1. Definii stabilizatorii automai i explicai coeficienii de flexibilitate a sistemului fiscal-bugetarPentru a-si minimiza interventia n economie prin politica fiscala, statul minimal proiecteaza asa-numitii stabilizatori fiscali automatiDefinitie: stabilizatorii fiscali automati sunt acele valori ale veniturilor si cheltuielilor publice care, n cadrul mecanismului bugetar, realizeaza echilibrarea dinamica a bugetului, fara interventia explicita a guvernului

Conditii: stabilizatorii fiscali automati sunt proiectati sa functioneze fie n conditii de ocupare deplina a factorilor de productie (PIB potential) fie n conditii de subocupare dar la buget echilibrat.

Evaluarea flexibilitatii sistemului fiscal-bugetar poate fi facuta printr-un coeficient al flexibilitatii automate sau cu ajutorul coeficientului Ben Hansen.

Coeficientul flexibilitatii automate introdus de R. Muscave s M.Miller reflecta abaterea relativa a efectului multiplicator al cheltuielilor publice asupra venitului, ca diferenta intre marimea acestuia in cazul in care impozitele sunt independente de venit si marimea acestuia in cazul in care impozitele depind de marimea venitului. Gradul de flexibilitate depinde de inclinatia marginala spre consum si rata de impozitare. Pt ca acestea sunt pozitive dar subunitare, stabiliarea nu poate fi niciodata completa de unde rezulta ca flexibilitatea sistemului de impozitare depinde direct proportional de inclinatia marginala spre consum si de rata marginala de impozitare. Sistemul de impozitare ar fi rigid numai daca rata marginala de impozitare ar fi nula, adica numai intr-o situatie ipotetica , in care inpozitele ar fi independente de venit. Coeficientul Muscave-Miller reflecta numai flexibilitatea sistemului de impozite.Coeficientul Ben Hansen este calculat prin compararea efectelor totale, incluzand si impactul automat al variabilelor fiscal-bugetare, cu cele deliberate ale interventiei autoritatilor publice prin instrumente fiscal-bugetare. Coeficientul Ben Hansen reflecta flexibilitatea sistemului fiscal-bugetar in ansamblu, incluzand si cheltuielile publice, adica reprezinta flexibilitatea totala a sistemului fiscal-bugetar. Marimea coeficientului Ben Hansen se calculeaza scazand din efectul total efectele deliberate. Efectul total asupra variatiei venitului global se calculeaza ca diferenta intre variatia efectiva a venitului global si variatia ce s-ar inregistra in absenta cheltuielilor publice si impozitelor, exprimata de multiplicatorul investitiilor. Se observa o valoare mai ridicata a gradului de flexibilitate comparativ cu coeficientul Muscave-Miller.Stabilizatorii automati contribuie la reducerea partiala a fluctuatiilor economice ciclice, dar nu pot elimina complet toate perturbarile. Prezenta lor atenueaza doar socurile la care este supusa economia, conferindu-i acesteia o mai mare stabilitate.

2. Explicai formarea dividendului fiscal i producerea efectului de frn fiscal Dividentul fiscal este reprezentat de surplusul bugetar care ofera suportul financiar necesar cresterii cheltuielilor publice si reducerii impozitelor. Pentru formarea dividentului fiscal este necesar ca venitul global sa creasca, ceea ce inseamna ca vor creste si incasarile din impozite. Insa daca cheltuelile publice raman la acelasi nivel si impozitele cresc va aparea un surplus bugetar=dividentul fiscal, ce va avea efect de inhibare a cresterii economice. In aceste conditii sunt necesare implementarea de politici fiscal-bugetare discretionare prin care sa se utilizeze sporul de venituri fiscale fie prin cresterea cheltuielilor publice, fie prin reducerea cotei de impozitare, ce vor avea ca efect restabilirea echilibrului bugetar.Efectul de frana fiscala se poate produce in economiile care inregistreaza o crestere echilibrata, fara presiuni inflationiste si somaj ridicat, aparitia ei(a franii fiscale) fiind determinata de politicile fiscal-bugetare pasive. Acest fenomen de frana fiscala a fost considerat de multi economisti ca fiind cauza incetinirii ritmului de crestere economica a SUA la sfarsitul anilor 1950. Frana fiscala semnifica faptul ca o politica fiscala pasiva ce nu modifica programele de cheltuieli publice si cotele de impozitare, va incetini cresterea economica. Producerea sa este explicabila prin faptul ca in conditiile in care economia evolueaza pe un trend ascendent, scaderea relativa a cheltuielilor publice in raport cu PIB si cresterea relativa a incasarilor din impozite si taxe, in conditiile progresivitatii impunerii veniturilor, vor inhiba factorii propulsori ai cresterii economice, determinadu-le o dinamica relativa mai redusa. Pentru compensarea acestui efect apare necesara interventia deliberata a statului, respectiv politici fiscal-bugetare active, axate pe cresterea cheltuielilor publice si reducerea prelevarilor fiscale sau se poate baza surplusului bugetar(dividentul fiscal).3. Explicai, n baza reprezentrii grafice, efectele politicii fiscal-bugetare expansioniste axate pe majorarea cheltuielilor publice ( n diferitele variante de finanare a surplusului de cheltuieli).Politicile fiscal-bugetare de stimulare a cererii sunt politici expansioniste, ce urmaresc sa relanseze activitatea economica in conditiile in care aceasta se confrunta cu fenomene de recesiune si chiar de criza, insotite de nivele foarte ridicate a somajului. Acestea sunt axate pe pe cresterea cheltuielilor publice si reducerea prelevarilor fiscale si urmaresc influentarea cererii agregate. Asadar politicile expansioniste pot fi axate pe cresterea cheltuielilor publice sau bazate pe reducerea prelevarilor fiscale. Politica expansionista axata pe cresterea cheltuielilor publice poate fi demarata fie in conditiile mentinerii constante a prelevarilor fiscale si finantarii prin resurse extraordinare a deficitului bugetar rezultat, fie prin majorarea corespunzatoare a incasarilor din impozite, mentinand astfel bugetul public in echilibru.

