Studiul Managerial Privind Perfection Area Activitatii Camerei Agricole Com.barnova Jud. Iasi
-
Upload
bogdan-parpalita -
Category
Documents
-
view
119 -
download
3
Transcript of Studiul Managerial Privind Perfection Area Activitatii Camerei Agricole Com.barnova Jud. Iasi
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZARE – AGRICULTURĂ
Coordonator ştiinţific:
PROF. DR. ION VALERIU CIUREA
Absolvent:
BOTEZATU LENUŢA
2009
1
2
CUPRINS
Introducere
Capitolul I – Studiul cadrului natural
1.1 Condiţii naturale
1.1.1 Aşezare geografică
1.1.2 Relieful
1.1.3 Clima
1.1.4 Hidrografia
1.1.5 Vegetaţia
1.1.6 Solurile
1.1.7 Populaţia
1.2 Condiţiile socio - economice
Capitolul II – Situaţia agricolă
2.1 Structura categoriilor de folosinţă pe 3 ani la nivel de comună
2.2 Structura culturilor
2.2.1 Producţii medii şi totale
2.3 Efectiv de animale pe specii şi categorii
2.3.1 Producţii medii şi totale
2.4 Structura organică a agriculturii, gospodăriei individuale, societăţi
agricole şi comerciale
2.5 Nivelul de dotare cu mijloace mecanice
2.6 Nivelul de fertilizare
2.7 Construcţii agricole existente în gospodăriile populaţiei şi unităţile
cu personal juridic.
3
Capitolul III – Resursele umane
3.1 Date cu privire la cei care lucrează pământul
3.2 Fişa postului
3.3 Harta comunei Bârnova
Capitolul IV – Structura activităţilor comunei agricole Bârnova
4.1 Evaluarea necesarului de personal
Capitolul V – Direcţii de perfecţionare a activităţilor comunei agricole
5.1 Populaţia la nivel de comună, natalitate şi mortalitate
Capitolul VI – Concluzii
Bibliografie
4
INTRODUCERE
Agricultura constituie una din ramurile ale economiei româneşti.
Importanţa ei creşte astăzi când necesarul de produse agricole s-a amplificat, iar
condiţiile politico-economice au suferit schimbări profunde.
Obţinerea unor produse în care se includ şi serviciile tangente agriculturii,
nu se poate face fără o agricultură modernă de mare randament şi cu eficacitate
ridicată.
Aceste aspecte sunt valabile atât pentru mica proprietate cât şi pentru
exploataţiile agricole cu caracter asociativ.
Unul dintre obiectivele importante care stau în faţa agriculturii mai ales a
oamenilor care lucrează în acest domeniu, se referă la schimbarea mentalităţii în
modul de gândire, mai ales economică, referitor la organizarea pe criterii
ştiinţifice a producţiei în vederea obţinerii unor producţii cât mai ridicate şi
creşterea productivităţii.
Aplicarea Legii nr. 18/1991 a dus la amplasarea proprietarilor pe vechile
amplasamente pulverizând proprietatea în 4-10 parcele dispersate la distanţe de
3-10 km, de forme neregulate, din deal în vale. Astfel s-a frânat procesul de
producţie, s-au triplat cheltuielile de exploatare, se degradează solul. Vechile
amplasamente au distrus amenajările de irigaţii, desecări, drenaj şi de combatere
a eroziunii solului.
Noii proprietari, lipsiţi de mijloace materiale, financiare şi chiar de
cunoştinţe de specialitate, renunţă la elementele tehnologiilor raţionale (seminţe
de soi, îngrăşăminte chimice, substanţe pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
şi altele) şi restaurează o agricultură de subzistenţă cu producţii scăzute şi de
slabă calitate, iar munca lor se desfăşoară în condiţii foarte grele cu maşini şi
utilaje rudimentare.
5
Această situaţie este prezentă datorită faptului că Legea fondului funciar a
pus accent pe trecerea proprietăţii private, asupra pământului prin reconstituirea
sau constituirea acestui drept, fără a rezolva şi celălalt aspect al privatizării
mijloacelor (activelor) de producţie.
Imediat după promulgarea Legii fondului funciar a fost promulgată Legea
societăţilor şi asociaţiilor agricole (Legea 36/1991), care a stimulat şi ea
socializarea exploataţiilor agricole, cu toate că în ţările cu agricultura avansată
între caracterul privat al proprietăţii şi exploataţia agricolă privată exista o
identitate perfectă.
În ţara noastră, după apariţia Legii fondului funciar, s-a favorizat
exploataţia agricolă asociativă şi exploataţia în arendă, unde arendatorul este
societatea comercială.
Asociaţiile familiale, se organizează fără formalităţi rigide, nu adoptă
statute şi nu are personalitate juridică.
Asocierea se face pe bază de rudenii, vecinătate, prietenie sau alte
legături. Numărul asociaţiilor familiale este de 16,346, ele deţin 12,6% din
suprafaţa agricolă cuprinzând peste 750 mii familii şi o suprafaţă medie pe
exploataţie de 114 hectare. Fiind mai puţin formale şi de dimensiuni mai mici
asociaţiile familiale sunt preferate de deţinători de adeverinţă de proprietate.
Multe asociaţii asigură membrilor numai mijloace de subzistenţă în
principal produse agricole. Există unele asociaţii cu rezultate bune, dar pe
ansamblu economiei naţionale ele nu şi-au dovedit capacitatea de a participa la
practicarea unei agriculturi de piaţă cu randament ridicat şi nici de a dovedi
structuri stabile în forma actuală. În bună parte, asociaţiile exercită fără
profesionalism, un mixt de activităţi şi se definesc ca structuri improvizate în
golul de servicii calificate de marketing în spaţiul rural. În perspectiva
activităţilor rurale ele nu sunt în măsură să preia activităţile de marketing, nici
restructurarea producţiei agricole.
6
În urma funcţionării acestor asociaţii se pot defini principalele
caracteristici ale acestora:
a) Dizolvă sau chiar anulează rolul proprietarului agricol, care foloseşte
pământul ca proprietate de muncă specifică ramurii mai ales cu tehnica
modernă, generalizată în producţia fermierului;
b) Exercită necompetitiv şi nediferenţial activităţi de aprovizionare cu
mijloace materiale (seminţe, îngrăşăminte, erbicide, etc.) de intermediari
în domeniul mecanizării lucrărilor (arat, semănat, recoltat, etc.) precum şi
de atragere de mână de lucru pentru întreţinerea culturilor nemecanizabile.
c) Foloseşte munca salariată, la care fermierul recurge numai în mod
excepţional în vârfuri de sezon, suprimând în acest fel sursa creşterii
randamentului exploataţiilor agricole şi anume activitatea productivă a
proprietarului sau arendaşului.
Gospodăria agricolă individuală nu este sinonimă cu exploataţia familială,
are conţinut mai larg, reprezentând o unitate agricolă bazată pe proprietatea
privată, al cărei membrii lucrează împreună pământul propriu sau deţinut sub
orice formă, cu unelte, maşini sau animale de tracţiune proprii sau închiriate, cu
forţă de muncă proprii sau angajate.
Gospodăria agricolă individuală cuprinde exploataţia familială şi
exploataţia care foloseşte forţă de muncă angajată. La rândul ei, exploataţia
familială este de tip ţărănesc sau comercial. Acestea au elemente comune, dar
şi caracteristici proprii. În ambele se desfăşoară activitate gospodărească şi
activitate agricolă. Managementul şi munca, integral sau în cea mai mare parte,
se execută în familie şi, ca urmare, rezultatele îi aparţin. Ele se deosebesc prin
obiectivele dominante.
În gospodăria ţărănească este dominantă producţia pentru autoconsum,
în exploataţia familială cu caracter comercial este dominantă producţia pentru
piaţă. Gospodăria ţărănească pune accent pe valoarea de întrebuinţare, pe
7
utilitatea produselor pentru consumul propriu; preţurile şi piaţa joaca un rol
minor.
Puţini producători fac calcule în termeni de costuri şi randamente, şi chiar
dacă fac acest lucru nu sunt principalii determinanţi ai comportamentului lor.
Exploataţia familială cu caracter comercial urmăreşte cu deosebire
valoarea de întrebuinţare pentru alţii, în vederea obţinerii unei valori de schimb,
a unui preţ şi a unui venit net cât mai mare. Pentru astfel de producători, pieţele
şi preţurile joacă un rol hotărâtor; calcularea costurilor şi a randamentelor este o
condiţie esenţială pentru evitarea riscului, pentru supravieţuire şi dezvoltare.
Asemenea împrejurări le determină un comportament economic distinct,
subordonat obţinerii de venit, care se manifestă în preocuparea pentru alocarea
cât mai raţională a resurselor şi utilizarea lor, în valorificarea produselor, în
dorinţa de a fi competitivi, de a face faţă concurenţei.
În practică distincţia dintre gospodăria ţărănească şi exploataţia familială
comercială este dificil de realizat.
Exploataţia care foloseşte forţă de muncă angajată are ca trăsături
caracteristice desfăşurarea activităţii agricole cu forţă de muncă angajată,
exercitarea managementului de către proprietar sau de persoane distincte,
specializate producţiei pentru piaţă, scopul urmărit fiind obţinerea de profit.
Exploataţia familială prezintă o serie de avantaje de care trebuie să se ţină
seama:
Temperează exodul populaţiei rurale spre centre urbane şi evită
abandonarea terenurilor de lucru care s-a produs în alte ţări, cu efecte
nedorite din mai multe puncte de vedere; favorizează formarea clasei
mijlocii evitând popularizarea producătorilor agricoli;
Exploataţiile familiale ar putea cel mai bine să acţioneze ca agenţi socio-
economic, care să menţină aşezările umane pe întreg teritoriul naţional,
să stimuleze dinamismul socio-economic al comunităţii rurale, să
modeleze şi să dezvolte peisajul rural.
