Universitatea “Petre Andrei” IaşiFacultatea de Psihologie, Asistenta sociala si Sociologie

Disciplina: Defectologie si logopedie

Studiu de caz

Student: Grigoriu ŞtefanAn IV, grupa 1

2005 – 2006

B.A. - copil de sex masculin, născut la data de 05.09.1998, domiciliat in Targu

Neamţ. S-a prezentat la cabinetul logopedic la vârsta de sapte ani si doua luni.

I. Anamneza

Sarcina a decurs normal, naşterea făcându-se la termen. La naşterea copilului, mama

avea vârsta de 28 de ani, iar tatăl de 25 de ani. Pe timpul sarcinii mama a avut

diferite conflicte, trecând prin numeroase stari tensive, consumând ocazional si

băuturi alcoolice. Tatăl suferă de bâlbâiala, fiind suspectat de logonevroza. Pana la

vârsta de patru ani si jumătate, copilul s-a dezvoltat normal. Totuşi, evoluţia

limbajului a fost greoaie, la trei ani alterând inca pronunţia unor cuvinte uzuale,

model intretinut insa si de mama, influientat si de vorbirea tatălui. Spre sfarsitul

celui de-al treilea an de viata, vorbirea a devenit clara, cursiva. La vârsta de patru

ani si jumătate, in urma unei sperieturi, se declanseaza bâlbâiala.

II. Ancheta sociala

Este al doilea copil al familiei. Celalalt frate, mai mare cu doi ani decât B.A., nu

prezintă tulburări de limbaj.

Mama a absolvit liceul, in prezent lucrând ca secretara, iar tatăl este şofer,

angajat al unei cunostinte, reuşind sa termine opt clase.

Condiţiile de locuit sunt modeste, familia detinand doua camere intr-o casa in

care mai locuiesc alte doua familii (spaţiul de locuit a fost moştenit de la parintii

mamei, care au decedat, fiind impartit intre fraţi).

Condiţiile de igiena psihica sunt modeste. Regimul de viata este influientat de

activitatile parintilor. Aceştia sunt plecaţi pe tot timpul zilei, venind abia seara acasă,

de B.A. având grija fratele mai mare. Copii sunt neglijaţi, utilizarea timpului fiind la

latitudinea lor. Este antrenat in treburi gospodaresti, la care participa cu plăcere. Este

activ si energic.

2

Din punct de vedere somatic B.A. este dezvoltat normal.

Din punct de vedere psihic dezvoltarea sa este normala, inteligenta de nivel

mediu. Prezinta o accentuata instabilitate psihomotorie, având o atenţie labila, cu o

slaba putere de concentrare, irascibilitate.

De la varsta de patru ani, acesta a fost dat la gradinita cu program normal, in

prezent frecventând aceeaşi instituţie.

Intelegerea este bine conservata. Se observa faptul ca acest copil

constientizeaza defectul ce ii îngreunează comunicarea cu cei din jur si este frustrat

de acest fapt, colegii amuzandu-se pe seama vorbirii sale.

III. Observaţii logopedice

La începutul terapiei s-a constatat întreruperea vorbirii in timpul pronunţiei

sunetelor, din cauza unor spasme care produc repetarea unor silabe sau sunete,

copilul prezentând aceste tulburări de ritm si fluenta de la vârsta de patru ani si

jumătate, factorul declanşator fiind o sperietura produsa in copilărie, existând insa si

o receptivitate specifica, un fond predispozant (tatăl sau suferă de asemenea de

tulburări de ritm si fluenta a vorbirii – bâlbâiala). Aceste tulburări au fost intretinute

si accentuate pe parcursul existentei sale de trăiri emoţionale perturbatoare,

provocate de un mediu familial si social nu prea favorabil.

Intensitatea bâlbâielii este oscilanta, alternând perioade de intensitate maxima,

cu perioade in care ea se reduce semnificativ, influientata de conţinutul emoţional al

celor comunicate. Dificultatile de vorbire sunt insotite de grimase, convulsii ale fetei

si musculaturii gatului, gesticulaţii ale mâinilor, miscari ale picioarelor, ajungând la

o agitaţie accentuata a întregului corp, incercand sa compenseze astfel dificultatile

verbale.

Ritmul formularii ideilor este mai lent, iar uneori frazele sunt incorecte

gramatical. Cand emotiile sunt mai accentuate, gaseste cu greu cuvintele necesare,

3

folosind uneori gestul in locul cuvantului. Are nevoie de un timp mai indelungat de

gandire inainte de a raspunde.

