SUBIECTE /,&(1 $ -20 20 · Disciplina: PEDOLOGIE 1. Metodologia de elaborare a studiilor pedologice...

1

FACULTATEA DE HORTICULTURA

SPECIALIZĂRILE: HORTICULTURĂ Departamentul: Ştiinţa Plantelor

Disciplina: Fiziologie vegetală

SUBIECTE LICENŢA-2020

1. Care este membrana citoplasmatică a celulei vegetale: a. cuticula? b. plasmalema? c. rizoderma?

2. Plastidele pot fi: a. plasmodesme? b. ergastoplasmă? c. cloroplaste?

3. Condriozomii au rol în:

a. respiraţie? b. absorbţia apei? c. fotosinteză?

4. Osmoza este fenomenul fizic prin care are loc:

a. sinteza proteinelor? b. absorbţia elementelor minerale? c. absorbţia apei?

5. Plasmoliza celulei are loc într-o soluţie: a. hipotonică? b. izotonică? c. hipertonică?

6. Zonele vârfului rădăcinii sunt: a. vârful vegetativ?

b. rizoderma? c. zona perilor absorbanţi?

7. Concentraţia sucului vacuolar al perişorilor absorbanţi poate fi: a. hipotonică? b izotonică? c. hipertonică?

8. Care sunt forţele fiziologice care determină urcarea apei în plante? a. presiunea radiculară? b. imbibiţia?

c. forţa de capilaritate

2

9. Care sunt fazele transpiraţiei stomatale?

a. eliminarea apei din membranele celulei mezofilului în spaţiile interne? b. absorbţia apei in spaţiile intercelulare? c. difuziunea vaporilor din spaţiile interne în atmosferă? 10. Care sunt factorii externi ca influenţează transpiraţia?

a. temperatura aerului? b.poziţia stomatelor? c. umiditatea relativă a aerului? 11. Fotosinteza este:

a. procesul prin care plantele verzi sintetizează substanțe organice? b. procesul fiziologic de eliminare a CO2 prin frunze? c. procesul fiziologic de eliminare a O2 prin frunze ?

12 Ultrastructura cloroplastului cuprinde: a. creste mitocondirale? b. grana? c. oxizomi? 13. Clorofila conţine atomi de: a. Fe? b. Mg? c. N?

14. Saponificarea este reacţia clorofilei cu: a. acizi? b. hidroxizi? c. săruri? 15. Factorii externi care influenţează fotosinteza sunt: a. specia? b. lumina

c. compoziţia în CO2

16. Care sunt etapele de creştere celulară? a. apicală? b. elongaţia? c. intercalară?

17. Acţiunea directă a luminii asupra creşterii plantelor se manifestă prin: a. termoperiodism? b. fotoperioadă? c. sursă de energie în sinteza substanţelor organice? 18. Hormonii stimulatori de creştere sunt: a. acid abscisic? b. citochinine? c. retardanţi?

3

19. Auxinele stimulează: a. creşterea frunzelor? b. diviziunea celulară? c. rizogeneza? 20. Acidul abscisic a fost identificat cu: a. zeatina? b. dormina? c. auxina? 21. Care sunt operaţiile tehnologice bazate pe dominanța apicală: a. copilitul?

b. cârnitul? c. tăierile?

22. Cei mai utilizaţi retardanţi sunt: a. ABA? b. Alar? c. GA3? 23. Dezvoltarea florală constă în: a. apariţia primordiilor florale? b. formarea androceului? c. extensia primordiilor florale? 24. Factorii trofici ai înfloririi sunt: a. conţinutul de auxine? b. conţinutul de gibereline? c. conţinutul de glucide? 25. Principala sursă de auxină din floare este reprezentată de: a. petale? b. pistil? c. sepale? 26. Care este hormonul implicat în iniţierea florală? a. acid abscisic? b. florigen? c. paclobutrazol? 27. Determinismul trofic al vernalizării presupune: a. o intensă activitate enzimatică? b. sintetizarea unui hormon specific? c. creşterea nivelului giberelinelor endogene? 28. Fotoperiodismul este controlat de:

a. lumina galbenă? b. lumina albastră? c. lumina roşie?

4

29. În timpul maturării, în fructele cărnoase se acumulează: a. amidon b. glucoză c. lipide

30. Fructele mature conţin pigmenţii: a. clorofilă a? b. alcaloizi? c. antociani?

Titular disciplină

Prof.dr. CARMENICA DOINA JITĂREANU

Întrebări și răspunsuri pentru examenul de licenţă sesiunea iunie 2020

Disciplina: PEDOLOGIE

1. Metodologia de elaborare a studiilor pedologice ( I.C.P.A. – 1980), indica ca principali

indicatori pedomorfologici utilizati in descrierea unui profil de sol:

a. Orizontul pedogenetic, grosimea orizontului, culoarea matricei şi a petelor. b. Textura, structura, prezenta scheletului, volumul edafic util, neoformaţiunile, incluziunile. c. Umiditatea, consistenţa, plasticitatea, adezivitatea, tipul de humus, profunzimea solului. 2. Ce se intelege prin profil de de sol:

a. Succesiunea de orizonturi pedogenetice desfasurate pe adâncime, respectiv de la suprafaţa terenului şi până la roca de solificare, sau materialul parental nealterat, sau până la apa freatică acolo unde este cazul. b. Aspectul morfologic pe care il prezintă solul in secţiune transversală naturală, incepând de la suprafaţa şi până la nivelul materialului parental sau a rocii generatoare de sol.

c. Modificarile suferite de mineralele şi rocile iniţiale sub acţiunea diferitelor tipuri de

metamorfism.

3. Care este importanţa unui profil de sol ?

a. Descrierea morfologică a profilului de sol, precum şi studiul orizonturilor pedogenetice din care acesta este alcătuit, are o mare însemnătate teoretică şi practică, sub aspectul determinării şi descrierii însuşirilor de bază ale solului şi de evidenţierea unor aspecte referitoare la geneză, evoluţie, ameliorare şi utilizare optimă a acestuia.

b. Profilurile de sol nu conţin elementele de bază pentru determinarea însuşirilor solurilor dintr-o unitate cartografică

c. Profilul de sol reprezintă cel mai important criteriu în stabilirea originii şi evoluţiei solului.

4. Caracterizarea şi descrierea unei unităţi teritoriale de sol se realizează cu ajutorul :

a. Profilurilor principale de sol,

b. Profilurilor principale, profilurilor secundare, profilurilor de control.

c. Profilurilor de control.

5. Profilurile principale de sol conţin elementele de bază pentru determinarea însuşirilor solurilor din respectiva unitate cartografică şi au următoarele dimensiuni:

a. O adâncime cuprinsă între 1,00 şi 1,20 m

b. O adâncime de 0,50 - 0,70 m

c. 2 m lungime, 1 m lăţime şi 2 m adâncime. 6.Profilul de sol este constituit numai din:

a. Orizonturi organice.

b. Orizonturile minerale

c. Atât din orizonturi organice cât şi minerale

7. Alterarea este un proces de natură:

a. Fizică

b. Fizico – chimică

c. Chimică.

8. Alterarea rocilor şi mineralelor poate avea loc:

a. În urma dezagregării. b. Concomitent cu dezagregarea. c. Alterarea este favorizată de dezagregare şi este cu atât mai intensă cu cât mărunţirea este mai avansată, realizându-se o suprafaţă mai mare de contact cu agenţii externi de alterare.

9. Care sunt principalii agenţi care intervin în alterare:

a. Apa, gazele (O2, CO2), sărurile, acizii organici şi anorganici, temperatura, lumina, rădăcinile plantelor. b. microorganismele.

c. factorul antropic.

10. Oxidarea poate avea loc:

a. Într-un mediu aerat, elementele chimice din minerale se pot combina cu oxigenul.

b. Câştig de hidrogen sau trecerea unui oxid cu valenţă superioară într-un oxid cu valenţă inferioară.

c. Prin pierdere de hidrogen.

11. Prin Hidratare chimică are loc:

a. Fixarea apei în reţeaua cristalină a mineralelor sub formă moleculară, ca apă de cristalizare. b. Fixarea dipolilor de apă la suprafaţa mineralelor mărunţite prin dezagregare, (care au la suprafaţă valenţe libere).

c. Fixarea apei în reţeaua cristalină a mineralelor sub formă de grupe hidroxifenolice, ca apă de constituţie. 12. Prin carbonatare se inţelege:

a. Procesul de alterare chimică întâlnit frecvent în sol şi are loc în prezenţa dioxidului de carbon, prezent în apă şi în aerul din sol. b. Procesul prin care sărurile se descompun, în prezenţa apei ((sub formă de H+ şi OH-) în

acizii şi bazele componente.

c. Procesul fizico-mecanic sau biomecanic în urma acţiunii căruia, rocile şi mineralele iniţiale suferă o fragmentare în particule de diferite mărimi, fără ca materialul mărunţit să sufere transformări chimice.

13. Care este cantitatea de apă necesară plantei pentru formarea unui gram de materie vegetală:

a. Între 220 g şi 1000 g.

b. Între 100 şi 220 g

c. Peste 1000 g.

14. În cazul solurilor nesaturate, apa se găseşte sub formă:

a. peliculară continuă în jurul particulelor de sol, fiind reţinută de forţe de gravitaţie.

b. peliculară continuă în jurul particulelor de sol, fiind reţinută de forţe capilare sau de forţe de menisc.

c. peliculară continuă în jurul particulelor de sol, fiind reţinută de forţe capilare sau de forţele osmotice.

15. După eliminarea apei din porii necapilari ai solului, apa este menţinută datorită forţelor capilare în porii capilari ai acestuia. Reţinerea şi mişcarea apei în capilare este determinată de:

a. Deficitul de presiune ce se creează în capilarele solului, deficit definit prin relaţia lui Laplace:

rp

2

b. De forţele de adsorbţie care se manifestă datorită caracterului dipolar al moleculelor de apă care sunt atrase la suprafaţa particulelor de sol unde există sarcini electrice libere.

c. Datorită presiunii osmotice ridicate apa din solurile bogate în săruri solubile este reţinută puternic.

16. Valorile convenţionale exprimate în procente ale masei de apă în raport cu masa solului uscat poartă denumirea de indici hidrofizici ai solului. Aceştia sunt reprezentaţi prin:

a. Coeficientul de higroscopicitate, coeficientul de ofilire, capacitatea pentru apă în cîmp, capacitatea de apă utilă, şi capacitatea totală pentru apă.

b. Indicele de ariditate, indicele de diferenţiere texturala, coeficientul de ofilire, echivalentul umidităţii.

c. Porozitatea de aeraţie, capacitatea calorică, conductivitatea termică, capacitatea exotermică şi endotermică.

17. Ansamblul proceselor de pătrundere, de mişcare şi reţinere, de consum şi pierdere a apei din sol, constituie regimul de apă în sol. Regimul de apă, numit şi regim hidric sau regim hidrologic al solului, depinde de cantitatea de apă ce a pătruns în sol şi de aceea pierdută din sol. La ce face referire regimul hidric periodic exudativ.

a. Este caracteristic pentru solurile formate în condiţii climatice cu deficit accentuat de umiditate (stepa şi silvostepa extremă), dar la care apa freatică se găseşte tot timpul anului la o oarecare profunzime în profilul solului; umezeşte baza profilului de sol şi determină gleizarea lui (soluri freatic umede gleizate şi profund salinizate).

b. Se întâlneşte la solurile semigleice, unde la baza profilului gleizarea este foarte puternică. Franja capilară ajunge uneori la suprafaţa solului.

c. Se întâlneşte la solurile mlăştinoase, la care oglinda apei freatice ajunge

aproape sau la suprafaţa solului.

18. Apa de gravitaţie.

a. Este reţinută în capilarele aflate în legătură cu apa freatică. Se formează prin ridicarea apei freatice în porii capilari.

b. Este apa liberă nereţinută de forţele capilare, care se scurge mai mult sau mai puţin repede în profunzime datorită forţei de gravitaţie.

c. Această apă este reţinută foarte puternic (10.000 Atm.) nu se mişcă sau se mişcă foarte lent (de la peliculele mai groase către peliculele mai subţiri sau sub formă de vapori).

19. Textura solului face referire la:

a. modul de dispunere a fractiunilor granulometrice cu diametrul de pâna in 2 mm in

elemente structurale de sol.

b. Procentul fractiunilor granulometrice cu diametrul de pâna in 2 mm care intervin in definirea unei probe de sol.

c. Procentul fractiunilor granulometrice cu diametrul de peste 2 mm care intervin in

definirea unei probe de sol.

20. De ce diametrul maxim de 2,0 mm al particulelor elementare al părţii fine a solului, este considerat ca limită de separaţie între pământul fin şi scheletul solului ?

a. Deoarece la această dimensiune, capacitatea materialului de reţinere a apei este ridicată, pe fondul unei permeabilităţi scăzute pentru apă şi aer.

b. Deoarece la stabilirea grupelor de particule granulometrice sunt utilizate diferite

sisteme de clasificare..

c. Deoarece la această dimensiune, capacitatea materialului de reţinere a apei este scăzută, pe fondul unei permeabilităţi mărite pentru apă şi aer.

21. Diferenţierea texturală pe profil este exprimată cantitativ, prin:

a. Raportul acizi huminici – acizi fulvici.

b. Indicele de diferenţiere texturală, notat cu simbolul Idt. c. Diagrama texturală.

22. Prin diferenţierte texturală, se înţelege:

a. Creşterea conţinutului de argilă, însoţită sau nu de trecerea la o textură mai fină. b. Prezenţa pe profil a materialului scheletic.

c. Schimbarea speciei texturale pe adâncimea profilului.

