I. DEFINIREA PROBLEMEI Modul de manifestare a subiectului în activitatea cotidiană

Ionuţ este un copil foarte liniştit, care socializează foarte greu. Manifestă rezistenţă la schimbare, persistă în repetarea aceleiaşi activităţi, dacă vede că o face bine, dar la un moment dat se plictiseşte. De cele mai multe ori refuză să comunice cu cei din jur, mulţumindu-se să dea din cap afirmativ sau negativ. La insistenţele învăţătoarei răspunde monosilabic, dar numai când consideră el necesar. Pentru a preîntâmpina eventualele accidente, i s-a dat voie să meargă la toaletă fără a cere voie, lucru pe care îl face în linişte , fără a deranja colegii.

Date despre mediul familialCopilul este născut la date de 23.11.1992 în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava. În prezent locuieşte în Fălticeni. Familia are o stare materială relativ bună. Este primul dintre cei trei copii ai familiei Nechifor. Fratele şi sora lui sunt copii normali, nu au nici o deficienţă. Copiii sunt îngrijiţi mai mult de mama, deoarece tatăl este plecat în Italia, revenind o dată la trei luni pentru o săptămână. Ionuţ este ajutat de mamă , dar în ultimul timp a refuzat să mai scrie . În schimb, deoarece a crescut, o ajută foarte mult la treburile din gospodărie.

Date despre starea sănătăţiiMama a avut probleme pe parcursul sarcinii. Copilul s-a născut la termen şi i s-au făcut toate vaccinările necesare. Ionuţ a fost diagnosticat cu microcefalie, intelect liminar şi imaturitate psihoafectivă, la vârsta de 7 ani, când ar fi trebuit să meargă la şcoală. Din acest motiv intrarea la şcoală a fost amânată cu 2 ani. În clasa I , Ionuţ nu s-a putut adapta, nu îşi cerea voie la toaletă când era cazul, plângea şi încerca să plece acasă. A fost lăsat repetent. Când a ajuns în clasa mea , avea aproape 11 ani şi era tot în clasa I. Am încercat să desfăşor cu el activităţi care să îl atragă spre şcoală şi care să nu-l facă să se simtă obligat. Am discutat cu mama lui despre tratamentele pe care le-a făcut şi am îndrumat-o spre un centru de expertiză, lucru pe care l-a refuzat pentru foarte mult timp, deoarece ea spera că Ionuţ îşi va reveni. Văzând

că refuză i-am oferit informaţii despre modalităţi de tratament alternative: masaj şi tratamente homeopatice. Spre surprinderea mea, a fost receptivă şi se pare că unele dintre acele tratamente au dat rezultate, deoarece Ionuţ a început să vorbească cu mine, să scrie, uneori singur, etc. Dar după doi ani starea s-a înrăutăţit din nou. Băiatul s-a închis în el şi a refuzat să mai facă vreo activitate. Atunci mama a devenit conştientă de faptul că trebuie să facă expertiza medicală şi de orientare şcolară.Conform raportului de evaluare complexă nr. 29564/C din 7.12.2006, eliberat de compartimentul de evaluare complexă a copilului, s-a stabilit că Ionuţ are: - tipul de deficienţă: handicap psihic; gradul de deficienţă-uşor, deficienţă mintală I (IQ = 65) şi a fost orientat spre învăţământ de masă cu adaptare curriculară, în anul şcolar 2006-2007, urmând ca în anul şcolar următor să se facă o nouă evaluare. Copilul a beneficiat de alocaţie dublă şi a trebuit să meargă regulat pentru efectuarea controlului medical.

