&SUPLIMENT

Călugărul Varlaam

Cum se face gustoasa pâine de mânăstire?

NR. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016 / 8,9 lei

Magazinul ilustrat Lumea Credinţei, care apare din anul 2003, este cea mai răspândită publicaţie creştină din România. Revista oferă lunar, în 80 de pagini, cele mai proaspete şi emoţionante relatări din viaţa religioasă ortodoxă, însoţite de o bogată ilustraţie color.

În � ecare lună, la punctele de difuzare a presei!

MUŞEŢELULVindecător în orice anotimp

PLACHIE DE PEŞTEO desfătare pentru

masa de Florii

ACAD. OVIDIU BOJORLongevitatea şi plantele biblice

& 5nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Seva de mesteacăn ne scapă de oboseala cronică 6Propolisul, scut în faţa tuturor bolilor 10Untişorul este un bun tonic digestiv şi detoxifiant 14Muşeţelul sau floarea‑raiului, vindecător în orice anotimp 17Salcia şi yucca ameliorează durerile reumatice 21Puterea unei plante: Pătrunjelul 25Tincturi mânăstireşti: Tinctura Nera Plant Alergo‑complex, un puternic antialergic naturist 30

Leacuri manastiresti

&6 nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Seva de meSteacăn ne scapă de oboseala cronică

Leacu

ri avizate de medicii specialişt

i

Pustnice la recoltat sevă

Nu putem lăsa primăvara să treacă fără a ne face provizii de sevă de mesteacăn. Nordicii văd în mesteacăn un mesager al luminii şi al sănă‑tăţii, iar ruşii îl consideră copac naţional, atât de mult îl preţuiesc. Fru‑museţea lui este într‑adevăr fascinantă, mai ales în luna aprilie, atunci când printre trunchiurile albe şi zvelte, care vestesc lumina unei noi primăveri, mugurii de mesteacăn îndeamnă la o permanentă stare de bine. În toată Europa, mesteacănul este venerat din timpuri străvechi pentru pacea pe care o induce oamenilor, dar şi pentru vindecarea unor afecţiuni precum epuizare nervoasă, artrită, litiază renală, formaţiuni tumorale, cistită, psoriazis, fiind chiar un adjuvant în tratamente împo‑triva virusului HIV. Pustnicele din Munţii Builei numesc această licoare tămăduitoare „lacrimile” sau „laptele” mesteacănului.

&10 nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Însăşi tălmăcirea cuvântului grec propolis este aceea de primă linie de apărare. În imediata apropiere a unei stupine, stând la sfat, mai mulţi învăţaţi greci au analizat modul în care albinele îşi construiesc „cetatea” şi au ajuns la concluzia că propolisul este protectorul de bază al stupului, izolându‑l realmente de tot ceea ce ar putea să‑i facă rău şi l‑au numit apărătorul cetăţii. Propolisul este, de fapt, un amestec de consistenţa unei răşini, în componenţa căreia se regăsesc peste 20 de specii de plante. Acestea au efecte tonice deosebite, propolisul tratând cu succes o mulţi‑me de boli: astenia de primăvară, virozele, bronşita şi alte boli respiratorii,

colita de fermentaţie, hi‑pertensiunea, tulburările de ritm cardiac şi multe alte afecţiuni externe ale organismului. Părintele stareţ Ioanichie de la Mâ‑năstirea Turnu are propri‑ile metode de obţinere a tincturii de propolis, pe care o consideră tămădu‑itoare a tuturor bolilor. De altfel, borcanul cu miere, la această sfântă mânăstire, nu lipseşte din chilia nici unui călugăr.

ProPoliSul, scut în faţa tuturor bolilor

Mugurii de primăvară sunt inepuizabile surse de propolis

În general, propolisul este căutat pentru comple‑xul de substanţe vindecătoa‑re care intra în componenţa acestuia. Acestea sunt colec‑tate din mugurii sau scoarţa pomilor fructiferi, dar şi a

Leacu

ri avizate de medicii specialişt

i

Părintele Ioanichie de la Mânăstirea Turnu

&14 nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

untişorul este un bun tonic digestiv şi detoxifiant

Leacu

ri avizate de medicii specialişt

i

Planta de untişor, a cărei denumire ştiinţifică este Ranunculus ficaria, este cunoscută şi sub numele de grâuşor, sălăţică sau scânteiuţă şi o găsim în majoritatea zonelor împădurite de la noi, dar mai ales în pădurile de deal şi de munte. Salatele de untişor, sunt un deliciu al occidentalilor, fiind ne‑lipsite din aşezămintele monahale de pretutindeni. De la pustnica Teodora din Munţii Builei am aflat următoarele: „Untişorul este considerat un tonic digestiv şi detoxifiant foarte puternic, motiv pentru care toţi cei care pos‑tesc, în Săptămâna Mare mănâncă zilnic salata tradiţională de grâuşor, care îi pregăteşte pentru mâncărurile din zilele de Paşti. Aceasta ajută mult la metabolizarea mâncărurilor grele pe care creştinii la consumă după post.”

