Supliment cultural-artistic ;i istoric. Apare sub egida ... · Gigurtu. Situat la 45 de km de Alba...

Inspectorul C[lin Durla< Importante s[ fii pasionat de meserie,;i vin ;i recompensele PAGINA 9

Ziua din luna martie `ncare Ursitoarele vin ;i torcdestinul fiec[ruia

PAGINA 6

IAnul XVII Nr. 820 Duminic[ 3 martie 2019

Supliment cultural-artistic ;i istoric. Apare sub egida Centrului Multicultural Poesis

Dirijorul Tiberiu Soare revine, dupăo absenţă de câţiva ani, pe scena SăliiRadio din Bucureşti, alături deOrchestra de Camer[ Radio. Concertul,ce va avea loc pe 6 martie, va includelucrări de Wolfgang Amadeus Mozartşi Ludwig van Beethoven. Clarinetistul german orstenJohanns va fi oaspete oficial al serii, careva debuta cu două creaţii semnate deMozart< "Amadeus< Uvertura opereiDon Giovanni" - o creaţie inspirată dinaventurile legendarului personajseducător şi aventurier Don Juan - şi"Concertul pentru clarinet şi orchestrăîn La major". În a doua parte aconcertului publicul se va întâlni cu"Simfonia nr. 4", creaţie a lui Beethoven.Dirijor al Operei Naţionale Bucureşti,Tiberiu Soare şi-a început carieraartistică din anul 1999 şi a lucrat alăturide orchestrele a numeroase filarmonicişi teatre de operă din ţară. Acesta a fostinvitat să dirijeze prestigioaseansambluri din străinătate. Înseptembrie 2010, alături de celebrasoprană Angela Gheorghiu, TiberiuSoare a fost invitat să dirijeze primul săuconcert la pupitrul OrchestreiFilarmonice din Londra (LondonPhilharmonic Orchestra).

George Pop de B[se;ti - 100 de ani de latrecerea la cele ve;nice a B[trânului Na\iei

Castelul de la Zlatna, unde s-afilmat o parte din filmul „Noi, cei dinlinia întâi”, regizat de SergiuNicolaescu, este scos la vânzare pentruun preţ ce porneşte de la 295.000 euro. Castelul a fost construit între 1936şi 1939 de către Ion Gigurtu, fiul OlgăiGigurtu (fiica fratelui lui NicolaeBălcescu şi a nepoatei pictoruluieodor Aman) şi a generalului PetreGigurtu. Situat la 45 de km de AlbaIulia, în Izvorul Ampoiului, „casteluleste aşezat pe un teren de 8.800 de mp,având o suprafaţă construită de 1358mp, 19 camere şi un proiect dedezvoltare care cuprinde 23 deapartamente. Preţul de pornire pentruvânzarea Castelului de la Zlatna este295.000 euro”, informează ArtmarkHistorical Estate. Născut la 24 iunie 1886 în TurnuSeverin, Ion Gigurtu a fost inginer demine, om politic de extremă dreaptăşi unul dintre cei mai prosperi oamenide afaceri ai României interbelice. Afondat Societatea Română de Industrieşi Comerţ în 1919, iar peste doi ani aînfiinţat Societatea „Mica”, specializatăîn extragerea de aur şi alte metalepreţioase, al cărei director a fost pânăîn octombrie 1944. Anterior aparticipat ca ofiţer la Al Doilea RăzboiBalcanic (iunie – iulie 1913), precumşi la Primul Război Mondial. A intrat în politică în PartidulPoporului, din partea căruia a fost alesdeputat în 1926. A fost ministru alIndustriei şi Comerţului în guvernulcondus de Octavian Goga (28decembrie 1937 - 10 februarie 1938). Ulterior, în guvernarea GheorgheTătărescu, conduce MinisterulLucrărilor Publice şi Comunicaţiilor(24 noiembrie 1939 - 1 iunie 1940),apoi Ministerul Afacerilor Străine (1iunie 1940 - 28 iunie 1940).

~nc[ din faza de proiect, cl[direa botezat[ la ̀ nceput Pannonia,numit[ mai t]rziu Dacia, a fost obiectul unor dispute aprinse. La1900 consilierii municipali aveau opinii divergente fa\[ de utilitateaei. ~;i f[ceau probleme dac[ s[ fie hotel ;i restaurant sau doar spa\iupublic. Unii chiar erau de p[rere c[ terenul din jurul ei ar trebui`mp[r\it pe loturi care s[ fie ̀ nchiriate pentru cultivarea de legume.

Ca proprietate a comunit[\ii, cl[direa a fost `nchiriat[ de lainaugurare p]n[ a fost definitiv pierdut[.

Cea mai frumoas[ cl[dire, devenit[ simbol al ora;ului SatuMare a fost, din c]te se vede o construc\ie f[r[ noroc. Nu este niciazi mai norocoas[. Ruinat[, st[ ̀ n mijlocul ora;ului ca un martort[cut al neputin\ei locuitorilor ei.

Prin anii 1934 un grafician a imaginat-o ca pe o cl[dire aviitorului, un zg]rie-nori cu 10 etaje. Dac[ ar fi avut `ntr-adev[rzece etaje oare ce soart[ ar fi avut? Poate c[ investitorul care acump[rat-o `i va aduce alinarea, poate chiar o va `n[l\a p]n[ la10 etaje.

Adunarea Na\ional[ de la AlbaIulia din 1 Decembrie 1918, repre-zent]nd Na\iunea Rom]n[ din Tran-silvania, Banat ;i \ara Ungureasc[, ̀ ndeplina ei suveranitate, s-a `ngrijit,`n cadrul hot[r]rilor ei de un organreprezentativ ;i conduc[tor al na\iu-nei instituind un “Mare Sfat Na\ionalRom]n” (Punctul IX al Hot[r]rilor).

Acest "Mare Sfat", compus din212 membri, `n urma caracterului ;icomponen\ei sale, neav]nd posibili-tatea de ini\iativ[, ;i de ac\iune, ce-rute de acele vremuri, - `n prima sa;edin\[ din 2 Decembrie 1918 - a alesun comitet de 15 membritransmi\]ndu-;i mandatele sale asu-pra acelui Comitet. Comitetul astfelinstituit a primit numirea de "Con-siliul Dirigent al Transilvaniei, Ba-natului ;i \inuturilor rom]ne;ti dinUngaria" ;i a fost ̀ nvestit cu adev[rateputeri de guvernare nelimitate, legi-slative ;i executive, devenind organulsingur `ndrept[\it de a reprezentaNa\iunea rom]n[ din aceste p[r\i ;ia dispune `n numele s[u.

Tiberiu Soare revinepe scena S[lii Radio

Dacia -Pannonia,o cl[dire

f[r[ norocPAGINA 3

PAGINA 2

PAGINA 6

Temeiul juridical Consiliului Dirigent

al Ardealului

Castelul de la Zlatnaa fost scos la vânzare

2 Informa\ia de Duminic[/3 martie 2019

O propunereAbia a dispărut de pe ordinea zilei

chestiunea noului hotel-restaurant, dejaau apărut ni;te planuri privind viitorulclădirii vechi a tribunalului. Prima rân-dunică a sosit deja. Iată o propunere. Tei-telbaum Herman, membru al consiliului,a prezentat un plan privind fosta clădirea tribunalului, care ar satisface ;i pe ceicare sunt îndrăgosti\i de această clădireveche, precum ;i pe cei care vor acolo unbloc de locuințe cu chirie sau un bazar.Planul său este ca parterul clădirii, parteade către vest, să fie transformat prin apli-carea unor grinzi de fier, creând astfel 4-6 de spații comerciale, iar etajul să fietransformat în apartamente cu chirie. Încurtea din spatele clădirii, în cele douăaripi de acolo, să fie amenajat un bazar cu24 de spații comerciale. Încăperile dinspatele clădirii unde se află fostul peni-tenciar cu etaj, să fie transformate în apar-tamente. Această transformare, adică re-novarea construcțiilor, amenajarea pră-văliilor din bazar ;i deschiderea unei tre-ceri dinspre piața Deák (Libertății) cătrestrada Rákóczy (M. Viteazul) ar costa cca.40.000-50.000 de forinți. În cazul acestortransformări, vechea clădire a tribunaluluiar aduce un venit anual de 10.400 forinți.Ca ora;ul să fie scutit de orice investiție,el recomandă ca vechea clădire a tribu-nalului să se dea în chirie pe o perioadăde 25-30 de ani în a;a fel, ca chiria;ul săfie obligat la suportarea tuturor costurilorcu transformările impuse ;i cu avizele ;icontrolul legal necesare, iar după 25-30ani de folosință el să fie obligat la retroce-darea proprietății către ora;. Cuantumulchiriei ar fi 5 la sută din valoarea imobi-lului, iar în acest caz mandatarul ar obținediferența între chirie ;i veniturile realizateca o amortizare a capitalului investit ;icâ;tigul din urma activității. Iar dacă nus-ar găsi niciun investitor în sensul celorde mai sus, atunci ora;ul ar face aceastăinvestiție. Acest plan de anvergură încănu poate fi obiectul unor critici, pentrucă detaliile vor contura viabilitatea lui, ;iatunci ;i publicul larg va avea ocazia să-;i spună părerea.

Scrisoare c[tre redac\ie

Stimate Domnule Redactor!

La ultima ;edință de consiliu, noi amînvins partida restauranti;tilor cu votulmajorității, ;i prin acest vot am reu;it săreaducem ;i problema clădirii primărieicu turn în starea ei inițială după trei anide discuții ;i lupte grele, ;i astfel am salvataceastă clădire veche cu o valoare arhi-tecturală. Am reu;it deci să atingem sco-pul luptei noastre ;i am reu;it să punemaceastă chestiune pe un făga; în care pu-tem împiedica ca noile idei să o ia razna,;i să ferim concetățenii no;tri posomorâțide ni;te poveri mari.

Cum acum se a;teaptă de la noi - ;i cudrept – să spunem ce să fie cu clădirea cuturn - ;i ;tiu că vor apare tot felul de pla-nuri ;i proiecte -, să mi se permită ;i mie,care sunt unul dintre membrii partidei

posomorâților să-mi prezint ;i eu planu-rile de mai mult concepute prin care credcă toate interesele vor fi satisfăcute, a;a că;i capra se va sătura dar nici varza nu vafi consumată de ea.

Planul meu ;i propunerile mele sunturmătoarele<

După ce, a;a cum am amintit, am ho-tărât să nu construim nimic ;i să păstrămclădirea cu turn a;a cum este ea, ;i am fă-cut bine, pentru că edificiul respectiv tre-buie să dăinuie până la limita tuturor vâr-stelor umane - dacă cumva nu seprăbu;e;te mai repede -, trebuie să cuge-tăm asupra faptului ce să facem cu ea, ;icum să o valorificăm?

În privința exploatării s-au mai făcutni;te propuneri. Sunt care vor să constru-iască un bloc de locuințe, alții vor un bazaracolo, însă în aceste cazuri clădirea cu turnar trebui demolată măcar parțial sau trans-formată, dar clădirea trebuie păstrată, nu-i a;a, a;a cum este, ca ;i posterioritate săse poată delecta de ea. După planurile me-le acest deziderat s-ar împlini, fără ceamai mică intervenție la edificiul respec-tiv.

Deci, acea parte a lui, care a fost pre-dată pentru magazinul cooperativeime;te;ugarilor, s-ar putea folosi ;i în con-tinuare în acest scop. Însă geamurileschimbate trebuiesc îndepărtate ;i puseînapoi cele vechi, ca edificiul să-;i recapeteaspectul ;i starea lui veche, lucru ce trebuieefectuat la chletuiala cooperativei, scutindora;ul de această cheltuială, dar există ;io intrare din spate la acest magazin. Parteacătre vest de la intrare ar trebui cedatăpentru cooperativa precupețelor să-;iamenajeze acolo o hală de desfacere a le-gumelor, astfel am avea ;i noi o hală delegume ca cele din Budapesta unde atâtprecupețele cât ;i cumpărătorii ar fi ferițide capriciile vremii.

Mai departe< ca acea mare curte dinspate să nu rămână nefolosită, ar trebuiconstruite ni;te încăperi de locuit acolo –din lemne sau din chirpici – pentru vaga-bonzi ;i pentru cei care nu muncesc ;ifără adăpost, iar curtea ar trebui transfor-mată în grădină de zarzavaturi, acordândpentru fiecare locatar câte o parcelă cucondiția ca din venitul realizat 10% să fieachitat ora;ului ca ;i dâjmă. Din ace;tibani s-ar putea acoperi cheltuielile cu con-strucția. Parcelele vor trebui separate prinni;te alei, lucru prin care curtea ar căpătacaracterul unui parc. Locatarii mutați aicitrebuie să fie obligați ca să repare clădirilepână la valoarea sumei de 10 coroane,scutind ora;ul ;i de această cheltuială.

Partea produselor legumicole care arreveni ora;ului s-ar putea depozita în în-căperile penitenciarului din spatele curții,care ar putea funcționa ca un magazinpublic sub controlul consilierului econo-mic sau al domnilor de la conducereaora;ului.

:i în sfâr;it, ca ;i cei din partida res-tauranti;tilor să aibă ceva satisfacție, etajulclădirii s-ar putea da ;colii de dans undeîn timp de iarnă s-ar putea ține baluri pen-tru popor, sau, ca publicul să aibă o plăcere;i mai mare, ar putea funcționa acolo ;i o;coală de muzică pentru orchestrele dinora; unde ar trebui preferată în primulrând instrucția la instrumentele de suflat.

Domnule redactor, acestea sunt acele

propuneri, pe care eu doresc să le realizezîntru binele meu ;i al ora;ului meu fărăniciun interes personal, pentru că a;a credcă în acest fel se pot satisface pretențiiletuturor cetățenilor fără cheltuieli publice,ba chiar cu speranța unor venituri. Eu re-comand cele de mai sus cercurilor abili-tate.

Un membru posomorât al consili-lui

Lucruri ciudate în ora;ul nostru

Despre hotel

:tim cu toții că s-a hotărât mai demult construirea unui bloc de locuințe cuchirie în locul vechiului tribunal. Mai târ-ziu însă conducerea ora;ului ;i-a dat sea-ma că această construcție nu ar aduce de-cât mici beneficii, ar produce ;i multe pro-bleme, ;i în acest fel s-a hotărât construireaunui hotel-restaurant acolo.

Toată lumea î;i dă seama că avem ma-re nevoie de a;a ceva. Nu este vorba aiciîn primul rând de chefuri ;i baluri, ci des-pre faptul să avem în sfâr;it un loc undestrăinii pot fi cazați fără ru;ine. Dacă ci-neva vrea să organizeze o conferință, nuare la dispoziție o locație. Cu ocazia unorsărbători mai mari suntem nevoiți să de-ranjăm Cercul de Societate. Avem la în-demână ultimul exemplu< vizita minis-trului comerțului. Am fost nevoiți să-l ca-zăm în clădirea primăriei, iar masa festivăa avut loc la sediul Cercului de Societate.Aici am încăput cumva, dar pentru o masăfestivă nici această locație nu este unaadecvată.

Avem o orchestră excelentă. Cu câtăplăcere am putea să o ascultăm iarna, dacăam avea unde. Deci< toată lumea a fost deacord că avem neapărat nevoie de o astfelde locație, ;i propunerea a fost votată înunanimitate.

Prin urmare, s-au făcut proiectele, ;itoată lumea le-a studiat cu mare satisfacție.Da, pentru că ora;ul ar câ;tiga o clădiremonumentală ;i frumoasă, dar ar aveaparte ;i de o dobândă anuală de 6 la sutădupă sumele investite, iar această dobândăar putea cre;te cu anii chiar ;i la 20-50 deprocente.

