Studiu de Caz Stoean Andrei

5/16/2018 Studiu de Caz Stoean Andrei - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/studiu-de-caz-stoean-andrei 1/5



In deceniile care urmeaza Unirii Principatelor (1859), istoria tarii noastre

cunoaste cateva evenimenteimportante. Am vazut ca scriitorii vremii au fostconstienti ca “O era de renastere si civilizatie s-a deschistarii noastre“ (cum

se spunea in “Revista romana” a lui Odobescu).Una dintre cele straluciteepoci din cultura noastra – numita Epoca marilor clasici – este consideratepedrept cuvant aceea din deceniile VII-IX ale secolului trecut, cand apar

operele exceptionale ale luiEminescu, Caragiale, Slavici, Macedonski, Criticalui Maiorescu, revistele “Convorbiri literare”,“Contemporanul” si

“Literatorul”. De aceasta epoca se leaga cateva din cele mai mari realizari ale

poeziei, prozei, teatrului, criticii si publicisticii nationale.

Junimea si “Convorbiri literare”.

Junimea a fost considerata in epoca si dupa aceea cel mai de seama cenaclu si

cea mai importantasocietate culturala din istoria literaturii romane. In 1867,Junimea scoate o revista proprie. Revista seintituleaza “Convorbiri Literare”

si primul numar apare la Iasi la 1 martie 1867. De aici inainte,

activitateasocietatii, se reflecta in revista. Aceasta are o viata lunga in cadrul

careia publica toti scriitori de seama aiepocii : Mihai Eminescu (multepoezii), Ion Creanga (amintirle, povesti), Vasile Alecsandri (pastelurile),Ion

Luca Caragiale, Ioan Slavici si numerosii altii.

Mihai Eminescu

Cel mai mare poet roman si unul din marii lirici ai lumii, Mihai Eminescu, s-a nascut in 1850 la Botosani,si natura Bucovinei e de la inceput prezenta in

opera lui.Prima poezie, care l-a facut cunoscut unui public restrans, este o

elegie fara titlu, semnata M. Eminovici sitiparita alaturi de alte sase poezii

intr-o brosura. Adevaratul sau debut literar se face insa la revista “Familia”,

in acelasi an (1866), cu poezia “De-as avea”.Ne vom da seama mai bine de

idealurile si de limbajul liricii lui Eminescu in urmatoarele perioade.Trei

teme esentiale pot fi desprinse din poezia lui Eminescu, in jurul carora se

grupeaza elementeleuniversului sau : natura, dragostea si istoria.1.Natura esteuna tipic romantica. Ea apare poetului sub doua infatisari principale. Intai, ca

toti romanticii, poetul e atras de o natura de inceput de lume, de material care

se naste din haos. El imagineaza in“Scrisoarea I” un astfel de inceput s i o

astfel de nastere a universului :“La-nceput, pe cand fiinta nu eram, nici

nefiinta,Pe cand totul era lipsa de viata si vointa,Cand nu se-ascundea nimica,



desi totul era ascuns…Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns.Fu

prapastie? Genune? Fu noiam intins de apa? N-a fost lume priceputa si nici

minte s-o priceapa,Caci era un intuneric ca o mare far-o raza,Dar nici de

vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza.” Aceste imagini cosmogonice le

gasim si in multe alte poezii, ca si in marele poel “Luceafarul”,

undeHyperion face o calatorie spre originile universului, spre locul de unde

totul se naste. De romantismul acestaal viziunii se leaga la Eminescu

predilectia pentru universal noptii, al stelelor si al lunii, al visului,

alimensitatilor, cum sunt cerul si marea.In al doilea rand, natura eminesciana

se infatiseaza, mai ales in poeziile de dragoste, ca o natura placuta,luminoasa,

blanda si ocrotitoare. Poetul nu e numai un iubitor de mari spatii cosmice,

departate si reci ca acelea de unde vine Hyperion in “Luceafarul”, saumisterioase, nepatrunse, ca acelea din “Scrisoarea I”, cisi un iubitor de spatii