8
În exploataţiile familiale sunt scăzute aşa numitele costuri de tranzacţie,
respectiv cele provocate de angajarea forţei de muncă, de supravegherea
şi controlul ei etc. Aceasta este şi un avantaj faţă de exploataţiile mari de
bazate pe munca salariată şi chiar asociativă, care se reflectă pozitiv în
costurile totale;
Exploataţiile familiale desfăşoară o activitate mai „prietenoasă” cu
natura, cu mediul înconjurător, la aceasta contribuind mai strânsa
legătură a agricultorului cu pământul care îi aparţine, inclusiv
sentimentală, ceea ce contribuie la realizarea unei agriculturi durabile;
Exploataţiile familiale au o mare capacitate de rezistenţă şi de adaptare la
diferite conjuncturi economice, sociale, politice. Această particularitate
este favorizată de tripla identitate a agriculturii – de proprietar de
pământ, de manager şi de om de afacere, care conduce activitatea
exploataţiei investind capital, şi de muncitor, din care rezultă cele trei
forme de venit: renta pentru pământ, profit pentru care capitalul investit
şi salariul pentru munca prestată. În împrejurări dificile, pentru a rămâne
în agricultură, el poate renunţa la rentă, se poate resemna cu o rată a
profitului sub cea medie şi cu un salariu minim, suficient pentru a-şi
satisface nevoile sale de bază. O asemenea rezistenţă este mai greu de
realizat de către exploataţiile nefamiliale mari, fapt dovedit şi de
experienţa ţării noastre.
Exploataţiile familiale au posibilităţi mai mari de reprofilare a producţiei
în funcţie de semnalele pieţei, flexibilitatea este mai mare şi au
capacitatea de restructurare şi de adaptare la schimbările produse în
mediul ambiant;
Datele statistice arată că ferma familială este forma dominantă de
organizare agricole în ţările dezvoltate.
9
CAPITOLUL I
STUDIUL CADRULUI NATURAL
1.1 CONDIŢIILE NATURALE
1.1.1 Aşezarea geografică
Primăria comunei Bârnova este amplasată în satul Bârnova, comuna
Bârnova, judeţul Iaşi.
Până în anul 2002, Primăria comunei Bârnova a funcţionat în casa
memorială Ion Inculeţ, după care sediul s-a mutat într-o nouă şi modernă clădire
dobândită prin cumpărare.
Din cele mai vechi timpuri până la începutul perioadei moderne a istoriei
românilor aici a fost o pădure deasă pe care cronicile şi documentele arhivistice
o pomenesc ca pe Codrii Iaşilor. După anul 1628, o parte a pădurii, de la sud de
Iaşi , capătă denumirea de Codrii Bârnova.
Istoria comunei Bârnova este strâns legată atât de istoria Mănăstiri
Bârnova cât şi a celorlalte biserici şi schituri de pe aceste meleaguri.
Comuna Bârnova este atestată ca aşezare încă din secolul al XVII – lea.
Domnitorul Miron Bârnovschi a construit între anii 1620 – 1666 mănăstirea
Bârnova. De-a lungul timpului, denumirea de Bârnova, aparţinând mănăstirii, va
fi preluată şi de localitate. Însuşi cronicarul Miron Costin pomeneşte pe
domnitorul care a zidit aşijderea şi Bârnova, lângă Iaşi, care apoi a sfârşito
Dabija Vodă”. Şi tot vestitul cronicar mai afirmă, lăudând domnia lui Miron
Bârnovschi, că „au zidit şi Bârnova pe numele de sub lângă Iaşi”.
Comuna Bârnova se află situată la limita sud – estică al teritoriului
administrativ al municipiului Iaşi.
10
Ea se învecinează cu următoarele teritorii comunale:
la est cu comunele Tomeşti şi Schitu Duca
la sud cu Dobrovăţ
la vest cu Ciurea.
În componenţa comunei Bârnova intră satele:
Bârnova
Cercu
Păun
Pietrărie
Todirel
Vişan
Teritoriul comunei Bârnova este situat în zona de contact dintre
extremitatea sud – estică a Câmpiei Moldovei subunitatea Câmpiei Jijia – Bahlui
şi cea nord – estică a Podişului Central Moldovenesc, subunitatea platourilor
structurale Tanşa – Repedea. Acest contact este reprezentat de puternica
denivelare a Coastei Iaşului la baza căreia se află zona depresionară
Bârnova – Voineşti, formată de acţiunea afluenţilor din bazinul superior al
Nicolinei.
Satul Bârnova – sat centru de comună, la 8 km de Iaşi. Este atestat
documentar în secolul XVIII. Mănăstirea Bârnova a fost construită în anii
1620 – 1666 de Miron Bârnovschi de unde şi numele de comuna Bârnova. În
localitate aflându-se şi casa memorială a lui Ion Inculeţ.
Satul Cercu – a apărut ca localitate după 1846. Pe teritoriul său au fost
descoperite resturi de cultură materială din neoliticul timpurilor, epoca marilor
migraţii şi feudalism.
Satul Păun – este localitatea atestată documentar din anul 1672. Aici se
află Biserica „Sfinţii Apostoli” datată din anul 1812.
11
Satul Pietrăria – este atestat din anul 1846, numele său provenind de la
carierele de gresii din apropiere. Aici se află Schitul lui Tarata din
sec. XVIII – XIX şi Biserica „Adormirea Maicii Domnului”.
Satul Todirel – este datat din anul 1772.
Satul Vişan – este atestată ca aşezare din anul 1820.
12
Structura categoriilor de folosinţă
Teritoriul administrativ al comunei Bârnova
Categorii de folosinţă
Agricol ha NeagricolPădure ha Apă ha Drumuiri ha Curţi ha Neproductiv
haTotal ha
Extravilan 255,46 1545,40 27,02 65,97 - 229 2122,85Intravilan 917,27 27,6 2,98 86,03 965,27 - 1999,15Suprafaţa totală
1172,73 1573 30 152 965,27 229 4122
13
1.1.2 Relieful
Teritoriul comunei Bârnova se află în centrul judeţului şi din punct de
vedere geomorfologic se încadrează în Câmpia Moldovei. Reflex destul de fidel
al evoluţiei şi alcătuirii substratului său geologic, relieful comunei este,
concomitent, o expresie a modelării externe, fizico – geografice, a acestui
substrat.
Ca înfăţişare relieful se prezintă sub forma unor interfluvii colinare joase
cu forme domoale în zona câmpiei şi sub forma unor platouri structurale înalte şi
relativ plane în zona de podiş. Văile care fragmentează teritoriul sunt relativ
largi, având versanţii cu pante în cea mai mare parte accesibile, şi înguste cu
flancuri accentuate în zona coastei.
Interfluviile colinare din câmpie au la părţile superioare platouri prelungi,
uşor bombate, mai rar extinse şi relativ plane, cu atitudini ce nu depăşesc 200m,
care reprezintă terenuri bune pentru agricultură, unele căi de comunicaţie şi părţi
din aşezările Bârnova, Vişan şi Todirel.
Platourile structurale din podiş sunt relativ înguste, cu altitudini între
350 – 400m, în mare parte împădurite, desfăşurându-se la limita de sud şi est a
comunei.
În zona platoului Păun, terenul oferă condiţii bune pentru construcţii în
satul cu acelaşi nume.
Ponderea reliefului de interfluvii şi platouri în teritoriu este de circa
5 – 7% .Versanţii care mărginesc interfluviile colinare au pante variate cuprinse
între 5 – 15%, în cea mai mare parte însă accesibile pentru agricultură şi aşezări
omeneşti.
Local, în zonele cu pante accentuate, se întâlnesc fenomene uşoare de
eroziune areolară , eroziune torenţială şi alunecări superficiale.
Versanţii care mărginesc platourile structurale sunt reprezentaţi în
principal de puternica denivelare a Coastei Iaşului, care se curbează spre sud în
14
zona platoului Repedea – Păun. Coasta are o energie de relief de peste 200m şi
pante cuprinse între 10 – 25%, mai uniforme, cu degradări relative reduse în
zona împădurită şi cu degradări accentuate înspre nord. Acestea corespund cu
zona de coastă Repedea – Păun, puternic afectată de alunecări de teren vechi
stabilizate şi fragmentată de văi torenţiale, scurte, alimentate din izvoare. Aceste
forme de degradare generează în zona Pietrăria, un teren frământat, în cadrul
căruia alternează zone de pante accentuate, cu altele mai accesibile, date de
vechile valuri şi trepte de alunecare. În această zonă este situat satul Pietrăria,
care beneficiază de condiţiile variate ale reliefului menţionat.
Ponderea reliefului de versant în comună este majoritară ocupând circa
85 – 90%. Şesurile, cu lăţimi între 200 – 700 m, sunt relativ uscate şi utilizate cu
succes în agricultură, mai ales după executarea lucrărilor de regularizare a unor
albii. Pe alocuri se întâlnesc însă zone mai umede şi chiar afectate de inundaţii
de pantă. Ponderea reliefului de şes este de circa 5 – 7%.
Relief slab accidentat este acela care s-a dezvoltat datorită inundaţiei. În
această categorie de relief includem platouri de creste slab înclinate şi versanţi
sculpturali cu grade diferite de eroziune de suprafaţă.
În cadrul zonei cercetate distingem următoarele tipuri de degradări:
a) eroziune areolară (de suprafaţă)
b) eroziune torenţială (liniară)
c) alunecări de teren şi asociaţii de soluri.
Eroziunea areolară (de suprafaţă), ocupă suprafaţa de 1321ha
reprezentând 29,32% din suprafaţa cartată. Această eroziune produce degradarea
solului de pe versanţii văilor şi anume de la slab la foarte puternic şi se
caracterizează prin aceea că solurile devin sărace în elemente nutritive.
15
În scopul refacerii acestor suprafeţe de teren se impun măsuri de prevenire
şi combatere a eroziunii solului ca: culturi în fâşii, benzi înierbate, executarea
tuturor lucrărilor agrotehnic numai pe curbele de nivel.
Eroziunea liniară (de adâncime) se manifestă pe o suprafaţă mică (0,7
ha), reprezentând 0,2% din suprafaţa cartată. Aceasta fiind reprezentată prin
câteva ravene care au şi rol pozitiv (cele din complexele cu alunecări) asigurând
drenajul natural şi contribuind în bună măsură la stabilizarea unor alunecări de
teren.