23. Ce fel de proprietate este textura solului şi cum influenţează aceasta asupra solului ?

a. Textura solului este cea mai importantă proprietate chimică a solului. Nu are influenţă asupra porozitaţii totale (capilară şi necapilară), structurii (formare şi caractere); higroscopicitatăţii şi coeficientul de ofilire, permeabilităţii pentru apă şi aer, capacităţii de reţinere şi cedare a apei, absorbţiei apei şi a ionilor, capacităţii de schimb cationic şi a proceselor biochimice datorate activităţii microorganismelor.

b. Textura solului este cea mai importantă proprietate fizică a solului. Solul se comportă diferit faţă de apă, aer, căldură, pătrunderea rădăcinilor, activitatea microorganismelor, reţinerea elementelor nutritive, reacţia la îngrăşăminte şi amendamente, etc. c. Textura solului este cea mai importantă proprietate fizică a solului. Cu ajutorul texturii, cunoscând cerinţele plantelor cultivate se poate aprecia cel mai indicat mod de folosinţă al solului, stabilindu-se măsurile agrotehnice, agrochimice şi ameliorative optime , de tip: irigaţii, desecări, drenaje, etc.

24.Care este cea mai favorabilă clasă de textură din punct de vedere a fertilităţii naturale a unui sol ?

a. Textura fină ( argiloasă).

b. Textura grosieră ( nisipoasă).

c. Textura medie ( lutoasă).

25. Procesul de salinizare determină o acumulare la nivelul unor orizonturi din cadrul profilului de sol a:

a. Constituenţilor proveniţi din eluvierea orizonturilor supraiacente, respectiv îmbogăţirea orizonturilor subiacente în constituenţi proveniţi din eluvierea orizonturilor superioare ale profilului de sol.

b. Determină manifestarea pe profil a proceselor de reducere şi a celor de oxidare, cu

reducerea compuşilor de fier şi mangan, pe fondul unei mobilizări şi concentrări accentuate pe feţele sau în interiorul elementelor structurale, la nivelul porilor, în lungul fisurilor şi a canalelor de rădăcini.

c. Determină o acumulare la nivelul unor orizonturi din cadrul profilului de sol a sărurilor uşor solubile (NaCl; Na2SO4; Na2CO3; MgCl2; MgSO4). 26. Prezenţa apelor freatice mineralizate situate la adâncime critică sau subcritică, sau evoluţia solului pe material parental salifer (marne sarmaţiene salifere), favorizată de climatul arid şi / sau semiarid şi de relieful plan şi / sau depresionar, determină apariţia pe profil a orizonturilor de tip:

a. sa şi sc.

b. Am şi Ame.

c. Bt şi Btna.

27. Orizontul sa are o acumulare de săruri solubile:

a. De peste 1,0 g% pentru sărurile anionului Cl- şi de peste 1,5 g% pentru sărurile anionului SO42-. b. Evidenţiază un conţinut de 0,1-1,0 g/% pentru sărurile anionului Cl- şi între 0,15- 1,5

g% pentru sărurile anionului SO42- .

c.Are un conţinut de sub 0,1 g/% pentru sărurile anionului Cl- şi de sub 0,15 g% pentru sărurile anionului SO4

2- .

28. Cantitatea de săruri acumulată în soluţia solurilor fertile, atinge un maxim de: a. 5 – 15 g/l, corespunzător unei presiuni osmotice de maxim 2-3 atmosfere. b. În solurile saline, concentraţia sărurilor poate ajunge la 140-400g/l, corespunzător unei presiuni osmotice de 30-50 atmosfere, ceea ce face imposibilă creşterea şi dezvoltarea plantelor.

c. Cantitatea de săruri acumulată în soluţia solurilor fertile, atinge un maxim de 140-400

g/l, corespunzător unei presiuni osmotice de 30-50 atmosfere, ceea ce face posibilă creşterea şi dezvoltarea plantelor.

29. Procesul de sodizare, sau alcalizare este cunoscut ca un proces tipic de formare a

solurilor de tip:

a. Solonceac.

b. Gleiosol.

c. Soloneţ.

30. Prin sodizare, la nivelul complexului adsorbtiv are loc o :

a. O îndepărtare a CaCO3, o debazificare a complexului coloidal şi o acidifiere a solului,

cu formare de orizonturi sărăcite în componenţi eluviaţi, respectiv orizonturi eluviale. În funcţie de intensitatea de manifestare a eluvierii, se evidenţiază pe profil, orizonturi de tip El, Ea, Es.

b. Inlocuire a ionilor de Ca2+ şi Mg2+ cu ioni de Na+, determinînd formarea orizontului ac (Na/T% =5-15%), sau a orizontului na (Na/T% >15%).

c. Eluvierea sescvioxizilor de fier şi aluminiu (Fe2O3, Al2O3), rezultaţi prin alterarea silicaţilor primari, care sunt desfăcuţi în silice şi sescvioxizi, cu formarea unui orizont caracteristic de eluviere, respectiv Es, de culoare cenuşiu deschis (albicios).

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

DISCIPLINA ENTOMOLOGIE

TEST GRILĂ LICENŢĂ 2020

1. Cea mai mică dimensiune a corpului insectelor este: a. 4-6mm

b. 0-2mm c. 1-3mm

2. Corpul insectelor este alcătuit din: a. 21 segmente la toate insectele

b. 21 de segmente la insectele aflate în stadiul embrionar c. 12 segmente.

3. Prezintă apendici următoarele segmente ale capului: a. antenal și intercalar b. acron și mandibular c. maxilar și labial

4. Forficula auricularia și Gryllotalpa gryllotalpa prezintă cap de tipul: a. ortognat

b. prognat c. hipognat

5. Antenele setiforme se întâlnesc la insectele din următoarele familii: a. Blattidae și Tettigoniidae b. Carabidae și Chrysmelidae

c. Tenebrionidae și Elateridae.

6. Sunt piese compuse:

a. labrum și maxilele

b. mandibulele și labium

c. maxilele și labium.

7. Mentumul este o componentă a: a. mandibulei și maxilei b. labiumului și labrumului c. labiumului

8. Tarsul este alcătuit din: a. un singur articol la insectele inferioare

b. 3-5 articole la majoritatea insectelor superioare c. 4 articole la toate insectele

9. Empodium se prezintă sub formă de: a. o prelungire în formă în formă de lob

b. o prelungire în formă de păr c. două prelungiri în funcție de lobi

10.Aripi denumite hemielitre se întâlnesc la insectele din ordinul:

a. Orthoptera

b. Heteroptera c. Trichoptera

11. Stigmele se găsesc: a. doar pe abdomen

b. doar pe torace

c. pe abdomen, mezo și metatorace.

12. Reproducerea sexuată mai poartă și denumirea de:

a. gamogenetică

b. amfigonică c. partenogenetică

13. A doua etapă a dezvoltării insectelor poartă denumirea de: a. postembrionară b. embrionară c. postmetabolă

14. Dezvoltarea embrionară poate avea o durtă maxima de: a. 9 luni

b. 8-12 ore

c. până la 2 ani

15. Majoritatea insectelor sunt:

a. ovovivipare

b. ovipare c. vivipare

16. Oul are dimensiuni cuprinse între:

a. 1-3mm

b. 0,5-4mm

c. 0,1-7mm

17. Nimfa se întâlnește la insectele cu dezvoltare: a. Holometabolă

b. Holometabolă și heterometabolă

c. Heterometabolă

18. Durata dezvoltării larvare este de: a. 3-4 zile până la 10-17 ani b. 3-4 zile până la 11-12 luni

c. 3-4 zile până la 3-4 ani

19. Poartă denumirea de viermi sârmă larvele de tip: a. melolontoid

b. elaterid c. carabid

20. Larvele eucefale mai poartă și denumirea de tip: a. antomiid

b. curculionid

c. buprestid

21. Pupa liberă se întâlnește la: a. coleoptere, himenoptere, etc. b. lepidoptere

c. majoritatea dipterelor

22. Insectele în stadiul de adult pot trăi: a. 32-58 minute, până la maxim 1-2 ani

b. maxim 1-2 ani

c. până la maxim 12-15 ani.

23. Insectele bivoltine prezintă: a. o generație pe an

b. o generație la mai mulți ani c. o generație la doi ani

24. Prezintă un ciclu biologic deosebit : a. afidele b. speciile de coleoptere

c. dipterele

25. Activitatea vitală a insectelor are loc la temperaturi cuprinse între: a. 20-30°C

b. 5- 40°C c. 0-40 °C

26. Subzona optimă este cuprinsă între: a. pragul biologic inferior și pragul de prolificitate

b. optimul termic și pragul biologic superior c. pragul de prolificitate si optimul termic

27. Insectele xilofage se hrănesc cu: a. frunze

b. lemn sau scoarță c. semințe

28. Insectele oligofage se hrănesc cu specii de plante apartinând la:

a. la o singură specie

b. diferitelor familii botanice

c. o familie sau câtorva familii înrudite

29. Insectele necrofage se hrănesc: a. parazitând organisme vii

b. cu excrementele diferitelor specii de animale

c. cu cadavrele animalelor

30. Insectele harpactofage sau prădătoare se hrănesc cu: a. hrană vie b. cu excrementele diferitelor specii de animale

c. cu cadavrele animalelor

31. Aphis pomi face parte din:

a. ordinul Homoptera, familia Aphididae b. ordinul Homoptera, familia Eriosomatidae

c. ordinul Lepidoptera, familia Psyllidae

32. Adulții speciei Epicometis hirta au dimensiunile corpului cuprinse între: a. 6-9mm

b. 9-12mm c. 20-25mm

33. Hyphantria cunea iernează în stadiul de: a. ou

b. larvă

c. pupă

34. Fluturii speciei Cydia pomonella au în anvergură: a. 15-22mm b. 10-15mm

c. 30-35mm

35. Specia Cydia pomonella prezintă : a. două generații pe an, uneori și a treia b. o generație pe an

c. o generație la 3-4 ani

36. Phyllonorycter blancardella face parte din ordinul:

a. Diptera

b. Lepidoptera c. Odonata

37. Phyllonorycter blancardella este dăunător prin atacul la: a. fructe

b. frunze c. rădăcini

38. Sciaphobus squalidus este un dăunător: a. monofag

b. polifag c. oligofag

39. Sciaphobus squalidus atacă: a. mugurii b. scoarța

c. rădăcinile

40. Anthonomus pomorum poartă denumirea populară de: a. Gândacul florilor

b. Gărgărița florilor de măr c. Gândacul ulmului

41. Larva speciei Anthonomus pomorum este :

a. polipodă b. oligopodă

c. apodă.

42. Quadraspidiotus permiciosus prezintă?

a. o generație pe an

b. 2-3 generații pe an, în mod frecvent 2 generații c. o generație la mai mulți ani

43. Quadraspidiotus permiciosus este o specie

a. monofagă

b. care atacă peste 200 de specii de plante c. preferă mărul, părul, cireșul

44. Femela aripată a speciei Eriosoma lanigerum prezintă lungimea corpului de: a. 5-6mm

b. 1,9-2,1mm

c. 1,8-2,3mm

45. Eriosoma lanigerum este o specie :

a. anholociclică b. holociclică

c. care are ca plantă gazdă primară ulmul american, iar ca plantă gazdă secundară mărul

46. Phylloxera vastatrix face parte din ordinul:

a. Lepidoptera

b. Homoptera c. Hymenoptera

47. Forma galicolă a speciei Phylloxera vastatrix atacă: a. frunzele b. florile

c. rădăcinile

48. Ciclul complet al speciei Phylloxera vastatrix se prezintă sub: a. 2 forme morfologice

b. 4 forme morfologice c. 3 forme morfologice

49. Lobesia botrana este dăunător prin:

a. adulți b. larve c. adulți și larve

50. Eupoecilia ambiguella prezintă: a. 2 generații pe an b. O generație pe an

c. 3 generații pe an

Titular disciplină, Prof. univ. dr. Tălmaciu Mihai

1

U.S.A.M.V. IAȘI FACULTATEA DE HORTICULTURĂ SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ DISCIPLINA: LEGUMICULTURĂ

TEST GRILĂ

PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ, SESIUNEA IUNIE 2020

1. Insuficiența luminii la plantele legumicole determină: a. alungirea plantelor și scăderea rezistenței la secetă;

b. prelungirea perioadei de vegetație și atacul bolilor; c. grăbirea fructificării și acumularea de glucide.

2. Ca exemple de plante legumicole de zi scurtă sunt: a. castraveții, pepenii și fasolea;

b. fasolea, mazărea și varza; c. mărarul, castraveții și ceapa.

3. Plantele de zi lungă s-au format în zonele: a. temperate ale Globului;

b. în zonele tropicale; c. în oricare din zonele Globului.

4. Reacția fotoperiodică poate fi învinsă prin: a. tratamente cu temperaturi ridicate sau scăzute ori prin folosirea giberelinei; b. reglarea regimului de iluminare și/sau tratamente cu giberelină; c. folosirea gametocidelor și a erbicidelor.

5. Asigurarea măririi intensității luminii la plantele legumicole este practicată prin: a. amplasarea culturii, epoca de înființare și desimea plantelor;

b. tratamentele cu substanțe bioactive; c. lucrări de selecție a plantelor performante.

6. Temperatura optimă pentru creșterea vegetativă este de 22°C pentru speciile: a. ardei, ceapă ceaclama și pepeni; b. tomate, ardei și fasole;

c. varză, ridichi și hrean.

7. Temperatura optimă în faza de fructificare este de 32°C la speciile: a. spanac, salată, varză; b. pepeni verzi și sfeclă roșie; c. castraveți și pepeni galbeni.

8. Cele mai rezistente plante legumicole la frig, în zona noastră de cultură, pot fi considerate următoarele specii: a. sparanghel, ștevie, cartof; b. ceapa, salată, spanac; c. sparanghel, revent, hrean.

2

9. Sunt considerate ca rezistente la căldură speciile: a. varza, castraveții și ceapa; b. castraveții, pepenii verzi și pepenii galbeni; c. tomatele, mazărea și fasolea.

