil intr-o companie si specialistul in recrutare analizeaza aceasta componenta pe parcursul procesului de selectie, utilizand diferite mijloace de utilizare: intrebari specifice care evalueaza capacitatea de interrelationare personala si de intelegere a nevoilor persoanei cu care interactioneaza. Prezenta calitatilor necesare pentru a putea fi un bun membru de echipa sau din contra,lipsa lor, pot fi factori decisivi in angajarea unei persoane ori in mentinerea ei intr-o organizatie. Necesitatea muncii in echipa a devenit tot mai evident ape masura ce companiile au inceput sa tina cont de nevoia de comunicare si contact uman a propriilor angajati, constientizand valoarea motivationala superioara a dialogului si sustinerii reciproce, intr-o echipa. Comportamentele care demonstreaza aceasta competenta - Manifesti interes pentru stabilirea contactelor cu colegii. - Interactionezi in mod eficient cu angajatii in diferite situatii


12 GMB Computers

- Intelegi rolul fiecarei persoane in grup - Te focalizezi pe atingerea obiectivelor - Respecti drepturile si convingerile altora - Asculti si intelegi nevoile si sentimentele celor din jur - Apreciezi si recunosti participarea activa la realizarea unei actiuni, incurajezi discutiile deschise, impartasesti idei si sugestii cu colegii Cum dezvolti lucrul in echipa in timpul facultatii ? Invata din proiecte! Participa la scoli de vara, evenimente, conferinte organizate de facultate, asociatii studentesti. Cauta sa inveti din fiecare experienta de grup. Analizeaza si evalueaza impreuna cu coordonatorul de echipa/profesorul gradului tau de implicare in echipa, reflecteaza asupra a ceea ce ai facut, cum ai facut si de ce ai facut. Dezvolta-te progresiv Constientizeaza ce ai dobandit, accepta noi provocari si responsabilizari ca sa-ti permita sa-ti imbunatatesti activitatiile prin forte proprii daca ai inceput ca un simplu membru intr-o echipa de proiect, incearca sa tintesti ca la urmatoarea oportunitate sa detii un rol care sa includa si coordonarea altora din jurul tau. Proiectele pot fi de la cele foarte simple legate de scoala pana la a organiza evenimente in universitate sau pentru cercul tau de prieteni. Experienta de lucru in echipa se construieste mai ales prin experiente in care oferi mai mult sprijin celor din echipa decat astepti ca ei sa-ti acorde tie. Cum dezvolti lucrul in echipa dupa angajare ? Implica-te ! Participa activ in cadrul echipei, schimba informatii, asculta si intelege punctele de vedere ale celorlati membrii ai echipei. Incearca sa dezvolti idei noi pe baza celor spuse de ceilalti. Evita-l pe « nu asa, stiu eu o alta metoda » Solicita feedback permanent ! Incearca sa te raportezi la parerea celor din jur. Asta nu inseamna ca trebuie sa te faci placut cu orice pret dar este important sa afli ce gandesc colegii tai despre actiunile tale. Impartaseste sugestiile si ideile celorlalti, manifesta flexibilitate in exprimarea punctelor de vedere diferite ale membrilor echipei. Evalueaza-te Analizeaza activitatea desfasurata in cadrul echipei :cum te-ai simtit, care a fost contributia in cadrul echipei? Daca ai avut parte de rezultate foarte bune, care au fost factorii de succes. Daca ai esuat in alte aspecte, care a fost cauza. Cu lectiile invatate intra in urmatoarea interactiune cu cei din jur mai pregatit sa contribui si sa-i ajuti sa obtina rezulate si mai bune. Surprinzator, si rezultatele tale vor creste pe masura. Avantajele muncii in echipa: - primele, si cele mai evidente, sunt cele legate de climatul afectiv pozitiv care se presupune a se constitui in echipa.Membrii unei echipe ajung sa se cunoasca foarte bine, conlucrand la depasirea dificultatilor curente. - lucrul in echipa poate fi extreme de motivant deoarece fiecare proiect adduce cu sine experienta contactului cu ceilalti si bucuria de a beneficia de sprijinul acestora. Astfel daca legaturile intre angajati ajung sa fie puternice, confortul afectiv paote suplini si compensa alte lipsuri, inclusive salarizarea. Iata de ce, lucrul in echipa este adesea folosit ca mijloc de combatere si diminuare a rutinei zilnice. Nu salariul se constituie cel mai important factor de motivare, ci cnontinutul muncii, natura sarcinilor curente si modul in care aceasta activitate, prestata 8-10 ore in fiecare zi, corespunde cel mai bine necesitatilor intrene de crestere si dezvoltare. Ce inseamna o munca rutinata: este o munca ce nu adduce nimic nou in planul solicitarilor cognitive. Oamenii simt ca se pot detasa si ca pot aplica acelasi tipar in fiecare zi. La un moment dat chiar, anumite activitati pot fi effectuate cu jumatate de atentie, ceea ce lasa timp pentru meditatie si pentru intarirea convingerii ca nu mai este nimic de invatat si deci, ca este timpul unei schimbari. Capacitatea de lucru in echipa A fi eficient intr-o echipa inseamna a fi capabil de a … 9 Lucra si contribui la atingerea unui set de scopuri si obiective ale echipei. 9 Recunoaste cum competentele si punctele forte ale celorlalti contribuie la cladirea unei echipe eficiente.


13 GMB Computers

9 Demonstra initiativa si contribui la obtinerea rezultatelor. 9 Manifesta promptitudine in ajutarea celorlalti membri ai echipei sa gaseasca solutii si sa obtina rezultate. 9 Accepta si oferi feedback intr-un mod constructiv si sensibil. 9 Intelege rolul greselilor si al conflictelor in promovarea dezvoltarii echipei. Cateva informatii de baza Lucrul in echipa reprezinta structura fundamentala de interactiune pentru indivizii din orice organizatie, mare sau mica. Lucrul intr-o echipa poate insemna sa lucrezi cu un grup de oamenicare stau in aceeasi incapere cu tine, sa lucrezi cu un grup de oameni dintr-un birou diferit sau chiar dintr-o tara diferita. Daca un grup de oameni lucreaza impreuna pentru un obiectiv comun si daca lucreaza impreuna la aceeasi sarcina, atunci acestia sunt o echipa indiferent de pozitia lor geografica. Asa ca de ce este important pentru organizatii sa incurajeze munca eficienta in echipa? Cel mai usor mod de a raspunde la aceasta intrebare este sa folosim o analogie cu lumea sporturilor. Lucrand eficient impreuna o echipa sportiva poate reusi lucruri pe care altii nu le pot realiza. De ce? Nu pentru ca au cei mai buni performeri individuali, ci pentru ca lucreaza eficient impreuna pentru acelasi scop. Ramanand la analogia din sport, o echipa sportiva este alcatuita dintr-un grup de indivizi cu competente complementare. Repetam, echipa poate lucra eficient numai daca toti membri recunosc punctele forte si competentele celorlalti pentru a maximiza potentialul echipei. Exemplu : Lucrezi pentru o firma care livreaza pizza la domiciliu. Sunteti recunoscuti pe plan local pentru cea mai buna pizza din oras, care este livrata intotdeauna cu cele mai bune servicii pentruclienti. Secretul succesului vostru este ca aveti un bucatar creativ care vine intotdeauna cuidei noi de topping-uri pentru aluatul sau preparat pe baza unei „retete secrete”, un manager care este foarte bun la negocierea reducerilor din partea furnizorilor, o persoana care face livrari si care cunoaste toate scurtaturile din oras (astfel ca pizza este livrata intotdeauna repede) si pe tine impreuna cu inca un coleg, care raspundeti la telefoane si intretineti o relatie foarte buna cu clientii. Firma are un program de servicii potrivit pentru toata lumea: „Cea mai buna alegere, cel mai bun pret si cele mai bune servicii din oras!” si cu totii lucratipentru atingerea acestui obiectiv. In multe cazuri, echipa in care lucrati va fi recrutata si preselectata de un manager sau sef de echipa. Este posibil ca acestia sa fie si cei care stabilesc obiectivele generale ale unei activitati. Cu toate acestea, pentru a fi siguri ca toata lumea lucreaza pentru acelasi scop, este important ca toti membri echipei sa aiba ocazia sa isi impartaseasca ideile si sa planifice cum va fi atins scopul respectiv. In acest fel se vor simti proprietarii activitatii si vor fi mai dornici ca aceasta sa fie dusa la capat cu succes. Desi recunoasterea capacitatilor si punctelor forte ale celorlalti este importanta, o echipa eficienta va oferi posibilitatea si ca indivizii sa isi dezvolte competente noi. Intr-adevar, un indicator important al unei echipe puternice este reprezentat de situatia in care membriiechipei se instruiesc reciproc pentru a dezvolta competente in domenii noi, permitandu-le prinurmare sa fie mai flexibili in modul in care isi impart sarcinile intre ei. competente competente ente competente competente competente competente competente competente compet etente etente comp etente comp comp Este dificil sa imbunatatesti eficienta unei echipe daca nu este toata lumea implicata in trecerea in revista periodica a progresului lor, identificarea aspectelor pozitive si a celor care ar putea fi realizate diferit sau mai bine. Atat procesele, cat si relatiile dintr-o echipa pot avea un impact semnificativ asupra succesului acesteia. Tratarea relatiilor in special poate fi o problema delicata si trebuie efectuata intr-un mod corespunzator, astfel incat feedbackul sa fie obiectiv, constructiv si sa se adreseze comportamentului fiecarui individ, care de fapt este schimbator. In concluzie, lucrul intr-o echipa nu inseamna ca relatiile vor fi intotdeauna armonioase. Dupa cum am spus, rareori se va intampla sa detineti controlul absolut asupra celor care sunt in echipa voastra si pe parcurs pot interveni conflicte intre personalitati. Conflictul in cadrul unei echipe este privit de experti ca o etapa naturala in progresul catre construirea unei echipe cu adevarat performante. Conflictele apar atunci cand indivizii dintr-o echipa se simt in


14 GMB Computers

stare sa isi exprime adevaratele ganduri si sentimente si prin urmare sunt date la iveala diferente de opinie si principii. Recunoasterea si tratarea acestei situatii este esentiala pentru progresul echipei si de multe ori in aceasta etapa se manifesta adevaratele zone de dezvoltare a indivizilor, iar membri echipei pot vorbi deschis si liber intre ei. Recomandari • Asigurati-va ca toata lumea intelege clar sarcina de la inceput si ca urmareste acelasi obiectiv. • Valorificati ideile intregii echipe referitoare la modul in care veti atinge obiectivul. Justificati-va propriile idei si respectati opinia celorlalti. • Ajungeti la un consens referitor la modul in care va fi organizata munca pentru atingerea obiectivului. Oferiti asistenta celorlalti si solicitati ajutor daca aveti nevoie. • Indepliniti sarcina si pastrati-va reciproc la curent cu progresul acesteia.

II. NORME GENERALE CU PRIVIRE LA NPM, PSI SI CALITA TE IN UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR SI DISPOZITIVELOR

3. Aplicarea procedurilor de calitate

1. Aplică procedurile de calitate 1.1. Activităţile sunt desfăşurate cu respectarea riguroasă a cerinţelor de calitate. 1.2. Realizarea exigenţelor de calitate se face cu aplicarea tipurilor de acţiuni preventive şi corective adecvate. 2. Verifică rezultatele şi remediază neconformităţile 2.1. Deficienţele de calitate sunt constatate prin comparaţie cu cerinţele de calitate. 2.2. Deficienţele de calitate identificate sunt raportate persoanelor în măsură să stabilească modul de remediere a acestora. 2.3. Eventualele deficienţe constatate sunt remediate cu operativitate, în conformitate cu procedurile interne.

4. Aplicarea normelor de tehnic ă a securit ăţii muncii şi a prevederilor pentru stingerea incendiilor

1. SCOP Prezentele instructiuni cuprind un set de prevederi minime si obligatorii privind securitatea si sanatatea in munca a vizitatorilor. Prin aplicarea si respectarea prevederilor din continut, se urmareste eliminarea riscurilor de accidentare a vizitatorilor pe parcursul vizitei efectuate. 2. DOMENIU DE APLICARE Instructiunile de lucru se aplica persoanelor care viziteaza societatea, inclusiv persoanelor care efectueaza cursuri in cadrul firmei, la Centrul de Instrire in Informatica Dobrogea. 3. DEFINITII SI PRESCURTARI Pentru scopurile acestor instructiuni se aplica termenii si definitiile conform art. 5 din Legea 319/2006. Lucrator: persoana angajata de catre angajator, care isi desfasoara activitatea intr-un loc de munca si care duce la indeplinire o sarcina de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice. Loc de munca: locul destinat sa cuprinda posturi de lucru, situat in cladirile sau sectiile societatii, inclusiv orice alt loc din aria societatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii.


15 GMB Computers

Echipament individual de protectie (EIP): orice echipament destinat sa fie purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea sa-i puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice supliment sau accesoriu proiectat pentru indeplinirea acestui obiectiv. Alte definitii: Cursant: persoana care efectueaza un stagiu de pregatire la CIID Constanta. Formator: persoana care desfasoara activitatea de predare a cursului. 4. DOCUMENTE DE REFERINTA 4.1 Legea 319/2006 a Securitatii si Sanatatii in Munca. 4.2 Norme Metodologice de aplicare a Legii 319/2006 a Securitatii si Sanatatii in Munca. 4.3 Legislatia de circulatie pe drumurile publice in domeniu si Codul Rutier actual. 4.4 Regulamentul de ordine interioara al S.C GMB COMPUTERS S.R.L. 5. INSTRUCTIUNI PENTRU VIZITATORII PUNCTELOR DE LUCRU a. Itinerariul pentru vizitatori este caracterizat prin conditii de lucru normale, mai putin pentru vizitele la locurile de munca unde pot aparea variatii de temperatura sau intemperii. b. Vizitatorii au obligatia sa respecte regulamentul intern al societatii. c. Vizitele efectuate de persoanele straine unitatii se executa astfel: la/in sediul unitatii – se executa pe baza de ecuson (nu prezinta riscuri majore); in spatiile si la instalatiile tehnologice - se executa cu insotitor din personalul societatii; in punctele de lucru - se executa instructajul privind securitatea si sanatatea muncii si apararea impotriva incendiilor de catre conducatorul locului de munca, iar vizitatorii vor fi insotiti pe parcusul deplasarii de o persoana competenta. d. Se vor asigura indicatoare de securitate. e. Echipamentele electrice in zona vizitata vor fi in perfecta stare de functionare, fara improvizatii. f. Zona de lucru vizitata va fi in perfecta ordine si curatenie, pentru a evita alunecarile, lovirile sau caderile. g.Vizitatorul de deplaseaza numai pe caile de circulatie indicate de catre insotitor. h. Este interzis fumatul in spatiile societatii pe tot parcursul vizitei, in afara locurilor de fumat special amenajate si dotate cu scrumirere si stingatoare. i.Vizitatorul va respecta ordinea si disciplina impuse, in caz contrar va parasi societatea. j.Vizitatorul este obligat sa ia la cunostinta prevederile prezentei instructiuni si sa semneze de luare la cunostinta in Procesul Verbal de instruire. 6. MASURI DE PREVENIRE IN CAZ DE INCENDII Fumatul este interzis in incinta societatii. Nu se vor depozita substante inflamabile sau combustibile langa surse de caldura. Este interzisa utilizarea mijloacelor de stingere a incendiilor in alte scopuri. Nu se va suprasolicita instalatia electrica prin introducerea in priza a mai multi consumatori decat poate suporta aceasta.Pericol de scurtcircuit. 7. MASURI DE SUPRAVETUIRE IN CAZ DE INCENDIU Filtrati aerul respirat printr-o batista sau articol de vestimentatie. Daca sunteti obligat sa treceti printr-o perdea de foc, acoperiti-va fata si parul cu un articol de vestimentatie, eventual umezit si parcurgeti zona in viteza. Daca va iau foc hainele, nu alergati si nu va dezbrati, asezati-va pe sol si va rostogoliti. Evacuarea se face in ordine, fara a crea panica. Este indicat ca persoanele aflate la parter sa paraseasca incaperea pe fereastra, lasandu-i pe cei de la etajele superioare sa parareasca cladirea pe iesirea principala. In cazul existentei fumului toxic, deplasarea se va face cat mai aproape de de sol (aplecat,in genunchi sau pe coate).


16 GMB Computers

In partea de jos este mai rece,este aer respirabil si exista vizibilitate. Nu va intoarceti in cladire dupa lucruri personale. Acordati primul ajutor atat cat este rational posibil persoanelor accidentate sau panicate fara sa va expuneti unui pericol prea mare. 8. MASURI DE INTERVENTIE IN CAZ DE INCENDIU Prioritar in caz unei situatii de urgenta este salvarea persoanei proprii precum si a celorlalte persoane aflate in cladire. Alarmati personalul angajat precum si pe cel al imobilelor din vecinatate. Daca incendiul ia amploare si nu poate fi stins cu mijloace proprii, anuntati Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta la tel.112. Apelul ete gratuit, numarul in orice retea de telefonie si in intreaga Uniune Europeana,telefonul mobil functioneaza cu tastele blocate,in zone fara acoperire si fara credit. Decuplati alimentarea cu energie electrica si alte fluide energetice ( gaz metan, oxigen). Interveniti cu mijloace de stingere din dotare –hidranti,stingatoare pentru incendiu,nisip,apa. 10. MASURI DE SECURITATE LA UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR DE CALCUL

• Cursantii care desfăşoară activităţi de utilizare a echipamentelor de calcul vor respecta următoarele:

• Se interzice personalului de deservire a echipamentelor de calcul să intervină la tablouri electrice, prize, ştechere, cordoane de alimentare, grupuri stabilizatoare sau la orice alte instalaţii auxiliare specifice.

• Se interzice efectuarea oricărei intervenţii în timpul funcţionarii echipamentului de calcul.

• Se interzice conectarea echipamentelor de calcul la prize defecte sau fără legătura la pământ.

• Se interzice fumatul în încăperile cu volum mare de documente. • Utilizatorii echipamentelor de calcul prevăzute cu ecran de vizualizare trebuie să

cunoască necesitatea şi posibilităţile de reglare a mobilierului de lucru. Reglările se vor efectua în raport cu cerinţele sarcinii de munca, condiţiilor de mediu şi cu caracteristicile antropofuncţionale şi psihofiziologice individuale. Se vor regla în principal:

• luminanţa ecranului, contrastul intre caractere şi font, poziţia ecranului (înălţime, orientare, înclinare );

• înălţimea şi înclinarea suportului pentru documente; • înălţimea mesei de lucru ( daca este reglabila); • înălţimea suprafeţei de şedere a scaunului, înclinarea şi înălţimea spătarului scaunului. • În cazul în care, la controlul oftalmologic, se constată că nu pot fi utilizaţi ochelari de

corecţie obişnuiţi, lucratorii vor fi dotaţi cu mijloace de corecţie speciale. În timpul lucrului la videoterminale, se va evita purtarea ochelarilor coloraţi.

• Este obligatorie instruirea în utilizarea echipamentului de calcul înainte de începerea activităţii şi ori de câte ori se modifica organizarea sau dotarea locului de muncă. Se interzice utilizarea echipamentului de calcul pentru care nu s-a făcut instruirea necesară. Utilizatorul trebuie să cunoască componentele şi echipamentele periferice ale echipamentului la care îşi va desfăşura activitatea, precum şi modul de deconectare al echipamentelor în cazul apariţiei unor avarii.

• Punerea în funcţiune a unui echipament după revizii sau reparaţii se va face numai după ce personalul autorizat să efectueze revizia sau reparaţia confirma în scris că echipamentul respectiv este în bună stare de funcţionare.

• Conducătorul locului de muncă va planifica şi organiza activităţile de prelucrare automată a datelor astfel încât activitatea zilnică în faţa ecranului să alterneze cu alte activităţi.


17 GMB Computers

• În cazul în care alternarea activităţilor nu este posibilă, iar sarcina de muncă impune utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare faţă de cele obişnuite.

• Durata şi periodicitatea pauzelor suplimentare se vor reglementa prin instrucţiuni proprii, cu consultarea unor instituţii specializate sau specialişti, în funcţie de modul de organizare a activităţii şi de caracteristicile sarcinii de muncă (complexitate, ritm, durată, repetitivitate etc.) şi vor fi incluse în timpul de lucru.

• Timpul de aşteptare a răspunsului calculatorului nu va fi considerat ca pauză în activitatea lucrătorilor.

• Amenajarea locului de muncă trebuie astfel realizată încât să ofere utilizatorilor confort şi libertate de mişcare şi să diminueze în măsură maxim posibilă riscurile de natură vizuală, mentală şi posturală.

• Posturile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită unor persoane diferite să realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, într-un mod confortabil şi eficace, la nivelul de performanţe cerut.

• Amenajarea posturilor de muncă trebuie să permită adaptarea acestora la schimbări de cerinţe şi situaţii.

• Locul de muncă trebuie să permită o bună corelare între caracteristicile antropofuncţionale ale utilizatorilor şi munca lor prin asigurarea posibilităţilor de reglare a diferitelor elemente componente ale acestuia, (fig. l)

• • Fig. 1 - Posibilităţi de reglare a diferitelor elemente ale postului de muncă la

videoterminal

• Utilizatorii trebuie să aibă posibilităţi de modificare a poziţiei de lucru, în timpul activităţii.

• Dacă utilizatorii se deplasează de ia un punct de lucru ia altul, este indicat să se prevadă elemente de prindere sub planul de lucru, pentru a uşura mişcarea (de ex. o canelură sub birou cu adâncime suficientă pentru prindere).

• Distanţele şi unghiurile de vedere trebuie să fie in raport cu cerinţele sarcinii de muncă şi în conformitate cu poziţia de lucru standard, (fig.2).

• � Fig 2.-Poziţie de lucru standard a- aşezat b-

ortostatism

• Pentru a păstra o poziţie de lucru confortabilă şi pentru a evita reflexiile şi efectul de orbire, utilizatorul trebuie să încline, să basculeze sau să rotească ecranul, oricare ar fi înălţimea ochilor deasupra planului de lucru.


18 GMB Computers

• Inălţimea optimă a centrului ecranului trebuie să corespundă unei direcţii de privire înclinate între 10 şi 20° sub planul orizontal care trece la nivelul oc hilor.

• Înălţimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării mi unghi între braţ şi antebraţ de minimum 90°.

• În poziţie aşezat, distanţa dintre planul de lucru şi suprafaţa de şedere trebuie să fie cuprinsă între 200 şi 260 mm.

• Ecranul, suportul de documente şi tastatura trebuie amplasate la distanţe aproximativ egale faţă de ochii utilizatorului, respectiv 600 ±150 mm.

• Videoterminalele vor fi astfel amplasate încât direcţia de privire să fie paralelă cu sursele de lumină (naturală şi artificială).

• Posturile de muncă la videoterminale vor fi amplasate între şirurile de corpuri de iluminat din încăperea de lucru.

• Videoterminalele vor fi amplasate la distanţă faţă de ferestre. • În cazul în care videoterminalele sunt amplasate în încăperi în care se desfăşoară şi

alte activităţi, în apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de luciu ce nu necesită activitate la ecran.

• Suprafeţele vitrate nu trebuie să fie situate în faţa sau în spatele utilizatorului. • Se va evita, pe cât posibil, amplasarea videoterminalelor în încăperi cu suprafeţe

vitrate de mari dimensiuni. Dacă acest lucru nu este posibil, în cazul încăperilor mari, cu suprafeţe vitrate importante, dispuse pe mai mulţi pereţi, se vor lua măsuri adecvate pentru mascarea zonelor cu luminanţă ridicată (pereţi mobili, storuri cu lamele orizontale sau verticale la ferestre etc).

• Pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi stabilitate, la locul de muncă trebuie: • Să se reducă la minimum vibraţiile inerente sau transmise; • Să se elimine posibilitatea basculării planului de lucru; • Să fie posibilă reglarea înălţimii mesei fără risc de coborâre bruscă şi deci, de rănire; • Să nu se utilizeze obiecte improvizate pentru fixarea echipamentului de calcul. • Amenajarea posturilor de muncă într-o încăpere trebuie realizată astfel încât să se

asigure: • Accesul uşor şi rapid al utilizatorilor la locul lor de muncă; • Accesul uşor şi rapid al personalului de întreţinere la toate părţile echipamentului, la

poziţiile cablurilor şi la prizele electrice, fără întreruperea activităţii în desfăşurare sau cu o întrerupere minimă;

• Un spaţiu de lucru care să răspundă nevoilor de spaţiu personal, de comunicare între indivizi şi de intimitate.

• Conductorii electrici şi cablurile trebuie să respecte următoarele condiţii: • Să nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol; • Să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale

utilizatorilor, inclusiv în cazul unei reamenajări a încăperii; • Să asigure accesul uşor iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii; • Cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planurilor de lucru. • Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva

deteriorărilor mecanice.

Reguli de ergonomie in utilizarea calculatorui

• In aceasta categorie sunt cuprinse acele elemente care duc la crearea unui mediu sanatos de lucru, si anume:

• Pastrarea unei distante optime fata de monitor, pentru a evita afectarea ochilor, utilizarea ecranelor de protectie;

• Pozitionarea adecvata a monitorului, mouse-ului si tastaturii; • Utilizarea unor scaune reglabile; • Distanta adecvata pentru genunchi si coapse de la birou sau terminal; • Tastatura ergonomica cu un design ce permite o pozitionare corecta a mainilor; • Luminozitate si aerisire buna a incaperii; • Pauze de 10 minute dupa fiecare 50 de minute in fata calculatorului.


19 GMB Computers

Probleme de sanatate

• Folosirea calculatorului necesita realizarea unor miscari stereotipe (miscari dese ale

gatului, coatelor), ce pot duce la anumite afectiuni ale gatului, umerilor, coloanei vertebrale, etc. Aceste afectiuni se datoreaza miscarilor repetate, concept ce se numeste RSI (Repetitive Strain Injury - Accidentare cauzata de miscari repetate).

Se pot enumera cateva dintre problemele de sanatate cauzate de lucrul cu calculatorul: • Raniri ale ochilor si slabirea vederii; • Oboseala; • Problema cu spatele; • Dureri de umeri; • Dureri de cap. Câteva norme de protectie, care ajuta la crearea unui mediu de lucru sanatos pentru utilizatorii de computere sunt: • Folosirea unei tastaturii detasabile pentru a evita durerile in maini si brate; • Scaunul utilizat sa fie reglabil, confortabil, cu un spatar comod; • Folosirea unui suport pentru cabluri; • Cablurile de alimentare,sa fie bine legate si protejate; • Genunchii trebuie sa fie la o inaltime de max. 70cm de sol; • Asezarea monitorului la distanta potrivita, pentru a impiedica afectiuni ale ochilor; • Asigurarea existentei unei surse de lumina pentru a evita oboseala ochilor; • Dotarea ferestrelor cu jaluzele ajustabile pentru a evita stralucirea sau reflexia luminii; • intreruperi frecvente ale lucrului, la computer.

AVETI OBLIGATIA SA RESPECTATI REGULILE DE SECURITATE

SI SANATATE A MUNCII. VA MULTUMIM CA AVETI GRIJA DE VOI

YOU MUST RESPECT THE SAFETY AND HEALTH RULES OF WORK.

THANK YOU FOR TAKING CARE OF YOURSELF


20 GMB Computers

MASURI DE SECURITATE PRIVIND SEMNALIZAREA LOCURILOR DE MUNCA DIN GMB 1. Vizitatorii vor respecta urmatoarele panouri de semnalizare existente la locurile de munca.

Fumatul interzis

Interzis focul deschis si interzis fumatul

Intrarea interzisa persoanelor neautorizate

Pericol electric

Impiedicare

Cadere cu denivelare

Obligatii generale

Trecere obligatorie pentru pietoni

Brancarda

Cale (iesire) de salvare








Telefon

Stingator

Cale de iesire de salvare

Prim ajutor 220V Semnalizare prize


21 GMB Computers

5. Introducerea informa ţiilor şi datelor în formate electronice

A. Utilizează noţiuni de bază ale tehnologiei informaţiei � Părţile principale ale calculatorului personal şi funcţiile lor sunt corect

însuşite, diferenţiat în funcţie de tipul de calculator. � Funcţiile principale ale unui sistem de operare şi aplicaţiile soft sunt utilizate

corect. � Noţiunile privind reţelele de calculatoare sunt aplicate în activitate conform

manualelor de utilizare. � Securitatea informaţiei şi aspectele legate de viruşii calculatoarelor sunt

înţelese şi aplicate cu corectitudine.

B. Utilizează funcţiile de bază ale unui calculator personal şi lucrează cu directoare şi fişiere

� Pictogramele de bază de pe desktop sunt interpretate şi folosite corect. � Părţile unei ferestre desktop sunt recunoscute cu promptitudine. � Organizarea fişierelor şi directoarelor, copierea, ştergerea, arhivarea /

dezactivarea fişierelor este realizată cu uşurinţă. � Facilităţile de tipărire disponibile în cadrul sistemului de operare sunt

folosite adecvat în activitatea curentă. 6. Procesarea informa ţiilor şi documentelor din formatele brute

C. Utilizează o aplicaţie de procesare texte

� Setările, operaţiile de bază, formatarea sunt executate corect şi cu uşurinţă. � Tabelele, imaginile sau graficele sunt inserate într-un document conform

precizărilordin manualele programelor de procesare. � Foloseşte foile de calcul tabelar � Operaţiile de bază asociate cu dezvoltarea, formatarea şi folosirea foilor de

calcul sunt înţelese corect şi îndeplinite eficient. � Graficele şi diagramele sunt create şi formatate conform opţiunilor disponibile. � Operaţiile matematice şi logice sunt realizate cu ajutorul formulelor de bază şi

funcţiilor corespunzătoare. 7. Validarea datelor

D. Foloseşte o bază de date

� Tabelele, interogările, formularele şi rapoartele sunt create şi modificate conform cerinţelor de lucru.

� Informaţiile dintr-o bază de date sunt obţinute utilizând interogările şi instrumentele existente.

E. Realizează prezentări

� Crearea, formatarea şi finalizarea unei prezentări noi se face utilizând operaţiile de bază permise.

� Aplicaţia este utilizată adecvat, prin operaţii specifice. 8. Asigurarea securit ăţii datelor

Este uşor să spui că toţi ne protejăm sistemele şi informaţiile, dar nu este uşor să spui de cine trebuie să ne protejăm şi nici cine reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa afacerii noastre. Desigur, cea mai mare scurgere de date – informaţii furate cu privire la 45 de milioane de cărţi de credit de la distribuitorul TJX - a fost provocată de către infractori. Însă cea de-a doua pierdere de anul trecut, de peste 25 de milioane de înregistrări de la HMRC, a fost cauzată de angajaţii din sectorul public, prin rularea în reţea a două CD-uri necriptate. Acest lucru evidenţiază problema reală. Oricine poate provoca o scurgere de date – fie că o face în cunoştiinţă de cauză sau nu. Acum, când folosirea calculatorului devine omniprezentă, datele putând fi accesate, prelucrate, salvate şi trimise din aproape orice locaţie, nu trebuie să ne protejăm doar împotriva "băieţilor răi", ci şi împotriva oamenilor obişnuiţi.


22 GMB Computers

Cu toţii greşim. Credem că nu are importanţă dacă încălcăm regulile o singură dată. Din păcate, un astfel de incident este tot ce trebuie pentru ca o afacere să fie pusă în pericolul de a pierde date. Să privim mai atent câteva dintre tipurile de oameni şi circumstanţele de zi cu zi care pot cauza acest risc la adresa securităţii. Pot să iau asta cu mine? Marea majoritate a pierderilor de date raportate în Regatul Unit, în ultimii ani, s-au întâmplat pentru că angajaţii obişnuiţi au copiat datele pe discuri sau dispozitive pe care nu ar fi trebuit să le aibă. Este uşor de făcut, şi, în cele mai multe dintre cazuri, se face inconştient. Este primul pas spre o scurgere de date. În noiembrie 2007, Check Point a efectuat o cercetare în rândul a 140 de manageri şi administratori IT din companii britanice, din sectorul public şi cel privat. 73 % dintre respondenţi au afirmat că regulile de securitate IT publicate au acoperit problemele legate de protecţia datelor, cum ar fi utilizarea USB-urilor. Din păcate, mai puţin de jumătate dintre aceştia nu aveau nicio soluţie instalată (cum ar fi criptarea datelor sau controlul portului), care ar putea consolida acele reguli. Nu este nicio surpriză faptul că oamenii vor continua să copieze informaţiile. Ei doar încearcă să lucreze cât mai eficient posibil, nu-i aşa? Scurgerile de informaţii nu vor înceta însă decât în cazul în care regulile sunt întărite prin utilizarea soluţiilor IT. Obiceiuri locale Luna trecută, Departmentul Securităţii Naţionale al SUA a confirmat ceea ce unii călători epuizaţi ştiu deja: agenţilor de frontieră le este permis să caute prin fişierele laptopului, în Blackberry, în telefonul inteligent sau în orice aparat digital, atunci când intraţi în ţară, chiar şi atunci când nu există o "cauză justificată". Funcţionarii pot păstra informaţiile sau întregul calculator, să copieze ceea ce vor şi să divulge aceste date şi altor agenţi. Chiar dacă datele sunt criptate, chiar aveţi de gând să refuzaţi să le daţi parola? Desigur, în cazul în care datele nu sunt suspecte, recomandările spun ca acestea să fie distruse. Dar putem fi siguri de asta? Având în vedere pierderile masive recente din baza de date a Guvernului, aţi dori ca datele dumneavoastră să ajungă în mâinile lor? Cazul terminalului Chioşcurile de Internet şi terminalele din aeroporturi sunt o ispită pentru mulţi oameni de afaceri. Este o ultimă şansă de a verifica e-mailuri înainte de zboruri lungi sau să facă ultimele schimbări pentru o prezentare importantă. Până la urmă, este doar cel mai bun mod de a folosi timpul mort. Ce se întâmplă însă cu informaţiile sensibile, după ce persoana a terminat de lucrat pe calculator? Datele sunt şterse definitiv din memorie? Au lăsat un stick USB în urmă? Care sunt implicaţiile pentru regulile de securitate ale companiei, dacă astfel de date sunt procesate de pe un calculator neprotejat? Uneori, managerii sunt cei care provoacă cele mai mari riscuri în ceea ce priveşte informaţiile. Primire rece Nu uitaţi că oamenii vă pot fura informaţii doar privind sau citind, chiar şi atunci când v-aţi blocat căile electronice de furt al datelor. Iată cazul unui senior executiv care, în timp ce zbura spre Marea Britanie, a fost nevoit să îi spună persoanei de langă el că îi putea citi prezentarea confidenţială şi că cele două companii la care lucrau erau de fapt rivale de moarte. Acest lucru a stârnit o discuţie aprinsă. Şi, în timp ce şansele ca acest lucru să se întâmple sunt destul de mici, se dovedeşte că nu poţi fi sigur niciodată cine se uită peste umărul tău. Marea repara ţie Ce aţi face în cazul în care calculatorul dumneavoastră de acasă sau laptopul merg prost? Ei bine, asta depinde de tipul de reparaţie. Dacă hardware-ul este cel care trebuie să fie reparat, atunci luaţi în considerare păstrarea hard disk-ului şi trimiteţi laptopul fără el, pentru a evita copierea intenţionată sau maliţioasă a datelor personale sau de afaceri. Dacă unitatea în sine este defectă, fiţi foarte atenţi pe cine alegeţi să vi-l repare – este posibil ca datele să poată fi salvate. Poate fi mai sigur să distrugeţi driverul şi să luaţi unul nou – de aceea back-up-urile obişnuite nu numai că vă permit accesul la informaţii dacă PC-ul este defect, ci sunt de asemenea importante pentru securitate. Ai încredere, dar verific ă Aceste exemple subliniază faptul că informaţiile dumneavostră sunt doar la câţiva paşi de a fi folosite în mod greşit şi că intenţiile din spatele acelei utilizări greşite nu contează. Desigur, trebuie să aveţi încredere în personalul dumneavoastră, însă ar trebui să fiţi mai selectivi în


23 GMB Computers

ceea ce priveşte informaţiile pe care le încredinţaţi, şi, de asemenea, să verificaţi dacă securitatea este menţinută. Securitatea trebuie să fie automată pentru a o proteja împotriva pierderilor şi a scurgerilor de informaţie. De asemenea, trebuie setată astfel încât angajaţii dumneavoastră să nu poată modifica procesul. Nu lăsaţi la îndemîna personalului dumneavoastră deciziile cu privire la ceea ce trebuie securizat şi când. În primul rând, nu este treaba lor să decidă acest lucru, şi, în al doilea rând, nu este ceva pentru care ei ar trebui să-şi facă griji. Acest lucru înseamnă că trebuie să vă gândiţi la ce informaţii le permiţi angajaţilor de la toate nivelurile să transporte cu ei. Iar aceasta presupune criptare automată a discurilor pe laptop şi pentru orice informaţie care este copiată pe dispozitive portabile de stocare. Scoţând din calcul potenţialul erorii umane, facem un progres uriaş în ceea ce priveşte securitatea.

Fie ca este vorba de securitatea personala, de securitatea bunurilor sau chiar de cea a datelor, aceasta este privita ca fiind o prioritate. Una dintre cele mai la moda si mai periculoase actiuni ce va poate compromite securitatea este atacul asupra datelor aflate pe computerul dv. Iata in continuare cativa pasi ce trebuie urmati pentru a va asigura ca sunteti protejati impotriva amenintarilor din retea sau de pe Internet, fie ca este vorba de virusi, programe de tip spyware sau spam.

1. un patch automat

Pentru aceasta trebuie sa va asigurati ca sistemul de operare este setat sa isi faca singur update. ën XP, pornirea acestuia se face din Start/Control Panel/Security Settings/Automatic Updates, iar pentru Windows 2000 calea este asemanatoare - se apasa Start, Settings, Control Panel, Automatic Updates. In ambele versiuni, verificati daca setarea "Automatic" este selectata, dar tot aici se mai poate seta si ca Windows sa va anunte daca face un update sau daca acesta va fi instalat manual.

2. nu asteptati dupa windows Daca PC-ul vostru a fost oprit pentru o perioada de cateva zile, nu asteptati sa porneasca update-ul automat de Windows, ci faceti din pagina de Web a Microsoft Windows Update prima dv. oprire. De asemenea, poate exista o intarziere intre momentul in care un patch este disponibil si momentul in care Windows Update il trimite catre dv. In general, Microsoft "scoate" patch-uri in a doua saptamana a fiecarei luni, deci, pentru a fi sigur, cautati manual update-ul la un interval de cateva saptamani. De asemenea, un alt lucru important pentru o securitate sporita este sa va faceti regulat un update al antivirusului sau al programului anti-spyware. Cel mai bine este sa le setati si pe acestea astfel incat procesul de update sa se desfasoare automat sau, chiar mai bine, sa faceti dv. personal acest lucru in fiecare saptamana. 3. folositi monitorul de securitate oferit de XP Cea mai bine venita componenta de securitate din Windows XP SP2 este Windows Security Center. Acest utilitar oferit de Microsoft monitorizeaza sistemul si va atrage atentia atunci cand antivirusul sau firewall-ul sistemului este dezactivat sau are o baza de date veche. Cu toate acestea, firewall-ul oferit de Windows nu poate asigura decat o protectie limitata. Pentru o securitate sporita recomandata ar fi dezactivarea firewall-ului din Windows si folosirea unui utilitar precum ZoneAlarm. 4. faceti vizibile extensiile fisierelor


24 GMB Computers

Mai multe tipuri de virusi se deghizeza sub forma unor fisiere inofensive, prin adaugarea la numele lor a unei extensii false (ex.: funnycartoon.jpg.exe), cu speranta ca sistemul vostru este setat sa ascunda astfel de extensii. ën loc sa vedeti si extensia ".exe", sistemul va afisa doar ".jpg". Pentru a face acest tip de fisiere mai usor de depistat, deschideti Windows Explorer selectati meniul Tools/Folder Options/View si asigurati-va ca optiunea "Hide file extension for known file types" este debifata.