Doar ni;te interese personale răuvoi-toare vor să nege aceste lucruri ;i să ducăîn eroare opinia publică fără motive.

Este un lucru ciudat, că tocmai ceimai înflăcărați adepți ai construcției sea;ează deodată tocmai pe partea opusă ;iîntreprind totul ca să împiedice construc-ția. Cei care au defăimat la modul cel maivocifer a;a numitul restaurant de la Casabreslei cizmarilor, acum îl găsesc foareelegant ;i adecvat, cu toate că chiar ;i cuni;te cheltuieli de mii ;i mii, această locațienu va fi adecvată pentru un restaurant calumea, pentru că primul lucru la un astfelde local este să aibă acces pentru vehicule;i să aibă intrare ;i ie;ire separată. Iar acestlucru este imposibil aici. Deci, un grup cuceva planuri obscure s-a unit acum cu di-feritele interese personale ;i egoiste, ;i du-pă ce ;i-au epuizat argumentele, le-a venit

idea salvării clădirii vechi, nu-i a;a, acestmonument excelent.

Eu am spus deja cu ani în urmă, căaceastă clădire cu ornamentele ei de an-ghinări, este de un stil italian prost. Aceas-tă afirmație a mea a fost confirmată dedelegatul ministerului, specialistul recu-noscut în țară ;i în străinătate, consilierulregal dr. Schulek. În sfâr;it, după ce ora;ula cheltuit pe proiecte 8 mii de forinți cudobânzi cu tot, a sosit în sfâr;it autorizațiade construcție. Doar că ministrul a soli-citat ni;te schimbări la grinzile de lemn,ca ele să fie de fier, iar unii pereți să fiemai rezisten\i, ;i a dorit ca proiectul astfelmodificat să-i fie înaintat pentru încă orevizie. Acest lucru s-a ;i făcut, iar comi-siile de construcții ;i economic au aprobatproiectul modificat ̀ n unanimitate ;i l-auînaintat consilului spre aprobare.

După acestea a venit votul din 14 alunii curente. Dacă unii pun intereselepersonale egoiste deasupra intereselorora;ului, este treaba lor, însă nu înțelegde ce unii împiedică o construcție din nu;tiu ce fel de motive pur personale ;i sco-puri obscure?

A fost ciudat faptul că mulți, care aufost adepții înflăcărați ai construcției,acum au votat împotrivă. De ce, numai ei;tiu. Însă ;i mai ciudat este faptul că chiarmembrii comisiilor de construcții ;i eco-nomic, care au aprobat proiectul modificatîn comisiile respective ;i l-au recomandatpentru aprobare către plen, acum au votatîmpotrivă?

Ministrul a aprobat ;i demolarea ve-chii clădiri. Consilierul regal dr. Schuleka inspectat-o ;i a pronunțat în mod hotărâtcă ea nu se poate repara ;i ar însemna căora;ul aruncă bani prin geam dacă s-arapuca să o repare, ;i a recomandat cu in-sistență demolarea ei, pentru că este com-promisă ;i înseamnă un posibil pericol.

Acum ne-am împotmolit ;i cu aleiledin Grădina Kossuth. Molozul de la clă-direa veche s-ar fi putut folosi la umplereaaleilor. Acum publicul se poate plimba peiarbă.

Eu am pus întrebarea după vot, ce săfie acum cu această clădire? Să o vindem?Cei care au votat împotrivă au răspuns<nu. Să construim un bloc de locuințe? Iarmi s-a răspuns cu nu. S-o lăsăm a;a cumeste? :i la această întrebare au răspuns<nu.

Îmi aduc aminte de honvezii din TreiScaune care au primit ordin în 1848 sămeargă la T]rgu Mure;. După două zilede mar; au spus că ei nu merg mai departe.Comandantul ;i-a dat seama că nu poateschimba intenția lor ;i a decis să meargăînapoi cu ei. La care ei au spus că nu merg`napoi. Atunci comandantul a ordonat săcampeze acolo unde sunt, dar subalterniiau protestat ;i față de acest ordin.

Păi, mulți stau a;a ;i cu această con-strucție, nu ;tiu ce să spună, pentru căeste o poveste că ora;ul ar pierde câtu;ide puțin prin această investiție.

Kovacs Leó(Szamos, 20 mai 1900)

Traducere Veres IstvanRubric[ realizat[ de A. Zaharia

Bani de la ministru

Ministrul religiilor ;i învățământu-lui public a acordat suma de 180 de co-roane pentru premierea elevilor de lagimnaziul catolic regesc din localitateanoastră, cu ocazia examenului la gim-nastică. Totodată, ministrul a acordatun ajutor de stat în valoare de 1000 decoroane ;colii de ucenici industriali dinSatu Mare.

Eclips[ par\ial[ de soare

În data de 28 mai, ora 4 ;i 10 minutedupă masa vom avea parte de o eclipsăparțială de soare, dacă vremea va per-mite să admirăm acest fenomen, careva lua sfâr;it la ora 6 ;i 5 minute. UmbraLunii va acoperi parțial cercul solar stră-lucitor, a;a că acesta nu va străluciaproape în proporție de ;apte zecimi.În alte părți, de ex. într-o parte a Spaniei;i în Algeria, eclipsa va fi totală.(Szamos, 17 mai 1900)

Pentru statuia lui Lendvai

Publicul iubitor de artă din ora;ulnostru va avea parte în curând de unspectacol interesant de amatori. Comi-tele comitatului Sătmar, contele dr. Ho-monnai Béla va organiza în data de 9iunie la teatrul oră;enesc, cu concursulunor arti;ti din capitală, un spectacolcu amatori în favoarea statuii lui Len-dvai Márton din Baia Mare.

(Lendvai - sau Lendvay - a fost unmare actor al secolului XIX, care s-anăscut la Baia Mare, casa lui natală fiindmarcată cu o tablă comemorativă încentrul vechi, iar statuia lui – după maimulte schimbări ale locației - este am-plasată acum în parcul municipal dinBaia Mare – n. tr.)

B[legar de vânzare

Se scoate la vânzare bălegarul adu-nat în anul în curs în urma a 200 de caidin herghelia regală maghiară, ;i în ca-zul dacă vor fi interesați se va scoate lavânzare ;i cantitatea care se va adunaîn anul în curs.

Ofertele de cumpărare se vor depu-ne cu 10 la sută taxă de participare dinsuma de vânzare la cantitatea întreagăsau numai la o parte din aceasta, ori lacantități pe căruțe, sau la cantitatea careva sta la dispoziție în restul anului, chiar;i la cea din anul următor, separat, sauîntr-una până la 31 a lunii curente labiroul consilierului agricol, unde se potobține ;i informații în plus.Satu Mare, la 19 Mai 1900

Pethő György,consilier agricol

(Szamos, 20 mai 1900)

ISTORIE

Cl[direa fostei prim[rii pe locul c[reia s-a ridicat actualul Hotel Dacia

Mai 1900 - controverse

`n Consiliul local pe tema construirii

Hotelului Dacia

Director general - D. P[curaru

Redactor ;ef suplimente - Adriana Zaharia

(Informa\ia Zilei de Duminic[ ;i S[n[tate ;i Frumuse\e,

Informa\ia TV)

Redac\ia Satu Mare<str. Mircea cel B[tr]n nr. 15

Satu Mare, cod 440012 Telefon< 0261-767300

e-mail< [email protected]

ISSN 1222-4715

www.informatia-zilei.ro

Director editor< Ilie S[lceanu

Revista “P[m]ntulRom]nesc”, editat[ `ntre anii1941-1945 la Bucure;ti, a fost opublica\ie de orientare na\ional[,cultural[ ;i social[. ~n cei patruani de apari\ie a avut 19 numere.~n anul 1941 au ap[rut numerele1-9, `n 1942 nr. 1--16, `n 1944 nr.17-18 ;i ̀ n anul 1945 num[rul 19.Am primit la Redac\ie num[rul17 din anul 1944 din care vom pu-blica ̀ n ̀ ntregime c]teva articole.

Pentru aceast[ edi\ie am alesmaterialul semnat de CorneliuCoposu “Temeiul juridic al Con-siliului Dirigent al Ardealului”.

***

Adunarea Na\ional[ de la Alba Iuliadin 1 Decembrie 1918, reprezent]ndNa\iunea Rom]n[ din Transilvania, ba-nat ;i \ara Ungureasc[, `n deplina ei su-veranitate, s-a ̀ ngrijit, ̀ n cadrul hot[r]ri-lor ei de un organ reprezentativ ;i con-duc[tor al na\iunei instituind un “MareSfat Na\ional Rom]n” (Punctul IX alHot[r]rilor).

Acest "Mare Sfat", compus din 212membri, ̀ n urma caracterului ;i compo-nen\ei sale, neav]nd posibilitatea deini\iativ[, ;i de ac\iune, cerute de acelevremuri, - ̀ n prima sa ;edin\[ din 2 De-cembrie 1918 - a ales un comitet de 15membri transmi\]ndu-;i mandatele saleasupra acelui Comitet. Comitetul astfelinstituit a primit numirea de "ConsiliulDirigent al Transilvaniei, Banatului ;i\inuturilor rom]ne;ti din Ungaria" ;i afost `nvestit cu adev[rate puteri de gu-vernare nelimitate, legislative ;i executi-ve, devenind organul singur `ndrept[\itde a reprezenta Na\iunea rom]n[ dinaceste p[r\i ;i a dispune `n numele s[u.

Aceste atribu\iuni au suferit oarecarerestric\iuni ̀ n ce prive;te unele problemede Stat, `ntruc]t prin Decretul-Lege Nr.211 din 1918, care a recunoscut institui-rea Consiliului Dirigent ̀ n calitatea dat[lui de Marele Sfat Na\ional, - afacerilestr[ine, armata, v[mile, `mprumuturilepublice ;i siguran\a general[ a Statuluis-au declarat a fi de resortul guvernuluiregal de la Bucure;ti `n care ConsiliulDirigent avea trei reprezentan\i.

Consiliul Dirigent s-a constituit subpre;edin\ia lui Iuliu Maniu, din membri<Dr. :tefan C. Pop, Vasile Goldi;, Dr. Ale-xandru Vaida Voevod, Dr. Ioan Suciu,Dr. Aurel Vlad, Dr. Aurel Laz[r, Dr. Vic-tor Bontescu, Dr. Vasile Lucaciu, Dr. Va-leriu Brani;te, Octavian Goga, Dr. EmilHa\ieganu, Dr. Romul Boil[, din PartidulNa\ional Rom]n, Ioan Fluiera; ;i IosifJumanca din Partidul Social DemocratRom]n.

Consiliul Dirigent a corespuns `nmomentul instituirii sale unei necesit[\iinexorabile ;i s-a afirmat pe urm[ ̀ n roluls[u istoric, prin serviciile imense ;i realeaduse sub durata existen\ei sale, Patriei`ntregite.

Adunarea Na\ional[ de la Alba Iuliaa fost, ;i pe dreptul considerat[ ca depo-zitar[ a suveranit[\ii poporului rom]ndin Monarhia Austro-Ungar[, ̀ ncep]ndcu ziua de 1 Decembrie 1918.

Exerci\iul acestei suveranit[\i a fostexteriorizat, prin `ns[;i hot[r]reaadun[rii.

Articolul 2 al hot[r]rii de la Alba Iu-lia precizeaz[ c[<

"Adunarea Na\ional[ rezerv[ terito-riilor sus indicate ("Transilvania, Banat;i |ara Ungureasc[ locuit[ de rom]ni"

n. a.) autonomie provizorie p]n[ la ̀ ntru-nirea Constituantei aleas[ pe baza votuluiuniversal."

Adunarea de la Alba Iulia ;iemana\iunea ei direct[ (Marele SfatNa\ional) ;i indirect[ (Consiliul Diri-gent), au fost depozitarele suveranit[\iipoporului rom]n din Ardeal.

Marele Sfat Na\ional a fost `nvestitcu aceast[ suveranitate prin `ns[;ihot[r]rea de la Alba Iulia, pe care o re-producem `n cele ce urmeaz[<

„pentru conducerea mai departe aafacerilor Na\iunii Române din Transil-vania, Banat ;i |ara Ungurească”, dreptpentru care avea „toată îndreptăţirea săreprezinte naţiunea română, oricând ;ipretutindeni faţă de toate naţiunile lumii;i să ia toate dispoziţiile pe care le aflănecesare în interesul naţiunii.”

Marele Sfat Na\ional trec]nd toateputerile sale asupra "Consiliului Diri-gent", acest Consiliu Dirigent ajunge prinmandatul mijlocit al adun[rii de la AlbaIulia depozitarul suveranit[\ii poporuluirom]n din Transilvania, Banat ;i \araUngureasc[, `ncep]nd din momentulalegerii lui adic[ de la 2 decembrie 1918.

~n privin\a temeiului de drept ;i a li-mitelor mandatului care a fost`ncredin\at Consiliului Dirigent, se potforma dou[ puncte de vedere deosebite<

1). Consiliul Dirigent, ca depozitaral suveranit[\ii na\ionale, cu depline pu-teri, a;a cum le etaleaz[ art. 2 al rezolu\ieide la Alba Iulia, ;i cu mandat autodeli-mitat de Adunare< adic[ p]n[ la ̀ ntruni-rea Constituantei ;i

2). Consiliul Dirigent, av]nd pe o du-rat[ de timp acela;i temei de drept ;i ace-la;i mandat valabil p]n[ la 11 Decembrie1918, ziua decret[rii Unirii ;i prin de-cretul lege Nr. 3631 din 1918 de c[treGuvernul regal din Bucure;ti.

~n aceast[ zi, dup[ unii, suveranitateana\ional[ a Rom]nilor din fosta monar-hie Austro-Ungar[, ar fi fost absorbit[`n suveranitatea statului rom]n preexis-tent ;i din acest moment ar decurge toateconsecin\ele juridice ale actului ;i toto-dat[ de atunci ar data suveranitatea in-divizibil[ a statului rom]n `ntregit.

Cea dint]i urmare logic[ care rezult[din acest punct de vedere este c[< ne maifiin\]nd suveranitatea autonom[, gene-ratoare a institu\iunilor executive, toto-dat[ ̀ n mod firesc ̀ nceteaz[ fiin\a legal[;i juridic[ a Marelui Sfat Na\ional ;i alConsiliului Dirigent ;i anume pe ziua de

11 Decembrie 1918.Dar faptele ne arat[ c[ aceste

institu\iuni continu[ s[ existe ;i dup[aceast[ dat[. Continu]nd evolu\ia con-secvent[ a celui de al doilea punct de ve-dere, trebuie s[ c[ut[m un alt temei ju-ridic, care presupune desigur unanim di-ferit de cel cunoscut, - temei care s[ jus-tifice fundamentul de drept al fiin\[riimai departe ;i ̀ ndrept[\irea de a constituiizvor de drept, a institu\iunilor conside-rate desfiin\ate< Marele Sfat Na\ional ;iConsiliul Dirigent.

Acest temei de drept `l putem iden-tifica ̀ n decretul lege Nr. 3632 din 11 de-cembrie 1918, emanat de la guvernul re-gal rom]n din Bucure;ti care are `n pri-mul s[u articol, urm[torul cuprins<

F E R D I N A N D IPRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI

VOINŢA NAŢIONALĂREGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORISĂNĂTATE.

Asupra raportului PreşedinteluiConsiliului Nostru de Miniştri sub No.2171 din 1918, – Luând act de hotărâreaunanimă a Adunarei Naţionale din Al-ba-Iulia,

AM DECRETAT ŞI DECRETĂM<ART. I Ţinuturile cuprinse în hotărâreaAdunarei Naţionale din Alba-Iulia Dela18 Noiembrie 1918, sunt şi rămân de-apururea unite cu Regatul României.ART.II Preşedintele Consiliului Nostrude Miniştri, este însărcinat cu aducereala îndeplinire a Decretului-Lege de faţă.

Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

F E R D I N A N D IPRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI

VOINŢA NAŢIONALĂREGE AL ROMÂNIEI

LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI SĂNĂTATE.

Av]nd `n vedere decretul-lege sub Nr.3631 din Decembrie 1918Am decretat ;i decret[m,

Articolul 1. În mod provizoriu şi pînăla definitivă organizare a României ̀ ntre-gite, ̀ ns[rcin[m cu conducerea servicii-lor publice din \inuturile prevăzute înDecretul-Lege No. 3.631, Consiliul Di-rigent emanat din Adunarea Naţional[

dela Alba-Iulia din 18 Noemvrie/1 De-cemvrie 1918.

Articolul 2. Vor rămîne însă în ad-ministraţia guvernului regal afacerilestrăine, armata, căile ferate, po;tele, te-legrafele, telefoanele, circulaţia fiduciar[,v[mile, împrumuturile publice şi sigu-ranţa generală a Statului.

Articolul 3. |inuturile-Unite cu Re-gatul României, prin hotărîrea AdunăriiNaţionale din Alba-Iulia din 18 Noem-vrie/1 Decemvrie 1918, vor fi reprezen-tate în guvern prin miniştrii fără porto-foliu.

Articolul 4. Pentru lucrările care pri-vesc aceste \inuturi se vor mai numi, prindecret regal pe lîngă departamentele mi-nisteriale, după propunerea mini;trilorfără portofoliu, consilieri speciali.

Articolul 5. Consiliul dirigint în pri-mul rând are misiunea de a ne prezentaîn cel mai scurt timp, pentru \inuturileasupra cărora se întinde administraţialui, proiectul de reform[ electorală pebaza votului universal şi proiectul de re-form[ agrară.

Articolul VI. Pre;edintele Consiliuluinostru de mini;tri este ̀ ns[rcinat cu adu-cerea la `ndeplinire a decretului lege defa\[.

Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.

Pre;edintele Consiliului demini;tri ;i ministru de externe

Ion I. C. Br[tianu

"~n mod provizoriu ;i p]n[ la defini-tiva organizare a Rom]niei `ntregite,`ns[rcin[m cu conducerea serviciilor pu-blice din \inuturile prev[zute ̀ n decretullege Nr. 3631, Consiliul Dirigent emanatdin Adunarea Na\ional[ de la Alba Iuliadin 18 noiembrie (1 decembrie 1918)."

Dac[ consider[m acest decret ca baz[a existen\ei ;i izvor al puterilor Consi-liului Dirigent, implicit trebuie s[ con-stat[m o restr]ngere a mandatlui cu carea fost `nvestit acel consiliu. ~n primulr]nd decretul men\ionat * hot[r[;te odurat[ neprecis[ ;i susceptibil[ la diferiteinterpret[ri, `n locul duratei limitate pecare o fixeaz[ adunarea de la Alba Iulia`n punctul VIII al Rezolu\iei. ~n tot cazulaceast[ durat[ este l[sat[ la apreciereaexclusiv[ a unui factor extern< guvernulde la Bucure;ti care singur este chemata constata "toate dispozi\iunile pe carele va afla necesare `n interesul na\iunii",cu care a fost ̀ nvestit Consiliul Dirigent,

care ajunge din instan\[ suprem[neat]rn[toare de nimeni ;i cu puteri de-pline, pentru \inuturile specificate maisus, o simpl[ autoritate subordonat[ gu-vernului de la Bucure;ti.

Cu toate acestea se poate vedea dinactele Consiliului Dirigent, toate poste-rioare decretului-lege Nr. 3631 c[ acestConsiliu Dirigent a dep[;it limitele drep-turilor fixate ̀ n acel decret< de a conduceseviciile publice. ~ntr-adev[r, ConsilulDirigent a exercitat, cumulativ, at]t pu-terea executiv[, c]t ;i cea legiuitoare aprovinciilor unite, ;i a aluat toate m[su-rile aferente integrit[\ii acestor putericonform hot[r]rilor de la Alba Iulia. :i-a impus o singur[ `ngr[dire de compe-ten\[< interesele na\iunii ;i conlucrareaarmonioas[ cu guvernul de la Bucure;ti.

Dup[ enun\area celor dou[ punctede vedere diferite, `n ce prive;te temeiulde drept ;i limitele mandatului Consi-liului Dirigent, noi preciz[m ̀ n concluziec[ suntem pe l]ng[ punctul `n a consi-dera Consiliul Dirigent ca emana\iunelegal[ ;i juridic[, mijlocit[ de Marele Sfatna\ional, a Adun[rii de la Alba Iulia, printransmisiunea suveranit[\ii na\ionale ;ia mandatului deplinelor puteri, cuprins`n punctul VIII al rezolu\iei de la AlbaIulia, av]nd durata delimitat[ de articolulII al aceleia;i rezolu\ii< data cert[ a ̀ ntru-nirii Constituantei. Acesta este termenulla care trebuia s[ expire mandatul Con-siliului Dirigent. **

~n ce prive;te durata mandatuluiConsiliului Dirigent credem c[, a;a cumse desprinde din inten\iunea Adun[riide la Alba Iulia ;i a;a cum ar fi impus[de interesele provinciilor unite, limita eitrebuia s[ fie ziua `ntrunirii Adun[riiNa\ionale care a legiferat noua constitu\iea Statului `ntregit.

Desfiin\at prin Decretul Lege Nr. 146din 2 aprilie 1920, Consiliul Dirigentcontinu[ s[ fiin\eze p]n[ la 10 aprilie1920, c]nd ̀ n interesul superior al Na\iu-nei, `n urma hot[r]rii luate la Aprilie1920, se hot[r[;te predarea puterilor pu-blice primite de la Marele Sfat Na\ional,Guvernului ** din Bucure;ti.

* Consiliul Dirigent a fost considerat;i mai t]rziu chiar de c[tre oficialitate,ca un guvern independent, fiind asimilat,`n ce prive;te pozi\ia ierarhic[ adminis-trativ[, cu guvernul central. ~n acest sens,legea electoral[ a guvernului liberal (Nr1424 din 26 martie 1926), `n cuprinsulart. 7 (punct a), consider[ pe Pre;edinteleConsiliului Dirigent ca ;ef de guvern ti-tular< ("Devin senatori de drept fo;tiipre;edin\i de consilii de mini;tri, ̀ ntruc]tvor avea o vechime de 4 ani ca pre;edintede Consiliu titulari, `n acest sens soco-tindu-se ;i anii servi\i ca pre;edinte alConsiliului Dirigent din Ardeal").

** Consiliul Dirigent din sentimentde omagial[ supunere fa\[ de M.S., glo-riosul nostru Rege-Eliberator ;i `nn[zuin\a sa sincer[ de a des[v]r;i c]tmai cur]nd unirea tuturor \inuturilorrom]ne;ti ;i de a `nconjura orice mo-ment ce ar putea turbura `nchegarea su-fleteasc[ a Rom]nilor, ̀ n ;edin\a sa \inut[la 7 aprilie 1920 a hot[r]t predarea pu-terilor primite de la Marele Sfat Na\ional,organelor prev[zute de Constitu\ia \[rii;i `n ziua de azi a ;i predat guvernareaTransilvaniei, Banatului ;i a \inuturilorrom]ne;ti din fosta Ungarie, guvernulregal din Bucure;ti. Asemenea a predat;i resorturile Consiliului Dirigent,Pre;edintele Consiliului Regional dedesc[rcare ;i unificare." (Manifestul depredare a puterii)

3 martie 2019/Informa\ia de Duminic[ 3

ISTORIEDesfiin\at prin Decretul Lege Nr. 146 din 2 aprilie 1920, Consiliul Dirigent continu[ s[ fiin\ezep]n[ la 10 aprilie 1920, c]nd `n interesul superior al Na\iunei, `n urma hot[r]rii luate la Aprilie1920, se hot[r[;te predarea puterilor publice primite de la Marele Sfat Na\ional, Guvernului dinBucure;ti

Consiliul Dirigent al Transilvaniei

Temeiul juridic al Consiliului Dirigent al Ardealului

Corneliu Coposu


TRADI}IIM[r\i;orul era pus la m]inile sau la g]tul copiilor pentru a le purta noroc ̀ n cursul anului, pentru

a fi s[n[to;i ;i cura\i ca argintul la venirea prim[verii. ~n unele zone, copiii purtau m[r\i;orul 12 zilela g]t, iar apoi `l legau de ramura unui pom t]n[r. Dac[ `n acel an pomului ì mergea bine `nseamn[c[ ;i copilului ì va merge bine `n via\[. ~n alte cazuri, m[r\i;orul era pus pe ramurile de porumbarsau p[ducel `n momentul `nfloririi lor, copilul urm]nd s[ fie alb ;i curat ca florile acestor arbu;ti.

Martie germ[narul a venit cupa;i repezi. Este luna c]nd naturarena;te la via\[. Cu o iarn[ destulde bl]nd[, mai mult ploioas[ dec]tcu geruri, viscol ;i om[t, ̀ nceputulprim[verii `;i arat[ semnele. Au`nceput s[ `nmugureasc[ copacii,florile de prim[var[ s[-;i fac[sim\it[ prezen\a, la fel ;i p[s[rile.

Luna martie este a treia lun[ a anului`n calendarul Gregorian ;i una dintre cele;apte luni gregoriene cu o durat[ de 31 dezile. Numele lunii martie ( latin[< Martius)vine de la zeul Marte, zeul r[zboiului dinmitologia roman[ ;i era considerat[ o lun[favorabil[ ̀ nceperii r[zboiului. Anul ̀ nce-pea cu aceast[ lun[ p]n[ `n anul 45 `.Hr.c]nd Iulius Cezar a introdus Calendaruliulian care avea ca dat[ de ̀ ncepere a anuluila 1 ianuarie. Tot romanii credeau c[ lumeaa fost creat[ `ntr-o zi de mar\i, patronat[de acela;i zeu. Toate s[rb[torile, indiferentc[ sunt cre;tine sau precre;tine, constituieprilejuri pentru a s[v]r;i ritualuri de tre-cere de la un an la altul, de la un anotimpla altul, de la frig la cald, de la `ntuneric lalumin[. Este luna ̀ nfr]ngerii iernii, a ̀ nvie-rii naturii, a prorocirii viitorului.

De ce este bine s[ por\i m[r\i;or toat[ luna?

M[r\i;orul este prima s[rb[toare careanun\[ sosirea prim[verii. Este cunoscut`n tradi\ia popular[ ;i sub numele de " fu-

nia anului" deoarece adun[ laolalt[s[pt[m]nile ;i lunile celor dou[ anotim-puri vara ;i iarna, simbolizate prin celedou[ culori ale ;nurului bicolor, ro;u ;ialb.

M[r\i;orul era pus la m]inile sau lag]tul copiilor pentru a le purta noroc `ncursul anului, pentru a fi s[n[to;i ;i cura\ica argintul la venirea prim[verii. ~n unelezone, copiii purtau m[r\i;orul 12 zile lag]t, iar apoi `l legau de ramura unui pomt]n[r. Dac[ `n acel an pomului ì mergeabine `nseamn[ c[ ;i copilului ì va mergebine ̀ n via\[. ~n alte cazuri, m[r\i;orul erapus pe ramurile de porumbar sau p[ducel`n momentul ̀ nfloririi lor, copilul urm]nds[ fie alb ;i curat ca florile acestor arbu;ti.

~n prezent, m[r\i;orul este purtat`ntreaga lun[ martie, dup[ care este prinsde ramurile unui pom fructifer. Se credec[ aceasta va aduce bel;ug ̀ n casele oame-nilor. Se zice c[ dac[ cineva ̀ ;i pune o do-rin\[ ̀ n timp ce at]rn[ m[r\i;orul de pom,aceasta se va ̀ mplini. La ̀ nceputul lui apri-lie, ̀ ntr-o mare parte a satelor Rom]niei ;iMoldovei, pomii sunt `mpodobi\i dem[r\i;oare. ~n Transilvania, m[r\i;oarelese at]rn[ de u;i, ferestre, de coarnele ani-malelor domestice, `ntruc]t se consider[c[ astfel se vor speria duhurile rele.

Prevestiri de timp

De luna martie sunt legate mai multeprevestiri de timp. Se spune c[ dac[ `nmartie va bate v]ntul vom avea parte deun timp frumos `n luna mai, `n schimbdac[ este rou[, dup[ Pa;ti va ploua mult.

Tunetele din martie prevestesc un anm[nos, iar vremea uscat[, aduce umezeal[`n aprilie.

An m[nos va fi ;i dac[ auzi\i cuculc]nt]nd ̀ n luna martie la ̀ nceput. C]t des-pre bel;ugul recoltelor, dac[ `n Martie nupoate fi sem[nat ov[zul din cauza ploilormulte, atunci nici toamna nu va putea fisem[nat gr]ul, tot din cauza ploilor.

1-9 martie, Zilele Babelor

Prevestiri de timp se fac ;i `n primele9 zile ale lunii, cunoscute sub numele deZilelel Babelor. Perioada cuprins[ `ntre 1;i 9 martie debuteaz[ cu ziua m[r\i;orului;i se ̀ ncheie cu s[rb[toarea cre;tin[ a celor40 de Sfin\i Mucenici ;i a pomeniriimor\ilor, Mo;ii. ~n zilele Babei se fac o se-rie de prevestiri ̀ n func\ie de vremea babeialese. Sunt cunoscute drept mai capri-cioase fa\[ de Zilele Mo;ilor, despre carese spune c[ ar fi mai bl]nde ;i c[lduroase.

Mai pu\in este cunoscut faptul c[ la 1martie sunt o serie de interdic\ii, mare par-te din ele legate de activit[\ile dingospod[rie destinate femeilor. Astfel, `nprima zi de Martie, pe vremuri femeilel[sau la o parte torsul, urzitul, `mpletitul.

Se crede c[ `n aceast[ zi, Ursitoarelevin ;i torc destinul fiec[ruia, ursesc prieteni;i rude.

De asemenea, se spune c[ `n aceast[zi trebuie s[ m[n]nci urzici dac[ vrei s[ tefere;ti de purici, s[ deschizi larg ferestrelepentru a l[sa s[ intre `n cas[ aerul deprim[var[.

Aceasta este baba mea!

Potrivit celor spuse din b[tr]ni, Babelesunt conduse de Baba Dochia, care `;ileap[d[ ̀ n fiecare zi, ̀ ncep]nd cu 1 martiec]te un cojoc, care este luat de surorilesale, numite dup[ zilele s[pt[m]nii ;i anu-me Lunica, Martica, Marcuriana, Joi\a,Viri\a, Siti\a ;i Domnica.

~n aceste 9 zile oamenii ̀ ;i aleg “baba”lor ;i `n func\ie de cum va fi vremea `nziua aceea, a;a le va merge tot restul anului.De exemplu dac[ ziua este ̀ nsorit[, aceloroameni le va merge bine tot anul iar dac[ziua va fi `nnorat[, le merge r[u tot anul.

C]t despre alesul babei, sunt dou[ variante.Pute\i s[ v[ alege\i una la `nt]mplare dincele nou[ zile pe care le calcula\i ̀ n func\iede ziua `n care v-a\i n[scut. Dac[ v-a\in[scut `ntr-o zi de 12 atunci Baba aleas[va fi pe data de 3 (1+2=3). Alt exemplueste dac[ ziua de na;tere este ̀ n 29, atunci2 martie va fi Baba aleas[ (2+9=11 ;i`nsum[m `nc[ o dat[, adic[ 1+1=2). Suntpersoane care obi;nuiesc s[ ̀ ;i aleag[ chiartrei sau patru Babe, lu]ndu-se dup[ prin-cipiul vie\ii< trecut, prezent ;i viitor. ~n cazc[ sunt patru, se merge pe principiul celor4 anotimpuri, ̀ n func\ie de care omul ;tiecum s[-;i organizeze via\a.