Efectele acestei categorii de politica expansionista pot fi analizate din doua puncte de vedere:

Se majoreaza cheltuielile dar prelevarea de impozite si taxe se mentine la un nivel constant efectul fiind cresterea volumului activitatii, cu un grad mai ridicat de ocupare a fortei de munca

Majorarea cheltuielilor publice este finantata prin majorarea corespunzatoare a prelevarilor fiscale si are ca efect doar o realocare a resurselor( nu atragerea unui plus de resurse care sa amplifice activitatea economica) in raport cu anumite criterii. Totusi, este de admis ca la o marime data resurselor totale utilizabile are loc o anume compensare intre reducerea cererii private si cresterea acesteia in sectorulpublic , ceea ce face ca si impulsul dat ofertei, respectiv cresterii PIB, sa ramana mai putin semnificative. 4. Explicai, n baza reprezentrii grafice, efectele politicii fiscal-bugetare expansioniste axate pe reducerea impozitelor.Efectul politicii fiscal-bugetare expansioniste axata pe reducerea impozitelor ( fie prin renuntarea la unele forme de impozit, fie prin reducerea cotelor de impozitare) este de crestere a venitului de echilibru, corespunzator unor nivele mai ridicate ale productiei si ocuparii fortei de munca.

Analizand impactul variantelor de politica fiscal-bugetara expansionista este de remarcat faptul ca literatura de specialitate admite ca pt politica financiara de lupta impotriva recesiunii economice, cresterea cheltuielilor bugetare este mai eficienta decat reducerea impozitelor. 5. Caracterizai politica fiscal-bugetar axat pe reducerea cererii agregate.Aceste politici urmaresc in prim plan reducerea directa a cererii agregate si indirect a ofertei agregate, in perioada de boom economic, atunci cand se inregistreaza un ritm prea accelerat de crestere a productiei si apar semne de supraincalzire a economiei.Impactul de ajustare urmarit are la baza reducerea cererii agregate printr-o politica de diminuare a veniturilor private prin majorarea prelevarilor fiscale la bugetul public, concomitent cu o reducere a cheltuielilor publice, fapte ce vor antrena o reduecere a productiei si ofertei, contracarand tendinta de supraincalzire a economiei.

Aceste politici au fost folosite dupa al doilea Razboi Mondial mai ales ca alternativa la politicile expansioniste, pentru a atenua ascilatiile ciclice.

Principala dificultate in aplicarea acestor politici consta in nepopularitatea masurilor pe care se bazeaza, fiind o politica restrictiva.

Efectul pe care aceasta politica il are asupra cererii agregate este unul contractionist/de restrangere, efect ce a atras multi economisti ai instituiilor internationale(ex. FMI). Contractia cererii agregate prin politici fiscal-bugetare restrictive reprezinta un element central al strategiilor de ajustare macroeconomica implementate in tarile care solicita asistenta financiara si tehnica din partea acestor institutii, preocupate in special de deficitele balantelor de plati externe, a caror principala cauza o considera ca fiind excesul de cerere interna. 6. Analizai eficiena politicii fiscal-bugetare n raport cu forma curbei LMPrin curba LM (liquidity money) se urmareste realizarea si mentinerea dintre cererea de moneda si oferta de moneda in economie. In cadrul modelului IS-LM eficienta politicilor fiscal bugetare este data de pozitia in care IS intersecteaza LM.In raport cu forma reala a curbei LM, fundamentarea realista a optiunilor de politica fiscal-bugetara necesita luarea in considerare a trei situatii distincte:

1. Daca intersectia se realizeaza in zona keynesiana extrema politica fiscal-bugetara apare a fi f eficienta, cresterea venitului realizandu-se fara o modificare a ratei dobanzii, ceea ce face ca investitiile reale sa fie mai convenabile decat plasamentele active financiare si deficitul bugetar sa nu poata fi finantat decat prin imprumuturi de la banca de emisiune.2. Daca intersectia se realizeaza in zona intermediara, politica fiscal-bugetara este mai putin eficienta, efectul favorabil fiind diminuat de reducerea investitiilor private sub impactul cresterii ratei dobanzii.