Asigurarea securitatii solutiilor informatice a dev enit o necesitate a

administratiei publice

In ultimii ani, tot mai multe institutii din administratia publica centrala si locala au facut eforturi financiare considerabile pentru a-si moderniza sistemele informatice, lucru benefic atat din punct de vedere al cresterii eficientei angajatilor, cat si al rapiditatii cu care sunt solutionate problemele cetatenilor. La fel de importanta ca modernizarea si mentinerea functionalitatii acestor sisteme informatice este insa si asigurarea securitatii lor in fata tot mai numeroaselor amenintari cu care intreaga comunitate cibernetica se confrunta in ziua de astazi. Gradul inalt de securitate al unei retele informatice este dat tocmai de faptul ca fiecare componenta a sa este protejata Este deja un truism faptul ca securitatea datelor este importanta pentru oricine, functionar public sau angajat al unei companii, fie ca vrea sa protejeze date personale, fie ca exista interesul de a proteja date cu caracter public. Pericolele care pot aparea cel mai des in cazul unei retele ce functioneaza intr-o institutie publice sunt de tip virus, hacker, spam, spyware, bots, phishing si rootkits. Ovidiu Berdila, Senior Sales Specialist in cadrul companiei BitDefender, ne spune cum pot penetra aceste pericole o retea informatica. "Primul punct critic, indiferent de solutiile abordate, este utilizatorul. Asta deoarece un user ne-instruit poate crea probeleme de securitate indiferente de restrictiile impuse. Al doilea punct critic este reprezentat de solutiile software / hardware implementate. Nu intotdeauna cele mai scumpe solutii sunt cele mai eficiente si de aceea trebuie facuta o analiza competenta a posibilitatilor oferite de piata IT. Principalul pericol e alegerea unei solutii numai dupa diverse 'recomandari', fara a efectua un test prealabil al solutiei in discutie", spune Ovidiu Berdila. Cele mai cunoscute "porti" de intrare pentru pericolele care pandesc retelele informatice sunt Internetul, care e folosit ca o platforma de comunicare prin intermediul careia se echimba content, online bankinkg, jocuri, e-mailul (spam, virusi, scams) si instant messaging-ul. Cele mai expuse pericolelor amintite mai sus sunt serverele de fisiere, bazele de date, dar si mediile de stocare a datelor: flash-uri, CD/DVD-uri etc. "Gradul inalt de securitate al unei retele informatice este dat tocmai de faptul ca fiecare componenta a sa este protejata. Daca un singur calculator din retea, in aparenta lipsit de importanta (de exemplu, calculatorul secretarei, sa zicem), nu este protejat, el reprezinta vulnerabilitatea prin care poate fi atacat intreg sistemul, indiferent de sofisticatele solutii de securitate utilizate in rest", atentioneaza Ovidiu Berdila. Doua necesitati absolute: firewall-ul si copiile de siguranta Specialistii BiDefender atentioneaza ca asigurarea securitatii la nivelul sistemelor informatice folosite de institutiile administratiei publice nu se rezuma doar la cumpararea unor softuri de securitate, implicand si o parte de implementare si suport tehnic ulterior. De asemenea, trebuie tinut cont ca nici un soft, oricat de scump sau de nou aparut, nu este infailibil: vulnerabilitati in sistemele informatice se descopera aproape zilnic, iar in perioada de timp pana cand producatorul soft corecteaza eroarea, sistemele sunt vulnerabile. Una din principalele cauze ale batailor de cap cu securitatea informatica este tocmai nevoia ca aplicatiile software sa fie usor de utilizat de catre angajati. De obicei, atunci cand se instaleaza


25 GMB Computers

o aplicatie noua, se vrea ca angajatii sa aiba acces la ea imediat si se renunta la inceput la setarile de securitate. "Cea mai buna metoda de a ne pune datele importante la adapost este crearea de copii de siguranta, ceea ce ne permite recuperarea integrala a datelor chiar si in situatia in care o parte dintre ele au fost sterse sau corupte de actiunea unui virus informatic. Datele importante de pe hard-disc trebuie arhivate periodic (si eventual criptate) iar arhivele rezultate trebuie transferate pe medii de stocare pe care sa le pastram la loc sigur", mai spune Ovidiu Berdila. Pasii necesari pentru prevenirea infectarii retelei cu virusi Pentru a preveni infectarea retelei cu virusi este necesara aplicarea a trei etape simple la toate informatiile sosite din exterior. Mai intai, se va folosi un program antivirus pentru a scana toate mediile de stocare externe, fisierele, programele executabile si anexele e-mail inainte de a le deschide pe un calculator din retea. In al doilea rand se va include protectia antivirus ca o componenta a firewall-ului astfel incat fisierele infectate sa nu poata intra in retea. In al treilea rand, se va instala un program de protectie antivirus pe fiecare sistem de retea, pentru a preveni transmiterea virusilor de la un calculator infectat. De asemenea, este necesar ca politica de securitate sa fie clar definita, cu accent pe educarea utilizatorilor retelei: fiecare configuratie care include o retea trebuie sa-si aiba propria politica de securitate; politica de securitate a fiecarei retele trebuie sa fie unica. Creearea unei politici de securitate se traduce prin dezvoltarea unui plan pentru rezolvarea aspectelor privind securitatea retelei. Cu alte cuvinte se incearca protectia utilizatorului si a retelei inainte ca un haker sa reuseasca sa compromita sistemul. In fine, inainte de acorda utilizatorilor acces la servicii, trebuie determinat nivelul securitatii datelor din sistem. Prin aceasta se determina nivelul de sensibilitate al datelor stocate de utilizatori. Nu este recomandata stocarea de informatii sensibile pe un sistem care nu urmeaza a fi securizat corespunzator. Utilizatorii care pot stoca informatii sensibile trebuie sa stie care sunt serviciile (daca acestea exista), corespunzatoare pentru stocarea acestor informatii, ei trebuie educati in acest sen. Ce presupune implementarea unei solutii BitDefender? Intrucat compania BitDefender este producatorul roman lider tehnologic la nivel mondial in securitatea datelor si ofera solutii inovatoare care protejeaza eficient impotriva amenintarilor informatice, l-am intrebat pe Ovidiu Berdila care sunt pasii necesari pentru implementare unei solutii BitDefender intr-o retea computerizata dintr-o institutie publica. "Inainte de implementarea unei solutii BitDefender intr-o retea, trebuie parcursi mai multi pasi, iar cu cat reteaua este mai mare, cu atat mai mult se insista la fiecare pas. Incepem cu un interviu cu departamentul de IT, pentru auditarea retelei. Astfel ajungem sa cunoastem numarul de statii de lucru, sisteme de operare, numarul serverelor de email, numarul utilizatorilor de email, al sistemelor de operare, platformelor, numarul serverelor de fisiere, al serverelor de Internet, tipul conexiunii la internet si tipologia retelei", mentioneaza Ovidiu Berdila. In continuare, se inainteaza draftul de capabilitati tehnice, tinand cont de produse, servicii, resurse umane si expertiza furnizorilor, urmat de draftul cu abordarea procedurii de implemtare si interviul cu departamentul finaciar si IT, in vederea stabilirii investitiei si a sursei de finantare. Odata depasite cu succes aceste etape, urmeaza implementarea produselor in mediu de trial, intr-o retea la scala redusa, inaintarea documentului privind procedurile de comunicare cu suportul tehnic in situatii de urgente si revizuirea solutiei finale, potrivit necesarului de produse, servicii si proceduri. In fine, se discuta aspectele legale ale documentelor contractului si urmeaza implementarea propriu zisa a solutiilor BitDefender.


26 GMB Computers

Ca şi acţiunile prin care o organizaţie îşi apără angajaţii şi bunurile, securitatea informaţiilor este folosită în primul rând pentru a oferi asigurări că drepturile care derivă din proprietatea intelectuală sunt protejate în mod corespunzător. Obiectivul principal al unui program pentru protec ţia informa ţiilor îl reprezint ă asigurarea încrederii partenerilor de afaceri, ava ntajul competitiv, conformitatea cu cerin ţele legale şi maximizarea investi ţiilor . Indiferent de forma pe care o îmbracă, mijloacele prin care este memorată, transmisă sau distribuită, informaţia trebuie protejată. ISO/IEC 17799 tratează securitatea informaţiilor prin prisma a trei elemente principale:

• Confidenţialitatea – informaţiile sunt accesibile doar persoanelor autorizate; • Integritatea – asigurarea acurateţei şi completitudinii metodelor prin care se

realizează prelucrarea informaţiilor; • Disponibilitatea – utilizatorii autorizaţi au acces la informaţii şi la activele

asociate în momente oportune. Pentru a putea realiza un program de securitate eficient este nevoie de politici, proceduri, practici, standarde, descrieri ale sarcinilor şi responsabilităţilor de serviciu, precum şi de o arhitectură generală a securităţii. Aceste controale trebuie implementate pentru a se atinge obiectivele specifice ale securităţii şi pe cele generale ale organizaţiei.Dependenţa din ce în ce mai mare de sistemele informaţionale conduce lacreşterea tipologiei vulnerabilităţilor cărora organizaţiile trebuie să le facă faţă. Mai mult, problema protecţie trebuie să aibă în vedere de multe ori interconectarea reţelelor private cu serviciile publice. Dacă la acest aspect mai adăugam şi problema partajării informaţiilor se conturează un tablou destul de complicat în care implementarea unor controale eficiente devine o sarcină dificilă pentru specialistul IT&C. Multe din sistemele existente pe piaţă au fost proiectate după metodologia structurată dar nu au avut ca principal obiectiv şi asigurarea unui anumit grad de securitate pentru că la momentul respectiv tehnologia nu era atât de dezvoltată şi nici atât de accesibilă neiniţiaţilor. Odată însă cu proliferarea Internetului ca şi mijloc important al comunicării moderne nevoia unor mecanisme de securitate proactivă a devenit o certitudine. În practică remarcăm că multe instituţii apelează la soluţii tehnice externe care să le rezolve problemele de securitate fără a căuta să-şi identifice nevoile şi cerinţele specifice. Identificarea controalelor interne care să asigure un grad corespunzător de securitate activelor informaţionale ale unei instituţii presupune o planificare riguroasă şi identificarea exactă a obiectivelor respectivei instituţii. Pentru a fi însă eficiente aceste 6 controale trebuie să aibă în vedere pe toţi angajaţii şi nu doar pe cei din compartimentul IT sau care au legătură directă cu acest domeniu. Securitatea informaţiilor nu este doar o problemă tehnică. Ea este în primul rând o problemă managerială. Standardul de securitate ISO/IEC 17799 răspunde nevoilor organizaţiilor de orice tip, publice sau private, printr-o serie de practici de gestiune a securităţii informaţiilor. Standardul poate fi folosit în funcţie de gradul de expunere a fiecărei organizaţii în parte, pentru a conştientiza la nivelul conducerii aspectele legate de securitatea informaţiei, sau pentru a crea o cultură organizaţională în ceea ce priveşte securitatea informaţiilor, sau pentru a obţine certificarea sistemului de securitate. Gradul de expunere a sistemelor informaţionale variază cu industria în care activează fiecare organizaţie. Cu cât acest risc este mai mare, atenţia care trebuie acordată securităţii datelor ar trebui să fie mai mare. Instituţiile financiare, industria apărării, aerospaţială, industria tehnologiei informaţiei, industria electronică sunt sectoarele cu cel mai mare grad de risc în ceea ce priveşte


27 GMB Computers

securitatea informaţiilor. Tot în această categorie de risc ridicat intră şi instituţiile guvernamentale, motiv pentru care adoptarea unei culturi organizaţionale pe baza standardului ISO/IEC 17799 are un rol fundamental.

9. Utilizarea echipamentelor periferice-specifice

Tipuri de calculatoare în funcţie de capacitate, viteză, cost, utilizatori tipici: - mainframe - calculator de reţea - minicomputer - laptop - asistent digital personal (PDA) etc. Părţi principale ale calculatorului personal: - unitatea centrală de prelucrare - hard-disc - dispozitive de intrare - dispozitive de ieşire - memorie - dispozitive periferice etc. Dispozitive de introducere date: - mouse - tastatura - trakball - scanner - touchpad - lightpens - camera video - microfon etc. Dispozitive de ieşire: - unităţi de afişare video (ecran, monitor) - imprimante - plotter - difuzoare - sintetizatoare voce etc. Aplicaţii soft: - programe de prelucrare texte - programe de calcul tabelar - baze de date - programe pentru contabilitate - aplicaţii multimedia etc. Pictograme de bază: fişiere, directoare / foldere, aplicaţii, imprimanta, coşul de gunoi etc. Părţi ale unei ferestre desktop: bara de titlu, bara de instrumente, bara de meniuri, bara de start, bara de derulare etc. Operaţii de bază procesare text: - introducere text - introducere caractere / simboluri speciale


28 GMB Computers

- selectare caracter, cuvânt, propoziţie, paragraf, document întreg etc. - editare - copiere - mutare - ştergere - înlocuire text etc. Formatare: formatare text, paragraf, document Operaţii de bază la prezentări: - vizualizare prezentare - utilizare şabloane - introducere text, poze, imagini - utilizare grafice şi diagrame - alegerea animaţiei etc. Operaţii specifice la prezentări: - creare tabele standard - folosire imagini într-un diapozitiv - importare şi desenare obiecte - animare text şi diapozitive etc. Operaţii de utilizare a aplicaţiei pot fi: - crearea tabelelor standard - folosirea imaginilor dintr-un diapozitiv - importarea şi desenarea obiectelor - animarea textului şi a diapozitivelor etc. Cunoştinţele necesare: - concepte de bază ale tehnologiei informaţiei - utilizarea computerului şi organizarea fişierelor - procesare de documente, calcul tabelar - noţiuni generale de baze de date - noţiuni generale despre prezentări, comunicare şi informaţie


29 GMB Computers

III. PROGRAMA DE PREGATIRE DESIGNER PAGINI WEB

1. Analizarea scopului paginii web

1.1. Notiuni introductive. Termeni cheie DESIGNER PAGINI WEB este o noua certificare de tip Specialist care asigura candidatului 'basic-ul' in ceea ce priveste publicarea si crearea unui site web.

Candidatii vor utiliza un editor de pagini web:

FrontPage - Microsoft Frontpage este un program de editare HTML, produs de Microsoft

care a făcut parte din grupa de programe Microsoft Office din 1997 până în 2006, începând cu

decembrie 2006 a fost înlocuit cu Microsoft Expression Web Designer .

HyperText Markup Language (HTML) este un limbaj de marcare utilizat pentru crearea

paginilor web ce pot fi afişate într-un browser (sau navigator). Scopul HTML este mai degrabă

prezentare a informaţiilor – paragrafe, fonturi, tabele ş.a.m.d. – decât descrierea semanticii

documentului.

Specificaţiile HTML sunt dictate de World Wide Web Consortium (W3C).

AceHTML - Editor HTML in cod sursa. AceHTML Pro este un instrument cu o interfata care

poate fi personalizata si care va permite sa construiti si sa intretineti un site Web profesional.

Ofera un suport pentru HTML, JavaScript, CSS, ASP si PHP.

Nvu - se pronunta n-view, este o solutie completa pentru crearea unui site web. Acest editor

rivalizeaza cu cele mai mari nume din domeniu: FrontPage, Dreamweaver, etc. Aplicatia

grupeaza un centralizator de fisiere web si un editor de pagini grafice di tipul WYSIWYG.

Managerul de fisiere web permite publicarea rapida a ultimii versiuni a unui site. Scopul Nvu

este de a facilita procesul de creatie si de a-l face mai accesibil utilizatorilor debutanti din

domeniu. In acelasi timp, utilizatorii avansati vor avea posibilitatea de a edita direct in cod

sursa. Este posibila editarea simultana a mai multor pagini simultan datorita tabulatorilor.

Previzualizarea paginii este integrala si nu necesita nici un navigator aditional. Mecanismul de

afisare utilizat pentru a vizualiza paginile web respecta normele si standardele in vigoare de

pe Web.

Alte editoare:


30 GMB Computers

CoffeeCup HTML Editor 2006

CoffeeCup HTML Editor contine doua editoare intr-unul singur. Daca stii HTML sau vrei sa

inveti foloseste editorul de cod care are standardele setate inca din 1996. Pentru a face pagini

web fara sa stii html foloseste optiunea "drag and drop" din...

1 Cool Button Tool - Java

1 Cool Button Tool - Java iti permite sa creezi o serie larga de stiluri de butoane care include

schimbarea culorii, a actiunii, adancimea, textul, transparenta, sunetul sau imaginea din care

va fi construit butonul.

SWFText

SWFText iti permite sa creezi animatii text foarte usor. Iti da la dispozitie peste 150 de efecte

so peste 20 de fundale pentru text. Este foarte usor de folosit, si chiar si utilizatori fara

cunostinte de Flash pot sa faca in doar cativa pasi o...

KoolMoves

KoolMoves este ideal pentru a creea gama larga de componente Web: de la banere, sisteme

de navigare, slide-show-ri multimedia si pana la pagini Web complete. Pentru userii avansati

contine interfata de action- scripting Flash MX 2004.

Dreamweaver MX 2004

Dreamweaver MX 2004 este alegerea profesionala pentru dezvoltarea de pagini Web si

aplicatii.Combina o larga varietate de unelte pentru design cu editarea de cod permitand

utilizatorilor de orice nivel sa creeze site-uri foarte rapid.

Actual Drawing

Actual Drawing este un program care te ajuta sa faci pagini Web fara sa stii HTML. Programul

are propriul editor de poze, o multitudine de efecte cu care iti poti personaliza siteul.

Tersus Visual Programming Platform

Folosind Tersus puteti creea aplicatii web folosind doar diagrame vizuale in loc de cod. In

acest fel se pot creea aplicatii web intr-un timp mult mai scurt si cu un efort minim.

HTMLGate FREE

Un eficient si puternic editor web care inglobeaza o paleta de unelte necesare pentru crearea

siturilor web.

PHP Designer 2005

PHP Designer 2005 este un PHP editor gratuit care inglobeaza o tabela completa de unelte

pentru programarea in PHP.

1st Page 2000 - HTML Editor

1st Page 2000 este un editor HTML profesional cu ajutorul caruia se pot construii situri web

rapid. Acesta vine cu peste 450 de java scripturi incluse.

INTERNET Definiţie Internet . reprezintă cea mai mare reţea de calculatoare din lume, iar cea mai cunoscută aplicaţie a sa este World Wide Web (www). Pentru a avea acces la informaţiile conţinute de World Wide Web este necesar programul Internet Explorer, proiectat special pentru sistemul de operare Windows şi programele Office. Pagina grafică Internet Explorer conţine pe lângă bara de titluri, de meniuri şi o bară cu unelte specifice. Această bară conţine următoarele butoane: Butoanele Back şi Forward se folosesc pentru a parcurge rapid paginile vizualizate


31 GMB Computers

anterior. Home . această pictogramă conduce la pagina de început (Start Page), care reprezintă punctul de plecare de fiecare dată când se lansează programul Internet Explorer. Orice pagină Web poate fi declarată ca pagină proprie de început. Favorites . dacă se găseşte o pagină care va fi vizitată şi altă dată se execută clic pe acest buton şi ea va fi adăugată în dosarul Favorites. Search . executând clic pe acest buton se deschide o pagină de căutare care permite introducerea cuvintelor sau frazelor cu ajutorul cărora pot fi găsite site-uri Web care pot conţine informaţia căutată. Adress . fiecare pagină Web are propria sa adresă, denumită adresă URL (Universal Resource Locator). Dacă se introduce adresa în această casetă, sau se execută clic pe o legătură, pentru a introduce automat adresa URL, Internet Explorer va găsi pagina respectivă şi o va afişa pe ecran. Pentru a putea lucra în reţeaua Internet terbuie îndeplinite următoarele condiţii: 1. În primul rând, trebuie conectat calculatorul. 2. Calculatorul are nevoie de o adresă. Toate informaţiile care sunt transmise prin Internet se deplasează dintr-un loc în altul cu ajutorul unor etichete speciale de adrese electronice. Adresa IP a fiecărui calculator constă într-un număr lung împărţit în patru grupe de maximum trei cifre. (TCP este prescurtarea sintagmei Transmission Control iar IP . Internet Protocol. TCP/IP . este numele protocolului standard folosit de calculatoare pentru a schimba informaţii în reţeaua Internet) Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Economice Drobeta Turnu Severin 3. Calculatoarele au nume care corespund adreselor. În Internet există calculatoare speciale care lucrează pentru a .traduce.aceste nume în adresele IP corespunzătoare. Dezvoltarea paginilor Web Ce este HTML? HTML este prescurtarea pentru HyperText Markup Language . HyperText este metoda prrin care navighezi pe web – apăsând pe text special numit hyperlink care te direcţionează către alte pagini. Prin hyper se înţelege neliniar – adică, poţi ajunge către orice loc de pe Internet cand vrei apăsând pe link-uri – nu există ordine prestabilită în care se fac lucrurile. Markup este ceea ce extensiile HTML fac textului din interiorul lor. Îl marcheză ca un anumit tip de text (text în italic, de exemplu). HTML este un limbaj, avand codul şi sintaxa sa, ca orice alt limbaj. Ce este o pagin ă HTML? O pagină HTML este un document care foloseşte limbajul HTML pentru a indica modul în care va fi format textul cand va fi afişat - adică va diferenţia textul pe categorii: link-uri, titluri, paragrafe, liste etc, - şi pentru a însoţi textul cu forme interactive, imagini încadrate şi alte obiecte Cum arat ă codul HTML? Consideră că avem o pagină web simpla salvată într-un fişier de tip text numit “simplepage.html”. La stanga poti vedea pagina web aşa cum arata cand este deschisa cu un browser web. La dreapa poti vedea codul paginii web, asa cum arata cand este deschisă cu un editor de text


32 GMB Computers

De ce soft ai nevoie pentru a dezvolta pagini HTML? Desi HTML-ul unei pagini web poate fi scris în orice editor de text (ex : Notepad), editoare specializate de HTMLpot oferi o usurinţa în scrierea codului şi o funcţionalitate sporită. Nici nu e nevoie să stii HTML ca să faci o pagină web. Exista o mulţime de forme în care poti edita HTML: text, object şi WYSIWYG (prezentat mai jos) Ce ofera editoarele de sursa? Editoarele text de HTML de regula oferă formatare de text (highlighting). Template-uri, Text, toolbar-uri, şi keyboard shortcuts pot insera rapid elemente şi structuri HTML. Există unelte de auto completare care pot fi de un real ajutor. Folosirea editoarelor text presupune cunoaşterea de HTML şi de orice alte tehnologii care urmeaza a fi folosite ca de exemplu CSS, Javascript şi limbaje de scripting pe partea de server. În imaginea ataşata se poate vedea un document html într-un editor html care permite formatarea corespunzatoare (highlighting) a textului. Ce este o unealta WYSIWYG ? What You See Is What You Get (WYSIWYG) – ceea ce vezi e ceea ce primeşti – editoarele html ofera o interfaţa de editare care se aseamană cu pagina vazuta la final intr-un browser web. Deoarece utilizarea unui editor wysiwyg nu necesită cunoştinţe html sunt mai uşor de folosit de un începător.


33 GMB Computers

1.2. Definirea termenului World Wide Web (Web), Int ernet. Identificarea particularit ăţilor de baz ă. Înţelegerea c ă Web este un serviciu al internetului. Întelegerea c ă Web-ul este setul complet de interleg ături (link-uri) de documente text (hypertext) de pe internet.

Ce este WWW (World Wide Web)? World Wide Web (WWW sau scurt "Web") este un sistem de documente hipertext interconectate, denumite pagini web şi accesate prin Internet. Paginile Web pot conţine text, imagini, video, şi alte elemente multimedia. Se navighează între ele cu hiperlink-uri (en: hyperlinks) . Paginile web pot fi vizionate cu un browser web. Navigarea prin World Wide Web De fiecare dată când se execută clic pe pictograma Internet Explorer, programul caută în reţea pagina de început. În cazul când se deschide mereu aceeaşi pagină pentru navigarea în Internet aceasta poate fi declarată pagină de început astfel: 1. Având deschisă în Web pagina respectivă se alege View, Options şi se execută clic pe eticheta Navigation. 2. Se verifică ca în lista Page să fie afişată pagina de început. 3. Se execută clic pe butonul Use Current. Aceeaşi casetă de dialog permite şi iniţializarea adreselor care apar pe ecran când se execută clic pe butoanele Quick Links. Paginile Web Cele mai diverse sau cele mai importante evenimente din lume pot fi găsite în World Wide Web. Aici există multe pagini de informaţii pe care oricine le poate vedea . de la cele mai simple până la cele foarte valoroase care conţin text, imagini grafice, sunete şi animaţie, în funcţie de obiectivul urmărit şi bugetul pe care l-a avut la dispoziţie creatorul ei. Aceste pagini Web pot conţine legături de tip hipertext, pe care se poate executa clic pentru a sări instantaneu la altă pagină Web, legată de prima (frazele subliniate reprezintă legături de hipertext către alte pagini din Web). De asemenea, paginile Web pot conţine fişiere multimedias (fişiere de sunet/muzică, animaţie şi chiar clipuri video) care sunt derulate automat atunci când se vizualizează o pagină Web. Salvarea, tip ărirea şi desc ărcarea paginilor Web Pentru a salva o pagină Web sub formă de fişier, se alege File, Save As File. Dacă se intenţionează vizualizarea paginilor în Internet Explorer sau editarea lor în Word se foloseşte formatul HTML (codul sursă corespunzător paginii Web . Hyper Text Markup Language). Formatul text se alege dacă se doreşte doar salvarea textului. Pentru a copia textul dintr-o pagină Web, se selectează textul, se execută clic pe butonul drept al mouse-ului şi se alege opţiunea Copy şi acesta poate fi adăugat în alt document Windows sau într-unul creat cu ajutorul aplicaţiilor Office. Pentru a copia o imagina grafică dintr-o pagină Web se mută cursorul mouse-ului pe aceasta, se execută clic pe butonul drept al mouse-ului şi se selectează opţiunea Save Picture As. Pentru a tipări o pagină Web, se execută clic pe butonul Print. Ce este un Hypertext?


34 GMB Computers

Hypertext (vine de la "more than just" - “mai mult decât” text) este o forma de text care confera o funcţionalitate mai bogată comparativ cu textul normal, prin faptul că permite utilizatorului capacitatea de a explora noi link-uri către alte pagini legate(linked) de cuvinte sau imagini specifice. Spre deosebirede textul normal hypertext poate conţine tabele, imagini şi alte elemente ce faciliteaza o prezentare. Oricare dintre acestea poate fi un hyperlink. Alte forme de interacţiune pot fi deasemenea prezente, spre exemplu o bula conţinând text poate să apară când mouse-ul trece pe o anumita zona, un video poate fi pornit sau oprit, sau un form poate fi completat şi trimis.Cel mai bun exemplu de hypertext astazi este World Wide Web.

1.3. Definirea şi înţelegerea termenilor de browser, server Web. Înţelegerea c ă un browser este folosit pentru a accesa informa ţie stocat ă pe un server Web.

Ce este un browser web? Un browser web este o aplicaţie soft care permite unui utilizator să afişeze text, imagini, video, muzica, jocuri şi alte informaţii găsite într-o pagină web din WWW (Word Wide Web) localizată într-o reţea locală.Textul şi imaginile dintr-o pagină web conţin deobicei hiperlink-uri către aceeaşi sau altă pagină web. Un website este un set de pagini web interconectate. Browserele web permit utilizatorului să acceseze uşor informaţia de pe mai multe pagini web prin parcurgerea acestor link-uri. Ce este un server web? Ce inseamna server?

Toata lumea stie, probabil, ce inseamna Internet: acea colectie uriasa de echipamente legate intre ele in scopul schimbului de informatii sau servicii. Daca ar fi sa simplificam mult ideea de internet, am putea considera ca acesta este o retea de calculatoare in care fiecare nod (calculator) gazduieste informatii sau servicii ce pot fi accesate de publicul larg. Aceste calculatoare din internet poarta numele de servere .

In sens larg, un server este un dispozitiv (combinatie de hardware si software) care ofera servicii si/sau informatii utilizatorilor (clientilor).

O data cu notiunea de server apare si cea de arhitectura client-server , care se refera la un ansamblu format dintr-un dispozitiv server (furnizor de informatii) si un dispozitiv (calculator) client, conectate prin intermediul unei retele si care fac schimb de informatii. Cel mai comun exemplu al acestui ansamblu este dat de functionalitatea de partajare a fisierelor in retea (File Sharing). Spre exemplu, un calculator contine un folder partajat (share-uit) si un alt calculator copiaza folderul prin retea. In aceasta situatie, calculatorul care ofera folderul are functia de server iar cel care preia folderul - pe cea de client. Rolul de client/server nu este statornic in acest scenariu, oricare din cele doua calculatoare putand oricand sa detine oricare din functii. Asadar notiunea de server se aplica in momentul in care dispozitivul din retea (calculatorul) ofera informatii sau servicii.


35 GMB Computers

Server web

Un tip particular de server, este server-ul web . Un server web este un sistem care gazduieste si ofera pagini web prin intermediul unei retele. De cele mai multe ori, termenul de server web desemneaza a aplicatie, un program care ruleaza pe calculatorul-server si care este responsabil cu primirea cerintelor de la utilizatori si transferarea paginilor web catre ei. Serverul Web este un computer care furnizeaza pagini web, ceea ce implica că acele pagini web sunt stocate pe el. Fiecare server are o adresa IP (Internet Protocol) şi posibil un nume de domeniu. O adresa IP arată astfel: 150.140.142.81. Totuşi, este mai intuitiv să foloseşti un URL (Uniform Resource Location), care include un nume de domeniu. De exemplu, dacă tastezi URL-ul http://www.upatras.gr/index.html in browser, acesta trimite o cerere serverului al cărui nume de domeniu este upatras.gr. Acest server apoi intoarce pagina numită index.html şi o trimite browserului.

1.4. Definirea şi înţelegerea termenului de URL.

Un localizator uniform de resurse (sau „Adresă uniformă pentru localizarea resurselor”, abreviat URL) este o secvenţă de caractere standardizată, folosită pentru denumirea, localizarea şi identificarea unor resurse de pe Internet, inclusiv documente text, imagini, clipuri video, expuneri de diapozitive, etc. Standardul a fost introdus de Tim Berners-Lee pentru a fi utilizat în World Wide Web, specificaţiile actuale fiind cuprinse în RFC1738. URL-ul este un caz particular al unei specificaţii mai ample numite URI (Identificator uniform de resurse), standardizat de acelaşi W3C.

� Cateva chestiuni despre optimizarea URL-ului pentru motoarele de c ăutare

Prezen ţa cuvintelor-cheie în URL Este preferabil să se utilizeze cuvinte-cheie strategice în URL-uri, mai degrabă decât numere sau elemente lipsite de sens. Realitatea este că motoarele ţin cont de prezenţa cuvintelor-cheie în URL-uri. Totuşi, nu trebuie să aştepţi miracole cu acest element de optimizare.

Atât cât se poate, evită să foloseşti în URL-ul blogului tău cuvintele care aduc prea puţin sens (de exemplu articolele). Dar în anumite cazuri este necesar să fie păstrate, fie pentru că sunt importante pentru identificare, de exemplu ar fi ciudat şi contraproductiv ca un blog despre Neamul Şoimăreştilor să aibă ca URL ceva de genul http://neamsoimaresti.com/.

Bonus pentru AdSense Dacă URL-ul conţine cuvinte-cheie asociate paginii, AdSense va putea să se servească de ele pentru a selecta publicitatea, mai ales atunci când pagina încă nu s-a umplut de conţinut (ulterior, ca în toate cazurile, acesta decide).

Separatoarele de cuvinte în URL

Pentru a separa în mod corect cuvintele din URL-uri, trebuie să se utilizeze caractere interpretate ca fiind separatori. Cel mai bun este linioara clasică (de exemplu, http://urele-cu-linioară.blogspot.com/) şi în niciun caz linioara jos. Atenţie însă, pentru moment MSN Search indexează foarte rar paginile al căror URL are mai mult de două linioare clasice.


36 GMB Computers

Lungimea unui URL

Lungimea nu este o problemă pentru motoarele de căutare, care pot indexa URL-uri foarte lungi. Dimpotrivă, nu este prea practic din punctul de vedere al utilizatorului, care poate greşi pur şi simplu la tastarea adresei, sau, dacă introduce adresa într-un blogroll sau o face publică într-un forum, se constată că este adesea trunchiată pentru a evita deformările de afişaj. Sunt detalii banale, dar câţi vizitatori potenţiali nu se pierd astfel pentru simplul fapt că nu poţi obliga pe nimeni să fie atent! Remarc în treacăt cea mai lungă adresă a unui blog românesc găzduit pe blogspot, care poate fi consultată aici. E haios, recunosc, e pentru Guiness Book, dar e o idee nefericită din punctul de vedere al utilizatorului.

URL multiplu sau nu? Dacă o pagină este accesibilă pornind de la două sau mai multe URL-uri, există un risc privind duplicarea de conţinut (duplicate content). Dacă acelaşi conţinut este accesibil pornind din mai multe locuri, motoarele de căutare încearcă automat să determine ceea ce se numeşte URL canonic, adică URL-ul cel mai legitim al paginii (un criteriu este acela al adresei care are cele mai multe legături pe diverse alte bloguri şi site-uri). Se indexează atunci URL-ul canonic, şi nu se indexează celelalte. Problema este că e dificil de prevăzut care URL va fi reţinut de către motoare. Pe de altă parte, o pagină accesibilă de la mai multe URL-uri are o mare bilă neagră în termeni de strategie a Page Rank-ului, pentru că optimizarea îşi risipeşte eforturile pe mai multe adrese în loc să se concentreze pe una singură. Din acest motiv nu sfătuiesc pe nimeni să apeleze la trucul URL-urilor multiple pentru acelaşi blog.

1.5. Definirea şi înţelegerea sistemului de func ţionare al protocoalelor. Diferen ţierea protocoalele primare şi modalit ăţile de folosire: TCP/IP, HTTP, HTTPS, FTP.

Un protocol este un sistem de reguli şi proseduri ce guvernează comunicaţia dintre două dispozitive. Există o mul ţime de protocoale dar nu toate sunt compatibile, dar, atâta timp cât cele două dispozitive folosesc acelaşi protocol, ele pot schimba date. Anumite protocoale afectează legăturile hardware, În timp ce alte protocoale afectează transmisiile de date inclusiv parametrii şi semnalele folosite În transmisiile asincrone (În general modemul). Pe scurt, protocoalele reprezintă de fapt o modalitate prin intermediul căreia diferite modele de calculatoare pot comunica Între ele. Există mai multe tipuri de protocoale:

• ~ Protocoalele de aplicaţii - oferă schimbul de date Între aplicaţiile existente Într-o reţea , ca de exemplu :

• File Transfer Protocol (FTP) sau Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) File Transfer Protocol (FTP) este un proces ce permite schimbul de fişiere Între două calculatoare.

• Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) este un protocol folosit la transmiterea • mesajelor electronice. • ~ Protocoalele de transport - ca de exemplu Transmission Control Protocol (TCP)

- controlează modul de transmitere a datelor şi asigură transmiterea corectă a datelor Între utilizatori

• ~ Protocoalele de reţea - ca de exemplu Internet Protocol (IP) - cel mai simplu protocol de comunicare Între calculatoare ce asigură transmiterea informaţiilor sub forma unor pachete (un pachet este o informaţie logică ce cuprinde informaţii atât despre localizarea datelor cât şi despre datele utilizatorului).

• Transmission Control Protocol/Internet Protocol (TC P/IP) este protocolul standard folosit pentru a comunica de-a lungul Internetului.

• Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este o metodă prin care paginile WWW sunt transferate prin reţea. HTTP este un protocol simplu care descrie cererile recepţionate de la clienţi şi răspunsurile primite de la servere.

• Hypertext Transfer Protocol Secure (HTTPS) reprezintă o combinaţie a protocoalelor HTTP şi SSLITLS care permite criptarea datelor schimbate cu un server web şi autentificarea acestuia, prin intermediul certificatelor digitale emise de autorităţi


37 GMB Computers

de certifica re (de exemplu VeriSign, Thawte Consulting). Se pot consulta informaţii despre identitatea server-ului prin click pe butonul cu un lacăt ce apare În bara de adrese sau de stare a browser-ului utilizat.

Conexiunile HTTPS protejează de instruşi transferul datelor şi sunt folosite În mare parte În operaţiuni de plată pe World Wide Web şi operaţiuni importante În cadrul sistemelor informaţionale corporative

1.6. Informa ţia de pe Web Securitate • Conceptul de site web protejat (folosirea numelui de utilizator şi a unei parole) Unele site-uri oferă posibilitatea păstrării confidenţialităţii datelor dumneavoastră. De aceea pentru a avea acces la date va trebui să aveţi creat un cont şi anume va trebui să aveţi un nume de utilizator (username) şi o parolă (password). Cu acest nume de utilizator şi cu parola puteţi avea acces la datele din contul dumneavoastră . Exemplu de site web protejat este orice site de mail. • Criptarea datelor şi utilizarea acesteia Criptarea sau codificarea datelor este procesul cu ajutorul caruia informaţia este greu de descifrat sau de citit. Scopul criptării este acela de a nu permite accesul persoanelor neautorizate la anumite date În timpul transmiterii lor sau atunci când sunt păstrate pe diferite suporturi magnetice. Pentru a decodifica datele este necesară o cheie de decodificare. Au apărut diferite tipuri de codificări imposibil de spart ce au condus la discuţii foarte mari deoarece aceste coduri pot fi folosite de organizaţiile teroriste pentru comunicare. • Conceptul de certificat digital O dată cu dezvoltarea reţelei Internet, a apărut necesitatea autentificării unor documente În format electronic transmise În reţea. Dezvoltarea sistemelor de plată non-cash, a comerţului electronic, a telefoniei mobile şi În general a tuturor mijloacelor de transmisie de date care necesită criptare sau autentificare a condus la crearea unei noi situaţii juridice. O semnătur ă digital ă reprezintă o informaţie care ÎI identifică pe expeditorul unui document. Semnătura digitală este creată prin criptarea conţinutului documentului, folosind cheia criptografica a expeditorului. Aceasta face ca semnătura să fie unică atât pentru fişier, cât şi pentru deţinătorul cheii. Orice modificări aduse documentului afectează semnătura , oferindu-se astfel atât integritate, cât şi autentificare. Semnăturile digitale utilizează criptarea asimetrică , În care se foloseşte o cheie pentru a crea semnătura şi o altă cheie, legată de prima, pentru a o verifica. Într-un sistem de securitate a cheii publice, toţi participanţii au nevoie de propria cheie de semnare, sau cheie privată. Certificatele sunt emise de terţi de Încredere, cunoscuţi sub numele de autorităţi de certifica re (AC), care Îşi asumă responsabilitatea pentru identificarea utilizatorilor şi pentru acordarea cheilor. AC-urile sunt deseori administrate de companii care sunt În măsură să garanteze pentru dreptul de desfăşurare a afacerii. În mod asemănător, companiile mari pot folosi AC-uri interne organizaţionale pentru a identifica personalul şi funcţia fiecăruia , În scopul autentificării tranzacţiilor de comerţ electronic. Orice persoană care doreşte să obţină un certificat digital se adresează mai Întâi unei autorităţi de certificare autorizată . Orice autoritate de certificare solicită utilizatorului informaţii minime privind identitatea acestuia, Înainte de a-i elibera acest certificat. După furnizarea acestor informaţii şi verificarea lor, autoritatea de certificare respectivă aprobă sau respinge, după caz, cererea formulată de către acea persoană . Cele mai folosite certificate se bazează pe standardul ITU-T X. 509. Aceasta este


38 GMB Computers

o tehnologie fundamentală folosită În Windows 2000 PKI (Public Key Infrastructure). Trebuie Însă reţinut că acesta nu este singurul mod de certificare. • Termenul de malware . Tipuri de viruşi Termenul malware identifică o categorie de programe de calculator create intenţionat pentru a deteriora sau a se infiltra Întru-un computer sau reţea de computere, fără consimţământul proprietarului / utilizatorului. Este folosit ca termen general pentru a desemna orice formă intruzivă , supărătoare de cod de program. Termenul de virus este folosit uneori pentru a identifica toate formele de malware, inclusiv viruşii de Calculator. În prezent există un număr foarte mare de viruşi. Printre cei mai importanţi , amintim: - vierme (worm) - nu solicită un program "gazdă ", fiind greu de descoperit. EI se reproduce prin autocopierea de la un calculator la altul prin intermediul reţelei. Obiectivul principal constă În blocarea calculatoarelor şi reţelelor . Spre deosebire de viruşi , viermii nu infectează fişierele . - virus - sunt programe de calculator proiectate să infecteze fişiere . Se găsesc În codurile programelor infectate şi acţionează când aceste programe sunt rulate. Pot fi programaţi să se activeze când sunt Îndeplinite anumite condiţii (o anumită dată calendaristică , o anumită acţiune a utilizatorului etc). Aceste mici programe distrug informaţiile aflate pe calculator şi Împiedică funcţionarea aplicaţiilor . - cal troian (trojan) - nu are nevoie de "gazdă " şi nu proliferează . Un "cal troian" se va ascunde Într-un program cunoscut permiţând accesul şi controlul deplin la calculatorul infectat. La instalare, nu creează suspiciuni utilizatorului şi nici nu atrage atenţia . Acest tip de virus atacă şi distruge datele de pe hard-disk. - programe spion (spyware) - aplicaţii ce colectează informaţii despre o persoană sau organizaţie fără ştiinţa şi consimţământul acestora. Aceste programe fură date ce sunt folosite În scopuri publicitare sau financiare. Tipul de informaţii furate variază de la nume si parole de utilizatori, adrese IP şi DNS până la date utilizate În operaţiuni de plată folosind servicii de online banking si magazine virtuale. - păcăleli (hoax) - sunt mesaje trimise prin e-mail care conţin avertizări false despre un virus existent şi care cer să fie avertizate toate persoanele cunoscute. Uneori, aceste avertizări conţin şi fişiere ataşate menite, chipurile, să stopeze sau să elimine virusul. Retrimiterea mesajului la alte destinaţii face ca virusul să se multiplice. - macro - se va folosi de facilitatea de a crea macrocomenzi oferită de unele programe cum ar fi Microsoft Oftice şi Lotus Ami Pro. Dacă utilizatorul va folosi facilităţile oferite prin crearea de comenzi macro pentru a-şi uşura munca, virusul va folosi această facilitate pentru a se răspândi şi a-şi Îndeplini scopul distructiv. Viruşii de macro infectează fişierele de tip document şi se răspândesc cu ajutorul documentelor transmise Între utilizatori. Astfel că atunci când copiaţi anumite fişiere pe calculator de pe Internet există pericolul ca aceste fişiere să conţină diferiţi viruşi care să ducă la funcţionarea necorespunzătoare a sistemului de operare. De aceea trebuie ca atunci când copiaţi ceva de pe Internet să verificaţi fişierul respectiv cu ajutorul unui program antivirus. • Pericolul folosirii c ărţilor de credit pe Internet Nu este tocmai recomandat să utilizaţi cărţile de credit pentru a cumpăra diferite produse de pe Internet, deoarece există pericolul de a fi făcut public contul dumneavoastră de card şi atunci altcineva ar putea folosi banii din contul dumneavoastră . • Termenul Firewall şi protejarea re ţelelor de calculatoare Firewall-ul este un sistem de securitate, de obicei format dintr-o combinaţie de hardware şi software, cu scopul de a proteja o reţea Împotriva ameninţărilor ce vin din partea altor retele, ca de exemplu Internetul. Firewall-urile Împiedică comunicarea directă cu calc'ulatoarele externe reţelei şi vice versa. În locul comunicării directe, toate informaţiile sunt filtrate de un proxy server. Firewall-ul Înregistrează atât volumul de informaţii schimbat cu celelalte calculatoare, cât şi Încercările persoanelor neautorizate de a căpăta acces la date.