IV. Diagnostic logopedic

Datorita faptului ca întreruperea vorbirii in timpul pronunţiei sunetelor se datorează

unor spasme care produc repetarea unor silabe sau sunete, consider ca aceasta

tulburare este o bâlbâiala clonica, declanşata de o sperietura la vârsta de patru ani si

jumătate, pe un fond predispozant si intretinuta de trăiri emoţionale perturbatoare.

V. Prognostic

Evoluţia este lenta, insa poate fi favorabila, susţinuta de un efort bine dozat si

perseverenta atât din partea copilului cat si din partea parintilor si educatorilor care

sa-i acorde sprijin, intelegere si un mediu afectiv securizat.

VI. Terapia logopedica

Activitatea terapeutica se începe cu stabilirea obiectivelor, obiectivul principal

fiind schimbarea ritmului vorbirii, formarea unei vorbiri fluente, fara întreruperi si

sacade. In acest sens, un prim pas l-am făcut prin asigurarea stării calme a copilului

si întărirea sanatatii generale si a sistemului nervos. Acest lucru s-a realizat prin

elaborarea unei linii de conduita sănătoasa a copilului fata de mediu, de defectul

propriu si fata de rolul sau in lupta împotriva bâlbâielii. Stabilirea raporturilor

intime, pline de încredere, cu logopatul, s-au făcut prin întâlniri bine planificate,

convorbirile efectuate fiind sincere si vioaie. S-au înlăturat convingerile ca defectul

sau este de neînvins si s-a dezvoltat încrederea ca bâlbâiala este pasagera si nu

trebuie privita ca o nenorocire. S-a întipărit in constiinta ideea ca lichidarea

bâlbâielii e o sarcina a muncii lui personale asupra lui insusi.

Pentru dezvoltarea memoriei si atenţiei s-au efectuat exerciţii care necesitau

trecerea rapida de la o situaţie la alta, verbalizarea miscarii, schimbarea rapida a

ritmului in mers, exerciţii de memorare logica.4

Pentru educarea voinţei s-au urmărit activitati care sa-l obisnuiasca sa

acţioneze calm, echilibrat, stăpânit, sa respecte programul de lucru, pauzele, durata

activitatilor. S-a impus si disciplinarea conduitei si a gândirii, realizate prin exerciţii

care sa-l determine sa respecte disciplina in jocuri si in viata de zi cu zi, ritmuri

calmante, încete de gimnastica ritmica, jocuri de vorbire, jocuri in care sa fie nevoit

sa stea mult in picioare, sa se ridice, sa tacă, jocuri in hore, cu cântece si cu miscari

lente. S-au mai realizat povestiri din memorie, redarea precisa a conţinutului unui

tablou, povestirea precisa a celor auzite.

Este importanta dezvoltarea dinamicii concomitent cu corectarea vorbirii, prin

exerciţii de corectare a defectelor de pronunţie, prin exerciţii de gimnastica de

dezinhibare (ritm accentuat in vorbire si in miscari, jocuri bogate in miscari).

Discriminarea auditiva s-a exersat prin exerciţii de pronunare ritmica, exerciţii

de reliefare a elementelor prozodice din propoziţie, cu variaţia intonaţiei, accentului,

intensitatii tempoului.

O alta categorie de exerciţii efectuate au vizat insusirea deprinderilor corecte

de vorbire si preîntâmpinarea pierderii lor in condiţii de vorbire practica. S-a urmărit

educarea unei funcţionari armonioase, ritmice a tuturor elementelor aparatului de

articulaţie a sunetelor si a vorbirii in întregime prin educarea respiraţiei (pentru care

s-au efectuat exerciţii de inspir regulat, profund, care sa crească încet in volum,

expiraţie completa, regulata, exerciţii de rostogolire a unei mingi de tenis pe masa,

cu dirijare către un anumit punct, printr-un jet de aer in expir lent, egal si prelungit,

umflarea baloanelor de sapun). Educarea motricitatii aparatului fonator s-a realizat

prin exerciţii ce presupuneau imitarea miscarilor căscatului, gura deschizându-se

încet si complet, ridicarea obrajilor, umflarea simultana si alternativa a obrajilor,

suptul si retragerea obrajilor, ghemuirea si răsucirea limbii. Exerciţiile de gimnastica

generala realizate prin jocuri care sa dezvolte precizia miscarilor si echilibrul

(aruncarea mingii peste si pe sub mana in ţinta fixa si apoi mobila, aruncarea mingii

5

in cos de la distante variabile, săriturile cu coarda, prinderea mingii cu amândouă

mâinile la piept, deasupra capului, la abdomen; evitarea mingii aruncate prin miscari

ale corpului), au avut ca scop educarea armoniei miscarilor.