10. Plantele de varză, dacă sunt bine călite, rezistă la temperaturi de până la: a. minus 12°C;

b. minus 18°C; c. minus 25°C.

11. Ca măsuri de reducere a excesului de temperatură la culturile legumicole pot fi amintite: a. umbrirea, mulcirea cu folie, reducerea excesului de umiditate; b. irigarea, umbrirea, aerisirea spațiilor de cultură; c. fertilizarea, prașilele și irigarea.

12. Ca plante legumicole foarte sensibile la vernalizare pot fi considerate: a. castraveții, cartoful, cicoarea; b. tomatele, sfecla, fasolea; c. ceapa, varza, conopida.

13. Conținutul de bioxid de carbon este dăunător la plantele legumicole din sere dacă depășește concentrația de: a. 0,03 - 0,04%; b. 0,9-1%; c. 0,2 - 0,3%.

14. Cele mai rezistente plante legumicole la temperaturi ridicate (>30oC) sunt: a. castraveții, fasolea și mazărea; b. spanacul, cartoful și tomatele; c. castraveții, pepenii galbeni și pepenii verzi.

15. Sunt considerate plante cu un consum redus de apă speciile: a. tomatele, ardeii și varza; b. tomatele, pepenii și morcovul; c. salata, pepenii și tomatele.

16. Plantele legumicole cu un consum redus de apă sunt considerate: a. varza, spanacul, fasolea; b. tomatele, pepenii, dovlecelul;

c. cartoful, salata, ridichile.

17. Umiditatea atmosferică de 80-90% este optimă pentru: a. spanac, varză, salată, conopidă;

b. tomate, ardei, fasole; c. pătlăgele vinete, ardei, fasole.

18. De regulă, plantele legumicole preferă solurile: a. nisipoase; b. luto-argiloase; c. luto-nisipoase.

3

19. Consumul specific de NPK este la solanacee, pentru 1 tonă recoltă de: a. 1,0-2,0 kg N, 1,0-2,0 kg P2O5. 2,0-2,5 kg K2O; b. 3-4 kg N, 0,5-1,5 kg P2O5, 3,5-6,0 kg K2O;

c. 1,5-2,0 kg N, 0,5-1,0 kg P2O5, 2,5-3,0 kg K2O.

20. Îngrășămintele cu azot, în legumicultură sunt administrate, de regulă, astfel: a. toamna, primăvara și vara; b. în timpul perioadei de vegetație;

c. la pregătirea terenului și la înființarea culturii.

21. Legumele din grupa verzei (specia Brassica oleracea) sunt originare din: a. genocentrul preasiatic (Iran, Turcia, Israel); b. genocentrul mediteranean (Grecia, Italia, Spania);

c. genocentrul Americii Centrale (Mexic, Panama, Costa Rica).

22. Mazărea de grădină este originară din: a. Orientul Mijlociu;

b. Columbia și Mexic; c. America de Sud.

23. Plantele cu un consum mare sau foarte mare de elemente nutritive sunt: a. salata, spanacul, cicoarea; b. varza, gulia, țelina; c. salata, ridichile, ceapa.

24. Pepenele galben este originar din: a. America Centrală; b. Nord-Estul Africii; c. Asia Centrală.

25. Pepenele verde este originar din: a. Indochina și China; b. Asia Centrală; c. Nord-Estul Africii.

26. Morcovul este cultivat la densități de: a. 100-200 mii plante/ha; b. 400-600 mii plante/ha;

c. 1000-1200 mii plante/ha.

27. Norma de semănat la cultura de morcov este, de regulă, de: a. 4-6 kg/ha;

b. 0,2-0,3 kg/ha; c. 1-2 kg/ha.

28. Epoca de semănat la morcov variază: a. din martie până în iunie;

b. din august până în octombrie; c. din martie până în aprilie.

4

29. Florile de fasole sunt: a. unisexuate, zigomorfe, pe tipul patru; b. hermafrodite, zigomorfe, pe tipul cinci;

c. hermafrodite, actinomorfe, pe tipul cinci.

30. Florile de pătrunjel sunt: a. zigomorfe, hermafrodite pe tipul patru; b. actinomorfe, unisexuate, pe tipul cinci; c. actinomorfe, hermafrodite, pentamere.

31. Reacția solului pentru culturile din câmp are următoarele valori optime: a. 6,3 – 7,2;

b. 5,7 – 6,5; c. 7,0 – 7,8.

32. Ridichile fac parte din familia: a. Cruciferae;

b. Umbeliferae; c. Solanaceae.

33. Sfecla roșie este o cultură care poate fi înființată: a. prin răsad bine călit; b. prin sămânță și răsad repicat; c. prin sămânță.

34. Tulpina la ceapă în faza vegetativă se prezintă sub formă: a. de bulb multimugural; b. de disc pe care se prind, pe partea superioară, frunzele și mugurii, iar pe partea

inferioară, rădăcinile adventive;

c. de rozetă laxă, cu un număr impar de teci ale frunzelor.

35. Ceapa comună face parte din familia: a. Alliaceae;

b. Asteraceae; c. Chenopodiaceae.

36. Erbicidul Balan este recomandat la culturile: a. ceapă, usturoi, fasole de grădină; b. fasole, mazăre, bob; c. salată răsad, pătlăgele vinete, castraveți.

37. Bulbii de ceapă se vernalizează la temperaturi de: a. 16-22°C, timp de 4-6 săptămâni; b. 4-6°C, timp de 4-6 săptămâni; c. 8-17°C, timp de 4-6 săptămâni.

38. Densitatea la cultura de ceapă ceaclama este de: a. 100-200 mii plante/ha; b. 400-800 mii plante/ha;


5

39. Epoca de semănat la cultura de ceapă ceaclama pentru ceapa uscată este: a. 15.03 – 15.04;

b. 15.05 – 15.06; c. 15.08 – 15.10.

40. Erbicidarea postemergentă la cultura de ceapă poate fi efectuată cu unul din produsele: a. Balan; b. Dual; c. Afalon.

41. Produsul Basagran este folosit: a. postemergent, la fasole și mazăre; b. premergent la ceapă și usturoi; c. pre-plantare cu încorporare, la tomate și ardei.

42. Usturoiul, din punct de vedere biologic, este o specie: a. anuală, cu înmulțire vegetativă; b. perenă, cu înmulțire sexuată; c. anuală, cu înmulțire sexuată.

43. Arpagicul se păstrează cel mai bine în condiții de: a. 8-14°C și 80-90% UR; b. 1-2°C și 60-70% UR;

c. 4-6°C și 85-90% UR.

44. Varza albă de căpățână se vernalizează la temperaturi de: a. 0-4°C, timp de 2-3 săptămâni; b. 8-14°C, timp de 10-12 săptămâni; c. 4-7°C, timp de 4-8 săptămâni.

45. Varza creață (de Milano) este denumită științific: a. Brassica oleracea var. acephala;

b. Brassica oleracea var. gemmifera;

c. Brassica oleracea var. bulata sin. sabauda.

46. Conopida este cultivată, de obicei, în: a. solarii; b. câmp deschis; c. câmp deschis și solarii.

47. Partea comestibilă la gulie este: a. fruct realizat prin morfogeneză; b. tulpina îngroșată; c. tulpino-fruct.

48. Castravetele, din punct de vedere biologic, este o plantă: a. anuală, cu flori unisexuate, monoică, cu înmulțire sexuată; b. anuală, cu flori hermafrodite ce se înmulțește prin semințe; c. anuală, cu flori unisexuate, ce se înmulțește vegetativ.

6

49. Tomatele prezintă o frunză: a. imparipenat compusă, cu perișori glanduloși; b. simplă, pețiolată, glabră; c. imparipenat sectată, cu perișori glanduloși și perișori tectori.

50. Fructul de ardei este: a. o capsulă cărnoasă; b. o bacă goală în interior și puțin zemoasă;

c. o bacă cărnoasă și zemoasă.

51. Cultura de tomate poate fi înființată prin: a. semănat direct sau răsad;

b. semănat timpuriu; c. răsad bine călit.

52. Densitatea plantelor la o cultură de pătlăgele vinete este de: a. 100-200 mii plante/ha; b. 45-55 mii plante/ha;


53. Printre principalii factori de risc la cultura de fasole de grădină pot fi enumerați astfel: a. excesul de precipitații și de lumină; b. seceta prelungită la răsărit și înflorit și excesul de precipitații; c. excesul de fertilizanți și de pesticide.

54. Salata, din punct de vedere biologic, este o plantă legumicolă: a. anuală, cu înmulțire sexuată, din familia Asteraceae;

b. anuală sau perenă cu înmulțire sexuată, din familia Umbeliferae; c. anuală, cu înmulțire asexuată, din familia Compositae.

55. Răsadurile de tomate trebuie să aibă la plantare în câmp o vârstă de: a. peste 50 – 60 de zile; b. 35 – 45 de zile;

c. 25 – 30 de zile.

56. Alungirea răsadurilor se poate produce în una din situațiile: a. lumină insuficientă, exces de umiditate, temperaturi de peste 25 – 30°C;

b. lumină insuficientă, exces de secetă, exces de fertilizanți cu azot; c. lumină redusă, lipsa apei, temperaturi de peste 16 – 18°C.

57. Excesul de azot și temperaturile ridicate determină la răsadurile de tomate unul din fenomenele: a. piticirea răsadurilor; b. clorozarea plantelor; c. alungirea răsadurilor.

58. Calitatea răsadurilor de legume depinde, esențial, de următorii factori: a. calitatea luminii și aprovizionarea cu azot; b. temperatură, apă și regimul de fertilizare;

c. calitatea apei, nutriție în complex și respectarea fotoperioadei.

7

59. Cultura de țelină este înființată în câmp, de regulă, folosind: a. semințe drajate; b. răsad repicat; c. răsad nerepicat.

60. Înființarea culturii de fasole poate fi efectuată după ce în sol sunt înregistrate temperaturi de peste: a. 3 – 5°C; b. 10 – 12°C;

c. 7 – 9°C.

61. Cultura de usturoi poate fi înființată în epocile: a. primăvara devreme; b. toamna înainte de îngheț; c. primăvara sau toamna, în funcție de soi (cultivar).

62. Ceapa verde (de stufat) se înființează în epoca: a. de toamnă sau de primăvară; b. numai în epoca de toamnă; c. numai în epoca de primăvară.

63. Cultura de ceapă poate fi înființată prin: a. arpagic de 12 – 17 mm diametru; b. semănat direct sau răsad; c. prin semănat direct, prin răsad sau prin arpagic.

64. Ceapa eșalotă (hagima) are denumirea științifică de: a. Allium cepa schoenoprasum;

b. Alium ascalonicum;

c. Allium porum.

65. La cultura de conopidă piticirea și/sau orbirea apar după plantare dacă: a. sunt temperaturi sub pragul de minus 4 – 5°C;

b. este secetă și frig; c. lumină redusă și exces de umiditate.

66. La conopidă apare catifelarea (spumarea) dacă: a. este exces de apă și azot; b. este secetă și lipsă de azot; c. este alternanță dintre temperaturi scăzute și temperaturi ridicate.

67. Regimul optim de temperatură la cultura de castraveți este de: a. 12 – 22°C; b. 24 – 30°C;

c. 25 – 35°C.

68. Densitatea la culturile de pepene galben și de pepene verde este de: a. 45 – 50 mii plante/ha; b. 70 – 80 mii plante/ha; c. 20 – 25 mii plante/ha.

8

69. La culturile de plante legumicole cucurbitacee se poate folosi erbicidul: a. Afalon; b. Treflan; c. Balan.

70. Ciupitul la plantele legumicole cucurbitacee determină: a. ramificarea tulpinilor și creșterea numărului de flori femele; b. sporirea producției prin creșterea mărimii fructelor; c. o creștere a vigorii plantelor și rezistență la boli și dăunători.

71. Densitatea culturii de tomate în câmp poate fi: a. 15 – 20 mii plante/ha; b. 40 – 50 mii plante/ha;

c. 60 – 80 mii plante/ha.

72. Densitatea optimă a culturii de ardei gras, lung sau gogoșar este de circa: a. 70 – 80 mii plante/ha;

b. 35 – 45 mii plante/ha; c. 90 – 120 mii plante/ha.

73. Pătlăgelele vinete sunt originare din: a. Orientul Mijlociu; b. America de Sud; c. Indochina și China.

74. Densitatea culturii de mazăre este de: a. circa un milion plante/ha;

b. 50 – 70 mii plante/ha; c. 100 – 150 mii plante/ha.

75. Perioada de înființare a culturii de fasole de grădină este: a. 1.05 – 20.06;

b. 1.03. – 1.04; c. 1.04 – 25.04.

76. Denumirea științifică a fasolei mari este: a. Phaseolus magnus;

b. Phaseolus coccineus;

c. Phaseolus vulgaris var. coccineus.

77. Cultura de revent se înființează prin: a. răsad, butași unimugurali sau despărțirea tufei; b. prin butași de frunze; c. prin semințe.

78. Recolta de sparanghel este reprezentată de: a. fructe uscate numite capsule; b. lăstari tineri verzi sau înălbiți; c. frunzele cărnoase tinere.

9

79. Leușteanul este plantă de tipul: a. aromatică și condimentară; b. pentru frunze ca salată; c. pentru rădăcini tuberizate.

80. Hreanul este o plantă legumicolă perenă care se înmulțește prin: a. semințe; b. butași de frunze; c. butași de rădăcini.

Întocmit,

Titularul disciplinei,

Prof. univ. Dr. Neculai Munteanu

USAMV IAŞI


DISCIPLINA: POMICULTURĂ ȘI POMOLOGIE

TEST GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ, SESIUNEA IUNIE 2020

1. Care sunt elementele permanente ale coroanei pomilor (scheletul coroanei)? a. ramurile de rod şi axul; b. lăstari, muguri , frunze, fructe; c. axul , şarpantele şi subşarpantele.