39 GMB Computers

Proxy server este o componentă a unui firewall care organizează traficul pe internet de la o reţea LAN, cât şi către o reţea LAN. EI decide dacă Iasă diferite mesaje să treacă prin reţea, oferă acces la reţea şi filtrează diferitele cereri venite din partea utilizatorilor pentru a evita accesul persoanelor neautorizate. Un cont utilizator este un set de informaţii ce comunică sistemului de operare ce resurse (fişiere, directoare, aplicaţii, dispozitive periferice şi de stocare) puteţi să accesaţi, ce permisiuni de modificări aveţi şi care sunt preferinţele personale, cum ar fi fundalul pentru desktop şi alte setări. Conturile utilizator permit partajarea resurselor cu alţi utilizatori, dar În acelaşi timp să aveţi fişiere şi setări proprii. Fiecare persoană accesează computerul cu un nume de utilizator şi o parolă, astfel Încât doar utilizatorii autorizaţi să aibă acces. • Programe de Control Parental Programele de Control Parental ajută la gestionarea modului În care copii utilizează computerul. Aveţi posibilitatea să setaţi următoarele opţiuni: Limite de timp - permite folosirea computerului În anumite intervale de timp; se pot stabili diferite ore pentru fiecare zi a săptămânii ; dacă sunteţi conectaţi şi timpul expiră, copii vor fi deconectaţi automat. Jocuri - controlaţi accesul la jocuri, alegeţi un nivel de evaluare, tipurile de conţinut ce vor fi blocate; Blocarea anumitor programe - stabiliţi ce programe vor fi blocate să ruleze; Interzicerea accesului la anumite site-uri web; Monitorizarea lucrului cu computerul.

1.7. Identificarea avantajelor de a publica informa ţii pe Web: beneficiile materiale, accesul la informa ţie a unui public larg, uşurin ţa în actualizare, interactivitatea cu publicul.

Avantajele internetului drept canal de promovare pentru produse sau servicii

Este un mijloc rapid si usor de accesat de catre oricine, utilizat pentru informare de un numar crescator de persoane;

Internetul este o unealta perfecta pentru informare si invatare.

Este un mijloc de comunicare foarte flexibil, are capacitatea de a modifica imediat continutul unui mesaj, putand reactiona imediat sub imboldul presiunii concurentiale;

Are avantajul ca poate „transporta” mesaje publicitare complicate, ce pot contine in acelasi timp text, imagine si sunet in proportia dorita de client (mesaje multimedia);

Costurile publicitatii pe internet sunt mici comparativ cu celelalte modalitati de promovare de produs, serviciu sau marca;

In actualul peisaj oferit de massmedia traditionala, internetul reprezinta canalul cu cea mai mare raza de actiune ce poate fi utilizat pentru realizarea unor campanii de publicitate nationale sau globale.

Dezavantajele utilizarii internetului in publicitate:


40 GMB Computers

Consumatorii in varsta prezinta inca reticenta in a utiliza internetul pentru achizitii de produse sau servicii deoarece trebuie sa-si ofere informatiile cartilor de credit, iar site-urile destinate tranzactiilor si comertului nu sunt mereu sigure.

Numarul mare de oferte disponibile si imposibilitatea de a intra in contact direct cu produsul ii determina pe multi consumatori sa prefere mijloacele traditionale de informare si achizitie.

Unii consumatori prefera achizitionarea unui produs sau serviciu direct, astfel le ofera mai multa incredere si au senzatia de control asupra situatiei.

Este evident ca sunt mai multe avantaje ale publicitatii pe Internet, unele poate nedescoperite inca. Concluzia este ca evolutia actuala a internetului ofera solutii din ce in ce mai variate de promovare. Publicitatea pe internet fiind mult mai raspandita decat cea din media traditionala.

AVANTAJELE TANGIBILE Creşterea vânzărilor, care conduce la creşterea veniturilor prin câştigarea de: O noi clienţi, noi pieţe de desfacere O clienţi existenţi (vânzări repetate) O clienţi existenţi (vânzări indirecte)Reducerea costurilor de marketing prin: Ø reducerea timpului de servire a clienţilor Ø vânzări online Ø reducerea costurilor privind imprimarea şi distribuirea elementelor de publicitateReducerea costurilor de aprovizionare: Ø nivel redus al inventarului Øcreşterea competiţiei între furnizori Ø reducerea timpului de procesare a comenzilor Reducerea costurilor administrative prin intermediul unor procese de afaceri maieficiente, cum ar fi recrutarea personalului sau plata facturilor AVANTAJE INTANGIBILE Prezentarea imaginii firmeiBrandulCampanii de marketing mai rapide şi mai eficiente, inclusiv PR Cicluri de producţie ale produselor mai rapide, care permit o adaptare mairapidă la cerinţele pieţeiÎmbunătăţirea serviciilor oferite clienţilor Adaptarea la cerinţele viitoruluiSatisfacerea dorinţelor consumatorilor cât mai bineIdentificarea de noi parteneri de afaceri şi imbunătăţirea relaţiilor cu partenerii mai vechiUn management mai bun al informaţiilor de marketing şi mai ales al celor referitoare la clienţiFeedback din partea clienţilor în ceea ce priveşte produsele sau serviciileoferite Principalele avantajele ale comer ţului electronic Ca şi un mediu comercial, Web oferă un număr important de beneficii care pot fi examinate atât la nivelul consumatorilor cât şi la nivelul firmelor Un beneficiu important al consumatorilor este accesul la cantitatea mare deinformaţii dinamice pentru sprijinirea luării deciziilor. În plus caracterul interactiv aWebului permite căutare mai adâncă, neliniară iniţiată şi controlată de clienţi. De acum încolo, comunicarea prin Web este mai mult condusă de client, faţă de mass-media tradiţională, dirijată de cerinţele furnizorului.Abilitatea Webului de a aduna, analiza şi controla cantităţi mari de date poate permite compararea cumpărărilor şi accelerarea procesului de găsire a articolelor.Webul facilitează proba şi permite pe moment o satisfacţie, clienţii pot testa produsele online ceea ce stimulează cumpărările. De asemenea există probabilitateaca produsele greu de găsit să fie disponibile şi o selecţie mai largă a articolelor datorită lărgimii şi eficienţei Webului. În plus avantajele pentru consumatorii industriali sunt date de costurile reduse datorită competiţiei în procurarea materiilor prime,


41 GMB Computers

deoarece mai mulţi furnizori pot concura întro piaţă electronică deschisă.Acesta determină pe competitori să ofere produse de gamă largă şi de mai bunăcalitate şi de a produce articole conform cererii. Din poziţia de cumpărător, câştigul esenţial este timpul deoarece acelaşi produs /serviciu poate fi cumpărat mai ieftin, putând fi vizitate mai multe magazine întruntimp scurt. Din punct de vedere al companiilor ce utilizează comerţul electronic avantajele sunt multiple: Ø creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicaţiile internaţionale; Ø îmbunătăţirea eficienţei, dat fiind faptul că datele nu mai trebuie retastate manualatât în calculatorul vânzătorului, cât şi al cumpărătorului, permiţând mâinii delucru să fie utilizată mai productiv; erorile de retastare se elimină; ciclurile de producţie şi cumpărare se reduc drastic Ø reducerea unor costuri, utilizând emailul scad costurile cu poşta sau mesagerieiar EDI poate însemna o mare reducere a stocurilor şi a costurilor legate de ciclulde cumpărare; Ø întărirea relaţiilor cu clienţii şi cu furnizorii, prin siteul Web al companiei care prezintă permanent partenerilor ultimele informaţii necesare acestora iar EDIimplică lucrul întro strânsă legătură a partenerilor; Ø o cale rapidă şi comodă de furnizare a informaţiilor despre o companie sau despre produsele sale prin intermediul unor siteuri www, a Intraneturilor sau Extraneturilor. Ø canale alternative de vânzare, cum sunt afacerile prin intermediul unui site Web.1. Beneficii pentru firme Extinderea la pieţe internaţionale;

• Scădera costului de creare, procesare, distribuire, păstrare şi găsire ainformaţiei bazată pe hârtie;

• Creează posibilitatea modelării produselor şi serviciilor pe nevoilecumpărătorilor; • Costuri de comunicaţie mai mici.2. Beneficii pentru consumatori • Dă posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii 24h/zi,în tot timpul

anului din aproape orice locaţie; • Acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere; • Cumpărătorii pot să aleagă mai uşor cel mai mic preţ pentru un produs sauserviciu.

Tipologia pie ţelor electronice globale Literatura de specialitate clasifică pieţele electronice globale în patru grupe: Ø pieţe electronice intrinsec globale care se ocupă cu produse globale,consumatori, furnizori (exemplu: întreţinere, reparaţii, automobile). Ø pieţe locale global organizate (de exemplu, licitaţiile de bunuri perisabile); Ø pieţe locale cu infrastructură globală ; Ø asociaţii de export în care produsele sunt exportate global prin colaborarea producătorilor. 3. Beneficii pentru societate Dă posibilitatea mai multor persoane să lucreze de acasă şi să cumpere de acasă ceea ce rezultă în trafic mai mic pe străzi şi popualre scăzută aaerului; Permite ca anumite mărfuri să fie vândute la preţuri mai scăzute, cuavantaje pentru cei cu venituri mai mici;


42 GMB Computers

Creşte eficienţa şi/sau îmbunătăţesc calitatea.Beneficiile firmei sunt canalizate îndeosebi în domeniul distribu ţiei , comunic ării , precum şi beneficii opera ţionale. Prin utilizarea Webului ca un canal de distribuţie,costurile de distribuţie sau costul vânzării se contractează la zero. Acesta este mai probabil în domeniul publicităţii, furnizarea informaţiilor sau produse digitale. Mai mult, cumpărătorii şi vânzătorii se pot contacta direct eliminând cheltuieli demarketing şi constrângerile impuse de asemenea interacţiuni în lumea terestră, făcânddistribuţia mai eficientă. Timpul pentru desăvârşirea tranzacţiilor comerciale sereduce, transformânduse în eficienţe adiţionale. Tehnologia oferă firmelor oportunitatea de a monitoriza alegerile consumatorilor prin dezvăluirea preferinţelor lor în comportamentul de navigare şi cumpărare prin Web.În general firmele utilizează Webul pentru a furniza informaţii despre firmă şidespre oferta lor, precum şi pentru comunicare internă şi externă cu alte firme şiconsumatori. Siteurile Web sunt la dispoziţia clienţilor 24 de ore pe zi,7 zile pesăptămână. Caracterul interactiv al mediului poate fi folosit de marketeri pentruatragerea atenţiei clienţilor, prin angajarea lor întrun dialog care este o comoditate pentru ambele părţi, acesta oferind oportunitatea de a croi comunicaţie precisă cuconsumatorii individuali, permiţând clienţilor de a solicita informaţii cât doresc.Obţinerea informaţiilor relevante despre clienţi, care sunt utilizate în scopul de aservi mai eficient în viitor permite firmelor să dea informaţii clienţilor despre ofertelelor şi de a obţine informaţii despre clienţi, despre necesităţi, preferinţele lor. Unaspect important este oportunitatea competiţiei bazate pe axele specialităţii în loc deaxele preţurilor.Beneficiile operaţionale ale Webului, în cazul vânzărilor, sunt erori reduse şi câştigde timp în procesarea informaţiilor; costuri reduse prin accesarea electronică a bazelor de date a ofertei. În plus este facilitată crearea de noi pieţe şi segmente de piaţă precum şi intrarea mai uşoară pe pieţele existente şi timp mai redus pentrutranzacţii. Prin acesta este mai uşoară şi mai ieftină găsirea clienţilor potenţialieliminând şi obstacolele dintre diferiţi paşi ai subproceselor de afaceri.

1.8. Definirea şi înţelegerea termenului de hyperlink.

Ce este un Hyperlink? Un hyperlink , descrie o referinţa care poate fi accesata direct din cadrul unui document hypertext. Această zonă din care hyperlink-ul poate fi activat se numeşte ancora. Ţinta este locul către ceea ce indica link-ul,aceasta putând fi o altă locaţie în cadrul aceleaşi pagini sau aceluiaşi document, o alta pagină sau document, sau o locaţie specifică în interiorul unei alte pagini sau document- depinde de tipul de hypertext.Acţiunea de a insera un hyperlink în alt loc poartă denumirea “a pune link”. Structura unei adrese Web Orice calculator aflat in reţea are o anumită adresă (adresa IP) ce Îi permite să fie identificat În mod unic În cadrul reţelei. Adresa IP este formată din adresa de reţea şi adresa calculatorului care primeşte mesajul. Ea reprezintă un număr pozitiv reprezentat pe 32 de biţi. Structura generală a unei astfel de adrese este formata din trei părţi: o parte care indica tipul adresei, o parte care i dentifica reţeaua la care este conectat sistemul şi o alta care identifica conexiunea prin care sistemul se leaga la reţea . Adresa IP este formată din clasă.reţea.gazdă . Clasa adresei - În funcţie de clasa careia îi aparţine adresa, numarul de biţi rezervaţi pentru celelalte câmpuri va fi diferit. În prezent exista patru clase de adrese: clasa A, clasa 8, clasa C şi clasa D. Adresele din clasa A utilizeaza primii 8 biţi pentru identificarea reţelei , iar urmatorii 24 de biţi pentru identificarea gazdelor. Adresele din aceasta clasa au În prima poziţie bitul O; urmatorii 7 biţi ai primului octet identifica reţeaua fizica (deci pot exista pâna la 128 de adrese disponibile), iar urmatorii 24 de biţi identifica calculatorul (host-ul) conectat la reţea . O reţea


43 GMB Computers

din aceasta clasa poate avea practic un numar nelimitat de calculatoare (16.777.214). Această clasă este destinată adresării reţelelor de dimensiuni foarte mari (Ia nivel mondial). Adresele din clasa B utilizeaza primii 16 biţi pentru identificarea reţelei , iar urmatorii 16 de biţi pentru identificarea gazdelor. Aceste adrese au În primele doua poziţii biţii 1 şi O; urmatorii 14 biţi identifica reţeaua fizica, iar ultimii 16 biţi identifica calculatorul conectat la reţea (65.534). Această clasă este destinată adresării reţelelor de dimensiuni medii (universităţi , centre de cercetare). Adresele din clasa C prezinta în primele trei poziţii biţii 1, 1, şi O; urmatorii 21 de biţi identifica reţeaua - deci pot exista pâna la 2.097.151 reţele cu aceasta adresa – iar urmatorii 8 biţi identifica calculatorul conectat la reţea. Prin această clasă sunt adresate reţelele de dimensiuni mici. Adresele din clasa D sunt deocamdata neutilizate şi încep cu grupul 1110 în primele patru poziţii , iar restul de 28 de biţi sunt rezervaţi. În prezent sunt utilizate aceste adrese pentru difuzarea mesajelor de la un sistem catre un grup de sisteme din reţeaua globala. Asemănător trimiterii unei scrisori, trebuie În primul rând să cunoaşteţi numele străzii (Ia noi adresa de reţea) şi apoi numărul unde trimiteţi scrisoarea (Ia noi adresa calculatorului care primeşte mesajul) . De exemplu în adresa: 192.168.0.3 numerele 192.168 corespund adresei de reţea şi numerele 0.3 corespund adresei calculatorului care primeşte mesajul. Odată cu lărgirea Internetului, era tot mai greu de realizat o evidenţă a numelor tuturor calculatoarelor gazdă , astfel că a apărut necesitatea utilizării unei forme mai convenabile de adresare şi denumire. Astfel , a fost creat un sistem de denumire numit DNS (Domain Name System), care structurează sistemul de nume din Internet pe domenii şi subdomenii. Un nume de calculator este constituit În cadrul reţelei Internet din mai multe domenii separate de punct. Punctul reprezintă legătura cu nivelul superior, domeniul cel mai din stânga fiind domeniul de nivel inferior, iar domeniul cel mai din dreapta reprezintă nivelul cel mai Înalt. De exemplu în cadrul adresei ecdl.org.ro, ecdl reprezintă un subdomeniu În cadrul domeniului org, care la rândul lui reprezintă un subdomeniu În cadrul domeniului ro. Practic reţeaua internet se împarte în sute de domenii de nivel superior care fiecare la rândul său se împarte în subdomenii şi aşa mai departe. Numărul total de domenii nu se cunoaşte dinainte, ci depinde de sistemul de organizare adoptat. Practic cele mai cunoscute domenii sunt cele: generice - care indică în general un domeniu organizaţional de ţară - reprezintă un cod cu ajutorul căruia se identifică ţara de apartenenţă a domeniului. Dintre cele mai cunoscute domenii generice putem enumera:

Domeniile de ţară În general sunt formate din două litere şi corespund codului internaţional al maşinilor.


44 GMB Computers

1.9. Fundamentele HTML-ului

Istoric al Limbajului HTML Unul din primele elemente fundamentale ale WWW ( World Wide Web) este HTML (Hypertext Markup Language), care descrie formatul primar in care documentele sunt distribuite si vazute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma, structurarea formatarii si legaturile hypertext, fac din ele un foarte bun format pentru documentele Internet si Web. Primele specificatii de baza ale Web-ului au fost HTML, HTTP si URL. HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. HTML a fost vazut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizeaza computere diferite si schimba intre ei informatie utilizand Internetul. Erau prin urmare necesare cateva trasaturi: Independenta de platforma, posibilitati hypertext si structurarea documentelor. Independenta de platforma inseamna ca un document poate fi afisat in mod asemanator de computere diferite ( deci cu fonte, grafica si culori diferite ), lucru vital pentru o audienta atat de variata. Hipertext inseamna ca orice cuvant, fraza, imagine sau alt element al documentului vazut de un utilizator ( client ) poate face referinta la un alt document, ceea ce usureaza mult navigarea intre multiple documente sau chiar in interiorul aceluiasi document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format in altul, precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

1.10. Definirea şi înţelegerea termenului de HTML În ţelegerea c ă HTML este un limbaj independent de un anumit soft şi este scris în format text.

HTML sau HyperText Markup Language este, asa cum o sugerează si definitia, un limbaj de marcare pentru hypertext. Poate esti putin îngrijorat când vezi că HTML este un limbaj de marcare si esti îngrozit de gândul că trebuie să înveti asa ceva. Este cazul să nu-ti faci probleme întrucît HTML este un limbaj de marcare si nu un limbaj de programare precum C, C++, VisualBasic, etc.

Ei bine, Hipertext se referă la modalitatea în care se fac legăturile intre diferite documente HTML. În fapt, hipertext trebuie înteles ca un text mai profund decât decât un text normal. De exemplu, o pagină de hypertext nu este doar o simplă pagină de text, asa cum ai fi tentat să crezi la prima vedere. Ea este o pagină care, pe lângă textul propriuzis, mai contine si niste legături (hiperlegături) către alte texte care abordează acelasi subiect ca si cel tratat în pagina de unde se fac legăturile (hiperlegăturile sunt acele texte subliniate sau nu, de cele mai mute ori scrise cu albastru si, atunci când ne pozitionăm cu mouse-ul asupra lor, cursorul devine activ). Astfel vom constata că, pentru un subiect oarecare, avem la dispozitie o documentatie impresionantă ce poate fi accesată de la o simplă pagină de hipertext (prin intermediul hiperlegăturilor). Datorită acestor trimiteri către alte texte constatăm că textul initial are o profunzime mult mai mare, decât ar avea un text normal care este limitat doar la ceea ce se vede. Pentru a simplifica lucrurile hypertextul trebuie înteles ca un text cu legături către alte texte.


45 GMB Computers

O parte dintre avantajele hipertextului fata de textul tiparit sint: · forma neliniara a hipertextului ofera capabilitati eficiente de parcurgere a continutului; · mediile electronice pot stoca o cantitate impresionanta de informatii; · hipertextul ofera o mai buna vizualizare a continutului si o navigare rapida, oricât de complexe ar fi documentele, tinind cont de specificatiile utilizatorilor; · in cadrul sistemelor hipertext, interogarile, filtrarile, diversele preferinte si adnotarile utilizatorilor pot fi refolosite ori de cite ori este necesar, putind fi stocate in cadrul structurii hipertext a documentelor folosite.

1.11. Înţelegerea c ă site-urile realizate în HTML sunt realizate pe o structur ă ierarhic ă

O structura hipertext compusa din mai multe noduri si modul de vizualizare folosind un

browser hipertext

Legaturile sint conexiuni intre noduri (sau concepte) dependente unul de altul, putind fibidirectionale sau doar unidirectionale. Si legaturilor li se pot asocia tipuri (legatura despecificare, de elaborare, legatura membru, legatura de opozitie etc.), definind natura relatiei dintre noduri. Legaturile pot fi referentiale (nonierarhice, utile pentru realizarea referintelor incrucisate, ele fiind cele deosebesc cel mai bine hipertextul de celelalte forme de stocare a informatiei) sau organizationale (denumite ierarhice sau structurale, ilustrind relatiile parinte-copil dintre noduri, folosite la organizarea nodurilor in maniera ierarhica intro structura stricta). Legaturile organizationale sint esentiale pentru liniarizarea hipertextului si permit autorilor sa verifice coerenta structurii hipertext

Structura unui document HTML


46 GMB Computers

Înainte de orice comentariu, să considerăm următorul exemplu:

<HTML> <HEAD> <TITLE>PRIMUL DOCUMENT</TITLE> </HEAD> <BODY> <H4>PRIMUL EXEMPLU</H4> <P>Acesta este un paragraf</P> </BODY> </HTML>

mai jos este redat rezultatul unui asemenea document:

PRIMUL EXEMPLU

Acesta este un paragraf

Să analizăm exemplul de mai sus. Acesta este un exemplu de document HTML cu un numar minim de elemente. Structura minimă obligatorie a unui document HTML este formată din elementele HTML, HEAD, TITLE si BODY iar ordinea de aparitie a acestora este ca în exemplul prezentat.

• Primul element va fi elementul HTML (mai exact tag-ul de început al acestui element). Între tagul de început si tagul de sfîrsit al elementului HTML se vor regăsi toate elementele ce intră in structura unui document HTML.

• Următorul element este elementul HEAD. Între tag-urile acestui element vor fi cuprinse alte elemente care vor contine diferite date cum ar fi autorul documentului, descrieri ale documentului, cuvinte reprezentative care sunt utilizate de motoarele de cautare ( Yahoo, AltaVista, Lycos, etc), stilul documentului, titlul documentului, etc. Aceste elemente vor fi luate în discutie într-o alta sectiune.

• Cu exceptia elementului TITLE, toate celelalte elemente cuprinse între tag-urile elementului HEAD nu vor fi afisate in fereastra browserului . În exemplul nostru am folosit elementul TITLE. Acesta nu semnifică numele fisierului HTML ci reprezintă titlul documentului si va fi afisat in bara de titlu a browserului (adică acea bară care este de culoare albastră cind este activă care contine si butoanele de maximizare, minimizare si închidere a browserului).

• După elementul HEAD urmează tagurile elementului BODY. Între tag-urile acestui element vor fi incluse toate elementele care vor fi afisate în fereastra browserului, adică acele elemente care au un impact vizual asupra paginii de web. În exemplul de mai sus nu sunt decît două elemente si anume un antet ( sau titlu ) definit de elementul H si un paragraf definit cu ajutorul elementului P. Lista elementelor ce pot fi incluse intre tag-urile elemenului BODY este mai cuprinzătoare si va fi prezentată în continuare.

Tipuri de elemente HTML

Când am discutat despre elemente si tag-uri, nu am prezentat câte tipuri de elemente HTML există. Acum, după ce ai văzut care este structura obligatorie a unui document HTML, vei putea să întelegi de câte feluri sunt elementele HTML.

Elementele HTML sunt de două feluri:

1. Elementele cuprinse între tag-urile elementului BODY sunt denumite generic elemente de tip Block-Level. Cu alte cuvinte, sunt elemente care definesc o structură mai mare în cadrul unui text cum ar fi paragrafe, liste, citate mai mari, tabele, etc. Exemple de elemente block-level: P, TABLE, UL, OL, BLOCKQUOTE, etc

2. Elementele care actionează asupra unei portiuni de text, care sunt cuprinse în cadrul unui element de tip Block-Level, se numesc elemente de tip inline (continute într-o linie de text). Cele mai utilizate elemente de tip inline sunt elementele cu ajutorul cărora se modifică aspectul textului sau mai tehnic spus sunt acele elemente cu ajutorul cărora se realizează formatarea textului. Elementele de tip inline nu se limitează dor la elementele de formatare acestea fiind doar o parte dintre ele. Exemple de elemente


47 GMB Computers

inline: EM, I, B, STRONG, BIG, A, BR, FONT, etc. Pe măsură ce vei avansa vei afla mai multe despre aceste elemente.

Pentru a exemplifica cele de mai sus să considerăm urmatorul exemplu:

<P> Acesta <EM> este </EM> un paragraf </P>

În acest exemplu elementul P este un element de tip block-level si elementul EM, care este continut de elementul P, este un element de tip inline.

Observatie : un element de tip inline poate fi continut în orice element de tip block-level dar nu orice element de tip block-level poate fi continut de un alt element de tip block-level. Pe lîngă acest lucru trebuie acordată o mare atentie si modului de realizare a unor astfel de constructii, evitînduse constructiile înlăntuite.

Titlul sau Antetul unui document

Un document poate contine unul sau mai multe titluri. Pentru aceasta HTML dispune de elementul H (heading). Forma generală este:

<Hnr> TITLU </Hnr>

unde nr este un număr ce poate avea valori de la 1 la 6 în functie de importanta care o are titlul respectiv în cadrul documentului. H1 va duce la realizarea de titluri foarte evidente iar H6 va reprezenta forma cea mai putin evidentă. Mai jos sunt redate modurile de afisare pentru fiecare valoare în parte.

<H1>Titlu realizat cu H1</H1> <H2>Titlu realizat cu H2</H2> <H3>Titlu realizat cu H3</H3> <H4>Titlu realizat cu H4</H4> <H5>Titlu realizat cu H5</H5> <H6>Titlu realizat cu H6</H6>

Modul de afisare al titlurilor diferă în functie de fonturile utilizate (setul de caractere care este utilizat pentru afisarea paginii în fereastra browserului). De exemplu chiar dacă utilizăm H2 pentru realizarea titlurilor, modul de prezentare poate diferi dacă sunt utilizate fonturi diferite. În exemplul de mai jos am prezentat un asemenea caz.

Pentru alinierea pe orizontală se foloseste atributul ALIGN iar valorile pe care le poate lua sunt left, right, center si justify. Mai jos este un exemlu de titlu centrat în pagină.

<H3 ALIGN="center">Acest titlu este centrat</H3>

Acest titlu este centrat

Notă: utilizarea elementului H trebuie făcută cu dicernămînt. Ca regulă generală nu este estetic să intercalăm în sens invers două titluri de mărimi diferite, adică să avem în pagină o succesiune de titluri de forma H2, H1, H5. Ele trebuie utilizate în ordinea importantei care o sugerează si este corect să le folosim într-o ordine descrescătoare. Aruncă o privire la exemplul următor si încearcă să-ti imaginezi cît de inestetic ar putea arăta o pagină în care să fie prezente titluri în succesiunea prezentată mai jos.

Titlu realizat cu H2


48 GMB Computers



1.12. Înţelegerea rolului recomandat de HTML pentru consor ţiul W3C. Înţelegerea beneficiilor recomandate ofer ă: interoperabilitatea site-urilor Web fa ţă de browsere, accesibilitatea fa ţă de persoanele cu dizabilit ăţi

Standardul official HTML este World Wide Web Consortium (W3C), care este afiliat la Internet Engineering Task Force (IETF). W3C a enuntat cateva versiuni ale specificatiei HTML, printre care si HTML 2.0, HTML 3.0, HTML 3.2, HTML 4.0 si, cel mai recent, HTML 4.01. In acelasi timp, autorii de browsere, cum ar fi Netscape si Microsoft, au dezvoltat adesea propriile “extensii” HTML in afara procesului standard si le-au incorporate in browserele lor. In unele cazuri, cum ar fi tagul Netscape, aceste extensii au devenit standarde adoptate de autorii de browsere. In mai 1996, W3C a scos pe piata specificatia HTML 3.2, care era proiectata sa reflecte si sa standardizeze practicile acceptatela scara larga. Deci, HTML 3.2 include tagurile HTML 3.0 ce erau adoptate de autorii de browsere ca Netscape si Microsoft plus extensii HTML raspandite. In bilantul asupra HTML, W3C recomanda ca providerii de informatii sa utilizeze specificatia HTML 3.2. Versiunile curente ale majoritatii browserelor ar trebui sa suporte toate, sau aproape aceste taguri. În prezent, HTML 4.0 este mai putin utilizat fiind deja publicate specificatiile HTML 4.01.

Accesibilitatea web se refera la accesul persoanelor cu dizabilitati la continutul web. Mai clar, accesibilitatea web inseamna un design web care permite persoanelor cu dizabilitati sa perceapa, inteleaga, navigheze si sa interactioneze cu paginile web in mod eficient si sa creeze continut web.

Exista milioane de oameni cu dizabilitati care afecteaza modul in care ei folosesc web-ul. In momentul de fata majoritatea site-urilor web au bariere de accesibilitate care fac accesul persoanelor cu dizabilitati la site dificil sau chiar imposibil. Totusi, daca site-urile web si software-ul web ar fi accesibile, persoanele cu dizabilitati ar putea folosi web-ul intr-un mod eficient.

Accesibilitatea web tine cont de toate tipurile de dizabilitati, inclusiv vizuale, auditive, fizice, de vorbire, cognitive si neurologice. Pentru mai multe informatii, vezi "How People with dizabilities Use the Web", un document in engleza care explica felul in care diferitele dizabilitati afecteaza folosirea web-ului.

De accesibilitatea web beneficiaza si persoanele fara dizabilitati. Spre exemplu, un principiu cheie al accesibilitatii web este flexibilitatea. Flexibilite cu privire la diferite nevoi, situatii sau preferinte. De flexibilitate beneficiaza toate persoanele care folosesc web-ul, inclusiv persoane fara dizabilitati in anumite situatii (spre exemplu o conexiune proasta la internet), persoane cu dizabilitati temporare (spre exemplu o persoana cu mana rupta), si unele persoane in varsta. Pentru mai multe informatii, vezi "Developing a Web Accessibility Business Case for Your Organization."


49 GMB Computers

2. Proiectarea structurii sit-ului 2.1. Notiuni generale despre structura unui site

Etapele de realizare a unui site

Totalitatea etapelor parcurse în procesul de dezvoltare a unei aplicaţii reprezintă ciclul de viaţă al acesteia. Etapele acestui proces sunt (figura de mai jos.):

-Culegerea specifica ţiilor – definirea problemei, specificarea detaliată a funcţionalităţilor pe care sistemul informatic trebuie să le îndeplinească;

-Analiza – etapa în care se identifică caracteristicile esenţiale care definesc o anumită soluţie, pornind de la anumite cerinţe;

-Proiectarea – adaugă elemente noi ale soluţiei construite în etapa de analiză, pe baza optimizării anumitor criterii;

-Implementarea – etapa în care se realizează un proiect executabil pornind de la soluţia construită în faza de analiză;

-Testarea – etapa de verificare a echivalenţei sistemului informatic implementat cumodelul creat în etapa de analiză


50 GMB Computers

Pentru realizarea unei aplicaţii profesionale multimedia sau Web se parcurg 5 faze majore (figura de mai jos.): 1. Concep ţia (culegerea specificaţiilor şi analiza) 2. Realizarea propriu zis ă ( proiectarea, testarea, realizarea prototipului) 3. Publicarea şi promovarea aplica ţiei (testarea prototipului) 4. Exploatarea şi între ţinerea aplica ţiei (modificarea şi dezvoltarea prototipului) 5. Evolu ţia aplica ţiei ( dezvoltarea acesteia prin parcurgerea unui nou ciclul de analiză, proiectare, implementare, testare) Concep ţia aplica ţiei Concep ţia reprezintă faza în care firma care doreşte realizarea unei aplicaţii multimedia îşi defineşte obiectivele aplicaţiei şi stabileşte conţinutul şi sursele de lucru. Aceasta presupune crearea aplicaţiei, crearea conţinutului, constituirea surselor de lucru, planing, estimarea timpului necesar realizării aplicaţiei, repartiţia sarcinilor în echipă şi managementul fazei. Crearea aplica ţiei presupune stabilirea celor patru obiective specifice aplicaţiilor multimedia: concept, filosofie, inginerie şi public. Crearea con ţinutului implică o concentrare a eforturilor echipei în realizarea elementelor media specifice publicaţiilor electronice: Constituirea surselor de lucru porneşte de la cele existente deja în proiect şi identifică sursele necesare a fi create prin proiect .

Echipa de realizare Echipa de elaborare a proiectului cuprinde câţiva specialişti care au competenţe distincte şi rol bine definit în realizarea acestui proiect, conform figurii Seful proiectului Rol : Coordonează dezvoltarea unei aplicaţii multimedia şi asigură succesul artistic, tehnic şi informatic, de la faza de concepţie până la finalizarea concretă a acesteia. Sarcini : Proiectează, coordonează şi controlează procesul de producţie în cadrul unui proiect multimedia, Realizează structura siteului în colaborare cu infograficianul, Răspunde de evaluarea resurselor necesare pentru realizarea proiectului,


51 GMB Computers

Webmaster Rol: Responsabil de mentenanţa produsului sau serviciilor multimedia. Sarcini: Asigură şi menţine comunicaţia între membrii echipei furnizând resurse hardware şi gestionând tranzacţiile, mesajele sau schimbul interactiv de informaţii între utilizatori, menţine statisticile de frecventare a unui site, pentru a permite evaluarea eficacităţii sau rentabilităţii procedeelor utilizate, asigurând ameliorarea acestora,etc Webdesigner Rol: Realizează elementele de interfaţă şi navigare precum şi cele de interactivitate cu vizitatorii siteului. Sarcini: Proiectează şi realizează interfeţe SQL / PHP, Dezvoltă alte aplicaţii: scripturi, CGI proceduri C++, appleturi Java, servleţi etc. Programator multimedia Rol: Asigură realizarea tehnică şi dezvoltarea informatică a unei aplicaţii multimedia pe baza analizei, dezvoltării şi optimizării, folosind aplicaţii interactive cu funcţionalităţi specifice. Sarcini: Asamblează şi integrează diferite medii componente şi programează aplicaţii specifice Infografician (infodesigner) Rol: Specialist în grafica 2D, 3D care asigură retuşarea imaginilor, fotografiilor şi a altor elemente grafice, design sonor, video, montaj numeric, imagini de sinteză etc. Sarcini: Realizează structura grafică pornind de la arhitectura siteului

Tipuri de site-uri Web

Practic, exista patru tipuri de site-uri Web:

a) – Site-uri cu pagini statice

b) - Site-uri cu pagini dinamice

c) – Site-uri dezvoltate pe baze de date

d) – Magazine virtuale

a) Site-urile cu pagini statice se folosesc in special drept panouri publicitare.

b) Site-uri cu pagini dinamice.Aceste site-uri necesita o actualizare periodica (zilnica sau saptamânala) a elementelor specifice.

52 GMB Computers

c) Site-uri dezvoltate pe baze de date (Oracle, de exemplu), care poate fi actualizata in mod regulat prin intermediul unui program prioritar. Se pot utiliza si bazele de date Access sau File Maker. Acest tip de site se recomanda pentru activitati cu volum important de informatii ce trebuie actualizat la intervale regulate de timp.

d) Magazinul virtual se bazeaza pe date stocate in baze de date si permite clientilor sa aleaga si apoi sa achizitioneze in siguranta produse sau servicii on line, cu ajutorul cartilor de credit sau a banilor virtuali (electronic cash).

2.2. Construirea unei pagini simple

Sectiunile unui document HTML Un document HTML este impartit in trei sectiuni: Sectiunea de informatii HTML Sectiunea de antet a documentului Corpul documentului Controalele <HTML> si <HTML> incadreaza antetul si corpul documentului .Ele comunica interpretorului HTML ca blocul de text cuprins intre ele este scris si formatat in limbajul HTML standard. Prezenta acestor etichete in document este optionala.Structura explicata a unui document HTML: <html> <head>  <title>Structura Documentului HTML</title> <META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1"> </head> <body>  Salut. Aceasta este o pagina Web cat se poate de simpla. </body> </html>

Structura unei pagini web:

<html>

<head>

<title>Titlul paginii</title>

</head>

<body>

Conţinutul paginii

</body>

</html>

Sectiunea de informatii Sectiunea de informatii HTML ofera informatii asupra versiunii limbajului HTML folosit. Multe editoare de HTML insereaza automat textul necesar la inceputul documentului Exemplu:


53 GMB Computers

<!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN"> Antetul documentului Sectiunea de antet a documentului este incadrata de controalele <HEAD> si </HEAD>. Prezenta celor doua controale in document este optionala, insa ea ajuta la o impartire mai clara a documentului pe sectiuni.Antetul documentului cuprinde, in general, informatii precum titlul documentului (pentru a fi afisat pa baza de sus a a ferestrei programului de navigare sau pentru ca documentul sa poata fi mai usor identificat de catre utilizator), cuvinte-cheie care folosesc motoarelor de cautare de documente, precum si alte informatii legate de documentul creat. Informatiile folosite in aceasta sectiune nu sunt afisate de catre browser, ele avand doar rol informativ. Astfel: <TITLE> indica titlul documentului. Textul aflat aici va fi - de obicei- afisat pe bara de titlu al programului de exporare sau va putea fi folosit de utilizatori pentru pastrarea documentului in listele specifice ale acestui program. <META> si <LINK> ofera asa-numitele meta-informatii despre document declarand anumite proprietati impreuna cu valorile acelor proprietati. Daca valoarea unei proprietati este definita intern se va folosi controlul <META>, iar daca valoarea va fi luata dintr-o locatie oarecare din exterior se va folosi controlul <LINK>. Succesul folosirii acestor doua controale depinde in mare masura de interpretorul de HTML utilizat de catre utilizator. De exemplu, cu ajutorul elementului META se pot preciza informatiile care vor fi trimise in "header-ul" documentului, adica informatii specifice protocolului HTTP si pe care browserul le "citeste" pentru a pregati afisarea documentului.Se folosesc formularile: http-equiv= pentru numele informatiei meta content= pentru continutul (valoarea) informatiei respective. In exemplul de mai jos se foloseste informatia meta Content-Type pentru a preciza: tipul documentului setul de caractere folosit Tipul documentului este - pentru un document HTML - "text/html". Setul de caractere reprezinta o multime de caractere folosite in alfabetul diferitelor limbi, caractere identificate printr-un numar de cod. De aceea, pentru ca browserul sa poata descifra corect informatia pe care o primeste este recomandabil ca acest atribut sa fie specificat in antetul fiecarui document. Seturile de caractere sunt niste standarde stabilite de catre ISO (Organizatia Internationala pentru Standardizare) si reprezinta reguli de codificare a caracterelor. Printre cele mai folosite astfel de seturi aminitim: ISO 8859-1 -(sau ISO Latin-1) reprezinta setul care contine cele mai raspandite extensii ale alfabetului latinsi este cel mai des intalnit ISO 8859-5 - alfabetul chirilic ISO 8859-6 - alfabetul arab ISO 646 - codificarea ASCII restransa (pe 7 biti, adica 128 de caractere) Exemplu: <META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1"> Pentru alte tipuri de informatii meta cuprinse in antet se va utiliza formularea <META name="[nume proprietate]" content="[valoare proprietate]">

In acest mod se pot specifica informnatii privind autorul paginii respective, sau informatii in scopuri de indexare a paginii de catre paianjeni sau motoare de cautare Web. Exemplu: <META name="author" content="Superman"> <META name="keywords" content="Sport, fotbal, FIFA"> Despre elementul LINK vom vorbi intr-unul din capitolele urmatoare.