Alunecările de teren ocupă suprafaţa totală de 374,8 ha, adică 8,32% din
suprafaţa cartată, iar asociaţiile de soluri ocupă suprafaţa de 162 ha, prezentând
3,6% din total.
Ele apar pe versanţii văilor, fiind determinate în principal de alcătuirea
petrografică formată din depozite loessoide şi salifere, favorizate de existenţa
straturilor acvifere libere şi captive ce apar la zi, pante mai accentuate din unele
sectoare, defrişări de păduri datorate activităţii incorecte a omului, variaţii de
temperatură, care duc la apariţia de îngheţuri şi dezgheţuri, modificările aduse
de om prin terasări cât şi cutremurelor de pământ care sunt frecvente în ultimii
ani.
Menţionăm că pe o parte din aceste alunecări s-au executat lucrări de
combatere a eroziunii solului în ultimii ani de către om ducând în mare parte la
stabilizarea lor, însă ele se pot reactiva în anii cu regim pluviometric abundent.
În scopul prevenirii şi combaterii în totalitate a eroziunii de suprafaţă, de
adâncime şi de stabilizare a acestor terenuri, se impun lucrări speciale ca:
captarea şi drenarea izvoarelor, nivelări – folosirea lor numai ca fâneţe(2 – 3ani).
Având în vedere că aceste soluri prezintă şi un grad avansat de salinizare,
recomandăm, pe lângă celelalte măsuri pedoameliorative şi amendarea lor cu
fosfogips.
În prezent, şesul din această zonă este ocupat de arabil în bună măsură şi
pe suprafeţe mai mici ca păşuni şi fâneţe.
16
1.1.3 Clima
Climatologic comuna se află în zona temperat continentală, cu nuanţe mai
moderate în sud (în sectoarele înalte) şi mai accentuate în nord. Astfel,
temperatura medie anuală este în jur de 9oC în nord şi 8oC în sud diferenţierea
acestora datorându-se reliefului şi vegetaţiei forestiere.
Cele mai coborâte medii lunare se înregistrează în ianuarie (între -3oC şi
-4oC în nord şi în jur de -3oC în sud), iar în cele mai ridicate medii lunare se
înregistrează în luna iunie (între 20oC şi 21oC în nord şi în jur de 20oC în sud).
Din datele prezente se constată o reducere a excesivităţii termice înspre sud,
amplitudinea media anuală având aici o valoare în jur de 25oC.
Din analiza datelor plurianuale rezultă că data medie de producere a
primului îngheţ de toamnă este în a doua decodă a lunii octombrie, iar a
ultimului îngheţ de primăvară, la sfârşitul lunii aprilie. Intervalul mediu anual
fără îngheţ se întinde la aproximativ 170 de zile.
Regimul pluviometric. Precipitaţiile atmosferice au o valoare de peste
500mm (530mm la Vişan), regimul ploilor fiind însă neuniform cele mai mari
cantităţi căzând primăvara şi vara, iar cele mai mici la sfârşitul şi începutul
primăverii.
Vânturile cele mai frecvent sunt cele din nord – vest şi nord care aduc ploi
abundente, precum şi cele din est şi sud – est care dau stări de vreme secetoasă
cu diferenţe mari de temperatură vara şi iarna.
Pe acest fond climatic general pot fi diferenţiate o serie de microclimate
dintre care amintim: microclimatul de adăpostire localizat în zonele joase de la
baza coastei şi cel al zonei superioare a coastei şi a platourilor mai expuse
curenţilor de aer precum şi diferenţelor termice.
17
Climatul este favorabil culturilor agricole, dar mai ales pădurii de foioase
şi mai puţin viticulturii.
Grindinile se produc foarte rar şi au un caracter local. Secetele apar
obişnuit la sfârşitul lunii iulie şi în începutul lunii august prelungindu-se în
ultimii ani o bună perioadă de timp. Evapotranspiraţia reală este de 493mm, iar
cea potenţială de 675mm. Faţă de evapotranspiraţia potenţială se înregistrează
un excedent de +26mm la lunile februarie – martie şi un deficit în lunile iunie,
iulie, august, septembrie şi octombrie.
Umezeala aerului. Este un element meteorologic variabil în timp şi
spaţiu şi depinde mult de caracteristicile de aer adecvate.
Umezeala relativă a aerului are valori medii anuale de 72,6% fiind mai
scăzute în lunile aprilie – septembrie şi mai ridicate în restul lunilor
(octombrie – martie).
Regimul eolian. Este determinat de sistemele barice, circulaţia
atmosferică şi factorii fizico – geografici. Secetele sunt fenomene meteorologice
ce se produc în mod obişnuit în ultima vreme, datorită unor mase de aer cald.
Ca urmare a variaţiei elementelor climatice în cadrul teritoriului cartat
distingem următoarele tipuri de microelemente sau topoclimate:
1. Microclimatul versanţilor cu expoziţie estică fac parte din categoria
versanţilor puţini însoriţi. În timpul anului, temperatura este ceva mai
scăzută, ca urmare a insolaţiei mai scăzute, a expunerii spre vânturi mai
reci, a persistenţei zăpezii la topirile de primăvară, iar umiditatea este mai
ridicată.
2. Microclimatul versanţilor cu expoziţie vestică. Acest microclimat face
parte din categoria versanţilor însoriţi unde temperatura aerului este mai
ridicată, grosimea stratului de zăpadă este mai redusă, unde zăpada se
18
topeşte mai devreme datorită insolaţiei mai puternice şi evapotranspiraţia
este mai intensă. Sunt mai puţin expuşi vânturilor reci şi deci sunt mai
calzi şi mai favorabili dezvoltării unor culturi agricole.
3. Microclimatul văilor înguste se caracterizează printr-un minus de lumină
şi căldură în timpul verii şi un plus de umiditate. Brumele sunt mai
accentuate şi se produc într-un interval de timp mai mare.
19
Specializare Oct. Nov. Dec. Ian. Feb. Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Sept. Total 12 luni
Per.de veg (IV-IX)2007 2007 2007 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008 2008
TEMPERATURI (oC) Dec I 14,6 5,5 2,9 -2,8 -4,9 -1,2 10,2 12,6 15,9 21,2 22 17,3Dec II 8,8 4,2 -0,5 -6,7 -2,5 0,9 10,5 17,2 19 20,1 23,1 16,4Dec III 8,8 2,1 0,4 -11,2 0,3 7,4 13,6 17,9 24,1 23,2 18,7 16,6Media lunară 10,7 3,9 0,9 -7 -2,6 2,5 11,4 16 19,7 21,6 21,2 16,8 9,6 17,3Normală 10,1 4,1 -0,8 -3,6 -1,9 3,3 10,1 16,1 19,4 21,3 20,6 16,3 9,6 17,3Abaterea 0,6 0,2 1,7 2,4 0,7 0,8 1,3 0,1 0,3 0,3 0,6 0,5 0 0Min. lunar -4,3 -6,3 -11,4 -23,5 -16,5 -12,9 1,2 4,3 7,8 10,6 10,2 7,5 -23,5 1,2Max. lunar 27,8 16,9 15,3 8,2 12,2 22,4 22,7 32,2 34,5 34,1 36,5 30,6 36,5 36,5
UMIDITATEA RELATIVĂ (%) Dec I 74,4 89,7 90,8 91,9 87,6 83,8 77,9 67,7 82,7 75,8 83,7 80,3Dec II 88,4 94,1 74,4 92,8 85,5 93,1 86,7 70,9 80 81,8 77,2 77,6Dec III 82,7 94,3 87,2 73,2 94,4 78,8 62,6 80,8 81,8 76,6 86,9 81Media lunară 81,8 92,7 84,3 85,5 88,8 85 75,7 73,4 81,5 78,8 82,7 79,6 82,4 78,9Normală 73 78 82 81,2 79 72 62 62 63 62 63 66 70 63Abaterea 8,8 14,7 2,3 4,5 9,8 13 13,7 11,4 18,5 16,8 19,7 13,6 12,4 15,9
PRECIPITAŢII (mm)Dec I 0 10,6 12,2 64,4 16,2 12,6 12,6Dec II 25,6 41,2 7,2 14,6 71,2 29,4 0Dec III 1,4 1,2 43,2 3,4 11,4 45,8 2,6Media lunară 27 39,5 24,1 78,7 92,8 110,4 53 62,6 82,4 98,8 88 15,2 772,5 400Normală 34,4 34,6 28,9 28,9 27,4 28,1 40,3 52,5 75,1 69,2 57,6 40,8 517,8 337,5Abaterea 7,4 4,9 4,8 49,8 65,4 82,3 12,7 10,1 7,3 28,6 30,4 25,6 259,7 62,5
20
1.1.4 Hidrografia
Situat la contactul a două mari subunităţi geografice ale Podişului
Moldovei, teritoriul comunii Bârnova prezintă un potenţial hidric variat,
constituit din ape subterane (minerale sau dulci) şi de ape de suprafaţă (sub
formă de râuri şi lacuri), ce reflectă caracteristicile lito – structurale şi
morfogeneza reliefului în interacţiuni cu particularităţile factorilor climatici
specifici zonei.
Apele subterane. Pe teritoriul comunei sunt prezente cele două
categorii mari de ape subterane, captive, cu sau fără presiune şi libere.
Apele captive sub presiune sunt situate la diverse adâncimi sub cota
talvegului râurilor. Ele sunt înmagazinate în depozite siluriene, badeniene şi
sarmaţiene. Apele captive fără presiune, cu calităţi minerale, se găsesc în
depozitele sarmaţiene.