3. Daca echilibrul se realizeaza in zona clasica , aceasi politica fiscal-bugetara este ineficienta, deoarece nu antreneaza cresterea venitului si a productiei, cu toate ca intr-o prima faza e posibila o crestere a cheltuielilor publice sau o reducere a impozitelor ( rezulta cresterea venitului global), factorul monetar neotralizeaza acest efect. In aceste conditii, scaderea investitiilor private, amplificata si de cresterea puternica a ratei dobanzilor, anuleaza efectul expansionist, venitul global revenind la punctul initial. In concluzie, o astfel de incercare in a impulsiona activitatile economice prin politica fiscal-bugetara apara absolut ineficienta si contraindicata.

7. Analizai eficiena politicii fiscal-bugetare n raport cu elasticitatea investiiilor.

Eficienta politicii fiscal-bugetare depinde si de inclinatia curbei IS, respectiv elasticitatea investitiilor in raport cu rata dobanzii.In doctrina se face referire la doua cazuri extreme:

1. Curba IS este orizontala ceea ce insemana ca cheltuielile publice si impozitele nu schimba curba IS, astfel incat politica fiscal-bugetara nu are in acest caz nici o influenta asupra venitului global. Rezulta ca orice modificare a ratei dobanzii determina o modificare egala a investitiilor, incat politica fiscal-bugetara este ineficienta.

2. Investitiile perfect inelastice in fuctie de dobanda asigura eficienta maxima politicii bugetare, cresterea cheltuielilor publice sau reducerea impozitelor avand un efect multiplicator complet.

Acestea sunt situatii limita mai putin acceptate in teoria economica, analiza lor permitandu-ne totusi sa concluzionam ca eficienta politicii fiscal bugetare depinde de elasticitatea investitiilor la rata dobanzilor: cu cat cererea de investitii este mai inelastica in raport cu rata dobanzii, cu atat politica fiscal-bugetara este mai eficienta si invers.

8. Explicai posibilele asimetrii i efecte destabilizatoare atribuite politicilor fiscal-bugetare keynesiste.Politicile keynesiste sunt in principiu, politici axate pe controlul cererii agregate, corespunzator fazelor in care se gaseste economia.

In conceptia keynesista, cauza principala a dezechilibrelor macroeconomice este considerata neconcordanta intre cererea agregata si oferta potentiala agregata, exprimata fie printr-un decalaj inflationist, fie printr-un decalaj recesionist.

Dezechilibrele intre cererea agregata si oferta agregata din perspectiva keynesista poate fi analizata din doua perspective:

1. atunci cand capacitatile de productie nu sunt utilizate la potentialul deplin, ca urmate a unei cereri agregate insuficiente, caz in care politica fiscal-bugetara trebuie orientata spre stimularea cererii agregate prin cresterea cheltuielilor publice si/sau reducerea impozitelor;

2. atunci cand economia se afla intr-o situatie de suprautilizare a capacitatilor de productie ceea ce determina ca orice crestere a cererii agregate sa nu aiba efect decat in cresterea preturilor, deoarece productia nu poate creste peste nivelul potential. In acest caz abaterea inflationista arata cu cat trebuie diminuata cerera agregata pt ca venitul national efectiv sa fie egal cu cel corespunzator al ocuparii depline . Rezulta ca politica fiscal-bugetara trebuie sa fie una restrictiva, axata pe reducerea cheltuielilor publice si/sau pe majorarea impozitelor.O dificultate practica serioasa asociata cu politica fiscal-bugetara de stimulare a cererii pe termen scurt este considerata ca fiind aparitia unui decalaj intre momentul in care se constata necesitatea interverntiei guvernamentale si momentul implementarii politicilor adecvate, decalaj ce reduce eficienta interventiei. Astfel in cazul unor cheltuieli publice apare un decalaj datorita timpului necesar elaborarii proiectelor, obtinerea aprobarilor etc. De asemenea,decalaje temporale pot aparea si in conceperea si aplicarea de politici bazate pe impozite, dat fiind faptul ca modificarea sistemului de impozitare necesita o perioada de timp pentru dezbaterea si aprobarea legilor de catre parlamente si pentru ca efectele sa se propage in economie.(efectul destabilizator). In opinia noastra, pentru ajustarea macroeconomica prin politici financiare devine necesara si conceperea si aplicarea de mecanisme automate de genul sistemului stabilizator conceput de A. Hansen, care sa reduca cat mai mult decalajele inerente a politicilor fiscal-bugetare.In unele abordari, eficienta scazuta a politicilor fiscal bugetare degurge din caracterul asimetric al acestora care tinde mai mult spre deficit decat spre excedent. Asimetria decurge din faptul ca de regula formatiunile politice sunt de acord cu adoptarea unei politici expansioniste in perioade de criza dar nu accepta masurile de crestere a fiscalitatii si de reducere a cheltuielilor publice necesare in perioada de boom, deoarece nu sunt agreate de catre alegatori, ceea ce le-ar eroda capitalul politic. Acceptand caracterul asimetric , in parte, consideram ca se impune de urmat niste reguli in reglarea macroeconomica prin politici fiscal-bugetare, in sensul corelatiei intre masurile interprinse de guvern si evolutia reala a unor indicatori care sa reflecte sintetic starea actuala si tendintele de manifestare in evolutia economiei.Un alt fenomen , adesea cu conotatii negative este acela numit de compensare, ce consta in contracararea politicilor fiscal-bugetare promovate de autoritatile centrale catre autoritatile locale.