54 GMB Computers

Corpul documentului Corpul documentului este locul unde se plaseaza continutul efectiv al documentului si este incadrat de controalele <BODY> si </BODY>. Chiar daca marcarea corpului documentului cu cele doua etichete este optionala, folosirea lor va determina o mai mare claritate in impartirea documentului pe sectiuni. Controlul <BODY> poate sa contina atribute referitoare la fondul si marginile documentului sau culoarea textului. Astfel: background = "imagine.jpeg" seteaza imaginea de fond a documentului. bgcolor = "#0000ff" seteaza culoare fondului documentului (Aqua). In cazul in care ambele sunt prezente, browserul cauta fisierul mentionat ca imagine de fond. Daca acesta exista, el va fi afisat si multiplicat pentru a acoperi intreaga suprafata a documentului, culoarea de fond fiind vizibila numai daca fondul imagini este transparent. Daca nu, fondul documentului va fi dat de culoarea setata de catre bgcolor. text = "#ff0000" seteaza culoarea textului existent in document. Pentru a seta dimensiunile marginilor din stanga si de sus ale documentului se folosesc atributele: Pentru Internet Explorer: topmargin - pentru marginea de sus leftmargin - pentru marginea din stanga Pentru Netscape Navigator: marginheight - pentru marginea de sus marginwidth - pentru marginea din stanga Pentru Internet Explorer exista posibilitatea de a atasa unui document un fond sonor. Aceasta se poate realiza prin folosirea in antetul documentului a elementului BGSOUND. Doua dintre atributele acestuia sunt foarte importante: src - determina fisierul audio care va fi rulat de catre browser la incarcarea documentului in fereastra loop - determina de cate ori va fi repetata secventa de sunet respectiva. O valoare egala cu -1 determina repetarea continua a sunetului Exemplu:Document cu imagine de fundal <!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Document cu imagine si sunet de fundal</title> <meta http-equiv=”content-type” content=”text/html; charset=iso-8859-1”> <bgsound src=”muzica.mp3” loop=”-1”> </head> <body background=”pozamea.jpg” bgcolor=”#ff0000” text=”#800080”> Acest document are o imagine in fundal </body> </html> Exemplu:Document cu setarea culorii fundalului si a dimensiunii marginilor <!DOCTYPE HTML PUBLIC "-//W3C//DTD HTML 4.0 Transitional//EN"> <html> <head> <title>Document cu culoare de fond</title> <META http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1"> </head> <body bgcolor="#00FFFF" text="#000080" marginwidth=0 marginheight=0 leftmargin=0 topmargin=0> Aceasta pagina are culoarea de fond "aqua". Textul va fi tiparit cu culoare albastra <br> Marginile documentului au fost fixate la <b>"0"</b> prin setari care vor fi acceptate si de Internet Explorer si de Netscape Navigator


55 GMB Computers

</body> </html> In cazul in care in corpul documentului interpretorul HTML gasete o eticheta pe care nu o recunoaste (o eticheta scrisa gresit, inexistenta sau o eticheta de sfarsit care nu are eticheta de inceput corespunzatoare) el nu o va lua in considerare, tiparind doar eventualul continut marcat de eticheta respectiva. Insa aceste etichete "scapate" in corpul documentului pot provoca diferente semnificative intre forma dorita si cea obtinuta a continutului afectat!

2.3. Procesarea imaginilor, crearea de animaţii şi flash-uri

Adobe Photoshop

Este un software folosit pentru editarea imaginilor digitale pe calculator

Principalele elemente prin care Photshop se diferenţiază de aplicaţiile concurente şi prin

care stabileşte noi standarde în industria prelucrării de imagini digitale sunt:

Selecţiile

Straturile (Layers)

Măştile (Masks)

Canalele (Channels)

Retuşarea

Optimizarea imaginilor pentru Web

Ce este Flash? Flash este un program de grafică, specializat pentru Web Flash permite crearea de “Filme” interactive pentru Web Flash foloseşte grafică vectorială, astfel încât graficele create in el pot fi scalate fara să piardă din calitate. Flash nu necesită cunoştinte de programare şi este uşor de învătat. Filmele Flash au extensia .swf . Cum port adăuga filme flash în pagina mea? În secţiunea HTML, Integrarea Multimedia , vom arăta cum se pot adăuga fişiere video în pagina web. Acelaşi lucru se aplică cand trebuie adăugat un film flash. Cu toate asta există şi o metodă alternativă pentru a adauga flash in pagina web: <object width="550" height="400"> <param name="movie" value="somefilename.swf"> <embed src="somefilename.swf" width="550" height="400"> </embed> </object> Cine poate vedea şi crea filme flash? Pentru a vedea filme flash e nevoie de Adobe Flash Player . Dacă nu este instalat Adobe Flash Player poate fi downloadat gratis de pe siteul Adobe . Pentru a putea crea filme flash este nevoie trebuie cumpărat un program Flash. Ultima versiune de la Adobe este Adobe Flash Professional CS4 Dacă nu este instalat vreun program Flash, poate fi luat un trial de 30 de zile. Cum se poate crea un obiect care se mi şcă? 1. Se crează un fişier Flash nou (File->New sau Ctrl+N). Se alege Flash Document.


56 GMB Computers

2. În timeline-ul care apare, există un layer (Layer 1) cu un blank keyframe(Keyframe gol).

Se selectează un keyframe şi folosind Oval Tool şi o culoare la alegere.

3.Selectăm frame-ul 30 din timeline şi prin click-dreapta adăugam frame-uri.

Astfel, poza dinamica pe care am creat-o va avea o durata de 30 de frame-uri.

4. Selectăm orice frame din timeline şi intrăm in Properties Panel şi dintre parametri alegem

mişcarea.

Selectăm frame-ul 30 prin dublu click dreapta şi îl convertim in cadru-cheie.

6. Urmând aceeaşi procedura, adăugam un cadru-cheie in frame-ul 2, frame-ul 15 şi frame-ul

29.Acum, timeline-ul ar trebui să arate astfel:

7. Selectăm frame-ul 2 şi mutam mingea pe care am creat-o cu 2-3 pixeli deasupra poziţiei

iniţiale. Apoi selectăm frame-ul 15 şi mutam mingea mai departe in sus. Apoi selectăm frame-ul 29 şi

facem ceea ce am făcut şi in frame-ul 2.Astfel am terminat animaţia mingii.

8. In scopul de a face ca mişcarea obiectului să para cat mai reala, putem adăuga o umbra care

va urmări mişcarea sa. Astfel, cream un nou strat sub stratul creat pentru minge.

9. Adăugam 30 de frame-uri exact cum am făcut pentru minge

şi cu Oval Tool cream o elipsa pe care o coloram gri.


57 GMB Computers

10.Selectăm din Properties Panel parametrul dintre forma, la fel cum am ales mişcarea la

paragraful 4.Parametrul Ease va avea valoarea -100. Timeline-ul ar trebui să arate astfel:

11.Adăugam un cadru-cheie in frame-ul 15 şi micşoram mărimea umbrei utilizând Free

Transform Tool.

12. Acum putem vizualiza lucrarea noastră apăsând Ctrl+Enter şi o salvam cu o extensie Flash

(.swf) movie file.

2.4. Folosirea tag-urilor de comandă simple pentru o pagină Web:

Despre elemente si tag-uri

Asa cum ai văzut în introducere, structura unui document poate contine mai multe elemente cum ar fi: un titlu sau antet, unu sau mai multe paragrafe, un tabel, un citat, etc. În cazul HTML există echivalentul acestor elemente si care poartă tot denumirea de elemente. Denumirea acestor elemente reprezintă, de regulă, prescurtarea (în unele cazuri doar initialele) de la forma in limba engleză a elementului respectiv. De exemplu, elementul P (paragraph) indica un paragraf, elementul TABLE indică un tabel, elementul UL (unordered list) indică o listă neordonată, etc. Să privim putin la exemplul urmator:

<P>Acesta este un paragraf</P> <P>Acesta este un alt paragraf si, prin urmare, va fi scris pe un rînd nou.</P>

Asa cum se vede din exemplul de mai sus, pentru a indica că o anumită portiune din text trebuie să fie afisată ca un paragraf folosim elementul P, element ce este format din 2 tag-uri . Primul tag, care este si tagul de inceput, este format din doua paranteze unghiulare (<) si (>) între care se pune elementul dorit (în cazul nostru P). Tagul de sfîrsit are în plus fată de tag-ul de început si un backslash (/) după prima paranteză unghiulară (</P>). Tag-ul de început indică browser-ului unde începe elementul respectiv si tag-ul de sfîrsit unde se termină acel element. De regulă, elementele sunt formate din această pereche de tag-uri, dar există si elemente care nu au decît un singur tag. Aruncă o privire asupra exemplului de mai jos:

<P>Acesta este un rând<BR>Acest text va fi scris pe rândul următor</P>

Tag-ul <BR> indică întreruperea continuitătii unei expresii, adică ceea ce se află scris după acest element va fi scris pe rîndul imediat urmator. A nu se confunda rezultatele actiunii tag-ului <BR> cu cele ale tag-ului <P>, la acesta din urmă scrierea textului începînd la un rînd distantă fată de ultimul paragraf. Întrucît nu există nici o logică pentru care ar exista un tag de început si unul de sfîrsit în cazul elementului BR, acesta este format dintr-un singur tag (nu am putea cuprinde un cuvînt sau o expresie între cele două taguri întrucît nu are sens). Asemenea elementului <BR> mai există alte elemente dar le vei descoperi pe parcurs.


58 GMB Computers

Câteva consideratii asupra elementelor

• Numele elementului nu este case-sensitive adică, chiar dacă utilizăm majuscule sau caractere obisnuite, rezultatul este acelasi. De exemplu <EM> este echivalent cu <Em> sau <em>.

• De multe ori este permis ca în cazul unor elemente tag-ul de sfîrsit să fie omis. Acest lucru nu este indicat dar nici nu constituie o greseală dacă se utilizează această practică numai la elementele care permit acest lucru. Exemplul de mai jos ilustrează acest lucru.

<ul> <li>Unu</li> - cu tag de sfârsit <li>Doi - fără tag de sfârsit <li>Trei</li>- cu tag de sfârsit </ul>

o Unu o Doi o Trei

De notat că prezenta tag-ului de sfîrsit </UL> este obligatorie, regula aplicânduse numai pentru elementul LI.

• Sunt elemente care pot contine alte elemente dar este interzis ca tagurile elementelor s ă fie înl ăntuite. Pentru a întelege mai bine am dat un exemplu în care am utilizat trei elemente teoretice.

<Tag1> <Tag2> <Tag3> EXEMPLU </Tag3> </Tag2> </Tag1>

Cele trei perechi de tag-uri au efect asupra modului de afisare al cuvîntului EXEMPLU. Nu contează care este primul tag folosit. Constructia din exemplul anterior are acelasi efect cu cea de mai jos. Asadar nu contează ordinea de aparitie a tagurilor. Ceea ce contează este pastrarea simetriei tag-urilor fată de textul aflat între ele.


Dacă cele două exemple reprezentau o construcsie corectă, mai jos este prezentată o constructie cu tag-uri înlăntuite.


Mai jos am prezentat un alt exemplu.

<P> Acesta este <B> un paragraf </B> </P> <P> Acest paragraf este <B> scris </P> incorect </B>

În exemplul de mai sus, elementul B (când spun elementul B mă refer la cele două tag-uri ale acestui element, iar acest lucru este valabil pentru fiecare element în parte) poate fi continut de elementul P dar este interzisă o constructie în care elementul B să rămînă în afara elementului P. Dacă unele browsere ar reusi totusi să citească o asemenea constructie incorectă, în alte cazuri se poate ca rezultatele să fie


59 GMB Computers

imprevizibile si prin urmare pagina cu o astfel de constructie să fie afisată incorect. Acesta este doar un exemplu prin urmare, regula nu se limitează doar la elementele prezentate mai sus.

Atributele unui element

Atributele unui elemenent definesc diferite proprietati pentru elementul în cauză. Un element poate avea mai multe atribute iar acestea trebuie mentionate numai în tag-ul de început al elementului . Să luăm drept exemplu elementul HR cu ajutorul căruia se realizează trasarea unei linii. Acest element are mai multe atribute cum ar fi:

• ALIGN - defineste pozitionarea în pagină a liniei • SIZE - indică grosimea liniei • WIDTH - indică lungimea acesteia (WIDTH=lungime, întindere dar, la elementul HR,

cea mai bună interpretare este de "lungime")

De exemplu o expresie de forma :

<HR ALIGN="CENTER" WIDTH="50%">

va duce la realizarea unei linii pozitionate în centrul documentului iar cu ajutorul atributului WIDTH="50%" am specificat că această linie va fi trasată doar pe jumatate (50%) din lătimea documentului, asa cum se poate vedea si mai jos.

Daca se omite precizarea acestor atribute atunci browser-ul va lua în considerate niste valori implicite. Pentru cazul particular analizat aici, atributul ALIGN va avea ca valoare implicita valoarea RIGHT, iar atributul WIDTH va avea valoarea 100%. Pentru exemplificare am prezentat mai jos cele spuse pînă acum.

<HR>

Dacă te uiti cu atentie la modul cum a fost trasată această linie vei vedea că, desi are o valoare de 100%, ea nu a fost trasată pe toată lungimea ecranului. Acest lucru se datorează faptului că linia în cauză a fost încadrată într-un tabel. Dacă vei încerca si tu acest exemplu vei vedea că linia va fi trasată pe toată lătimea ecranului. În ceea ce priveste tabele, despre ele voi vorbi ceva mai târziu.

Consideratii asupra atributelor

• Valorile atributelor pot fi prezentate sub mai multe forme. In cazul atributului WIDTH din exemplul precedent acesta are valoarea 100% care, de fapt, este o valoare relativă. Acelasi atribut poate avea o valoare fixă exprimată în pixeli. Acest lucru se întâmplă pentru unele atribute care definesc proprietati cum ar fi, de exempu, lungimea unui element. Pentru alte elemente există alte atribute cum ar fi atributul COLOR ce defineste culoarea unui element sau a unui font si în acest caz i se poate atribui ca valoare numele unei culori (yellow, green, red, etc) sau valoarea hexazecimală a acelei culori. Mai jos sunt câteva exemple de atribute (atributele sunt colorate în rosu si valorile atribuite sunt colorate în verde)

•

<FONT COLOR="RED"> <FONT COLOR="#FFFFFF"> - este echivalent cu <FONT COLOR="WHITE"> <TABLE WIDTH= "100%"> - atributul WIDTH are o valoare relativa <TABLE WIDTH= "640"> - atributul WIDTH are o valoare fixa


60 GMB Computers

• Valoarea atributului trebuie cuprinsă între ghilimele simple sau duble. Utilizarea

ghilimelelor poate fi omisă dacă valoarea atribuită atributului în cauză este formată dintr-un grup de litere de forma A-Z, sau a-z, semnul minus ( - ) sau un punct ( . ). Această regulă este valabilă in cazul utilizării alfabetului Englez. Chiar dacă încadrarea în ghilimele a valorii acestor atribute nu este obligatorie, utilizarea acestora este o practică des întîlnită în rîndul realizatorilor de pagini HTML. Prin încadrarea în ghilimele a valorii atributelor ne va fi mai usor atunci când vom dori să modificăm o pagină HTML cu un continut ceva mai stufos.

• Întrucât am prezentat câteva aspecte ale atributelor, este cazul să mai spun că nu este necesară specificarea tuturor atributelor. Atunci când utilizăm un element putem specifica doar atributele care duc la modificarea valorilor initiale, urmând ca restul atributelor sa aibă valoarea implicită. Chiar dacă nu ai cum să cunosti toate aceste valori cu timpul le vei retine, mai ales că multe dintre acestea au o valoare usor de intuit.

2.5. Aplicarea de stiluri paragrafelor.

Înainte de orice comentariu, să considerăm următorul exemplu:

<HTML> <HEAD> <TITLE>PRIMUL DOCUMENT</TITLE> </HEAD> <BODY> <H4>PRIMUL EXEMPLU</H4> <P>Acesta este un paragraf</P> </BODY> </HTML>

mai jos este redat rezultatul unui asemenea document:

PRIMUL EXEMPLU


Să analizăm exemplul de mai sus. Acesta este un exemplu de document HTML cu un numar minim de elemente. Structura minimă obligatorie a unui document HTML este formată din elementele HTML, HEAD, TITLE si BODY iar ordinea de aparitie a acestora este ca în exemplul prezentat.

• Primul element va fi elementul HTML (mai exact tag-ul de început al acestui element). Între tagul de început si tagul de sfîrsit al elementului HTML se vor regăsi toate elementele ce intră in structura unui document HTML.

• Următorul element este elementul HEAD. Între tag-urile acestui element vor fi cuprinse alte elemente care vor contine diferite date cum ar fi autorul documentului, descrieri ale documentului, cuvinte reprezentative care sunt utilizate de motoarele de cautare ( Yahoo, AltaVista, Lycos, etc), stilul documentului, titlul documentului, etc. Aceste elemente vor fi luate în discutie într-o alta sectiune.

• Cu exceptia elementului TITLE, toate celelalte elemente cuprinse între tag-urile elementului HEAD nu vor fi afisate in fereastra browserului . În exemplul nostru am folosit elementul TITLE. Acesta nu semnifică numele fisierului HTML ci reprezintă titlul documentului si va fi afisat in bara de titlu a browserului (adică acea bară care este de culoare albastră cind este activă care contine si butoanele de maximizare, minimizare si închidere a browserului).

• După elementul HEAD urmează tagurile elementului BODY. Între tag-urile acestui element vor fi incluse toate elementele care vor fi afisate în fereastra browserului, adică acele elemente care au un impact vizual asupra paginii de web. În exemplul de mai sus nu sunt decît două elemente si anume un antet ( sau titlu ) definit de elementul H si un paragraf definit cu ajutorul elementului P. Lista elementelor ce pot fi incluse intre tag-urile elemenului BODY este mai cuprinzătoare si va fi prezentată în continuare.


61 GMB Computers

Despre Paragrafe

Când utilizăm un editor de text lucrurile sunt destul de simple. Dacă dorim să facem trecerea la un nou paragraf nu trebuie decît să apaăsăm tasta ENTER de două ori si lucrurile sunt rezolvate. În cazul unui browser acest lucru se va întîmpla când acesta va întilni elementul P in cadrul fisierului HTML. Cu alte cuvinte, browserul va afisa ca un paragraf tot textul cuprins între tag-urile <P> si </P>. În cazul în care este omisă utilizarea acestor tag-uri întregul text cuprins de tag-urile elementului BODY va fi tratat ca un paragraf unic. Acum trebuie să lămurim cîteva aspecte referitoare la editarea documentelor HTML

• Spre deosebire de editoarele de text, browser-ele nu tin cont de modul de arnjare în pagină a textului sursă. De exemplu, un paragraf scris sub forma:

<P>Acest text este scris pe un râd. Acest text se află pe rândul următor</p>

• va fi afisat sub forma unei singure linii, ca mai jos: • Acest text este scris pe un râd. Acest text se află pe rândul următor • În cadrul fisierului sursă se pot scrie mai multe paragrafe (dar pot fi si alte elemente)

pe un singur rând. De exemplu o expresie de forma:

<h3>Titlu</h3> <P>Acesta este un paragraf</P><P>Acesta este un alt paragraf</P>

• este corectă si este echivalentă cu expresia de mai jos:

<h3>Titlu</h3> <P>Acesta este un paragraf</P> <P>Acesta este un alt paragraf</P>

Pozitionarea textului în cadrul unui paragraf

Pozitionarea pe orizontală a textului se face cu ajutorul atributuli ALIGN. În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile acestuia precum si efectele produse prin utilizarea acestor valori.

Atribut Functie

LEFT Alinierea textului la marginea stîngă a ferestrei.

CENTER Centrarea textului.

RIGHT Alinierea textului la marginea dreaptă a ferestrei.

JUSTIFY Alinierea textului la ambele margini.

Să vedem cum lucrează în practică aceste atribute:

<P>Acesta este un paragraf aliniat la sânga</P>

De remarcat că valoarea imlicită a atributului ALIGN este LEFT. Prin urmare, dacă nu se specifică nici un atribut, paragraful va fi aliniat automat la marginea stângă a ferestrei browser-ului.

<P ALIGN="CENTER">Acesta este un paragraf centrat</P> <P ALIGN="RIGHT">Acesta este un paragraf aliniat la dreapta</P>

Utilizarea atributului ALIGN="JUSTIFY" va avea drept rezultat alinierea textului la ambele margini. Prin alinierea unui paragraf la ambele margini apare un inconvenient de ordin estetic


62 GMB Computers

si anume faptul că, prin această fortare, spatiul dintre cuvinte nu va mai fi acelasi. Acest spatiu va varia în functie de modul în care se va umple rândul respectiv. Pe de altă parte, dacă nu se atribuie această valoare, spatiul dintre cuvinte va fi acelasi dar textul va fi aliniat neuniform la marginea la care nu este aliniat (va avea un aspect "zimtat"). Rămâne la latitudinea realizatorului de pagini web dacă să folosească sau nu această valoare. Nu am să dau exemplu de paragrafe aliniate la ambele margini. Dacă vrei să vezi cum sunt aliniate priveste la modul în care se face alinierea în acest site.

De retinut

• Utilizarea repetată paragrafelor goale (adică o succesiune de elemente sub forma <P><P><P>) în scopul realizării unui spatiu mai mare între două paragrafe nu constituie o solutie corectă. Chiar dacă un browser poate interpreta corect acest lucru există browsere care nu citesc decît un singur paragraf gol, urmînd ca restul paragrafelor goale să fie ignorate. În plus, recomandările W3C sugerează să nu fie utilizate paragrafe goale.

• Între două paragrafe va rămîne un rând liber. Distanta dintre paragrafe poate fi modificată dar acest lucru nu poate fi realizat prin intermediul elementelor existente in HTML. Dacă dorim să modificăm spatiul dintre paragrafe va trebui să utilizăm CSS. Pînă la aparitia CSS, distanta dintre două paragrafe putea fi modificată cu ajutorul elementului BR. Această metodă dă rezultate bune dar nu ne permite un control foarte riguros asupra spatiului dintre paragrafe.

• Chiar dacă utilizarea tag-ului de sfîrsit (</P>) nu este obligatorie este indicat să nu fie omis. Lipsa acestui tag va face ca elementul imediat următor să nu mai fie pozitionat la un rând distantă fată de paragraf. Din aceasră cauză rezultatul final va fi diferit fată de ceea ce am fi dorit să realizăm.Această regulă este bine să fie aplicată tuturor elementelor HTML. În plus, utilizarea ambelor tag-uri ne va usura munca atunci când sîntem nevoiti să facem modificări în documentul initial. In acest mod citirea textului sursă se face mai usor.

• Asa cum am văzut si la elementul H iar acum la elementul P, atributul ALIGN sugerează alinierea pe orizontală. Acest atribut precum si valorile sale sunt identice pentru mai multe elemente din cadrul HTML.

• Între tag-urile elementului P nu se pot afla decât alte elemente de tip inline (cum ar fi EM, B, TT, I, STRONG, etc). Elementul P nu trebuie s ă contin ă alte elemente de tip block-level , inculsiv un alt paragraf.

Trecerea la un rând nou

În practică pot exista situatii in care să dorim ca o frază să fie scrisă pe un nou rând. Un asemenea lucru s-ar putea întîmpla atunci când schimbăm subiectul prezentat si dorim ca reluarea textului să se realizeze pe rândul următor. Acest lucru este posibil prin utilizarea elementului <BR>. Textul care urmează acestui element va fi scris pe rândul următor. Spre deosebire de elementul <P> care determina aparitia unui rând gol, în cazul elementului <BR> nu se mai întîmplă acest lucru. Elementul BR este format dintr-un singur tag si anume <BR>. Un exemplu de utilizare a elementului BR este atunci când scriem o adresă postală. În exemplul de mai jos am ilustrat acest lucru.

Ionescu Vlad<br> Str. Dezrobirii, Nr.7, Et.4, Ap.16<br> Sector 3, Bucuresti<br> România

rezultat:

Ionescu Vlad Str. Dezrobirii, Nr.7, Et.4, Ap.16 Sector 3, Bucuresti România

Elementul BR poate fi utilizat într-o mutitudine de situatii, dar trebuie tinut cont de aspectu final al paginii realizate, aspect ce este influentat de o serie de factori care pot varia de la un utilizator la altul (mai corect spus de la un vizitator al paginii tale la altul).


63 GMB Computers

Nu trebuie să abuzăm cu utilizarea elementului BR. Să presupunem că vizitatorii paginii tale au setate rezolutii diferite pentru monitor. În această situatie modul de afisare a paginii va diferi. De exemplu la o rezolutie de 800 X 600 un rând va cuprinde mai multe caractere si deci mai multe cuvinte în timp ce la o rezolutie de 640 X 480 numărul acestora va fi mai mic. Astfel, dacă ai utilizat elementul BR pentru a da paginii un aspect mai plăcut, sau din oricare alte motive, trebuie să te asiguri că ea va păstra acelasi aspect la rezolutii diferite.

Împiedicarea întreruperii unei linii

Întrucît am discutat de întreruperea continuitătii unei linii de text este cazul să vedem si reversul medaliei. În practică pot exista situatii în care să dorim ca un grup de cuvinte să fie scris pe un singur rând. De exemplu să presupunem că avem o expresie în care apare numele unei firme. Pentru a fi sugestivi vom dori să ne asigurăm ca acest nume va fi scris pe un singur rind si nu pe rînduri separate. Să considerăm de exemlu Coca Cola. Pentru a fi siguri că în orice situatie expresia Coca Cola va fi prezentată pe acelasi rind vom plasa între cele doua nume caracterul special Non Breaking SPace definit cu ajutorul entit ătii . Prezenta acestui caracter special între cele două nume împiedică plasarea lor pe rînduri separate.În exemplul de mai jos am prezentat cele două situatii.

În acest exemplu am folosit operatorul pentru Coca Cola<br> În acest exemplu nu am folosit operatorul pentru Coca Cola

Mai jos am incadrat această expresie intr-un tabel cu o lungime predefinită pentru a simula fereastra browserului.

În acest exemplu am folosit operatorul pentru Coca Cola În acest exemplu nu am folosit operatorul pentru Coca Cola

Definitie: Entit ătile , constituie o metodă de reprezentare a caracterelor care nu ar putea fi redate corect în cadrul unui document HTML dacă ar fi scrise ca atare, direct de la tastatură, sau care nu sunt disponibile la tastatură. O entitate va fi scrisă sub forma &nume entitate; . Mai jos sunt exemplificate câteva entităti precum si caracterele aferente.

• < ( < ) - semnul mai mic decât • > ( > ) - semnul mai mare decât • © ( © ) - semnul pentru copyright • & ( & ) - semnul ampersand • β (β) - litera beta din alfabetul grecesc

Pentru detalii suplimentare vezi Caractere speciale în HTML

Nota: de multe ori se spune direct caracterul special în loc de caracterul special Non Breaking Space definit de entitatea

Mărirea spatiului dintre cuvinte

Browserele nu interpretează mai mult de un spatiu gol lăsat între cuvintele unei expresii. O expresie de forma:

<p>Acesta este un paragraf</p>

Pentru a realiza un spatiu gol vom folosi caracterul special plasat acolo unde dorim să obtinem spatiul în cauză. Mai jos este dat un exemplu:

<p>Acesta este un paragraf</p>


64 GMB Computers


Realizarea rândurilor goale

Ca si în cazul elementului P, utilizarea succesivă a mai mulor tag-uri <BR><BR><BR> poate fi ignorată de browser, urmînd ca acesta să interpreteze doar primul tag, restul urmând a fi ignorate. În această situatie, utilizarea repetată a tag-ului BR în vederea obtinerii unor rânduri goale nu constituie o solutie corectă.

Pentru a obtime rânduri goale vom folosi caracterul special urmat de tag-ul <BR>. În exemplul de mai jos este prezentată această solutie.

<p>Acesta este un paragraf.<br> <br> <br> <br> Aici este continuarea paragrafului.</p>

Observatie: aceată constructie nu este necesară când utilizăm tag-ul <BR> pentru a realiza ruperea continuitătii în cadrul unui paragraf. Utilizarea operatorului urmat de tag-ul <BR> se foloseste doar atunci când dorim să utilizăm tag-ul <BR> în scopul realizării unor rânduri goale.

Recapitulare

În aceatsă lectie ai învătat despre primele elemente care stau la baza unui document HTML. Ai învătat despre paragrafe (elementul P) si despre titluri (elementul H). În continuare am vorbit despre elementul BR cu ajutorul căruia putem manipula textul în cadrul unui document HTML

Redarea textului preformatat - elementul PRE

Înainte de a trece la prezentarea acesui subiect este cazul să vedem ce înseamnă text preformatat. Acest lucru se referă la un text cu o anumită aranjare în pagină, cum ar fi o secvenţă de program, versuri, etc. În cadrul unui paragraf, browserul nu va ţine cont de modul de aranjare al textului. Să privim la exemplul de mai jos şi să vedem cum va fi afişată sursa unui program scris în limbajul C atunci când este încadrată într-un paragraf.

<p> #include "stdio.h" #include "conio.h" void main(void) { int nr; printf("\nIntroduceti un număr întreg:"); scanf("%d",&nr); printf("Pătratul său este %d.",nr*nr); getch(); } </p>

#include "stdio.h" #include "conio.h" void main(void) { int nr; printf("\nIntroduceti un număr întreg:"); scanf("%d",&nr); printf("Pătratul său este %d.",nr*nr); getch(); }

Aşa cum se vede şi în exemplu, textul cuprins într-un paragraf va fi afişat pe un rând până ce acesta se va ocupa după care se trece la rândul următor. Dacă am fi utlizat tag-ul BR pentru a forţa trecerea la alt rând am fi reuşit să facem ca liniile de program să arate ca în realitate, dar efortul depus ar fi fost mai mare. În plus, pentru obţinerea alinierii, ar fi trebuit să utilizăm entitatea de mai multe ori.

Pentru a permite afişarea textului preformatat, HTML dispune de elementul PRE. Textul cuprins între tag-urile <PRE> şi </PRE> va fi redat exact cum apare el în codul sursă. Acest text va păstra toate caracteristicile referitoare la aliniere, distanţa între rânduri, etc. Textul cuprins între cele două tag-uri se va deosebi de restul documentului prin faptul că va fi scris cu caractere de tip teletype, care imită caracterele utilizate la maşina de scris.


65 GMB Computers

La redarea unor exemple în acest tutorial am folosit elementul PRE pentru a afişa in document sursa acelor exemple. Mai jos am prezentat un exemplu în care am utlitat elementul PRE pentru a reda un program scris în C.

<PRE> #include "stdio.h" #include "conio.h" void main(void) { int nr; printf("\nIntroduceti un număr întreg:"); scanf("%d",&nr); printf("Pătratul său este %d.",nr*nr); getch(); } </PRE>

#include "stdio.h" #include "conio.h" void main(void) { int nr; printf("\nIntroduceti un număr întreg:"); scanf("%d",&nr); printf("Pătratul său este %d.",nr*nr); getch(); }

Observatie: Atunci când dorim să redăm în pagina noastră o secvenţă de cod HTML, trebuie ţinut cont de faptul că anumite caractere (cum ar fi parantezele unghiulare care încadrează tag-urile) nu pot fi redate dacă sunt scrise ca atare. Pentru a putea fi redate trebuie folosite entităţile corespunzătoare fiecărui caracter special. Mai jos am redat trei dintre cele mai utilizate caractere speciale precum si entităţile acestora.

• < ( < ) - semnul mai mic decât • > ( > ) - semnul mai mare decât • & ( & ) - semnul ampersand

De exemplu, dacă dorim ca în cadrul unei expresii să introducem caracterul ( < ) atunci va trebui să folosim entitatea corespunzătoare acestui caracter. Entitatea ce defineşte acest caracter este de forma <

Între tag-urile PRE şi PRE putem utiliza şi tag-ul <BR> precum şi tag-ul <P>. Pe lîngă aceste elemente, putem folosi şi elementele de formatare fizică sau logică a caracterelor. Chiar dacă nu am discutat despre aceste elemente, mai jos am prezentat un asemenea exemplu.

<pre> <em>Viaţa e un bun pierdut</em> <em><b>Când n-o trăieşti cum ai fi vrut</b></em> </pre>

Viaţa e un bun pierdut Când n-o tr ăieşti cum ai fi vrut

Înainte de a vedea ce atribute are elementul PRE trebuie să mai spun că, de fapt, elementul PRE poate conţine nu numai elementele precizate anterior. În fapt, el poate conţine orice element de tip "conţinut într-o linie" (inline). O listă completă cu aceste elemente poate fi consultată aici.

Atributele elementului PRE

Tagul <PRE> are un singur atribut şi anume atributul WIDTH. Forma generală este:

<PRE WIDTH="Număr">

unde valoarea num ăr este un număr zecimal care reprezintă numărul de caractere ce pot fi scrise pe un rând. În practică, acest atribut este ignorat de browsere.


66 GMB Computers

Observatie: întrucât atributl WIDTH este ignorat de browsere, trebuie să fim precauţi atunci cănd dorim să introducem în pagină un text preformatat. Cu alte cuvinte, dacă textul cuprins între tag-urile <PRE> şi </PRE> va fi scris doar pe o singură linie, acesta va fi afişat în pagină doar pe o singură linie, indiferent de cât de lungă este aceasta. Întrucât, pentru textul cuprins între tag-urile elementului PRE, ruperea rândurilor nu este realizată în mod automat de către browser, s-ar putea să ne trezim că avem o pagină de web cu o lăţime egală cu lungimea expresiei cuprinse între tag-urile elementului amintit mai sus.

Informa ţii de contact - elementul ADDRESS

Elementul ADDRESS este utilizat pentru a oferi informaţii despre persoana de contact. Persoana de contact poate fi autorul unui material publicat pe Internet sau , la fel de bine, poate fi vorba despre modalităţile de contactare a unei firme care prezintă produse "online". De regulă, între tag-urile ADDRESS vom plasa numele persoanei de contact dar şi o legătură către aceasta. Deşi nu am discutat despre legături HTML, am să ilustrez mai jos două situaţii de utilizare a elementului ADDRESS. În exemplul care urmează am folosit ADDRESS pentru a indica autorul unui document şi modalitatea de contactare a acestuia. În această situaţie elementul ADDRESS va fi ultimul element din cadrul documentului.

<ADDRESS> Autor: <A HREF="http://www.petrescu.dnt.ro">Petrescu Adrian<A> </ADDRESS>

Autor: Petrescu Adrian

În exemplul dat, legătura este făcută catre site-ul autorului. La fel de bine puteam să precizăm o adresă de email. Mai jos am făcut acest lucru.

<ADDRESS> Autor: <A HREF="mailto:[email protected]">Petrescu Adrian<A> </ADDRESS>

Autor: Petrescu Adrian

Diferenţele dintre cele două exemple se pot observa când te poziţionezi cu mouseul deasupra numelui. În acel moment, in bara de stare a browserului va fi afişată adresa le care se face trimitere. Dacă autorul documentului dispune de un site propriu şi de adresă de mail, atunci pot fi redete ambele legături.

<ADDRESS> Autor: <A HREF="http://www.petrescu.dnt.ro">Petrescu Adrian<A> < <A HREF="mailto:[email protected]">[email protected]<A> > </ADDRESS>

Autor: Petrescu Adrian < [email protected] >

În continuare este prezentată o altă situaţie în care se impune utilizarea elementului ADDRESS. În practică această situaţie poate fi întîlnită la sfâtşitul unei pagini în care se face prezentarea unui produs.

<ADDRESS> Pentru detalii şi comenzi contactaţi <A HREF="mailto:[email protected]">[email protected]<A> sau la telefon XXX.47.29 <ADDRESS>

Pentru detalii şi comenzi contactaţi [email protected] sau la telefon XXX.47.29

Elementul ADDRESS nu trebie utilizat decât pentru a sugera persoana de contact. Dacă vrei să redai o adresă poştală va trebui să utilizezi BR, aşa cum am arătat într-un exemplu


67 GMB Computers

anterior. ADDRESS poate fi conţinut în mai multe elemente de tip bloc dar cele mai utilizate sunt BLOCKQUOTE, CENTER, DD, DIV, LI, TD, TH, etc. Acest element nu dispune de nici un atribut care să ne permită un control asupra poziţionării pe orizontală. El va fi plasat implicit la marginea din stânga a documentului. Pentru controlul poziţionării va trebui să utilizăm alte metode de aliniere. Aceste metode sunt descrise în continuare

Metode de pozi ţionare pe orizontal ă a elementelor HTML

Acum, după ce am prezentat principalele elemente HTML care ne permit realizarea unui document HTML, voi spune câte ceva despre modul în care putem controla amplasamentul în pagină al unor astfel de elemente.

Până acum am văzut că un asemenea control putea fi făcut prin intermediul atributului ALIGN, în cazul în care elementul beneficia de un asemenea atribut. Să ne reamintim de exemplu, cum puteam controla amplasarea unui paragraf:

<P ALIGN="CENTER">Acesta este un paragraf centrat</P>

Acesta este un paragraf centrat

În mod asemănător, puteam utiliza acest atribut şi în cazul trasării unei linii orizontale, folosind o expresie de forma (<HR ALIGN="CENTER">). Toate bune şi frumoase până la acest punct. Ce ne facem atunci când, de exemplu, dorim să centrăm o listă? În general, ce trebuie să facem atunci când dorim să controlăm poziţia unui element care nu suportă atributul ALIGN? În acest caz există mai multe soluţii (dintre care unele sunt mai avansate şi nu le voi discuta acum). Soluţia optimă ar fi utilizarea CSS despre care nu ştim nimic. Până să utilizezi CSS va trebui să apelăm la metodele de poziţionare ce pot fi obţinute cu ajutorul unor elemente HTML.

Există trei metode pentru controlul alinierii pe orizontală a elementelor HTML. Aceste metode utilizează tag-uri specializate (mai mult sau mai puţin) în controlul alinierii. Toate aceste metode constau în plasarea elementelor care dorim să fie poziţionate între tag-urile indicate mai jos:

• <CENTER></CENTER> • <DIV ALIGN="valoare"></DIV> • <TABLE></TABLE>

Dintre toate metodele enumerate mai sus, cea mai eficientă este cea care utilizează tabelele (elementul TABLE). Întrucât acestea impun o discuţie mai aprofundată, nu am prezentat aici centrarea cu ajutorul tabelelor.

Elementul CENTER

Elementul CENTER defineşte un bloc al cărui conţinut este centrat orizontal. Cu alte cuvinte, toate elementele cuprinse între tag-urile <CENTER> şi </CENTER> vor fi centrate în pagină. Pentru a întelege cum lucrează acest element am prezentat exemplu ăn care am folosit o listă neordonată.

<CENTER> <P>Aici avem un paragraf</P> <ul> <li>Bucureşti <li>Braşov <li>Constanţa </ul> </CENTER>

Rezultatul constă în centrarea tuturor elementelor incluse între tagurile <CENTER> şi </CENTER>, aşa cum se poate observa mai jos.