2. Axul pomului este porțiunea cuprinsă între: a. două etaje apropiate; b. prima șarpantă și săgeată; c. colet și prima șarpantă.

3. Elementele care definesc forma de coroană la pomi ? a. alternanţa de rodire, polaritatea, etajarea naturală, sistemul de ramificare; b. unghiul de ramificare, alternanţa de rodire, polaritatea, etajarea naturală, sistemul de ramificare; c. unghiul de ramificare, unghiul de deschidere, distanţa de ramificare, sistemul de ramificare.

4. Care este cel mai întâlnit sistem de ramificare al coroanelor? a. bilateral-altern- extern; b. bifurcat –altern-extern; c. bilateral-altern-interior.

5. Etapele formării coroanelor la pomi sunt: a. promovarea ramificării, schimbarea poziției ramurilor, scurtarea perioadei productive; b. provocarea ramificării, stabilirea destinațiilor ramificațiilor, conducerea ramificațiilor în

funcție de destinația lor; c. tăieri, scurtării, suprimări.

6. Majoritatea rădăcinilor absorbante la pomi sunt răspândite în: a. zona cuprinsă între trunchi şi proiecţia coroanei pe sol; b. zona din aproprierea trunchiului pomului; c. zona cuprinsă între R/2 şi 3 R/2 din proiecţia coroanei pe sol.

7. Micoriza este o asociație simbiotică între: a. o ciupercă și o bacterie; b. o ciupercă și rădăcinile absorbante; c. o ciupercă și colet.

8. Lăstari fertili se întâlnesc la speciile pomicole: a. castan, alun, arbuştii fructiferi; b. măr, prun, alun, arbuştii fructiferi. c. cireş, vişin, păr, prun, piersic, arbuştii fructiferi.

9. Mugurii de rod sunt floriferi la: a. măr; b. păr; c. cireș

10. Mugurii de rod sunt micști la: a. prun b. păr c. cireș

11. Buchetul de mai ramificat se întâlnește la: a. măr și păr; b. prun și cais; c. cireș și visin.

12. Ramura pleată este specifica: a. mărului; b. părului; c. vișinului

13. Ramură mijlocie de la cireş se diferenţiază de o ramură mixtă de la piersic prin: a. longevitate şi lungimea ramurilor de rod; b. modul de aşezare a mugurilor vegetativi şi de rod; c. dispunerea serială a mugurilor vegetativi şi de rod.

14. Care sunt ramurile de rod la măr şi păr?

a. pintenul, spinul, smiceaua; b. nuieluşa, mlădiţa, țepușa; c. spinul, ramura buchet, ramura mixtă.

15. Ramurile concurente se formează din: a. muguri terminali; b. muguri dorminzi; c. muguri subterminali.

16. Țepușa, nuielușa și mlădița au terminal: a. mugur vegetativ; b. mugur mixt; c. mugur florifer.

17. În categoria speciilor pomicole unisexuat monoice intră: a. mărul și părul; b. nucul și castanul c. cireșul și vișinul

18. În categoria speciilor pomicole unisexuat dioice intră: a. mărul și părul b. nucul și castanul c. cătina și dudul

19. Autosterilitatea soiurilor de prun este determinată de: a. fenomenul de dichogamie; b. procentului scăzut de grăunciori de polen germinat; c. androsterilitate.

20. După comportarea lor în procesul polenizării soiurile de nuc se clasifică în: a. soiuri autosterile, soiuri protandre, soiuri autofertile; b. soiuri protogine, soiuri protandre, soiuri homogame. c. soiuri autosterile, soiuri parţial autofertile, soiuri autofertile.

21. Pragul biologic al speciilor pomicole reprezintă: a. temperatura necesară pentru intrarea în repaus; b. temperatura necesară pentru pornirea în vegetație a pomilor; c. temperatura necesară pentru maturarea fructelor.

22. Cerinţe mari faţă de lumină au speciile pomicole: a. migdalul, cireşul, piersicul; b. prun, măr, păr; c. zmeurul, coacăzul, agrişul, căpşunul.

23. Cerinţe mari faţă de căldură au speciile pomicole: a. mărul, vişinul, prunul, arbuştii fructiferi; b. părul, nucul, castanul, cireşul, gutuiul; c. caisul, piersicul, migdalul.

24. Cerinţe mari faţă de apă au speciile pomicole: a. părul, nucul, cireşul, vişinul; b. piersicul, caisul, migdalul; c. gutuiul, mărul, prunul;

25. Precipitațiile în exces influențează creșterea și dezvoltarea pomilor prin: a. prelungirea vegetației; b. favorizarea creșterii; c. intensificarea fotosintezei.

26. Condiţiile edafice şi microclimă de-a lungul unui versant se diferenţiază foarte mult. Ce specii pomicole se pot amplasa la baza versantului?

a. nuc, cireş, vişin; b. măr, păr, gutui; c. cais, piersic, migdal.

27. Pentru terenurile ocupate de plantaţiile pomicole, conţinutul maxim de calciu din sol poate fi de: a. 7-15 %; b. 3-6 %; c. 20-25 %

28. Căderea fiziologică a fructelor se manifestă: a. imediat după fecundare până la începutul lunii iunie; b. începând din lunile iulie-august şi până în momentul recoltării fructelor; c. începând cu intrarea în pârgă până la momentul recoltării.

29. Fenomenul de alternanţă de rodire are drept cauză: a. brumele şi îngheţurile târzii de primăvară;

b. căderea prematură a fructelor; c. lipsa procesul de diferenţiere a mugurilor de rod

30. Alternanța de rodire este generată în special de dezechilibrul dintre procesele de: a. asimilație și dezasimilație; b. osmoză și difuziune; c. creștere și fructificare

31. Tăierile de scurtare au menirea de a stimula: a. fructificarea; b. diferențierea; c. ramificarea

32. Înclinarea ramurilor reprezintă operațiunea de aducere a ramurilor aproape de direcția orizontală pentru a stimula:

a. fructificarea; b. ramificarea; c. creșterea

33. În cazul în care, pomii nu au rod sau rod puțin, intensitatea tăierilor este: a. mai severă; b. mai redusa c. nu se aplică tăieri

34. Intervențiile din perioada de tinerețe a pomilor trebuie să asigure: a. formarea scheletului, încetarea timpurie a vegetației toamna, grabirea intrării pe rod; b. dirijarea rodirii, fertilizări cu azot la sfârșitul verii, tăieri severe, udări abundente; c. tratamente fitosanitare, tăieri, protejarea recoltelor împotriva accidentelor climatice.

35. Etapele care asigură prinderea la altoire sunt: a. stratificare, fertilizare, irigare; b. calusare, sudare, vascularizare; c. fertilizare, irigare, entropie.

36. Precizaţi distanţele de plantare în câmpul I al şcolii de pomi. a. 2 – 2,5 m între rânduri, 30 –40 cm pe rând; b. 0,8 –0,9 m între rânduri şi 0,15 – 0,20 m rând; c. 3 – 3,5 m între rânduri şi 1,0 m pe rând.

37. Pe parcursul perioadei de stratificare a seminţelor trebuie îndeplinite anumite condiţii: a. temperatura de 5-7° C şi umiditatea constantă 50-70 %; b. temperatura de 1-4° C şi umiditatea constantă 28-30 %. c. temperatura de 8-10° C şi umiditatea constantă 28-30 %.

38. Înmulțirea generativă se utilizează în pomicultură în scopul: a. obținerea unor descendenți uniformi; b. obținerii puieților portaltoi; c. înmulțirii soiurilor alogame.

39. Altoirea în câmpul I al şcolii de pomi se efectuează în perioada: a. 15 februarie – 15 martie; b. 20 septembrie – 20 octombrie. c. 20 iulie – 10 septembrie.

40. Metodele de altoire utilizate în câmpul I al şcolii de pomi sunt: a. altoirea în „T” cu mugur crescând, altoirea în chip budding; b. altoirea în „T” cu mugur dormind, altoirea în chip budding; c. altoirea sub scoarţă laterală, altoirea în chip budding

41. Care este ordinea la altoire a speciilor pomicole, în câmpul I al şcolii de pomi ? a. piersic, cireş, zarzăr, măr, gutui, prun, vişin, cais, alun, nuc, măr şi gutui vegetativ; b. cireş, vişin, păr, prun, piersic, migdal, zarzăr, corcoduş, mahaleb, măr şi gutui vegetativ; c. măr, păr, corcoduş, mahaleb, zarzăr, migdal, piersic, prun, vişin, cais, alun, nuc.

42. În câmpul I al şcolii de pomi, tulpina portaltoiului în şcoala de pomi se scurtează la: a. 120-150 cm de la suprafaţa solului; b. 12-15 cm de la suprafaţa solului; c. 1,2-1,5 cm de la suprafaţa solului.

43. Defolierea pomilor înainte de scoaterea acestora din pepinieră se impune: a. pentru reducerea rezervei de agenţi patogeni şi dăunători; b. pentru prevenirea deshidratării şi a consumului de substanţe de rezervă la nivelul pomilor; c. pentru încetarea şi încheierea vegetaţiei pomilor.

44. Fenomenul de incompatibilitate între altoi şi portaltoi este întâlnit la speciile pomicole: a. cireş / mahaleb, păr / franc, cais / zarzăr. b. păr / gutui, prun / corcoduş, cais / corcoduş.

c. prun / franc, piersic / migdal, păr / gutui. 45. Sistemul de întreţinere a solului care asigură calitatea superioara a merelor şi capacitatea de păstrare mai

bună a acestora este: a. ogorul lucrat; b. înierbarea intervalelor dintre rânduri; c. ogorul lucrat combinat cu erbicidarea.

46. Ogorul lucrat este recomandat pentru zonele cu precitații de: a. sub 500 mm anual; b. 600 mm anual; c. peste 700 mm anual.

47. Înierbarea sau înțelenirea solului se aplică în zonele precipitații de: a. sub 500 mm anual; b. 600 mm anual; c. peste 700 mm anual

48. Ogorul cu îngrășăminte verzi este recomandat pentru zonele cu precitații de: a. sub 500 mm anual; b. 600 mm anual; c. peste 700 mm anual

49. Criteriile utilizate pentru aprecierea stării de fertilitate a solului în vederea stabilirii dozelor de fertilizare sunt:

a. însuşirile fizico-chimice ale solului, starea vegetaţiei, cartarea agrochimică, diagnoza foliară; b. înfloritul şi legarea fructelor, încetarea creşterii lăstarilor, căderea frunzelor, diagnoza foliară. c. îngălbenirea şi căderea frunzelor, încetarea creşterii lăstarilor, diagnoza foliară.

50. Tehnica de administrare a îngrăşămintelor în plantaţiile intensive impune: a. fertilizarea pe mijlocul intervalelor dintre rândurile de pomi. b. fertilizarea sub formă de benzi pe direcţia rândurilor de pomi. c. fertilizarea pe toată suprafaţa odată cu pregătirea terenului.

51. Prin normă de udare se înțelege: a. cantitatea de apă, exprimată în m3/ ha, care se aplică într-o plantație într-un an agricol; b. cantitatea de apă, exprimată în m3/ ha, care se aplică la o singură udare; c. cantitatea de apă, exprimată în m3/ ha, care se aplică în perioada de vegetație.

52. Cum se stabileşte adâncimea de plantare a pomilor, pe terenurile plane ? a. plantarea pomilor cu punctul de altoire mai sus de nivelul solului cu 10 cm. b. plantarea pomilor cu punctul de altoire mai sus de nivelul solului cu 3-4 cm. c. plantarea pomilor cu punctul de altoire mai jos de nivelul solului cu 6 -8 cm.

53. Adâncimea de plantare a pomilor, pe terenurile în pantă se stabileşte diferenţiat. a. în partea superioară a versantului, cu punctul de altoire la 4-5 cm deasupra solului, la mijlocul

versantului 3-4 cm deasupra nivelului solului, iar în aval, la 5-6 cm sub nivelului solului. b. în partea superioară a versantului, cu punctul de altoire la 4-5 cm sub nivelul solului, la

mijlocul versantului 3-4 cm deasupra nivelului solului, iar în aval, la 5-6 cm deasupra

nivelului solului. c. în partea superioară a versantului, cu punctul de altoire la 4-5 cm deasupra solului, la mijlocul

versantului 3-4 cm deasupra nivelului solului, iar în aval, la 5-6 cm deasupra nivelului solului. 54. Formele de coroană recomandate pentru plantaţiile intensive de măr sunt:

a. fusul subţire, vasul aplatizat, piramida neetajată. b. piramida etajată, piramida neetajată. c. palmeta etajată cu braţe oblice, palmeta neetajată cu braţe oblice.

55. Realizarea unui echilibru între ramificaţiile unei şarpante constă în: a. ramurile au toate aceeaşi lungime pe şarpantă. b. ramurile sunt mai lungi decât prelungirea şarpantei. c. ramurile trebuie să aibă vigoare descrescândă de la bază la vârful şarpantei.

56. Pragul de acțiune a temperaturilor scăzute (necesarul de frig) pentru soirile târzii de măr este de: a. 3 (6 0C) b. 2 (4 0C) c. 0 (3 0C)

57. Soiurile de măr Jonathan, Mutsu, Idared, Starking delicious, Prima, Gala, aparțin tipului: a. I de fructificare; b. III de fructificare; c. II de fructificare.

