Atacul de panica (studiu de caz) - o abordare cognitiv-comportamentala Written by  Psih Nicolae NEDEA

Istoricul cazului

L.S. are 45 ani, este inginer, tatal unui copil, locuieste impreuna cu acesta si sotia si lucreaza in cadrul armatei, ca inginer informatician.

A. ACUZE PRINCIPALE SI ISTORICUL TULBURARII

L. a primit tratament psihologic pentru atacuri de panica si anxietate generalizata in anul 2006 (15 sedinte). Pana atunci avusese foarte multe atacuri de panica majore si se temea de producerea inca a unuia.

„De anul trecut ma simt anxios referitor la serviciul meu. Am colegi care ma sapa, iar starea sanatatii mele nu-mi permite sa fiu intotdeauna pe faza si ma pune in situatia de a putea fi concediat".

In 2005, L. a avansat in cadrul serviciului si tot atunci a absolvit si facultatea de electrotehnica,

ceea ce i-a adus un grad superior. De atunci a inceput sa se simta anxios si sa aiba atacuri de

panica. „Aveam senzatia ca inima imi batea foarte puternic, o auzeam in tot capul, am inceput

sa ma ingrijorez aproape in legatura cu orice, ma simteam slabit, obosit si nu dormeam bine.

Am banuit o problema cardiologica si am fost sa imi fac investigatii, dar nu s-a descoperit din

fericire nimic".

A primit un tratament cu Xanax pe care nu l-a suportat – „ma facea sa ma simt de parca eram

drogat".

Dupa un timp au aparut senzatii de nod in gat si in stomac, dureri de stomac, balonari, ceea ce

l-a dus catre gastroenterologie, unde a facut inclusiv o endoscopie fara vreun rezultat negativ.

Au inceput sa apara si atacurile de panica nocturne, cu transpiratii puternice, sufocari, palpitatii,

senzatie iminenta ca va muri si nu o data a apelat la salvare. Din nefericire, nimeni nu i-a pus

diagnosticul de atac de panica.

Se simtea adeseori neajutorat si avea o stima de sine scazuta, dezvoltand si o depresie

secundara, asa cum reiese din testarea psihologica.

Simptomele de panica au inclus simptome emotionale (teama de a nu-si pierde controlul,

neajutorare, disconfort), simptome cognitive (convingerea ca va muri, convingerea ca are

probleme cu inima, ca va lesina si isi va pierde cunostinta), simptome comportamentale

(evitarea efortului fizic, caldurii – petrecea mult timp in fata aparatului de aer conditionat),

simptome fiziologice (palpitatii, sufocari, tremuraturi, ameteli, senzatie de cap greu, dureri

precordiale etc.).

Stresorii majori din viata lui L. erau mai ales pe linie de serviciu. Avea un coleg „binevoitor" care

ii inregistra si cea mai mica greseala, se inscrisese si la un master pentru care facea naveta de

cateva ori pe saptamana, pacientul locuind in Giurgiu.

L. S-a simtit coplesit de responsabilitatile de la serviciu, „amabilitatile colegului si sarcinile tot

mai numeroase si mai dure la serviciu si solicitarile masteratului pentru care numai drumul

Giurgiu-Bucuresti si in sens invers reprezinta un stres.

Intamplarea a facut ca un bun coleg al sau si prieten sa se interneze pentru o problema

neurologica in spitalul nostru si astfel L. a fost pus in legatura cu mine. L. era foarte anxios in

conversatia telefonica, descriind cu lux de amanunte starile pe care le experimenteaza. S-a

stabilit o zi in care sa ne vedem la cabinet pentru a incepe psihoterapia.

In paralel cu interventia terapeutica, l-am recomandat pe L. unui psihiatru care i-a prescris

Seroxat.

B. ISTORIC MEDICAL

L. Nu avea nici un fel de probleme medicale care sa-i influenteze functionarea psihica,

problemele psihice curente sau tratamentul.

Antecedente personale patologice:

- ruptura de menisc la varsta de 17 ani.