68 GMB Computers

Aici avem un paragraf

• Bucureşti • Braşov

• Constanţa

Să vedem ce se întâmplă dacă elementul CENTER este inclus în alte tag-uri. Pentru aceasta să privim exemplul de mai jos:

<P>Aici avem un paragraf</P> <UL> <LI><center>Bucureşti</center> <LI>Braşov <LI>Constanţa </UL>


• Bucureşti • Braşov • Constanţa

După cum se poate deduce foarte uşor din cele două exemple prezentate, elementul CENTER poate conţine alte elemente HTML (toate elementele de tip bloc cât şi elementele inline) dar poate fi conţinut de elemnte precum BODY, BLOCKQUOTE, DL, LI, precum şi alte elemente mai puţin utilizate. Elementul CENTER nu poate fi plasat în elemente precum P, OL, UL sau TABLE (poate fi plasat în LI). În continuare am prezentat un exemplu în care se impune utilizarea elementului CENTER în cadrul unui citat definit cu ajutorul elementului BLOCKQUOTE.

<BLOCKQUOTE> <P>...Care este însuşirea romanului ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI? Este aceea de a fi o proză superioară. Un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni, un om inteligent şi neprihănit totodată, plin de subtilitate, de patrundere psihologică, dar şi naiv cu inocenţe (şi cu talent de poet), vorbeşte despre dragostea lui, despre femeie, aşa cum o vede el ...</P> <CENTER><CITE>George Călinescu</CITE><CENTER> </BLOCKQUOTE>

...Care este însuşirea romanului ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI? Este aceea de a fi o proză superioară. Un om cu un suflet clocotitor de idei şi pasiuni, un om inteligent şi neprihănit totodată, plin de subtilitate, de patrundere psihologică, dar şi naiv cu inocenţe (şi cu talent de poet), vorbeşte despre dragostea lui, despre femeie, aşa cum o vede el ...

George Călinescu

În exemplele date de mine am utilizat elementul CENTER pentru a centra o listă. In practică este puţin probabil să se realizeze centrarea unei liste utilizânduse o astfel de soluţie (se observă foarte uşor că centrarea obţinută în acest mod lasă de dorit). Cu alte cuvinte exemplul dat are un scop mai mult didactic şi mai puţin practic. În realitate, centrarea unei asemenea liste se realizează cu ajutorul tabelelor. De fapt este vorba de un tabel în care am introdus o listă. Deoarece nu am discutat încă despre tabele nu am prezentat aici soluţia completă pentru centrarea unei liste. Cu toate acestea, am prezentat mai jos modul în care va arăta o asemenea listă.



69 GMB Computers

Recomandările W3C (WWW Consortium) ne indică faptul că elemntul CENTER este de evitat a fi utilizat în HTML 4.0, în locul acestuia fiind de preferat CSS. Toate lucrurile par minunate până în acest punct. Ceea ce nu se spune în aceste recomandări (nici nu se poate acest lucru) este că unele browser-e nu interpretează corect toate declaraţiile CSS. În această categorie intră, de exemplu, şi centrarea tabelelor (TABLE). Sunt situaţii (destul de rare, dar există) în care nici expresia de forma <TABLE ALIGN="CENTER"> si nici o declaraţie CSS de forma TABLE {margin-left: auto; margin-right: auto;} nu va fi interpretată corect de unele browsere (este vorba de generaţiile mai vechi). În această situaţie vom putea utiliza cu succes "învechitul" element CENTER. Despre asemenea situaţii voi discuta în secţiunea dedicată tabelelor.

Elementul DIV

Elementul DIV dispune de mai multe atribute dar numai atributul ALIGN face obiectul prezentei discuţii. Restul atributelor sunt utilizate în combinaţie cu CSS. Toate elementele plasate între tagurile <DIV ALIGN="valoare"> şi </DIV> vor fi aliniate conform valorii atributului ALIGN. Valorile acestui atribut pot fi: left, center, right şi justify. În continuare am să reiau un exemplu folosit anterior dar de data aceasta voi folosi DIV în loc de CENTER.

<DIV ALIGN="right"> <P>Aici avem un paragraf</P> <ul> <li>Bucureşti <li>Braşov <li>Constanţa </ul> </DIV>



Între tag-urile elementului DIV pot fi incluse toate elementele de tip "în linie" şi de tip "bloc".

Concluzii

• Utilizarea elementelor CENTER şi <DIV ALIGN="center"> este destul de restrânsă în ultimul timp. În locul acestora se preferă utilizarea tabelelor sau a CSS.

• Metodele de poziţionare prezentate aici nu le exclud pe cele pe care le-am amintit până acum. De exemplu, elementele CITE şi ADDRESS pot fi incluse într-un paragraf în care să utilizăm atributul ALIGN.

2.6. Setarea stilurilor bold, italic.

Elementele de formatare fizic ă a textului

Elementele de formatare fizică indică în mod exact modul în care va fi afişat textul. Numele acestor elemente sunt date de iniţiale (mai mult) şi cuvinte (mai puţin) reprezentând iniţialele sau prescurtările din limba engleză a unor cuvinte care, fiecare în parte, indică modul în care va arăta textul. de exemplu, I este iniţiala de la ITALIC (cursiv), indicând în mod exact că textul cuprins între tag-urile acestui element va fi scris cu caractere cursive. În concluzie, elementele de formatare fizică nu sugerează intenţia realizatorului. În schimb ele indică foarte clar modul în care va arăta. Mai jos am prezentat elementele de formatare fizică precum şi rezultatele utilizării acestor elemente.


70 GMB Computers

<B> Acest text este Bold

<I> Acest text este Italic (cursiv)

<TT> Acest text este TeleType

<U> Acest text este Underline

<STRIKE> Acest text este STRIKE

<BIG> Acest text este Big

<SMALL> Acest text este Small

<SUB> Acest text este SUBscript

<SUP> Acest text este SUPrascript

Nu sunt prea multe de spus despre aceste elemente. Cred că exemplele sunt edificatoare. Doar în cazul elementelor BIG şi SMALL trebuie să spun că sunt scrise cu litere mai mari (BIG), respectiv mai mici cu o unitate faţă de restul textului. Despre unităţile de măsură ale caracterelor voi discuta în cadrul elementului FONT. Elementele de formatare fizică pot fi incluse unele în altele dar nu pot fi înlănţuite.

2.7. Setarea culorii, aspectului şi mărimii folosind tag-ul font.

Elementul FONT

Prin intermediul elementului FONT se controlează modul în care arată caracterele într-un document HTML. Elementul FONT este un element de tip "conţinut într-o linie" adică nu poate conţine elemente de tip bloc, precum un paragraf, titlu, tabel, etc. Cu alte cuvinte, de fiecare dată când scriem un paragraf, listă, titlu, tabel, etc. va trebui să utilizăm elementul FONT ca mai jos:

<P><FONT>Acesta este un paragraf</FONT></p> <H1 class="normal"><FONT>Acesta este un titlu</FONT></H1>

Aşa cu se poate observa, elementul FONT fiind un element de tip "în linie", necesită întodeauna şi prezenţa tag-ului de sfârşit.

Observa ţie: aşa cum am spus, elementul FONT este un element de tip "în linie". El nu poate conţine elemente de tip bloc dar poate conţine alte elemente de tip "în linie", inclusiv un alt element FONT. Trebuie să reţii acest lucru întrucât ne va permite să ne uşurăm munca, aşa cum vei vedea mai târziu.

Dacă se omite utilizarea tag-ului FONT atunci browser-ul va utiliza familia de fonturi setată implicit. Elementul FONT dispune de trei atribute prin intermediul cărora se precizează familia de fonturi, marimea şi culoarea acestora. În atbelul de mai jos sunt prezentate cele trei atribute ale elementului FONT.

Atribut Semnifica ţie Valoare

FACE defineşte fontul utilizat Numele unui font precum: Verdana, Arial, Times New Roman, etc

SIZE defineşte mărimea fonturilor un număr cu valori între 1...7. 1 reprezintă valoarea cea mai mică.

COLOR defineşte culoarea fontului un nume de culoare sau valoarea


71 GMB Computers

hexazecimală a acesteia. De regulă, se foloseşte valoarea hexazecimală.

Dacă, în cadrul tag-ului FONT, nu se precizează nici unul din aceste atribute atunci prezenţa acestui tag nu va avea nici un efect. În această situaţie vor fi utilizate setările implicite ale browser-ului. Exemplul de mai jos este o ilustrare a celor spuse:

<P><FONT>Acesta este un paragraf</FONT></p>

rezultat:


Se observă că fontul implicit este Times New Roman.

Observa ţie: fontul utilizat în acest site este Arial (sau Verdana în cazul variantei tipărite). Cu toate acestea, exemplele prezentate redau în mod exact situaţiile reale (adică fonturile reale).

În continuare am să fac o prezentare mai detaliată a acestor atribute.

Atributul FACE

Cu ajutorul atributului FACE se specifică ce fonturi va utiliza browser-ul atunci când va afişa documentul HTML. Atributul FACE va avea drept valoare numele unui font. Mai jos am redat un exemplu:

<P><FONT FACE="impact">fontul Impact</FONT></P>

fontul Impact

Numele fontului nu este "case sensitive", adică nu contează dacă folosim majuscule sau caractere normale la scrierea acestuia. În schimb, numele fontului trebuie scris exact, fără a se omite nici o literă. De exemplu expresia:

FONT FACE = "ARial"

este echivalentă cu

FONT FACE = "ARIaL"

În schimb, expresia

FONT FACE = "ARia"

va face ca browser-ul să utilizeze fontul implicit. În cazul în care familia de fonturi (mai corect spus fontul) are un nume mai lung, trebuie să fim atenţi la spaţiile dintre cuvinte. omiterea unui asemenea spaţiu va face ca browser-ul să nu poată recunoaşte fontul în cauză. Am ilustrat mai jos o asemenea situaţie:

<P><FONT FACE="Comic Sans MS">Comic Sans MS</FONT>

rezultat:

Comic Sans MS


72 GMB Computers

<P><FONT FACE="Comic Sans M">Comic Sans MS</FONT>

Comic Sans MS

După cum am mai spus, nu putem şti cu exactitate ce fonturi sunt instalate pe calculatoarele vizitatorilor. Din acest motiv atributul FACE poate accepta mai multe valori. Aceste valori trebuie separate prin virgulă si, pentru a fi mai uşor de distins, un spaţiu liber. De exemplu:

<P><FONT FACE="Verdana, Arial, Modern">...text...</FONT></P>

Aceste valori vor fi citite de browser în ordinea apariţiei. Cu alte cuvinte, făcând referire la exemplul anterior, dacă un vizitator nu are instalată primul font specificat (Verdana), atunci va fi citită în mod automat valoarea imediat următoare (Arial). Dacă nici aceast font nu există, atunci va fi utilizată următoarea valoare, ş.a.m.d. Dacă s-au epuizat toate valorile specificate (fără a se găsi una dintre ele) browser-ul va utiliza fontul setat implicit. În practică am întâlnit documente HTML care nu aveau definită decât un singur font. Acest lucru poate fi periculos, sfatul meu fiind să foloseşti cel puţin două fonturi. În acest fel se evită anumite neplăceri legate de modul în care va arăta documentul.

Atributul SIZE

Atributul SIZE defineşte mărimea uni font. Acesta poate lua valori de la 1 la 7. Aceste valori sunt echivalente cu următoarele mărimi exprimate în puncte (pt):

Valoare Valoare echivalent ă

1 8pt

2 10pt

3 12pt

4 14pt

5 18pt

6 24pt

7 36pt

Am redat aceste valori echivalente pentru a avea o imagine asupra mărimii fonturilor (lucru valabil în cazul în care ai folosit un editor de text, aceste mărimi fiind similare).

Mai jos am dat un exemplu de utilizare a atributului SIZE:

<FONT FACE="Arial" SIZE="1">Size 1</FONT> <FONT FACE="Arial" SIZE="2">Size 2</FONT> <FONT FACE="Arial">Size 3</FONT> <FONT FACE="Arial" SIZE="4">Size 4</FONT> <FONT FACE="ARIAL" SIZE="5">Size 5</FONT> <FONT SIZE="5">Size 5</FONT> Size 1 Size 2 Size 3 Size 4 Size 5 Size 5

Dintre aceste exemple se remarcă cele scrise cu roşu. În primul caz se poate vedea că, dacă se omite specificarea atributului SIZE, browser-ul va considera o mărime implicită pentru fonturi. Aceasta este 3 şi, aşa cum vei vedea, este luată drept mărime de referinţă. În ultimul exemplu se poate vedea cum, atunci când nu se specifică atributul FACE, browserul va utiliza fonturile setate implicit (Times New Roman) dar va lua în considerare atributul SIZE.

Atributul SIZE poate avea valori absolute sau valori relative. Atunci când dorim să atribuim o valoare absolută, vom folosi o expresie de forma:

SIZE="1" sau SIZE="nr"


73 GMB Computers

unde nr este un număr cu valori între 1...7. În cazul în care se folosesc valori relative, atributul SIZE va fi scris sub forma:

SIZE="+1" sau SIZE="-1" sau SIZE="+2", etc.

În acest caz, valoarea "+1", "-1" sau "+2" se va raporta la mărimea de referinţă care este 3. În funcţie de semnul aflat în faţa numărului, mărimea fonturilor va fi mai mare cu 1, 2, sau mai mică cu 1. Pentru a fi mai explicit am dat câteva exemple:

<FONT FACE="Arial" SIZE="-2">Size 1</FONT> <FONT FACE="Arial" SIZE="-1">Size 2</FONT> <FONT FACE="Arial">Size 3</FONT> <FONT FACE="Arial" SIZE="+1">Size 4</FONT> <FONT FACE="ARIAL" SIZE="+2">Size 5</FONT> <FONT FACE="ARIAL" SIZE="+3">Size 5</FONT> Size 1 Size 2 Size 3 Size 4 Size 5 Size 6 Size 7

Utilizarea atributului SIZE cu valori relative este mai des întâlnită atunci când se utilizează elementul BASEFONT (va fi discutat puţin mai târziu).

În prezent, mărimea fonturilor este un subiect controversat. Nu există o părere unanimă privitoare la ce mărime să aibă fonturile. Acest lucru se datorează numărului foarte mare de configuraţii existente în ceea ce priveşte rezoluţia monitoarelor. De exemplu, un font cu atributul SIZE="1" poate foarte uşor să devină indescifrabil pe un monitor cu rezoluţie mare (de genul 1024X768) sau în cazul unui laptop. Pe această temă există o întreagă literatură ce nu face subiectul prezentului tutorial. Pe viitor este posibil să realizez un material pe această temă.

Observa ţie: începând cu HTML varianta 4.0 beneficiem de ajutorul CSS. Prin intermediul CSS se poate realiza un control mult mai flexibil în ceea ce priveşte mărimea fonturilor. În CSS mărimea fonturilor nu se limitează doar la valorile 1...7, această mărime poate lua şi alte valori. Până să înveţi CSS poţi utiliza foarte bine şi tagul FONT dacă, respecţi cele scrise în acest tutorial. În plus, în cazul unor variante mai vechi de browser-e, CSS nu poate fi interpretat şi, ca atare, prezenţa elementului FONT poate fi absolut necesară.

Atributul COLOR

Prin intermediul atributului COLOR se specifică culoarea fontului. Acest atribut poate avea drept valoare fie numele unei culori, fie valoarea hexazecimală a acesteia. Este de reţinut că valoarea hexazecimală trebuie să fie precedată de semnul "#". Mai jos sunt redate aceste culori împreună cu valorile hexazecimale corespunzătoare.

black = "#000000" green = "#008000"

silver = "#C0C0C0" lime = "#00FF00"

gray = "#808080" olive = "#808000"

white = "#FFFFFF" yellow = "#FFFF00"

maroon = "#800000" navy = "#000080"

red = "#FF0000" blue = "#0000FF"


74 GMB Computers

purple = "#800080" teal = "#008080"

fuchsia = "#FF00FF" aqua = "#00FFFF"

Valoarea hexazecimală a unei culori este dată de valoarea hexazecimală a culorii RGB. Ca să fiu mai clar, o culoare este formată dintr-o combinaţie de culori de bază. Aceste culori sunt în număr de trei şi anume: Red (roşu), Green (verde), Blue (albastru). Valoarea hexazecimală a unei culori obţinute prin combinarea celor trei nuanţe specificate mai sus va fi dată sub forma :

COLOR="#RRGGBB"

unde RR, GG, BB reprezintă valoarea în hexazecimal a fiecărei nuanţe de culoare. Aceste valori hexazecimale sunt obţinute din convertirea valorilor zecimale ce corespund fiecărei culori. De exemplu, pentru a obţine culoarea SILVER (argintiu) vom avea o combinaţie de culori RGB ale cărei valori în zecimal vor fi:

Red = 192 Green = 192 Blue = 192

Utilizând un calculator care să aibă funcţia de transformare din zecimal în hexa, vom obţine valoarea C0 drept echivalentul lui 192 în zecimal. Prin urmare, valoarea în hexa a culorii SILVER va fi cea de mai jos:

COLOR="#RRGGBB" adică COLOR="#C0C0C0"

Valoarea exprimată în zecimal pentru oricare din culorile de bază Red, Green sau Blue se va afla numai în intervalul 0...255.

Observa ţie: culorile prezentate în tabelul anterior sunt în număr de 16, ele putând fi recunoscute de browser nu numai după valoarea hexazecimală, dar şi după numele acestora. În realitate numărul de culori (nuanţe) ce poate fi obţinut prin combinarea celor trei culori de bază (RGB) poate fi mult mai mare. De regulă, se foloseşte un număr de numai 216 culori care mai sunt numite şi "culori sigure".

Revenind la atributul COLOR, să vedem câteva exemple concrete.

<FONT FACE="Arial" SIZE="2" COLOR="#FF0000">Acest text este roşu</FONT> <FONT FACE="Arial" SIZE="2" COLOR="green">Acest text este verde</FONT> Acest text este roşu Acest text este verde

Este de preferat ca utilizarea numelui unei culori drept valoare pentru atributul COLOR să fie evitată. Valoarea hexazecimală a unei culori este mult mai bine suportată de browsere. Altfel spus, este posibil să existe unele browsere care să nu recunoască numele unei culori (lucru întâlnit mai ales în cazul în care se foloseşte numele unei culori care nu face parte din cele 16 numite anterior). Acest lucru nu înseamnă că valorile hexazecimale ale culorilor trebuie să fie memorate. Pe Internet poţi găsi o mulţime de programe utilitare care fac conversia culorilor din zecimal în hexa. O soluţie şi mai bună este să ai un fişier HTML care să conţină aceste culori (sub forma unui tabel ca cel prezentat de mine) şi care să poată fi consultat de câte ori este necesar.


75 GMB Computers

Elementul BASEFONT

O alternativă pentru elementul FONT o constituie utilizarea tagului <BASEFONT>. Am spus tag-ul <BASEFONT> întrucât elementul BASEFONT nu constă decât dintr-un singur tag. Nu există nici un tag de sfîrşit. De regulă, tagul <BASEFONT> este utilizat pentru a defini familia de fonturi, culoarea şi mărimea acesteia, atribute ce urmează să fie menţinute pentru întreg documentul, sau pentru porţiuni mai mari dintr-un document. Atributele şi valorile acestora sunt identice cu cele utilizate în cadrul elementului FONT. Toate elementele HTML ce urmează tagului BASEFONT vor utiliza fonturile şi proprietăţile acestora, proprietăţi ce au fost declarate în tag-ul BASEFONT. Excepţia de la această regulă o reprezintă elementul H. Acesta va păstra valorile iniţiale sau, dacă conţine un element FONT, va păstra caracteristicile stabilite de acesta.

Mai jos am redat un exemplu de utilizare a tag-ului BASEFONT.

<BASEFONT FACE="Arial, Verdana" SIZE="3"> <P>Acesta este un paragraf</P> <UL> <LI>Unu <LI><FONT SIZE="-2">Doi</FONT> <LI>Trei </UL> <P>Alt paragraf</p> Acesta este un paragraf

• Unu • Doi • Trei

Alt paragraf

Să vedem puţin ce se poate deduce din acest exemplu. Primul lucru care se observă este că atributele specificate în tag-ul <BASEFONT> sunt suprascrise prin utilizarea tag-ului FONT. După tag-ul de sfârşit </FONT> documentul va recăpăta atributele declarate în BASEFONT. De asemenea, putem plasa mai multe taguri BASEFONT într-un singur document. În acest caz ultimul tag BASEFONT va suprascrie tagul BASEFONT anterior lui. Dacă sunt folosite numai câteva atribute (de ex. doar SIZE) restul atributelor nu vor fi moştenite de la tag-ul BASEFONT anterior celui în cauză. În acest caz vor fi utilizate valorile implicite setate de browser. Elementul BASEFONT poate fi conţinut de toate elementele de tip "în linie" şi de tip "bloc", cu excepţia elementului PRE.

Observa ţie: Netscape Navigator 4.0 nu interpretează corect elementul BASEFONT. Concret, acesta va ignora fonturile declarate în atributul FACE. În mod similar va trata şi atributul COLOR. Dacă foloseşti browser-ul amintit (cred că şi Netscape Communicator se comportă similar) vei putea observa cele descrise aici. Dacă eşti curios poţi să copiezi acest exemplu şi să vezi modul în care se comportă în browser-ele amintite. În plus, elementul BASEFONT este ignorat în interiorul tabelelor. Întrucât, aşa cum vei vedea, tabelele sunt folosite intensiv, este recomandat să nu se folosească elementul BASEFONT. Dacă ţii neapărat să foloseşti BASEFONT atunci este bine să utilizezi numai atributul SIZE, urmând ca restul atributelor să fie declarate prin intermediul tag-ului FONT.

Cum alegem fonturile

Înainte de a trece la abordarea acestui subiect, trebuie să repet că am tratat problema referitoare la declararea fonturilor luând în calcul numai elementul FONT. Am făcut această precizare întrucât fonturile pot fi controlate şi cu ajutorul CSS. Chiar şi aşa, mare parte din cele spuse mai jos rămân valabile, indiferent de metoda utilizată pentru controlul fonturilor. Ca o părere personală, este foarte bine să cunoşti utilizarea elementului FONT şi, mai apoi, când vei învăţa CSS, să vezi ce posibilităţi noi sunt oferite prin această metodă.


76 GMB Computers

În continuare voi prezenta câteva aspecte ce trebuie avute în vedere atunci când lucrăm cu fonturile.

• cu riscul de a mă repeta, fac următoarea observaţie: nu trebuie utilizat doar un singur font pentru atributul FACE. Oricât de siguri am fi că acel font se găseşte pe calculatoarele vizitatorilor, trebuie folosite cel puţin două fonturi. Acestea ar trebui să aibă o înfăţişare cât mai asemănătoare. În exemplul de mai jos va trebui să evităm o construcţie ca cea scrisă cu roşu.

<FONT FACE="Arial, Verdana" SIZE="3">...</FONT> <FONT FACE="Arial, Comic Sans MS" SIZE="3">...</FONT>

• • În continuare am prezentat modul în care arată fiecare din fonturile utilizate în

exemplul anterior. • Font Arial Font Verdana Font Comic Sans MS • Este uşor de observat modul în care arată fontul Comic Sans MS. În cazul în care

fontul Arial nu se va regăsi pe staţia de lucru a unui vizitator va fi utilizat fontul imediat următor. Întrucât diferenţa dintre Arial şi Comic Sans MS este destul de mare, pagina va arăta neplăcut.

• din dorinţa de a cuprinde cât mai multe informaţii în prima pagină a site-ului (lucru firesc, alminteri) mulţi realizatori de pagini HTML vor opta pentru utilizarea atributului SIZE="1". Când te decizi să utilizezi un font cu atributul SIZE="1", trebuie să ai în vedere că nu toate fonturile se pretează a fi utilizate cu o asemenea mărime. De exemplu, citirea unui paragraf scris cu fontul Times New Roman poate fi foarte obositoare la o asemenea dimensiune. Pentru exemplificare am prezentat un exemplu:

<FONT FACE="TIMES NEW ROMAN" SIZE="1">Font Times New Roman</FONT> <FONT FACE="VERDANA" SIZE="1">Font Times New Roman</FONT>

• Font Times New Roman Font Times New Roman • De regulă, fonturi precum Arial, Verdana, Helvetica se pretează cel mai bine (se disting

cel mai uşor) pentru a fi utilizate cu atributul SIZE="1". • fontul aleas trebuie să fie în concordanţă cu subiectul prezentat. De exemlu, nu este

indicat să utilizăm un font precum Comic Sans MS pentru a prezenta o ştire de maximă importanţă.

• este de evitat să folosim într-un document mai mult de 2, maxim 3 tipuri de fonturi. În caz contrar documentul va fi obositor pentru cititori, existând şi riscul de a deveni un fel de "varză online".

• titlurile nu trebuie declarate cu elementul FONT. Dacă vei proceda aşa, titlul tău nu va mai putea fi interpretat ca atare de motoarele de căutare. Mai jos este un exemplu de declarare a unui titlu cu ajutorul elementului FONT.

<FONT SIZE="3"><B>Despre HTML</B></FONT>

• Tutorial HTML • În locul unei asemenea construcţii, am putea să folosim elementul FONT în cadrul

elementului H. În această situaţie vom preciza prin intermediul elementului FONT ce font să fie utilizat pentru scrierea titlului.

<H4><FONT FACE="Arial, Verdana">Tutorial HTML</FONT><H4>

• Rezultatul este redat mai jos: • Tutorial HTML


77 GMB Computers

• realizatorii de pagini web folosesc doar câteva fonturi (eventual din familii diferite) şi în combinaţii predefinite. Mai jos am dat câteva combinaţii foarte des întâlnite.

<FONT FACE="Verdana, Arial, Helvetica"> <FONT FACE="Times New Roman, Serif"> <FONT FACE="Verdana, Arial, Helvetica, MS Sans Serif"> <FONT FACE="Verdana, Arial, Helvetica, sans-serif"> <FONT FACE="Verdana, Arial, Geneva, Helvetica, Sans-Serif">

• De remarcat că fonturile prezentate sunt şi cele mai răspândite. Mai corect spus, ele sunt instalate implicit de sistemele de operare (cel puţin de Windows). Înainte de a trece mai departe trebuie să ştii că exemplele prezentate aici nu reprezintă decât anumite variante foarte utilizate. Aceasta nu înseamnă că nu poţi folosi şi alte variante. Am spus că toate fonturile de mai sus sunt instalate implicit de Windows. Lucrul este adevărat pentru Arial, Verdana, Times New Roman. Restul de fonturi sunt foarte răspândite pe alte platforme (Mac, UNIX). Exemplul scris cu roşu are şansele cele mai mari să funcţioneze pe mai multe platforme. De exemplu, echivalentul fontului Arial ce se regăseşte în Windows este fontul Helvetica în cazul unui Machintosh. De notat că se utilizează drept soluţie finală precizarea unei întregi familii de font-uri. Acest lucru poate fi de folos în cazul în care nu se găseşte nici unul din fonturile specificate individual.

• Faptul că FONT este un element de tip "în linie" ne obligă să-l precizăm în interiorul fiecărui element HTML. Acest lucru devine obositor dacă vei tasta de fiecare dată acest tag (împreună cu atributele sale). Pentru a ne face viaţa mai uşoară este bine ca mai întâi să scriem textul regulat cu tag-urile HTML necesare şi, mai apoi, utilizând copy şi paste, să plasăm tag-ul FONT unde dorim. În acest fel nu vom scrie tag-ul FONT decât o singură dată. Modificarea ulterioară a atributelor SIZE sau FACE nu mai este o treabă foarte dificilă.

• Aşa cum am mai spus, elementul FONT poate conţine alte elemente de tip "în linie", inclusiv un alt element FONT. Acest lucru ne scuteşte de tastarea repetată a denumirii fontului. În cazul în care folosim elemente FONT inculse unele în altele trebuie să fim foarte atenţi pentru a nu obţine elemente înlănţuite. Mai jos am prezentat un exemplu în care am arătat cum se poate face acest lucru. În loc să scriem o expresie de forma:

<P><FONT face="verdana, arial" size="2" color="#ff0000"> Font Verdana, size=2.</FONT></P> <P><FONT face="verdana, arial" size="3" color="#ff0000"> Font Verdana, size=3.</FONT></P> <P><FONT face="verdana, arial" size="4" color="#ff0000"> Font Verdana, size=4.</FONT></p>

• Rezultatul este redat mai jos: • Font Verdana, size=2. Font Verdana, size=3. Font Verdana, size=4. • Un rezultat similar am putea obţine dacă vom folosi o construcţie ca cea de mai jos:

<P><FONT face="verdana, arial" size="2" color="#ff0000"> Font Verdana, size=2.<br> <br> <FONT size="3">Font Verdana, size=3.<br> <br> <FONT size="4">Font Verdana, size=4. </FONT></FONT></FONT>

• Rezultatul este redat mai jos: • Font Verdana, size=2. Font Verdana, size=3. Font Verdana, size=4. • De remarcat că, în afară de utilizarea unor elemente FONT incluse unul în altul, am

utilizat de mai multe ori consctrucţia <br> <br> pentru a simula mai multe paragrafe.

• Pe web am găsit anumite "sfaturi" care sugerează utilizarea elementului FONT fără a se ţine cont de "inlănţuire". Cu toate că browser-ul va interpreta corect chiar şi o asemenea construcţie nu este recomandat să recurgi la asemenea "trucuri murdare". În schimb, după ce vei învăţa CSS, vei putea scăpa de elementul FONT şi de toate


78 GMB Computers

neplăcerile legate de acesta. Mai jos am prezentat un exemplu în care se utilizează tag-uri înlănţuite.

<P><FONT face="verdana, arial" size="1" color="#ff0000"> Font Verdana, size=1.</P> <P><FONT size="3">Font Verdana, size=3.</P> <P><FONT size="4">Font Verdana, size=4. </font></font></P> <UL TYPE="disc"> <LI>unu <LI>doi </UL> </FONT>

• Font Verdana, size=1. Font Verdana, size=3. Font Verdana, size=4. • unu • doi

Trebuie remarcat cum, deşi avem o groază de construcţii înlănţuite, prima declaraţie a elementului FONT se transmite şi listei neordonate UL.

• Înainte de a trece la publicarea paginii realizate, este bine să o vizualizezi la diferite rezoluţii şi cu diferite browser-e. În acest fel te asiguri că fonturile utilizate se comportă corespunzător aşteptărilor tale.

Cum folosim fonturi "deosebite"

În practica curentă ne putem lovi de situaţii în care fonturile cele mai utilizate (a se citi cele mai des întâlnite pe calculatoarele vizitatorilor) nu se pretează la ceea ce intenţionăm să realizăm. În această situaţie vom fi nevoiţi să utilizăm anumite trucuri pentru ca un vizitator să viziona site-ul aşa cum a fost el gândit. În continuare am să prezint două metode prin care se poate rezolva problema fonturilor mai puţin utilizate.

O primă metodă constă în realizarea unei legături care să permită unui vizitator instalarea fontului dorit. Cu toate că nu am vorbit despre realizarea legăturilor în HTML, mă simt dator să prezint această metodă. Va trebui să o reţii, cel puţin în scop informativ. În exemplul care urmează am să folosesc fontul ZurichCalligraphic Italic. Dacă, din întâmplare, acest font se regăseşte şi pe calculatorul tău, vei putea vedea corect exemplul dat. În caz contrar, vei putea să-l "descarci" prin intermediul unei legături.

<FONT FACE="ZurichCalligraphic Italic, Arial" SIZE="5"> Font ZurichCalligraphic Italic</font> Mai jos este rezultatul obţinut. Font ZurichCalligraphic Italic Dacă ceea ce vezi este similar cu ceea ce se află mai jos, înseamnă că dispui de fonturile ZurichCalligraphic Italic. În caz contrar, nu dispui de asemenea fonturi. Mai jos este dat modul în care ar trebui să arate aceste fonturi:

1. Pentru a pune la dispoziţie acest font, va trebui să plasăm o expresie ca cea de mai jos:

<P>Acest site necesită fonturi <tt>ZurichCalligraphic Italic</tt>.<BR> Click <A HREF="zurichi.ttf">aici</A> pentru a obţine aceste fonturi.</P>

2. Acest site necesită fonturi ZurichCalligraphic Italic. Click aici pentru a obţine aceste fonturi.

3. Dacă vei încerca exemplul anterior, va trebui să cunoşti şi modul în care se instalează fonturile în Windows. De fapt, acesta este şi neajunsul acestei metode. Mulţi utilizatori nu cunosc cum se instalează fonturile.

4. 5. Observa ţie: dacă utilizezi Netscape pentru a viziona acest site, exemplul anterior nu

va fi redat corect (chiar dacă dispui sau nu dispui de fontul ZurichCalligraphic Italic).


79 GMB Computers

Acest lucru se datorează modului în care Netscape "lucrează" cu CSS (cu toate acestea nu exlud nici o eventuală eroare de proiectare a acestei pagini). În Internet Explorer nu există o asemenea problemă. Dacă vei folosi COPY şi PASTE pentru a copia exemplul dat vei obţine rezultate identice în ambele browsere menţionate mai sus.

6. 7. În ceea ce priveşte modul de realizare al legăturilor, nu am să insist în momentul de

faţă asupra acetui aspect. Ceea ce trebuie să spun este că între ghilimelele expresiei <A HREF="..."> nu am precizat decât numele fişierului care conţine fontul ZurichCalligraphic Italic. Acest lucru se potriveşte pentru site-ul meu. În realitate este posibil ca expresia plasată între ghilimele să fie mult mai lungă. Despre aceste lucruri vei învăţa în lecţia dedicată legăturilor.

8. O altă metodă constă în utilizarea unor imagini care să conţină textul dorit. În acest fel putem utiliza orice font dorim, fără să ne punem problema dacă acestea sunt sau nu disponibile pe calculatoarele vizitatorilor. În plus, această metodă ne permite să prelucrăm fonturile după bunul plac (este vorba de adăugarea unor efecte artistice). Utilizând această metodă am putut reda modul în care arată fonturile ZurichCalligraphic Italic, chiar dacă acestea nu se regăsesc pe calculatorul tău. Pentru aceasta am folosit o imagine denumită font.gif care a fost realizată cu un editor de imagini. Fundalul folosit a fost de culoare albă pentru a coincide cu fundalul acestui site. Pentru a observa mai bine, în exemplul de mai jos am încadrat într-un chenar imaginea font.gif.

<P>Aceasta este o imagine</P> <img src="font.gif">

9. Rezultatul este redat mai jos: 10. Aceasta este o imagine

11. 12. Această metodă este mai des utilizată decât cea prezentată anterior. Problema care o

ridică această metodă este legată de dimensiunea mare pe care o va avea un astfel de document HTML. Acest fapt ne obligă să plasăm documentul pe un server mai rapid (nu ca cel pe care este site-ul meu). Chiar şi în acest caz trebuie să avem în vedere că nu toţi "navigatorii" dispun de modemuri performante. Dacă ţinem cont şi de calitatea liniilor telefonice atunci s-ar putea să ajungem la concluzia că o asemenea metodă nu este foarte indicată. De asemenea, este posibil ca unii utilizatori să nu aibă activată în browser opţiunea "show pictures". În această situaţie nu va fi încărcată nici o imagine şi, prin urmare, site-ul nostru va arăta neplăcut.

13. Browserele din generaţiile mai noi (de la Internet Explorer 4.0 şi Netscape Navigator 4.3 în sus) dispun de suport pentru a permite realizatorilor de pagini web să utilizeze fonturi ce vor fi descărcate automat în momentul accesării unei pagini de web (am să le numesc fonturi incluse). Utilizarea unor astfel de fonturi necesită o experienţă mai bogată în realizarea paginilor HTML. În cazul în care se apelează la o astfel de soluţie revine din nou în actualitate incompatibilitatea dintre browsere. Internet Explorer şi Netscape utilizează tipuri diferite de fonturi incluse. Cele două tipuri de fonturi sunt:

• Embedded OpenType (extensia .eot) - realizate de Microsoft • TrueDoc (extensia .pfr) - realizate de Netscape şi Bitstream

Datotită eforturilor depuse de compania Bitstream, fonturile de tip TrueDoc pot fi interpretate atât de Internet Explorer cât şi de Netscape. Pentru a putea vedea aceste tipuri de fonturi în Internet Explorer este nevoie de instalarea unor fişiere suplimentare. Chiar şi aşa se pare că lucrurile nu funcţionează foarte bine. Subiectul legat de utilizarea fonturilor incluse este mult mai complex necesitând şi cunoştiinţe de CSS. Dacă eşti curios poţi citi despre acest subiect în secţiunea dedicată fonturilor din site-ul Webmonkey


80 GMB Computers

În concluzie, nu trebuie apelat la fonturi mai puţin utilizate decât dacă nu se poate altfel. În această situaţie este bine să ţii seama de publicul căruia i te adresezi. Dacă este un public mai "instruit", vei putea plasa o legătură care să pună la dispoziţie fonturile necesare. Dacă, în schimb, vei avea un public foarte diversificat, atunci va trebui să utilizezi imagini care să conţină fonturile necesare. Această metodă este foarte des întâlnită la site-urile publicitare si la cele cu material destinat adulţilor. În acest ultim caz se pare că vizitatorii sunt dispuşi să aştepte mai mult încărcarea unei pagini, ştiind că ceea ce urmează să vadă este "hot". Înainte de a termina mai spun un lucru: nu trebuie să realizezi o imagine de dimensiunea unei pagini de web, imagine care să conţină tot textul necesar. În acestă situaţie toţi vizitatorii vor adormi până se încarcă pagina (dacă vor avea răbdare).

2.8. Vizualizarea codului surs ă a unei pagini Web într-un browser.

Vizualizarea sursei unui document

Din meniul View se alege Page Source. Fereastra care se deschide conţine codul sursă al paginii încărcate, care nu poate fi modificat. Pentru a putea modifica sursa documentului, din meniul File se alege Edit Page. Fereastra de aplicaţie care se deschide afişează pagina într-un mod foarte apropiat de modul în care ea apare în fereastra browser-ului. Acest mod de afişare este cunoscut sub numele de WYSIWYG (What You See Is What You Get) şi reprezintă o modalitate uşoară de creare a unei pagini noi sau de modificare a unei pagini existente prin faptul că ceea ce se vede în fereastră va fi afişat şi de browser.

2.9. Folosirea aplica ţiei

Instrumente de lucru pentru crearea site-urilor Web :

Crearea unei paginii web cu ajutorul aplicatiei Not epad

Paginile HTML se fac intr-un editor de scris, cum ar fi Notepad si se creeaza astfel:

- Se deschide Notepad

- Dupa ce se lucreaza in el se da File -> Save

- Se intituleaza nume.html si se alege la Save as Type All Files si se apasa butonul

SAVE.

Modificare

Ca sa modifici pagina facuta de tine:

- se deschide pagina .html

- se da click dreapta pe fundalul paginii

- si View Source

- dupa modificare se da File -> Save


81 GMB Computers

Word si paginile web ( vezi si site3.pps Realizarea paginilor web

in Microsoft Word)

Word ofera doua moduri de a crea pagini Web: prin transformarea documentelor

existente în pagini Web (salvare în formatul fisier nativ HTML - Fisier-Salvare ca;

Fisier de tip-Pagina Web sau salvare direct ca pagina Web – Fisier-Salvare ca pagina

Web) sau utilizând expertul Web Page pentru a crea o pagina de la zero.

Excel si paginile web

Excel ofera posibilitatea de a crea pagini Web: prin transformarea documentelor existente

în pagini Web (salvare în formatul fisier nativ HTML - Fisier-Salvare ca; Fisier de tipPagina Web sau salvare direct ca pagina Web – Fisier-Salvare ca pagina Web)

Power Point si paginile web ( vezi si site2.pdf vizualizarea si publicarea unei

prezentãri pe web)

Save as Web Page

Prezentarile pot fi salvate selectand File/Save din bara meniurilor. Daca doriti sa plasati

prezentarea pe Internet va trebui sa salvati prezentarea ca si web page pentru ca vizitatorii

site-ului sa poata vizualiza prezentarea chiar daca nu au Power Point instalat in

computer. Selectati File/Save As Web Page din bara meniurilor. Alegeti directorul

paginii web din Look in: si numiti fisierul in casuta File name. Click Save pentru a salva

prezentarea.

Adobe Photoshop

Este un software folosit pentru editarea imaginilor digitale pe calculator.I – PROIECTAREA PAGINILOR WEB

Principalele elemente prin care Photshop se diferenţiază de aplicaţiile concurente şi prin

care stabileşte noi standarde în industria prelucrării de imagini digitale sunt:

Selecţiile

Straturile (Layers)

Măştile (Masks)

Canalele (Channels)


82 GMB Computers

Retuşarea

Optimizarea imaginilor pentru Web

MySQL

Este un sistem de gestiune a bazelor de date relaţional. Este cel mai popular SGBD opensource la ora actuală. Deşi este folosit foarte des împreună cu limbajul de programare

PHP, cu MySQL se pot construi aplicaţii în orice limbaj major.