58. Distanţele de plantare a pomilor, utilizate în sistemul intensiv de cultură a mărului sunt: a. 3 x 1,5 m. b. 7 x 6 m.

c. 4 x 3 m. 59. Principiile tăierilor de fructificare a mărului în perioada de maximă producţie sunt:

a. Scurtarea ramurilor de semischelet cu vârsta de 4-5 ani în lemn de 2-3 ani, rărirea ramurilor mixte la 12-15 cm şi scurtarea lor atunci când depăşesc 70 cm.

b. Scurtarea diferenţiată a ramurilor mixte pe lungimea şarpantelor şi subşarpantelor. c. Normarea încărcăturii de rod, stimularea apariţiei de noi formaţiuni de rod, mentinerea unui

echilibru între creştere şi fructificare. 60. Tăierile de fructificare la soiurile de măr de tip „spur”constau în:

a. rărirea, scurtarea buchetelor de mai şi ramurilor mijlocii de vigoare redusă. b. tăieri de reducţie a vetrelor de rod şi revigorarea ramurilor de semischelet. c. suprimarea buchetelor de mai, suprimarea ramurilor lungi, scurtarea buchetelor de mai şi ramurilor

mijlocii. 61. Care sunt distanţele de plantare şi densităţile realizate într-o plantaţie intensivă de cireş ?

a. 4 x 2 m; 1250 pomi/ha. b. 8 x 6 m; 208 pomi/ha. c. 5 x 4 m; 500 pomi/ha.

62. Ploile abundente din perioada de pârgă a soiurilor cu fructe de tip bigareau (pietroase) de cireș, provoacă: a. scurgeri gomoase; b. crăparea fructelor c. gofrarea frunzelor.

63. Care sunt distanţele de plantare şi densităţile realizate într-o plantaţie intensivă de prun ? a. 7 x 6 m; 238 de pomi/ha. b. 5 x 4 m; 500 de pomi/ha. c. 4 x 2 m; 1250 de pomi/ha.

64. Prunul se comportă bine atunci când solurile conțin până la: a. 30 % argilă b. 50 % argilă c. 60 % argilă

65. Care sunt distanţele de plantare şi densităţile realizate într-o plantaţie de nuc ? a. 5 x 4 m; 500 pomi/ha. b. 10 x 8 m; 125 pomi/ha. c. 4 x 2 m; 1250 pomi/ha.

66. Soiurile de nuc la care se deschid mai întâi florile femele se numesc: a. protandre b. protogine c. homogame

67. Un echilibru fiziologic între creştere, rodire, diferenţiere şi entropie la nivelul pomilor este asigurat de: a. poziţia orizontală a ramurilor. b. poziţia înclinată a ramurilor. c. poziţia verticală a ramurilor.

68. Principiile de bază a tăierii de fructificare a cireşului în perioada de maximă producţie sunt: a. rărirea, scurtarea buchetelor de mai şi ramurilor mijlocii de vigoare redusă. b. suprimarea buchetelor de mai, suprimarea ramurilor lungi, scurtarea buchetelor de mai şi ramurilor

mijlocii c. rărirea ramurilor mijlocii, scurtarea ramurilor lungi cu 1/3 din lungime şi regenerarea

semischeletului garnisit cu buchete de mai. 69. La ce specii pomicole se utilizează recoltarea selectivă, în mai multe etape?

a. nuc, cireş, prun b. căpşun, zmeur c. măr, păr;

70. Momentul optim de recoltare a merelor pentru păstrare în depozite frigorifice se stabileşte prin: a. uşurinţa desprinderii de peduncul a fructelor. b. testul cu iod în iodură de potasiu. c. culoarea fructelor şi a seminţelor.

71. Ce soiuri de cireş autofertile cunoaşteţi ? a. Boambe de Cotnari şi Galata. b. Stella şi Van. c. Germersdorf şi Hedelfinger.

72. Momentele de aplicare a udărilor în plantaţiile de cireş sunt: a. în timpul înfloritului şi creşterii intense a lăstarilor; în timpul întăriri sâmburelui, la 1-2 zile înainte

de recoltatul fructelor şi după recoltare pentru aprovizionarea solului;

b. înainte de dezmugurit; la 15-20 zile după legarea fructelor; după căderea fiziologică din iunie, în timpul creşterii intense a lăstarilor; la 20-25 zile înainte de recoltatul fructelor şi după recoltare pentru aprovizionarea solului;

c. înainte de înflorit – pentru a favoriza legarea fructelor, în timpul întăririi endocarpului şi la diferenţierea mugurilor de rod.

73. Ce soiuri de măr cu rezistenţă la boli cunoaşteţi ? a. Generos, Pionier, Poiana, Remus, Romus 1, b. Euras, Florina, Highland, Timpurii de Osoi, Premial, Benton ; c. Van, Romus 5, Stella, Florina;

74. Elementele care definesc sortimentul de cireş sunt: a. Rezistenţa faţă de boli şi dăunători, Pubescenţa fructelor, Procentul de miez; b. Comportarea soiurilor în procesul polenizării şi fecundării florilor, Cerinţele faţă de factorii

climatici, Aria de răspândire; c. Perioada de maturarea a fructelor, Direcţia de valorificare, Comportarea soiurilor în

procesul polenizării florilor, Culoarea şi gustul fructelor. 75. Exemple de soiuri de toamnă la măr.

a. Pionier, Auriu de Bistriţa, Fălticeni, Frumos de Voineşti; b. Parmen auriu, Roşii de Bistriţa, Negre de Bistriţa, Monica; c. Prima, Roşii de Bistriţa, Voinea, Ardelean, Gloria,

76. Elementele care definesc sortimentul de măr sunt: a. Perioada de păstrare a fructelor, tipul de fructificare, direcţia de valorificare, procentul de miez; b. Perioada de maturare a fructelor, tipul de fructificare, direcţia de valorificare, rezistenţa la

boli şi dăunători; c. Perioada de maturare a fructelor şi tipul de fructificare, direcţia de valorificare, aderenţa pulpei la

sâmbure. 77. Ce soiuri de iarnă la măr cunoaşteţi ?

a. Sam, Rivers timpuriu, Rivan, Bing, Pescăruş, Aurii, Moldoveneşti; b. Van, Golden delicious, Minerva, Generos, c. Jonathan, Mutsu, Kaltherer Bohmer, Rădăşeni, Starkrimson;

78. Elementele care definesc sortimentul de prun sunt: a. direcţia de valorificare a fructelor, Uşurinţa de spargere a endocarpului, Gustul seminţei şi

conţinutul în lipide; b. Forma şi lungimea involucrului, Procentul de miez, Specificul de fructificare. c. Perioada de maturare a fructelor, direcţia de valorificare, Vigoarea pomilor, Comportarea

soiurilor în procesul polenizării florilor, Specificul de fructificare; 79. Producția pe pom la prun va fi foarte bună, dacă din numărul florilor vor rămâne fructe:

a. 4-6% b. 2-3% c. 20-30%

80. Pentru ca prunul să vegeteze bine, umiditatea din sol pe adâncimea 20-60 cm trebuie să atingă: a. 25-40% din IUA b. 60-80% din IUA c. 10-20% din IUA

1

Disciplina Viticultură

GRILĂ LICENŢĂ 2020

1. Plânsul reprezintă: a. O fenofază de trecere de la perioada de repaus la perioada de vegetaţie; b. Debutul fenofazei de creştere; c. O fenofază de trecere de la perioada de vegetaţie la perioada de repaus.

2. Creşterea lăstarilor cuprinde următoarele etape: a. Creşterea lăstarilor parcurge o singură etapă de creştere uniformă; b. Creşterea progresivă, creşterea intensă; c. Creşterea progresivă, creşterea intensă, creşterea regresivă.

3. Dezmuguritul cuprinde următoarele subfenofaze: a. Dezmuguritul şi începutul creşterii lăstarilor, b. Înmuguritul şi dezmuguritul propriu-zis; c. Numai dezmuguritul. 4. Schimbarea culorii lăstarilor din verde în cea specifică coardelor se datorează: a. Insolaţiei puternice din partea a doua a perioadei de vegetaţie; b. Morţii scoarţei primare a lăstarului ca urmare a apariţiei suberului; c. Depunerii de amidon la nivelul scoarţei lăstarului. 5. Pârga strugurilor reprezintă:

a. Momentul atingerii maturităţii tehnologice a strugurilor. b. Sfârşitul înfloritului şi începutul creşterii boabelor; c. Debutul maturării strugurilor;

6. Polenizarea la viţa de vie se realizează: a. Entomofil;

b. Cu ajutorul apei din precipitaţii. c. Anemofil;

7. Principalele procese biologice care se petrec în boabe pe parcursul maturării strugurilor sunt: a. Creşterea acidităţii, a conţinutului în zaharuri şi a fermităţii boabelor; b. Reducerea fermităţii bobului, acumularea zaharurilor şi reducerea acidităţii ; c. Reducerea acidităţii, creşterea conţinutului în zaharuri şi creşterea fermităţii pereţilor celulari.

8. Fenomenul de mărgeluire reprezintă: a. Modificarea culorii boabelor, care capătă o culoare sidefie; b. Creşterea partenocarpică a bobului până la mărimea unui bob de mazăre;

c. Dezvoltarea compactă a ciorchinilor.

2

9. Coeficientul de fertilitate relativ (C.f.r.) reprezintă: a. Producţia de struguri formată pe un lăstar al butucului; c. Numărul mediu de inflorescenţe formate pe un lăstar al butucului;

b. Numărul mediu de inflorescenţe formate pe un lăstar fertil al butucului. 10. Indicele de productivitate relativ (Ipr) reprezintă: a. Producţia medie de struguri a unui lăstar fertil pe putuc; b. Producţia medie de struguri a unui lăstar steril pe putuc; c. Producţia medie de struguri a unui lăstar pe putuc. 11. Principalele glucide care se acumulează în boabe sunt:

a. Zaharoza şi în cantităţi mici fructoza; b. Glucoza şi fructoza;

c. Numai fructoza;

12. Principalii acizi care sunt prezenţi în boabe pe parcursul maturării boabelor sunt: a. Tartric, malic şi citric; b. Oxalic, fumaric şi tartric; c. Lactic, malic şi tartric.

13. Maturitatea deplină a strugurilor se realizează atunci când: a. Conţinutul total de zaharuri este cuprins între 180-200g/l de must; b. Conţinutul total de acizi este cuprins între 4-6 g/l H2SO4; c. Conţinutul în zaharuri şi aciditate este în parametrii specifici soiului iar masa a 100 de boabe este constantă pentru câteva zile.

14. Etapele de pregătire a terenului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole sunt: a. Desfundat, arat, udat şi fertilizat; b. Defrişat, fertilizat, afânarea adâncă a solului, nivelat desfundătura; c. Arat, fertilizat şi udat.

15. Condiţii bune din punct de vedere ecologic pentru soiurile de struguri pentru vin se întâlnesc: a. În zona colinară, cu altitudini cuprinse între 100-400 m, şi versanţi cu expoziţii însorite; b. În zonele cu altitudini de maxim 100 m, cu soluri fertile şi apă freatică aproape de suprafaţă; c. În zona colinară înaltă cu altituni cuprinse între 500-800 m, şi versanţi cu expoziţii însorite; 16. Pe terenurile destinate înfiinţării plantaţiei viticole nivelul apei freatice trebuie să fie: a. La cel puţin 1,5-2,0 m faţă de suprafaţa solului; b. La cel mult 1,5-2,0 m faţă de suprafaţa solului; c. La cel mult 4,0-5,0 m faţă de suprafaţa solului 17. Organizarea terenului pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole cuprinde:

a. Stabilirea succesiunii lucrărilor necesare pentru înfiinţarea plantaţiei; b. Împărţirea terenului în unităţi de exploatare;

c. Stabilirea zonelor de întoarcere de la capătul tarlalelor.

3

18. Factorii pedologici limitativi pentru înfiinţarea unei plantaţii viticole sunt:

a. Textura solului, conţinutul solului în calcar, conţinutul solului în săruri solubile; b. Numai conţinutul în calcar; c. Pentru viţa de vie nu există factori pedologici limitativi.

19. Afânarea adâncă a solului în vederea înfiinţării plantaţiei viticole se realizează la adâncimea: a. 30-40 cm; b. 50-70 cm; c. 80-100 cm 20. Pentru înfiinţarea plantaţiilor viticole se foloseşte ca meterial de plantare: a. Viţe altoite din soiurile recomandate pentru zona respectivă, provenit de la producători autorizaţi; b. Viţe altoite sau nealtoite în funcţie de condiţiile ecologice; c. Viţe altoite în cazul soiurilor „nobile” şi viţe nealtoite în cazul hibrizilor direct producători.

21. Sistemul de cultură neprotejat se practică în arealele în care: a. Temperaturile negative din timpul prioadei de repaus pun rar în pericol cultura viţei de vie (maxim 2-3 ani din 10); b. Temperaturile din perioada de vegetaţie sunt în parametri optimi pentru viţa de vie;

c. Temperaturile negative din timpul prioadei de repaus pun foarte rar în pericol cultura viţei de vie (maxim 1-2 ani din 10);

22. Plantarea viţei de vie se recomandă:

a. Numai primăvara în luna martie, începutul lunii aprilie b.Toamna, după căderea frunzelor până la venirea iernii (luna noiembrie, începutul lunii decembrie) c. Toată perioada de repaus relativ.

23. Rezistenţa la sărurile solubile a portaltoilor folosiţi în România este în general cuprinsă între:

a. 0,2-0,5 ‰; b. 1,0-4.0 ‰;

c. 4,0-10,0‰.

24 Distanţele de plantare pentru înfiinţarea plantaţiei se stabilesc în funcţie de: a. Condiţiile ecologice ale zonei şi tradiţia locală; b. Vigoarea altoiului şi portaltoiului, favorabilitatea condiţiilor ecologice, sistemul de susţinere, tehnologia aplicată; c. Volumul anual al precipitaţiilor şi vigoarea soiului altoi.

4

25.Forma de conducere recomandată astăzi în plantaţiile viticole este: a. Forma clasică de conducere care se pretează la toate soiurile cultivate, b. Numai forme semiânalte de conducere; c. Forme de conducere semiânalte în cazul soiurilor pentru struguri de vin şi forme semiînalte sau înalte de conducere în conducere în cazul soiurilor pentru struguri de masă.