- apendicectomie la varsta de 37 ani.

Antecedente heredo-colaterale:

- tatal a suferit de tulburare depresiva.

- mama a suferit un infarct.

- tatal decedat in urma unui accident vascular cerebral.

C. STATUS MENTAL

Pacientul are un coeficient de inteligenta peste medie, este foarte bine orientat temporo-spatial,

auto- si alopsihic, dar prezinta o dispozitie anxioasa.

D. RELATII FAMILIALE:

- provine dintr-o familie cu multe probleme de sanatate, cu o mama cardiaca, care trebuia in

permanenta protejata, cu un tata depresiv, care nu a fost prea prezent la cresterea si la

educarea copiilor, dar care avea mari pretentii de la acestia – „sa nu ajungeti ca mine".

- mai are un frate si o sora, alaturi de care a dus povara gospodariei, menajandu-si parintii si

impreuna cu care si-au ingrijit tatal dupa accidentul vascular suferit si pana in clipa mortii.

- nu stie sa fie asertiv, avand mai ales un comportament submisiv, atat acasa, cat si la serviciu,

„pigmentat" de mici tente de agresivitate.

- a fost mai apropiat sufleteste de mama decat de tata, deoarece acesta, cu raceala

caracteristica bolnavului depresiv, isi mentinea copiii la distanta, copii care nu au avut prea

multe de invatat din partea lui.

E. PARCURSUL SCOLAR:

- elev silitor, cu note intre mediocru si bune, in ultimii doi ani de scoala se ambitioneaza pentru

obtinerea unor rezultate scolare cat mai bune, dar nu reuseste sa intre la facultate din prima,

motiv pentru care abandoneaza pentru un timp si se angajeaza.

- in 1999, intra la Facultatea de Electrotehnica din cadrul Politehnicii, pe care o absolva in 2005,

an in care incepe si un master in domeniul informaticii.

F. RELATII, PRIETENII:

Are multi prieteni, dar de cand cu istoria tulburarilor de panica, s-a indepartat de ei, nutrind

sentimente de rusine, de inadecvare si de teama de a nu se face de ras in cazul in care ar avea

loc un atac de panica.

Dintre colegi are putini prieteni, dar acestia sunt foarte buni, ii cunosc problemele si cauta sa-l

protejeze in cazul in care ceva s-ar intampla.

G. DIAGNOSTIC DSM IV

Axa 1 (tulburari clinice) – tulburare de panica fara agorafobie, anxietate generalizata.

Axa 2 (tulburari de personalitate) – nimic semnificativ clinic.

Axa 3 (boli somatice sau alte conditii medicale) – nimic semnificativ clinic.

Axa 4 (stresori psihosociali) – suport social inadecvat din partea colegilor, este coplesit de

imprejurarile vietii (probleme la serviciu, conditii de munca solicitante, solicitari academice).

Axa 5 (evaluarea globala a functionarii) – indicele GAF = 55.

CONCEPTUALIZAREA CAZULUI – O ABORDARE DIN PERSPECTIVA PSIHOTERAPIEI

COGNITIV-COMPORTAMENTALE

A. FACTORI ETIOLOGICI

Dintre factorii etiologici, se pare ca mostenirea genetica legata de tulburarea depresiva a tatalui,

moartea acestuia in 2005 in urma accidentului vascular si hiperprotectia mamei („sa nu cumva

sa se intample ceva cu unul din voi, ca eu pot muri in orice clipa..."), stresul si presiunea de la

serviciu, precum si firea sa impresionabila au declansat tulburarea de panica si anxietatea

generalizata.

De asemenea, L. nu a primit un suport emotional nici din partea sotiei, care de multe ori ii facea

reprosuri, neintelegand boala lui.

B. EVALUAREA COGNITIILOR SI COMPORTAMENTELOR ACTUALE.

Primul atac de panica al lui L. a aparut in 2005, odata cu avansarea la serviciu, a venit pe fondul

unei emotii foarte puternice si datorita dobandirii unei mari responsabilitati: postul de sef de

birou.