Apele libere din teritoriul comunei includ stratele acvifere freatice,
cuprinse în depozitele cuaternare din şesuri, terase, glacisuri sau de pe versanţi
şi interfluvii sculpturale. Apele freatice din glacisurile coluvio – proluviale şi
din conurile de dejecţie ale afluenţilor Nicolinei şi Vămeşoaiei, au adâncimi
mici (sub 3 m), dar cu variaţii apreciabile pe verticală. Astfel, adâncimea
maximă de 3 m se înregistrează la sfârşitul verii şi iarna, iar primăvara şi la
începutul verii nivelul freatic urcă la 1-2 m sub suprafaţa solului. În fruntea
glacisului apa apare permanent la zi, umezind şesul şi întreţinând, pe alocuri,
zone mlăştinoase.
Albia majoră a Nicolinei constituie o subunitate hidrogeologică
favorabilă construcţiilor grele, impunând însă aplicarea unor măsuri
corespunzătoare de izolare hidrofugă şi de drenare. Apele din subunităţile
hidrogeologice ale albiilor majore mici şi glacisurilor au fost, şi unele încă mai
21
sunt, utilizate, prin intermediul fântânilor, în scopuri gospodăreşti, întrucât
îndeplinesc condiţii corespunzătoare de calitate.
Pe versanţii dealurilor Bucium – Păun, unde sunt zone cu multe
generaţii de deluvii suprapuse, adâncimea apei freatice este foarte variată,
între 0-20 m. Izvoarele care deschid stratele acvifere deluviale au debite mici
(sub 0,1 l/s) şi indici de variabilitate mari, raportul dintre valorile extreme
putând să reprezinte 1/20 - 1/30.
Apele de suprafaţă. O altă sursă naturală a comunei o reprezintă apele
de suprafaţă, cuprinse între râuri şi lacuri.
Reţeaua hidrografică din teritoriu este formată din cursul superior al
râului Nicolina cu afluenţii săi şi pârâul Vămeşoaia. Râul Nicolina îşi are
originea la peste 350 m, sub platourile structurale împădurite din sudul
comunei. După ce străbate jumătatea sudică a comunei, râul îşi schimbă
traseul pe direcţia est – vest, primind la ieşirea din comună pârâul Valea
Ţiganului. Râurile Vămeşoaia şi Pietrăria îşi au izvoarele în dealurile
Pietrăria – Păun.
Alimentarea cu apă a râurilor este pluvio – nivală şi subterană
moderată, ploile contribuind cu peste 45% la scurgerea medie anuală, iar
zăpada cu 30%. Alimentarea subterană participă cu circa 25% şi provine din
stratele acvifere din deluvii, şesuri şi de sub plăcile de gresie şi calcare
sarmatice; permanenţa acestor straturi, deşi cu un aport redus, asigură
scurgerea râurilor şi în perioadele lipsite de precipitaţii.
Repartiţia neuniformă a precipitaţiilor în timpul anului se reflectă şi în
regimul râurilor, a căror scurgere prezintă variaţii mari de la un anotimp la
altul şi de la an la an. Din volumul total de apă, transportat de Nicolina într-un
an mediu, 73% se scurge în intervalul martie – august, din care jumătate
22
(cca. 37% din volumul anual) la începutul primăverii (în martie-aprilie). În
octombrie se înregistrează scurgerea medie lunară cea mai redusă (2,4% din
volumul anual).
În condiţii naturale, scurgerea medie lunară a râurilor de pe teritoriul
comunei înregistrează un al doilea maxim în iunie, ca urmare a ploilor căzute
în această lună.
Viiturile se pot produce în orice anotimp; cea mai mare frecvenţă a lor
se înregistrează vara, când pot avea efecte negative prin inundaţiile produse.
S-au produs viituri de mare amploare în 1980 pe Nicolina (87 mc/s la 24
iulie); pe Vămeşoaia, la Iaşi s-a înregistrat un maxim de 45 mc/s la 25 august
1970 şi 74,5 mc/s la 21 iulie 1974.
Apele mici sunt condiţionate de lipsa îndelungată a surselor de apă
superficiale în alimentarea râurilor. Ele se înregistrează atât iarna, când
precipitaţiile sunt blocate sub formă de zăpadă şi o parte a râurilor îngheaţă,
cât şi în timpul verii şi începutul toamnei, din cauza lipsei ploilor. În aceste
condiţii râurile Nicolina şi Vămeşoaia au avut timp de mai multe zile 0,0 mc/s.
Temperaturile medii lunare ale apei râurilor urmăresc îndeaproape
modul de variaţie a temperaturii aerului şi, ca urmare, se înregistrează un
maxim în iulie (18 C pe Nicolina) şi un minim în februarie (0,1 C pe
Nicolina).
În perioada caldă a anului, în condiţiile unei scurgeri reduse şi a unei
insolaţii puternice, temperatura apei râurilor creşte foarte mult (de exemplu: pe
Nicolina 36,8 C în iulie 1958). Iarna, când temperatura aerului scade sub 0oC,
râurile îngheaţă la suprafaţă şi, în unele cazuri, pe toată grosimea lor.
Particularităţile chimice ale apei râurilor constituie un aspect important
al regimului lor hidrologic, interesând nu numai din punct de vedere teoretic ci
şi practic, deoarece ele reprezintă indicii de utilizare a apelor naturale pentru
economia regiunii. Un rol important în schimbarea calităţii apelor îl are
23
factorul antropic, prin folosirea îngrăşămintelor în terenurile de cultură, ca şi
deversarea apelor reziduale în unele sectoare ale râurilor.
Mineralizarea medie multianuală a apei râului Nicolina la Iaşi, ca sumă
a ionilor principali, a fost de 931 mg/l.
Suprafaţa ocupată de luciul de apă totalizează 24 ha şi cuprinde pe lângă
apele curgătoare şi iazurile La Colea (1,5 ha), Bârnova (3 ha) şi Zanea de
origine antropică, cu importanţă piscicolă sau pentru atenuarea viiturilor.
Râul Nicolina, în secţiunea comunei Bârnova, nu mai produce inundaţii.
Totuşi, după ploi torenţiale şi prin topirea rapidă a zăpezii, şesul se acoperă
parţial cu apă, în urma scurgerii acesteia de pe versanţii alăturaţi.
Rezerve de apă pentru alimentarea populaţiei se găsesc în stratele
acvifere din interfluviile sculpturale, iar pentru irigarea culturilor din şesul
Nicolinei, în râul ce-l drenează.
24
1.1.5 Vegetaţia
Poziţionarea comunei la contactul Câmpiei Moldovei cu Podişul Central
Moldovenesc a determinat instalarea unei vegetaţii foarte variate, cu elemente
floristice bogate.
Vegetaţia lemnoasă este caracteristică sectoarelor înalte din sudul
comunei, fiind reprezentată prin păduri de foioase ce aparţin etajului Quercus
robur (stejarului) şi Quercus petraea (gorunului), iar în părţile cele mai înalte,
limitei inferioare a Fagus sylvatica (fagului).
Acestor specii li se asociază frecvent: Carpinus betulus (carpenul), Acer
campestre (jugastrul), Fraxinus excelsior (frasinul), Acer platanoides (arţarul),
Ulmuls minor (ulmul de câmp), Prunus avium (cireşul), Malus pumila (mărul
pădureţ) şi uneori Tilia argentea (teiul argintiu).
Pădurile fiind mai luminoase permit o frecvenţă mai mare a arbuştilor:
Corylus avellana (alunul), Cornus mas (cornul), Cornus sanguinea (sângerul),
Fragula cortex (cruşinul), Rosa Canina (măceşul), precum şi o bogată floră
ierboasă: Mollisima et rubra (mierea ursului), Lamium L. (urzică moartă),
Dryopteris filix-mas (ferigi) etc, plus cunoscutele efemeride de primăvară:
Galanthus L. (ghiocel), Viola odorata (toporaş), Scilla bifolia (viorea),
Convallaria majalis (lăcrimioară), Corydalis sp.(brebenel).
Vegetaţia naturală, caracteristică zonei mai joase, depresionare, este
reprezentată prin: pâlcuri de pădure (şleauri formate din gorun şi stejar) şi
pajişti, puternic transformate şi modificate antropic. Pajiştile sunt formate din
asociaţii de păiuş, colilie, firuţă cu bulb.
25
Asociaţii cu Festuca vallesiaca şi Stipa Joanis.
Reprezintă asociaţii de bază xerofile, situate pe pante cu înclinări
diferite având ca soluri cernoziomuri cu eroziuni diferite. Ca asociaţii
secundare întâlnim şi alte specii ca: Agropyrum cristatum, Poa pratensis,
Andropogon ischaemum, Cynodon doctylon.
Dintre leguminoase mai frecvente întâlnim: Onobrychis viciifolia,
Medicago lupulina, Medicago falcata.
Asociaţii Andropogon ischaemum
Ocupă majoritatea suprafeţelor puternic degradate cu cernoziomuri
erodate puternic şi foarte puternic cât şi variaţii cu alunecări, unde se constată,
înlocuirea asociaţiei cu Festuca vallesiaca de către Andropogon ischaemum cu
dominanţă şi frecvenţă mare, dar cu valoare furajeră scăzută. Asociaţia este
săracă în leguminoase şi graminee şi bogată în buruieni. Pe suprafeţe mai mici
întâlnim asociaţii cu Cynodon doctylon a căror productivitate este mai bună.
Pajişti azonale de luncă. Sunt răspândite pe şesul Nicolinei şi pe văile
teritoriului Bârnova. Cele mai importante asociaţii sunt:
Agropyrum repens, pe locurile mai ridicate şi drenate
Lolium perene, la contactul cu versantul
Alopecurus pratensis, pe terenurile joase şi umede
Dintre alte specii mai amintim:
Plantago media
Taraxacum officinale
Ranunculus repens
Cichorium intybus
Sunt pajişti cu productivitate bună, cu participarea leguminoaselor mai
redusă.
Pe terenurile mai umede şi salinizate se întâlnesc:
26
Campharosma anua
Salicernia berbacea
Salsola soda
Matricaria chamomilla
Trifolium fragiferum
Puccinellia distans
Statice gmelini
Formaţiuni hidrofile cu rogozuri şi alte specii caracteristice zonelor
umede. Ocupă suprafeţe mai restrânse şi pe anumite porţiuni ale văilor.