Unul dintre cele mai dezbatute aspecte ale politicilor fiscal-bugetare axate pe cerere este asa numitul efect de evictiune conform caruia efectul expansionist al cresterii cheltuielilor publice sau reducerea impozitelor ar fi anulat de reducerea consumului si a investitiilor private. Se invoca faptul ca finantarea deficitului bugetar prin apelul la imprumuturi de stat determina cresterea ratei dobanzii pe piata financiara, iar agentii privati isi orienteaza resursele spre plasamente in titluri de stat si nu in investitii. Astfel se apreciaza ca s-ar produce fenomenul de socializare a investitiilor, iar efectul asupra cererii agregate ar fi nesemnificativ daca nu chiar nul.9. Explicai, n baza reprezentrii grafice, funcionarea mecanismelor aezate la baza politicii fiscal-bugetare a oferteiPoliticile orientate spre oferta sunt fundamentate teoretic pe doctrina ofertei(suply side economics), fiind dezvoltate la inceputul anilor 1980 ca o reactie la politicile bazate pe influenta cererii agregate si au ca obiectiv principal mobilizarea resurselor productive ale economiei in vederea cresterii productiei potentiale si promoveaza in principal masuri de reducere a impozitelor si a cheltuielilor publice.Mecanismul pe care se bazeaza aceste politici este influentarea ofertei agregate pe termen scurt si aproductiei potentiale.

Stimularea interesului fata de munca si comportamentului investitional va determina realizarea echilibrului economic , la un nivel mai ridicat decat cel potential si la un nivel mai scazut al preturilor. Fara alte modificari echilibrul nu este stabil deoarece venitul depaseste nivelul potential. Astfel cresterea ofertei agregate va determina pe termen lung un nivel al venitului national potential mai mare decat cel initial. Adeptii doctrinei sustin ca in aceste conditii curba cererii agregate se va adapta corecpunzator la modificarile ofertei restabilindu-se astfel echilibrul macroeconomic. Impactul in promovarea politicilor fiscal-bugetare orientate spre oferta asupra productiei potentiale a facut ca acestea sa fie considerate ca politici de crestere economica pe termen lung fiind opuse si din acest punct de vedere politicilor fiscal-bugetare axate pe controlul cererii, considerate ca fiind politici pe termen scurt.In opinia noastra, aceste politici supraliciteaza rolul ofertei agregate in ajustarea macroeconomica, iar premisa pe care se bazeaza( a unei economii ce functioneaza in conditii de utilizare deplina a resurselor) este mai putin realista, chiar si in conditiile a numeroase economii contemporane dezvoltate.

10. Opiuni de implicare a impozitelor n ajustarea externalitilor negative i implicaiile acestora

Conceptul de externalitate desemneaza situatia in care costurile sau avantajele implicate de productia si consumul unor bunuri sau servicii nu se rasfrang in intregime asupra partilor implicate in raporturile economice respective, ci si asupra altor persoane(fizice sau juridice) in mod pozitiv sau negativ.Externalitatile negative fiind reprezentate de neconcordanta dintre beneficiile si costurile reflectate in pretul pietei si beneficiile si costurile reale.Externalitatea negativa duce la o supraproductie de bunuri.Desi compensarea externalitatilor poate fi facuta si prin alte instrumenete( norme administrative, fixarea preturilor etc), cele fiscale sunt preferate datorita flexibilitatii sporite.

Practica a consacrat indeosebi ajustarea externalitatilor negative prin intermediul anumitor categorii de impozite:

1. Impozit direct asupra consumatorului efectul va fi reducerea cererii, rezulta cantitatea si pretul de echilibru vor fi mai mici, alocarea resurselor pe piata bunului respectiv fiind in punctul optim.

2. Impozit direct asupra producatorului va determina majorarea costurilor rezulta pretul mai mare decat in cazul variantei anterioare(impozit direct asupra consumatorului)

3. Impozit indirect sub forma taxei speciale de consumatie efectul va fi acelasi ca in varianta 2 mecanismul fiind diferit: includerea impozitului in pret determina cresterea pretului, scaderea cantitatilor cerute si ajustarea corespunzatoare a ofertei.Optiunea pentru una dintre aceste categorii trebuie adoptata avand in vedere atat efectele obtinute asupra cantitatilor si preturilor dar si asupra randamentului fiscal sau echitatii. Din acest punct de vedere este preferata adesea varianta impozitului indirect, costurile fiind impartite intre producator si consumator.