Date despre dezvoltarea personalităţii Intelectual (inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie,

limbaj): are achiziţii corespunzătoare clasei a II a, dificultăţi de analiză şi de sinteză. Nivelul operaţiilor gândirii se află la nivelul concret. A reuşit să înveţe adunarea şi scăderea numerelor în concentrul 0 – 100, făra trecere pese ordin, dar operează numai în prezenţa materialului concret, în special a degetelor. Procesarea informaţiilor este deficitară şi datorită deficitului de atenţie. Câmpul perceptiv este îngust, constanţa perceperii formei, mărimii, greutăţii se realizează greu şi cu dificultate. Nu realizează operaţiile gândirii: abstractizarea, generalizarea. Gândirea nu este creativă şi doar reproductivă. Limbajul este insuficient dezvoltat, vocabularul este redus, foarte des vorbeşte monosilabic.Memoria are eficienţă scăzută, nu are mecanisme de fixare intenţionate, rigiditate în fixare şi reproducere.(are nevoie de foarte multe repetări, uneori pe parcursul a mai multe zile). Nu dă dovadă de imaginaţie în nici un domeniu (nici măcar la realizarea unei lucrări plastice, unde are nevoie de ajutor).

Afectiv –motivaţional (conduita emoţională, interese . aspiraţii ): dă dovadă de imaturitate afectivă, care la el se manifestă prin totala închidere în sine în clasă , vorbind cu învăţătoarea doar când este singur. Atunci cântă, vorbeşte în propoziţii de 3-4 cuvinte. În rest, este extrem de tăcut şi nu

manifestă nici un interes. Este ataşat de mamă şi are grijă de fratele lui mai mic de la grădiniţă (uneori îi duce şi gentuţa). Se integrează greu în jocurile colegilor, mai ales că sunt de vârstă mult mai mică. Are nevoie permanenţă de apreciere şi de întăriri.

Volitiv (calităţile voinţei) Activitatea voluntară este disfuncţională, stabilindu-şi scopuri doar pe termen scurt . Este nehotărât şi abandonează uşor o activitate începută, chiar dacă îi face plăcere. Pentru a îl determina să se implice i-am spus că este asistentul meu şi trebuie să mă ajute de fiecare dată când am de aşezat lucrări la dosare sau pe panouri, când e de şters tabla sau de adus cornul şi laptele. I-am atenţionat şi pe colegi să nu îl necajească. Se pare că a funcţionat, pentru că de fiecare dată când vede că am de făcut aceste lucruri, vine să mă ajute . Uneori, când corectez caiete în pauză vine să mă întrebe ce fac şi se uită pe fişele de lucru, întrebând ceea ce i se pare interesant, sau face remarci asupra lucrărilor de la educaţie plastică şi abilităţi.

Temperament : este introvertit, slabă reactivitate afectivă, calm, lent, caracterizat prin răbdare, înclinaţie spre rutină, refractar la schimbare, rezistenţă la efort fizic, dar lipsit de tenacitate.

Caracter: manifestă atitudini de colaborare în cadrul jocului, dar , de obicei el este cel care trebuie să prindă, să ghicească, ceilalţi se ascund de el sau îi fac farse, îi face plăcere să se îngrijească de animalele din gospodărie, nu este dezordonat, nu este perseverent în activităţile şcolare începute, foloseşte formule de salut, salută la rândul lui , manifestă responsabilitate în munca pe care o desfăşoară în gospodărie cu mama lui.

Aptitudini : nu predomină nici o aptitudine, dar manifestă interes pentru munca în gospodărie.

Comportament Ionuţ este un copil tăcut, liniştit, care nu se manifestă gălăgios în clasă. Chiar dacă refuză să îndeplinească sarcinile care i se cer , nu deranjează ceilalţi colegi. Este capabil să stea o oră întreagă şi să asculte ceea ce se vorbeşte în clasă, fără să se foiască sau să deranjeze în vreun fel. Uneori, când i se dă o sarcină de îndeplinit, închide caietul şi îl pune în ghiozdan, acesta fiind felul lui de a spune că refuză să lucreze. Dar este atent la ce se lucrează. Nu lipseşte de la