Această vegetaţie are caracter hidrofil şi mai puţin valoroasă din punct de
vedere furajer.
Dintre aceste specii cităm: Larex Sp, Scorpus sp, Typha sp, şi unele
graminee ca: Calamagrostis pseudo – phragmites, Agrostis anua, etc., care se
folosesc de către animale numai în fază tânără, ca furaj verde.
Măsuri de îmbunătăţire a pajiştilor.
Pentru remedierea stării în care se găsesc o parte din pajiştile naturale,
sunt necesare la aplicarea măsurilor pentru înlăturarea cauzelor care întreţin şi
accentuează starea de degradare şi în consecinţă de mişcare a producţiei.
Dintre acestea menţionăm:
1. Măsuri de suprafaţă
păşunatul raţional prin metoda păşunatului sistematic pe tarlale
îngrăşarea păşunilor şi fâneţelor cu îngrăşăminte organice (must
de gunoi de grajduri în special), conform dozelor date prin planul
de fertilizare de la cartarea agrochimică
curăţirea la timp a pajiştilor de buruieni toxice şi vătămătoare
pentru animale
distragerea muşuroaielor etc.
27
2. Ca măsuri radicale principale menţionăm:
înierbarea pajiştilor prin reînsămânţări şi supraînsămânţări
eliminarea excesului de apă, grăpări etc.
Pajiştile artificiale vor fi folosite în primii ani numai ca fâneţe apoi ca
păşuni.
Vegetaţia cultivată. Dintre principalele plante care se cultivă pe
teritoriul comunei Bârnova cităm: grâul, porumbul, secara, ovăzul, lucerna,
fasolea, sfecla de zahăr, floarea – soarelui, rapiţa, soia.
Producţia variază de la an la an din cauza instabilităţii condiţiilor
climatice, cât şi din cauza neaplicării la timp şi în întregime a măsurilor
agrotehnice.
Vegetaţia sagetală. Pe teritoriul comunei Bârnova se întâlnesc
majoritatea speciilor de buruieni, răspândite în judeţul Iaşi.
Cele mai frecvente şi mai abundente dintre culturi sunt următoarele:
Cirsium arvence, Setaria glauca (atât în culturile de prăşitoare cât şi păioase),
Convolvulus arvenis, Cynodon doctylon etc.
În culturile de cereale păioase mai frecvente sunt următoarele buruieni:
Sinopsis arvensis
Raphanum raphanistrum
Setaria glauca
Stachys annua
Agrostemma githago
Hibiscus trionum
În culturile de cereale prăşitoare mai frecvente sunt următoarele
buruieni:
Echinochloa cruss – galli
28
Setaria glauce
Chenopodium album
Amaranthus retroflexus
În ultima vreme în cultură, o dezvoltare mare o are Xanthium
strumarum.
Aceste specii constituie mai mult de 70% din masa totală a buruienilor
de câmp. De natura şi rezistenţa lor trebuie să se ţină seama la stabilirea
măsurilor agrotehnice de combatere şi a sortimentelor de erbicide utilizate.
1.1.6 Solurile
Tipurile dominante de soluri sunt cele cenuşii şi brune de pădure,
primele fiind întâlnite în zona coastei şi în zona depresionară de la baza
29
acesteia, iar în ultimul, atât în zona coastei cât şi sub pădurea din sudul
teritoriului.
Solurile cenuşii şi brune sunt favorabile, mai ales cu adaos de substanţe
minerale şi organice, atât pentru culturi de câmp cât mai ales pentru viticulturi
şi pomiculturi. Solurile brune sunt recomandate în special pentru vegetaţia
forestieră.
La limita de nord a teritoriului se întâlnesc cernoziomuri levigate şi de
pantă favorabile unei game largi de culturi agricole.
Tipurile intrazonale caracteristice sunt rendzinele de pe ivirile
calcaroase ale platourilor Repedea şi Păun, favorabile culturilor de vie,
regosolurile şi erodisolurile de pe unii versanţi drepţi şi solurile hidromorfe în
special lăcovişte dezvoltate pe depozite de argilă.
Solurile cu o reacţie neutră pe cele mai mari suprafeţe, iar în zona de
pădure terenurile sunt acide (pH -5,3 – 6) şi pentru a le ameliora este necesar
să fie amendate cu carbonat de calciu.
Solurile cu un grad diferit de aprovizionare cu fosfor, oscilând între
insuficient şi bine şi o aprovizionare mai bună cu potasiu.
Fertilitatea solului brun luvic este redusă pentru culturile de bază (grâu,
porumb, floarea – soarelui) şi chiar pentru viticultură, mijloace pentru pajişti,
plantaţii pomicole şi unele culturi agricole adoptate (cartofi, secară, orz, ovăz,
unele plante furajere), bună pentru păduri (datorită înrădăcinării profunde a
esenţelor lemnoase).
Extinderea culturilor agricole pe acest sol presupune măsuri costisitoare
de reglare a regimului aerohidric prin afinări adânci şi de suplimentare a
substanţelor nutritive prin cantităţi mari de îngrăşăminte.
În comuna Bârnova sunt văi cu versanţi afectaţi de procese erozionale şi
alunecări de staturi.
Zonele expuse la posibile alunecări pot fi:
30
pierdere stabilităţii unor versanţi alcătuiţi din deluvii de pantă
care sunt formaţiuni neconsolidate datorită umidităţii
pierderea stabilităţii prin surpări, desprinderi, alunecări datorită
unor fenomene de eroziune ce duc la dezechilibrarea versanţilor
adiacenţi.
Apariţia zonelor cu exces de umiditate este favorizată de geologia
terenului care cuprinde marne cu intercalaţii de nisip sau gresii şi calcare.
Peste aceste marne de origine sarmaţiană se găsesc depozitate
cuaternare formate din argile, pietrişuri, argile nisipoase, loessuri.
Când stratul marnos ajunge aproape de suprafaţă, apa cantonată în
pietrişuri produce exces de umiditate şi sărăturare a solului.
Debitul izvoarelor în general redus, însă în multe cazuri ele produc
sărăturarea zonei, ies la suprafaţă datorită marnelor salifere.
Riscurile naturale. În perioada actuală în zonele amplasamentelor se
constată următoarele:
amplasamentele prezintă zone cu fenomene de instabilitate în
activitate
zonele amplasamentelor, implicit amplasamentele sunt cu energii
de relief mari, fiind situate în zona de semiplatou şi versant
alunecările de teren sunt active cu tendinţe de extindere spre
zonele limitrofe care pun în pericol construcţiile şi alte obiective
social economice, cu consecinţe directe asupra desfăşurării
normale a activităţii comunale
Măsuri imediate propuse sunt următoarele:
delimitarea terenurilor alunecate, inclusiv a zonelor de influenţă
şi instituirea perimetrelor cu interdicţii de construire.
31
inventorierea construcţiilor cuprinse în zonele de interdicţie cu
stabilirea regimului juridic şi economic al terenurilor afectate.
Pentru stabilizarea şi utilizarea raţională a terenurilor cu alunecări
declanşate în diferitele lor stadii de evoluţie, se vor lua măsuri
corespunzătoare cu cauzele principale şi secundare care au contribuit la
dezvoltarea lor.
Alte măsuri secundare de utilizare raţională a terenurilor supuse
alunecărilor sunt:
evitarea supraîncărcării cu construcţii grele a căror fundaţie este
instalată superficial; săparea debleurilor şi a altor lucrări de artă
pentru şosele şi căi ferate; înlăturarea pe cât posibil sau reducerea
circulaţiei de tonaj greu; se taie arborii prea grei care nu au o
rădăcină pivotantă care să străbată întregul deluviu de alunecare.
evitarea îngheţului, dezgheţului şi crăparea solului prin acoperire
cu ierburi şi plantaţii adecvate regiunii.
1.1.7 Populaţia
Ca urmare a recensământului populaţiei, numărul total al locuitorilor
comunii Bârnova este de 4405, din care 2155 bărbaţi şi 2250 femei.
32
Se poate admite ideea că evoluţia demografică la nivelul comunei a fost
una normală, în prezent existând vitalitatea necesară ca pe termen mediu să nu
aibă loc dezechilibre demografice majore. Pe sexe, locuitorii din comună sunt
structuraţi astfel: 49,9% populaţie masculină şi 50,1% populaţie feminină.
Grupa de vârstă la nivelul comunei este 0 – 14 ani de 26%, 15 – 59 ani de 56%
şi de peste 60 de ani de 18%. Majoritatea familiilor sunt mici de 3 – 4 membri.
Dinamica relaţiilor demografice dintre oraş şi zona rurală adiacentă
evidenţiază un avantaj categoric pentru primul. Astfel, raportul dintre
populaţia născută în oraş şi cea provenită din alte localităţi remarcă aportul
sporului migrator în creşterea populaţiei urbane.
Eliberarea unui mare volum de forţă de muncă din ramurile agricole a
determinat intense mişcări de populaţie din zonele rurale spre oraş, pe de o
parte cât şi pe baza excedentului migrării spre zonele deficitare ale ţării
(Banat), pe de altă parte. În prezent asistăm la schimbarea sensului de flux
migrator prin revenirile în zonele de origine.
Mirajul civilizaţiei urbane, existenţa de locuri de muncă şi de
posibilităţi de calificare cât şi de facilităţile oferite de dotările şi echipările
orăşeneşti, au determinat că o mare parte din tineretul din mediu rural, după
obţinerea calificării să se stabilească în oraş.
În zona de influenţă analizată, fluxurile mişcării migratorii au avut în
marea lor majoritate direcţie spre municipiul Iaşi şi într-o măsură redusă au
vizat unele localităţi cu o economie mai dezvoltată (Ciurea, Tomeşti).
Momentul actual, caracterizat de greutăţile prin care trece economia
naţională, generează o tendinţă de diminuare a mişcării migratorii, inter şi
intrajudeţene atât la nivelul comunelor cât şi la nivelul municipiilor şi
oraşelor.
Resursele naturale, atâtea câte sunt, potenţialul economic, industrial,
agricol şi turistic precum şi mărimea pieţei de desfacere, cu implicaţii în
33
creşterea standardului de viaţă, sunt tot atâţia factori de stabilizare a populaţiei
în zona.