Pentru a administra bazele de date MySQL se poate folosi modul linie de comandă sau,

prin descărcare de pe internet, o interfaţă grafică: MySQL Administrator şi MySQL

Query Browser. Un alt instrument de management al acestor baze de date este aplicaţia

gratuită, scrisă în PHP, phpMyAdmin.

Macromedia Dreamweaver

Este o unealtă destinată creatorilor de pagini web.

Un aspect foarte lăudat al Dreamweaver-ului îl reprezintă arhitectura sa extensibilă.

Extensiile, aşa cum sunt ele cunoscute, sunt mici programe, pe care orice dezvoltator le

poate scrie (de obicei în HTML şi JavaScript) şi pe care oricine le poate descarca şi

instala, acestea aducând un spor de performanţă şi funcţionalitate îmbunătăţită

programului.

XML – Unealta pentru a descrie datele XML NU ESTE un inlocuitor pentru HTML. XML descrie date, în timp ce HTML afişeaza date. XML rulează pe mai multe platforme de soft şi are o unealta independenta de hardware pentru a transmite date JavaScript - Scripting pe partea de client Scripting pe partea de client se referă la programarea comportamentului unui browser. JavaScript permite designerilor HTML o unealtă de baza la programare JavaScript poate face textul dinamic intr-o pagină Web JavaScript poate reacţiona la evenimente JavaScript poate modifica elemente HTML JavaScript poate fi folosit pentru a valida date. ASP or PHP – Scripting pe partea de server Scripting pe partea de server este despre programarea unui serviciu pe Internet în urma căruia se poate livra mai mult conţinut dinamic. Cu scripting pe partea de server se pot: Edita dinamic, schimba sau adăuga noi elemente Răspunde la cereri ale utilizatorului Accesarea unei baze de date şi întoarcerea rezultatului Accesa fisiere şi intoarcerea unui rezultat în browser Transformarea XML în date HTMl şi intoarcerea rezultatului Personaliza o pagină web pentru a o face mai folositoare fiecarui utilizator în parte A conferi securitate la accesul paginilor web Diferenţia output-ul în functie de browser Limita pe cat posibil transmiterea de date în retea


83 GMB Computers

Prelucrarea datelor cu SQL SQL este limbajul standard pentru accesarea şi manipularea bazelor de date.SQL este folosit pentru a accesa şi manipula date în MySQL, SQL Server, MS Access, Oracle, Sybase, DB2, şi alte sisteme baze de date. Cunoştinţele SQL sunt importante pentru oricine vrea să stocheze sau să obţina date dintr-o baza de date.

2.10. Introducerea şi formatarea textului

FRONTPAGE

Introducerea si editarea textului; folosirea etichetelor paginii; formatarea textului; alinierea si spatierea paragrafelor; crearea listelor; adaugarea ilustratiilor; modificarea unei teme; imbunatatirea aspectului unui sit web.Dupa ce v-ati facut o ideie despre cum arata pagina, puteti sa incepeti sa introduceti si sa editati textul. Mai intai trebuie sa schimbati textul din paragraful de deschidere.

Efectuati pasii urmatori :

1.Derulati pagina pana la inceputul ei si plasati indicatorul mouse-ului undeva in textul paragrafului care incepe cu Coment :,apoi executati clic pentru a-l selecta. (Cand un elemenet a fost predefinit de FontPage, puteti sa-l selectati folosind acesta metoda cu un singur clic). Observati ca indicatorul isi schimba forma.

2.Scrieti urmatorul paragraf pentru a inlocui textul selectat : (Scopul organizatiei nonguvernamentale PNR conform statutului).

3.Selectati paragraful de sub titlul Our Mision si scrieti urmatoarea prepozitie : (Extras din statutul PNR).

4.Executati clic pe butonul Save pentru a salva modificarea (Daca FontPage va intreaba daca doriti sa marcati lucrarea ca finalizata, executati clic pe No).

5.Stergeti titlul Company Profile, paragraful de sub el si bara orizontala de deasupra paragrafelor, selectandu-le si apasand tasta Delete.

Refolosirea textului din alta sursa - Daca vreti sa refolositi in werb-ul cre 636h78g at un intreg fisier din alta sursa, este foarte usor sa il inserati. Mai intai, plasati punctul de inserare acolo unde vreti sa apara fitierul respectiv. Apoi, alegeti File din meniul Insert si executati dublu clic pe fisierul pe care vreti sa il imserati. (Aveti grija ca optiunea pentru Files Of Type sa corespunda tipului de fisier pe care vreti sa il inserati). FontPage va converti fisierul in format HTML si il va insera in locul unde se gaseste punctul de inserare. Nu veti introduce nici un text sub titlul Contact Indormation, dar nu trebuie sa eliminati paragraful din caseta de rezervare. Cititi in continuare sectiunea urmatoare pentrua afla de ea.

2.11. Paragrafe şi formatarea paginilor

Modificarea alinierii paragrafelor

In configuratia standard prestabilita FontPage aliniaza la stanga paragrafele cand creati paginile web. Uneori insa veti dorisa realiniati paragraful sau o portiune de text. Haideti sa centram paragraful in partea de jos a paginii


84 GMB Computers

1.Derulati pagina pana jos si plasati punctul de insertie undeva in paragraful care incepe cu cuvintele Send mail to. Font Page vaafisa un chenar in jurul acestei selectii si a altor doua sectiuni din pagina, deoarece ele sunt marcate drept chenare partajate si apar in toate paginile web-ului.

2.Executati clic pe butonul Center de pe bara cu instrumente de formatare. Acum, textul apare centrat in toate paginile.

Modificarea spatierii paragrafelor

Cand introduceti textul in modul de afisare pagina, daca apasati tasta Enter creati un nou paragraf la fel ca in alte aplicatii din Office. Insa, in acelasi timp este adaugat si un rand liber inaintea paragrafului anterior si paragraful nou creat. Cand nu doriti acel spatiu liber intre cele doua paragrafe, trebuie sa folositi o intrerupere de rand in loc sa introduceti un nou paragraf, astfel :

1.Derulati pagina pana la inceput, plasati punctul de insertie la sfarsitul paragrafului introductiv si apasati tasta Enter.

2.Acum, scrieti urmatorul text : If you like what you see, tell others. (Daca va place ce vedeti, spuneti si altora).

3.Blocati tasta Shift si apasati tasta Enter. Punctul de inserare se va muta pe randul urmator fara a mai fi introdus un rand suplimentar gol. Acum, scrieti urmatorul text : If you don't, tell us ! (Daca nu va place, spuneti-ne noua).

Folosirea etichetelor paginilor

Probabil ati observat ca in modul de afisare pagina, apar trei etichete (Normal, HTML si Preview) in partea de jos a spatiului de lucru, care seamana cu etichetele unui registru de calcul din Excel. Aceste etichete ofera trei moduri diferite de afisare a unei pagini din web. Eticheta Normal, care este cea activa, este locul in care puteti introduce si edita articolele din pagini. Eticheta HTML afiseaza codurile HTML incluse in pagini, iar in eticheta Preview sunt afisate paginile asa cum ar arata cand sunt incarcate intr-un browser de Web.

2.12. Legături (Hyperlinks)

Realizarea hiperleg ăturilor

Pentru a nu complica lucrurile cu discuţii aprofundate despre ce este şi ce nu este un URL, am preferat să trec direct la prezentarea unui exemplu concret de realizare a unei legături. Ceea ce este mai jos defineşte o legătură către un motor de căutare românesc:

<A HREF="http://www.gaseste.com/">motor de căutare</a>

motor de căutare

Aşa cum se poate vedea, atunci când o ancoră are un atribut HREF ea va defini o legătură către un alt document HTML a cărui adresă (URL) este valoarea atributului HREF. Partea vizibilă a legăturii, adică textul curins între tag-urile <A> şi </A>, este diferenţiată de restul textului în sensul că va avea altă culoare şi, eventual, va fi subliniată. Întrucât, prin utilizarea CSS, se poate lucra foarte mult asupra formai de prezentare a unei legături, nu se mai poate spune cu certitudine că textul unei legături va fi subliniat. Această regulă ar trebui respectată


85 GMB Computers

întrucâtva dar, lucrurile depind în mare măsură de gusturile realizatorului. În ceea ce priveşte sintaxa folosită în exemplul precedent, trebuie reţinute două aspecte:

• valoarea atributului HREF ( URL-ul ) trebuie încadrat în ghilimele • întrucît elementul A este de tip "în linie", prezenţa tag-ului de sfârşit este absolut

necesară. În caz contrar, legătura s-ar putea să cuprindă paragrafe întregi.

După prezentarea acestui exemplu practic, mai jos este redată forma generală a unei legături:

<A HREF="URL">textul legăturii</a>

unde:

• HREF - (Hypertext REFerence = referinţa hipertext) are drept valoare o adresă URL. Adresa URL este de forma:

"http://numedomeniu"

• http:// - protocolul de transfer pentru documente HTML. Practic, această expresie este prezentă în toate adresele URL care fac trimitere către alte documente HTML. Varianta actuală a acestui protocol permite şi transferul de fişiere non-HTML. numedomeniu - reprezintă adresa la care dorim să puncteze legătura. Aşa cum vei vedea, denumirea corectă pentru numedomeniu este DNS (iniţialele de la Domain Name Space)

Observa ţie: Prezentarea noţiunii de URL a fost făcută în lecţia care trata lucrul cu imaginile în HTML. Dacă nu ai parcurs acesată lecţie este cazul să arunci o privire asupra noţiunii de URL. În ceea ce priveşte adresele URL relative şi absolute, principiul de realizare şi de funcţionare este absolut identic cu cel prezentat în exemplele ilustrate. Singura diferenţă este că în loc de un fişier grafic putem avea un document HTML (şi nu numai).

Atributul HREF poate avea drept valoare o adresă absolută sau o adreasă relativă, în funcţie de localizarea fizică a fişierelor HTML dar şi de preferinţele realizatorului. În exemplul prezentat la început se face referire la o resursă externă (în sensul că nu se află pe acelaşi site în care se regăseşte pagina HTML din care am făcut apelarea). În acest caz se spune că legătura definită este o legătură externă. La fel de bine pot exista legături interne dar şi legături locale.

În continuare vei vedea ce înseamnă şi în ce situaţii se utilizează astfel de legături.

Legături interne

Legăturiile interne sunt legături în cadrul aceluiaşi document HTML. Prin intermediul unor astfel de legături se facilitează navigarea în documentele lungi care, în absenţa unor asfel de legături, ar necesita utilizarea intensivă a barei de scroll (bara de defilare din dreapta ferestrei). Un astfel de document ar putea fi o listă de întrebări frecvente (cunoscute şi sub numele de FAQ) privitoare la un anumit domeniu de activitate. Desigur, acesta este un exemplu clasic. În practică există mult mai multe situaţii în care s-ar impune utilizarea legăturilor interne. De exemplu, chiar şi lecţiile din acest site s-ar preta foarte bine la aplicarea unor astfel de legături. Pentru a înţelege legăturile interne, am să prezint un exemplu practic de realizare a unei pagini cu întrebări frecvente. Pentru a realiza o astfel de listă, fiecare întrebare va fi definită drept o legătură care va puncta către răspunsul corespunzător. Pentru aceasta va trebui să definim exact locul unde dorim să puncteze legătura (adică răspunsul întrebării). Pentru a realiza acest lucru se utilizează elementul A cu atributul NAME aşa cum se vede mai jos:


86 GMB Computers

<A NAME="nume">raspuns intrebare</A>

unde valoarea atributului NAME este un nume sugestiv pentru realizatorul paginii. În practică o astfel de construcţie va arăta ca mai jos:

<OL> <LI><A HREF="#raspuns1">întrebarea 1</A> <LI><A HREF="#raspuns2">întrebarea 2</A> <LI> . . . . . . . . . . . . . . . . . </OL> <OL> <LI><A HREF="raspuns1">text raspuns 1...</A> <LI><A HREF="raspuns2">text raspuns 2...</A> <LI> . . . . . . . . . . . . . . . . . . </OL>

Observa ţie: am preferat să utilizez o listă ordonată. La fel de bine se puteau utiliza şi alte elemente precum paragrafe, liste ordonate, etc. De asemenea, pentru a vedea la lucru exemplul precedent, există o variantă completă a acestuia.

Primele două construcţii (scrie cu albastru) constituie legături interne şi vor fi tratate ca atare de browser, în sensul că vor fi afişate diferit. Întrucât locul unde punctează legăturile se află in acelaşi document HTML, pe post de adresă URL nu vom avea decât expresia alcătuită din semnul diez (#) urmat de numele atribuit ancorei unde dorim să puncteze această legătură. O astfel de adresă URL se mai numeşte şi adresa URL cu fragment, unde fragmentul este reprezentat de expresia #nume. De reţinut că atunci când o adresă URL punctează către o ancoră cu atributul NAME, prezenţa semnului diez (#) înaintea numelui ancorei este absolut obligatorie. Ultimele două construcţii (cele în care am utilizat atributul NAME) reprezintă locul unde se va face saltul atunci când se face clic asupra întrebărilor care corespund acestor răspunsuri. În cazul în care o ancoră este utilizată cu atributul NAME (pentru a defini un anumit loc dintr-un document HTML) se mai spune că elementul A defineşte o ancoră (sau ancoră cu nume, sau ancoră denumită). Valoarea atributului NAME trebuie s ă fie unic ă în cadrul aceluia şi document dar pot exista şi atribute cu aceeaşi valoare, condiţia fiind ca aceste valori care coincid să nu se regăsească în acelaşi document (pagină).

Observa ţie: în situaţia în care elementul A se utilizează cu atributul HREF, se mai spune că elementul A defineşte o legătură. Sună puţin cam ciudat: "o ancoră defineşte o ancoră" şi "o ancoră defineşte o legătură". În acest caz, de ce nu ar exista un alt element pentru a defini o legătură ? Întrucât scopul acestui tutorial este unul educativ, am forţat puţin nota. În realitate o legătură este formată din două ancore: o ancoră sursă (cu atributul HREF) şi o ancoră destinaţie (cu atributul NAME). În cazul în care nu se specifică nici o ancoră de destinaţie (adică o ancoră cu atributul NAME) atunci se consideră că această ancoră va fi implicit începutul documentului la care se face referire. În concluzie, o ancoră defineşte o ancoră şi atât. În cazul în care utilizăm atributul HREF ancora este o ancoră sursă (defineşte o legătură), iar în cazul în care utilizăm atributul NAME, ancora este o ancoră destinaţie ( defineşte o ancoră, ancoră cu nume, ancoră denumită, sau altă defiţie pentru acest termen).

Spre deosebire de realizarea unei legături, la realizarea unei ancore cu nume efectul vizual nu este cu nimic diferit faţă de restul textului. Din această cauză trebuie să fii foarte atent când realizezi astfel de ancore. Spun acest lucru întrucât, omiterea tagului de sfârşit </A> , nu este sesizabilă în cadrul browser-ului Internet Explorer, în schimb în Netscape Communicator (până la varianta 4.72) acest lucru produce scrierea mai groasă a textului în anumite situaţii.

Revenind la exemlul discutat, se poate constata cu uşurinţă că nu este complet. Nu este complet întrucât nu are o opţiune care să ne permită revenirea la secţiunea dedicată întrebărilor. O asemenea opţiune s-ar dovedi foarte utilă în cazul unor documente foarte lungi (nu uita că exemplul meu este unul clasic dar, în realitate, răspunsurile la întrebări ar putea fi foarte lungi). Pentru a realiza o astfel de listă, vom utiliza în cadrul unei ancore atât atributul HREF cât şi atributul NAME. Construcţia unei astfel de liste este redată mai jos:

<OL> <LI><A NAME="1" HREF="#raspuns1">întrebarea 1</A> <LI><A NAME="2"


87 GMB Computers

HREF="#raspuns2">întrebarea 2</A> <LI> . . . . . . . . . . . . . . . . . </OL> <OL> <LI><A HREF="raspuns1">text raspuns 1...</A><A HREF="#1">inapoi</A> <LI><A HREF="raspuns2">text raspuns 2...</A><A HREF="#2">inapoi</A> <LI> . . . . . . . . . . . . . . . . . . </OL>

Funcţionarea unei astfel de liste poate fi văzută aici.

Înainte de a trece mai departe, vreau să mai fac câteva precizări referitoare la definirea şi utilizarea unei ancore.

• în cazul în care defineşti o ancoră cu nume, nu este necesar ca întreg textul să fie cuprins între tag-urile unei asemenea ancore. Este suficient să fie cuprins doar primul cuvânt.

• în cazul în care atât legătura cât şi destinaţia acesteia (ancora cu nume) se află în acelaşi ecran, acţionarea unei asemenea legături nu va produce o afişare a destinaţiei la începutul paginii. În caz contrar, acţionarea unei asemenea legături va face ca destinaţia să fie afişată la începutul paginii.

• o ancoră poate fi inclusă într-un element HTML precum paragrafe, liste, tabele, etc. • de reguă, legăturile sunt colorate în albastru şi sunt subliniate (ele pot fi şi nesubliniate

dar nu ai învăţat până acum cum se poate realiza acest lucru). De asemenea, poate ai observat că o legătură vizitată va fi apoi colorată diferit de legăturile nevizitate (în acest site nu se întâmplă acest lucru). Elementul în care sunt definite atributele unei legături (este vorba de atributele care determină culorile unei legături) este elementul BODY. Acest element nu este tratat în lecţia de faţă.

• exemplele prezentate de mine sunt cazuri particulare. La fel de bine putem plasa legături interne pentru a simula sumarul unei pagini de web.

Legături locale

Sunt legături între documente HTML aflate pe acelaşi server (la aceeaşi adresă). În această situaţie se pot utiliza atât adrese URL relative dar şi absolute. De exemplu, dacă dorim ca într-un document intitulat exemplu.html să plasăm o legătură către un alt document numit probe.html şi care se află într-un director diferit (să zicem mm), vom avea o construcţie de forma:

<A HREF="mm/probe.html">text legătură</A>

Adresa URL putea fi scrisă şi în formă absolută, ca mai jos:

<A HREF="http://www.numesite.com/mm/probe.html">text legătură</A>

La fel de bine, într-un document pot exista şi ancore cu nume. În acestă situaţie legătura care va puncta o astfel de ancoră va conţine adresa (relativă sau absolută) la care se va adăuga şi numele ancorei. De exemlu, să presupunem că avem situaţia ilustrată mai jos:

Dacă în fişierul oraşe.html avem un titlu de forma:

<H4> <A NAME="buc">Bucureşti - capitala României</A></H4>

în fişierul romania.html putem avea o construţie ca cea de mai jos, pentru a face trimitere către ancora definită anterior:

<P>Acum este disponibil un <A HREF="descriere/orase.html#buc">tur virtual al Bucureştiului</A></P>


88 GMB Computers

Presupunând că adresa unui astfel de site ar fi fost www.romania.ro, am fi putut avea adrese URL absolute de forma:

<A HREF="http://www.romania.ro/descriere/orase.html#buc"> ...</A>

De cele mai multe ori, în cazul legăturilor locale se preferă utilizarea adreselor relative. Acest lucru este mult mai comod pentru cel ce realizează pagina şi, în plus, mai conferă şi o serie de alte avantaje.

Legături externe

Sunt legături care punctează întodeauna către resurse aflate pe alte servere de web (sau la alte adrese de internet). Pentru realizarea legăturilor externe se vor utiliza numai adrese URL absolute. În cazul în care în pagina de destinaţie există şi ancore cu nume, adresa URL poate conţine şi numele acelei ancore. Mai jos se regăseşte un astfel de exemplu:

<a href="http://www.w3.org/TR/REC-html40/struct/text.html#edef-BLOCKQUOTE"> recomandarile WWW CONSORTIUM</A>

Observa ţie: Trebuie avut în vedere că nu poţi avea drept de scriere asupra unei pagini găzduite pe un alt server (execeptând cazul în care ai avea mai multe site-uri). În această situaţie nu-ţi rămâne decât să vizionezi codul sursă al paginii HTML la care doreşti să te legi, şi să vezi dacă există ancore cu nume. În cazul în care există astfel de ancore, poţi realiza o legătură către o astfel de ancoră. Cu toate acestea, nu este o practică onestă să se realizeze astfel de legături, cu excepţia unor cazuri speciale. De cele mai multe ori, o legătură externă ar trebui să puncteze la pagina de început a site-ului şi nicidecum în mijlocul unei pagini din acel site.

În cele ce urmează am să prezint trei legături externe care sunt identice din punct de vedere al acţiunii realizate.

<A HREF="http://lumea3w.20m.com">......</A> <A HREF="http://www.lumea3w.20m.com/">......</A> <A HREF="http://lumea3w.20m.com/index.html">......</A>

Toate cele trei variante prezentate mai sus sunt corecte şi punctează către aceeaşi adresă. De exemplu, prima construcţie diferă de următoarea prin faptul că nu s-a mai precizat expresia www, iar la sfârşit am mai adăugat un slash care indică separarea dintre directoare. În funcţie de configurarea serverului pe care este plasat site-ul, expresia www poate fi omisă. În mod similar stau lucrurile şi în cazul semnului slash. Acesta va fi pus automat de multe browser-e (Netscape Communicator face acest lucru începând cu versiunea 6.0) dar numai în anumite situaţii aşa cum am descris mai jos. În tot cazul, este bine s ă se foloseasc ă ortografia complet ă (adică să se includă toate slash-urile aşa cum este exemplul scris cu albastru), pentru a evita erorile dar şi pentru a face o impresie bună unui vizitator ceva mai avizat. În plus, slash-ul poate lipsi numai dac ă se face referire la pagina de start a unui site . Ca să fiu mai explicit am să spun că pagina de start (index.html) este invocată automat dacă este apelată o adresă URL ca cea prezentată în primele două exemple. O atfel de adresă URL nu cuprinde o cale către un anumit fişier sau, mai corect spus, este doar adresa DNS a site-ului apelat. Ultima expresie din exemplul dat mai sus include o adresă completă către pagina de start a acestui site. De cele mai multe ori nu se foloseşte o asemenea construcţie, preferându-se utilizarea adresei URL de bază. Acest lucru se datorează faptului că serverele sunt configurate astfel încât pagina de start a unui site să fie inserată în mod automat. De regulă, pagina de start a unui site poartă denumiri sugestive precum index.htm(l), default.htm(l), home.htm(l), etc.


89 GMB Computers

Observa ţie: fiindcă veni vorba de pagina de start a unui site, trebuie să ai în vedere că aceasta va avea un nume predefinit. În concluzie, atunci când te hotărăşti să realizezi un site, trebuie să ai în vedere că numele paginii de start trebuie să coincidă cu cel specificat în documentaţia pusă la dispoziţie de firma (serverul) care oferă găzduire pentru site-ul tău. Dacă, de exemplu, prima pagină trebuie să aibă numele index.html şi tu vei numi prima pagină sub forma start.html, cei ce vor accesa site-ul tău vor fi întâmpinaţi de un mesaj de eroare.

Alte atribute ale unei ancore

Pe lângă cele două atribute esenţiale (HREF şi NAME), o ancoră mai dispune şi de alte atribute mai puţin utilizate dar care uneori se dovedesc a fi foarte utile. Câteva dintre aceste atribute sunt prezentate în continuare.

• TARGET - indică cadrul (în cazul de faţă este vorba de fereastra browser-ului) în care va fi afişat documenul apelat de o legătură. Acest atribut poate avea valorile prestabilite _blank, _self, _parent şi _top sau un nume pe care îl atribuim unui cadru. Întrucât acest atribut este utilizat îndeosebi în cazul unui site format din cadre (despre care nu am vorbit încă), doar valoarea _blank este utilă în momentul de faţă. O expresie de forma :

<A HREF="http://www.yahoo.com/" TARGET="_blank">Yahoo</A>

• va face ca adresa invocată de această legătură să fie afişată într-o nouă fereastră a browser-ului. Fereastra din care s-a făcut apelarea rămâne deschisă în continuare. Valoarea _self va face ca afişarea site-ului (sau documentului) invocat de o legătură să se realizeze în aceeaşi fereastră (în acest fel va dispărea documentul din care s-a făcut apelarea). Dacă nu se specifică atributul TARGET, acesta va fi considerat implicit ca având valoarea target="_self".

• TITLE - acest atribut oferă informaţii suplimentare despre o legătură atunci când ne poziţionăm cu mouse-ul asupra ei. Modul de afişare este identic cu cel al atributului ALT din cadrul tag-ului IMG. Atributul TITLE nu este interpretat de toate browser-ele. Netscape Communicator suportă acest atribut începând cu versiunea 6.0. Exemplu:

<A HREF="http://www.yahoo.com/" TITLE="motor de cautare">Yahoo</A>

• pe lângă atributele prezentate, există şi alte atribute mai puţin utilizate precum rel, rev, type, shape, coords, etc. De exemplu, atribute precum shape şi coords sunt utilizate numai la realizarea unei hărţi imagine (sau imagine de tip hartă).

• evenimentele intrinseci vor fi prezentate în secţiunea dedicată JavaScript. Aceste evenimente sunt asociate implicit unei ancore iar în cazul în care sunt specificate vor determina executarea scriptului aferent. De exemplu, evenimentul onmouseout indică faptul că un eveniment se va produce atunci când mouse-ul este mutat în afara unei legături. Acţiunea care trebuie să se producă în urma acestui eveniment este specificată într-un script. Mai jos este un exemplu:

<A HREF="exfaq.htm" TARGET="_blank" onmouseout='alert("Aceasta legatura va afişa un exemplu")';> exemplu</A>

• exemplu - dacă vei trece cu mouse-ul peste această legătură (nu te vei ori deasupra ei) va apărea o căsuţă de atenţionare. Evenimentele intrinseci sunt disponibile pentru majoritatea elementelor HTML dar, momentan, consider că nu este necesar să le amintesc. În cazul elementului A am prezentat acest exemplu pentru a putea să-ţi faci o idee asupra noţiunii de eveniment intrinsec.


90 GMB Computers

Legături grafice

Pe lângă textul obişnuit se poate opta şi pentru includerea unei imagini în cadrul unei legături. De regulă, în cazul în care se foloseşte o imagine pentru a reprezenta o legătură, se renunţă la text. În schimb, informaţiile suplimentare pot fi oferite prin intermediul textului alternativ. Acesta poate fi furnizat prin intermediul atributului TITLE, sau prin intermediul atributului ALT din cadrul tag-ului IMG. Ultima variantă este de preferat întrucât atributul ALT este interpretat şi de Netscape Communicator. O legătură grafică se realizează prin plasarea unei imagini între tag-urile unei ancore. De exemplu:

<A HREF="http://lumea3w.20m.com/"> <IMG SRC="pics/tlogo.gif" ALT="Tutoriale WEB"></A>

După cum se poate vedea, când o imagine este folosită pentru a reprezenta o legătură ea va fi înconjurată automat de o bordură albastră ca şi cum ar sugera o legătură subliniată. Pentru a elimina această margine vom utiliza atributul BORDER din tag-ul <IMG> şi îi vom atribui valoarea zero.

<A HREF="http://lumea3w.20m.com/"> <IMG SRC="pics/tlogo.gif" BORDER="0" ALT="Tutoriale WEB"></A>

rezultat:

Dacă nu îţi mai aduci aminte de anumite lucruri legate de includerea imaginilor în paginile HTML, am să-ţi reamintesc că trebuie specificate şi dimensiunile imaginii (atributele WIDTH şi HEIGHT) chiar dacă eu nu am făcut-o. Numărul de imagini ce pot fi incluse în cadrul unei legături nu este limitat. De exemplu, se pot adăuga mai multe imagini (mai multe tag-uri <IMG> împreună cu fişierele grafice aferente) sau, în cazul în care dorim să avem şi text în cadrul unei legături, putem plasa un text înainte sau după tag-ul IMG, în funcţie de locul în care dorim să apară textul. În tot cazul, utilizarea mai multor imagini pentru a reprezenta o singură legătură este un lucru destul de rar întâlnit.

Realizarea leg ăturilor c ătre resurse non-HTML

Prin intermediul unei legături se pot apela şi alte resurse, diferite de clasicele fişiere HTML. Un exemplu foarte des întâlnit ar fi o legătură care punctează către o imagine. O astfel de legătură ar putea face ca o imagine mică să reprezinte o legătură grafică către aceeaşi imagine dar la dimensiuni mult mai mari. Singura condiţie ce trebuie îndeplinită este ca fişierul grafic să fie recunoscut de browser (fişiere .jpg sau .gif). Un exemplu de astfel de legătură se regăseşte mai jos.

<A HREF="pics/bigfrog.jpg" TITLE="broasca marita" TARGET="_blank"> <IMG SRC="pics/frog.gif" width="80" height="60" BORDER="0" ALT="broasca marita"></A>

În cazul în care se omite textul alternativ este bine să se includă şi text în cadrul legăturii. De exemplu:

<A HREF="pics/bigfrog.jpg" TARGET="_blank"> <IMG SRC="pics/frog.gif" width="80" height="60" BORDER="0"><br> Broscuţă în Zoom</A>

Broscuţă în Zoom


91 GMB Computers

În afară de imagini putem avea legături către fişiere în diverse formate. De exemplu, putem avea legături care să facă referire la fişiere audio, video, fişiere în format Acrobat Reader (fişiere cu extensia .pdf), etc. Mai jos este redat un exemplu de legătură care apelează un fişier video.

<A HREF="test.mpg">Fişier video</A>

La apelarea unei asemenea legături browser-ul va căuta să vadă dacă poate asocia extensia acestui fişier cu unul din programele disponibile pe calculatorul gazdă. Aceste programe pot rula independent de browser sau pot fi disponibile chiar în browser (cunoscute sub denumirea de plug-in). Dacă browser-ul ştie ce program trebuie utilizat pentru citirea fişierului apelat, va trece la deschiderea programului în cauză şi apoi se va reda filmul conţinut în fişierul test.mpg. În caz contrar va trece la salvarea fişierului dar numai după ce vizitatorul este întrebat dacă acceptă acest lucru.

Observa ţie: Comportamentul descris mai sus nu este identic pentru toate tipurile de fişiere şi nici pentru toate browser-ele. De exemplu, pot exista situaţii în care lucrurile să se întâmple aşa cum am descris mai sus dar pot exista şi cazuri în care să apară o căsuţă de dialog prin care vizitatorul să fie întrebat dacă doreşte descărcarea fişerului apelat sau dacă doreşte deschiderea acestui fişier cu o anumită aplicaţie.

Un alt exemplu ar putea fi o legătură către un document în format PDF. Aceste documente pot fi vizionate cu softul Acrobat Reader. În cazul în care este instalat acest soft, fişierul va putea fi citit.

<A HREF="tutorial.pdf">Tutorial HTML în format PDF</A>

De cele mai multe ori dimensiunea unui fişier în format PDF sau a unor fişiere video şi audio este considerabilă. În această situaţie este de evitat a se utiliza astfel de fişiere, în special în cazul serverelor lente. În schimb se pot utiliza alte soluţii. De exemplu, am putea utiliza o variantă HTML care să se apropie cât mai mult de aspectul vizual al unui fişier în format PDF (acest lucru poate fi obţinut printr-o utilizare inteligentă a CSS). Un alt lucru de care trebuie ţinut cont este că un fişier PDF vizionat online nu este neapărat salvat. De aceea, o variantă mai bună ar fi să comprimăm fişierul (chiar dacă rata de comprimare este foarte scăzută) şi să-l punem la dispoziţie sub forma unei legături de genul :

<A HREF="tutorial.zip">Tutorial HTML în format PDF</A>

La acţionarea unei astfel de legături fişierul ZIP va fi salvat. Se evită în acest fel activarea plug-in-ului Acrobat Reader. În tot cazul, acesta este doar un sfat şi nu o regulă. O altă soluţie (şi cea mai des utilizată) ar fi introducerea unei note în care să se precizeze modalitatea de salvare a unor astfel de fişiere. În acest fel se vine în ajutorul celor ce nu sunt familiarizaţi cu internetul.

Observa ţie: ceea ce urmează este mai mult un sfat care se adresează navigatorilor şi mai puţin realizatorilor de pagini web. Dacă te întâlneşti cu fişiere care nu doreşti să fie încărcate în browser (sau în plug-in-ul aferent) poţi executa clic pe butonul drept al mouse-ului atunci cînd eşti poziţionat deasupra unei asemenea legături, iar din meniul care va apărea vei selecta save target as. În acest fel se va evita acţionarea legăturii şi implicit pornirea softului care ar putea citi un asemenea fişier. Acest lucru se poate dovedi foarte util când ai puţină memorie sau un procesor mai puţin performant.Dacă nu ştii către ce fişier punctează o legătură, atunci poţi privi în bara de stare a browser-ului şi acolo va scrie întreaga adresă URL a legăturii. Acest lucru se întâmplă numai când te poziţionezi cu mouse-ul asupra legăturii în cauză.


92 GMB Computers

Discuţia despre ce fişiere ar trebui sau nu ar trebui oferite prin intermediul unei legături este mult mai lungă şi necesită explicaţii mai complexe. Am să mă limitez doar la cîteva idei principale:

• fişierele care se pretează a fi comprimate, este bine să fie comprimate. Fişiere în format doc, xls, dbf, etc. se pretează foarte bine la comprimare. În acest fel timpul necesar descărcării se reduce considerabil.

• realizarea legăturilor către diferite tipuri de fişiere nu este întodeauna posibilă. Acest lucru depinde în mare măsură şi de server. Cu alte cuvinte nu toate serverele suportă aceleaşi tipuri de fişiere. De regulă (dar nu obligatoriu), sunt suportate cele mai utilizate formate de fişiere precum fişiere de tip (.htm, .html, .gif, .jpg, .doc, .pdf, .zip, .mpg, .avi, etc.). Dacă vrei să foloseşti un tip de fişier mai puţin utilizat, este bine să citeşti documentaţia serverului pentru a vedea dacă acel tip de fişier este suportat. În caz contrar este posibil să nu poţi realiza o accesare corectă a acelui fişier. Totuşi, în unele situaţii este posibil ca fişiere ce nu sunt suportate de server să poată fi transferate corect (deoarece acest lucru depinde şi de browser). Cea mai sigură rezolvare este să arhivezi fişierul. Formatul ZIP este suportat de marea majoritate a serverelor.

• nu toate formatele de fişiere folosite în mod clasic se pretează a fi utilizate şi pe internet. Întrucât vitezele de transfer pentru utilizatorii casnici sunt limitate apar numeroase limitări, în special în domeniul multimedia. De aceea se preferă utilizarea unor formate specializate precum .mp3 (compresie foarte bună şi sunet de calitate) sau .ra (real audio - permite un flux audio în timp real). Există diverse metode de legare la fişierele de tip real audio. Pentru mai multe detalii poţi accesa http://www.real.com/. De asemenea, utilizarea unor astfel de formate necesită si un soft specializat în decodarea fişierelor respective.

• ar mai fi destule observaţii de făcut dar, dacă vizitatorii acestui site o vor cere, am să încerc să realizez o pagină care va trata problemele legate de multimedia.

Noţiunea de URL - o privire mai aprofundat ă

Când am discutat despre imagini am fost nevoit să fac o prezentare succintă a noţiunii de URL. La momentul respectiv am considerat acea prezentare ca fiind suficientă. Acum, după ce am vorbit despre hiperlegături, este necesară o prezentare mai detaliată a noţiunii de URL, pentru a putea completa subiectul care tratează realizarea hiperlegăturilor. Am preferat să revin asupra unor noţiuni precum adrese relative sau adrese absolute considerând că nu strică să mai revezi aceste aspecte. De asemenea, am âncercat o prezentare puţin mai tehnică (fără să exagerez) a termenului DNS şi IP întrucât le consider chestiuni de cultură generală pentru un realizator de pagini web. Dacă nu consideri utile astfel de informaţii poţi omite paragafele în cauză.

Ce este un URL

URL reprezintă iniţialele de la Uniform Resource Locator care, în traducere, înseamnă Locator Uniform de Resurse. Un URL indică locaţia unei resurse (adică a unui fişier html, grafic, video, etc). Mai clar spus, un URL reprezintă adresa de internet unde se regăseşte o anumită resursă. Datorită faptului că un URL reprezintă în fapt o adresă, se mai foloseşte şi termenul de adresă URL în loc de URL. Acest termen este des utilizat chiar dacă nu este întodeauna corect.

Observa ţie: uneori se preferă ca în locul noţiunii de URL să se folosească termenul URI (Universal Resource Identifiers). Nu este o greşeală dar trebuie să ştii că URL este un subset al noţiunii de URI. Identificatorii Universali de Resurse (URI) cuprind momentan doar noţiunea


93 GMB Computers

de URL intenţionându-se ca pe viitor să cuprindă şi alte tipuri de construcţii pentru localizarea diferitelor resurse.

În continuare am să prezint sintaxa unei adrese URL. Forma generală a unei adrese URL este redată mai jos:

protocol://server_Gazdă : PORT/cale/numefişier.htm (html, gif, zip, etc.)

Aceasta este forma generală a unei adrese URL. Un exemplu de adresă URL este redat mai jos:

http://www.numesite.com:80/director/index.html

• protocol - protocolul utilizat pentru accesarea unei resurse ce se regăseşte pe internet. Cel mai utilizat este protocolul HTTP (Hypertext Transfer Protocol). Acest protocol permite accesarea şi transferul paginilor de web (documente hipertext). Pe lângă HTTP se mai utilizează şi protocoale mai vechi precum FTP (File Transfer Protocol) - pentru transferul fişierelor, TELNET, GOPHER - pentru accesarea unui server Gopher, etc. Dintre toate protocoalele enumerate doar HTTP are o utilizare foarte largă, restul fiind utilizate ocazional. Pe lângă aceste protocoale, există şi o serie de alte protocoale nou apărute cu o utilizare încă restrânsă. Un exemplu de protocol nou apărut este protocolul pentru TV. În plus, există şi protocoale specializate în transferul anumitor tipuri de fişiere cum este, de exemlu, protocolul PNM utilizat numai pentru accesarea fişierelor audio în format Real Audio.. În cadrul unei adrese URL termenul de protocol nu defineşte neapărat un protocol. În acel loc se poate plasa şi o construcţie specifică necesară apelării diverselor resurse (de ex. un program de mail, apelarea unor grupuri de informaţii, etc).

• server_Gazd ă - adresa DNS (Domain Name Space) a serverului care găzduieşte site-ul sau adresa de IP a acestui server. DNS (sau numele domeniului) este adresa unui domeniu scrisă cu caractere şi este sub forma:

www.numesite.com (ro, edu, org, etc)

• Această adresă se poate prezenta sub diverse forme şi nu conţine în mod obligatoriu şi expresia WWW (în funcţie de modul în care este setat serverul). În spatele unei adrese DNS se află adresa de IP şi este echivalentă cu adresa DNS. Adresa de IP este o modalitate de reprezentare a adreselor folosită de protocoalele TCP/IP şi diferă de adresa DNS (una din diferenţe) prin faptul că este prezentată sub formă numerică. O adresă IP este unică pentru fiecare calculator sau domeniu aflat în reţeaua Internet şi foloseşte o schemă de adresare pe 32 de biţi (4 octeţi). Forma generală a unei adrese de IP este:

w . x . y . z

unde w, x, y, z - au valori cuprinse între 1 - 254

• Întrucât adresa de IP este echivalentul numeric al adresei DNS, expresiile de mai jos sunt echivalente:


94 GMB Computers

http://lumea3w.20m.com http://208.185.127.162

• Numerele care apar în cadrul unei adrese IP nu sunt întâmlătoare. De exemplu, în cadrul unei adrese IP prima porţiune (w) descrie reţeaua însăşi. Restul (x.y.z) descrie adresa echipamentului (calculatorului) în cadrul reţelei. În funcţie de valorile atribuite primei porţiuni (w) a unei adrese IP, reţelele sunt divizate în trei clase (sau licenţe) şi anume: A, B şi C. Această clasificare este făcută în funcţie de complexitatea şi dimensiunea reţelei. De exemplu, în reţelele din clasa A prima parte a adresei de IP are valori cuprinse între 0 - 127. Întrucât definesc reţele foarte mari şi complexe (eventual strategice), toate adresele de clasă A nu mai sunt de mult timp disponibile. Beneficiarii unor astfel de adrese sunt organizaţiile guvernamentale americane, universităţi, sau mari companii ("cine împarte parte îşi face"). Mă opresc aici ca să nu te agresez cu prea multe informaţii. Nu este o tragedie dacă nu ai priceput cum stă treaba. De regul ă se utilizeaz ă numai adrese DNS fiind mult mai u şor de re ţinut şi de scris .