şcoală, chiar dacă uneori trec zile întregi în care nu vrea să scoată o vorbă. Relaţiile în grupul de eleviEvitat iniţial de colegi, acum este acceptat şi integrat pe cât se poate în jocurile lor. Totuşi, preferă să stea singur, uitându-se prin cărţile din bibliotecă, sau pe panourile din clasă şi de pe hol. Acceptă să fie ajutat de colegi în activitate , dar nu manifestă nici un interes pentru ea. Singurele activităţi care îl mai stimulează sunt jocurile motrice, cele muzicale şi experimentele. Date pedagogice (ruta şcolară, stil de învăţare, succes/eşec,

discipline preferate, rezultate şcolare, activităţi extraşcolare)Parcursul şcolar este descendent: iniţial a avut rezultate în învăţarea alfabetului şi număratului, dar acum nu scrie decât cu cineva lângă el, care să îi dicteze literă cu literă şi nu socoteşte decât cu degetele sau numărătoarea. Stilul lui de învăţare a fost preponderent auditiv, ceea ce s-a observat în memorarea poeziilor în clasă, învăţarea cântecelor.Deşi desena şi lucra singur, în ultima perioadă a manifestat un dezinteres total faţă de orice activitate şcolară. I-a plăcut educaţia fizică, în special jocurile motrice, în care se implica cu plăcere. Rezultatele şcolare sunt sub medie. În primele clase s-a implicat în activităţile extraşcolare , recitând poezii sau cântând. Acum refuză să participe, venind doar în excursii sau drumeţii. Este posibil ca această regresie să fie datorată conştientizării faptului că este diferit, este bolnav, lucru accentuat şi de diferenţa mare de ani dintre el şi colegi (aproximativ 6 ani ).

II. NEVOI SPECIFICE ALE SUBIECTULUI ÎN CAUZĂCopilul diferit se adapteaza greu la relatiile interpersonale, de aceea parintii trebuie sa joace rolul de tampon, de mediator intre copil si persoanele straine. Uneori parintii pot dramatiza excesiv reactiile inadecvate venite din partea unei persoane straine, identificand o falsa rea intentie intr-un gest oricat de neutru. In alte situatii, ei neaga tot ceea ce copilul observa in jurul sau legat de propria deficienta, insista pe rautatea si ipocrizia persoanelor din anturaj, cultivand la copil convingerea ca lumea in care traieste este rea.

Copilul cu deficienta trebuie sa se regaseasca pe acelasi plan afectiv cu fratii si surorile sale. El nu trebuie sa monopolizeze dragostea parintilor, chiar daca are nevoie de o atentie si de o ingrijire suplimentara. Acest copil este egal cu fratii si surorile sale, dar in acelasi timp este ingrijit corespunzator. In acest context copilul se dezvolta in armonie cu cei din anturajul sau, care-

i accepta dificultatile. Familia impune copilului unele restrictii, incurajeaza activitatile gospodaresti si mai ales pe cele de autoingrijire, stimuleaza abilitatile fizice si sociale ale copilului. O persoana cu deficienta are nevoie de a fi recunoscuta pentru ceea ce este si asa cum este. Atmosfera familiala va fi calda doar atunci cand fiecare membru isi ocupa locul care ii apartine.Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima proprile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. Putem spune ca jocul este  munca copilului . In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social. Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, carti de joc etc.). Integrarea scolara exprima: atitudinea favorabila a elevului fata de scoala pe care o urmeaza; conditia psihica in care actiunile instructiv-educative devin accesibile copilului; consolidarea unei motivatii puternice care sustine efortul copilului in munca de invatare; situatie in care copilul sau tanarul poate fi considerat un colaborator la actiunile desfasurate pentru educatia sa; corespondenta totala intre solicitarile formulate de scoala si posibilitatile copilului de a le rezolva; existenta unor randamente la invatatura si in plan comportamental considerate normale prin raportarea la posibilitatile copilului sau la cerintele scolare. La vârsta lui este necesară continuarea şcolii într-un centru special, cu copii care au aceleaşi probleme, cu care poate relaţiona, dar acest lucru este refuzat de către familie.