Fenomenul cu cele mai multe implicaţii asupra relaţiilor demografice,
economice şi culturale din oraş şi zona rurală este deplasarea zilnică pentru
muncă.
Analiza din punct de vedere al numărului de navetişti ce participă la
acest fenomen evidenţiază faptul că în cazul municipiului Iaşi, comunele
situate în primul inel cu cel mai mare raport de populaţie ce se deplasează
pentru muncă şi studii.
Se observă o creştere a numărului locuitorilor comunei printr-o mişcare
a populaţiei de la oraş spre sat datorită atragerii acestora de terenuri libere,
construibile, situate în zone liniştite, spre iazuri, pădure pentru construcţii de
locuinţe sau agrement şi de terenuri situate în zone puternice de dezvoltare a
comerţului şi prestări de servicii în zona DN24, iar în zonele DJ247 şi DJ248D
pentru privatizare.
1.2 CONDIŢIILE SOCIO – ECONOMICE
Comuna Bârnova întruneşte un complex de funcţii socio – economice în
cadrul teritoriului administrativ al judeţului cât şi în cadrul zonei
34
preoreşeneşti. Astfel deţine funcţia agricolă aprovizionând cu produce agricole
pieţele oraşului, funcţia de cazare şi posibilităţile de a satisface şi funcţia
turistică.
În perspectivă se prevăd posibilităţi de dezvoltare a acestor funcţii, şi în
special cea de cazare, ca urmare a îmbunătăţirii infrastructurii şi cea turistică
prin punerea în valoare a monumentelor istorice, a arhitecturii şi peisajului
natural existent.
În conturarea zonei de influenţă, relaţiile economice au devenit
fundamentale realizând legătura materială dintre spaţiul rural şi cel urban. Ele
se caracterizează printr-o complexitate tot mai accentuată şi printr-o stabilitate
ce depăşeşte cu mult relaţiile demografice, social – culturale şi
politico – administrative.
Această stabilitate rezultă din relaţiile de complementaritate care există
între potenţialul economic al oraşului şi cel al zonei înconjurătoare.
Principalele tipuri de relaţii economice care se realizează între oraş şi
teritoriul sunt cele mai existente între industria oraşului şi resursele naturale de
arii adiacente, între consumul agroalimentar urban şi agricultura spaţiului
rural, între industria oraşului şi întreprinderile din mediul rural.
Relaţiile dintre resursele spaţiului rural şi industria urbană.
Aşa cum s-a mai arătat între resursele naturale ale zonei înconjurătoare
şi industria urbană există o strânsă interdependenţă, primele constituind baza
de pornire în procesul de dezvoltare industrială a oraşului.
Integrarea orizontală este specifică acelor ramuri industriale care au
baza de materii prime în zona apropiată şi care se pot aproviziona ritmic,
existând şi posibilitatea extinderii bazei de producţie direct la furnizor.
Industria municipiului Iaşi colectează resurse din zona înconjurătoare,
pe baza cărora funcţionează următoarele ramuri:
Industria medicamentelor
35
Industria materialelor de construcţii
Industria alimentară şi a băuturilor
Industria pielăriei şi încălţămintei
Industria prelucrării lemnului
Industria textilă şi a confecţiilor din textile (în special cea bazată
pe lână)
Industria economică.
Având în vedere că localităţile componente comunei Bârnova se află în
zona de influenţă a municipiului Iaşi, viitoare zonă metropolitană, acestea vor
beneficia de dotări social – culturale ale municipiului Iaşi.
La nivelul comunei Bârnova sunt următoarele instituţii:
Primăria comunei Bârnova
6 unităţi şcolare
3 grădiniţe
cămin cultural în comuna Bârnova
cabinete medicale şi farmacii
Biblioteca comunei Bârnova
Şcoala generală I – VIII
Componente culturale, religioase şi istorice :
Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” – Inculeţ
Mănăstirea Bârnova
Mănăstirea Piatra Sfântă
Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” – Păun
Rezervaţia paleologică Repedea
Rezervaţia palinologică Ion Inculeţ
36
Zone şi situri naturale protejate
Parohia „Sfânta Treime” – Todirel
Casa memorială Ion Inculeţ – Bârnova
Schitul lui Torata – sec. XIII-XIX
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Pietrărie
CAPITOLUL II
OPTIMIZAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PRODUCŢIEI AGRICOLE
2.1 STRUCTURA CATEGORIILOR DE FOLOSINŢĂ
37
PE 3 ANI
Suprafaţa comunei Bârnova – 4100 ha
Comuna Bârnova dispune de importante suprafeţe de teren agricol ce
sunt cultivate în folosul comunităţii.
Datorită migraţiei tot mai mare a populaţiei de la sate la oraşe, în mod
justificat ne întrebăm, cine va asigura în viitor exploatarea raţională şi
eficientă a suprafeţelor de teren arabil şi păşune, precum şi satisfacerea
necesarului de produse agroalimentare folositoare populaţiei urbane.
Răspunsul, după părerea multor specialişti, este creare unor microferme
care vor să aibă un cadru mai larg, reunind pe teritoriul său o diversitate mai
largă de produse şi de calitatea foarte bună la un preţ avantajos în vederea
obţinerii unui profit convenabil.
Comuna Bârnova dispune de suprafeţe importante de teren arabil pentru
culturile de câmp.
Datorită aşezării geografice a reliefului şi a climei care se întâlnesc în
judeţul Iaşi, în comuna Bârnova se cultivă în marea majoritate cu cereale,
Denumire 2006 2007 2008Suprafaţa agricolă după modul de folosinţă (ha)
1955 2158 3928
Suprafaţa arabilă (ha) 802 991 968Suprafeţe livezi şi pipiniere pomicole (ha)
104 100 160
Suprafeţe vii şi pipiniere viticole (ha)
371 378 324
Suprafeţe păşuni (ha) 532 504 366Suprafeţe fâneţe (ha) 146 185 159
38
legume şi fructe atât în folosul comunităţii cât şi pentru unităţile din
împrejurimi.
2.2 STRUCTURA CULTURILOR
2.2.1 Producţii medii şi totale
Denumire 2006 2007 2008
39
Suprafaţa cultivată cu grâu şi orz (ha) 12 4 4
Producţia totală de grâu şi orz (tone) 7 5,72 5,72
Suprafaţa cultivată cu porumb boabe (ha) 600 602 602
Producţia totală de porumb boabe (tone) 1995 1685,6 1414,6
Suprafaţa cultivată cu cartofi (ha) 55 60 60
Producţia totală de cartofi (tone) 18 90 90
Suprafaţa cultivată cu fasole boabe (ha) 6 18 6
Producţia totală de fasole boabe (tone) 2,8 3,6 3
Suprafaţa cultivată cu floarea-soarelui (ha)
3 4 4
Producţia totală de floarea-soarelui (tone)
5 1 1
Suprafaţa cultivată cu legume (ha) 135 163 36
Producţia totală de legume (tone) 2171 6,8 4,8
Producţia totală de fructe (tone) 45,3 38 32
Suprafaţa şi numărul pomilor de rod şi tineri pentru gospodării şi
populaţie:
Cod Denumire Suprafaţa şi numărul pomilor
În masiv (livezi) Răzleţi
Pe rod Tineri neintraţi pe rod Pe rod Tineri
40
Suprafaţă(ha)
Nr.pomi(buc)
Suprafaţă(ha)
Nr.pomi(buc)
buc buc
A B 1 2 3 4 5 6
362 Pomi total 267 105650 12150 730
363 Meri 115 46300 3100 150
364 Meri în plantaţii intensive
80 40000
365 Peri 50 23500 2700 120
366 Peri în plantaţii intensive
45 22000
367 Pruni 75 28500 3600 180
368 Caişi şi zarzări 150 50
369 Piersici 50 20
370 Piersici în plantaţii intensive
371 Cireşi şi vişini 10 2800 1300 100
372 Nuci 5 750 200 50
373 Alţi pomi 12 3800 900 50
374 Duzi 150 10
2.3 EFECTIV DE ANIMALE PE SPECII ŞI CATEGORII
2.3.1 Producţii medii şi totale
41
Având în vedere posibilitatea de creştere şi furajare a efectivului de
animale din comună este adoptat tipul de reproducţie simplă, care păstrează
efectivul constant.
Acest sistem modern de reproducţie asigură obţinerea unor produşi de
valoare care conduc la obţinerea unor producţii superioare prin introducerea
procesului genetic prin materialul seminal folosit.
De asemenea, s-a adoptat un sistem de însămânţări şi fătări eşalonate
care asigură folosirea raţională a capacităţii de producţie şi a forţei de muncă
la nivel de comună.
Baza furajeră reprezintă totalitatea produselor, mai ales vegetale,
disponibile pentru alimentaţia animalelor.
Cu toate acestea, în ultimii ani, efectivele de animale au fost relativ
stabile, putându-se observa şi semne de revigorare în acest sens. După o
scădere pronunţată la începutul decadei, efectivele de bovine, porcine şi ovine
s-au stabilit, deşi au înregistrat anumite fluctuaţii anuale.
Preţul tot mai ridicat al furajelor a avut şi el un impact asupra acestor
modificări. Efectivele de porcine au scăzut uşor datorită reducerii efectivului
de producţie. Efectivele de păsări şi familiile de albine au crescut semnificativ.
Denumire 2006 2007 2008
Bovine total (capete) 1220 720 652
Suine total (capete) 942 612 522
Păsări total (capete) 12550 7550 6560
Cabaline total (capete) 953 452 393
Familii de albine 166 386 452
42
Producţia animalică tinde să crească, însă unităţile de mici dimensiuni
limitează acest potenţial.