Inaintea atacului de panica a avut un gand automat de genul „Nu ma voi ridica la inaltimea

expectatiilor, nu voi face fata cu succes". S-a simtit foarte anxios, s-a ridicat de la birou, apoi a

simtit o senzatie de sufocare, palpitatii si tremuraturi de necontrolat. In acel moment, a aparut

un alt gand automat, de fapt o catastrofizare: „Voi muri si ce se va intampla cu baiatul meu".

Simptomele s-au intensificat, iar L. a dat telefon la salvare.

In atacurile de panica urmatoare, apareau ganduri negative de genul „voi muri si nu am

demonstrat inca ce pot", „voi muri si mai am inca un copil de crescut" de indata ce angoasa se

instala.

La orice mica palpitatie aparea gandul „Sufar de o boala de inima" si automat atacul de panica

de declansa.

Un alt gand care declansa atacurile de panica era „Nu voi face fata cerintelor postului meu".

C. ASPECTE POZITIVE SI PUNCTE TARI ALE CLIENTULUI

L. Este o persoana placuta, spirituala, inteligenta, cu care iti face placere sa vorbesti, sanatoasa

din punct de vedere fizic. A trait cu tulburarea de panica si anxietatea timp de 2 ani.

Mecanismele de coping folosite au fost: evitarea problemelor, evitarea efortului fizic si conditiilor

meteo extreme si tendinta de a fi mereu in garda in eventualitatea aparitiei unui alt atac de

panica.

D. IPOTEZA DE LUCRU

L. A dezvoltat atacurile de panica si anxietatea generalizata deoarece credintele sale centrale

(factorii predispozanti) l-au facut sa interpreteze o gama larga de situatii (factorii declansatori)

ca fiind amenintatoare. Astfel, la serviciu, conceptia sa ca „daca nu face totul perfect nu este

bine", conducea la ganduri negative automate: „sunt un ratat si nu merit locul asta de munca".

Aceste ganduri irationale duceau la aparitia atacurilor de panica.

INTERVENTIA PSIHOTERAPEUTICA

SEDINTA 1

1. Se realizeaza lista de probleme:

• atacurile de panica ale L.

• anxietatea generalizata.

• depresia secundara asociata atacurilor de panica.

• lipsa de suport social familial (decesul tatalui).

• lipsa de suport din partea familiei

• lipsa de suport social la locul de munca.

• stima de sine scazuta si lipsa de asertivitate, abilitati sociale deficitare.

2. Pacientul se prezinta cu acuze de tipul: neliniste permanenta, senzatii de sufocare, ritm

cardiac crescut, senzatie de nod in gat, ameteli, tremor generalizat si ganduri automate de

genul „voi muri, voi suferi un atac de cord".

3. I se explica pacientului modul in care se va desfasura terapia: 1 sedinta pe saptamana a 60

minute sedinta (deoarece pacientul vine special duminica din Giurgiu pentru terapie) si se

stabileste numarul total de sedinte la 14 cu o sedinta de control.

4. I se explica pacientului diagnosticul si i se prezinta modelul cognitiv al atacului de panica.

5. I se explica pacientului pentru inceput o serie de tehnici menite sa reduca amplitudinea

atacului de panica: sa respire intr-o punga de hartie pentru a evita hiperventilatia, precum si o

alta tehnica: masarea globilor oculari (reflexul oculo-cardiac, prin care frecarea globilor oculari

conduce la reducerea ritmului cardiac), urmate de expiratii cat mai puternice (pentru a nu se

hiperventila, sa existe o concentratie mai scazuta de oxigen in creier), incheind cu frecarea

muschilor gatului (pentru relaxare, pacientul fiind intr-o permanenta stare de incordare in timpul

atacului de panica si in afara lui).

6. I se explica de asemenea pacientului ca un adult tanar poate suporta un puls de pana la 240

batai/minut fara a i se intampla nimic.