• • Observa ţie: licenţa de utilizare a unui domeniu de adrese IP este controlată de

InterNIC (Internet Network Information Center). Cu alte cuvinte, după ce achiţi o taxă valabilă doi ani, poţi cumpăra propriul domeniu de internet. Dar nu asta am vrut să spun. Ca un cunoscător al internetului trebuie să ştii cum se poate afla cine se ascunde în spatele unei adrese DNS sau a unei adrese de IP. O conversie IP - DNS şi invers se poate face cu aşa numitele programe "traceroute". Un astfel de program are drept scop principal afişarea nodurilor de internet prin care treci pentru a ajunge la o anumită adresă dar poate fi utilizat şi pentru a realiza o conversie IP - DNS (dacă există o asemenea adresă DNS). Un "traceroute" poate fi accesat pe serverul de la Stanford Linear Acceleration Center. Există posibilitatea de a afla chiar şi numele posesorului unui anumit domeniu. Acest lucru se face prin intermediul "serviciului whois" care, în fapt, reprezintă interogarea unor baze de date în care sunt înregistrate aceste informaţii. O astfel de bază de date poate fi interogată la Whois.Userland.com pentru domenii cu extensia .com, .org, etc., iar pentru domenii din Europa poţi accesa RIPE Network Coordination Centre. Ca o concluzie, trebuie să ştii că toate site-urile vizitate de tine vor putea determina cu exactitate cine ai fost (prin ce provider de internet eşti conectat) şi ce IP ai avut cât timp ai stat în reţea. Desigur, există şi excepţii de la regulă dar, de cele mai multe ori, cu puţin efort se poate determina un eventual "intrus nepoftit".

• • port - portul serverului de web. De cele mai multe ori valoarea portului este 80, motiv

pentru care nu se specifică în cadrul adresei URL. • cale - calea către fişierul ce urmează să fie accesat • numefi şier - fişierul la care se face referire.

În continuare am să prezint diferite tipuri de adrese URL şi când sunt utilizate aceste adrese.

Realizarea leg ăturilor între paginile HTML

Deşi cele prezentate până acum au descris modul de realizare a legăturilor între documentele html, am să revin pe scurt asupra acestui subiect. Realizarea legăturilor către documente HTML se face utilizând o adresă URL care conţine protocolul HTTP. O adresă URL care face referire la un document HTML este de forma:


95 GMB Computers

http://www.numesite.com/director/index.html

Continuarea acestui subiect o cunoşti (se foloseşte elementul A cu atrib. HREF, .....). Trebie să reţii prezenţa obligatorie a protocolului http.

Observa ţie: adresele URL pot fi din punct de vedere al scrierii, relative sau absolute. În cazul unei adrese URL relative, nu înseamnă că nu este specificat protocolul utilizat. Acest lucru nu este făcut în mod explicit de către realizatorul paginii de web. În schimb, acestă sarcină cade în seama browser-ului. Browser-ul va memora adresa URL de bază (acea adresă sub forma http://www.numesite.com/) şi, folosind procedeul cunoscut sub numele de concatenare, va "lipi" adresa URL relativă la adresa URL de bază. O descriere completă a noţiunii de adresă URL absolută şi adresă URL relativă este realizată la sfârşitul acestei lecţii în secţiunea "Adrese URL relative şi adrese URL absolute"

Invocarea programelor de e-mail (mailto:)

Invocarea unui program de e-mail se face tot prin intermediul unei legături. De această dată adresa URL va conţine în locul protocolului http:// o expresie mailto: (dispar cele două slash-uri) urmată de adresa de e-mail la care dorim să se trimită un anumit mesaj. Un exemplu de astfel de adresă URL este redat în cele ce urmează:

<A HREF="mailto:[email protected]"> [email protected]</A>

rezultat

[email protected]

În plus, o astfel de construcţie URL mai poate conţine şi subiectul mesajului. Cu alte cuvinte, când va fi apelat programul de e-mail prin intermediul unei asemenea legături, va apărea şi câmpul Subject completat, pe lângă adresa de e-mail care va fi în câmpul To. O astfel de construcţie este prezentată mai jos:

<A HREF="mailto:[email protected]?subject=Probe"> webmaster</A>

De remarcat prezenţa semnului întrebării pentru a separa Subject de mailto. În câmpul Subject am fi putut avea o expresie mult mai lungă. Pentru a putea scrie asemenea expresii trebuie să fie utilizate codurile escape pentru anumite caractere.

Observa ţie: codurile escape sunt reprezentările caracterelor în hexazecimal. Forma generală a unui cod escape este %HH unde HH reprezintă valoarea hexazecimală. Mai jos sunt câteva caractere şi codurile escape aferente.

• spaţiu - %20 • ! - %21 • " - %22 • # - %23 • & - %26 • / - %2F • : - %3A • ? - %3F


96 GMB Computers

Întrucât o adresă URL poate conţine caractere rezervate precum semnul diez (#) - semnifică o adresă URL cu fragment, semnul întrebării, etc., va trebui să utilizăm secvenţele escape acolo unde dorim să plasăm anumite caractere interzise sau cu o anumită semnificaţie (când sunt utilizate într-o adresă URL). Ca să fiu mai explicit am să spun că aceste caractere nu pot apărea în numele unui fişier, al unei adrese DNS, etc. decât dacă sunt scrise în hexazecimal. În schimb ele vor fi scrise ca atare dacă sunt utilizate în scopurile pentru care au fost rezervate (de ex. semnul diez face trimitere la o ancoră cu nume, etc). Pentru a nu rămâne nelămurit am să-ţi arăt un exemplu de adresă URL care necesită utilizarea codurilor escape.

http://www.numesite.com/cgi/exemplu.cgi?URL=http%3A%2F%2F www.abstract.ro

Mai jos este redată "traducerea" adresei URL.

http://www.numesite.com/cgi/exemplu.cgi?URL=http:// www.abstract.ro

Plasată într-o ancoră, o astfel de adresă URL va putea fi văzută în bara de stare a browser-ului în cazul în care te poziţionezi cu mouse-ul asupra legăturii. În funcţie de browser-ul utilizat se vor vedea caracterele în hexa sau normal (I.E. şi N.C 6.0).

Exemplul anterior este unul imaginar în care se apelează un script CGI. De cele mai multe ori reprezentarea caracterelor în hexa se face când se apelează astfel de scripturi. Ca să înţelegi câte ceva din acel exemplu am să mai spun că ceea ce urmează semnului întrebării reprezintă o variabilă (este vorba de URL) necesară scriptului exemplu.cgi, respectiv valoarea acesteia (adresa URL scrisă cu caractere în hexa). Din fericire, în momentul de faţă nu vei fi nevoit să apelezi la codruile escape decât în cazurile prezentate în continuare (dar nu este obligatoriu). Alminteri îmi nive greu să cred că cineva îşi va numi un fişier sub forma probe#1.html sau ceva de genul ăsta.

De exemplu, pentru a specifica un subiect mai lung voi folosi o construcţie de forma:

<A HREF= "mailto:[email protected]?subject=Merge%20sau%20nu%20merge%3F"> webmaster</A>

La apelarea legăturii webmaster ar trebui să se deschidă programul de e-mail instalat pe calculatorul tău şi în cîmpul Subject să fie o expresie de forma:

Merge sau nu merge ?

În exemplul precedent am folosit o adresă URL de tip "mailto". La o astfel de adresă URL caracterele rezervate sunt semnul egal, semul întrebării si semnul apersand (&). În plus spaţiile goale sunt reprezentate în hexazecimal. După cum vezi semnul diez (#) nu mai este rezervat în acest tip de adresă URL. Problema este că semnul ampersand este un caracter rezervat în HTML şi în acest caz ar trebui să folosim entitatea . Ca să fiu sincer nu vreau să mai lungesc discuţia dar, din câte ştiu, într-o adresă de tip mailto se poate folosi semnul ampersand fără a fi utilizată entitatea corespunzătoare. În tot cazul, la carte scrie că acest caracter trebuie specificat prin intermediul entităţii &. Dacă eşti amator de teorie te las să studiezi singur cea mai recentă specificaţie despre adresele URL de tip mailto, specificaţie ce se găseşte la adresa info.internet.isi.edu/in-notes/rfc/files/rfc2368.txt


97 GMB Computers

Cele prezentate până acum sunt lucruri standardizate în HTML şi ar trebui interpretate corect de toate browser-ele şi programele de e-mail. Preciz ările care urmeaz ă au fost incluse relativ recent în specifica ţiile oficiale, drept urmare este foarte posibil s ă nu fie interpretate corect de unele browser-e mai vechi .

Mergând puţin mai departe, poţi specifica nu numai subiectul unui mesaj de e-mail ci şi celelalte câmpuri care sunt disponibile într-un program de e-mail (câmpurile CC, BCC, BODY). Singura problemă care intervine este că aceste opţiuni au fost incluse recent în standardul URL. Totuşi, din probele efectuate de mine şi din studiul realizat pe net, se pare că precizarea unor astfel de câmpuri nu creează probleme deosebite cu toate că nu este exclus contrariul.

Pentru a completa şi celelalte câmpuri dintr-un e-mail trebuie să ţii cont de următoarele aspecte:

• dacă primele două specificaţii (mailto:adresa-mail?subject=text%20subiect) erau separate de semnul întrebării, toate câmpurile ce urmează acestor două specificaţii trebuie separate de semnul ampersand (&), semn ce trebuie redat sub formă de entitate (&). De asemenea, trebuie reţinut că valorile atribuite câmpurilor de e-mail nu sunt cuprinse între ghilimele.

• includerea anumitor caractere precum un spaţiu gol, semnul întrebării, etc, trebuie realizată prin intermediul codurilor escape corespunzătoare. Acest lucru este valabil când se doreşte prezenţa unor astfel de caractere în corpul mesajului, în adresa de e-mail, etc şi nu în cazul în care ele sunt folosite pentru a realiza anumite delimitări aşa cum am arătat în continuare.

Ţinând cont de cele precizate mai sus, o legătură care va invoca un program de e-mail şi care va cuprinde mai multe câmpuri completate va arăta ca în exemplul următor:

<A HREF= "mailto:[email protected]?subject=Merge%20sau%20nu%20merge%3F &[email protected]&body=Introdu%20adresa%20de%20 email%20!"> webmaster</A>

La apelarea legăturii webmaster în programul de e-mail ar trebui să apară următoarele câmuri: To: [email protected] From: adresa ta de e-mail Subject:Merge sau nu merge ? Cc: [email protected] Bcc: Introdu adresa de email !

Înainte de a recurge la o asemenea legătură este bine să verifici dacă funcţionează corect toate codurile escape utilizate. Dacă ai dubii asupra unora dintre ele, este bine să nu te complici cu o astfel de legătură.

Ar mai fi câte ceva de adăugat la acest subiect dar mă opresc aici. Pentru moment cred că am spus destule pentru a putea realiza o legătură "mailto". Nu uita că o astfel de legătură nu trebuie să cuprindă neapărat tot felul de opţiuni "exotice". Este suficient să cuprindă doar adresa de e-mail. Restul poate fi făcut de vizitatori ...

Legarea la site-uri de FTP

FTP (File Transfer Pprotocol) este un protocol folosit pentru transferul fişierelor de pe serverele de FTP. Utilizarea protocolului FTP era foarte răspândită în perioada de început a web-ului. De când protocolul HTTP poate suporta şi transferul fişierelor, utilizarea protocolului


98 GMB Computers

FTP nu mai este aşa de răspândită. Aceasta nu înseamnă că nu se mai foloseşte deloc. În general toate firmele producătoare de software şi mai toţi furnizorii de servicii internet (ISP) au servere de FTP de unde se pot transfera diverse softuri gratuite sau de evaluare. Forma unei adrese URL care face referire la un server de FTP este identică cu adresa URL a unei pagini de web schimbându-se doar protocolul (ftp:// în loc de http://). Mai jos este redată forma generală a unei adrese URL:

ftp://user:parola@nume_Gazda:port/cale/numefişier

De cele mai multe ori serverele FTP acceptă orice vizitator (sunt servere anonime). Datorită acestui fapt, expresia (user:parola@) nu se specifică într-o adresă URL care face trimitere către un site FTP. La fel stau lucrurile şi în cazul portului. Serverele FTP folosesc, de regulă, portul 21. Nici acesta nu trebuie specificat. În concluzie, o legătură către un site FTP va arăta ca mai jos:

<A HREF="ftp://ftp.microsoft.com/">FTP Microsoft</A>

Întrucât nu am precizat un anumit fişier, la accesarea unei astfel de legături browser-ul va afişa toate directoarele ce se află în rădăcina serverului. De aici poţi să cauţi fişierul care te interesează deşi este destul de greu. Cel mai bine este ca o adresă URL să puncteze exact către fişierul dorit.

Legarea la grupurile de informa ţii

O astfel de opţiune este folosită destul de rar. Aceasta întrucât legarea la un grup de informaţii (USENET) depinde în mare măsură şi de furnizorul de servicii internet. Forma unei astfel de legături este:

<A HREF="news:numele grupului de ştiri">...</a>

De exemplu, un grup de ştiri este alt.internet.services. Convenţiile de numire a grupurilor de ştiri se bazează pe o structură ierarhhică. În sintaxa unui astfel de grup, primul grup de litere reprezintă categoria din care face parte grupul de ştiri. În ex. dat de mine alt indică un grup de informaţii alternativ. La fel de bine există şi prescurtări precum news - pentru ştiri, rec - subiecte recreative, sci - ştiinţă, etc. Ceea ce urmează primului grup de litere indică mai precis subiectul abordat. În exemplul de faţă este vorba de internet. Domeniul este foarte vast şi l-am amintit pentru propria ta cultură. Dacă vei avea curiozitatea să te apleci mai mult asupra acestui subiect vei constata foarte repede cât de mare este numărul grupurilor de ştiri existente.

Legarea la un site GOPHER

Serviciul GOPHER este un strămoş al reţelei WWW. Pe serverele GOPHER se regăsesc fişiere de tip text. Cu timpul aceste fişiere au fost convertite în HTML iar serverele GOPHER au devenit servere de web. Cu toate acestea, chiar şi în zilele noastre se mai pot găsi servere gopher funcţionale. De obicei, pentru cantităţi mari de text care ar necesita multă muncă pentru a fi convertite în format HTML, se preferă utilizarea serverelor GOPHER. Adresa URL care puncteză către un server GOPHER va conţine protocolul gopher://. În rest este identică cu o adresă URL clasică. În continuare este un exemplu de legătură către un server gopher menţinut de guvernul argentinian:

<A HREF="gopher://gopher.mcye.gov.ar">....</A>


99 GMB Computers

O listă cu serverele GOPHER existente la ora actuală se regăseşte la adresa www.galaxy.com/GJ/ dar, după cum spuneam, multe servere gopher s-au transformat în servere de web. În tot cazul, din lista existentă la galaxy.com nu am putut regăsi prea multe servere GOPHER iar cele pe care le-am găsit nu puteau fi accesate. Pentru a economisi timp în căutarea unor astfel de servere, mai jos am redat câteva adrese de servere GOPHER operaţionale. gopher://gopher.mcye.gov.ar/ gopher.unicom.com/11/gn-info www.fsz.bme.hu/hungary/gopher.html fatty.law.cornell.edu

Mai există şi alte tipuri de adrese URL care folosesc alte scheme de adresare decât cele prezentate de mine. Întrucât utilizarea unor astfel de adrese URL este aproape inexistentă, nu am mai pierdut timp cu prezentarea lor.

Adrese URL absolute şi adrese URL relative

Dacă ai parcurs pas cu pas acest tutorial, termeni precum adresă URL absolută sau adresă URL relativă îţi sună familiar. Chiar dacă este aşa, nu pot încheia lecţia dedicată adreselor URL fără să mă aplec asupra acestor noţiuni elementare ale limbajului HTML. Chiar dacă ai priceput noţiunile de adresă URL absolută şi relativă, o recapitulare a acestora nu-ţi poate dăuna. În schimb, dacă ai ajuns la această pagină prin intermediul unei legături, este foarte probabil ca ordinea de prezentare a subiectelor tratate să ţi se pară puţin ilogică. În mod normal noţiunile de adresă URL relativă (absolută) ar fi trebuit prezentate imediat după descrierea unei adrese URL. Nu ştiu ce să zic. Sper să fie bine cum am procedat. Adresele URL absolute cuprind adresa completă către o anumită resursă aflată pe internet. Mai jos se află un exemplu de adresă absolută:

http://www.lumea3w.20m.com/thtml/intro.html

O adresă absolută va cuprinde în mod obligatoriu protocolul folosit (http), numele domeniului (DNS-ul sau IP-ul), calea ce trebuie urmată şi numele fişierului la care se face referire (în exemplul dat este vorba de fişierul intro.html aflat în directorul thtml). În cazul în care se apelează pagina de start a unui site (adică o adresă de forma www.numesite.com) se poate omite numele paginii de start dar numai după ce ai verificat dacă serverul este setat să încarce automat această pagină. Adresele absolute sunt utilizate în special în cazul în care se face referire la resurse ce nu sunt localizate pe acelaşi site cu documentul în care este plasată o astfel de legătură. Asta nu înseamnă că folosirea lor este interzisă în alte cazuri. O adresă URL (fie absolută fie relativă) nu trebuie să cuprindă nici un spaţiu gol şi nici semne precum diez (#) sau alte semne ce au o funcţie rezervată într-o adresă URL. Redarea unor astfel de caractere se face utilizând codurile escape. Pentru a nu avea neplăceri este bine ca atât numele fişierelor salvate cât şi scrierea adreselor URL să se facă cu litere mici.

Adresele URL relative pot fi utilizate numai în cazul în care fişierele ce sunt apelate se găsesc la aceeaşi locaţie cu fişierele din care se face apelarea. Mai clar spus, ele trebuie să se regăsească pe acelaşi site adică adresa URL de bază este aceeaşi (prin adresă URL de bază înţelegând expresia www.numesite.com ).


100 GMB Computers

Marcajul HTML principal pentru introducerea referintelor catre alte pagini HTML sau catre elemente din cadrul aceleiasi pagini web este <a>. El trebuie sa contina atribute, in caz contrar neafectand formatarea documentului.

<a>Aici</a> ar trebui sa fie un link !

Pentru a activa linkul vom adauga atributul href .

<a href="pagina.html">Aici</a> este un link !

Referintele pot fi absolute sau relative.

Referintele pot fi catre pagini html, dar si catre alte tipuri de fisiere (imagini, fisiere audio, video, documente in alte formate, etc.)

2.13. Tabele.Inserarea, ştergerea unui tabel. Tabelele pot aparea dificile la inceput, dar cu putina rabdare si practica vei vedea ca nu sunt asa cum par. Tagul

<table> este folosit pentru a deschide un tabel. Inauntrul acestui tag vom gasi alte doua taguri tipice <tr> (liniile

tabelului) si <td> (coloanele tabelului). Dar cea mai buna explicatie ar fi in momentul de fata un exemplu:

<table border="1">

<tr><td>Row 1 Cell 1</td><td>Row 1 Cell

2</td></tr> <tr><td>Row 2 Cell 1</td><td>Row 2

Cell 2</td></tr>

</table>

Vizualizare

Row 1 Cell 1 Row 1 Cell 2


Continutul va fi plasat in interiorul casutelor tabelului. O casuta este ceea ce se afla intre <td> si </td>.

Atributul border stabileste latimea marginii tabelului.

HTML - Tabele asimetrice


101 GMB Computers

Pentru a forma tabele asimetrice vom folosi "rowspan" pentru a traversa mai mute linii si "colspan" pentru a

traversa mai multe coloane. Deasemenea daca vrem ca prima linie sa serveasca de titluri pentru toate coloanele

vom folosi tagul <th>. Acestea vor fi scrise cu litere ingrosate dupa cum vom vedea in exemplu urmator:

<table border="1">

<tr>

<th>Column 1</th>

<th>Column 2</th>

<th>Column 3</th>

</tr>

<tr><td rowspan="2">Row 1 Cell 1</td>

<td>Row 1 Cell 2</td><td>Row 1 Cell 3</td></tr>

<tr><td>Row 2 Cell 2</td><td>Row 2 Cell

3</td></tr>

<tr><td colspan="3">Row 3 Cell 1</td></tr>

</table>

Vizualizare

Column 1 Column 2 Column 3


Row 1 Cell 1


Row 3 Cell 1

HTML - Spatierea celulelor

Cu ajutorul atributelor "cellpadding" si "cellspacing" vom defini distanta dintre celule.

"cellspacing" stabileste marimea marginii, iar "cellpandding" stabileste distanta dintre margine

si continut. In exemplu urmator a fost adaugata deasemenea putina culoare.

<table border="1" cellspacing="10"

bgcolor="rgb(0,255,0)">

<tr>

<th>Column 1</th> <th>Column 2</th>

</tr>

<tr><td>Row 1 Cell 1</td><td>Row 1 Cell 2</td></tr>


102 GMB Computers


</table>

VIzualizare

Vizualizeaza acest exemplu intr-o fereastra noua.

Pentru a face mai bine diferenta vom elimina marginea din exemplu anterior.

<table border="1" cellpadding="10"

bgcolor="rgb(0,255,0)">

<tr>

<th>Column 1</th>

<th>Column 2</th>

</tr>



</table>

2.14. Cadre (frames)

Cadre (frames)

O modalitate de structurare avansata a unui document HTML este împartirea ferestrei browserului în mai multe ferestre distincte, denumite cadre (frames).

Aceasta facilitate permite afisarea simultana, în aceeasi fereastra a browserului, a doua sau mai multe documente HTML diferite, câte unul în fiecare cadru.

Pentru a realiza acest lucru sunt necesare urmatoarele:

· un document de definire a cadrelor care contine etichetele care stabilesc numarul, dimensiunile si asezarea cadrelor în pagina

· câte un fisier HTML pentru fiecare cadru în parte, prin care se stabileste continutul cadrului respectiv.

De exemplu, o pagina Web care contine doua cadre va fi definita prin trei documente HTML:


103 GMB Computers

· documentul de definire a cadrelor, care specifica dimensiunile si asezarea cadrelor în pagina;

· cele doua documente care descriu continutul fiecarui cadru în parte.

În esenta, cadrele fac posibila afisarea în fereastra browserului a mai multe pagini, simultan.

1. Documentul de definire a cadrelor

În cadrul documentului de definire a cadrelor, blocul <BODY> </BODY> este înlocuit de blocul <FRAMESET> </FRAMESET>. În acest tip de document blocul <BODY> numai este folosit.

În interiorul blocului <FRAMESET>, fiecare cadru este introdus prin eticheta<FRAME>.

Pentru a crea tabele de forme oarecare se folosesc atributele colspan si rowspan care permit extinderea unei celule peste celulele din dreapta ei, respectiv peste celulele de sub ea.

Unui tabel i se poate atasa un titlu prin eticheta <CAPTION> si se pot introduce celule cu rol de cap de tabel prin eticheta <TH>.

Într-un tabel se pot defini grupuri de coloane cu ajutorul etichetei container <COLGROUP> </COLGROUP>. În cadrul acestui grup, aspectul fiecarei coloane în parte este stabilit prin eticheta <COL>.

Modul de afisare al marginilor tabelului precum si al liniilor despartitoare dintre linii si celule se poate stabili cu ajutorul atributelor frame si rules.

17. Test

1. La ce serveste eticheta <TD>?

a) Pentru a insera un tabel în pagina.

b) Pentru a insera o linie într-un tabel.

c) Pentru a insera o celula de date într-o linie a tabelului.

2. Urmatoarea constructie genereaza un tabel cu o line si doua celule.

<TABLE bgcolor="white">

<TR bgcolor="red">

<TD bgcolor="blue">celula 11

<TD>Celula 12

</TABLE>

Ce culoare vor avea cele doua celule?

a) Amândoua alb, deoarece asa este setata culoarea tabelului.


104 GMB Computers

b) Amândoua rosu, deoarece asa a fost setata culoarea liniei.

c) Celula 11 albastru, deoarece culoarea ei a fost setata explicit si celula 12 rosu, deoarece face parte din linia a carei culoare a fost setata rosu.

3. La ce servesc atributele width si height ale etichetei <TABLE>?

a) Stabilesc dimensiunile tabelului în pagina.

b) Aliniaza tabelul fata de restul elementelor din pagina.

c) Stabilesc dimensiunile celulelor tabelului.

4. Ce efect are urmatoarea constructie:

<TABLE border cellspacing="5" cellpadding="10">?

a) Textul din celule este distantat cu 5 pixeli fata de chenarul celulelor, iar celulele sunt distantate între ele cu 10 pixeli.

b) Textul din celule este distantat cu 10 pixeli fata de chenarul celulelor, iar celulele sunt distantate între ele cu 5 pixeli.

c) Chenarul tabelului are grosimea de 5 pixeli iar chenarul celulelor grosimea de 10 pixeli.

5. Care dintre urmatoarele constructii aliniaza la dreapta continutul celor doua celule?

a) <TR align="left"><TD align="right">celula 11<TD>celula 12

b) <TR><TD align="right">celula 11<TD>celula 12

c) <TR align="right"><TD>celula 11<TD>celula 12

6. La ce foloseste eticheta <TH>?

a) Introduce o celula de date.

b) Introduce o celula cu rol de cap de tabel.

c) Introduce o linie cu rol de cap de tabel.

7. Pentru a atasa un titlu tabelului folosim eticheta:

a) <HEAD>

b) <CAPTION>

c) <TITLE>

8. Ce efect are atributul colspan în constructia urmatoare:

<TR><TD colspan="3">cel 11 cel 12 cel 13?

a) Unifica trei celule pe orizontala.


105 GMB Computers

b) Unifica trei celule pe verticala.

c) Unifica câte trei celule, atât pe orizontala cât si pe verticala.

9. În care dintre constructiile urmatoare chenarul tabelului nu este afisat?

a) <TABLE border> </TABLE>

b) <TABLE border="0"> </TABLE>

c) <TABLE border="-1"> </TABLE>

10. Atributul align al etichetei <TABLE> realizeaza:

a) Alinierea tabelului fata de restul elementelor din pagina.

b) Alinierea textului în tabel.

c) Alinierea textului în fiecare celula a tabelului.

<HEAD>

<TITLE>cadre3</TITLE>

</HEAD>

<FRAMESET rows="*, *" cols="*, *">

<FRAME src="tabele1.html">




</FRAMESET>

</HTML>

2. Cadre imbricate

Cadrele, ca si alte elemente ale paginii Web (liste, tabele), se pot imbrica, adica pot fi incluse cadre în interiorul altor cadre. În Exemplul 10.4 este creata o pagina cu trei cadre mixte. Pentru a construi pagina se procedeaza din aproape în aproape. Mai întâi, pagina este împartita în doua cadre de tip coloana, dupa care al doilea cadru este împartit în doua cadre de tip linie. Pagina va avea aspectul din Figura 10.4.

Exemplul 10. 4

<HTML>

<HEAD>



106 GMB Computers

</HEAD>

<FRAMESET cols="30%, *">

Definirea documentului ce va fi afisat într-un cadru se face prin atributul src (source). Acesta este un atribut obligatoriu al etichetei <FRAME>, si primeste ca valoare adresa URL a documentului HTML care va fi încarcat în acel cadru.

Definirea cadrelor se face prin împartirea ferestrelor în linii si coloane:

· împartirea unei ferestre într-un numar de cadre de tip coloana se face cu ajutorul atributului cols al etichetei <FRAMESET> ce descrie acea fereastra;

· împartirea unei ferestre în cadre de tip linie se face cu ajutorul atributului rows al etichetei <FRAMESET> care descrie fereastra.

Valorile atributelor cols si rows sunt liste de elemente separate prin virgula care descriu modul în care se face împartirea ferestrei.

Valorile acestor atribute pot fi exprimate în mai multe moduri:

· în pixeli - în care caz valoarea este un numar întreg

· în procente din dimensiunea ferestrei (un numar cuprins între 1 si 99, urmat de simbolul %)

· în dimensiuni relative, n*. Simbolul n* semnifica faptul ca linia sau coloana astfel definita ocupa a n-a parte din spatiul ramas dupa dispunerea în fereastra a liniilor, respectiv coloanelor precedente (vezi exemplele de mai jos).

Exemplul 1:

cols="200 , * , 50% , *

Aceasta constructie descrie o împartire în patru cadre de tip coloana, dintre care prima are 200 pixeli, a treia ocupa jumatate din spatiul total disponibil, iar a doua si a patra ocupa în mod egal restul de spatiu ramas disponibil.

Exemplul 2:

rows="200 , 50% , 1* , 2* "

În acest exemplu, pagina este împartita în patru cadre de tip linie, dintre care prima are 200 pixeli, a doua ocupa jumatate din spatiul total disponibil iar a treia si a patra ocupa restul de spatiu ramas disponibil, care se împarte în trei parti egale, al treilea cadru ocupând o parte, iar al patrulea ocupând doua parti.

Observatii

· daca mai multe elemente din lista sunt configurate cu * , atunci spatiul disponibil ramas pentru ele se va împarti în mod egal.

· în cadrul unui bloc <FRAMESET> poate fi inclus un cadru prin eticheta <FRAME> sau un alt bloc <FRAMESET> obtinându-se astfel cadre imbricate.


107 GMB Computers

În majoritatea exemplelor care vor urma am folosit ca URL-uri pentru documentele pe care le contin cadrele, pagini deja construite în capitolele anterioare. Daca ati salvat documentele HTML cu numele specificate în eticheta <TITLE> puteti verifica direct exemplele care vor urma. Daca preferati sa încarcati în cadrele descrise în exemplele urmatoare alte documente, va trebui sa faceti modificarile necesare specificând numele acestor fisiere.

Exemplul 10.1 împarte pagina în doua cadre verticale, fiecare ocupând jumatate din pagina. Aspectul paginii este cel din Figura 10.1.

Exemplul 10. 1

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET cols="*, *">

<FRAME src="liste1.html">


</FRAMESET>

</HTML>

În Exemplul 10.2 este creata o pagina Web cu trei cadre orizontale. Primul cadru are 100 de pixeli, al treilea ocupa 30% din fereastra browserului, iar al doilea ocupa restul spatiului. Pagina arata ca în Figura 10.2.

Exemplul 10. 2

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET rows="100 , * , 30%">




</FRAMESET>

</HTML>


108 GMB Computers

Exemplul 10.3 creaza o matrice patrata de 4 cadre (2 x 2). Pentru a realiza acest lucru, se folosesc simultan cele doua atribute cols si rows. Pagina descrisa în acest document va avea aspectul din Figura 10.3.

Exemplul 10. 3

<HTML>

• auto - bara de derulare este vizibila atunci când este necesar. Aceasta optiune lasa browserului posibilitatea de a adauga sau nu bara, în functie de dimensiunea textului din cadru.

Exemplul 10.7 ilustreaza functionarea atributului scrolling în cele trei situatii.

Exemplul 10. 7

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET rows="*, *, *">

<FRAME src="text1.html" scrolling="yes" noresize>

<FRAME src="text7.html" scrolling="no" noresize>

<FRAME src="text8.html" scrolling="auto" noresize>

</FRAMESET>

</HTML>

Din Figura 10.7 se observa ca, deoarece la primul cadru textul nu depaseste dimensiunea ferestrei, bara de derulare nu este afisata desi atributul scrolling are valoarea "yes ".

În cel de-al doilea cadru bara de derulare nu este afisata, indiferent de dimensiunea textului din cadru.

La cel de-al treilea cadru, prezenta sau absenta barei de derulare este conditionata de dimensiunea textului. Aici, deoarece textul depaseste dimensiunea ferestrei, bara este afisata.


<FRAMESET rows="*, *">



</FRAMESET>


109 GMB Computers

</FRAMESET>

</HTML>

3. Controlul aspectului unui cadru Culoarea marginii cadrului

` Pentru a stabili culoarea chenarului unui cadru se utilizeaza atributul bordercolor. Acest atribut primeste ca valoare un nume de culoare sau o culoare definita în conformitate cu modelul RGB. Atributul bordercolor poate fi atasat atât etichetei <FRAMESET> pentru a stabili culoarea tuturor chenarelor cadrelor incluse, cât si etichetei <FRAME>, pentru a stabili culoarea chenarului pentru un cadru individual.

Exemplul 10.5 ilustreaza atributul bordercolor . Pagina descrisa în acest document are aspectul din Figura 10.5.

Exemplul 10. 5

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET cols="20%, *" bordercolor="green" border="15">

<FRAME src="text3.html">

<FRAMESET rows="*, *">

<FRAME src="text4.html" bordercolor="blue">


</FRAMESET>

</FRAMESET>

</HTML>

Latimea marginii cadrului

Atributul border al etichetei <FRAMESET> permite configurarea latimii chenarelor tuturor cadrelor la un numar dorit de pixeli. Valoarea atributului border este un numar întreg, ce reprezinta numarul de pixeli, valoarea prestabilita fiind de 5 pixeli. În mod prestabilit, chenarul unui cadru este afisat si are aspect tridimensional.

Pentru a obtine cadre fara chenar se utilizeaza setarea border="0" .

Afisarea chenarului unui cadru se mai poate dezactiva si daca se utilizeaza atributul frameborder cu valoarea "no ". Acest atribut poate fi atasat atât etichetei<FRAMESET> (dezactivarea fiind valabila pentru toate cadrele incluse) cât si etichetei <FRAME> (dezactivarea fiind valabila numai pentru un singur cadru).


110 GMB Computers

Valorile posibile ale atributului frameborder sunt:

• yes - echivalent cu 1

• no - echivalent cu 0

Cadrele din Exemplul 10.6 nu au chenar. Dupa cum puteti observa din Figura 10.6 crearea unor cadre fara chenar poate duce la aparitia unor ambiguitati în pagina asa încât acest efect trebuie folosit cu atentie.

Exemplul 10. 6

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET rows="*, *" border="0">



</FRAMESET>

</HTML>

Dimensiunea cadrului

Chiar daca dimensiunile unui cadru au fost stabilite în mod explicit prin valorile atributelor etichetei <FRAMESET>, utilizatorul are posibilitatea de a altera aceste dimensiuni cu ajutorul mouse-ului.

În scopul prevenirii acestei situatii se poate utiliza atributul noresize, atasat etichetei <FRAME>, al carui efect este cel de blocare a posibilitatii de redimensionare a cadrului.

4. Bare de derulare

Atributul scrolling al etichetei <FRAME> este utilizat pentru a adauga unui cadru o bara de derulare sau de defilare (scrolling bar), care permite navigarea în interiorul documentului afisat în cadru. Valorile posibile ale atributului scrolling sunt:

• yes - bara de derulare este prezenta întotdeauna;

• no - bara de derulare nu este disponibila;

Din Figura puteti observa ca aspectul unui cadru intern este întrucâtva similar cu cel al unei imagini in-line.

Eticheta <IFRAME> se introduce în cadrul blocului <BODY> si în cazul folosirii ei nu mai este necesar un document de definire a cadrelor. Pentru situatia când browserul nu


111 GMB Computers

accepta cadre interne, am asigurat o versiune a paginii care nu contine astfel de cadre (cadre10.html) introdusa prin eticheta <A>. Continutul acestei pagini este foarte simplu, servind doar la ilustrarea modului în care poate fi construita o alternativa la pagina cu cadre interne (Exemplul 10.10)

Exemplul 10. 10

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Pagina fara cadre interne</H1><HR>

</BODY>

</HTML>

Iata un alt exemplu (Exemplul 10.11) în care am creat o pagina care contine trei link-uri iar acestea deschid paginile referite de ele în cadrul intern din centrul paginii. Figura 10.10 reda aspectul acestei pagini.

Exemplul 10. 11

<HTML>

<HEAD>


5. Pozitionarea documentului într-un cadru

Atributele marginheight si marginwidth ale etichetei <FRAME> permit stabilirea distantei în pixeli dintre continutul unui cadru si marginile verticale, respectiv orizontale ale cadrului. Valorile posibile ale acestor atribute sunt:

• un numar de pixeli

• procente din înaltimea, respectiv din latimea cadrului

În Exemplul 10.8 fereastra browserului este împartita în trei cadre de tip coloana de dimensiuni egale. În toate cele trei cadre este afisat acelasi document, ceea ce difera este pozitionarea documentului în fiecare cadru.

Astfel, în cadrul din stânga, nu este specificata nici o valoare pentru atributele marginheight si marginwidth .

În cadrul din mijloc, se stabileste distanta de 50 de pixeli între marginea superioara si cea inferioara a cadrului si text.


112 GMB Computers

În cadrul din dreapta se stabileste o distanta de 30 de pixeli între marginea din stânga si cea din dreapta a cadrului si text. Pagina are aspectul din Figura 10.8.

Exemplul 10. 8

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET cols="* , * , *">


<FRAME src="text1.html" marginheight="60">

<FRAME src="text1.html" marginwidth="40">

</FRAMESET>

</HTML>

Atentie! Exista browsere care nu suporta cadre. Pentru acestea se utilizeaza în interiorul

blocului <FRAMESET> eticheta <NOFRAMES> </NOFRAMES>. Daca browserul poate sa interpreteze cadre, va ignora ce se gaseste în aceasta portiune, iar daca nu, materialul cuprins în zona<NOFRAMES> </NOFRAMES> va fi singurul care va fi recunoscut si afisat.

Este de precizat si faptul ca între <NOFRAMES> </NOFRAMES> se pot introduce orice alte etichete HTML (inclusiv imagini, hyperlink-uri, tabele).

6. Cadre interne (in-line frames)

Un cadru intern este specificat prin intermediul etichetei <IFRAME> </IFRAME>. Ea defineste o arie rectangulara în interiorul documentului, arie în care browserul va afisa un alt document HTML, complet, inclusiv marginile si barele de derulare.

Un cadru intern se insereaza într-o pagina Web în mod asemanator cu o imagine, în interiorul blocului <BODY>, asa cum rezulta din urmatorul exemplu:

<IFRAME src="tabele10.html" height=40% width=50%> < /IFRAME>

În acest caz, am specificat ca dorim un cadru intern care are 40% din înaltimea si 50% din latimea paginii curente.

Atributele acceptate de eticheta <IFRAME> sunt în parte preluate de la etichetele <FRAME> si <FRAMESET>, cum ar fi:

src, border, frameborder, bordercolor, marginheight, marginwidth, scrolling, name.

O parte din atributele <FRAME> sunt comune cu cele ale etichetei <IMG>:


113 GMB Computers

vspace, hspace, align, width, height.

În Exemplul 10.9 am construit un cadru intern în care se deschide unul dintre documentele HTML create la capitolulTabele .

Exemplul 10. 9

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Cadre interne</H1><HR>

<CENTER>

<IFRAME width="60%" height="50%" name="icad" src="tabele4.html">

Daca vedeti acest text inseamna ca browserul dumnevoastra nu suporta cadre interne.

<P><A href="cadre10.html">Pagina fara cadre interne</A>

</IFRAME>

</CENTER>

</BODY>

</HTML>

Exemplul 10. 14

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<H3>Aici se vor deschide paginile referite de legat urile din cadrul stang</H3><HR>

</BODY>

</HTML>


114 GMB Computers

Salvati cele trei fisiere cu numele specificate si deschideti cu browserul fisierul cadre12.html pentru a observa cum functioneaza atributele prezentate.

Atributul target al etichetei <FRAME> accepta si anumite valori predefinite si anume:

· _self - încarcarea noii pagini are loc în cadrul curent

· _blank - încarcarea noii pagini are loc într-o fereastra noua, anonima

· _parent - încarcarea noii pagini are loc în cadrul parinte al cadrului curent daca acesta exista, altfel are loc în fereastra curenta a browserului

· _top - încarcarea noii pagini are loc în fereastra browserului ce contine cadrul curent.

Urmatorul exemplu ilustreaza felul cum functioneaza aceste valori ale atributului target .

</HEAD>

<BODY>

<A href="tabele4.html" target="icad">Fisierul1</A>< BR>



<CENTER>

<IFRAME width="60%" height="50%" name="icad" src="c adre11.html">

Daca vedeti acest text inseamna ca browserul dumnev oastra nu suporta cadre interne.

<P><A href="cadre10.html">Pagina fara cadre interne </A>

</IFRAME>

</CENTER>

</BODY>

</HTML>

În exemplu am folosit atributul name al etichetei <IFRAME> cu ajutorul caruia am atribuit un nume acestui cadru si anume "icad" . Acest lucru a fost necesar pentru a specifica, prin intermediul atributului target al etichetei <A>, faptul ca link-urile se vor deschide în cadrul intern.

7. Deschiderea documentelor în alte cadre

Daca într-unul dintre documentele deschise în cadru exista link-uri, acestea vor deschide paginile referite de ele în cadrul curent.