2.4 STRUCTURA ORGANICĂ A AGRICULTURII, GOSPODĂRII INDIVIDUALE, SOCIETĂŢI
AGRICOLE ŞI COMERCIALE
43
Denumire 2006 2007 2008
Nr.total de gospodării 2162 2434 2644
Păun 393 453 476
Bârnova 443 483 522
Pietrăria 420 463 463
Cercu 442 464 483
Vişan 282 376 502
Todirel 182 195 198
Nr.total de roluri agricole 2065 5029 5029
Localnici 886 1623 1623
Strămoşi 1123 3243 3243
Societăţi comerciale 56 169 163
Această statistică include numai populaţia locală stabilă, fără locuitori
care au aici case de vacanţă şi domiciliată la Iaşi şi în alte localităţi.
În 1977, pe total comună, erau 3036 locuitori (din care 1550 populaţie
feminină), în 1992 erau 2935 locuitori (din care 1448 femei) în 1999 erau
3156 locuitor (din care 1586 femei), iar în vara lui 2006 populaţia stabilă a
ajuns la 4100 persoane (2049 femei).
Fondul de locuinţe a evoluat şi el de la 909 case în 1992, la 1127 case în
1999 şi 1689 case şi vile de vacanţă în vara lui 2006. Azi în comună există
4129 camere de locuit, într-o suprafaţă locuibilă de 60,394 m2.
Capacitatea de cazare agroturistică este condensată pe Dealul Repedea
în 3 pensiuni de două stele (însumând 68 locuitori) şi camping (80 de
locuitori).
44
Populaţia este în mare majoritate, de religie ortodoxă, cu foarte rare
excepţii.
2.5 NIVELUL DE DOTARE CU MIJLOACE
MECANICE
45
Nr.Crt.
Denumire Gospodării cu domiciliul în localitate
Gospodării cu domiciliul în alte localităţi
Persoane juridice
A B C D E
1 Tractor până la 45 Cp 9 5
2 Tractor până peste 65 Cp 5 2
3 Pluguri pentru tractor 10 6
4 Grape cu tracţiune mecanică 9 4
5 Grape cu tracţiune animală 24
6 Semănători cu tracţiune mecanică - pentru păioase
3
- pentru prăşitoare 18
7 Maşini de stropit şi prăfuit cu tracţiune mecanică
14
8 Maşini pentru erbicidat 6
9 Combine autopropulsate pentru recoltat cereale păioase
1
10 Cositori cu tracţiune mecanică 2 8
11 Remorci pentru tractor 8
12 Autovehicule pentru transport mărfuri cu capacitate peste 1,5t
12
13 Care şi căruţe 279
14 Instalaţii mecanice pentru muls 4
15 Instalaţii/cazan pentru fabricat ţuica
4
Comuna Bârnova dispune de o varietate de utilaje agricole, acestea fiind
mai mult sau mai puţin performante şi într-o varietate foarte largă.
La nivelul comunei aceste utilaje agricole fac faţă în sezonul de
campanie agricolă, atât la fermele care le au în subordine cât şi la diferiţi
proprietari.
46
2.6 NIVELUL DE FERTILAZARE
47
Sistemul de fertilizare al culturilor presupune stabilirea dozelor şi a
sortimentelor de îngrăşăminte care se aplică pe fiecare solă şi la fiecare cultură
în cadrul unui asolament.
Calculul dozelor de îngrăşământ se efectuează ţinându-se cont atât de
producţiile medii cât şi de existentul de substanţă activă din sol. Se iau în
considerare şi pierderile rezultate prin levigare.
La nivelul comunei sistemul de fertilizare al plantelor se face u
îngrăşăminte naturale, acest sistem este în vigoare de 5 ani de zile, nu ştim cât
va mai dura.
Aceste îngrăşăminte naturale sunt aplicate pe 15% din suprafaţa
agricolă.
Îngrăşămintele chimice sunt foarte puţin utilizate, iar în unele situaţii
chiar deloc deoarece sunt foarte scumpe.
Îngrăşăminte chimice ha Cantitate
- azotoase 10 0,4
- fosfotice
- potasice
Îngrăşăminte naturale 24 150
2.7 CONSTRUCŢII AGRICOLE EXISTENTE ÎN GOSPĂDĂRIILE POPULAŢIEI ŞI UNITĂŢILE CU PERSONAL
JURIDIC
48
Nr. Crt. Denumire Gospodării cu domiciliul în localitate
Gospodării cu domiciliul în alte localităţi
Persoane juridice
A B 1 2 3
1 Grajduri 16850
2 Pătuli 330
3 Magazii, hambare pentru cereale
1200 1575
4 Şure, fâneţe 850 480
5 Remize, şoproane 720 270 1600
CAPITOLUL III
49
RESURSELE UMANE
3.1 DATE CU PRIVIRE LA CEI CARE LUCREAZĂ
PĂMÂNTUL
Datorită crizei mondiale şi a nevoilor cu care se confruntă populaţia din
comună este tot mai puţină, ea luând calea ţărilor străine.
Cei mai întâlniţi în satele vecine şi în comuna Bârnova sunt persoanele
de vârsta a treia care cu greu fac faţă lucrărilor agricole. Persoanele nevoiaşe
lucrează pământul, pentru ei, este un mijloc de existenţă.
Ca o medie per comună, vârsta este înaintată peste 60 de ani, pe cale de
dispariţie. Tinerii numai lucrează pământul.
Populaţie legală Populaţie stabilă1 iulie 2005 4163 41561 iulie 2007 4419 4405
Pentru un sfert din populaţie, agricultura reprezintă activitatea
principală dar şi cele pentru care agricultura reprezintă o activitate secundară,
dar nu sunt cuprinse în statisticile oficiale ale forţei de muncă. Majoritatea
muncesc în exploataţii individuale, în timp ce un procent minor lucrează la
fermele cu personalitate juridică.
Persoanele implicate în activităţile agricole au o performanţă de numai
30% din potenţialul unui angajat cu normă întreagă, fie că agricultura este o
ocupaţie secundară, fie din cauza slabei productivităţi obţinute din
exploataţiile individuale.
50
Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, prin
propria angajare, în timp ce diversificarea activităţilor din zona rurală rămâne
o problemă care trebuie rezolvată.
Forţa de muncă rurală din această regiune s-a orientat din ce în ce mai
mult către sectoarele industriei şi cel al serviciilor. Marea majoritate a
bărbaţilor ale să lucreze în urban pentru a avea un mijloc de întreţinere a
cheltuielilor, iar femeile lucrează pământul alături de copii preşcolari, ca un
mijloc de existenţă.
Performanţele în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă ca
ramură a economiei naţionale, agricultura înregistrează un declin.
3.2 FIŞA POSTULUI
51
La nivelul comunei Bârnova, această fişă are o importanţă deosebită,
deoarece se face controlul societăţii agricole conform cu normele în vigoare.
Inspectorul de administraţie agricolă are următoarele sarcini:
Sarcini specifice:
întocmirea la zi a registrelor agricole;
contract de arendă;
contract de folosinţă agricolă;
evidenţa electronică a registrului agricol;
evidenţa electronică a rolurilor fiscale în baza rolului agricol;
dotarea cu mijloace mecanice;
fertilizarea culturilor agricole;
modul de cultivare a culturilor agricole.
Sarcini nespecifice :
acestea sunt date la dispoziţia primarului.
Persoana care răspunde de această funcţie este un tip puternic,
echilibrat, mobil. Are un temperament sanguin caracterizat prin voinţă,
optimism, mobilitate, sociabilitate şi adaptabilitate la diferite situaţii în care se
găseşte. Are o vorbire clară şi deţine posibilităţi de păstrare a calmului. Este
receptiv la nou.
Aptitudinea unei persoane fie se trage ereditar fie se dezvoltă pe
parcursul activităţii. Este o fire ambiţioasă, datorită postului câştigat prin efort
maxim.
3.3 HARTA COMUNEI BÂRNOVA
52
CAPITOLUL IV
53
STRUCTURA ACTIVITĂŢII COMUNEI AGRICOLE BÂRNOVA
4.1 EVALUAREA NECESARULUI DE PERSONAL
Personalul din cadrul unităţii este specializat fiecare pe domeniul lui.
Tot personalul are studii superioare şi anume:
Studii în specialitate agricolă
Studii juridice
Studii de specialitate – cadastru
Studii contabile
Studii de administraţie publică
Fiecare domeniu de activitate o dată pe an are cursuri de specializare în
ţară sau peste hotare, aprobate de Ministerul de Finanţare.
Personalul din această unitate este foarte sociabil, participând şi
efectuând diferite cereri propuse la nivelul comunei Bârnova.
Curriculum vitae este un mijloc de comunicare între angajator şi
candidat, prin care se realizează o evaluare.
CAPITOLUL V
54
DIRECŢII DE PERFECŢIONARE A ACTIVITĂŢILOR CAMEREI AGRICOLE
Camera agricolă Bârnova dispune din ce în ce mai mult de cele mai noi
activităţi la nivel de comună.
Perfecţionarea tot mai profundă a personalului va scade în evidenţa a
multor reuşite propuse şi adoptate de primar care sunt benefice în folosul
comunităţii.
Se adoptă cât mai multe proiecte pentru atragerea de fonduri la nivel de
comună, pentru un trai mai decent.
5.1 POPULAŢIA LA NIVEL DE COMUNĂ, NATALITATE ŞI MORTALITATE
Populaţia cu domiciliul în comuna Bârnova.
Anul 2005 – total de 4059 de locuitor din care:
Păun – 1096 persoane
Bârnova – 1165 persoane
Pietrăria – 433 persoane
Cercu – 464 persoane
Vişan – 312 persoane
Todirel – 589 persoane
55
Ianuarie 2007 – total de 4288 de locuitor din care:
Păun – 1125 persoane
Bârnova – 1285 persoane
Pietrăria – 463 persoane
Cercu – 484 persoane
Vişan – 332 persoane
Todirel – 599 persoane
La nivelul de comună există un număr de 414 copii din care 70 de copii
anul acesta 2009 dintr-un număr 4405 de persoane. Aceştia evidenţiază prin
certificatul de naştere depus pentru alocaţia de stat având vârste diferite.
Populaţia rurală activă a scăzut cu aproape 7%. Procesul de îmbătrânire
şi scăderea naturală a populaţiei, care decurge din această situaţie, constituie
principalii factori ai declinului populaţiei rurale.
