Suflet de soldat. Ieșenii în luptă cu 53 infanterie în Dobrogea

Cartea “ Suflet de soldat. Ieșenii în luptă cu 53 infanterie în Dobrogea”, apărută în anii

de care au urmat primului război mondial este scrisă de Ricard R. Tuffli, comandantul

Campaniei a 3-a din Regimentul 53 Infanterie în perioada intrării României în ,,Marele

Război”. Opera se înscrie în cadrul genului memorialistic și ne oferă o imagine a realitătilor

războiului și a evenimentelor conexe lui, din perspectiva soldaților participanți la aceste

evenimente.

Impresiile comandatului Tuffli, așternute în această carte sunt structurate în patru mari

părți care formează subiectul și structura cărții. Primele pagini ale operei sunt dedicate unui

moment emoționant din perspectiva oricărui soldat – despărțirea de familie și cei dragi și

aventurarea pe un drum plin de necunoscute. Autorul prezintă momentul despărțirii de soții și

copii a mai multor soldați din regimental său, descriind aceste despărțiri ca un ritual al

fiecărui combatant. Lasând la o parte aceaste evenimente premergătoare luptelor din cadrul

războiului, autorul ne prezintă în continuare drumul parcurs de regimentul său prin diferite

orașe ale țării; atmosfera era una nespecifică războiului, soldații fiind primiți foarte bine –

cetățeni erau prezenți în gările în care soldații făceau pauze ,,populația întregului orășel în

haină de sărbătoare, se afla înghesuită în fața stației, inundând trenul cu flori și împărțind

mii de țigarete și pachete de tutun la soldați și chiar la ofițeri”.

Partea a doua a cărții, intitulată În tabără, prezintă starea emoțională a soldaților și

evenimentele premergătoare intrării Regimentului 53 în luptă. Neașteptata decizie de a

schimba destinația corpului de luptă din Transilvania înspre Dobrogea a luat prin surprindere

atât soldații cât și comandanții corpurilor de oaste, și a indus o stare oarecum demoralizatoare

în rândul soldaților. Autorul descrie cum totul este străin în tabăra în care s-a instalat

regimentul său. Un eveniment care a precipitat spiritele în rândul soldaților a fost mărturisirea

unui soldat român, care împreună cu o parte a camarazilor săi de arme au fost surprinși de

armata inamică. Descrierea în detaliu a ororilor la care au fost supuși soldații români a

întărâtat întregul corp de armată al lui Tuffli și i-a pregătit de război. Starea de spirit instituită

în rândul soldaților este una care cerea răzbunare pentru compatrioții lor. Sfârșitul părții a

doua îi găsește pe membrii Regimentului 35 din nou pe drum datorită unor noi ordine de

deplasare – noua lor destinație urmând a fi Cernavodă.

În Luptă, titlul celei de-a treia părți debutează cu descrierea drumului anevoios

parcurs de soldați până la un punct stabilit de dinainte. Intrarea soldaților în războiul propriu

zis are loc într-un mod neașteptat, fiind surprinși de focul inamic în capătul unei văi. Lupta

pornită va dura până în miezul nopții, găsindu-i la final victorioși pe oamenii comandantului

Tuffli, victorie obținută însă cu sacrificial unei bune părți a Regimentului. Partea a III-a a

cărții analizează într-o bună măsură starea psihologică a soldaților angrenați în luptă. Conform

spuselor autorului, frica și nesiguranța au pus stăpânire asupra întregului batalion, pierderile

umane suferite accentuînd mai mult starea de nesiguranță. Tot în acest capitol, autorul descrie

și o presupusă dezertare din partea unui camarad de arme. Tocmai în ultimele momente

dinainte de execuția soldatului, un membru al corpului de oaste sare în apărarea sa descriind

modul în care acesta a ajuns să fie bănuit de trăadare. În haosul unui atac surpriză, acesta s-a

pierdut de restul batalionului ajungând în tabăra germană inamică, reușind să scape prin

ajutorul unui “miracol”. Întregul capitol este unul intens descris de comandantul Tuffli,

fiecare parte atacând în repetate rânduri, provocând pierderi însemnate inamicilor de peste

tranșee, însuși comandantul fiind victima unui atac cu obuze. Șansa sa de a scăpa cu viață s-a

datorat colegilor de arme care au avut grijă să îi acorde toată asistența necesară pentru a scăpa

cu viață.

A IV-a parte și ultima parte a cărții este împărțită în trei subcapitole, denumite În

tranșeu, Pe coclauri și Învălmășala. Prima parte dintre cele trei, descrie ororile și greutățile

întâmpinate de membrii corpului de oaste condus de autorul cărții. Sunt descrise lipsurile de

care aceștia duc în tranșee, decesele camarazilor de război, precum și starea generală de

teamă a companiei. Autorul arată gradual schimbarea stării de spirit a soldaților săi, acum

aflându-se în antiteză cu momentele prezentate la începutul cărții, când aceștia erau fericiți și

dornici să participe la lupte pentru a-și apăra pământul strămoșesc. Un factor important care a

contribuit la starea psihologică rea a soldaților este lipsa mâncării și nevoia de a impune

consul alimentelor pe rație.

Greutatea luptelor de tranșee poate fi înțeleasă cel mai bine prin următoarea citare “

Seara ne închinăm la Icoana Sfintei Maici a Domnului din vizuina mea, că ne-a păzit de

ploaia de gloanțe timp de 5 zile se tot sparge deasupra noastră.... Pe la vre-o șapte și

jumătate a doua zi de dimineață, pe canalele de tranșeie, eșim ca din fundul pământului, unul

câte unul încărcat de cele mai variate lucruri de gospodărie, nespălați de zile întregi..”.

Unul din meritele acestei cărți este acela de că a reușit să ofere cititorului o imagine a

războiului de “primă mână”, prin persectiva căpitanului și a soldaților aflați sub comanda sa.

În mod evident, cartea aparținând genului memorialistic, este supusă subiectivismului și

opinilor personale ale autorului, dar aceste păreri oferă un mod diferit de a vedea lucrurile și a

percepe realitățile războiului.

Tihai Nicolae Iulian, masteratul Societate, artă, identități în Europa Centrală. De la medieval

la modernitate, an II.