115 GMB Computers

Acest comportament se poate schimba prin plasarea în eticheta <A> a atributului target, care precizeaza numele ferestrei (cadrului) în care se va încarca pagina noua referita de legatura, conform sintaxei:

<A href="URL" target="nume_frame"> </A>

Numele unui cadru este stabilit prin atributul name al etichetei <FRAME> conform sintaxei:

<FRAME name="nume_frame">

În Exemplul 10.12 este prezentata o pagina Web cu doua cadre. Documentul de definire a cadrelor este cadre12. htmlal carui aspect este redat în Figura 10.11.

Exemplul 10. 12

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET cols="20%, *">

<FRAME src="cadre13.html">

<FRAME src="cadre14.html" name="cadru_dreapta">

</FRAMESET>

</HTML>

Documentul de definire a cadrelor împarte pagina în doua cadre de tip coloana. În cel din stânga se va deschide documentul cadre13.html iar în cel din dreapta, documentul cadre14.html. Cel de-al doilea cadru a fost numit "cadru_dreapta ".

În Exemplul 10.13 este creat documentul cadre13.html. Acest document contine, dupa cum observati, patru link-uri.Prin intermediul atributului target am specificat cadrul în care se vor deschide acestea. Toate aceste legaturi deschid paginile referite de ele în cadrul drept.

Exemplul 10. 13

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<A href="tabele6.html" target="cadru_dreapta">


116 GMB Computers

Legatura 1

</A><BR>


Legatura 2

</A><BR>


Legatura 3

</A><BR>

<A href="cadre14.html" target="cadru_dreapta">

Home

</A><BR>

</BODY>

</HTML>

În Exemplul 10.14 este creat documentul cadre14.html.

asociate si etichetei <FRAMESET>, caz în care efectul lor se va aplica tuturor cadrelor din set.

Prezenta barelor de derulare într-un cadru se stabileste cu ajutorul atributului scrolling .

Pentru a pozitiona documentul într-un cadru se folosesc atributele marginwidth si marginheight .

Într-o pagina Web se pot introduce si cadre interne, cu ajutorul etichetei <IFRAME> </IFRAME>.

Pentru a specifica fereastra sau cadrul în care se va deschide un document se foloseste atributul target care poate avea ca valoare numele ferestrei (cadrului) sau poate avea o valoare predefinita.

Este recomandat sa asigurati o versiune fara cadre a documentului HTML, pentru ca acesta sa poata fi vizualizat cu browserele care nu suporta cadre. Pentru aceasta, elementele care fac parte din versiunea fara cadre se includ între etichetele <NOFRAMES> </NOFRAMES> .

10. Test

1. În ce zona a unui document HTML se introduce blocul <FRAMESET>?

a) În blocul <BODY>

b) În blocul <HEAD>


117 GMB Computers

c) <FRAMESET> formeaza un bloc separat.

2. Cum se introduce un cadru în pagina?

a) Prin eticheta <FRAMESET>

b) Prin eticheta <FRAME>

c) Prin eticheta <SRC>

Documentul de definire a cadrelor este prezentat în Exemplul 10.15 aspectul sau fiind cel din Figura 10.12. Pagina construita în acest exemplu contine doua cadre orizontale. În cel de sus este încarcat documentul cadre17.html iar în cel de jos, documentul cadre16.html.

Exemplul 10. 15

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<FRAMESET rows="30%, *">



</FRAMESET>

</HTML>

Exemplul 10.16 construieste documentul cadre16.html care contine trei legaturi catre fisiere HTML create la capitolulFormatarea textului . Fiecare dintre aceste legaturi are specificat atributul target pentru a ilustra modul în care functioneaza acesta.

Exemplul 10. 16

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<A href="text4.html" target="_blank">

Aceasta legatura se deschide in alta fereastra

</A><BR>


118 GMB Computers

<A href="text5.html" target="_self">

Aceasta legatura se deschide in fereastra curenta

</A><BR>

<A href="text6.html" target="_parent">

Aceasta legatura se deschide in fereastra parinte

</A><BR>

</BODY>

</HTML>

Documentul cadre17.html prezentat în Exemplul 10.17 este o pagina Web foarte simpla care se va deschide în cadrul de sus.

Exemplul 10. 17

<HTML>

<HEAD>


</HEAD>

<BODY>

<H1 align="center">Atributul target</H1>

</BODY>

</HTML>

Pentru a observa modul de functionare al atributului target salvati cele trei fisiere sub numele specificate si deschideti cu browserul documentul cadre15.html.

8. Sugestii privind folosirea cadrelor

Desi cadrele reprezinta o maniera destul de spectaculoasa de a structura o pagina Web, ele prezinta o multime de dezavantaje.

Încarcarea unei pagini care contine cadre se face mai greu, indexarea paginii de catre motoarele de cautare este mai dificila. De asemenea, deoarece documentul din fiecare cadru are propriul URL , este mai greu pentru vizitator sa retina adresa paginii în Favorites. si, nu în ultimul rând, deoarece exista browsere care nu suporta cadrele, este indicat sa asigurati pentru fiecare pagina astfel structurata si o versiune fara cadre, ceea ce implica un efort suplimentar.

Având în vedere toate aceste aspecte, este bine sa limitati folosirea cadrelor în paginile dumneavoastra doar la situatiile în care nu puteti proceda altfel.


119 GMB Computers

2.15. Formulare simple

Un formular este un ansamblu de zone active alcatuit din butoane, casete de selectie, campuri de editare etc. Formularele va asigura construirea unori pagini Web care permit utilizatorilor sa introduca efectiv informatii si sa le transmita serverului. Formularele pot varia de la o simpla caseta de text, pentru introducerea unui sir de caractere pe post de cheie de cautare - element caracteristic tuturor motoarelor de cautaredin Web - pana la o structura complexa, cu multiple sectiuni, care ofera facilitati puternice de transmisie a datelor. O sesiune cu o pagina web ce contine un formular cuprinde urmatoarele etape:

1. Utilizatorul completeaza formularul si il expedieaza unui server. 2. O aplicatie dedicata de pe server analizeaza formularul completat si (daca este necesar) stocheaza datele intr-o baza de date. 3. Daca este necesar serverul expedieaza un raspuns utilizatorului.

Un formular este definit intr-un bloc delimitat de etichetele corespondente <form> si </form>.

Exemplu de formular: <form method="POST" action="--WEBBOT-SELF--"> <p> <input type="submit" value="Submit" name="B1"> <input type="reset" value="Reset" name="B2"> <input type="text" name="T1" size="42"> </p> </form>

Atribute esentiale ale elementului <form>

Exista doua atribute esentiale ale elementului <form> .

1. Atributul action precizeaza ce se va intampla cu datele formularului odata ce acestea ajung la destinatie. De regula, valoarea atributului action este adresa URL a unui script aflat pe un srver WWW care primeste datele formularului, efectueaza o prelucrare a lor si expedieaza catre utilizator un raspuns.

<form action="http://www.domeniu.com/cgi-bin/nume_fis.cgi">.

Script-urile pot fi scrise in limbajele Perl, C, PHP, Unix shell. Exemplu de script php.

2. Atributul method precizeaza metoda utilizata de browser pentru expedierea datelor formularului.Sunt posibile urmatoarele valori:

• get (valoarea implicita). In acest caz, datele din formular sunt adaugate la adresa URL precizata de atributul action; - nu sunt permise cantitati mari de date (maxim 1 Kb) - intre adresa URL si date este inserat un "?". Datele sunt adaugate conform sintaxei: nume_camp = valoare_camp. Intre diferite seturi de date este introdus un "&".


120 GMB Computers

Exemplu: www.domeniu.com/cgi-bin/nume_fis.cgi?nume1 = valoare1&nume2 = valoare2;

• post In acest caz datele sunt expediate separat. Sunt permise cantitati mari de date (ordinul MB)

Pentru ca un formular sa fie functional, trebuie precizat ce se va intampla cu el dupa completarea si expediere. Cel mai simplu mod de utilizare a unui formular este expedierea acestuia prin posta lectronica (e-mail). Pentru aceasta se foloseste un atribut al etichetei <form> si anume action care primeste ca valoare "mailto:" concatenat cu o adresa valida de e-mail catre care se va expedia formularul completat.

2.16. Formatul şi dimensiunea imaginilor

1.Executati clic cu butonul din dreapta pe articolele marcate selectate si alegesi List Properties din meniul contextual pentru a afisa caseta de dialog List Properties.

2.In eticheta Picture Bullets, selectati optiunea Specify Picture din sectiunea Picture, apoi executati clic pe butonul Browse.

3.In caseta de dialog Select Picture, executati clic pe butonul Clip Art pentru a deschide fereastra Clip Gallery.

4.Derulati categoriile afisate si executati clic pe categoria Web Bullets & Buttons.

5.Selectati o optiune (de ex. romb bicolor).

6.Executati clic pe Insert Clip, apoi executati clic pe OK in caseta de dialog List Properties.

Pozitionarea ilustratiilor : Pentru a repozitiona o ilustratie, selectati-o, executand clic cu butonul din dreapta pe ea, apoi alegeti Picture Properties din meniul contextual. Dupa care executati clic pe eticheta Appearance pentru a modifica alinierea si spatierea pe orizontala si pe verticala pentru ilustratie. In sectiunea Size puteti sa executati clic pe caseta de validare Specify Size si sa scrieti o valoare exacta pentru latime ti inaltime. Puteti sa afisa bara cu instrumente Positioning si sa scrieti pozitia in pagina a ilustratiei in valori absolute. Pentru ca ilustratia sa apara in fata sau in spatele unui text suprapus pe ea, executati clic pe butonul Bring Forward, respectiv pe butonul Send Buckward.

Adaugarea unor ilustratii artistice

Una din cele mai interesante caracteristici ale multor pagini Web o constitue includerea de imagini intens colorate si chiar fotografii. Cu siguranta veti dori sa plasati in web-ul vreat de dvs. si imagini pentru a ilustra un punct de vedere, pentru a prezenta o idee sau doar pentru a imbunatati aspectul general. Sa adaugam acum cateva ilustratii in vweb-ul dvs.(PNR) :

1.Reveniti in pagina de deschidere, alegand Index.htm din meniul Window.


121 GMB Computers

2.Plasati punctul de inserare la sfarsitul paragrafului de dupa titlul Our Mission si apasati tasta Enter de doua ori.

3.Executati clic pe butonul Center pentru a centra noul paragraf.

4.Alegeti Picture, apoi Clip Art din meniul Insert pentru a deschide fereastra Clip Gallery.

5.Executati clic pe categoria Nature, executati clic pe prima ilustratie cu un copac si executati clic pe butonul Insert Clip.

Bara cu instrumente Picture : Puteti sa folositi butoanele de pe bara cu instrumente Picture ca sa creati orientarea unei ilustratii, contrastul si luminozitatea ei, precum si pozitia ei in pagina. Executati clic pe butonul Auto Thumbnail pentru a afisa ilustratia intr-un format mai mic si a atasa o hiperlegatura la ilustratia in marime naturala. De asemenea, puteti sa creati puncte de interes cu ilustratii pe care vizitatorii sa poata executa clic pentru a ajunge intr-un alt

loc.(hartile sunt un bun exemplu de elemente grafice in care puteti plasa puncte de interes). Nu-I rau deloc. Dar ilustratia este ceva cam mare.

Sa rezolvam acum si acesta problema :

1.Executati clic pe ilustrasie pentru a o selecta. FrontPage va afisa bara cu instrumente Picture in partea de

jos a ferestrei.

2.Trageti marcajul in coltul din dreapta jos in sus si spre stanga pana cand ilustratia ajunge la o inaltime de 3,5 cm.

3.In fine, plasati punctul de insertie sub ilustratie si apasati tasta Delete pentru a elimina spatiul suplimentar dintre

ilustratie si linia orizontala de sub ea.

Formate grafice : Formatele grafice Graphic Interchamge Format (GIF) si Joint Photographic Expert Group (JPEG sau JPG) sunt folosite frecvent in paginile de Web deoarece pot fi afisate an majoritatea browser-elor de Web. Aceste formate prezinta si avantajul comprimarii, prin care se economiseste timp la incarcare si spatiu de stocare. Alte formate grafice pe care le puteti intalni au extensiile PICT, BMP, PCX, TIFF si EPS. Daca ilustratia pe care o inserati are in fundal alta culoare decat pagina, puteti sa faceti culoarea de fundal transparenta pentru ca ilustratia sa se integreze mai bine in pagina. Pentru acesta, selectati ilustratia si executati clic pe butonul Set Transparent Color de pe bara cu instrumente Picture.

Cand FontPage va atrage atentia ca imaginea va fi convertita in format GIF, executati clic pe OK. Apoi, plasati indicatorul mouse-ului pe fundalul ilustratiei. Cand acesta ia forma unui creion cu radiera avand atasata o sageata, executati clic o data pentru a face fundalul transparent. Acum, fundalul paginii va deveni din nou vizibil sub ilustratie.

Ilustratia cu copac pe care ati inserat-o este inglobata in pagina de deschidere, dar nu a fost inca salvata ca parte a fisierului cu pagina de deschidere. Pentru a actualiza pagina web-ului salvand si ilustratia introdusa, efectuati pasii urmatori :

1.Executati clic pe butonul Save. FontPage va afisa caseta de dialog specifica.


122 GMB Computers

2.Executati clic pe OK pentru a adauga fisierul grafic in fisierele care contin web-ul dvs.

Imbunatatirea aspectului web-ului

Inainte de a incheia acest capitol, vreau sa va mai arat cateva moduri de modificare a unor elemente, cum ar fi tema, fundalul si culorile web-ului pentru a le adapta necesitatilor dvs.

Alte moduri de modificare a unei teme : - Cand modificati o tema, aveti grija sa verificati optiunile disponibile din caseta de dialog Themes. De exemplu, cand executati clic pe butonul Colors, puteti sa selectati alta xhema de culori in eticheta Color Schemes si sa modificati culorile inluse, folosind eticheta Color Wheel. Cu butoanele Graphics si Text puteti sa modificati articole de genul ilustratiilor folosite pentru anumite elemente sau stilul textului folosit pentru diferite titluri.

Modificarea unei teme

Cand ati aplicat tema Blank web-ului dvs. (PNR) FontPage a aplicat tuturor paginilor atributele de formatare si schema de culori a temei respective.

O pagina fara tema : - In anumite cazuri, este posibil sa vreti ca una sau mai multe pagini ale web-ului creat sa nu foloseasca tema pe care ati aplicat-o. Pentru a elimina o tema dintr-o pagina, afisati pagina respectiva, executati clic cu butonul din dreapta pe o zona libera din ea si alegeti Theme din meniul contextual pentru a afisa o caseta de dialog. Avand selectata optiunea Selected Page(s), executati clic pe (No Theme) in lista de teme, apoi executati clic pe OK. Uneori insa veti dori sa aduceti modificari in atributele de formatare ale unei teme predefinite. Spre exemplificare, sa operam rapid cateva modificari in tema Blank :

1.Avand pagina de deschidere afisare pagina, alegeti Theme din meniul Format pentru a afisa o caseta de dialog specifica.

2.Selectati tema prestabilita (Blank) in lista de teme si executati clic pe butonul Modify din partea de jos a casetei de dialog. FontPage va afisa un rand de butoane sub caseta Sample.

3.Executati clic pe butonul Colors, apoi executati clic pe eticheta Custom pentru a afisa optiunile.

4.Executati clic pe sageata din dreptul casetei Item si selectati Heading 1.

5.Acum, executati clic pe sageata din dreptul casetei Color si selectati reed din al doilea rand.

6.Repetati pasii anteriori pentru a formata toate paragrafele din Heading 2 si Heading 3, aplicandu-le culoarea rosie. Apoi, executati clic pe OK.

7.Deoarece nu puteti salva modificarile de formatare intr-o tema predefinita, executati clic pe butonul Save As pentru a afisa caseta de dialog Save Theme. Scrieti denumirea web-ului (PNR) ca nume pentru noua tema si executati clic pe OK.

8.In fine, executati clic pe optiunea All Pages din sectiunea Apply Theme To si executati clic pe OK pentru a aplica noua tema tuturor paginilor din web.


123 GMB Computers

9.Alegeti Exit din meniul File si executati clic pe Yes in cazul in care FontPage va intreaba daca vreti sa salvati vreunul din elementele web-ului.

Modificarea fundalului fara a folosi o tema : Daca vreti sa modificati fundalul unei pagini fara sa folositi o tema, mai intai eliminati tema din pagina respectiva. Apoi, executati clic cu butonul din dreapta pe o zona libera din pagina si alegeti Page Properties din meniul contextual. In eticheta Background, executati clic pe caseta de validare background Picture, apoi pe butonul Browse pentru a gasi fisierul grafic pe care vreti sa il folositi ca fundal, sau executati clic pe sageata din dreptul casetei Background si selectati alta culoare pentru fundal. Daca nici una dintre culorile standard nu corespund nevoilor dvs., executati clic pe More Colors pentru a afisa alte optiuni. (In acesta eticheta, puteti sa modificati culorile folosite pentru text, hiperlegaturi, hiperlegaturi vizitate si hiperlegaturi active.).

De asemenea puteti sa executati clic pe optiunea Get Background Information From Another Page din partea de jos a casetei de dialog, apoi pe butonul Browse pentru a gasi un fisier in care exista culoarea de fundal pe care vreti sa o aplicati paginii curente. Pentru aaplica modificarile, executati clic pe OK.

3. Elaborarea de prototipuri.Exercitii practice.

4. Realizarea sit-ului

Organizarea site -ului este o etapă deosebit de importantă, succesul site-ului fiind strâns legat de aceasta. Din punct de vedere al structurii, există mai multe tipuri de site-uri:

- site-uri liniare alcătuite dintr-o singură pagină – sunt utilizate când informaţiile sunt sub formă de text, care se poate împărţi firesc în secţiuni mai mici; de obicei la începutul paginii există o listă de legături interne (ancore), care conduc vizitatorul la secţiunea care îl interesează;

- site-uri liniare formate din mai multe pagini – sunt utilizate când informaţiile prezentate urmează într-o ordine secvenţială, de la început la sfârşit; fiecare pagină trebuie să conţină legături cu pagina anterioară, cu pagina următoare, cu prima pagină a site-ului; prima pagină a site-ului este indicat să conţină cuprinsul pentru a asigura saltul direct la o anumită pagină; pentru o navigare comodă, este indicat ca paginile să nu depăşească un ecran;

- site-uri cu structură ierarhică – în acest caz, există prima pagină a site-ului (home), de nivel zero; ea conţine legături către alte pagini, de nivel unu; acestea la rândul lor pot avea legături către alte pagini, de nivel doi, ş.a.m.d.; în cazul acestui tip de site-uri, indicat să fim atenţi la organizarea logică şi fluentă a site-ului; fiecare pagină trebuie să aibă o legătură către pagina principală;

- site-uri cu structură de tip reţea – sunt site-uri care au o structură liberă; acestea sunt alcătuite din mai multe pagini, fiecare pagină poate avea legătură cu orice altă pagină; este recomandat un astfel de site pentru subiectele care nu au o structură logică internă; este important ca fiecare pagină să aibe, pe lângă legăturile către alte pagini, şi o legătură către prima pagină a site-ului.

Schi ţa site-ului După ce ne-am hotărât cum va fi organizat site-ul, vom realiza o schiţă a acestuia. În acest caz, într-un fişier Word sau pe o hârtie, vom scrie toate aspectele pe care dorim să le tratăm în prima pagină a site-ului. Apoi, vom stabili elementele care vor apărea în această pagină, precum şi poziţionarea lor. Aceste elemente pot fi: imagini, fişiere multimedia, formulare, etc. După aceea, stabilim care vor fi paginile de nivel unu, ce informaţii vor trata, paginile subordonate paginilor de nivel unu. La fel vom proceda cu fiecare pagină în parte.


124 GMB Computers

Când vom face analiza fiecărei pagini a site-ului, este bine să ne răspundem clar, la următoarele întrebări:

1. Ce dorim să afle vizitatorul din pagina respectivă?

2. Ce dorim să facă vizitatorul în momentul respectiv?

3. Ce dorim să simtă vizitatorul parcurgând pagina respectivă?

4. Unde dorim să meargă mai departarte vizitatorul?

3. Pagina de start (home page)

� În general, prima pagină a site-ului (pagina home) stabileşte cui aparţine site-ul, descrie scopul site-ului, descrie structura acestuia (are şi funcţia de cuprins al site-ului), furnizează informaţii de contact, stabileşte relaţiile între paginile de nivel unu şi cele subordonate lor (cu ajutorul barelor de navigare, butoanelor, listelor de legătură sau a hărţilor de imagine).

� Este foarte important ca în prima pagină a site-ului să accentuăm ceea ce site-ul nostru oferă de valoare utilizatorilor şi cum diferă serviciile noastre de cele ale principalilor concurenţi.

� Acestă pagină va avea un aspect diferit faţă de celelalte pagini din site şi nu va depăşi dimensiunile unui ecran.

� Elementele care trebuie să atragă atenţia vor fi plasate în partea de sus a acestei pagini.

� Pe pagina de început vom prezenta toate opţiunile importante, astfel încât vizitatorii să nu fie nevoiţi să ajungă pe paginile de pe nivelul unu şi doi pentru a găsi toate opţiunile site-ului.

� Accesul la pagina de start va fi asigurat din orice pagină a site-ului, prin intermediul logo-ului şi/sau printr-un link separat numit „Home”.

� Este o regulă care spune că niciodată nu trebuie să legăm un punct de el însuşi, deoarece dacă utilizatorul nu este atent unde este, el va fi confuz unde a ajuns, şi în plus va fi o pierdere de timp pentru el să ajungă în acelaşi loc. Acest lucru este valabil şi pentru pagina home.

� Pe prima pagină este necesar întotdeauna să promovăm ultimele articole scrise sau ultimele produse oferite, facilitând accesul către „nou” pe homepage.

Paginile din interiorI - PROIECTAREA PAGINILOR WEB În cazul în care, subiectul tratat în cadrul site-ului este vast, paginile de nivelul unu este bine să nu fie încărcate, detalierea urmând a o realiza în cadrul paginilor de nivel doi. Paginile de nivel unu este bine să conţină descrierea subiectului tratat, precum şi legăturile către paginile de pe nivelul doi, pagini care vor detalia subiectul respectiv. O tehnică des utilizată, este plasarea în paginile de pe nivelul trei a unor informaţii suplimentare. Prin utilizarea acestei tehnici, paginile de pe nivelul doi nu vor fi încărcate.Vom realiza templat-uri care să conţină acelaşi tip de elemente pentru toate paginile. Ele vor fi folosite drept tipare în momentul scrierii codului HTML pentru paginile respective.

Navigarea Este important ca în cadrul site-ului să avem opţiuni clare de navigare. În cazul în care site-ul este de dimensiuni mari, este indicat să creeăm o hartă a site-ului. Ea va conţine legături către toate paginile, ele fiind grupate conform modului în care site-ul este organizat. Tot în acest caz, este bine ca în partea de sus, a fiecărei pagini să fie o bară de navigare, prin intermediul căreia vizitatorii să fie informaţi clar asupra localizării lor în site (de exemplu: home / pagină_nivel_1 / pagină_nivel_2 / pagina_curentă).

� Principalele meniuri de navigare vor fi plasate în panoul din stânga.


125 GMB Computers

� Vom folosi aceleaşi elemente grafice de navigare, pentru a mări astfel eficienţa browser-ului, deoarece acestea vor fi încărcate în memoria cache la deschiderea primei pagini, astfel încărcarea lor la fiecare pagină nu va mai fi necesară.

Legarea paginilor (link-uri) Un alt aspect pe care trebuie să-l avem în vedere atunci când concepem un site, este modul în care realizăm legăturile dintre paginile site-ului. Acesta depinde de structura pe care o are site-ul.

� În cazul în care site-ul are o structură ierarhică, legăturile vor fi adaptate acestei structuri. Utilizatorul va urma o cale prestabilită pentru a ajunge la o anumită informaţie.Putem însă să legăm fiecare pagină la toate paginile, în acest caz structura fiind neierarhică. Această structură însă este indicată pentru site-urile de dimensiuni reduse.

� Este important ca etichetele de legături să fie explicite, pentru cel care realizează site-ul, dar şi pentru vizitatorii site-ului. Este indicat ca să potrivim numele legăturii cu paginile destinaţie.

� Pentru vizitatori este util să ştie ce legături a accesat, de aceea este bine să marcăm legăturile accesate.

� Lungimea textului legăturilor este bine să fie de lungime potrivită.Este folositor pentru vizitatori să introducem legături către informaţii ajutătoare.

Fragmentarea informa ţiilor Un alt aspect important în realizarea unui site, este fragmentarea corectă a informaţiilor.

� Este indicat ca o pagină web să conţină o cantitate de informaţie nu foarte mare, pentru ca vizitatorul să nu se simtă compleşit şi totodată pentru a se asigura o încărcare rapidă a paginii.

� Trebuie evitată însă şi fragmentarea excesivă, care poate obosi vizitatorul. � Este util să afişăm doar informaţiile utile în paginile site-ului. � Pentru a grupa elementele asemănătoare vom folosi culori asemănătoare.

Prezentarea textului Putem formula următoarele reguli legate de prezentare a textului în pagină

• Elementele importante dintr-o pagina web vor fi evidenţiate, fie prin scrierea cu majuscule, fie prin scrierea cu un font de dimensiune mai mare, fie prin îngroşare, fie prin înclinare, fie prin subliniere. Excesul de texte scrise îngroşat sau colorat, fac ca pagina să fie încărcată şi reoaie.

• Dimensiunea minimă a fonturilor va fi de minim 12 puncte. • Vom utiliza fonturi familiare, pentru a evita micşorarea vitezei de citit. Cele mai

apreciate sunt: Verdana şi Arial, deoarece sunt foarte uşor de citit şi sunt şi elegante.

• Vom utiliza armonios culorile textului şi fundalului. De exemplu putem folosi textul negru pe un fundal simplu, cu un contrast mare.

• Nu vom aranja textul în pagină pe coloane, deoarece citirea sa s-ar realiza dificil, în sensul că vizitatorul va trebui să revină la partea de sus, pentru a citi textul din următoarea coloană.

• Vom folosi maxim două-trei tipuri de scris. Fiecare tip de scris va fi ales pentru un anumit scop. În cazul în care utilizăm mai multe tipuri de scris, citirea de către vizitator ar putea obositoare.

• Elementele de bază le vom formata în acelaşi fel. De exemplu, formatul orei putem să-l stabilim astfel HH:MM:SS.

• Vom folosi cuvinte simple. • Vom evita folosirea jargonului.


126 GMB Computers

• În cazul în care, avem în pagina web un tabel, este bine ca acestea să aibe un antet clar, explicit.

• Prima frază a unei pagini web trebuie să fie ca un fel de titlu. • 9. Grafică, imagini, multimediaPutem prezenta câteva sugestii legate de

grafică, imagini şi imagini: • Este bine să limităm folosirea acestora în paginile site-ului. • Grafica nu trebuie să arate ca bannerele publicitare. • Imaginile pe care vom folosit în site, trebuie să exprime clar mesajul dorit şi să

nu le utilizăm doar pentru că “dă bine”. • Vom folosi imaginile pentru a facilita învăţarea. • Putem folosi imagini simple pentru background. • Este indicat să folosim logo-uri. • Este bine dacă introducem în site şi animaţii, dar este bine să evităm excesul

lor şi să • aibe legătură cu conţinutul. • În cazul în care vom folosi în site fişiere de sunet, vom lăsa vizitatorului

posibilitatea • de a deschide sau nu acele fişiere. • În cazul fişierelor video, vom proceda la fel ca şi în cazul fişierelor de sunet.

Greşeli de webdesign Aceste greşeli apar tocmai datorită nerespectării regulilor de webdesign

Printre aceste greşeli de webdesign putem enumera:

• excesul de elemente multimedia; • paginile dezorganizate; • paginile de dimensiuni mari; • paginile fără instrumente de navigare; • paginile în care grafica arată ca bannerele publicitare; • paginile cu aspect încărcat; • lipsa opţiunilor de tipărie; vizitatorii s-ar putea să aibă nevoie de informaţiile

respective în format printabil; • paginile care necesită un timp mare de încărcare; s-a observat că după 20 de

secunde vizitatorii părăsesc site-ul; ar fi indicat ca să avertizăm vizitatorii printr-un mesaj despre acest lucru;

• listele din cadrul paginilor web care depăşesc cinci opţiuni; s-a observat că vizitatorii vor ignora restul de opţiuni din lista respectivă;

• utilizarea frazelor lungi; acestea pot distruge esenţa.

5. Testarea sit-ului Testarea şi înregistrarea siteului Servicii de validare HTML şi testarea paginilor web presupun funcţii suplimentare care: verifică structura documentelor; verifică erorile de sintaxă; analizează imaginile; verifică legaturile interne şi externe; valideaza şi testeaza paginile web ,etc FTP se foloseşte când: se transfera ( upload ) pentru prima dată fişierele unui site la o gazdă web; se înlocuieşte un fişier sau o imagine; se încarcă ( download ) un fişier de pe un alt calculator; se permite accesul unei alte persoane pentru a încarca/descărca un fişier din site-ul propriu.

6. Publicarea sit-ului 6.1. În ţelegerea conceptului de încărcare a unui Web site pe un server

WEB


127 GMB Computers

Publicarea site-ului pe un server web

Scopul final al construirii unui site este publicarea lui pe Internet. Pentru aceasta, în linii mari trebuiesc întrunite câteva condiţii.

În primul rând, site-ul trebuie găzduit pe un server. Serverul trebuie să fie disponibil accesului prin Internet. IP-ului serverului este preferabil să-i fie asociat un nume de domeniu. Pentru întrunirea acestor condiţii, de obicei se apelează la un furnizor de servicii gen nume şi/sau găzduire de pagini web. Aceste servicii pot fi achiziţionate contra cost sau gratuit. Gratuitatea poate să implice respectarea anumitor condiţii impuse de furnizorul de servicii (subdomeniu, durată limitată, acceptarea plasării unor reclame în paginile găzduite, etc.).

Atenţie: nu plasaţi pe site texte, imagini sau înregistrări de orice fel, dacă acestea fac obiectul drepturilor de autor. Luaţi întâi legătura cu autorul şi obţineţi-i acordul scris.

Pentru a beneficia de vizitatori, site-ul odată creat şi găzduit, trebuie popularizat prin intermediul unuia sau mai multor motoare de căutare.

Câteva sfaturi:

1. Respectați regulile impuse de W3C de scriere a codului sursa si a tag-urilor. În caz contrar, siteul va fi greu de inteles de catre motoarele de cautare si nu se va afisa corect în browsere.

2. Conținutul trebuie redactat corect si trebuie să ofere informatii interesante pentru vizitatori. Astfel, paginile vor putea urca in rezultatele motoarelor de cautare.

3. Cuvintele cheie intr-o pagina web sunt importante in clasamentul rezultatelor motoarelor de cautare.

4. Meta tag-urile sunt importante pentru o pagina web. In general, continutul tag-urilor Title si Description se afiseaza in rezultatele motoarelor de cautare : este util deci sa propuneti un continut atractiv pentru vizitatori.

5. Inscrieti siteul in Google Webmaster Tools. Acesta are o interfata care va ofera un instrumentar pentru optimizarea site-ului precum si pentru monitorizarea performantelor site-ului in raport cu Google dar si cu alte motoare de cautare.

6. Creati un fisier sitemap.xml (va poate ajuta Google Webmaster Tools), care sa contina lista tuturor URL-urilor paginilor. Plasat la radacina site-ului, acest fisier va fi analizat de robotii motoarelor de cautare si acestia vor putea indexa mai bine paginile site-ului.

7. Link-urile catre site-ul dumneavoastra sunt pentru motoarele de cautare niște voturi de popularitate. Daca obtineti linkuri care provin de la site-uri cunoscute pe web si care abordeaza aceeasi tematica, atunci acest lucru va avantaja pozitionarea site-ului in rezultatele motoarelor de cautare.

8. Monitorizati-va traficul pe site: din ce zone geografice este accesat, daca accesele sunt directe, prin linkuri sau prin motoare de cautare, ce browsere si sisteme de operare se folosesc, ce cuvinte cheie sunt cautate mai des. Pentru aceasta folositi instrumentarul pus la dispozitie de provider.

9. Link-exchange este o tehnica eficienta dar trebuie folosita cu atentie.


128 GMB Computers

Evita ți:

• Legaturile cu site-urile web care fac spam. Ei nu fac altceva decat sa abuzeze de optimizarea dumneavoastra.

• Folosirea de texte ce apartin altui domeniu. De regula veti fi acuzat de duplicare continut sau clonare de site-uri. Acest lucru este penalizat de catre motoarele de cautare.

• Folosirea exagerata de cuvinte cheie in elementele HTML. Evitati folosirea de cuvinte cheie care nu au legatura cu continutul in descrieri, titluri de pagini sau link-uri, alt-urile imaginilor, etc. Pot fi considerate ca spam si se penalizeaza. Este bine sa folositi cuvinte cheie relevante pentru pagina respectiva.

• Evitati duplicarea cuvintelor cheie in meta-taguri. Se considera spam si se penalizeaza.

• Nu abuzati de pagini flash. Paginile realizate in flash nu pot fi citite de robotii motoarelor de cautare. Se pot adauga unele elemente care sa poata fi citite dar ele nu pot ajuta acest site pentru rezultatele dupa cuvinte cheie.

• Evitati schimbarea frecventa a geolocatie IP-ului Astazi Romania, maine SUA si peste 2 luni Spania. Acest lucru aduce scade mult modul de evaluare al site-ului.

• Nu folositi diverse 'trucuri' pentru a include in continut o abundenta de cuvinte cheie pe care motoarele de cautare sa le poata citi dar vizitatorul, nu. Se penalizeaza.

6.2. Publicarea Website-ului pe server

Pasul 1. Din meniul "START" deschide ţi o fereastr ă "My Computer" Pasul 2 În câmpul "Adress" tasta ţi adresa serverului de ftp pe care a ţi primit-o în emailul cu datele de conectare Pasul 3 Apăsaţi butonul "GO" sau tasta "Enter" Pasul 4 Din meniul "File" ap ăsaţi "Login As..." Pasul 5 Completa ţi formularul nou ap ărut cu datele de autentificare pe care le-a ţi primit pe email Pasul 6 Accesa ţi directorul "htdocs" si salva ţi fi şierele acolo


129 GMB Computers

7. Între ţinerea sit-ului

2.2.4.7.Intreţinerea şi actualizarea siteului Pentru ca siteul creat să aibă succes şi să atragă noi vizitatori, trebuie întreţinut şi actualizat periodic. Intretinerea şi actualizarea unui site web se realizează cu diferite scopuri:îmbunătăţirea proiectarii şi machetarii; actualizarea sau adăugarea unor informaţii suplimentare;realizarea unor versiuni multilingve;ca soluţie a feedbackului, pentru a răspunde la comentariilor, cerinţelor sau observaţiilor vizitatorilor;pentru a corecta erorile şi problemele funcţionale apărute în timpul proiectării. Intre ţinerea eficientă a siteului, se poate realiza pe baza unui plan de întreţinere, etapizat în timp, care poate să conţină: frecvenţa de actualizare; imbunatatirile sau modificarile aduse; informatii şi resurse de actualitate; comentariile sau recomandarile vizitatorilor;poziţia în clasamentul motoarele de cautare;îmbunătăţirea configuraţiei hardware şi resursele software suplimentare. Actualizarea siteul după ce a devenit operational este o sarcină obligatorie ce presupune: îmbunătăţrea unor caracteristici tehnicofuncţionale;adăugarea de noi opţiuni;actualizarea conţinutului informaţional;etc. Feedbackul siteului Metoda feedbackului este importantă pentru creşterea numărului de vizitatori şi posibilitatea de aşi exprima opiniile, sugestiile şi comentariile în legătură cu un site web dar în acelaşi timp reprezintă o soluţie de marketing on line pentru companii. · Email ul este cea mai importantă şi mai uşoară cale de a recepţiona mesaje de la cititori şi de aceea este obligatorie furnizarea adresei email pe fiecare pagină. · Căr ţi de oaspeţi (guestbooks) unde cititorul poate să –şi scrie impresiile şi comentariile după vizitarea unui site. · Lista de discuţii (discussion list) creşte gradul de interactivitate cu vizitatorii Oferindu-le posibilitatea să schimbe impresii şi să-şi exprime punctul de vedere. · Contoare de pagină (hit counters) pentru a cunoaşte gradul de vizitare al siteul realizat şi pentru a realiza statistici ale vizitatorilor, informaţii utile în realizarea unei campanii de marketing online eficiente. Aceste contoare pot să afişeze informaţii referitoare la: numărul de accesări totale/ lunare/săptămânale/zilnice, tipul de browser folosite pentru vizitarea paginilor, ţara/continentul de provenienţă pentru fiecare vizitator şi sistemul de operare folosit.

SUPORT DE CURS


130 GMB Computers

DESIGNER PAGINI WEB

IV. COMUNICAREA SI DEZVOLTAREA PROFESIONALA

3. Dezvoltarea profesională 4. Comunicarea interactivă la locul de muncă 5. Lucrul în echipă

V. NORME GENERALE CU PRIVIRE LA NPM, PSI SI CALITATE IN UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR SI DISPOZITIVELOR

3. Aplicarea procedurilor de calitate 4. Aplicarea normelor de tehnică a securităţii muncii şi a

prevederilor pentru stingerea incendiilor 5. Introducerea informaţiilor şi datelor în formate electronice 6. Procesarea informaţiilor şi documentelor din formatele brute 7. Validarea datelor 8. Asigurarea securităţii datelor 9. Utilizarea echipamentelor periferice-specifice

VI. PROGRAMA DE PREGATIRE 3. Analizarea scopului paginii web

1.1. Notiuni introductive. Termeni cheie

1.2. Definirea termenului World Wide Web (Web), Internet. Identificarea particularit ăţilor de bază. Înţelegerea că Web este un serviciu al internetului. Întelegerea că Web-ul este setul complet de interlegături (link-uri) de documente text (hypertext) de pe internet.

1.3. Definirea şi înţelegerea termenilor de browser, server Web. În ţelegerea că un browser este folosit pentru a accesa informaţie stocată pe un server Web.

1.4. Definirea şi înţelegerea termenului de URL.

1.5. Definirea şi înţelegerea sistemului de funcţionare al protocoalelor. Diferenţierea protocoalele primare şi modalităţile de folosire: TCP/IP, HTTP, HTTPS, FTP.

1.6. Informa ţia de pe Web

1.7. Identificarea avantajelor de a publica informaţii pe Web: beneficiile materiale, accesul la informaţie a unui public larg, uşurin ţa în actualizare, interactivitatea cu publicul.

1.8. Definirea şi înţelegerea termenului de hyperlink.

1.9. Fundamentele HTML-ului


131 GMB Computers

1.10. Definirea şi înţelegerea termenului de HTML Înţelegerea că HTML este un limbaj independent de un anumit soft şi este scris în format text.

1.11. În ţelegerea că site-urile realizate în HTML sunt realizate pe o

structur ă ierarhică.

1.12. În ţelegerea rolului recomandat de HTML pentru consorţiul

W3C. Înţelegerea beneficiilor recomandate oferă: interoperabilitatea site-urilor Web faţă de browsere, accesibilitatea faţă de persoanele cu dizabilităţi.

4. Proiectarea structurii sit-ului

6.1. Notiuni generale despre structura unui site 6.2. Construirea unei pagini simple 6.3. Procesarea imaginilor, crearea de animaţii şi flash-uri 6.4. Folosirea tag-urilor de comandă simple pentru o pagină Web: 6.5. Aplicarea de stiluri paragrafelor. 6.6. Setarea stilurilor bold, italic. 6.7. Setarea culorii, aspectului şi mărimii folosind tag-ul font. 6.8. Vizualizarea codului sursă a unei pagini Web într-un browser. 6.9. Folosirea aplicaţiei 6.10. Introducerea şi formatarea textului 6.11. Paragrafe şi formatarea paginilor 6.12. Legături (Hyperlinks) 6.13. Tabele.Inserarea, ştergerea unui tabel. 6.14. Cadre (frames) 6.15. Formulare simple 6.16. Formatul şi dimensiunea imaginilor

5. Elaborarea de prototipuri.Exercitii practice. 6. Realizarea sit-ului 7. Testarea sit-ului 8. Publicarea sit-ului

6.1. În ţelegerea conceptului de încărcare a unui Web site pe un server 6.2. Publicarea Website-ului pe server

9. Între ţinerea sit-ului

SUPORT DE CURS I. COMUNICAREA SI DEZVOLTAREA · PDF filecomunicare, extinderea transmiterii ei...

Documents

Transcript of SUPORT DE CURS I. COMUNICAREA SI DEZVOLTAREA · PDF filecomunicare, extinderea transmiterii ei...