Sunt un copil obisnuit.Adica,sigur,fac lucruri obisnuite.Mananc inghetata.Merg cu bicicleta.Ma joc cu mingea.Cred ca lucrurile astea ma fac obisnuit,si normal.Pe dinauntru.Doar ca niste copii obisnuiti nu se holbeaza la alti copii copii obisnuiti pe terenul de joaca,si nici nu o iau la fuga.As vrea sa merg pe strada fara ca lumea sa intoarca privirea,pentru ca desi eu ma consider obisnuit,ceilalti nu cred acelasi lucru.Dar m-am obisnuit cu infatisarea mea si cu mutra celorlalti atunci cand imi vad vata.Acel moment oribil in care ma simt ca o noua specie de mutant.Cand eram mic,aveam un prieten bun,Christopher.El imi zambea mereu.Atunci nu simteam ca imi zambea doar din amabilitate,ci chiar vroia sa o faca .Cu Cristopher cred ca am cunoscut prietenia adevarata.Imi placea caracterul lui,si el il placea pe al meu,pentru ca in rest...nimeni nu ar sta langa un mutant.Dar Cristopher a plecat din lipsa banilor in alta tara,impreuna cu parintii lui,si din nou am ramas singur,la fel ca inainte.La fel de pusnic.El ma apara in fata celor ce isi bateau joc de mine,si il respect pentru asta,nu multa lume ar avea curajul lui.Incerca sa imi faca viata mai frumoasa,intr-un fel,desi stiam amandoi ca o viata frumoasa nu pot avea cu un asemenea chip.Acum am 12 ani.De 3 ani Cristopher nu mai e langa mine.De trei ani nu am mai avut macar un amic.Societatea in care traim ne face sa gasim defectele oamenilor,sa judecam doar dupa aparente.Cristopher mi-a spus inainte sa plece ca eu i-am schimbat viata in mai multe feluri,ca a cunoscut o persoana extraordinara care l-a sprijinit mereu si ca daca nu m-ar fi cunoscut,ar fi ca ceilalti oameni,care privesc invelisul in care sunt ambalati oamenii.Dar oricum,de trei ani,nimeni nu a mai privit de dupa aparente,nimeni nu m-a mai cunoscut,asa cum sunt.Uita ca,aspectul este doar un invelis al caracterului.Dar...din pacate pentru mine..ambalajul e cel de la suprafata.

(2)