Se constată următoarele:
Ponderea categoriei de vârstă 0 – 14 ani din totalul populaţiei
rurale a scăzut;
Ponderea categoriei de vârstă 15 – 64 ani a rămas relativ stabilă;
Ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendinţă
ascendentă, ajungând la 19% din totalul populaţiei rurale.
56
CAPITOLUL VI
CONCLUZII
În condiţii economice de piaţă, realizarea oricărei activităţi, inclusiv a
celei agricole, presupune luarea în considerare a criteriilor de eficienţă
economică, urmărindu-se obţinerea unor rentabilităţi cât şi mai ridicate,
acoperirea cheltuielilor din veniturile proprii şi realizarea unui nivel de profit
care să asigure capitalizarea necesară pentru dezvoltarea în perspectivă a
exploataţiilor în vederea realizării viabilităţii într-un climat concurenţial.
Orientarea producţiei agricole în condiţii specifice de timp şi loc, în
raport de cadrul natural şi economic se realizează la nivelul asociaţiilor
agricole, prin procesul de specializare şi profilare a producţiei. În realizarea
acestui obiectiv, utilizarea metodelor matematice dă rezultate bune în
rezolvarea problemelor, ca: optimizarea structurii categoriilor de folosinţă a
terenului, optimizarea structurii culturilor, îmbinarea raţională a ramurilor de
producţie.
Primăria comunei Bârnova este amplasată în satul Bârnova, comuna
Bârnova, judeţul Iaşi şi este situată la limita sud – estică a teritoriului
administrativ al municipiului Iaşi.
Din punct de vedere geografic, pedoclimatic, comuna Bârnova
întruneşte condiţii favorabile pentru dezvoltarea cu eficienţă a unor activităţi
agricole. Astfel cele mai coborâte medii lunare se înregistrează în luna
ianuarie (între -3oC şi -4oC în nord şi în jur de -3oC în sud), iar în cele mai
ridicate medii lunare se înregistrează în luna iunie (între 20oC şi 21oC în nord
şi în jur de 20oC în sud). O reducere a excesivităţii termice înspre sud,
amplitudinea media anuală având aici o valoare în jur de 25oC. Precipitaţiile
atmosferice au o valoare de peste 500mm (530mm la Vişan), regimul ploilor
57
fiind însă neuniform cele mai mari cantităţi căzând primăvara şi vara, iar cele
mai mici la sfârşitul şi începutul primăverii. Teritoriul se caracterizează prin
vânturi care bat din nord – vest şi nord care aduc ploi abundente, precum şi
cele din est şi sud – est care dau stări de vreme secetoasă cu diferenţe mari de
temperatură vara şi iarna. Zona se caracterizează prin apariţia în unii ani a
brumelor ce cad toamna timpuriu şi primăvara târziu.
Teritoriul comunei Bârnova se află în centrul judeţului şi din punct de
vedere geomorfologic se încadrează în Câmpia Moldovei. Relieful se prezintă
sub forma unor interfluvii colinare joase cu forme domoale în zona câmpiei şi
sub forma unor platouri structurale înalte şi relativ plane în zona de podiş.
Văile care fragmentează teritoriul sunt relativ largi, având versanţii cu pante în
cea mai mare parte accesibile, şi înguste cu flancuri accentuate în zona coastei.
Soluri comunei sunt cele cenuşii şi brune de pădure, primele fiind
întâlnite în zona coastei şi în zona depresionară de la baza acesteia, iar în
ultimul, atât în zona coastei cât şi sub pădurea din sudul teritoriului. Aceste
soluri sunt favorabile, mai ales cu adaos de substanţe minerale şi organice, atât
pentru culturi de câmp cât mai ales pentru viticulturi şi pomiculturi. Solurile
brune sunt recomandate în special pentru vegetaţia forestieră.
Versanţii care mărginesc interfluviile colinare au pante variate cuprinse
între 5 – 15%, în cea mai mare parte însă accesibile pentru agricultură şi
aşezări omeneşti.
Din punct de vedere a resurselor umane, în comuna Bârnova, există un
potenţial ridicat care în ultimul a crescut prin migrarea din zonele urbane.
În comună se află principalele instituţii, şcoli şi grădiniţe în toate
localităţile, cămine culturale, cabinete medicale şi bibliotecă.
În cadrul Primăriei Bârnova sunt stabilite structuri optime a culturilor ce
prezintă un interes şi o importanţă deosebită deoarece astfel se pot utiliza mai
bine resursele naturale, economice şi sociale existente.
58
Comuna Bârnova dispune de 4100 ha teren arabil pentru culturile de
câmp. Datorită aşezării geografice a reliefului şi a climei care se întâlnesc în
judeţul Iaşi, în comuna Bârnova s-a optat pentru cultivarea următoarelor
culturi: grâu, orz, porumb, cartofi, fasole, floarea – soarelui şi legume.
Desfăşurarea eficientă a activităţilor impune ca asigurarea cu
îngrăşăminte să aducă la obţinerea unor cantităţi sporite de producţie obţinut
prin aplicarea tehnologiile moderne şi a mijloacelor tehnice perfecţionare.
Producţiile medii proiectate au ţinut cont de cele realizate în ultimii ani,
de potenţialul de producţie al solurilor şi de tehnologiile ce urmează a fi
utilizate.
Producţii medii la efectivul de animale au fost relativ stabile,
putându-se observa şi semne de revigorare în acest sens. După o scădere
pronunţată la începutului decadei, efectivele de bovine, porcine şi ovine s-au
stabilit, deşi au înregistrat anumite fluctuaţii anuale.
Comuna Bârnova are o populaţie stabilă de 4405, fără locuitor care au
aici case de vacanţă şi domiciliul în Iaşi şi în alte localităţi.
Pentru realizarea de producţii cât mai mari, este necesar o tehnologie cât
mai avansată de cultivare, întreţinere şi recoltare a culturilor agricole. La nivel
de comună există o varietate de utilaje agricole cu o performanţă acceptabilă.
Persoanele implicate în activităţile agricole au o performanţă de numai
30% din potenţialul unui angajat cu normă întreagă, fie că agricultura este o
ocupaţie secundară, fie din cauza slabei productivităţi obţinute din
exploataţiile individuale.
Personalul din cadrul comunei Bârnova este specializat fiecare pe
domeniul lui, el prezentând studii superioare. Perfecţionare personalului din
cadrul unităţii se face în fiecare an în ţară sau peste hotare. De aceste beneficii
dispune personalul cu o capacitatea mare de inteligenţă.
59
Populaţia rurală activă a scăzut cu aproape 7%. Procesul de îmbătrânire,
ponderea categoriei de peste 65 ani a înregistrat o tendinţă ascendentă,
ajungând la 19% din totalul populaţiei rurale.
Comuna Bârnova dispune de un număr de 414 copii, din care 70 de
copii anul acesta. Ca o medie de copii născuţi pe an este de 7,8%. Categoria de
vârstă 15 – 64 ani a rămas relativ stabilă.
60
BIBLIOGRAFIE
Alecu I., Mircea E., Sambontin I., Ciurea I., Bold I., Dobrescu
N., 1999 – Management în agricultură. Editura Ceres, Bucureşti.
Avarvarei I., Goian M., 1997 – Agrochimie. Editura Sitech,
Craiova.
Axinte M., Muntean L. S., Borcean I., Roman Gh.V., 2001 –
Fitotehnie. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Burloiu P., 1990 – Economia şi organizarea economică a
muncii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Caia A., Magazin P., Ştefan G., 1998 – Economie agrară.
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Chiran A., Gîndu Elena, Banu A., Ciubotari Elena – Adina,
2002 – Marketing agroalimentar teorie şi practică. Editura
Orizonturi, Bucureşti.
Chiran A., Gîndu Elena, Banu A., Ciubotari Elena – Adina,
2003 – Marketing agroalimentar teorie şi practică, edifies a II -a.
Editura Pim, Iaşi.
Ciurea I.V., 1999 – Management în exploataţiile agricole.
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Ciurea I.V. şi colab. 1997 – The organization of the localities
situated in the western side of Bacău district, in agroturistic sistem –
Contribuţii allo studio della tranzitione dell’agricoltora rumena verso
it mercata: aspetii structturali, economici ed estimativi – Editori
Conquiste – Bologna, serie Ricerche e studi.
61
Cojoc Doina, 1999 – Elemente de contabilitate agricolă. Editura
Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Davidovici I. şi colab., 1989 – Utilizarea economică a factorilor
de producţie în întreprinderile agricole. Editura Ceres, Bucureşti.
Hârtia S., 1976 – Folosirea optimă a resurselor în agricultură.
Editura Ceres, Bucureşti.
Iacob Viorica, 2006 – Bolile plantelor cultivate – Prevenire şi
combatere. Editura Pim, Iaşi.
Iancu A., 1979 – Consumul energetic şi structura producţiei.
Editura Academiei, Bucureşti.
Leonte C-tin., 1996 – Ameliorarea plantelor horticole (probleme
generale). Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Luca P.G., 1993 – Management general. Editura Chemarea, Iaşi.
Macovei Gh., 1999 – Fundamentele gândirii economice. Editura
Ion Ionescu de la Brad, Iaşi.
Macovei Gh., Donosă D., 2000 – Politici agricole. Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi.
Marthes R.L., Nica P.C., Russu C, 1997 – Managementul
resurselor umane. Editura Economică, Bucureşti.
Mateoc Nicoleta Sârb, 1999 – Exploataţia agricolă – trecut,
prezent, viitor. Editura Agroprint, Timişoara.
Onisie T., Jitareanu G., 2002 – Agrotehnica. Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi.
Plesoiana G., 1997 – Analiza – diagnostic în unităţile
economice. Editura Ceres, Bucureşti.
Toma Doina, Robu T., 2000 – Fiziologie vegetală. Editura Ion
Ionescu de la Brad, Iaşi.
Legea nr.31/1990, privind societăţile comerciale .
62
Legea nr.36/1991, privind Societăţile Agricole şi alte forme de
asociere.
63