Biletul I

a) Principiul legalităţii în activitatea administraţiei publice.b) Privire istorică asupra evoluţiei contenciosului administrativ în România.

In conformitate cu prevederile art. 102 alin. 1 din Constitutie, Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a tarii si exercita conducerea generala a administratiei publice. Se poate afirma, deci, ca ratiunea fundamentala pentru care exista Guvernul este asigurarea materializarii liniilor directoare ale politicii interne si externe a tarii incorporate in programul de guvernare acceptat de Parlament, ceea ce in plan juridic se materializeaza in initierea de proiecte legislative, adoptarea de hotarari pentru aplicarea acestora, in a veghea ca toate autoritatile administratiei publice sa actioneze cu operativitate si profesionalism pentru respectarea Constitutiei si a legii. Acest principiu este consacrat si prin art. 2 din Legea administrafiei publice locale. Sistemul organizatoric numit administrate publica si activitatea purtand acelasi nume exista pentru a asigura eficienta existentei legilor, in consecinta este absolut necesara subordonarea fata de lege.

Termenul de contencios are ca origine verbul latin contendere care înseamna ,,a lupta”, exprimand astfel contradictorialitatea partilor aflate in lupta, respectiv a guvernantilor si guvernatilor, daca avem in vedere ca in sensul eel mai larg prin contencios administrativ se intelege totalitatea litigiilor dintre guvernanti si guvernati. In tara noastra institutia contenciosului administrativ a aparut in anul 1864 prin infiintarea Consiliului de Stat in cadrul puterii executive sub influenta modelului francez. Insa, in anul 1866, Consiliul de Stat a fost desfiintat, iar atributiile de contencios administrativ au trecut in competenta instantelor judecatoresti. Prin legile de organizare a Inaltei Curti de Casatie din 1905, 1910 si 1912, solutionarea litigiilor de contencios s-a putut face pe calea actiunii directe. Prin intermediul Constitutiei din 1923 principiul controlului judecatoresc asupra legalitatii actelor administratiei capata valoarea unui principiu constitutional. Contenciosul administrativ a fost desfiintat in 1948, prin Constitutia Romaniei din acel an prevazandu-se ca instantele judecatoresti puteau verifica legalitatea actelor administrative numai cand legea prevedea in mod expres acest lucru. In conformitate cu prevederile Constitutiei din anul 1965 principiul legalitatii actelor administrative a devenit principiu constitutional. Pe baza acestor prevederi constitutionale a fost adoptata Legea nr. 1 din 1967. Atat in practica judecatoreasca, cat si in doctrina administrativa s-a subliniat deosebirea calitativa a Legii

contenciosului administrativ nr. 29/1990, prima lege reglementand contenciosul administrativ de dupa evenimentele din decembrie 1989. fata de Legea nr. 1/1967. Potrivit dispozitiilor din Legea nr. 1/1967 erau exceptate de la controlul judecatoresc extrem de multe categorii de acte administrative. Desi, Legea nr. 29/1990 modificata prin Legea nr. 59/1993 a cuprins inca multe exceptii de la controlul judecatoresc al actelor administrative, totusi categoriile de acte administrative care pot face obiectul contenciosului administrativ s-au inmultit considerabil, mai ales prin folosirea unui concept nou cu privire la actul administrativ. prin includerea in contenciosul administrativ a actelor administrative de jurisdictie. Legea nr. 554/2004 este un pas pozitiv pe calea evolutiei reglementarii contenciosului administrativ in Romania, fiind clarificate numeroase aspecte care lipseau din Legea nr. 29/1990. dar, desigur, raman inca multe aspecte de imbunatatit.

Biletul IIa) Principiul ierarhiei în activitatea administraţiei publice.b) Reformarea contenciosului administrativ românesc prin legea 554/2004.

Exprimarea ,,Guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice" evoca existenta unor raporturi de drept administrativ intre Guvern si oricare alta autoritate a administratiei publice. Exista raporturi ierahice raporturide colaborare raporturi de tutela administrative. Un principiu nou, specific statelor democratice, este principiul general al activitatii Guvernului in realizarea sarcinilor politice si a celor administrative: principiul cooperarii cu organismele sociale interesate. Acest principiu are rolul de a garanta transparenta Guvernului.