26. Fasonarea viţelor pentru plantare se face de regulă astfel: a. Cordiţa la 1-2 ochi şi rădăcinile la 1,0-2,0 cm; b. Cordiţa la 3-4 ochi şi rădăcinile la 8,0-10,0 cm; c. Cordiţa la 6-8 ochi şi rădăcinile la 10,0-15,0 cm; 27. Plantarea viţei de vie se poate face cu plantatorul în cazul în care: a. Terenul este fertil şi foarte bine pregătit, cu fasonarea scurtă a viţelor, cordiţa la 1-2 ochi şi rădăcinile la 1,0 cm b. Această metodă de plantare se poate practica în orice situaţie; c. Se plantează soiuri pentru struguri de vin. 28. Plantarea de vară a viţei de vie se face, de regulă, pentru: a. Înfiinţarea plantaţiilor la soiurile pentru struguri de masă; b. Completarea golurilor; c. Înfiinţarea plantaţiilor la soiurile pentru struguri de vin. 29. În cazul pierderilor de muguri principali de până la 20-30%, la tăierea de fructificare se iau următoarele măsuri:

a. Tăierea de rodire se execută cu sarcină normală de ochi, fără nici o măsură suplimentară; b. Tăierea de rodire se execută cu sarcină de ochi compensată proporţional cu pierderile de muguri; c. Tăierea de rodire se execută numai după pornirea în vegetaţie.

30. La tipul de tăiere „Cordonul Cazenave“ ca elemente de rod se utilizează:

a. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o coardă de 10-12 ochi; b. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o cordiţă de 4-6 ochi ochi; c. Numai coarde de rod de 10-12 ochi.

31. La tipul de tăiere „Guyot pe tulpină“ ca elemente de rod se utilizează: a. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o coardă de 10-12 ochi; b. Veriga de rod formată dintr-un cep de 2 ochi şi o cordiţă de 4-6 ochi ochi; c. Numai coarde de rod de 10-12 ochi.

32. Cepul de siguranţă reprezintă:

a. Un cep de 2-3 ochi plasat la capătul unui cordon lung; b. Un cep de 2-3 ochi plasat la baza butucului, la nivelul solului; c. Un cep de 1-2 plasat la baza cordonului.

5

33. Cepul de înlocuire reprezintă: a. Un cep de 2-3 ochi plasat la capătul unui cordon lung; b. Un cep de 2-3 ochi plasat la baza butucului, la nivelul solului; c. Un cep de 1-2 plasat aproape de elementul de schelet.

34. Cordiţa de rod reprezintă:

a. Un element de rod cu lungimea de 3-6 ochi; b. Un element de rod cu lungimea de 2-5 ochi; c. Un element de rod cu lungimea de 4-7 ochi.

35. Veriga de rod reprezintă: a. O asociere între un cep de înlocuire şi un cep de rod; b. O asociere între un cep de înlocuire şi o cordiţă sau o coardă de rod; c. O asociere între doi cepi de rod, iar cel cu poziţie inferioară este mai scurt, de 1-2 ochi; 36. Determinarea viabilităţii mugurilor se recomandă să se execute: a. Imediat după terminarea tăierii de fructificare; b. După fiecare val de temperaturi scăzute care pun în pericol viţa de vie, dar cel puţin odată înainte de începerea tăierii de fructificare; c. La începutul lunii februarie. 37. Încărcătura sau sarcina de rod reprezintă: a. Numărul de ochi de iarnă care se rezervă pe butuc la tăierea de rodire; b. Numărul de elemente de rod formate pe butuc; c. Numărul de cepi de rod rezervaţi pe butuc. 38. Compensarea sarcinii de rod a butucului se recomandă: a. Când pierderile de muguri sunt cuprinse între10-30%; b. Când pierderile de muguri sunt cuprinse între30-80%; c. Când pierderile de muguri sunt peste 95%. 39. Reducerea sarcinii de rod a butucului se recomandă: a. După anii cu producţii mari de struguri; b. După anii în care a fost afectat sever butucul din diferite cauze: secetă excesivă, atac puternic de bili, dăunători, grindină; c. După iernile aspre, cu pierderi mari de muguri. 40. Amplificarea sarcinii de rod a butucului se recomandă:

a. În situaţia în care în tehnologia de întreţinere a plantaţiei se prevăd măsuri suplimentare (fertilizare, irigare etc.), care contribuie la o mai bună dezvoltare a butucilor;

b. Amplificarea sarcinii de rod a butucului nu se recomandă; c. Numai în situaţia în care la tăierea de rodire umiditatea solului este în limite

normale.

6

41. Sistemul de tăiere scurt se caracterizează prin: a. Folosirea la tăiere în exclusivitate a coardelor de rod; b. Folosirea la tăiere a verigilor de rod; c. Folosirea la tăiere numai a cepilor de rod.

42. Tăierile de fructificare au ca principal scop:

b. Normarea producţiei de struguri; a. Dirijarea elementelor de rod pe sistemul de susţinere; c. Formarea lemnului de rod.

43. Perioada optimă pentru executarea tăierilor de rodire este:

a. Toată perioada de repaus relativ; b. Primăvara, după trecerea îngheţurilor de iarnă, până la pornirea viţei de

vie în vegetaţie, sfârşitul lunii februarie- luna martie; c. Toamna până la venirea gerurilor de iarnă.

44. Completarea golurilor cu viţe tinere din şcoala de viţe se recomandă: a. În primii primii ani de după înfiinţarea plantaţiei; b. Începând cu anul III de la înfiinţarea plantaţiei; c. Numai în primul an după înfiinţarea plantaţiei. 45. Completarea golurilor prin marcotaj se recomandă: a. În primii ani de după înfiinţarea plantaţiei; b. în plantaţiile care au depăşit vârsta de 10-15 ani; c. în plantaţiile care au depăşit vârsta de 5-7 ani. 46. Completarea golurilor prin prelungirea cordoanelor se execută. a. Concomitent cu tăierile de fructificare; b. Toamna imediat după căderea frunzelor; c. După trecerea pericolului temperaturilor negative care pun în pericol cultura viţei de vie. 47. Plivitul lăstarilor de pe elementele de rod se execută atunci când:

a. Lăstarii ating 60-80 cm lungime; b. Inflorescenţele devin vizibile pe lăstar. c. Cu câteva zile înainte de înfloritul viţei de vie.

48. Dirijatul lăstarilor în plantaţiile viticole mature se execută:

a. De regulă de trei ori: înainte de înflorit, la sfîrşitul lunii iunie şi la sfărşitul lunii iulie; b. Lăstarii nu se dirijează, de regulă sunt lăsaţi să crească liber; c. O singură dată, imediat după apariţia inflorescenţelor, când lăstarii au lungimea de 50-60 cm.

7

49. Normarea şi scurtarea inflorescenţelor reprezintă o operaţiune specifică soiurilor: a. Pentru struguri de masă;

b. Pentru struguri de vin; c. Pentru toate soiurile cultivate de viţă de vie.

50. Cîrnitul lăstarilor reprezintă: a. Îndepărtarea vârfului de creştere al lăstarului cu 1-2 frunzuliţe; b. Îndepărtarea vârfului lăstarului cu 5-7 frunze tinere; c. Îndepărtarea frunzelor de pe vîrful lăstarului 51. Cârnitul lăstarilor la viţa de vie se execută: a. Cârnitul lăstarilor nu se recomandă la viţa de vie; b. la începutul lunii iulie, cu circa trei săptămîni înainte de pîrgă;

c. atunci când creşterea lăstarilor a încetinit semnificativ, a început maturarea lăstarilor şi a strugurilor (în luna august).

52. Normarea inflorescenţelor se recomandă a se efectua: a. Înainte de înflorit; b. Când boabele ating o dimensiune de circa 5 mm, c. La pârgă. 53. Scurtarea inflorecenţelor se face pentru: a. A grăbi maturarea strugurilor; b. Dezvoltarea unor boabe uniforme ca mărime şi maturare; c. Creşterea producţiei de struguri. 54. Desfrunzitul parţial are rolul: a. De a stimula creşterea lăstarilor; b. De a stimula maturarea strugurilor şi de a frâna dezvoltarea bolilor; c. De a stimula maturarea lăstarilor. 55. Ciupitul lăstarilor reprezintă: a. Îndepărtarea vârfului de creştere al lăstarului cu 1-2 frunzuliţe; b. Îndepărtarea vârfului lăstarului cu 5-7 frunze tinere; c. Îndepărtarea frunzelor de pe vîrful lăstarului

Conf. dr. Mustea Mihai

1

Disciplina AMPELOGRAFIE

Întrebari pentru examenul de diplomă - 2020

1. Criteriul de clasificare al vitelor portaltoi îl constituie:

a. originea genetică;

b. lungimea utilă a coardei; c. adâncimea sistemului radicular.

2. Portaltoiul Selecţia Oppenheim 4 face parte din grupa:

a. portaltoilor europeo-americani;

b. portaltoilor hibrizi complecşi; c. portaltoilor americo-americani

3. Portaltoii americani au rezultat din speciile de viţă americană prin: a. hibridare naturală; b. selecţie clonală; c. hibridare sexuată controlată.

4. La viţele portaltoi se deosebeşte: a. vigoare proprie;

b. vigoare intrinsecă şi vigoare indusă; c. vigoarea transmisă viţelor altoite.

5. Clasificarea viţelor portaltoi privind rezistenţa la filoxeră se face în funcţie de: a. gradul de rezistenţă la filoxera galicolă; b. gradul de rezistenţă la filoxera radicicolă;

c. gradul de rezistenţă la filoxera radicicolă şi galicolă;

6. Grupa Berlandieri x Riparia se caracterizează prin rezistenţă la secetă: a. mică; b. mijlocie; c. foarte mare.

7. Marea majoritate a viţelor portaltoi au o rezistenţă la sărurile nocive din sol cuprinsă între : a. 0,1-0,2‰ ; b. 0,8-1‰ ; c. 0,3-0,4 ‰.

8. In plantaţiile viticole pe rod afinitatea viţelor portaltoi faţă de soiul vinifera cultivat, poartă numele de:

a. afinitate intrinsecă; b. afinitate de producţie; c. afinitate viticolă.

2

9. În anii cu exces de precipitaţii, în plantaţiile de portaltoi din grupa europeo-americani, ce boală criptogamică se poate manifesta: a. făinarea viţei de vie (Uncinula necator);

b. putregaiul cenuşiu al strugurilor (Botryotinia fuckeliana);

c. mana viţei de vie (Plasmopara viticola).

10. Gradul de rezistenţă la cloroză, în cazul viţelor portaltoi, este determinat de: a. conţinutul în carbonat de calciu activ din sol;

b. conţinutul de fier din sol; c. conţinutul de NPK din sol.

11. Care sunt zonele de favorabilitate ale culturii vițelor portaltoi în România: a. zona favorabilă și zona tolerată

b. zona foarte favorabilă, zona favorabilă și zona cu favorabilitate mijlocie c. zona foarte favorabilă și zona favorabilă

12. Zonarea portaltoilor pe podgorii se face în fucție de criteriile: a. criteriile biologice și criteriile ecopedologice;

b. criteriile ecopedologice și criterile morfologice;

c. criteriile biologice și criteriile ampelografice.

13. Soiurile pentru struguri de masă, faţă de soiurile pentru struguri de vin, în general, sunt mai sensibile la:

a. la viroze;

b. ger şi bolile criptogamice;

c. la filoxeră.

14. La soiurile pentru struguri de masă cu vigoare mare de creştere distanţele de plantare recomandate sunt:

a. 2,2-2,5/1,2 m;

b. 2,5-3,0/1,4-1,6 m; c. 2,0-2,2/1,0-1,2 m.

15. La soiurile de masă care au un procent de lăstari fertili mai mare de 75%, prin plivit se

înlătură: a. 25-50% din lăstarii sterili; b. 25% din lăstarii fertili; c. toţi lăstarii sterili.

16. Maturarea strugurilor la soiurile pentru struguri de masă se eşalonează în intervalul epocilor: a. II-IV;

b. V-VII;

c. I-VII.

3

17. La soiurile pentru struguri de masă, în general, boabele sunt: a. mari, cu pulpa cărnoasă şi crocantă;

b. mijlocii, cu pulpa zemoasă şi nearomată; c. mici, cu pulpa vâscoasă şi gust foxat.

18. Cel mai răspândit tip de tăiere la soiurile de masă este

a. tăierea tip Teremia

b. Cap înălțat dr. Guyot pe tulpină/semitulpină;

c. cordonul bilateral speronat pe semitulpină

19. Consumul mediu anual de elemente nutritive (N, P, K) la soiurile pentru vinuri albe este de:

a. 230-240 kg/ha substanţă activă;

b. 250-255 kg/ha substanţă activă; c. 290-340 kg/ha substanţă activă.

20. În cazul soiurilor tinctoriale, acumularea substanţelor colorante se face: a. în pieliţa boabelor şi în mezocarp;

b. numai în pieliţa boabelor; c. numai în mezocarp.

21. La soiurile de vin diferențierea mugurilor de rod se face cu precădere: a. la vîrful coardei;

b. la mijlocul coardei;

c. la baza coardei.

22. Raportul NPK care favorizează creşterea conţinutului în zaharuri, în cazul soiurilor pentru

struguri de vin este:

a. 1,5 : 1,0 : 1,5;

b. 1,0 : 1,5 : 1,5; c. 2,0 : 2,0: 1,0.

23. Raportul NPK care favorizează, sporirea acidităţii totale a mustului, în cazul soiurilor pentru

struguri de vin este:

a. 1,3 : 1,7: 1,5;

b. 2,0 : 2,0: 1,0.

c. 1,5 : 1,0 : 1,5.

24. La soiurile pentru struguri de vin, în general, mezocarpul (pulpa) bobului este:

a. moale și zemoasă; b. cărnoasă și crocantă; c. vîscoasă, cu gust foxat.