11. Explicai mprejurrile i factorii determinani ai producerii efectului de venit sau de substituie (n cazul modificrii impozitelor pe venituri).

Impozitelor le este atribuit un rol important in ajustarea ofertei de munca a unei populatii date, mai ales prin impactul exercitat asupra optiunii indivizilor intre timpul de munca si timpul liber.Fundamentarea masurilor de stimulare a ofertei de munca prin politica impozitelor prodece efecte diferite asupra optiunii indivizilor intre timpul afectat muncii si timpul liber: fie un efect de venit(la o majorare a impozitului pe venit individul reactioneaza prin cresterea activitatilor productive, pt a-si spori venitul cel putin la nivelul anterior majorarii),fie un efect de substitutie(la majorarea impozitului individul reactioneaza prin reducerea activitatilor productive in favoarea timpului liber).

In general, teoria economica nu precizeaza care dintre cele doua efecte va predomina, insa studiile empirice efectuate au condus la urmatoarele concluzii: Efectul de substitutie depinde de cotele marginale de impozitare corespunzatoare diferitelor transe, in timp ce efectul de venit depinde de cota medie de impozitare

Coeficientii de substitutie si de venit sunt mai ridicati pentru femei decat pentru barbati si mai ridicati pentru persoanele in varsta decat pt cei tineri

Producerea unui efect sau a altuia depinde si de situatia familiala, din acest motiv , tratamentul la impunere al cuplurilor cu copii are un impact puternic asupra ofertei de munca

La niveluri scazute ale venitului predomina efectul de venit, in timp ce la niveluri medii de venit predomina efectul de substitutie

12. Opiuni de implicare a impozitelor n stimularea economisirilor firmelor.In ceea ce priveste optiunile de influentare a economisirilor prin politica impozitelor, daca ne referim la cele care vizeaza economisirile firmelor, se contureaza mai multe optiuni de politica fiscala orientata spre ajustarea amortismentelor si profitului nedistribuit, ca si componente principale ale economisirii firmelor.In primul rand se remarca posibilitatea exercitarii de influente corective prin regimul de amortizare fiscala. Daca este acceptat regimul de amortizare accelerata, firma poate beneficia de o economisire de impozit, pt ca amortismentele sunt acumultate intr-un ritm mai accentuat decat deprecierea economica a activelor. Aceasta economisire poate fi doar temporara daca utilizarea amortismentelor in finantarea investitiilor este discontinua sau permanenta in caz contrar.

In al doilea rand se releva posibilitatea influentarii profitului nedistribuit prin regimul de impozitare a profitului. In acest sens autoritatile publice pot opta intre diferitele variante posibile de impozitare a profitului, fiecare cu rezonante in planul economisirilor si investitiilor firmelor si anume:

Se aplica impozitul la intregul profit impozabi, inainte de a fi stabilite si repartizate dividentele

Se supune impozitului numai partea din profit care ia forma dividentelor, scutindu-se de impozit partea din profit ramasa la dispozitia societatii cu capital pentru reinvestire

Se supune impozitarii numai partea de profit care ramane la dispozitia societatii de capital, scutindu-se de impozit partea acordata ca dividente

Se impun separat profitul ramas la dispozitia societatii de capital si separat dividentele platire actionarilor.

Desi efectul de stimulare a economisirilor firmelor ar fi mai puternic in cazul celei de-a doua variante, in practica majoritatea tarilor au adoptat prima varianta.

13. Caracterizai creditul fiscal, sistemul draw-back i admisia temporar ca mecanisme de stimulare a exporturilor.Stimularea exporturilor este unul dintre cele mai importante obiective ale politicii economice a unei tari, literatura economica aratand ca aceasta ar fi o strategie de crestere economica fara inflatie, prin comparatie cu strategia bazata pe stimularea cererii interne.

Mecanismele de stimulare a exporturilor bazate pe impozite ocupa un loc insemnat in politicile de stimulare a exporturilor dintre cele mai practicate fiind: creditul fiscal pentru export, sistemul draw-back si admisia temporara. Pe langa politicile fiscale ce constau in conceperea si utilizarea de facilitati fiscale la impozitul pe profit si acordarea de scutiri de taxe vamale, o alta optiune posibila este utilizarea creditului fiscal. Acesta consta in amanarea platii impozitelor datorate de catre agentii economici care se angajeaza sa respecte anumite conditii impuse de guvern. La expirarea termenului pt care a fost amanata plata impozitelor se verifica modul in care obligatiile asumate au fost indeplinite, iar statul decide daca impozitul trebuie platit sau se renunta la incasarea lui. Renunatarea la incasarea impozitului, de obicei, incumba asumarea in continuare de catre exportatori a unor angajamente privind folosirea sumelor respective in dezvoltarea unor activitati legate de cresterea exporturilor sau/si crearea de noi locuri de munca. Creditul se poate stabili ca un procent din valoarea exporturilor realizate anual, iar printre conditii ar putea fi avute in vedere producerea si exportul de produse netraditionale, in special din ramuri industriale noi. De asemenea, apare ca o optiune a politicilor fiscale in scopul incurajarii exportului si certificatul de creditare a impozitelor, care ar da dreptul exportatorului sa beneficieze de o amanare a platii impozitelor indirecte aferente produselor exportate, pana la momentul in care acestia indeplinesc conditiile cerute pt a beneficia de reducerea unei parti din sumele datorate si scurtirea de plata a celeilalte parti. Un alt avantaj ala acestor certificate ar fi acela ca ele reprezinta hartii de valoare, liber negociabile pe piata financiara.