Pustnica Teodora

& 25nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Fierturile de pătrunjel se folosesc de sute de ani

Dintre toate zarzavaturile care se cul‑tivă pe pământ românesc, pătrunjelul este preferat de majoritatea dintre noi şi asta pentru că, pe lângă aroma plăcută şi savoarea preparatelor cu pătrunjel, acesta poate fi folosit cu succes şi în tratarea a numeroase afecţiuni. Atât frunzele, cât şi rădăcinile proaspete contribuie la asigu‑rarea unui tonus optim, dar pot fi folosi‑te şi în tratamente sub formă de sucuri, ceaiuri, salate, piureuri sau chiar vinuri. Această plantă aromată este de patru ori mai bogată în vitamina C decât o por‑tocală, conţine mai mult fier decât spa‑nacul şi proteine cam cât conţin două ouă. Fie că este consumat crud sau sub formă de infuzie sau decoct, pătrunjelul

tratează numeroase afecţiuni, precum in‑fecţii uşoare, astenie, edeme ale mem‑brelor, colici abdominale, astm bronşic, anorexie şi meteorism. Străbunii noş‑tri nu cunoşteau toate aceste amănunte, dar, cu toate astea, au folosit dintotdea‑una mult pătrunjel în bucătăria tradiţi‑onală. Ca remediu naturist, fierturile de

Călugării greci considerau pătrunjelul un fel de ţelină de stâncă şi asta datorită modului în care au tradus de‑numirea ştiinţifică Petroselinum crispum. Cunoscut încă de acum 2.000 de ani, pătrunjelul a fost adus la noi din zona Mării Mediterane şi s‑a aclimatizat foarte uşor. Încă de la început, această plantă puternic aromată a fost folosită atât ca aliment, cât şi ca plantă de leac. Pătrunjelul conţine un complex însemnat de vitamine, provitamine, calciu, magneziu, potasiu, fosfor, clorofilă şi uleiuri volatile. Datorită acestor com‑ponente, planta de pătrunjel are un puternic efect antioxidant, antialergic, detoxifiant şi antispastic, regenerând în acelaşi timp peretele vascular şi men‑ţinând elasticitatea vaselor.

Puterea unei Plante

P`trunjelul

& 35nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Un gust minunat: cel al dragostei 36Părintele Ghelasie de la Frăsinei: „Pâinea albă şi coaptă este doar o umbră a Pâinii adevărate” 47

Crucea de la Constanţa 52

Mânăstirea Copou şi grădina ei miniaturală 60

bucate manastiresti

& 47nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

„Pâinea albă şi coaptă este doar o umbră a Pâinii adevărate”

Pâinea harică sau pustnicească este un aliment pe cât de simplu, pe atât de să‑nătos şi în acelaşi timp este un adevărat medicament pentru cei care o folosesc. Pentru toţi cei care o mănâncă, această pâine este aducătoare de sănătate, dar şi de har, motiv pentru care se consumă în post şi însoţită de rugăciune. Despre Sfântul Antonie cel Mare, Părintele Ghelasie de la Mânăstirea Frăsinei spunea: „Mânca o astfel de pâine şi a trăit peste 100 de ani. Mulţi pustnici, ajungând să folosească pâinea coaptă, s‑au îmbolnăvit, făcând carenţe de hrănire. Această pâine aduce o ameliorare îndeosebi în bolile psihice şi în potolirea patimilor. Îndeosebi în specificul tradiţiei carpatine este folosită această pâine pustniceas‑că, deodată cu gestul iconic al închinării (rugăciunea).” Pe lângă pitele harice, făcute fără foc, există şi pite coapte sau pâine coaptă pe vatră, dar acestea sunt diferite de cea făcută în casă, folosită astăzi în mânăstirile de obşte. Oricare din‑tre aceste forme de pregătire a pâinii va duce la obţinerea celui mai complex şi recomandat aliment‑medicament: pâinea.

&60 nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

mânăStirea coPou şi grădina ei miniaturală

De‑a lungul vre‑mii, sfântul lăcaş a trecut prin mul‑te cumpene, a fost desfiinţat, ca în pli‑nă perioadă comu‑nistă, ieşenii să con‑tribuie la restaurarea bisericii şi la reface‑rea gospodăriei mâ‑năstirii. După 150 de ani de la ctitori‑rea iniţială, în anul 2001, în Dumini‑ca mironosiţelor, a avut loc slujba de sfinţire şi de reacti‑vare a lăcaşului care a devenit mânăstire de maici din acea clipă. Mânăstirea a primit cu acest prilej un al doilea hram, cel al Dumi‑nicii mironosiţelor. I‑au fost restitui‑te şi terenurile dă‑ruite de ctitori. În preajma mânăstirii

Asemenea Grădinii Botanice din Kiev, şi cea din Iaşi, pe lângă frumuseţile naturale care bucură privirile vizitatorilor, deţine şi un spaţiu destinat vieţii religioase. Mânăstirea Sfinţii Chiril şi Atanasie este ctitorie a domnitorului Vasile Lupu şi legenda spune că soţia sa, Teodosia, s‑a ascuns de tătari în scorbura unui copac din pădurile capitalei moldave de atunci. După ce primejdia a trecut, domnul Moldovei a căutat‑o cu ajutorul câinelui său de vânătoare, pe nume Copou, iar ascunzătoarea a devenit locul pe care s‑a ridicat mânăstirea de monahi.

Biserica Mânăstirii Copou

& 69nr. 9 / 10 aprilie – 10 iunie 2016

Acad. Ovidiu Bojor: „Tratamentele de lungă durată sunt cele oferite de natură, care au acţiune blândă” 70Simona Bişboacă: „Dumnezeu ne‑a deschis calea pentru a‑i ajuta pe ceilalţi” 76Preoteasa Ana Rusu: „Sărbătorile sunt învăluite de multă pace şi bucurie” 82Biruinţele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe 87File de jurnal: Pelerin la Lida 92

reportaje / interviuri