25. Recoltarea soiurilor pentru vinuri albe de masă se face: a. la supramaturarea strugurilor;

b. la botritizarea strugurilor;

c. la realizarea maturării depline a strugurilor.

1

USAMV IAȘI


SPECIALIZAREA HORTICULTURĂ

DISCIPLINA: OENOLOGIE

TEST GRILĂ

PENTRU EXAMENUL DE LICENȚĂ, SESIUNEA IUNIE 2020

1. Pe etichetele buteliilor cu vin comercializate se regăsesc în mod obligatoriu următoarele

informații:

a. concentrația alcoolică

b. concentrația de SO2

c. denumirea producătorului și/sau îmbuteliatorului 2. La învechirea vinurilor, temperatura optimă de stocare trebuie să fie de :

a. 24 °C

b. 12 °C

c. 4 °C

3. Fermentația alcoolică a mustului este efectuată de către:

a. bacterii

b. aditivii de fermentare

c. levuri

4. Faza de maturare a vinului durează până la:

a. îmbuteliere

b. filtrarea vinului

c. primul pritoc

5. În timpul fazei de formare a vinului începe depunerea :

a. metalelor grele

b. sărurilor tartrice

c. dioxidului de carbon

6. Faza de învechire a vinurilor începe după:

a. tragerea vinului de pe drojdie

b. îmbutelierea vinului

c. cel de-al doilea pritoc

7. Maturarea vinurilor roșii se realizează cel mai bine în :

2

a. butelii de sticlă

b. butoaie sau budane din lemn de stejar

c. cisterne rotative

8. În timpul maturării vinului, din lemnul butoiului sunt extrase :

a. taninuri

b. acid tartric

c. substanțe cu azot

9. Începutul fazei de degradare a vinului se poate constata :

a. vizual, prin observarea decolorării vinului

b. prin determinarea raportului glucoză-fructoză

c. organoleptic, prin degustare

10. Una din cauzele apariției golurilor din vasele de păstrare din lemn este dată de:

a. depunerea sărurilor tartrice

b. evaporarea vinului

c. sedimentarea drojdiei la fundul vasului

11. Umplerea periodică a golurilor din vasele de păstrare se execută cu :

a. un vin roșu mai puțin extractiv

b. un vin alb de calitate mai buna

c. un vin din aceeași categorie de calitate

12. Vinul poate fi păstrat în cisterne incomplet pline prin următoarele procedee :

a. refrigerare a vinului

b. suprasulfitare

c. introducere de gaze inerte

13. Pritocul deschis se aplica la :

a. vinurile cu mirosuri sulfhidrice

b. vinurile licoroase

c. vinurile aromate

14. Cupajarea vinurilor are ca scop:

a. obținerea de vinuri roze din vinuri albe și roșii

b. obținerea unui vin cu caracteristici mai bune decât a partenerilor folosiți c. obținerea de vinuri cu concentrație alcoolică ridicată

15. În vin, dioxidul de sulf are efect :

a. antitermic

b. antioxidant

3

c. antistatic

16. Proporția cea mai mare de dioxid de sulf din vin este reprezentata de:

a. dioxidul de sulf liber

b. dioxidul de sulf activ

c. dioxidul de sulf combinat

17. Numărul de pritocuri care se aplică obișnuit în primul an de păstrare a vinului este de:

a. unul

b. patru

c. opt

18. Primul pritoc se execută :

a. după fermentare

b. după îmbuteliere

c. după învechire

19. În vinificație, ca antioxidant se mai utilizează:

a. acidul acetic

b. acidul ascorbic

c. acidul citric

20. Tratarea vinurilor dulci cu acid sorbic se face cu scopul de a preveni :

a. oxidarea

b. precipitarea sărurilor tartrice

c. refermentarea

21. Macerația mustuielii are ca scop:

a. extragerea acidității

b. extragerea alcoolului

c. extragerea compușilor de culoare

22. Termomacerarea este un procedeu folosit la:

a. producerea vinurilor albe

b. producerea vinurilor roșii

c. producerea vinurilor dulci

23. Deburbarea mustului reprezintă:

a. transvazarea mustului în vasele de fermentare

b. îmbogățirea mustului cu activatori de fermentare

c. limpezirea mustului

24. Tehnologia de producere a vinurilor albe seci implică :

4

a. macerarea-fermentarea la temperaturi ridicate

b. macerarea-fermentarea la temperaturi scăzute

c. fermentarea la temperaturi scăzute

25. Tehnologia de producere a vinurilor roze implică:

a. macerație prefermentativă de scurta durata

b. cupajarea unui vin alb cu un vin roșu

c. macerarea fermentarea pe boștină cel puțin două săptămâni

26. În tehnologia clasică de obținere a vinurilor roșii, presarea se execută:

a. după zdrobirea strugurilor

b. după macerare-fermentare

c. după fermentația malolactică

27. Egalizarea vinurilor are ca scop:

a. obținerea de vinuri diferite calitativ

b. obținerea unui lot omogen de vin din același soi și an de recoltă

c. obținerea de vinuri stabilizate

28. În tehnologia de obținere a vinurilor roșii, fermentația alcoolică poate avea loc:

a. imediat după fermentația malolactică

b. imediat după primul pritoc

c. în același timp cu macerația

29. Fermentația malolactică este indusă de:

a. bacterii din genul Acetobacter

b. bacterii din genul Oenococcus

c. levuri din genul Saccharomyces

30. Fermentația malolactică este o practica curentă întâlnită la obținerea:

a. vinurilor materie prima pentru spumante

b. vinurilor albe demidulci și dulci

c. vinurilor roșii de calitate

31. Tratamentul cu clei de pește are ca scop:

a. deproteinizarea vinului

b. eliminarea excesului de monozaharide din vinuri

c. limpezirea vinurilor roșii 32. Acidificarea musturilor și vinurilor se poate face prin:

a. fermentație malolactică

b. adaos de acetaldehidă

5

c. adaos de acid tartric

33. Oțetirea vinurilor este produsa de:

a. levuri peliculare

b. bacterii aerobe

c. bacterii anaerobe

34. Floarea vinurilor este produsă de:

a. bacterii aerobe

b. fungi

c. levuri peliculare

35. Casarea ferica este datorată:

a. conținutului ridicat de ferocianură de potasiu din vin

b. conținutului ridicat de fier în stare ionică din vin

c. conținutului ridicat de fier din semințele strugurilor

36. Sistarea prematură a fermentației alcoolice are ca scop:

a. obținerea de vinuri demiseci, demidulci sau dulci b. obținerea de vinuri cu aciditate totală scăzută

c. obținerea de vinuri spumante

37. Refrigerarea vinului are ca scop eliminarea excesului de:

a. tartrat acid de potasiu

b. acid metatartric

c. acid sorbic

38. Tratamentul vinurilor cu ferocianura de potasiu are ca scop reducerea cantității de:

a. cianuri

b. fier

c. potasiu

39. Extragerea compușilor de culoare în timpul macerării fermentării pe boștina este

favorizată de:

a. pritocul prematur al vinului

b. remontarea mustului

c. tratamentul cu cărbune activ

40. Cisternele rotative sunt folosite în vinificație pentru:

a. depozitarea drojdiei de vin

b. transportul vinurilor în incinta cramei

c. macerarea-fermentarea pe boștină

6

41. Deburbarea mustului se poate efectua prin:

a. centrifugare

b. agitare energică

c. tratament cu rășini schimbătoare de ioni

42. Stimularea fermentației malolactice este favorizată de:

a. temperaturi sub 8 °C

b. aerarea vinului

c. prezența în cantități mărite a dioxidului de sulf sub formă liberă

43. Tratamentul vinului cu cărbune activ are ca scop:

a. decolorarea vinurilor

b. dezodorizarea vinurilor

c. scăderea acidității vinurilor

44. Pentru eliminarea mirosurilor sulfhidrice din vinuri se poate utiliza:

a. CuSO4

b. H2SO4

c. Na2CO3

45. Dintre glucidele prezente în struguri și must, ponderea cea mai mare este ocupată de:

a. hexoze

b. pentoze

c. heterozide

46. Fermentația malolactică decurge bine la:

a. pH sub 3

b. pH egal 3

c. pH peste 3,5

47. Dezacidificarea vinurilor se poate realiza prin:

a. fermentație malolcatică

b. tratament cu CaCO3

c. tratament cu acid sorbic

48. Limpezirea musturilor se realizează:

a. gravitațional, prin sedimentare și decantare

b. prin centrifugare

c. prin tratamente cu coloizi protectori

49. Casarea oxidazică poate fi prevenită prin:

a. aerarea periodică a vinului

7

b. utilizarea enzimelor proteolitice

c. sulfitarea vinului

50. Tratamentul vinului cu acid metatartric are ca scop:

a. scăderea acidității volatile

b. prevenirea casărilor metalice

c. prevenirea temporară a precipitărilor tartrice

Titular disciplină

Prof. univ. dr. Valeriu V. Cotea

1



Disciplina Floricultură

SUBIECTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LICENŢĂ

- sesiunea iunie 2020 -

1. Inflorescenţele tip calatidiu se întâlnesc la plantele floricole din familia: a. Asteraceae b. Araceae

c. Bromeliaceae

2. Următoarele specii floricole sunt originare din zonele aride: a. monstera, Cyperus alternifolius, Zygocactus truncatus

b. Agave americana, Opuntia sp. c. ferigi, violete africane

3. Din grupa plantelor floricole anuale fac parte: a. freziile, Zantedeschia aethiopica

b. Portulaca grandiflora, Petunia hybrida, Salvia splendens

c. lalelele, ficuşii 4. Din grupa plantelor floricole bienale fac parte:

a. gazania, Canna indica

b. Bellis perennis, Myosotis alpestris, Viola wittrockiana c. Lobelia erinus, Calendula officinalis

5. Plantele hemicriptofite supravieţuiesc prin: a. tuberculi

b. muguri din zona coletului c. bulbi

6. Sunt perene hemicriptofite: a. Dahlia hybrida, Aster novi-belgii

b. tufănelele, Lavandula angustifolia

c. zorelele, Eschscholtzia californica

7. Din grupa geofitelor semirustice fac parte: a. bujorul, Hosta plantaginea, lobelia

b. Dahlia hybrida, Canna indica, gladiolele c. Convallaria majalis

8. Plantele floricole geofite îşi transmit perenitatea prin: a. tulpini subterane şi rădăcini metamorfozate b. flori

c. frunze

9. Specii floricole considerate bienale netipice (perene cultivate ca bienale):

a. Viola x wittrockiana, Dianthus barbatus

b. Mirabilis jalapa, Lunaria biennis

c. Yucca filamentosa

10. Termoperiodismul reprezintă: a. diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte şi dintre sezoane; b. perioada de zi cu temperatură maximă;

2

c. perioada de zi cu temperatură minimă. 11. Plantele de zi lungă înfloresc după expunere la fotoperioadă de:

a. 6-8 ore/zi

b. 2-4 ore/zi

c. min. 13-14 ore/zi

12. Plantele de zi scurtă solicită pentru înflorire expunerea la o fotoperioadă de: a. 20-22 ore/zi

b. min. 14-18 ore/zi

c. 6-8 ore/zi

13. Heliofilele sunt: a. plante iubitoare de umiditate ridicată

b. plante care nu suportă soarele direct c. plante iubitoare de lumină

14. Sunt plante heliofile:

a. Gazania splendens, Portulaca grandiflora, Eschscholtzia californica b. Hosta plantaginea, Convallaria majalis

c. Monstera deliciosa, Pelargonium zonale, ferigi

15. Sunt plante de zi lungă următoarele specii floricole: a. crizantemele, lalelele

b. Narcissus poeticus, Freesia hybrida

c. Gladiolus hybridus, Calendula officinalis

16. Sunt plante de zi scurtă următoarele specii floricole: a. steaua Crăciunului, crizantemele

b. Calendula officinalis, Antirrhinum majus

c. Lathyrus odoratus, Calendula officinalis

17. Plantele floricole cu cerinţe mari faţă de umiditate sunt: a. Cyperus alternifolius, nuferii b. cactuşii de deşert c. Dianthus barbatus, Freesia hybrida

18. Din grupa plantelor acidofile fac parte:

a. cactuşii de deşert b. Gypsophila paniculata

c. ferigile, azaleele

19. Sunt plante xerofile: a. Sedum spurium, Ageratum mexicanum

b. Nigella damascena, Cyperus alternifolius

c. cactuşii de deşert 20. Reducerea pH-ului substratului de cultură se poate realiza cu:

a. turbă roşie b. carbonat de calciu

c. perlit

21. Pământuri horticole (preparate) utilizate în floricultură: a. turbă, pământ de ferigi, pământ de pădure

b. mraniţă, pământ de frunze, compost c. pământ de ţelină

22. Pământuri naturale utilizate în floricultură: a. polistiren expandat

b. turbă, pământ de ferigi, pământ de pădure c. vata mineral

3

23. Plantele acidofile necesită substraturi cu valori ale pH de:

a. 4-5 b. 6,5-7,2

c. 7,5-8

24. Temperatura apei de udare la plantele floricole trebuie să fie: a. mai mare cu 10-150C decât a mediului ambiant

b. aceeaşi cu a mediului ambiant c. mai mică decât a mediului abiant cu 10-150C

25. Care componente aparţin substraturilor minerale naturale: a. vata minerală

b. nisipul, pietrişul c. pămantul de frunze, turba

26. Bulbii sunt: a. frunze modificate

b. tulpini subterane c. rădăcini metamorfozate

27. Organul subteran la zambile (Hyacinthus orientalis) este:

a. bulb tunicat b. rizom

c. tuberobulb

26. Specii floricole care se înmulţesc prin bulbi: a. Stachys lanata, Salvia splendens, Strelitzia reginae

b. Lilium candidum, Hyacinthus orientalis, Tulipa gesneriana c. Canna indica, Dahlia hybrida, Iris germanica