Sistemul draw-back este reprezentat de restituirea taxelor vamale platite. Principalul avantaj al acetui sistem consta in faptul ca elimina handicapul unei posibile majorari artificiale a preturilor de export si nu ridica obectii din partea partenerilor comerciali.Tot in scopul stimularii productiei destinate exportului mai poate fi folosita si admisia temporara, care consta in posibilitatea introducerii pe teritoriile vamale nationale a unor bunuri destinate productiei de export, fara plata taxelor vamale si a altor taxe de import. Admisia se poate acorda pe o perioada determinata cu posibilitatea de prelungire justificata in cazul aparitiei unor conditii sau situatii noi. Pt. a reduce evaziunea fiscala,o solutie ar fi acordarea admisiei numai pentru acele materii prime identificabile direct sau indirect. In plus se pot cere constituirea de garantii banesti pt a preveni incalcarea conditiilor impuse pt admisie. Acest sistem are marele avantaj de a asigura o independenta relativ ridicata a exportatorului. 14. Explicai, n baza reprezentrii grafice, impactul impozitelor indirecte asupra preurilor, consumului i produciei. Politica impozitelor este implicata in ajustarea macroeconomica prin imbunatatirea alocarii si realocarii resurselor in diferite sectoare de activitate, in sensul stimularii anumitor activitati. Se releva in acest sens rolul pe care taxele de consumatie l-ar putea indeplini in ajustarea stucturii economiei nationale prin impactul asupra pretului, consumului si productiei.

Daca presupunem ca asupra producerii si comercializarii unui bun se introduce o taxa de consumatie specifica, asezata la producator, ea va fi introdusa in pretul de vanzare fiind incasata de acesta(producator) dar virata apoi in bugetul public. Astefel preturile vor creste. Daca initial piata era in echilibru, ca urmare a introducerii impozitului, oferta se va echilibra cu cererea. Consumatorii vor plati dupa introducerea impozitului un pret mai mare decat pretul initial, iar producatorii vor ramane dupa virarea impozitului cu un pret mai mic decat pretul initial.Se observa deci ca sarcina fiscala suplimentara rezultata de introducerea impozitului este impartita intre consumator si producator. Repartizarea efectelor intre producatori si consumatori depinde de elasticitatea cererii si ofertei. La randul sau producatorul va incerca sa transfere aceasta sarcina fiscala asupra factorilor de productie, dimeniunile acestei translatii/transfer fiind invers proportional cu elasticitatea ofertei. De asemenea se observa ca in urma introducerii impozitului in ramura produsului respectiv productia scade,degajandu-se resurse ce se vor orienta spre alte activitati. Din acest motiv consideram ca practicarea taxelor generale pe vanzari cu o singura cota afecteaza mai putin alocarea resurselor intre sectoarele economiei nationale.

15. Opiuni de implicare a cheltuielilor publice n ajustarea externalitilor pozitive.Pentru a facilita alocarea cu eficienta sporita a resurselor statul poate interveni prin acordarea de subventii, fie consumatorilor sie producatorilor.

In cazul in care s-ar acorda consumatorilor o subventie efectul va fi majorarea cererii. Cantitatea si pretul de echilibru vor fi mai mari, alocarea resurselor pe piata bunului respectiv fiind acum in punctul optim.

In cazul in care s-ar acorda producatorului o subventie pe unitate de produs, piata se va echilibra la pretul care este mai mic decat corespunzator acordarii direct subventiei consumatorului.

Desi mecanismul de interventie este diferit rezultatul pt consumator este acelasi: in primul caz platesc pretul brut si pretul net iar in al doilea caz platesc pretul net. La fel si pt producator care in primul caz incaseaza pretul brut iar in al doilea caz pretul net la care se adauga subventia ajungand tot la pretul brut.

Analiza de mai sus a plecat de la premisa ca alocarea bunului cu externalitati pozitive ramane prioritar in sarcina mecanismelor pietei.

Optiunea pt una dintre variante trebuie sa ia in considerare atat efectele asupra cantitatilor si preturilor cat si alte criterii. In practica ar fi de preferat varianta subventionarii producatorului pt ca ar fi mai usor de administrat.