7. Se realizeaza alianta terapeutica, incercand sa obtinem o relatie de incredere cu pacientul,

aratandu-i acestuia ca nu este singurul care trece prin asa ceva si prezentandu-i date statistice

cu succese terapeutice in cazuri similare.

8. Se realizeaza interviul clinic structurat, impreuna cu terapeutul si se identifica problema tinta

prin intrebari de genul: „Ce te supara cel mai tare in prezent?", „Cand au aparut prima data

aceste simptome?" care continua in sedinta 2.

9. Se stabilesc scopurile terapeutice: reducerea atacurilor de panica, reducerea gandirii

distorsionate negative, cu impact asupra anxietatii generalizate si depresiei secundare,

stimularea asertivitatii si dezvoltarea abilitatilor de rezolvare de probleme in vederea

imbunatatirii relatiei cu familia, colegii si a capacitatii de solutionare a problemelor practice.

10. Planul de tratament presupune deci:

• reducerea atacurilor de panica.

• diminuarea anxietatii generalizate si a depresiei secundare asociate.

• training asertiv, lucrul asupra stimei de sine si a abilitatilor sociale.

• spre finalul terapiei ne propunem un program de prevenire a recaderilor.

11. Sedinta se incheie cu tehnici de relaxare dupa metoda Jacobson si trainingul autogen al lui

Schultz, in care s-a introdus si o relaxare profunda, cu sugestii adresate direct simptomelor

atacurilor de panica.

12. La sfarsitul sedintei, L. completeaza doua scale si un chestionar – Scala de anxietate

Hamilton (H.A.S.), Scala de depresie Zung si Chestionarul de anxietate Lehrer – Woolfolck –

ASQ.

SEDINTA 2

1. I se explica pacientului interpretarea chestionarelor completate in ultimele sedinte si se

discuta simptomele la care a obtinut scoruri mari.

2. Clientul relateaza alte atacuri de panica si gandurile automate asociate acestora, anume ca

va face un atac de cord si va muri. Lui L. i se cere sa evalueze problema pe o scala de la 0 la

100. El sustine ca crede in gandul respectiv in proportie de 75%.

3. I se explica clientului irationalitatea acestei convingeri si se incearca impreuna cu acesta

gasirea unei solutii alternative.

4. Clientul este intrebat cum ar arata viata lui fara aceste atacuri de panica. El raspunde: „As fi

din nou eu cel dinainte si m-as bucura de viata si as stii sa fiu altfel si la serviciu".

5. Clientul este solicitat sa gaseasca argumente care sa arate ca viata lui nu este chiar atat de

rea in momentul de fata.

6. Se face un exercitiu de relaxare identic celui din sedinta 1. Lui L. i se da un CD cu exercitiul

de relaxare pe care sa il practice de doua ori pe zi intre sedinte.

7. L. Primeste ca tema pentru acasa sa intocmeasca un jurnal al atacurilor de panica.

 

MODELUL JURNALULUI.

JURNALUL ATACURILOR DE PANICA

 

Data Situatia Principalele

senzatii

fiziologice

Ganduri

negative

Raspunsuri

rationale

alternative

Numarul

atacurilor

de panica

Luni -  -  -  -  -

Marti -  -  -  -  -

Miercuri -  -  -  -  -

Joi -  -  -  -  -

Vineri -  -  -  -  -

Sambata -  -  -  -  -

Duminica -  -  -  -  -

Nr. Total atacuri de panica pe saptamana

SEDINTA 3

1. Se verifica tema pentru acasa.

2. L. Sustine ca aceasta i-a fost de un real ajutor si ca nici nu stie cum a ajuns el in aceasta

situatie: „Acum inteleg ce se intampla cu mine. Parca incep sa imi revin"

3. Se aplica modelul ABC:

A: Eveniment declansator

T: „In momentul de fata ce crezi ca a declansat aceste probleme?"