29. Rizomii sunt: a. rădăcini îngroşate

b. tulpini subterane c. tulpini aeriene modificate

30. Organul subteran la crinul alb (Lilium candidum) este: a. bulb tunicat

b. bulb solzos c. rizom

31. Rizomii de Canna indica se păstrează: a. nestratificaţi, la 5 – 90C

b. stratificaţi, la 18 – 200C

c. stratificaţi, la 5 – 90C

32. Organul subteran la cala (Zantedeschia aethiopica) este: a. rizom cu rădăcini tuberizate

b. rizom c. rădăcină tuberizată

33. Organul subteran la stânjenei (Iris germanica) este: a. tuberobulb

b. rizom c. tubercul

34. Tuberobulbii de gladiole se păstrează iarna în următoarele condiţii: a. stratificaşi, la 5 - 90C

b. stratificaţi, la 20 - 220C

c. nestratificaţi, la 5 - 90C

4

35. Gladiolele se înmulţesc prin: a. drajoni şi divizare

b. butaşi de vârf c. tuberobulbi

36. Organele subterane de la dalia se pastrează iarna în următoarele condiţii: a. 20 - 220C, stratificate

b. 5 - 90C, nestratificate

c. 5 - 90C, stratificate

37. Pentru producerea de răsaduri la plantele floricole anuale cultivate în câmp, se seamănă în perioada:

a. octombrie-noiembrie

b. decembrie-aprilie c. iulie-august

38. Specii floricole care se înmulţesc prin rizomi: a. Paeonia officinalis, Dahlia hybrida

b. Petunia hybrida, Iris germanica

c. Canna indica, Iris germanica, Zantedeschia aethiopica

39. Specii floricole care se înmulţesc prin tuberobulbi: a. Canna indica, crocus

b. Freesia hybrida, Gladiolus hybridus

c. Lilium candidum, Alyssum maritimum

40. Specii floricole care se înmulţesc prin rădăcini tuberizate: a. Dahlia hybrida

b. Zantedeschia aethiopica, Freesia hybrida

c. Iris germanica

41. Se pot înmulţi prin butaşi de tulpină: a. Nigella damascena, macul de grădină

b. Pelargonium zonale, Chrysanthemum indicum, Ficus elastica c. regina nopţii, Calendula officinalis

42. Pentru obţinerea de răsaduri, se seamănă în epoca de iarnă (decembrie-februarie): a. Bellis perennis, Dahlia hybrida

b. Begonia semperflorens c. Ipomoea purpurea, Mirabilis jalapa

43. Tăierile de formare se aplică la următoarele specii floricole cultivate la ghivece: a. Gipsophyla paniculata, Dianthus barbatus

b. Ficus elastica, Hibiscus rosa-sinensis c. Nicotiana alata, Petunia hybrida

44. Din punct de vedere economic, epoca optimă de înfiinţare a culturilor de garoafe în solul serei este: a. aprilie – mai b. tot timpul anului

c. septembrie – octombrie

45. Înfiinţarea culturilor în câmp se face primăvara, la următoarele specii floricole: a. Narcissus poeticus, Hyacinthus orientalis

b. Canna indica, Salvia splendens, Petunia hybrida

c. Dahlia hybrida, Convallaria majalis

46. Înfiinţarea în câmp a culturilor de geofite semirustice se face: a. toamna

b. iarna

5

c. primăvara

47. Următoarele culturi floricole se înfiinţează în câmp, din toamnă: a. Helichrysum bracteatum, Tulipa gesneriana

b. Hyacinthus orientalis, Tulipa gesneriana, Narcissus poeticus c. begonia

48. Materialul biologic folosit la înfiinţarea culturilor floricole anuale din câmp este reprezentat de: a. seminţe, rădăcini tuberizate

b. seminţe, butaşi înrădăcinaţi, răsaduri c. seminţe, fragmente rezultate din divizare

49. Durata de exploatare a unei culturi în solul serei de Strelitzia reginae poate fi de: a. 1 - 2 ani

b. min. 10 - 12 ani c. 3 – 5 ani

50. Epoca optimă de înfiinţare a culturilor de frezia din tuberobulbi este: a. august -septembrie b. ianuarie - martie

c. februarie – martie

Titular disciplină, Prof. univ. Dr. Lucia DRAGHIA

USAMV IAŞI



DISCIPLINA: Tehnologia Produselor Horticole

TEST GRILĂ PENTRU EXAMENUL DE LICENŢĂ, SESIUNEA IUNIE 2020

1. Glucoza are putere de îndulcire:

a. cu 70% mai mult decât zahărul b. 70% comparativ cu zahărul c. cu 70% mai puţin decât zahărul

2. Valoarea coeficientului de respiraţie este de: a. 1 în cazul glucozei, < 1 în cazul lipidelor, > 1 în cazul acizilor organici; b. > 1 în cazul glucozei, > 1 în cazul lipidelor, < 1 în cazul acizilor organici ;

c. < 1 în cazul glucozei, 1 în cazul lipidelor, < 1 în cazul acizilor organici

3. Care dintre următoarele grupe de legume se caracterizează prin respiraţia cea mai intensă ?

a. sparanghel, broccoli, ciuperci b. conopidă, fasole verde

c. usturoi, ceapă uscată, cartof 4. Veştejirea este determinată de o pierdere de apă de:

a. 1-2%

b. 5-10% c. 2-3%

5. Temperatura de îngheț a hreanului, usturoiului, nucilor este de:

a. - 3 … - 4°C

b. - 4 … -7°C

c. - 1… 3 °C

6. În tehnologia valorificării legumelor şi fructelor, etoxiquina şi difenil-amina sunt folosite:

a. ca substanţe antiseptice b. ca inhibitori ai germinaţiei c. ca generatori de etilenă

7. Dimensiunile box-paletului destinat transportului şi depozitării legumelor şi fructelor sunt de: a. 120 cm L / 80 cm l / 75,3 cm h

b. 120 cm L / 100 cm l / 73,5 cm h c. 100 cm L / 80 cm l / 73,5 cm h

8. Dimensiunile standard ale bazei ambalajelor de expediţie sunt de: a. 700 – 600 – 500 mm lungime; 450 – 250 mm lăţime

b. 600 – 500 – 400 mm lungime; 400 – 300 mm lăţime c. 600 – 400 – 200 mm lungime; 300 – 200 mm lăţime

9. Lada tip P pentru legume şi fructe are dimensiuni de: a. 600/400/318 mm b. 600/400/262 mm

c. 600/400/355 mm

10. La legumele şi fructele mici se practică ambalarea prin:

a. semi-aranjare

b. aranjare

c. vrac 11. Preambalarea este definită ca:

a. ambalarea preliminară în box-paleţi b. condiţionarea în vederea ambalării c. ambalarea în unităţi de vânzare cu masa pre-determinată

12. Degradarea legumelor și fructelor 1 oră la 32 °C este echivalentă cu degradarea timp de: a. 4 zile la 7°C

b. o săptămână la 0°C

c. o zi la 8°C

13. Brunificarea pedicelelor la struguri este determinată de o pierdere de apă de: a. 5-10%

b. 2-3%

c. 1-2% 14. Pulpele din fructe reprezintă:

a. fragmente de fructe deshidratate

b. fructe sau fragmente de fructe conservate în soluţii antiseptice c. produse obţinute în urma trecerii prin sită a fructelor opărite sau neopărite

15. Faza preliminară a lacto-fermentaţiei este realizată de bacteriile: a. Leuconostoc mesenteroides

b. Lactobacillus plantarum

c. Lactobacillus brevis

16. Soluţia de NaCl folosită pentru murarea castraveţilor trebuie să aibe o concentraţie de: a. 7% in iulie şi 6 % in septembrie b. 3% in iulie şi 5 % in sept. c. 8% in iulie şi 4 % in sept.

17. Gelifierea la obţinerea jeleurilor este asigurată de pH: a. 5.0

b. 3.2 c. 7.0

18. Magiunul

a. este o marmeladă de prune concentrată cu zahăr b. este o marmeladă de prune fără adaos de zahăr c. este o marmeladă de fructe negelificată, cu aspect brun, vâscos

19. Masa volumetrică a prunelor este de: a. 550 kg/m3 b. 350 kg/m3

c. 450 kg/m3

20. Raportul zahăr : fructe la fabricarea dulceţii trebuie să fie de: a. 1 : 1 b. 2 : 1

c. 1 : 0.5

21. Legumele și fructele climacterice se caracterizează prin aceea că: a. acumulează glucide hidrosolubile pe parcursul maturării b. acumulează amidon pe parcursul maturării c. au transpirație intensă

22. Tratarea chimică a fructelor se face prin spălarea în apă cu: a. 100 - 150 ppm HCl b. 100 - 150 ppm CaCl2

c. 100 - 150 ppm KI

23. Temperatura de păstrare a merelor cu conţinut ridicat de zaharuri este de: a. + 3 ... + 4 °C

b. 0…+ 1 °C

c. - 1 … 0 °C

24. Faza homofermentativă a fermentaţiei lactice este realizată de: a. Leuconostoc mesenteroides şi Bacterium coli b. Lactobacillus plantarum şi Lactobacillus cucumeris c. Oidium lactis

25. Acidul organic cel mai rezistent la oxidare este:

a. acidul tartric b. acidul malic

c. acidul citric

26. “îndulcirea” cartofilor în timpul păstrării în depozite este determinată de: a. temperaturile prea mari

b. temperaturile prea scăzute c. concentraţiile prea mari de CO2

27. Gheața carbonică se obține prin sublimarea CO2 la temperatura de:

a. - 35,4 °C

b. - 15,6 °C

c. - 78,5 °C

28. Prunele bogate în zaharuri se păstrează la temperatura de: a. –1…0°C b. 0…+1°C

c. +1…+2°C

29. În cazul păstrării strugurilor în depozite, la tratamentul I se administrează SO2 în doză de: a. 20 g/m3

b. 7 g/m3

c. 28 g/m3 30. Din metabolizarea a 1 g glucoză rezultă:

a. 1,47 g CO2 b. 3,47 g CO2

c. 2,47 g CO2

31. Tomatele cu grad de maturare F4:

a. se păstrează până la 21 zile

b. se valorifică imediat c. se valorifică în 2-3 zile

32. Recoltarea cartofilor timpurii se face când:

a. tuberculii au greutate > 30g b. tuberculii au diametrul > 30mm

c. tuberculii au diametrul > 50mm

33. Înălțimea celulelor depozitului cu atmosferă normală este de :

a. 6,6 m

b. 5,9 m

c. 7,5 m 34. Marcurile sunt:

a. fructe întregi sau fragmente de fructe conservate în soluţii de SO2

b. fructe opărite sau neopărite, trecute prin sită c. produse secundare rezultate în urma presării fructelor

35. Deshidratarea:

a. este un procedeu de conservare abiotic

b. este un procedeu de conservare anabiotic c. este un procedeu de conservare cenoanabiotic

36. Concentratorul sub vid este folosit pentru tratament termic la:

a. 50…55°C/645 mm Hg b. 70…80°C/760 mm Hg

c. 60…70°C/450 mm Hg 37. Hidrazina maleică şi tecnabenzenul sunt folosite pentru:

a. inhibarea încolţirii b. grăbirea maturării c. întârzierea maturării

38. Fructele confiate:

a. sunt produse gelifiate, impregnate cu zahăr până la 73–80°Bx

b. sunt produse negelifiate, impregnate cu zahăr până la 73–80°Bx

c. sunt produse negelifiate impregnate cu zahăr până la 40-50°Bx

39. Pasta de tomate are un conţinut de substanţă uscată solubilă de: a. 18 °Bx

b. 24 - 40°Bx c. 40 - 50°Bx

40. Codurile 8-10 ale indicelui de hidroliză a amidonului indică: a. pârga

b. maturarea deplină

c. supra-maturarea 41. Sterilizarea comercială a unui produs derivat din legume sau fructe se realizează la un nivel termic de:

a. 100°C/15-20 min

b. 130°C/10-15 min c. 110°C/5-10 min

42. Bacteria Clostridium botulinum tolerează un nivel de O2 de:

a. până la 5%

b. până la 10% c. până la 2%

43. Apa răcește mai repede decât aerul de: a. 5 ori

b. 15 ori c. 10 ori

44. Microflora de depozit este reprezentată de: a. Penicillium expansum, P. digitatum, Aspergillus niger b. Alternaria, Phoma, Rhizopus

c. Cladosporium, Fusarium, Monilinia

45. Decolorarea strugurilor în timpul depozitării este cauzată de: a. concentraţiile prea mari de SO2 b. concentraţiile prea mari de CO2

c. concentraţiile prea mari de formaldehida

46. DL50 = 50 - 200 mg/Kg indică o substanţă activă: a. puternic toxică b. moderat toxică

c. extrem de toxică

47. Compoziţia chimică a atmosferei nemodificate din spaţiile de păstrare a legumelor este:

a. 72% N, 27% O2 şi 0.30% CO2

b. 78% N, 21% O2 şi 0.03% CO2 c. 71% N, 28% O2 şi 0.30% CO2

48. Pesticidele moderat toxice sunt marcate cu etichetă de culoare: a. neagră

b. albastră c. verde

49. În statisticile privind poluarea legumelor și fructelor, cele mai poluate cu reziduuri de

pesticide sunt:

a. piersicile b. strugurii

c. tomatele

50. Valoarea fermității ce indică momentul optim pentru recoltare a merelor destinate păstrării în depozite este de:

a. 4 kgf / cm2

b. 5 - 7 kgf / cm2

c. 8 kgf / cm2

SUBIECTE /,&(1 $ -20 20 · Disciplina: PEDOLOGIE 1. Metodologia de elaborare a studiilor pedologice...

Documents

Transcript of SUBIECTE /,&(1 $ -20 20 · Disciplina: PEDOLOGIE 1. Metodologia de elaborare a studiilor pedologice...