16. Modaliti de practicare a ajutoarelor sociale i implicaiile acestora.Pentru ca o politica fiscala in acest domeniu sa fie eficienta trebuie aleasa acea modalitate tehnica care pe de o parte sa asigure un venit minim necesar straiului decent a persoanelor defavorizate si pe de alta parte sa nu reduca incitatia pentru munca si productivitate a celor cu capacitate de munca, implicand totodata un effort financiar mai mic din partea bugetului public.O modalitate posibila de practicat este aceea de acordare de sume fixe pentru toate persoanele ale caror venituri se situeaza sub un plafon minim. Aceasta modalitate ar aduce efecte negative constand in faptul ca o persoana cu venit putin peste plafon ar fi tentata sa renunte la munca total sau partial, completansu-si venitul pe seama ajutorului. Mai mult, ar putea exista anumite persoane care avand un venit putin peste plafonul minim dar care neprimind ajutor social ar ajunge la un venit mai mic decat al celor care realizeaza venituri sub plafon dar primesc si ajutoare.

O a doua modalitate ar fi acordarea une sume determinata ca diferenta intre veniturile realizate si nivelul considerat minim. Aceasta modalitate nu este considerata stimulativa pt ca asigura acelasi venit tuturor pers cu venituri sub nivelul minim, chiar daca unele desfasoara activitati si realizeaza anumite venituri. De asemenea, ar produce efectul negativ al reducerii interesului pt munca atat pt pers cu venit putin peste limita cat si py cele cu venituri din munca sub plafonul minim.O a treia modalitate consta in acordarea unui ajutor regresiv pt toate persoanele al caror venit total , indiferent de provenienta se situeaza sub un plafon stabilit. Deci, o persoana care nu optine nici un venit ar beneficia de un ajutor egal cu venitul minim, insa pe masura ce persoana isi sporeste munca aducatoare de venituri, marimea ajutorului scade, dar intr-un ritm mai mic decat cel in care ar creste venitul din munca. O aemenea modalitate apare mai acceptabila prin faptul ca diminueaza efectele negative asupra muncii. Pe de alta parte, in comparatie cu celelalte doua modalitati, in acest caz efortul bugetar este mai ridicat.

17. Explicai, n baza reprezentrii grafice, impactul subveniilor asupra preurilor, consumului i produciei

Subventiile sunt cheltuieli publice, inscrise intr-un buget si dau loc unui varsamant de fonduri, au caracter discretionar si sunt afectate unui scop precis.Optiunile de ajustare macroeconomica prin intermediul subventiilor trebuie sa aiba in vedere nu numai impactul direct al subventiei asupra veniturilor si profitului interprinderii ci si cel indirect tansmis prin intermediul preturilor.

Daca se acorda o subventie producatorului in suma fixa, pt ca aceasta i-a fost acordata cu conditia practicarii de preturi mai mici, oferta se echilibreaza cu cererea. Astfel consumatorii vor plati un pret mai mic decat cel initial, iar producatorii vor incasa, adaugand subventia, un pret mai mare decat cel initial. Impactul subventiei asupra producatorului si consumatorului este data de raportul dintre diferenta de pret si marimea subventiei.

Pe seama efortului financiar al statului, consumatorii si producatorii inregistreaza plusuri de utilitate, respectiv profit, efectele favorabile fiind impartite intre producator si consumator in functie de elesticitatea cererii si ofertei.

Pe de alta parte se observa ca productia creste pe seama unor resurse suplimentare atrase din activitati. Se releva astfel rolul subventiilor ina justarea macroeconomica acestea antrenand procese de realocare a resurselor intre diferite ramuri si subramuri de activitate, favorizand ajustarea structurii economiei nationale si adaptarea acesteia la cerintele pietei interne si internationale.

18. Opiuni de stimulare a exporturilor prin subveniiO coordonata importanta a politicii de ajustare macroeconomica prin intermediul subventiilor o reprezinta conceperea si sprijinirea prin subventii a productiei pt export.Forma cea mai cunoscuta este a primei de export care stimuleaza producatorii in cresterea productiei vandute pe pietele externe, favorizeaza asigurarea unui numar sporit de locuri de munca, o mai buna valorificare a resursei nationale si obtinere de valuta care poate acoperi importurile.

Optiunile de politica fiscala vizeaza alegerea modalitatilor de subventionare a exporturilor fie direct prin acordarea primei de export in bani, fie indirect sub forma reducerii tarifelor la servicii publice oferite interprinzatorilor.

Prima de export poate fi stabilita fie ca suma fixa pe care o acorda statul pe unitatea de masura a productiei ce se exporta, fie ca diferenta intre pretul cel mai ridicat pe piata interna si pretul cel mai scazut care s-ar obtine pe piata externa. In acest fel se poate asigura exportatorului un venit suficient de mare care sa il stimuleze in sporirea vanzarilor la export.

Adoptarea deciziilor fiscale in acest domeniu trebuie sa tina cont de respectarea principiilor, regulilor si acordurilor de comert international.

