Subiecte lucrare – Dreptul Securității Sociale

1. Definiți dreptul securității sociale și precizați elementele componente ale acestuia, identificând și deosebirile dintre cele două subramuri.

Dreptul securității sociale reprezintă o ramură autonomă de drept, ținând de sfera de aplicare a dreptului public, având ca scop principal securitatea economică a indivizilor.

Acesta cuprinde un ansamblu de norme juridice care reglementează atât relațiile de asigurări sociale, cât și pe cele de asistență socială.

Astfel, pentru definirea acestuia, se impune definirea celor două subramuri, după cum urmează:Asigurările sociale reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează modul în care asigurații

beneficiază de prestații le momentul ivirii riscurilor socialeAsistența socială reglementează modul în care cetățenii unui stat, afectați de anumite riscuri sociale

prevăzute în mod obligatoriu de lege, primesc prestații pentru a putea să mențină un anumit nivel de trai.

Deosebiri:a) asigurările sociale vizează prestații contributive care au la baza producerea unui anumit risc social,

pe când asistența socială implică prestații necontributive ce se acordă persoanelor aflate în stare de nevoie generată de lipsa unor mijloace de subzistență, fiind vorba de o finanțare acordată de stat

b) raporturile de asigurări sociale se nasc în legătură cu asigurarea materială de bătrânețe, boală, sau accident a persoanelor ce au calitatea de asigurat, ori altor persoane prevăzute prin lege, pe când raporturile de asistență socială se nasc în legătură cu acoperirea anumitor nevoi și au în vedere plata de ajutoare, alocații sau prestații în natură către acele persoane defavorizate, care se află în situații dificile din punct de vedere material. c) cu privire la subiecte, în raporturile de asigurări sociale, acestea sunt reprezentate întotdeauna de asigurat care este o persoană fizică, și stat, care acționează prin organele sale competente, pe când în cadrul raportului de asistență socială sunt reprezentate de persoana fizică în calitate beneficiar și stat, care acționează prin organele abilitate.

d) cu privire la conținut, raportul de asigurare socială este un raport comutativ, în timp ce raportul de asistență socială este unul unilateral. Astfel, raportul de asigurare socială se întemeiază pe dreptul asiguratului la indemnizația de asigurări sociale, corelativ cu obligația asiguratorului de a plăti prestația respectivă. În același timp, obligația asiguratului de a plăti contribuția de asigurări sociale corelativ cu dreptul asiguratorului de a pretinde plata respectivei contribuții. Raportul de asistență socială se întemeiază pe dreptul persoanei asistate social la prestațiile în bani sau în natură corelativ cu obligația statului de a acorda prestațiile stabilite de lege e) cu privire la temeiul legal, raportul de asigurare socială izvorăște de principiu, ex lege, în timp ce raportul de asistență socială izvorăște întotdeauna ex lege

f) În ceea ce privește raportul de asigurare socială, obiectul se constituie în prestații necontributive menite să asigure cetățeanului un nivel de trai la limita decenței.

2. Principiile sistemului public de pensii

Enumerare: unicității, egalității, solidarității sociale, obligativității, contributivității, repartiției, autonomiei, imprescriptibilității, incesibilității

3. Analizați principiul contributivității, al solidarității sociale și al repartiției ce guvernează sistemul public de pensii.

Principiul contributivității: fondurile de asigurări sociale se constrituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; deci, prestațiile de asigurări sociale se calculează în funcție de cpfntribuțiile plătite de către asigurați.

Principiul repartiției: pe baza acestuia fondurile realizate se redistribuie pentru plata obligațiilor ce revin sistemului public, conform legii. Altfel spus, toate veniturile obținute din contribuții sunt folosite numai pentru plata de asigurări sociale și asigurarea funcționării sistemului administrati.

Principiul solidarității sociale: participan’ii la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înșăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. Astfel, asigurații plătesc contribuții pentru asigurarea resurelor financiare plății prestațiilor către beneficiar pentru ca la rândul lor să beneficieze de aceste prestații prin plata contribuțiilor de către alți asigurați.

4. Identificați, clasificați și analizați asigurații sistemului public de pensii.

În sistemul public există două categorii de asiguraţi'.- persoane asigurate obligatoriu prin lege;- persoane asigurate facultativ.