L: „Nu mai am nici un pic de incredere in mine. Toti asteapta prea mult de la mine de cand am

preluat postul de sef de birou si exista multe expectatii in ceea ce ma priveste. Si masterul asta

ma impovareaza. Cred ca si moartea tatalui meu a contribuit la aceasta"

B: Ganduri si convingeri irationale

L: „Eu am dat tot ce aveam mai bun, nu trebuiau sa se poarte asa cu mine. Dar ei m-au facut sa

nu ma mai simt bun de nimic, un incapabil, un ratat"

C: Sentimente si comportamente nedorite

L: „Nu mai ies in oras, nu imi pot controla nelinistea, nu ma mai vad cu prietenii. Acum de cand

am inceput sa fac tratamentul medicamentos am inceput sa am incredere in mine. Consider ca

sunt putini oameni in care sa pot avea incredere"

4. I se explica pacientului ca problema este generata de convingerile irationale si de distanta

dintre ceea ce este si ce ar trebui sa fie.

5. Sedinta se incheie cu o tehnica de relaxare.

6. Pacientul primeste ca tema pentru acasa sa faca o lista cu situatiile generatoare de anxietate.

SEDINTA 4

1. Se verifica tema pentru acasa, discutandu-se pe rand toate situatiile generatoare de

anxietate.

2. Dintre acestea, cea care ii produce in mod constant anxietate pacientului este „Cand intra

seful in birou si intreaba cum merg lucrurile. Eu ma fastacesc si nu stiu ce sa mai spun."

3. Este clar ca trebuie intervenit cu un training de asertivitate in sedintele urmatoare.

4. Am explorat impreuna cu pacientul strategii de a controla simptomele anxietatii pentru a

preveni escaladarea lor – cum ar fi distragerea gandurilor.

5. Clientul este rugat sa evalueze aceasta temere pe o scala de la 0 la 100, iar el spune 95%.

6. Sunt combatute pe rand toate gandurile negative care ii creeaza clientului sentimentele de

ingrijorare si este invatat sa le inlocuiasca cu alte ganduri rationale.

7. Se practica o relaxare profunda, in care clientul este solicitat sa retraiasca scena in care seful

intra in birou si il intreaba cum mai merg lucrurile. Pentru inceput, apar evident sentimente de

panica, dar sub controlul terapeutului pacientul se linisteste si reuseste sa termine sarcina

plasata.

8. Pacientul este intrebat cat ii mai este acum teama de aceasta situatie si spune 60%.

9. Clientul invata respiratia abdominala in patru pasi pe care sa o foloseasca alternativ cu

respiratia normala in momentul aparitiei unui atac de panica.

10. Sedinta se incheie cu un exercitiu de relaxare.

SEDINTELE 5- 6- 7- 8

TRAINING DE ASERTIVITATE

1. Se defineste conceptul de „asertivitate"

2. I se cere pacientului sa alcatuiasca o lista cu situatii non-asertive si asertive, pe care le

comenteaza impreuna cu terapeutul si identifica ce i se potriveste mai bine siesi. L. descopera

ca are un grad inalt de submisivitate, dar si momente de agresivitate mai ales in familie, unde

se simte mai in siguranta.

3. I se da ca tema pacientului sa scrie o scrisoare persoanei cu care a fost cel mai putin asertiva

in ultima perioada si L. alege sa ii scrie o scrisoare sefului lui.

4. Scrisoarea va fi pusa in scena la urmatoarea sedinta de terapie sub forma jocului de rol,

terapeutul jucand rolul sefului. Dupa terminarea jocului de rol, fiecare spune cum s-a simtit in

postura respectiva.

5. De asemenea, intr-o sedinta viitoare, L. trebuie sa identifice situatii in care nu a fost complet

asertiv sau deloc asertiv si sa remedieze situatia devenind cat mai asertiv.