A consemnat :tefania Cri;an

În data de 23 februarie 2019 s-au împlinit 100 de ani de la trecereala cele ve;nice a lui George Pop deB[se;ti, cel care a prezidat MareaAdunare de la Alba Iulia din anul1918.

Con;tient fiind c[ ;i-a f[cut datoriafa\[ de neam ;i împlinit de faptul c[ a pe-cetluit un trecut plin de n[dejdi ;i str[danii,George Pop de B[se;ti p[r[se;te cetateaB[lgradului, înso\it de locotenentul Ale-xandru Chi\ din Ode;ti ;i se întoarce laB[se;ti. În drum spre satul s[u natal, avândde înfruntat un ger cumplit, seîmboln[ve;te grav, iar la 23 februarie 1919,via\a i se stinge. Pe piatra sa funerar[ suntînscrise cuvintele memorabile de sorginteevanghelic[, pe care le rostise la Alba Iuliaîn fa\a Marelui Sfat Na\ional< Acum slo-boze;te, Doamne, pe robul t[u în pace c[am v[zut slobozirea neamului meu!

A primit din partea na\iunii supranu-mele de Badea George, iar poetul OctavianGoga l-a numit Patriarhul cauzeiromâne;ti, pentru c[ ;i-a dedicat întreagavia\[ cauzei românilor asupri\i din Ardeal,motiv pentru care, al[turi de ceilal\i me-morandi;ti, ajunge pentru o perioad[ detimp în închisoarea din Vacz. Luptele, pecare le-a purtat, ;i idealurile, pentru carea tr[it, au fost încununate cu succes prinunirea cu \ara-Mam[ din data de 1 de-cembrie 1918.

La împlinirea unui secol de la moarteacelui care a prezidat Unirea de la 1 decem-brie 1918, pentru toate veacurile pecet-luit[, duminic[, 24 februarie a.c., a avut

loc comemorarea marelui b[rbat al ne-amului, George Pop de B[se;ti. La eveni-ment au participat numero;i oameni decultur[, profesori, cercet[tori, autorit[\ilocale ;i jude\ene.

Dup[ Sfânta Liturghie s-a oficiat slujbaparastasului ;i s-au depus coroane de florila bustul lui George Pop, ridicat în fa\aprim[riei din localitatea B[se;ti. Eveni-mentul s-a încheiat cu o serie de activit[\iculturale sus\inute de elevii ;colii din lo-calitate.

F[cea parte din genera\iaidealist[, entuziast[, crescut[în ideologia de rom]nitate pur[

Preotul ;i istoricul Zenovie Pâcli\anu,membru al Academiei Române din anul1919, într-un panegiric scris la adresa fi-gurii lui George Pop, pe care-l public[ înziarul “S[lajul” în anul 1923, aminteaurm[toarele< “George Pop de B[se;ti f[ceaparte din genera\ia idealist[, entuziast[,crescut[ în ideologia de rom]nitate pur[,de mândrie ;i având eroic a lui Klein, :incai;i Petru Maior. N-are decât s[ str[bat[ ci-neva cu r[bdare ;i în\elegere publica\iileacestui timp, s[ urm[reasc[ activitateafrunta;ilor de atunci, pentru a vedea cucât[ dragoste de neam, cu cât interes fa\[de nevoile lui ;i cu cât[ ambi\ie deadev[ra\i „senatori” munceau, luptau,scriau ;i discutau oamenii aceia, cari ne-au dat aproape toate institu\iile modernede cultur[ na\ional[, cu ajutorul c[roraam putut ajunge unde suntem azi”.

De asemenea, savantul Nicolae Iorga

prezint[ marele exponent al Unirii Ardea-lului cu \ara-Mam[ prin urm[toarele cu-vinte publicate în lucrarea “Oameni cariau fost”, tip[rit[ în anul 1935< “A fost b[trâ-nul na\iei... Tocmai fiindc[ este acolo (înArdeal) o a;a mare ;i mândr[ oaste de\[rani, îi trebuia Voievodului ob;tile – ;io;tile – \[r[nimii celei vechi, întemeietoare;i sprijinitoare de Domnii. Sunt Domnicari nu domnesc, ;i sunt de aceia cari, f[r[a sta în scaun de st[pânire, au rost ;i dom-nesc între ai lor. Icoan[ de trecut, garan\iemoral[ pentru prezent, îndemn c[tre ti-neretul viitorului, a;a a fost, când l-au l[sats[ tr[iasc[ du;manii semin\iei sale, în cas-telul s[u care era o c[su\[, între \[ranii cariîi erau fra\i, b[trânul G. Pop. Na\ia l-a nu-mit Badea George. În acest dulce nume,pe care nu a sim\it nevoie s[-l prefac[ po-trivit c[runte\ele lui, este o not[ de iubire;i de încredere, cum n-a mai avut-o altul”.

Octavian Goga< “El s-a stins sub;uierul gloan\elor ungure;ti”

Octavian Goga, la rândul s[u, scria învolumul „Precursorii” din anul 1930, c[via\a lui George Pop de B[se;ti s-a topitîntr-o sumedenie de lupte, pe care le-a dusla bun sfâr;it, o via\[, de asemenea, plin[de însemn[tate ;i simbol< „el s-a stins sub;uierul gloan\elor ungure;ti, în ceasul încare armata noastr[ î;i începuse drumulcuceritor. O via\[ întreag[ de suferin\i ;iam[r[ciuni ;i-a avut compensa\ia ei înacele clipe, ;eful dezrobi\ilor n-a închisochii decât atunci când libertatea i-a flu-turat pe dinainte zâmbetul fericitor...”.Episcopia greco catolic[ Maramure;

George Pop de B[se;ti - 100 de ani de la trecerea la cele ve;nice a B[trânului Na\iei

– icoan[ pentru trecut, garan\ie moral[ pentru prezent, îndemn c[tre tineretul viitorului -

Ziua din luna martie `n care Ursitoarele torc destinul fiec[ruia

Tunetele din martie prevestesc un an m[nos, iar vremea uscat[aduce umezeal[ `n aprilie

Se zice c[ dac[ cineva `;i pune o dorin\[ `n timp ce at]rn[ m[r\i;orul de pom,aceasta se va `mplini. La `nceputul lui aprilie, `ntr-o mare parte a satelorRom]niei ;i Moldovei, pomii sunt `mpodobi\i de m[r\i;oare

A primit din partea na\iunii supranumele de Badea George, iar poetul OctavianGoga l-a numit Patriarhul cauzei române;ti, pentru c[ ;i-a dedicat întreaga via\[cauzei românilor asupri\i din Ardeal, motiv pentru care, al[turi de ceilal\i memo-randi;ti, ajunge pentru o perioad[ de timp în închisoarea din Vacz


TURISM

În edițiile anterioare ale su-plimentului Informația Zilei deDuminică v-am invitat să fim îm-preună turiști în orașul în caretrăim, sau să devenim ghizi pen-tru oaspeții noștri care viziteazăprima dată municipiul nostru.

De obicei trecem prin oraş şi nicinu ne uităm în jurul nostru. Majori-tatea dintre noi nu cunoaştem clădirileşi monumentele istorice, nici nu negândim că avem şi noi cu ce ne lăudaîn acest oraş, iar dacă am avut vrodatăoaspeți care au venit de prima dată laSatu Mare şi noi trebuia să le prezen-tăm punctele mai semnificative alemunicipiului, am stat doar şi ne-amgândit ce să le putem arăta. Ca dataviitoare, când va trebui să fim ghiziimusafirilor noştri să ştim cu ce ne pu-tem mândri, v-am invitat la o plimbareimaginară, unde, într-un mic serialam încercat să vă prezentăm câtevadin obiectivele importante ale oraşu-lui.

În prima parte am făcut o plimbareîn Centrul Vechi, apoi săptămâna tre-cută am pornit spre Gara CFR. Reve-nind în Centrul istoric al municipiuluine-am îndreptat spre Dealul Cetății,unde pe Dâmbul Toboşarilor s-a con-struit minunata clădire a Bisericii Cal-varia, ornamentele cărora îi conferă oatmosferă medievală. Cele două clădirisituate pe de o parte şi alta a cochetuluilăcaş de cult< Colegiul Național MihaiEminescu şi Colegiul Național KölcseyFerenc, întăresc şi mai mult senzațiacă ne-am întors în timp.

Şcolile renumite din CentrulVechi

Colegiul Naţional „Mihai Emines-cu”, una dintre prestigioasele instituţiide învăţământ sătmărean, se află pelocul unui edificiu care a aparţinut că-lugărilor iezuiţi. Clădirea datează din1912. La intrare găsim statuia Fecioa-rei Maria, iar în fața clădirii impună-toare, bustul poetului Mihai Emines-cu, lucrare în bronz, înaltă de 1 m,aşezată pe un soclu de marmură.

Colegiul Național „Mihai Emines-cu” din Satu Mare este una din celemai vechi instituții de învățământ dinSatu Mare, liceu fondat în anul 1639de împăratul Ferdinand al III-lea. Pri-mii iezuiți s-au aşezat în oraş în anul1634. Decretul privind înființarea co-legiului sătmărean a fost semnat deîmpărat în anul 1639, iar acesta a func-ționat neîntrerupt până la desființareatemporară a ordinului iezuit în anul1773. În 1948 clădirea a fost naționa-lizată, dar activitatea didactică nu aîncetat, ducând mai departe faima in-stituției şi fiind recunoscută şi la oraactuală, ca una dintre cele mai puter-nice instituții de învățământ din SatuMare.

Actuala clădire a Colegiului Na-țional Kölcsey Ferenc a fost construităla mijlocul secolului XIX şi a găzduitConvictul Episcopal. Terenul, împreu-nă cu casa familială situată pe el, a fostcumpărat de episcopul Hám János, în1828, pentru a oferi posibilitatea de astudia la Satu Mare elevilor talentațiproveniți din familii sărace. În vedereaextinderii, în 1842, în locul clădiriidinspre stradă s-a construit un imobil

cu etaj, dar în revoluția din 1848/49aici au fost adăpostiți prizonierii derăzboi. În toamna anului 1858, supra-vegherea şi educația elevilor de la con-vict a fost încredințată călugărilor ie-zuiți. În 1913 clădirea a fost extinsă,oferind cazare pentru 150 de elevi. Întimpul primului război mondial a fostfolosită de cazarmă, apoi a servit caspital militar, iar mai târziu aici a fostcasa de copii pentru orfanii de război.În 1948 şi această clădire a fost națio-nalizată, iar până în 2002 a funcționatca liceu tehnic de stat, după care a fostrestituită Bisericii. După ani lungi plinide greutăți şi numeroase mutări dintr-o clădire în alta, aici şi-a găsit un căminadecva prestigiosul Colegiul NaționalKölcsey Ferenc, instituția emblematicăa învățământului maghiar sătmărean.

Clădiri aferente bisericilor

Din Pia\a Libert[\ii putem pornispre Colegiul Naţional „DoamnaStanca”, institu\ie cu un bogat trecutistoric. Cl[direa actual[ dateaz[ din1814 ;i aici a func\ionat Gimnaziul ro-

mano-catolic. Ast[zi, faima liceului secontinu[ prin tradi\ia sa umanist[, lacare s-a ad[ugat cea a ;tiin\elor natu-rale.

Continuând traseul pe aceast[stradă ajungem în Pia\a Jean Kalvinunde se g[seşte Biserica Reformat[,cunoscută şi sub denumirea de Bise-rica cu Lanţuri, un monument sem-nificativ pentru imaginea arhitecturiiora;ului în sec. al XVIII-lea. Construi-rea sa s-a desfăşurat pe parcursul a 9ani (1793-1802) şi este împrejmuit[cu stâlpi legaţi între ei cu lan\uri for-jate, de aici ;i denumirea de "bisericacu lan\uri". Păstreaz[ valoroase piesede inventar< farfurii, discuri ;i potire,clopotul cel mare din turn (cel maivechi clopot din ora;ul Satu Mare) da-teaz[ din anul 1633.

În imobilul de lângă biserică, de-cenii în şir au învățat elevii LiceuluiMaghiar din Satu Mare, care a fost apoiredenumit Colegiul Na\ional „KölcseyFerenc”. După ce imobilul a fost retro-cedat Bisericii Reformate, aici s-a mu-tat – acasă - Liceul Teologic Reformat.

Urm[torul obiectiv este Biserica

Romano-Catolic[ (Zarda), construităîn stil clasic, începând cu anul 1842,sub conducerea episcopului Ham Ja-nos. Exteriorul este simplu, bisericaavând un singur turn ;i ferestre în for-mă de semicercuri. Interiorul este maibogat în decora\iuni, culminând cualtarul realizat în stil baroc.

Biserica este practic înglobată înclădirea fostei mănăstiri a MaicilorMilostive din Satu Mare, care, maiapoi, a găzduit Colegiul Naţional„Ioan Slavici”, o instituţie cu presti-giu, asigurat, în special, prin pleiadade educatoare şi învăţătoare pe carele-a presărat prin ţinuturile sătmăre-ne.

Casa Meșteșugarilor

Peste drum se remarcă “Casa Meş-teşugarilor” din Satu Mare, care faceparte din Ansamblul Urban StradaȘtefan cel Mare, o clădire impozantăde stil eclectic cu elemente secessio-niste construită în perioada 1910-1911de Toasó Pál, pentru asociațiile localede meştesugari, aceştia funcționând

în număr mare în oraşul Satu Mare.În perioada respectivă, această con-strucție a fost singurul edificiu ce avearol cultural, de petrecere a timpuluiliber şi întâlniri de acest tip în oraş.Printre cele mai importante funcțiunipropuse se enumeră< spații destinateorganizațiilor meşteşugăreşti şi atelie-re, holul principal de primire şi discu-ții, foaierele de la etaj ce înconjoarăscara de onoare, sala mare de festivitățişi concerte cu scenă, căreia îi vin încompletare încă două săli de eveni-mente de dimensiuni mai reduse, po-zitionate la parter şi etaj.

De-a lungul timpului clădirea aavut mai multe funcțiuni, fiind afectatăde intervenții neadecvate, subcompar-timentări ulterioare, îndeosebi în pe-rioada comunismului, ajungând astfelîn stare avansată de degradare. Întredeceniile 1960-1990, în sala mare defestivități a funcționat “Cinematogra-ful Popular“, acesta dând o nouă iden-titate pentru o perioadă îndelungată.

În urma refuncționalizării, clădi-rea şi-a recăpătat funcțiunea originală,recreeându-se atmosfera de odinioară.Cele trei săli de festivități sunt desti-nate diverselor tipuri de activități ceadună publicul la evenimente cultu-rale, conferințe, spectacole muzicaleşi de dans, expoziții şi altele.

Două spitale învecinate

La câțiva paşi mai încolo găsim clă-direa Spitalului Vechi. Pe teritoriulmunicipiului Satu Mare se amintescprimele aşezăminte spitaliceşti în jurulanului 1300.