A fost vizata si punerea in ordine a miscarilor, educarea miscarilor

fundamentale ale corpului, trunchiului, braţelor, picioarelor prin: imitarea de către

logopat a miscarilor mele; prin dirijarea cu mana a bătăilor metronomului; prin

miscari combinate, ritmice, de mâini si de picioare; prin miscari ritmice ale corpului,

coordonate cu respiraţia si vorbirea.

Vorbirea asociata, realizata prin: exerciţii de pronunţare concomitenta cu mine

a unor silabe, cuvinte, insotind pronunţarea de mişcarea ritmica a degetelor, braţelor,

picioarelor; exersarea propoziţiilor simple, dezvoltate, afirmative, interogative,

imperative, concomitent cu mine, acestea fiind pronunţate strâns inlantuite, cu

miscari labiale bine conturate, fara efort, cu modulaţii prozodice; repetarea împreuna

cu logopatul a povestirii după ilustraţii; pronunţarea unor fraze invatate, după o

ilustraţie cunoscuta.

Vorbirea reflectata, efectuata prin repetarea unor propoziţii rostite de mine,

povestind după ilustraţii.

Vorbirea independenta, realizata prin: recitări de poezii invatate, întrebări si

răspunsuri cunoscute, după ilustraţii; alcătuirea unor fraze scurte utilizând cuvinte

date, asamblarea cuvintelor si alegerea ritmului propriu; asociaţii de cuvinte sub

forma de joc; continuarea unei propoziţii începute; povestirea după imagini a unor

povesti cunoscute.

Ultima etapa a terapiei vizează exersarea vorbirii naturale in activitatea

practica si in orice situaţie: in magazin, in vizita, conversaţii cu colegii pe diferite

teme, dialoguri in cadrul jocului, in excursii.

6

VII. Evoluţia pe parcursul terapiei logopedice

S-a putut observa inca de la început o rapida si dinamica integrare in

activitate, dar cu o alternare a perioadelor de insucces cu cele de performanta. In

general, evoluţia este lenta, cu un ritm oscilant.

S-a început mai întâi cu educarea funcţionarii armonioase, ritmice a tuturor

elementelor aparatului de articulaţie, a sunetelor si a vorbirii in întregime, apoi s-a

putut începe exerciţii de corectare a defectelor de pronunţie, exerciţii de vorbire

asociata, vorbire repetata. S-a lucrat concomitent si pe latura dezvoltării memoriei si

atenţiei, dezvoltării voinţei.

A fost folosita mult timp vorbirea pe baza întrebărilor, urmărindu-se prin

aceasta realizarea unei participări active si conştiente, dezvoltarea auzului fonematic

cat si a gandirii si limbajului. Prin intermediul întrebărilor s-a urmărit totodată si

realizarea usurintei de a gândi si vorbi.

S-a insistat si asupra expunerilor libere, a povestirilor, prin acestea copilul

având prilejul sa-si exerseze rostirea corecta, acestea mărind atenţia, sporind

prelucrarea pe plan mintal a unor intamplari variate. Pentru evitarea perseverării

disfluentelor, am alternat exerciţiile de vorbire cu voce sonora, şoptita, mimata,

lenta, rapida, normala.

M-am ocupat si de desensibilizarea logopatului, deoarece, crescând si

accesând medii din ce in ce mai largi, constientizarea tulburării se acutizeaza, iar

daca nu se intervine la acest nivel si din timp, se cronicizeaza. Răspunsul din partea

copilului a fost pozitiv.

Făcând trei ani de gradinita, copilul si-a insusit unele elemente grafice, insa nu

a invatat sa scrie si sa citească. Pe acea baza existenta am incepul invatarea scris-

cititului, copilul fiind receptiv la acest tip de exerciţii, progresul fiind evident,

asigurând ulterior un suport in continuarea terapiei tulburării. 7

S-a obţinut astfel o vorbire apropiata de normal, iar terapia logopedica

continua.

8