Având în vedere că ne interesează doar corelaţia dintre contractul individual de muncă şi raportul de asigurări sociale, vom analiza dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, doar cu privire la asiguraţii care au calitatea de salariat.

Astfel, sunt asigurați obligatoriu, prin efectul legii:

I. salariaţii şi asimilaţii acestora: - persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de copfract individual de muncă, inclusiv soldaţii şi

gradaţii voluntari;- funcţionarii publici;- cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu

statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate în condițiile legii cu ale persoanelor salarizate

- persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata manriatnín^ precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu cele ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se asigură din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite în continuare şomeri;

IV. persoanele care realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management;b) membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale;c) persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice;d) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;e) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;

V.cadrele militare trecute în rezervă, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ale căror raporturi de serviciu au încetat, din dpmeniuî apărării naţionale, ordinii publice si siguranţei naţionale, care beneficiază de ajutoare lunare ce se asigură din bugetul de stat, £n condiţiile legii;

Prin introducerea ta sistemul public de pensii, în rândul asiguraţilor obligatoriu, a unei noi categorii de asiguraţi5, legiuitorul vizează atât contribuţii egale din partea acestora, dar şi creşterea gradúala a vastei standard de pensionare a personalului militar, pornind de la 55 de ani şi urmând a se ajunge în ianuarie 2030 până la vârsta de 60 de ani.

Evidenţa asiguraţilor sistemului public de pensii se ţine de Casa Naţională de Pensii, în baza unor documente depuse fie de angajator, fie de asiguraţi în mod direct

Pentru asiguraţii prevăzuţi la art 6 alin. 1 pct I, II, III şi V angajatorii, respectiv instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj, precum şi angajatorii din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţional sunt obligaţi să întocmească şi să depună declaraţia nominală de asigurare. Aceasta trebuie depusă lunar, în format electronic, la Casa Teritorială e Pensii Publice în a cărei rază teritorială îşi au sediul social, până la data stabilită de către Casa Teritorială de Pşpsii Publice, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei de raportare.Persoanele prevăzute la art. 6 alin. 1 pct IV, care au împlinit vârsta de 18 ani, sunt obligate să se asigure pe baza declaraţiei individuale de asigurare care trebuie depusă la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul sau reşedinţa asiguratului, în termen de 30 de zile de la încadrarea în situaţiile menţionate. Prin excepţie, acestora nu le incumbă obligaţia depunerii unei astfel de declaraţii dacă se regăsesc in situaţia de a beneficia de una dintre categoriile de pensii prevăzute de lege sau dacă se regăsesc în situaţiile prevăzute la pct. I, II, III și V.

Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sdciale o constituie venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia de asigurare. Venitul lunar asigurat pentru persoanele menţionate la art 6 alin. (1) este cel stabilit prin declaraţia individuală de asigurare şi nu poate fi mai mic decât suma reprezentând 35% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi mai mare decât valoarea corespunzătoare a de 5 ori câştigul salarial mediu brut. Dacă în perioada de asigurare în baza declaraţiei individuale de asigurare se aduc dovezi că există anumite perioade în care nu se realizează venituri, la cererea asiguratului sau din iniţiativa casei teritoriale de pensii, declaraţia poate fi suspendată şi, prin urmare, pentru perioadele respective de suspendare nu se vor percepe contribuţii.

Pentru perioadele pentru care se datorează contribuţii, termenul de plată a respectivelor contribuţii de asigurări sociale este lunar, dar nu mai târziu de ultima zi lucrătoare a lunii pentru care se face plata, Nedepunerea la termen a declaraţiei de asigurare constituie contravenţie şi se sancţionează conform legii.

Dacă persoana asigurată nu se mai încadrează în una din situaţiile prevăzute pentru asigurarea obligatorie trebuie să depună solicitarea de retragere în termen de 30 de zile, însoţită de unul din documentele justificative:

- radiere din Registrul Oficiului Comerţului;- contract de administrare sau management expirat;- încetarea calităţii de membru a asociaţiei familiale;- acte emise de Administraţia. Financiară sau Primărie;- expirarea autorizaţiei de desfăşurare a unei activităţi independente;- faliment;- contract individual de muncă etc.