Actuala lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004' fixeaza principalele repere in institutia juridica intitulata ,,contenciosul administrativ" astfel realizarea deplina a contenciosului administrativ prin puterea judecatoreasca este pasul cel mai important in materializarea principiului separatiei puterilor in stat. Astfel, Legea nr. 554/2004 imbina contenciosul de anulare cu contenciosiL de plina jurisdictie. Principiul separatiei puterilor in stat nu este considerat in conceptia Legii contenciosului administrativ ca o modalitate de izolare intre puterile statului, ci ca interdependent si control reciproc. Realizarea deplina a contenciosului administrativ prin puterea judecatoreasca trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: calitatea reclamantului, existenta vatamarii unui drept recunoscut de lege in favoarea reclamantului sau existenta vatamarii reclamantului intr-un interes legitim, conditia ca vatamarea dreptului sa fie urmarea unui act administrativ ilegal sau a nesolutionarii in termenul legal a unei cereri. In actiunea de contencios administrativ, calitatea reclamantului este conditionata, in primul rand, de capacitatea acestuia de a sta in justitie. Aceasta caracteristica a persoanei fizice este determinate de capacitatea civila a acesteia. A doua components definitorie a calitatii reclamantului este aceea de a avea calitate procesuala, adica de a avea recunoscut prin lege dreptul de a sta in instanta in nume propriu intr-un litigiu. Pentru a se putea plange impotriva administratiei printr-o actiune in justitie este necesar ca reclamantul sa fie vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau printr-un act administrativ ilegal. Autoritatea administrativa parata are obligatia sa respecte dreptul subiectiv al reclamantului pe care legea il recunoaste acestuia si sa realizeze conditiile necesare indeplinirii acestui drept. . Conform prevederilor Legii nr. 554/2004 trebuie dovedita existenta incalcarii unui drept subiectiv, sau este suficienta existenta incalcarii unui interes legitim pentru a determina actiunea in contencios administrativ. necesar pentru existenta calitatii procesuale active a reclamantului in procesul de contencios administrativ ca vatamarea dreptului ori interesului sau sa fi avut loc printr-un act administrativ ilegal sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri. In conformitate cu prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ

aceasta este o conditie esentiala, lucru subliniat de faptul ca inclusiv nesolutionarea in termenul legal a cererii referitoare la un drept recunoscut de lege, reprezinta o vatamare a dreptului acestuia.

Biletul III

a) Principiul revocabilităţii în activitatea administraţiei publice.

b) Trăsăturile actului juridic administativ.

Biletul IV

a) Principiul eligibilităţii în administaţia publică.

b) Condiţiile de valabilitate ale actelor administrative.

Biletul V

a) Funcţia de administrare a personalului în administraţia publică.

b) Conceptul de legalitate şi oportunitate în administraţia publică.

Biletul VI

a) Funcţia de garant al drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pe care o are administraţia publică.

b) Acte administrative atipice - tăcerea administraţiei.

Biletul VII

a) Administraţia publică şi separaţia puterilor în stat.

b) Actele administrative jurisdicţionale.

Biletul VIII

a) Norma de drept administrativ - trăsături caracteristice.

b) Contractele administrative - trăsături caracteristice.

Biletul IX

a) Raportul de drept administrativ - trăsături caracteristice.

b) Executarea contractelor administrative.

Biletul X

a) Izvoarele dreptului administrativ.

b) Inexistenţa actului administrativ - act administrativ atipic.

Biletul XI

a) Autonomia locală şi principiul subsidiarităţii ( Tratatul de la Lisabona).

b) Noţiunea de funcţie şi funcţionar public.

Biletul XII

a) Organizarea, constituirea şi funcţionarea consiliilor locale.

b) Teoria funcţionarului de fapt.

Biletul XIII

a) Atribuţiile şi regimul juridic al instituţiei primarului.

b) Drepturile funcţionarului public.

Biletul XIV

a) Răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici.

b) Noţiunea de proprietate publică şi domeniu public.

Biletul XV

a) Regimul juridic al proprietăţii publice .

b) Existenţa vătămării unui drept sau interes recunoscut de lege în favoarea reclamantului - condiţie de folosire a acţiunii în contenciosul administrativ.

Biletul XVI

a) Regimul juridic al domeniului public.

b) Calitatea reclamantului – condiţie de folosire a acţiunii în contenciosul administrativ.

Biletul XVII

a) Regimul juridic al proprietăţii private în raport cu proprietatea publică.

b) Vătămarea dreptului pretins să fie urmare a unui act administrativ sau a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri – condiţie de folosire a contenciosului administrativ.

Biletul XVIII

a) Moduri generale de constituire a domeniului public.

b) Procedura prealabilă în contenciosul administrativ.

Biletul XIX

a) Moduri speciale de constituire a domeniului public.

b) Instanţele judecătoreşti competente în contenciosul administrativ.

Biletul XX

a) Administrarea domeniului public.

b) Excepţia de nelegalitate în acţiunea de contencios administrativ potrivit legii 554/2004.