Încă de la începutul secolului alXIX-lea oraşul Satu Mare se dezvoltăca un centru medical puternic. Astfel,în anul 1829 primăria oraşului con-struieşte primul spital orăşenesc (clă-direa actualului spital de boli conta-gioase de pe strada Corvinilor) cu ocapacitate 72 de paturi, iar în anul 1833episcopul romano-catolic Hám Jánospune piatra fundamentală la con-strucţia spitalului mizericordienilor(fosta secţie de psihiatrie din PiaţaEroilor Revoluţiei) care a funcţionatastfel peste un secol, până în anul 1948(la naţionalizare) sub îngrijirea acestuiordin bisericesc. Asistenţa medicalăpână la această dată s-a acordat doarambulatoriu prin medicii privaţi şicâţiva medici desemnaţi de asigurărisociale.

Clădirile vechi şi necorespunză-toare îndreptăţesc primăria oraşuluica imediat după terminarea primuluirăzboi mondial să preia în anul 1919o aripă (cea stângă) a clădirii LiceuluiComercial din localitate şi să amena-jeze un spital (de fapt nucleul primuluispital judeţean) care funcţionează ast-fel până în anul 1952, când ocupă com-plet clădirea şcolii, amenajându-se Spi-talul Unificat cu toate secţiile de bază.

Și se pare că încă nici astăzi nu amreuşit să ajungem la vapătul drumețieinoastre, căci am mai avea de trecut înrevistă numeroase edificii istorice, dardespre acestea, precum şi despre edi-ficiile mai noi vom vorbi într-una dinedițiile viitoare ale Informației Zileide Duminică.

Eva Laczko

Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Satu Mare este una din cele mai vechi instituții de în-vățământ din Satu Mare, liceu fondat în anul 1639 de împăratul Ferdinand al III-lea. Primiiiezuiți s-au aşezat în oraş în anul 1634. Decretul privind înființarea colegiului sătmărean a fostsemnat de împărat în anul 1639, iar acesta a funcționat neîntrerupt până la desființarea temporarăa ordinului iezuit în anul 1773.

Monumente istorice cu careSatu Mare se poate m]ndri (3)

Azi, Colegiul Na\ional “Mihai Eminescu”, Colegiul Na\ional „Doamna Stanca”, Biserica Romano-Catolic[, “Casa Meşteşugarilor”


CRONIC~ LITERAR~

Constituindu-se, de la unanumit nivel, în creație specifică,traducerea literară solicitătraducătorului, pe lângăingeniozitatea de a găsi în limbațintă cele mai potriviteechivalente semantice și stilisticeale limbii sursă, și o accentuatăsensibilitate, o adeziunesimpatetică (Einfühluung) lafondul de idei și sentimente aloperei traduse. În urmaconfruntărilor cu universulautorului traducerea poategenera și valoroase impulsurispre creație originală.

Cercetător asociat al UniversitățiiClermont-Auvergne, Denisa Crăciun seprezintă cititorilor cu volumul de debutIncipit vita nova (Timpul, Iaşi, 2018),titlu care dezvăluie o preocupare maidificilă şi mai rar întâlnită în poezianoastră actuală. Doctoratul în literaturăcomparată i-a prilejuit autoareicunoaşterea creației unor autorivaloroşi, a căror influență se resimte înprimul rând în concepția auctorială, darşi în expresia lirică a acesteia. Studiulpoeziei francofone actuale şi traducereaunor volume de poezie de dată relativrecentă i-au stimulat probabil, dacă nuchiar i-au declanşat, şi preocuparea decreație poetică.

Poate că nu e inutil să reflectăm şiasupra faptului că în contextulepistemologic actual, când până şiştiința a cedat locul privilegiat înfavoarea tehnologiei, cultura şi arta îşipropun să readucă în actualitateimaginea şi ideea de unitate a ființei şi alumii, destul de mult afectată dediferențierile şi departajările raționalisteşi pragmatice. La această propunerepoezia, ca memorie a ființei, îşi oferădisponibilitățile specifice.

O instructivă recomandare a poeteidebutante şi în acelaşi timp o necesarăpregătire pentru receptarea acestuidiscurs poetic o constituie studiulIntroducere la volumul lui Salah StétiéCealaltă parte arsă a celui prea pur(Antologie bilingvă de poeme selectate,traduse şi prezentate de Denisa Crăciun,Timpul, Iaşi, 2018), autor pe care l-aprezentat şi la Satu Mare în aprilie anultrecut. Aproape necunoscut înRomânia, tradus acum pentru primadată din inițiativa şi prin eforturileautoarei, poetul de origine libaneză esteunul dintre scriitorii bine cunoscuți înliteratura francofonă. Venind din patrialui Kahlil Gibran, autor alremarcabilului poem Profetul, (tradusîn româneşte de Radu Cârneci şipomenit în spațiul sătmărean deregretatul poet irakian Salah Mahdi),Salah Stétié promovează în liricafrancofonă actuală o poezie cu certetrăsături mistice.

Cunoscător al culturilor orientale deorigine, dar şi ale spațiului european deadopție, francofon în primul rând, lacare se adaugă valori din alte arii binecunoscute prin activitatea îndelungatăde diplomat, poetul practică o poezie cuaccentuate dimensiuni livreşti, cuimagini şi semnificații mai puținfamiliare cititorului român.

Structurarea poemelor recurgedestul de frecvent la resurse apropiateexperienței suprarealiste, aspect înprevizibilă concordanță cu problematicalor metafizică. Situația aceasta creeazădificultăți receptării poeziei, dar şitraducerii în limba română, fapt maipuțin de aşteptat. Cu un sistem articulat

mobil şi permisiv la toate nivelele lui destructurare şi cu o capacitate generativăcare acoperă orice nevoie de exprimare,de la rigori ştiințifice şi tehnice laabstracții metafizice şi la subtilitățiexpresive uimitoare, limba românădispune de impresionante resurse.

Cu dificultăți provenite în primulrând din aspecte ale originalului s-aîntâlnit şi traducătoarea lui în limbaromână. În varianta încredințatătiparului expresia Cealaltă parte arsă acelui prea pur nu exclude şi înțelegereacă entitatea „celui prea pur” are cel puțindouă (subl. mea a.z) părți arse, dintrecare autorul o prezintă pe cealaltă,diferită deci de o alta, presupusăcunoscută.

La o observație colocvialătraducătoarea a ajuns singură şi repedela expresia partea arsă a purității, multmai potrivită şi ca poetică de titlu(metaforic sau simbolic) şi ca expresieemblematică (cât mai concentrată) asubstanței metafizice şi mistice a liriciipoetului libano-francez.

* * *Într-un volum de debut al unui

autor fără o bogată experiențăanterioară de creație efectul influențeloreste explicabil. La Denisa Crăciun îlputem cu uşurință identifica în primulrând în caracterul livresc al poeziei, rodal unui talent constituit prin studiuintens şi prin preocupările susținute detraducere în limba română a poezieifrancofone de dată recentă. Îl ilustreazăconvingător dificultățile textului, cum lenumeşte Paul Ricoeur, provenite înmare parte din cele ale traducerii, maicu seamă a unei poezii cu evidenteaspecte mistice.

Dincolo de traducere, undelibertățile sunt totuşi limitate deconținutul originalului, asemeneadificultăți ale textului apar şi în creațiaautoarei debutante< unele suntexplicabile în mare măsură prin ineditultematicii. Trebuie să recunoaştem cădimensiunile spirituale ale ființei, carerevin în prezent în lirica universală şi pecare poeta le abordează cu destulăîndrăzneală, constituie o preocuparemai rară, mai cu seamă în lirica noastră.

Alte dificultăți țin de natura creației.Prefațatorul volumului în discuție,cunoscutul poet ieşean Cassian MariaSpiridon, observa că autoarea foloseşte„o sintaxă proprie, care impune o altfelde lectură, în afara cadențelor banale”.Aceasta solicită cititorului să identificeraporturile de determinare esențiale însintaxa limbii române, destul de mobilăşi de permisivă, efort suplimentar cepoate avea şi efecte contrarii, deîndepărtare.

E adevărat că „o sintaxă torsionată,... care-i augmentează lirismul şi-lpersonalizează” cum apreciazăprefațatorul volumului, este practicatăprogramatic de mulți poețipostmodernişti, dar aportul estetic alacestora nu compensează întotdeaunadeficitul de substanțialitate ideatică, declaritate şi de simplitate, care faciliteazăreceptarea textului poetic. Multe dintreaceste dificultăți ale textului pot fievitate printr-o mai mare atențieacordată variantei încredințatepublicării.

* * *Volumul începe cu expresia Stabat

Mater, titlu al unui vechi şibinecunoscut imn închinat PreasfinteiNăscătoare de Dumnezeu. Simplamenționare a acestei ipostaze dealtitudine sacrală justifică în oarecare

măsură şi titlul Incipit vita nova, darmai cu seamă mandatul maternal careîntemeiază chemarea spre desăvârşireaființei, ceea ce constituie mare parte dinconținutul întregului demers poetic.

Poeta mizează probabil pepropensiunile fireşti ale Ființei spredimensiuni care să-i întregească statutulontologic şi cheamă cu insistențăcititorul la descoperirea lor. Pentruaceasta apelează la motivul clasic alcălătoriei, procedeu consacrat prin careființei i se deschid noi orizonturi decunoaştere, i se relevă dimensiuneasacralității şi i se desăvârşeşte condițiaontologică. Discursul autoarei seadresează exclusiv celor care audchemarea spre ființă, celor care nutrăiesc în uitare şi nu se complac înautomulțumire.

Adaptarea motivului clasic lacerințele investigării universuluispiritual recurge la bogatele resurseimaginare ale visului. Apelând laipostaza de profet, înfățişat biblic cuchip de porumbel ubicuu, instanțaauctorială impune convenția< „şicuvântarea prin vise / SĂ FIE de acum/ Și FU”, artificiul scrierii cu majusculeaccentuând-o. (Profet la Bal).

Pe parcurs autoarea revine insistentasupra visului, ale cărui libertăți asigurăparcurgerea nestingherită a unui spațiuadus în sfera percecpției doar prinvirtuțile cuvântului, ca în misticamedievală. (Un vis e un vis e un vis).De altfel destul de multe aspecte aleuniversului poetic şi, mai cu seamă, alecelui ideatic se regăsesc în excelentalucrare a lui Michel de Certeau La Fablemystique, (Editions Gallimard, 1982),varianta românească realizată de MagdaJeanrenaud, (Fabula mistică, SecoleleXVI-XVII, Polirom, Iaşi, 1996). Deşi sereferă la un timp mai îndepărtat, carteaîşi păstrează actualitatea în primul rândprin deschiderea disputelorepistemologice configurate în EvulMediu occidental.

Cu configurație de argint viu, deneastâmpăr al curiozității, visul este„chemare spre nebunia cu paşi /rotunzi”, pornind probabil de petraiectoria unui orizont egocentric> sedovedeşte însă repede a fi „ fruct de jar/ rupt din lumina lumilor de dincolo” decontingent, care supune ființa unorprefaceri radicale, unui proces depurificare, de intensitatea arderiloralchimice. Ca în fabulele misticemedievale, lumea visului este „spațiunicăieri aflat / decât numai într-o vocece-ți şopteşte şi ție vino şi tu în grădină..”într-un un spațiu edenic, alcătuit dinimagini ale unui univers rustic, organicşi vitalist, aureolate de atribute biblice,potrivit percepției populare.

Călătoria începe cu desprindereadin somn, ca o lepădare de existențainautentică, de condiția „de cârtiță”, de„propria vedenie”. Îndemnul profetic lacălătoria revelatoare de ființă se rosteşteautoritar, imperativ ca o adevăratăporuncă< „pleacă, pleacă-n lume fără săpriveşti înapoi, cu steaua ta din fruntemână fără de răgaz, un zumzet dealbine... Treaz puternic neabătut dincale îmbrăcat în zdrențe şi-n raze desoare...” Numai urmând un astfel deîndemn se poate produce revelațiastatutului spiritual al ființei, similarăcelei apostolice de pe DrumulDamascului. În prefața volumuluipoetul Cassian Maria Spiridon afirmăcu deplin temei că poezia tinereidebutante „propune un univers ce-şideschide porțile numai pentru inițiați”.

Neatins de chemarea cunoaşteriidepline a statutului ființei rămâne doar

Orbul, insul care se complace într-ocondiție condamnabilă, întâlnită şi launii eroi lirici ai lui Jean Poncet, poetmai bine cunoscut în România. Într-otonalitate de mistică medievală,autoarea îl condamnă cu intransigențăcategorică la exorcizare, adresându-i,arghezian, imprecații de blestem< „bațipasul pe loc şi locul îți macină tălpile, /rădăcini printre viscere un vasilisc / deabur cenuşiu te mistuie sloi de gheață /de-ai fi şi tot ai simți în dreptul inimii /un ticăit o viermuială ori un zumzet/dar tu eşti orb şi surd la toate cele /cecuvântă...” Orbirea e totuna cu uitarea<„om orbit de uitarea uitărilor / pentru cete vaieți pentru ce / dacă tot nimicul teva câştiga într-un ceas... ”

Orbirea înseamnă totodată şi izolareegocentrică, nerecunoaşterea adevăruluică lumea e nemărginită şi că sensul viețiişi condiția Ființei se pot dezvăluioriunde< „Orbule chiar dacă în ochiultău sleit de vedere / lumea nu ePretutindeni.”

În nemărginirea lui universul oniricprimeşte nenumărate configurațiiparticularizate în funcție de experiențamistică. Una dintre ele este biblioteca,adusă în atenție pentru vechime şivaloare. Asociată şi ea cu regimulnocturn, rămâne o sumă de posibilitățimai degrabă latente< „Scaperi priviri /asupra încăperii cu pereți tapisați / derafturi cu cărți până la podea / să coboriobişnuieşti să te mişti / noaptea pebâjbâite / cu băgare de seamă să nutrezeşti vreo carte / de zeci de aniadormită.”

O configurație spațială cu osemnificație mult mai valoroasă este„odaia de la drum”, cea mai prețuită dinlocuința țărănească, printre puțineleimagini preluate din spațiul național,unde reprezintă locul în care se primescoaspeții, semn al deschiderii spre lume.După o călătorie prin vis, la momentultrezirii, în odaia de la drum îşi facapariția elemente cu dimensiuni şiatribute ale lumii visate< „mâine ne vomtrezi din nou acolo / în odaia de la drum/ cu mâinile pline de grămezi de cuvintenestemate / miros de busuioc sfințit şide cărți vom respira / iar deasupranoastră cerul camerei / ne va hrăni cuzboruri împărăteşti / câinele va lătra laîngerii căzuți / şi toți trei prin gaura cheii/ ne-om strecura din când în când / înlumea din afară.” (Hai-hui plecasemîntr-o lune)

Ilustrând ideea că imaginarulîntregeşte universul ființei Lucian Blagase opreşte la o secvență dostoievskiană.În timp ce veghea la căpătâiul starețuluiZosima tânărul discipol AlioşaKaramazov, cuprins de o nemărginitădurere, are la un moment dat o viziunemistică< i se pare că odaia se lărgeşte lanesfârşit şi cuprinde între pereții ei şilumea de dincolo, înlesnindu-i astfel sărămână nedespărțit de preaiubitul săupărinte sufletesc.

Faptul că pretutindeni poate fi şiacasă mărturiseşte despre ubicuitateachemării mistice, despre posibilitateaurmării şi împlinirii acesteia începândde oriunde> iar viața nouă poate începeoricând. Esențial este să porneşti încălătoria mistică, transsubstanțială,

tocmai pentru a cunoaşte şi a desăvârşistatutul de ființă.

Călătoria se îndeplineşte „cu patulmorții atârnat de spinare”, o metaforăcare se distinge în limbajul poetei, altfeldestul de eterogen şi uneori afectat delivresc. Ceea ce determină plecarea ladrum este „ziua de mâine” ori „uimireade a se vedea coborând ori urcând pe oscară”.