Nedepunerea formularului-tip de retragere nu exonerează asiguratul de obligaţiile asumate prin declaraţia de asigurare. . ‘

Alin. (2) al art. 6 creează posibilitatea unei asigurări facultative atât pentru cei care nu au calitatea de asiguraţi obligatoriu, cât şi pentru cei care au această calitate dar doresc să îşi completeze venitul asigurat Pentru aceştia, stagiul de cotizare se evidenţiază tot de Casa Naţională de Pensii Publice în temeiul contractelor de asigurare socială şi a plăţilor efectuate în mod direct de către asiguraţii în mod facultativ.Prin urmare, se pot asigura în sistemul public de pensii, pe bază de contract de asigurare socială:

- persoanele care nu se încadrează în categoria asiguraţilor obligatoriu şi care doresc să se asigure;- persoanele care fac parte din categoria asiguraţilor obligatoriu şi care doresc să îşi suplimenteze

veniturile;- avocaţii, personalul clerical şi cel asimilat din cadrul cultelor recunoscute prin lege, neintegrate

în sistemul public.Contractul de asigurare socială se încheie în formă scrisă între persoana fizică interesată sau, după caiz,

tutorele, curatorul ori mandatarul acesteia desemnat prin. procura specială şi casa teritorială de pensii competentă, în funcţie de domiciliul sau reşedinţa persoanei. Odată încheiat contractul de asigurare socială, efectele sale încep a se produce din momentul înregistrării acestuia la casa teritorială de pensii, rezilierea sa putând avea lor la iniţiativa oricăreia dintre părţi. Nu se vor putea restitui contribuţiile de asigurări sociale

achitate în temeiul contractului reziliat, stagiul de cotizare aferent perioadelor contribufive urmând a fi avut în vedere în momentul valorificării dreptului la pensie.

11. Precizați categoriile de beneficiari ai pensiei de invaliditate și precizați în ce condiții se poate beneficia de o astfel de prestație.

Pensia de invaliditate reprezintă prestaţia de asigurări sociale de care poate beneficia asiguratul atunci când se produce riscul social asigurat, respectiv pierderea totală sau a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza:

- accidentelor de muncă şi bolilor profesionale; altfel spus, pensia de invaliditate se acordă persoanelor încadrate în muncă care, din cauza unor accidente de muncă survenite în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu ori din cauza bolilor profesionale şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă.

- neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;- bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătura cu munca.

În acelaşi timp, în condiţiile legii, beneficiază de pensie de invaliditate şi următoarele categorii de persoane:

- persoanele care au satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, au fost concentrate, mobilizate sau în prizonierat;

- elevii unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau studenţi ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;

- elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă ca urmare a accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

- persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi intr-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză.

Prin invaliditate se înţelege pierderea totala sau în mare măsură a capacităţii de muncă în mod definitiv sau pe o durată îndelungată de timp.

În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:- de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de

autîngrijire;- de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de

automgrijire;- de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul

putând sa presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

Astfel, pentru acordarea pensiei de invaliditate este necesară evaluarea capacităţii de muncă prin constatarea gradului de invaliditate de către medicul specializat în expertiza medicală a capacităţii de muncă, denumit şi medic expert al asigurărilor sociale. Pentru cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii militari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale încadrarea într-un anumit grad de invaliditate se realizează de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.

Pensia de invaliditate se stablește prin raportare la două cerințe esențiale care trebuie îndeplinite în mod cumilativ, și anume:

- încadrarea într-un anumit grad de invaliditate prin decizie medicală asupra capacității de munc- realizarea unui stagiu de cotizare efectiv la data emierii decizie medicale asupra capacității de

muncă.

Criteriile şi normele pe baza cărora se face. încadrarea în gradele I, II şi Ut de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. în principiu, încadrarea într-un anumit grad de invaliditate se face prin raportare la criterii de bază, cum ar ti natura, gravitatea, particularităţile şi evoluţia bolii, precum şi influenţa acesteia asupra capacităţii de muncă; posibilitatea de recuperare a capacităţii de muncă, ţinându-se seama de natura muncii prestate; elementele care pot conduce la agravarea bolii, în cazul continuării activităţii.