familiare, apropiate. Un astfel de spatiu este evocat in poezia “La mijloc de

codru…”:“La mijloc de codru desToate pasarile ies,Din huceag de alunisLa

voiosul luminis,Luminis de langa balta,Care-n trestia inaltaLeganandu-se din

unde…”Aici observam cat de armonioasa este aceasta a doua natura

eminseciana. Cerul si pamantul se patrund,soarele si luna se oglindesc in lac,

alaturi de chipul iubitei. E o natura paradisiaca, in care isi fac aparitiavietati

obisnuite. Ea protejeaza pe intragostiti.2.Dragostea (ilustrata in poeziicunoscute, ca: “Pe langa plopii fara sot”, “Sara pe deal”, “Atat de

frageda”,etc.), a doua tema, isi are universal ei, direct legata de natura. In

general, dintre cele doua naturi pe care le-am notat la Eminescu, a doua cea

familiar-protectoare, formeaza cadrul obisnuit al dragostei. In

“Lacul”,“Dorinta” si in alte poezii, poetul isi cheama iubita “in codrul cu

verdeata” sau pe malul lacului “incarcat cuflori de nufar”; femeia, la randul

ei, vrea sa-l smulga din “nouri si ceruri nalte”, adica din visari filozofice,

sisa-l aduca pe pamant, alaturi de ea. Majoritatea poemelor erotice ale lui

Eminescu incep cu o chemare inaceasta natura obisnuita (“vino-n codru la

isvorul…”) si se incheie cu o stare de visare, de placuta cufundarea

gandurilor si a simtirilor in fosnetul frunzelor, in murmurul apelor, in dulcea

batere de vant. De fapt, acestlucru arata ca iubirea este legata de natura la



Eminescu intr-un chip mai profund decat s-ar lega sentimentele perechii de

indragostiti de cadrul in care ei se gasesc. Iubirea e o forma de a participa la

viata lumii, auniversului. Indragostitii ce se lasa in voia dragostei lor ajung sa

se contopeasca cu ritmul neobosit al naturiiinsasi. Nu-si pun intrebari, ci

viseaza cu ochii deschisi patrunsi de armonia codrului si de muzica

astrelor.Starea aceasta seamana cu somnul, cu visul, si este esential

romantica. Pentru romantici, natura este eterna,spre deosebire de om, care e

muritor. De aceea omul – prin iubire, prin contemplatie visatoare, prin somn

– aspira sa se contopeasca cu natura: el vrea sa-si uite contitia trecatoare, sa

se bucure de eternitatea lumiiinsasi in care se afla. Iubirea e o cale de acces

spre eternitatea naturii.3.A treia tema esentiala a liricii lui Eminescu o

constituie istoria. Ca si natura, istoria, ca tema a opereiliterare, reprezinta toto descoperire a romanticilor. In comparatie cu natura, care la Eminescu este

eterna,istoria e locul schimbarilor si de aceea ea se infatiseaza poetului ca o

expresie a stradaniei omului de aschimba destinul rau. Aceasta stadanie este

insotita de satisfactie,dar si de nemultumiri profunde, cegenereaza uneori

sentimentul zadarniciei. Memento mori, subintitulat de poet “Panorama

deseratciunilor”,este poemul succesiunii civilizatiilor spre un scop adesea

necunoscut.Pe vasta panza a timpului se perinda “Codri de secoli”, “Oceane

de popoare”, de la primitivii care “In pustiu alearga vecinic, fara casa, faravatra”, trecand prin Babilon, Egipt, Palestina, Grecia, Roma, pana laDacia

mareata si legendara. Dacia este evocata adesea de Eminescu,in opozitie cu

lumea decazuta in carecredea a trai el insusi. Tema poemului trebuie legata

de prezenta “cugetatorului”, care “gramadeste lumeaintr -un singur semn”; cu

alte cuvinte, cauta sa afle intelesuri, sensul istoriei.Trecutul acesta glorios se

opune prezentului si in “Scrisoarea III”, care se incheie cu un veritabil

pamflet politic.Eminescu nu e numai poetul evocarii unei istorii indepartate,

ci si martorul uneiacontemporane.Rezumand aceasta a treia tema esentiala a

licricii eminesciene, putem spune ca istoria aparela Eminescu indisolubil

legata de ideea de patrie. El nu scrie despre tara doar cu ocaza

sarbatorilor nationale; lirica lui e permanent strabatuta de sentimentul iubirii

de tara

Studiu de Caz Stoean Andrei

Documents

Transcript of Studiu de Caz Stoean Andrei