Asociat cu regimul nocturn alimaginii, visul conferă călătorieiinițiatice atributele zborului şi-iimprimă totodată un sens ascendent,susținând aspirația eshatologică a ființei.Văzută de la amplitudini universale şi dela altitudinea sacralității, spre carepoemele îndeamnă cu insistență, ființaîşi poate contempla propria mărginire,dar şi prefacerile dobândite pe caleaeshatologică. Din perspectiva eternitățiişi nemărginirii universului ființa eredusă la un minuscul semn< „Văzut dedeparte tu nu mai eşti decât un punct deun negru strălucitor.”

Călătoria „ne ademenea spreceruri”> de la altitudini celeste privireacoboară meteoric, precum şerpii de aurînaripați ai misticii orientale, ca orevărsare de atribute celeste pesteuniversul terestru. Ființele care-lpopulează îşi marchează prezențasimbolic prin acoperământul carecuprinde tâmplele, locul tensiunilorcatharctice, purificatoare< aşa sunt„omul cu turban”, (imagine orientală),cel „cu pălărie de cosaş”, (detaliuautohton) sau „cu pălărie de paie”,(semn de modernitate sau desuperficialitate), deveniți destinatari aidiscursului liric sau parteneri de dialoginițiatic.

Alături apar ființele cu funcțiiinițiatice sau psihopompe, precum calul,câinele, pisica ori corbul, capabile săînsoțească ființa pe tărâmul thanatic, săilustreze astfel nediferențierea originarăa lumii, esența căreia o constituieunitatea şi simultaneitatea permanentădintre „Creatură şi Creator”. Dinperspectiva spre origine şi spre unitatese dezvăluie şi misterul „reinventăriiCuvântului,” idee readusă în actualitatede poezia modernă şi, mai cu seamă,postmodernă.

Simbolizată prin figura de fabulăanimalieră a lupului, energia sălbăticiei,parte din configurația organică a ființei,este şi ea convocată la călătoria inițiaticăşi la imagistica transcendenței.Amplitudinea acesteia se întregeşte prinmetamorfoze fantastice, implicândorganicitatea şi cosmicitatea lumii.Soarele prefăcut în „lupoaică cu țâțeprelungi ce ating în cursa-i neostenităsorii şi lunile altor lumi”, extindedimensiunile la proporții absolute.

Călăuza ființei în călătoria inițiaticăare proprietatea de a privi simultan înspațiul contingentului şi altranscendentului, al realului şi al visului<„tu îți uitaseşi un ochi deschis în odaie,iar pe celălalt îl puneai să vorbeascădespre ceea ce trebuia să vedem”.Portretul unui astfel de personaj privindsimultan în direcții diferite ar avea cusiguranță destule trăsături suprarealiste.Incidentul de pe strada Mierlei întrețineo enigmă ciudată asupra cauzei,agentului sau instrumentului care l-aprodus, exprimată ca în poezia luiUrmuz< seninătatea sau cauciucul.

Ieşirea din regimul nocturn, „laceasul dimineții”, ar însemna o căderedin lumea visului< „cerul s-ar închidedeasupra-mi ca o rană / pe obrazulferestrei”> însă în oglinda acesteia arputea să apară chipul îmbogățit în urmacălătoriei inițiatice.

Către sfârşitul volumului limbajul semai limpezeşte, sintaxa devine maipuțin contorsionată, prozodia dezvăluieşi structurări tradiționale, prefaceri cesporesc accesibilitatea universului liricşi, implicit, a unei teme pretențioase,dificile.

Pândit de destule dificultăți, ideaticeşi estetice, demersul poetei debutante,sprijinit pe o bună cunoaştere a liriciimoderne, prefațează o creațiesubstanțială şi actuală.

Ph. Dr. Alexandru Zotta

Denisa Cr[ciun<Un debut temerar


Călin Durla este inspector şco-lar general în cadrul Inspectora-tului Şcolar Judeţean (ISJ) SatuMare şi profesor de matematicăla Şcoala Gimnazială “GrigoreMoisil”. S-a născut la 9 noiembrie1969 într-o familie de cadre di-dactice şi a copilărit în localitateaCăbeşti din judeţul Bihor.

Tot aici şi-a desfăşurat şi cur-surile de şcoală gimnazială dupăcare a urmat Colegiul Naţional„Samuil Vulcan” din Beiuş, la cla-sa de matematică-fizică. Cele do-uă discipline urmate în liceu aureprezentat marea lui pasiune,drept urmare şi studiile universi-tare au vizat aceleaşi domenii.

În acest sens, timp de 9 ani, CălinDurla a urmat cursurile a două facul-tăţi. A început cu Facultatea de Mate-matică - Fizică din cadrul Universităţiide Vest din Timişoara, după care a ur-mat Facultatea de Matematică – Infor-matică din cadrul Universităţii „Ba-beş-Bolyai” din Cluj Napoca. Încă dela absolvirea primei facultăţi, în 1992,Călin Durla s-a mutat la Satu Mare un-de s-a căsătorit şi a intrat în sistemulde învăţământ de stat ca profesor dematematică. Prima unitate de în-văţământ în care a predat a fost ŞcoalaGimnazială Gherţa Mare, după care apredat în mai multe instituţii de în-văţământ din judeţ până când, în 1998,s-a titularizat la Şcoala “Grigore Moisil”unde predă până în momentul de faţă.În ceea ce priveşte activitatea din ca-drul Inspectoratului Şcolar Judeţean(ISJ), din 2001 şi până în 2015 a ocupatfuncţia de inspector şcolar în mana-gementul resurselor umane, iar din2015 este inspector şcolar general încadrul aceluiaşi inspectorat.

Într-un scurt interviu, Călin Durlane-a povestit detalii legate de viaţa luica elev şi student, despre ce înseamnăsă fii profesor în sistemul de în-văţământ de stat şi despre satisfacţiilepe care i le-a adus cariera didactică de-a lungul anilor.

- Care sunt pasiunile dumneavoas-tră?

- Pe lângă sistemul de învăţământcare îmi este meseria şi dragostea amşi alte pasiuni. Principalele modalităţiîn care îmi petrec timpul liber suntsportul, lectura şi călătoriile. Am puţintimp liber, dar îl dedic acestor pasiunişi familiei.

- Cum era elevul Călin Durla?- Eram un elev care îşi respecta în-

datoririle, sârguincios, mă pregăteamla toate materiile, cel puţin în şcoalagimnazială pe care am absolvit-o cumedia 10. În liceu m-am canalizat maiales pe materiile prefereate, respectivmatematică şi fizică. Am făcut şi lu-cruri care nu erau perfect ortodoxe,dar puţine. Altele erau pe vremea aceeaoportunităţile şi sursele de informare.Stăteam foarte mult la biblioteca liceu-lui sau la biblioteca orăşenească.

- Care vă erau modalităţile de pe-trecere a timpului liber în adolescenţă,studenţie?

- Aveam aceleaşi preocupări ca şiacum. Am făcut foarte mult sport atât

în liceu, cât şi în studenţie. Am jucatfotbal în echipe de Liga 3, Liga 2, darşi handbal, tenis de câmp şi sky. Lasfârşit de săptămână mergeam câte 5,10, 15 colegi în diferite excursii cu bi-cicleta sau chiar pe jos. Fiind dintr-ozonă cu un relief extraordinar, zonadepresiunii Beiuşului vizitam zonadinspre Stâna de Vale, zona Arieşeniu-lui, gheţarul de la Scărişoara. De ase-menea, citeam foarte multă beletristicădatorită unei învăţătoare care mi-a cul-tivat dragostea pentru lectură.

- Care v-a fost cel mai drag profe-sor şi de ce?

- Cel mai drag profesor pe care l-am avut a fost profesorul de fizică dinliceu, Ilie Rus, care ne era şi diriginte.A fost în primul rând un om foarte co-rect, foarte bine pregătit ştiinţific şicare a ştiut să ne apropie de fizică prinmetode atipice. Atunci când greşeamreuşea să ajungă la sufletul nostru şi săne determine să ne recunoaştem

greşeala şi să nu o mai repetăm.

- Dar cel mai puţin drag?- În general cu toţi profesorii ne-

am înţeles bine şi am apreciat strădaniape care o aveau în formarea şi educaţianoastră, dar am avut şi profesori carenu ne erau foarte dragi. O întâmplarene-a determinat să nu o iubim preatare pe profesoara de Geografie dingimnaziu. A descoperit că am făcut oprostie împreună cu câţiva colegi dinclasă şi ne-a promis că dacă recu-noaştem ce am făcut n-o să-i spună di-rigintelui. În realitate nu s-a ţinut decuvânt şi asta ne-a deranjat foarte tare,astfel că ne-am îndepărtat de materiape care o preda, n-am mai fost motivaţişi s-a instaurat o răceală vizavi de ea.

- Ce v-a motivat să intraţi în sis-temul public de educaţie şi ce vă facesă nu renunţaţi la această misiune?

- Provin dintr-o familie de dascăliaşa că am văzut de acasă ce înseamnă

această meserie şi mi-a plăcut încă deatunci. De asemenea, îmi sunt foartedragi copiii. Eu am început şcoala în-ainte de revoluţie, perioadă în careopţiunile nu erau atât de numeroaseca şi acum, iar diferenţele de salarizareîntre sistemul de învăţământ şi alte do-menii nu aşa mari. Şi acum aş alege totacest sistem, cu toate că acum tentaţiilesunt mult mai mari în alte domenii.Important este să fii pasionat de ceeace faci, să pui dragoste şi atunci vin şirecompensele, fie materiale, fie bucu-riile care le ai în viaţa de zi cu zi. Eusper să ies la pensie tot din postura deprofesor.

- Comparaţie între generaţiile deelevi- cum eraţi dumneavoastră şicum sunt acum elevii?

- Diferenţele nu sunt foarte mariîntre cum eram noi atunci şi cum suntei acum. Diferenţele sunt doar de teh-nologii. Când eram copil nu aveam atâtde multe mijloace de petrecere a tim-

pului liber, atât de multe provocări cumau tinerii din ziua de azi. Până nu de-mult vorbeam despre calculatoare, lap-top-uri, tablete, iar acum nici nu maie cazul să vorbim despre ele. Avemaceste telefoane inteligente care repre-zintă calculatorul în mâna fiecărui co-pil. Această tehnologie ne schimbă şiviaţa, iar dacă nu ştim să o folosim nor-mal, va fi o schimbare în rău.

Viaţa şi-a schimbat ritmul datoritămijloacelor de comunicare atât de ra-pide. Pe vremuri, ca să îi facem decla-raţie de dragoste unei fete trebuia săscriem o scrisoare care ajungea într-osăptămână. Poate până atunci nici n-omai iubeam. Ca să o întâlnim mergeamkilometri cu bicicleta sau pe jos. Acumtoate sunt la un click distanţă. În resteram la fel, distracţia este firească. Deasemenea, noi abia aşteptam să vinăpauza să batem mingea, acum, din pă-cate tot mai puţini copii fac asta, maiuşor se joacă Fifa 2019. Cel mai gravlucru este că nu reuşim să-i canalizămspre lectură. Acumularea de cunoştinţeîi ajută să facă conexiunile între infor-maţii. Se tot întreabă lumea de ce seînvaţă atât de multe lucruri în şcoală şile spun că fiecare elev trebuie să aibăun anumit bagaj de cunoştinţe care săîi permită să facă mai departe conexiu-nile între informaţiile pe care le are.

- Care este cea mai mare satisfacţiea dumneavoastră în calitate de profe-sor/inspector?

- Ca şi profesor fiecare oră este osatisfacţie. Când vezi că după ce ai în-cheiat predarea, copiii au mai învăţatceva şi că au înţeles despre ce era vorba,e o foarte mare bucurie. Sunt şi uneleîntâmplări mai speciale. Eram profesorla Gherţa Mare şi specificul zonei eraca majoritatea absolvenţilor de clasa aVIII-a să nu meargă la liceu, ci să răm-nână acasă şi să-şi ajute părinţii. Totuşi,din 16 copii care erau în clasa a VIII-a când le-am predat eu, 9 au urmat cur-surile unor licee bune din Satu Mare.Pentru mine a fost o satisfacţie că s-aupreocupat, au dorit, au învăţat şi aureuşit să ajungă la licee bune.

O altă bucurie a fost când o elevăla care i-am predat s-a calificat la Olim-piada Naţională de Matematică încondiţiile în care era o concurenţă foar-te mare.

Apoi, am fost diriginte pentru pri-ma dată la Şcoala Lucian Blaga şi fă-ceam multe acţiuni cu ei în afara şcolii.Una dintre activităţi a fost vizita la Mu-zeul Judeţean şi, din cei 25 de copiiunii mi-au spus că e pentru prima datăcând trec Someşul şi a fost importantpentru mine ca diriginte că i-am adussă vadă şi cealaltă parte a oraşului încare trăiesc.

Ca inspector de Resurse umane amavut multe satisfacţii. Toate se refereaula faptul că atunci când un coleg pro-fesor avea o problemă, am găsit întot-deauna o rezolvare.

Oamenii nu vin la inspectorat dedrag, ci pentru că au o problemă. Mulţidintre ei aveau nevoie doar de un spri-jin moral, ştiau ce au de facut, dar nuaveau încredere şi curaj. De asemenea,din 2001 până astăzi niciun profesordin judeţ nu a trebuit să părăsească sis-temul datorită faptului că nu au maifost posturi.

Interviu realizat de Vera Pop

Într-un scurt interviu, Călin Durla ne-a povestit detalii legate de viaţa lui ca elev şi student, despre ce înseamnă să fiiprofesor în sistemul de învăţământ de stat şi despre satisfacţiile pe care i le-a adus cariera didactică de-a lungul anilor

Inspectorul C[lin Durla< Important e s[ fiipasionat de meserie, ;i vin ;i recompensele

:eful I:J Satu Mare sper[ să ias[ la pensie tot din postura de profesor

INTERVIU“- Aveam aceleaşi preocupări ca şi acum. Am făcut foarte mult sport atât în liceu, cât şi în stun-

denţie. Am jucat fotbal în echipe de Liga 3, Liga 2, dar şi handbal, tenis de câmp şi sky. La sfârşitde săptămână mergeam câte 5, 10, 15 colegi în diferite excursii cu bicicleta sau chiar pe jos. Fiinddintr-o zonă cu un relief extraordinar, zona depresiunii Beiuşului vizitam zona dinspre Stâna deVale, zona Arieşeniului, gheţarul de la Scărişoara. De asemenea, citeam foarte multă beletristicădatorită unei învăţătoare care mi-a cultivat dragostea pentru lectură.”

“Generalul” a fost invitat de nenum[rate ori `n studiourile Informa\ia TV


CULTUR~

Actriţa Ileana Stana Ionescuva fi distinsă cu premiul Gopopentru întreaga carieră la cea de-a 13-a ediţie a galei, programatăpe 19 martie, de la ora 20.00, laTeatrul Naţional din Bucureşti,arată un comunicat al organiza-torilor.

Cu o carieră ce se întinde pe par-cursul a peste 60 de ani, actriţa IleanaStana Ionescu este cunoscută specta-torilor români pentru sute de perso-naje de film şi teatru.

Născută pe 14 septembrie 1936, laBrad, Hunedoara, Ileana Stana Iones-cu a debutat ca actriţă la vârsta de 19ani, la Teatrul de Stat din Reşiţa, curolul Agnes în „Şcoala femeilor”, deMolière. S-a transferat la Teatrul Ti-neretului din Piatra Neamţ, în 1959,şi a fost remarcată de Radu Beligan,care a invitat-o să concureze pentruun post la Teatrul Naţional din Bucu-reşti.