Beneficiază de pensie de invaliditate indiferent de stagiul de cotizare realizat următoarele categorii de asiguraţi:

- asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi din cauza neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

- persoanele care au satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, au fost concentrate, mobilizate sau în prizonierat;

- elevii unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau studenţi ai unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştLLor şi frmcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar;

- elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă ca urmare a accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

- persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză

12. Analizați gradele de invaliditate, identificând elementele distinctive ale fiecăruia în raport cu celelalte.

1. Cu privire la stagiul de cotizare:

Asiguraților care nu îndeplinesc condițiile de stagiu de cotizare li se acordă un stagiu potențial, determinat ca diferență întree stagiul complet de cotizare și cel efectiv realizat până la data acordării pensiei de invaliditate.

Prin urmare, persoanelor care și-au pierdu capacitatea de muncă din cauza unor boli obișnuite sau a unor accidente care nu au legătura cu munca încasrrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acorda acest stagiu potențial în condițiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă stagiul de cotizare în raport cu vârsta, conform dispozițiilor legale. Spre deosebire de aceștia, pensionarii încadrați în gradul II de invaliditate, stagiul potențial se acordă numai persoanelor care și-au pierdut total, sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza acciidentelor de muncă și bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei și SIDA:

2. Cu privire la posibilitatea de a cumula pensia cu veniturile provenite din activități profesionale

Pensionarii de invaliditate de Gradul I sau I nu pot cumula pensia cu salariul, spre deosebire de pensionarii de invaliditate de gradul III care au această posibilitate, indiferent de nivelul veniturilor realizate.

13. Care sunt beneficiarii pensiei de urmaș și precizați în ce condiții poate beneficia soțul supraviețuitor de această prestație.

Reprezintă prestaţia de asigurări sociale de care beneficiază urmaşii pensionarului sau asiguratului întreţinător de familie în cazul producerii riscului social asigurat, respectiv decesul acestuia. Astfel, au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş:a) până la vârsta de 16 ani;b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea

acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre

situaţiile prevăzute la lit a) sau b).Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte din cuantumul pensiei pentru limită de vârstă atunci când cel

decedat avea calitatea de pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, respectiv din cuantumul pensiei de invaliditate de gradul I în cazul în care decesul susţinătorului a survenit înaintea îndeplinirii condiţiilor pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă7.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte procentual din punctajul mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

- 50% - pentru un singur urmaş;- 75% - pentru 2 urmaşi;- 100% - pentru 3 sau mai mulţi urmaşi.

Procentul legal cuvenit persoanelor îndrepăţite se va calcula prin raportare la numărul urmaşilor care au formulat cerere, şi nu prin raportare la numărul celor rămaşi în pasivitate, prin nesolicitarea acordării în favoarea lor a pensiei de urmaş.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte. în cazul modificării numărului de urmaşi, recalcularea se va face procentual, în funcţie de numărul acestora.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. Dacă, însă, durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv cu 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş indiferent de vârsta, pe perioada în care este invalid de gradul I sau 11, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an. Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s- a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli ¿profesionale şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din salariul mediu brut pe economie. O modificare legislativa adusă Legii 19/2000 în prezent abrogată este aceea că dreptul la pensia de urmaş nu se mai recunoaşte în favoarea soţului supravieţuitor în cazul în care decesul susţinătorului a survenit ca urmare a tuberculozei, cu excepţia situaţiei în care aceasta este încadrată în categoria bolilor profesionale. Soţul supravieţuitor beneficiază de pensie de urmaş pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate prin nesolicitarea acordării în favoarea lor a penalei de urmaş. profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din salariul mediu brut pe economie. Soţul supravieţuitor care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din salariul mediu brut pe economie.

Atunci când soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie. Dacă s-a constatat că beneficiarul pensiei de urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile pentru încasarea acesteia, pensia se suspendă fără ca din oficiu casa de pensii să repună în plată pensia pentru limită de vârstă suspendată, deoarece sistarea acesteia s-a produs la cererea ^beneficiarului care a înţeles să opteze pentru cuantumul mai favorabil al pensiei de urmaş.