Desi pe plan international aceste subventii sunt tot mai sanctionate si chiar interzise acele subventii care cauzeaza prejudicii tarilor importatoare, mai ales tarile in curs de dezvoltare continua sa foloseasca acest tip de subventii la export ca intrument al politicii fiscal bugetare de ajustare macroeconomica.19. Caracterizai excedentul bugetar ca economisire a sectorului public.Excedentul bugetar trebuie vazut ca o economisire a sectorului public, deoarece determina sporirea economiilor totale cu toate efectele de ajustare macroeconomica implicate de acestea.Excedentul bugetar semnifica diferenta dintre veniturile obisnuite si cheltuielile totale, atat de consum cat si de invenstitii spre deosebire de economisirea publica care este data de diferenta intre veniturile obisnuite si cheltuielile publice curente. Astfel constatam ca aportul sectorului public la formarea de capital in economie este mai ridicat decat ar arata o marimea excedentului bugetar.

Utilitatea conceptului de economisire publica este redusa, cel putin pt adoptarea unor decizii viabile de politica a soldului bugetar.

20. Cauze ale excedentului bugetar i opiuni de utilizare a acestuiaProgramarea si executarea de bugete excedentare poate avea urmatoarele cauze:

Realizarea unor venituri tranzitorii cu caracter nefiscal deosebit de mari

Mentinerea datoriei publice in limite sustenabile

Optiuni de utilizare:

Alocarea pentru consum Economisirea acestuia si rascumpararea anticipata a unei parti din datoria publica

Crearea de fonduri de rezerva

Acordarea de imprumuturi interne sau externe

Sustinerea dezvoltarii pietei financiare

21. Coninutul teoriei echivalenei ricardiene i implicaiile acesteiaConform teoriei echivalentei ricardiene, finantarea deficitului bugetar prin imprumuturi de stat anuleaza efectul expansionist al acestuia.Aceasta teorie afirma neutralitatea politicii bugetare pornind de la faptul ca imprumuturile de stat nu ar fi altceva decat impozite amanate.

Implicatiile teoriei constau in faptul ca daca deficitul bugetar nu exercita nici o influenta asupra cererii agregate, atunci singura situatie compatibila cu ocuparea deplina a fortei de munca ar fi cea de echilibru bugetar.Teoria se bazeaza pe multiple premise discutabile: rationalitatea si altruismul indivizilor, pietele de capital sunt perfecte, nu exista contrangeri de lichiditate, indivizii sunt omogeni, impozitele sunt in suma fixa.

O economie in echilibru la nivelul de ocupare deplina a fortei de munca se afla in constrast cu abordarea keynesista in cadrul careia folosirea deficitului bugetar este recomandata doar in situatii de dezechilibru economic si somaj persistent.

22. Explicai coninutul i implicaiile producerii efectului de eviciune (caracteristic finanrii nemonetare a deficitului bugetar, n doctrina neoliberal).Producerea efectului de evictiune ar fi posibila daca lansarea imprumutului de stat ar avea loc intr-o perioada de functionare normala a economiei, deturnand capitalurile private de la functia lor productiva spre consumul public si perturband functionarea mecanismului financiar-montare, ca si a celui economic in ansamblu.

Reducerea consumului si investitiilor private in detrimentul celor publice Efectul agregat este nul

Producerea sa in sfera consumului are la baza efectul asupra ratei dobanzii, imprumutul de stat determinand cresterea dobanzii.

23. Finanarea monetar a deficitului bugetar i implicaiile acesteiaFinantarea monetara a deficitului bugetar apare ca o optiune posibila doar in societatea moderna in care monedele cu valoare intrinseca au fost inlocuite cu semne monetare de tipul biletelor de banca care nu mai sunt confectionate din metal pretion.

Mecanismul emisiunii de moneda implica participarea institutului de emisune caruia Guvernul, confruntat cu dificultati financiare, ii poate solicita avansarea unei sume de bani, menite sa acopere golul de casa a Trezoreriei Publice, in schimbul unor inscrisuri emise de aceasta in numele Guvernului.

Impactul direct al finantarii monetare adeficitului bugetar rezida in influentarea conditiilor de echilibru monetar respectiv a concordantei intre masa monetara existenta in circulatie si nevoile circulatiei normale a bunurilor si serviciilor si indeplinirii celorlalte functii ale banilor, ca premisa a mentinerii puterii de cumparare a acestora.

Taxa prin inflatie- denumire data emisiunii de moneda pentru finantarea deficitului bugetar.

Desi prenzinta avantaje cum ar fi costurile directe reduse ale emisiunii, timpul scurt in care se pot mobiliza resursele, efectul de crestere a preturilor si declansarea sau accelerarea inflatiei face ca aceasta optiune de finantare a deficitului bugetar sa fie neviabila.

Economistii keynesisti admit ca finantarea deficitului bugetar prin monetizare este o metoda in principal inlationista si poate fi blamata.

Economistii monetaristi considera ca finantarea prin datorie a unui deficit se poate dovedi pe termen lung mai inflationista decat finantarea prin moneda.