Debutul pe scena Teatrului Naţio-nal s-a întâmplat în 1965, avându-l capartener pe Florin Piersic, în „Idiotul”.De-a lungul anilor, Ileana Stana Io-nescu s-a remarcat prin roluri ca AnaPetrovna în „Maşinăria Cehov”, Chi-riachiţa în „Titanic Vals”, Chiralina în„Coana Chiriţa”, Fraulein în „Gaiţele”şi Constance în „Nebuna din Chail-lot”. În 2002 a devenit societar deonoare al Teatrului Naţional „I.L. Ca-ragiale” din Bucureşti.

De-a lungul carierei a primit nu-meroase distincţii, printre care se nu-mără premiul Teatrului Naţional pen-tru activitatea artistică (1976), pre-miul special al juriului pentru întreagaactivitate artistică (1985), premiul de

excelenţă al galei UNITER, trofeulDionysos pentru rolul din „O batistăîn Dunăre”, în regia lui Ion Cojar(1998).

În cinema şi film de televiziune,printre cele mai importante apariţiiale sale sunt< „Un film cu o fată fer-mecătoare” (r. Lucian Bratu, 1966),„Păcală” (regia Geo Saizescu, 1974),„Eu, tu şi Ovidiu” (regia Geo Saizescu,1977), „Dumbrava minunată” (regiaGheorghe Naghi, 1980), „Alo, ateri-zează străbunica!” (regia Nicolae Cor-jos, 1981), „Secretul lui Bachus” (regiaGeo Saizescu, 1984), „Secretul lui Ne-mesis” (regia Geo Saizescu, 1985),

„Cuibul de viespi” (r. Horea Popescu,1987), „Cucoana Chiriţa” (regia HoreaPopescu, 1986), „Aici nu mai locuieştenimeni” (regia Malvina Urşianu,1995), „Milionari de week-end” (regiaCătălin Saizescu, 2004), „Păcală se în-toarce” (regia Geo Saizescu, 2006),„Lombarzilor 8” (2006) şi „Las Fier-binţi” (2012).

Unul dintre cele mai importantetrofee Gopo, premiul pentru întreagacarieră a mai fost acordat unor actoriemblematici români< Marin Moraru,Draga Olteanu-Matei, Ion Besoiu, Iu-rie Darie, Mitică Popescu, Radu Beli-gan, Coca Bloos, Constantin Drăgă-

nescu, George Mihăiţă şi VladimirGăitan.

Gala Premiilor Gopo 2019 – edițiaa 13-a este organizată de Asociaţiapentru Promovarea Filmului Româ-nesc, împreună cu Asociația Film şiCultură Urbană, cu sprijinul Centru-lui Naţional al Cinematografiei, Tea-trului Naţional Bucuresti, Babel Com-munications şi Ministerului Culturiişi Identităţii Naţionale. Evenimentulva avea loc pe 19 martie, de la ora20.00, la Teatrul Naţional din Bucu-reşti şi va fi transmis în direct pe FilmNow şi online pe premiilegopo.ro.

În drum către Dusseldorf, un călă-tor a uitat o carafă pictată de Pablo Pi-casso când a schimbat trenul. Opera,care datează din 1953, valorează 10.000de euro, potrivit proprietarului, scrieLe Figaro.

Potrivit postului de radio germanDeutsche Welle, un bărbat a uitat piesasemnată Pablo Picasso în timpul călă-toriei cu trenul în Germania în urmăcu două săptămâni. Obiectul din cera-mică face parte din seria Hibou a pic-torului spaniol şi valoarea sa este esti-mată la cel puţin 10.000 de euro.

Pe 15 februarie, bărbatul în vârstăde 76 de ani călătorea într-un tren dins-pre Kassel către Dusseldorf. La schim-barea corespondenţei la Hamm a uitatpreţiosul obiect în tren. Pasagerul asemnalat imediat dispariţia, dar geantacu cana dispăruse deja. Poliţia germanăface toate eforturile pentru a regăsi bu-nul pierdut.

Potrivit agenţilor, piesa din cera-mică măsoară 26 de centimetri în-ălţime şi a fost concepută în 1953 dePicasso, în atelierul său Madoura laVallauris. Poliţia federală din Münstera lansat un apel către martori pentru aafla informaţii de la orice persoană carear fi putut să vadă când călătorul a uitatcarafa.

~n 2016, un ulcior din colecţia Hi-bou a fost furat dintr-o galerie de artădin Manhattan. Opera, a cărei valoarea fost estimată la 30.000 de dolari, afost creată de Picasso în 1955. Este vor-ba despre un model aproape identic cucel dispărut în Germania anul acesta.

Picasso a dezvoltat o adevărată pa-siune pentru păsări şi în special pentrucele de noapte, care au marcat de altfeloperele sale.

O caraf[ pictat[de Picasso a fost

uitat[ `n tren

Administraţia Fondului CulturalNaţional (AFCN) a anunţat că alocă,pentru sesiunea II/2019, suma de 15,4milioane de lei pentru proiecte cultu-rale din 11 arii de finanţare.

Vor fi acordate finanţări nerambur-sabile pentru proiecte culturale deru-late în perioada cuprinsă între datasemnării contractului de finanţare, celtârziu 7 iunie, şi 15 noiembrie 2019.

Între cele 11 arii lansate este conti-nuată aria Arta digitală şi noile media,deschisă deopotrivă proiectelor edito-riale digitale.

Cea mai mare sumă, 2,9 milioanede lei, este alocată pentru Arte vizuale(pictură, sculptură, grafică, fotografie,video-art, instalaţie, ceramică, sticlă,metal, arte textile, tehnici mixte, expe-riment vizual şi de animaţie, perfor-mance art, proiecte curatoriale ce auca finalitate realizarea unei expoziţii şicare pot viza inclusiv domeniile de ar-hitectură şi design).

Câte 2 milioane de lei au fost alocaţiariilor Educaţia prin cultură şi Proiectecu caracter repetitiv/ festivaluri.

Consiliul AFCN a decis suplimen-tarea bugetului alocat ariei Promovareaculturii scrise, după ce 2019 a fost de-clarat Anul Cărţii în România. Acum,pentru această arie sunt alocaţi 1 mi-lion de lei.

Proiectele trebuie să asigure o co-finanţare de minimum 10%.

15,4 milioane leisunt disponibileprin AFCN pentru

proiecte culturale

Reputatul compozitor, pianist şi di-rijor Andre Previn, recompensat cupatru premii Oscar şi care a condusunele dintre cele mai mari orchestreale lumii, a murit la vârsta de 89 de ani,informează Reuters. Previn, care a pri-mit numeroase premii de-a lungul ca-rierei, a compus muzică până cu câtevazile înainte de a muri. Muzicianul a de-cedat joi, a anunţat compania sa de ma-nagement, IMG Artists, care nu a oferitalte detalii.

Evreu de origine germană – s-anăscut la Berlin, pe 6 aprilie 1929, caAndreas Ludwig Priwin -, muzicianula fugit de persecuţia nazistă, cu familiasa, în 1938, la Paris şi apoi Los Angeles,unde a devenit cunoscut ca muziciande jazz şi compozitor de coloane so-nore pentru filme. Spre finalul vieţii senumăra deja printre cei mai mari mu-zicieni ai celei de-a doua jumătăţi a se-colului al 20-lea.

Printre ansamblurile pe care le-adirijat se numără London SymphonyOrchestra – a fost dirijor-şef în perioa-da 1968-1979 -, Royal Philharmonic,Houston Symphony, Pittsburgh Sym-phony, Los Angeles Philharmonic etc.

A compus numeroase piese deve-nite clasice, printre care două opere,

“A Streetcar Named Desire” şi “BriefEncounter”.

Printre filmele ale căror coloanesonore le-a compus se numără „Chal-lenge to Lassie” (1949), „Elmer Gantry”(1960), „Gigi” (1958) şi „My Fair Lady”(1964). Pentru coloanele sonore ale fil-melor „Gigi”, „Porgy and Bess” (1959),„Irma La Douce” (1963) şi „My FairLady” a primit premii Oscar.

A avut succes şi pe scena de teatru,iar spectacolul „Coco” pus în scenă peBroadway, New York, a fost nominali-zat la premiile Tony în 1970. A primit11 premii Grammy, printre care celpentru întreaga carieră, care i-a fostacordat în 2010. ~n 1996, a devenit Ca-valer al Ordinului Imperiului Britanic.

Viaţa personală a fost marcată decontroverse, fiind căsătorit de cinci ori.În 1969, pe când era încă însurat cucea de-a doua soţie, Previn a început orelaţie cu actriţa Mia Farrow, fosta soţiea actorului şi cântăreţului Frank Sinatraşi care ulterior i-a fost parteneră deviaţă lui Woody Allen. Farrow şi Previns-au căsătorit în 1970, după ce actriţaa născut gemeni. Cei doi au divorţat în1979. Soon-Yi Previn, fiica adoptată alui Previn şi Farrow, a devenit ulteriorsoţia lui Allen.

A murit cunoscutul compozitor;i dirijor Andre Previn, de patru ori

laureat la Premiile OscarInterprete populare unice şi meşteri

în realizarea măştilor şi a cojoacelorau primit vineri, într-o gală care a avutloc la Ministerul Culturii şi IdentităţiiNaţionale, titlul de „Tezaur Uman Viu”.

Cercetătorul ştiinţific Doina Işfă-noni a prezentat laureaţii de anul aces-ta, dar şi pe cei pentru 2015 - tulnică-reasa Mariana Gligor din Câmpeni (ju-deţul Alba) şi Domnica Trop, rapsodpopular din Isverna (judeţul Mehe-dinţi).

Pentru anul 2018 au fost recom-pensaţi cu această distincţie< TeodoraPurja, rapsod popular din satul Agrieş(judeţul Bistriţa Năsăud), Moise Gavra,meşter cojocar, prelucrarea pieilor şiblănurilor, din Vărzarii de Jos (judeţulBihor), Şerban Terţiu, meşter în reali-zarea măştilor tradiţionale din Chircari(judeţul Vrancea), Szoke Tibor, meşterdogar din Harale (judeţul Covasna),Pavel Caba, meşter în prelucrarea lem-nului din Nereju (judeţul Vrancea), Ni-colae Vădan, constructor de instru-mente muzicale din lemn din Cluj-Na-poca (judeţul Cluj), Anica Fichioş,meşter în prelucrarea firelor şi fibrelortextile din Oituz (judeţul Bacău), IosifIepure, păstrător al obiceiului „Juniidin Şcheii Braşovului”, Mircea Lac,

meşter în prelucrarea lemnului şi me-talului din Deva (judeţul Hunedoara),Constantin Niţu, meşter în realizareaţesăturilor şi cuşăturilor din Conrăţelu(judeţul Olt), Rafila Moldovan, rapsodpopular din Idicel de Pădure (judeţulMureş), şi Gheorghe Tănase, meşter înprelucrarea lemnului din Corbu (ju-deţul Olt).

În programul „Tezaure Umane Vii”distincţiile au fost acordate de ComisiaNaţională pentru Salvgardarea Patri-moniului Cultural Imaterial, condusăde academicianul Sabina Ispas.

Ea a vorbit despre rolul femeii înpromovarea culturii şi în păstrareamoştenirii tradiţionale< “Aceste tezaureumane vii sunt cele care păstrează sis-temul cultural, toate formele de expri-mare, al acestui spaţiu (...) Tezaureleumane vii sunt nişte repere culturalecare transmit informaţie, o păstreazăşi au o mare funcţie educativă şi for-mativă. Comisia a analizat mult ofer-tele din dosare - prezentarea fiecăruiparticipant la această competiţie. Nueste vorba despre o premiere, este vor-ba despre o recunoaştere, care înseam-nă şi asumarea unor responsabilităţi”.

Pagin[ realizat[ de Vasile A.

Interprete populare unice ;i me;teriîn realizarea m[;tilor ;i a cojoacelor,

recunoscu\i ca tezaure umane vii

Ileana Stana Ionescu - premiulGopo pentru `ntreaga carier[

Ileana Stana Ionescu este cunoscută spectatorilor români pentru sute de personaje de film şi teatru

S-a transferat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, în 1959, şi a fost remarcată deRadu Beligan, care a invitat-o să concureze pentru un post la Teatrul Naţional din Bucureşti.


MAGAZIN

Naveta SpaceShipTwo a companieiamericane de turism spaţial Virgin Galac-tic a depăşit încă o dată frontiera cu spaţiuldefinită de SUA, adică peste 80 de kilo-metri altitudine, în timpul unui zbor deîncercare realizat vineri în California, aanunţat societatea miliardarului britanicRichard Branson, transmit France Presseşi Reuters.

Vehiculul spaţial, condus de doi piloţi,a ajuns la o înălţime de 89,9 km, conformcompaniei. El a depăşit prima dată limitaarbitrară de 80 km în decembrie (82,7 km),Richard Branson anunţând cu fanfarăatunci că este prima dată de la oprirea zbo-rurilor navetelor spaţiale ale NASA în 2011când un aparat de zbor american a dus oa-meni în spaţiu. Convenţia internaţionalăstabileşte, totuşi, graniţa cu spaţiul cosmicla 100 km deasupra nivelului mării, la “liniaKarman”.

“SpaceShipTwo, bine ai venit înapoi înspaţiu”, a scris Virgin Galactic pe Twitterdespre zbor, fără să difuzeze imagini în di-rect. Naveta a atins o viteză de 3 Mach întimpul ascensiunii sale (aproximativ 1.000de metri pe secundă). A aterizat apoi încondiţii de siguranţă pe aeroportul dindeşertul Mojave. SpaceShipTwo este pro-iectat pentru a transporta şase pasageriturişti, dar testele sunt cu mult timp în în-târziere, mai ales din cauza accidentuluisurvenit în plin zbor, care a ucis un copilotîn 2014. Richard Branson a declarat pentruAFP la 7 februarie că speră că testele vorfi destul de avansate în luna iulie astfelîncât el însuşi să urce la bord. Înainte de atransporta turişti, compania Virgin Ga-lactic vrea să aibă siguranţa că aparatul,unic în felul lui, este sigur. Pentru primadată, o pasageră a luat loc vineri în cabină<Beth Moses, responsabilă în cadrul VirginGalactic pentru instruirea viitorilor clienţi,scrie AFP.

Pagin[ realizat[ de Mirela F.

În prima jumătate a secoluluiXX, a fost lansat un program desterilizare obligatorie. Conformdiferitelor estimări, programul aafectat 63.000 de femei. Steriliza-rea din Suedia a continuat pânăîn 1970 când a fost încheiat, fiindcatalogat ca o crimă împotrivaumanităţii.

Sterilizarea era considerată volunta-ră, dar, de fapt, era obligatorie. ConformWar History Online, programul avea cascop prevenirea reproducerii oamenilorce nu erau “arieni” sau a celor ce erauconsideraţi purtători ai unor trăsăturigenetice defectuoase.

În 1921, Institutul Statal de BiologieRasială a fost înfiinţat în oraşul Uppsaladin Suedia. Principalul scop al instituţieiera de a studia problemele cauzelor de-generării umane provocate de amesteculraselor.

Fostul prim-ministru al Suediei,Hjalmar Hammarskjold, a fost ales di-rector al institutului. În scurt timp,oraşele Uppsala şi Lund au devenit cu-noscute ca centre internaţionale pentrustudiul problemelor rasiale. Concluziilecercetătorilor au fost recunoscute ne-condiţionat în diferite ţări, în special Ger-mania.

Castrarea criminalilor periculoşi şi a bărbaţilor cudorinţe sexuale neobişnuite

La începutul anilor 1930, principalelepartide din Suedia au cerut guvernuluisă ia măsuri pentru prevenirea degradăriinaţiunii suedeze. Cercetările realizate încadrul Institutului Statal de Biologie Ras-

ială arătau că degradarea naţiunii sue-deze era provocată de violarea purităţii.