III. OBIECTIVE1.Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor

desfăşurate, prin folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe intuiţie, cuvânt şi acţiune;

2.Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare, folosirea de exerciţii, probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat, individualizat şi a fişelor de lucru individuale;

3.Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a interesului cognitiv .

4.Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii principiilor educaţiei estetice;

5.Colaborarea cu familia 6.Copilul are nevoie de o îngrijire şi o supraveghere mai atentă din partea părinţilor;

7.Este necesar ca părinţii să manifeste o atitudine pozitivă faţă de şcoală, să-l aprecieze şi să-l încurajeze pentru a învăţa;

8.Se impune o organizare mai judicioasă a timpului petrecut de elev acasă, în care să nu mai predomine activităţile gospodăreşti, ci să existe un raport optim între timpul de muncă, timpul de învăţare şi cel pentru joc.

9.Creşterea respectului faţă de sine.

IV. PLAN DE ACŢIUNE

Accentuarea caracterului concret aplicativ al activităţilor desfăşurate, prin folosirea echilibrată şi gradată a metodelor bazate pe intuiţie, cuvânt şi acţiune. Abordarea diferenţiată, dusă până la individualizare, folosirea de exerciţii, probleme, sarcini, material intuitiv diferenţiat, individualizat şi a fişelor de lucru individuale;

semnalizarea, prin răspunsuri adecvate, a înţelegerii mesajului interlocutorului;

utilizarea modalităţilor alternative de răspuns la întrebări ; identificarea asemănărilor şi deosebirilor între el şi ceilalţi

(colegi, profesori, părinţi etc); formularea corectă de enunţuri verbale adecvate unor situaţii; formularea de opinii personale referitoare la diferite situaţii; dezvoltarea vocabularului; valorificarea achiziţiilor din vocabular în comunicarea

cotidiană; manifestarea de interes şi cooperare în comunicarea cu alţii; utilizarea unor variate moduri de exprimare (verbal, nonverbal,

muzical, plastic);

Dezvoltarea, trezirea şi consolidarea spiritului de observaţie şi a interesului cognitiv prin : asigurarea contactului cât mai frecvent al elevului deficient cu

mediul înconjurător (natural şi social) şi dirijarea observaţiei către lucruri şi fenomene interesante ;

imprimarea unui caracter atractiv, interesant tuturor activităţilor şi corelarea acestora cu preocupările, interesele elevului ;

implicarea elevului în sarcini de observare a fenomenelor din jur, ex. schimbarea vremii, a naturii şi consemnarea acestora în „calendarul vremii”;

folosirea pe scară largă a mijloacelor audio-vizuale, a filmului de animaţie;

Utilizarea artterapiei şi meloterapiei, în scopul satisfacerii principiilor educaţiei estetice. Convingerea părinţilor că este bine ca Ionuţ să urmeze astfel de

cursuri alături de alţi copii cu astfel de probleme.

Colaborarea cu familia Sensibilizarea părinţilor faţă de problematica şi nevoile copilului. Îmbunătăţirea colaborării dintre părinţi şi şcoală -cadrul didactic. crearea unui caiet prin intermediul căruia părinţii să fie informaţi

săptămânal de activitatea şi rezultatele elevului la şcoală, în care să noteze aspecte semnificative ale activităţilor desfăşurate de copil acasă.

întocmirea împreună cu părinţii şi elevul a unui „orar” pentru acasă.

Convingerea părinţilor de necesitatea continuării şcolii într-un centru special, aşa cum a recomandat şi medicul;

Creşterea respectului faţă de sine trasarea unor responsabilităţi în cadrul colectivului (responsabil

cu serviciul pe clasă) jocul de rol părinţii să acorde mai mult timp comunicării cu Ionuţ şi invers; consiliere educaţională;