Desigur, următorul pas al autori-tăţilor a fost să prevină ca oamenii dinmariaje interrasiale sau cu “locuitori in-feriori din punct de vedere etnic” să aibăcopii. În iulie 1933, în Germania, pe bazarecomandărilor cercetătorilor, a apărutLegea pentru Prevenirea Progeniturilorcu Boli Ereditare. Adolf Hitler a semnatlegea şi alte 200 de cărţi au fost create,special pentru controlarea implementăriiei.

În 1934, o lege similară a apărut înSuedia, dar sterilizarea locuitorilor „in-feriori” era o procedură “exclusiv volun-tară”. Desigur, nimeni nu îşi dădea acor-dul pentru procedură, aşadar legea tre-

buia schimbată. Afluxul de străini, ne-acceptaţi din punct de vedere etnic, eralimitat în ţară. În 1930, demonstraţii ma-sive au fost ţinute în Suedia împotrivasosirii evreilor în ţară.

Astfel de evenimente erau organizatede către guvern, ce utiliza “vocea ficţio-nală a oamenilor” pentru a atinge ţelurilepurităţii rasiale. Apogeul valului de ste-rilizare a femeilor “inferioare” şi de cas-trare a bărbaţilor a avut loc în 1946.

În ciuda cercetătorilor, Suedia nu aîncetat să cureţe, din punct de vedererasial, populaţia. Însă a încercat să în-drepte atenţia populaţiei asupra proce-durii. Femeile erau chemate în birouride asistenţă socială. Aici erau informatedespre viitoarele operaţiuni. Cele ce în-

cercau să refuze procedura erau intimi-date prin închiderea forţată în spitalepentru persoane cu boli mintale, le erauluate drepturile parentale sau beneficiileguvernamentale. Tot procesul se încheiacu semnarea voluntară a documentuluipentru operaţiune.

La scurt timp, definiţia inferiorităţiia fost extinsă. Până la sfârşitul războiului,castrarea criminalilor periculoşi şi a băr-baţilor cu dorinţe sexuale neobişnuitesau excesive a fost adăugată legii. Insti-tutul Statal de Biologie Rasială a fost re-denumit în Institutul Geneticii Umane,iar în 1958 a fost integrat de UniversitateaUppsala. Astfel, referinţele privind infe-rioritatea rasială au fost scoase din legeasterilizării populaţiei.

Pentru mulţi suedezi, sterili-zarea era un proces natural

În 1964, Suedia a liberalizat legislaţiasterilizării, dar procesul a continuat. Ul-timul proces de sterilizare a unei persoa-ne cu probleme mintale a avut loc în1976. Acest lucru nu a atras atenţia pu-blicului precum sterilizarea anterioară a60.000 de femei. Pentru mulţi suedezi,din acea perioadă, sterilizarea era un pro-ces natural ce nu ridica semne de între-bare.

În concordanţă cu legea, femeile şibărbaţii erau supuşi sterilizării dacă ser-vciile sociale sau autorităţile din dome-niul sănătăţii îi declarau ca fiind dificienţidin punct de vedere mintal şi rasial. Oa-menii ce nu întruneau standardele fiziceariene sau aveau abilităţi de învăţare ex-trem de slabe intrau în aceeaşi categorie.

Din anii 1970, la nivel global, per-spectiva s-a schimbat privind persoanelecu probleme mintale sau cu handicap.

Apogeul valului de sterilizare a femeilor “inferioare” şi de castrare a bărbaţilora avut loc în 1946

Suedia, \ara ce a început sterilizarea oamenilor care nu erau “arieni”

Purtătorii unor trăsături genetice defectuoase trebuiau `mpiedica\i s[ se reproduc[

Turismul spa\ial<Un nou zbor deîncercare reu;it

pentru o companie

La sfârşitul lui 2017, un american învârstă de 69 de ani care a primit medica-mente cu luteţiu 177 pentru cancerul săula pancreas a decedat. Cinci zile mai târziu,corpul său a fost incinerat. Apoi s-a pusproblema nivelului de radiaţie la care auputut fi supuşi lucrătorii crematoriului.

Trei săptămâni mai târziu, Kevin Nel-son de la Mayo Clinic Arizona a începutsă se îngrijoreze. În Florida, acolo unde alucrat Nelson înainte, incinerarea cada-vrelor umane contaminate cu substanţeradioactive era ilegală. Dar aşa stăteau lu-crurile şi în Arizona?

Se pare că nu. Nu există nicio lege pen-tru problemă, iar experţii au decis să mă-soare nivelul de radiaţii din crematoriu,fiind găsite urme de luteţiu. De asemenea,investigatorii au prelevat o mostră de urinăde la operatorul crematoriului, fără să segăsească urme de luteţiu. Totuşi, au fostgăsite urmele altei substanţe radioactive<tehneţiu, folosit în spitale pentru analize,scrie Medical Xpress.

Lucrătorul a fost contaminat prin in-halarea tehneţiului atunci când alt cadavrua fost incinerat. La temperaturi ridicate,moleculele s-ar fi vaporizat în aer.

Cazul a fost descris într-o lucrare pu-blicată pe 26 februarie în JAMA de Nelsonşi colegul său Nathan Yu. "Este prima datăcând contaminarea unui crematoriu a fostdocumentată”, a precizat Yu. "Suntem în-crezători că este improbabil ca operatorulcrematoriului care a fost contaminat curadiaţii să se fi apropiat de limita maximă”,a adăugat acesta.

Ce se `nt]mpl[ cupacien\ii incinera\i

care au luat medica\ieradioactiv[

Un cercetător american a asi-gurat că există posibilitatea ca cre-ierele celor două gemene, modi-ficate genetic în mod ilegal deconfratele său chinez He Jiankui,pentru a rezista împotriva HIV,ar fi putut suferi modificări ce le-ar putea ameliora funcţia cogni-tivă și le-ar ”putea face mai inte-ligente”, subliniindu-și totodatărefuzul faţă de o asemenea prac-tică, relatează luni EFE.

“Cel mai probabil este ca cele douăcreiere ale fetiţelor să fi fost afectate”, adeclarat Alcino J. Silva, neurobiolog laUniversitatea California din Los An-geles, publicaţiei de specialitate MITTechnology Review, citată luni de zia-rul South China Morning Post.

Silva, al cărui laborator a descoperitîn 2016 impactul genei CCR5 asupramemoriei şi capacităţii creierului de aforma noi conexiuni, a precizat că “in-terpretarea cea mai simplă a acestormutaţii este că vor avea efect asuprafuncţiei cognitive a gemenelor”.

Potrivit MIT Technology Review,numeroase studii demonstrează că, pelângă protejarea împotriva HIV, supri-

marea genei CCR5, la care au fost su-puse gemenele Lulu şi Nana înainte dea se naşte, este legată de o ameliorarea funcţiei cognitive.

Aceeaşi alterare introdusă în ADNfetiţelor “a făcut ca şoarecii sădevină mai inteligenţi, ajutând totodatăcreierul uman să se recupereze mai bi-ne după un atac cerebral”.

Totuşi, potrivit lui Silva este im-posibil de prezis ce efect exact va aveaaceastă modificare asupra funcţiei cog-nitive a fetiţelor, de aceea este “ceva cenu trebuia să se facă”.

În noiembrie 2018, He Jiankui asurprins comunitatea internaţionalăafirmând că a reuşit să creeze primelegemene manipulate genetic pentru arezista la virusul HIV, ceea ce a suscitatun val de critici.

Autorităţile chineze, după o inves-tigaţie preliminară, au asigurat că HeJiankui a desfăşurat ilegal acest studiu,în scopul obţinerii de câştiguri şi defaimă personală, şi au subliniat că el “aevitat supervizarea, a strâns fonduri şia atras şi alţi cercetători pentru a des-făşura această editare genetică asupraunor embrioni umani, în scop de re-producere, lucru interzis de legea chi-neză”.

Bebelu;ii modifica\i genetic de cercet[torul chinez ar putea fi mai inteligen\i, afirm[ un cercet[tor american

La începutul anilor 1930, principalele partide din Suedia au cerut guvernului să ia măsuri pentruprevenirea degradării naţiunii suedeze. Cercetările realizate în cadrul Institutului Statal de BiologieRasială arătau că degradarea naţiunii suedeze era provocată de violarea purităţii.

Desigur, următorul pas al autorităţilor a fost să prevină ca oamenii din mariaje interrasiale sau cu“locuitori inferiori din punct de vedere etnic” să aibă copii.

Potrivit MIT Technology Review, numeroase studii demonstrează că, pe lângă pro-tejarea împotriva HIV, suprimarea genei CCR5, la care au fost supuse gemeneleLulu şi Nana înainte de a se naşte, este legată de o ameliorare a funcţiei cognitive


A 91-a ediţie a premiilor Oscara adunat toată crema Hollywood-ului, la Teatrul Dolby, acolo undeare loc cel mai aşteptat evenimental anului în industria cinemato-grafică.

Filmul „Bohemian Rhapsody” aadus cele mai multe statuete -patru,urmat de „Green Book”, „Roma”,„Black Panther” cu câte trei. OliviaColman şi Rami Malek au fost desem-nați cei mai buni actori în rol principal,în timp ce Regina King şi MahershalaAli au fost recompensați cu Oscar pen-tru cel mai bun rol secundar.

Spre deosebire de alte ediţii, GalaPremiilor Oscar de anul acesta se re-marcă printr-o mare diversitate a lau-reaţilor şi o distribuție cumva echili-brată a premiilor.

Lista câştigătorilor< Cel mai bun film<

"Green Book"> Cel mai bun regizor<Alfonso Cuaron ("Roma")> Cel mai bunactor în rol principal< Rami Malek("Bohemian Rhapsody")> Cea mai bu-nă actriţă în rol principal< Olivia Col-man ("The Favourite")> Cel mai bunactor în rol secundar< Mahershala Ali("Green Book")> Cea mai bună actriţăîn rol secundar< Regina King ("If Beale

Street Could Talk")> Cel mai bun filmstrăin< "Roma"> Cel mai bun lungmetrajde animaţie< "Spider-Man< Into TheSpider-Verse"> Cea mai bună sceno-grafie< "Black Panther"> Cel mai bunscenariu adaptat< "BlacKkKlansman">Cel mai bun scenariu original< "GreenBook"> Cea mai bună imagine< "Roma">Cel mai bun montaj< "Bohemian Rhap-sody"> Cea mai bună coloană sonoră<"Black Panther"> Cel mai bun cântecoriginal< "Shallow" (din filmul "A StarIs Born")> Cel mai bun montaj de sunet<"Bohemian Rhapsody"> Cel mai bunmixaj de sunet< "Bohemian Rhapsody">Cele > Cel mai bun machiaj/ cea maibună coafură< "Vice"> Cele mai bunecostume< "Black Panther"> Cel mai bunscurtmetraj animat< "Bao"> Cel mai bunscurtmetraj de ficţiune< "Skin"> Cel maibun lungmetraj documentar< "Free So-lo"> Cel mai bun scurtmetraj documen-tar< "Period. End of Sentence".

Green Book – cel mai bun film

Bazat pe fapte reale, Green Bookspune povestea a două destine careaparent nu aveau nimic în comun, darcare odată intersectate au dus la o prie-tenie pe viață. New-yorkezul de origineitaliană Tony Lip, interpretat de ViggoMortensen, acceptă să fie şoferul şiasistentul personal al pianistului afro-

american Don Shirley, jucat de Maher-shala Ali, care porneşte într-un turneuîn sudul Americii. Se întâmplă în anii60, când ura față de persoanele de cu-loare se manifesta violent. Green Bookera cartea care cuprindea hotelurile şirestaurantele în care persoanele de cu-loare aveau voie să intre. Filmul a câş-tigat Globul de Aur pentru cel mai bunfilm de comedie şi avea 5 nominalizărila Oscar. A obținut trei statuete< pentrucel mai bun film, cel mai bun actor înrol secundar şi cel mai bun scenariuoriginal.

Olivia Colman – cea mai bună actriţă în rol principal

Olivia Colman, protagonista filmu-lui „The Favourite”, a luat Oscarul pen-tru cea mai bună actriță în rol princi-pal. Pentru rolul reginei Ann, pe careîl joacă magistral, actrița britanică s-aîngrăşat 15 kilograme. Cu toate acestea,favorită pentru Oscarul la această ca-tegorie era considerată Glenn Close,pentru rolul din „The Wife”. ActrițaGlenn Close ratează astfel din nou Os-carul, deşi este la a şaptea nominalizare.

Acesta este primul Oscar din ca-riera Oliviei Colman, care a mai câşti-gat cu rolul reginei Anne din „The Fa-vourite” un Glob de Aur şi un premiuBAFTA. Pelicula, a cărui acţiune se pe-

trece la curtea Angliei, în secolul XVIII,a fost regizată de Yorgos Lanthimosdupă un scenariu semnat de DeborahDavis şi Tony McNamara. Alături deOlivia Colman, din distribuţie mai facparte, printre alţii, Emma Stone şi Ra-chel Weisz. Amândouă fuseseră nomi-nalizate la categoria cea mai bună ac-triță în rol secundar.

„Glenn Close, eşti idolul meu deatâta timp. Nu îmi doream ca asta săse întâmple aşa”, a glumit Olivia Col-man, declarându-se recunoscătoare re-gizorului Yorgos Lanthimos şi colege-lor de platou, Emma Stone şi RachelWeisz.

Rami Malek – cel mai bun actor în rol principal

Rami Malek a luat Oscarul pentrucel mai bun actor în rol principal pen-tru prestația din „Bohemian Rhapso-dy”. Pentru modul în care l-a interpre-tat pe Freddie Mercury, Rami Malek acâştigat toate premiile din acest sezon- de la Globurile de Aur până la BAF-TA.

Pentru a imita perfect fiecare gestsau privire a legendarului lider al trupeiQueen, actorul a avut un antrenor demişcări. De asemenea, pentru a arătaca Freddie Mercury, a îndurat 50 deore de probat costume şi a purtat o

proteză dentară incomodă. Nu în ulti-mul rând, pentru a fi convingător înpielea muzicianului, Rami Malek a luatsute de lecţii de canto şi de pian, dar atrebuit să înveţe şi să facă un playbackimpecabil, pentru că mare parte dinmuzica din film este cu vocea originalăa lui Freddie Mercury.

După discursul de mulțumire, ac-torul a avut parte şi de peripeții, RamiMalek, în vârstă de 37 de ani, a fost fo-tografiat în timp ce a căzut de pe scenă.Momentul s-a întâmplat imediat dupăfinalizarea ceremoniei, aşa că nu a fostsurprins de camerele de luat vederi.

Vedetele s-au întrecut în ţinute spectaculoase pe covorul roşu

Dress code-ul pentru Premiile Aca-demiei Americane de Film este „blacktie”, ceea ce înseamnă un costum/fracde culoare neagră pentru bărbaţi şi orochie de bal pentru femei. De-a lungulanilor, însă, vedetele care au păşit pecovorul roşu s-au abătut de la aceastăregulă. Astfel, negrul a fost înlocuit cuo altă culoare, iar rochiile cu costume.

A 91-a ediţie a premiilor Oscar nua făcut excepţie, iar celebrităţile au im-presionat cu ţinutele afişate, create dedesigneri celebri.

Vera Pop

Oscar 2019 - „Green Book” - cel mai bun film, Rami Malek ;i Olivia Colman - cei mai buni actori

Supliment cultural-artistic ;i istoric. Apare sub egida ... · Gigurtu. Situat la 45 de km de Alba...

Documents

Transcript of Supliment cultural-artistic ;i istoric. Apare sub egida ... · Gigurtu. Situat la 45 de km de Alba...