6. Acest demers s-a extins pe doua sedinte.

7. Fiecare sedinta s-a finalizat cu o scurta repriza de relaxare.

8. In a patra sedinta, L. primeste tema de a fi cat mai asertiv cu seful lui

SEDINTA 9

1. Se verifica tema pentru acasa.

2. L. A asteptat intrarea in birou a sefului lui si momentul cand acesta l-a intrebat cum mai merg

lucrurile „Prost, ca de obicei, nu?". La simtirea aparitiei semnalelor de panica, a folosit tehnicile

invatate in sedinta 1. I-a explicat cat mai asertiv sefului ca treburile nu merg deloc prost si ca

poate raporta o situatie buna a lucrarilor, dupa care s-au cufundat in analiza planurilor. L. spune

ca seful s-a aratat cam mirat la inceput si crede despre sine ca a fost totusi putin agresiv.

3. Spune ca stie acum ca palpitatiile, sufocarea si senzatia de nod in gat nu au o cauza

fiziologica.

4. Este mirat ca „isi facea atatea griji degeaba"

5. Intrebat acum cum se simte in situatia respectiva, el spune ca anxietatea sa se situeaza pe la

15-20%.

6. Sedinta se incheie cu un exercitiu de relaxare.

7. Jurnalul atacurilor de panica ramane ca tema pentru data viitoare.

SEDINTELE 10 - 11

1. Clientul vine in terapie mai increzator in sine.

2. Si-a schimbat vestimentatia, a renunta la hainele de culoare inchisa, figura lui nu mai este

crispata.

3. Clientul isi manifesta increderea in tehnica terapeutica.

4. L. Anunta ca peste doua zile va avea un examen pentru masterat, dar nu se simte deloc

angoasat in legatura cu aceasta.

5. Pacientul este pregatit psihologic pentru situatia de examen.

6. Se termina sedintele cu cate o tehnica de relaxare.

SEDINTELE 12 -13-14

1. Senzatia de neliniste a scazut foarte mult odata cu scaderea ca numar si intensitate a

atacurilor de panica (acest lucru se poate observa din jurnalul atacurilor de panica).

2. L. A trecut examenul cu nota 8 si este foarte multumit. Stie ca poate mai mult, dar cea mai

mare realizare a fost ca a reusit sa-si controleze nelinistea,

3. Sustine ca au trecut foarte multi ani de cand nu s-a mai simtit asa de bine, fara anxietate.

4. In urma reevaluarii problemei pe o scala de la 0 la 100, problema se situeaza la nivelul 12.

5. S-a pus accentul pe atitudinea pozitiva fata de viitor si pe implicarea activa in viata sociala,

precum si pe contraargumentarea gandurilor negative automate si inlocuirea acestora cu altele

mai rationale.

6. Sedintele se incheie cu o tehnica de relaxare.

7. In ultimele sedinte, accentul a fost pus pe evaluarea rezultatelor terapiei, atat de client, cat si

de terapeut.

8. T: „Ce s-a schimbat in comportamentul tau?"

L: „M-am schimbat mult, acum pot sa rad linistit fara sa ma gandesc ca dupa ras vine plansul.

Pot sa ies in oras cand vreau, si pot sa ma simt bine fara sa am sentimente de neliniste. Acum

pot avea incredere in mine".

T: „Am incredere in tine ca de acum incolo vei reusi ceea ce ti-ai propus si ca vei stii sa

depasesti nemultumirile si nelinistile".

9. Demersul terapeutic se incheie cu asumarea responsabilitatii pentru client pentru mentinerea

castigurilor obtinute de pe urma procesului terapeutic si cu programarea unei a 15-a sedinte de

evaluare peste o luna.

10. Sedintele se incheie cu cate o tehnica de relaxare.

Transfer si contratransfer

Teorie

Transferul

Notiunea de transfer a fost introdusa pentru prima data in psihoterapie de catre Freud in cartea sa

“Studii asupra isteriei”.

Psihanalistii considera transferul ca un proces prin care dorintele inconstiente ale clientului se

actualizeaza asupra unor obiecte in cadrul unui anumit tip de relatie stabilit cu ele, si eminamente in

cadrul relatiei terapeutice. Este vorba de o repetitie a unor prototipuri infantile, traita cu un marcat

sentiment de actualitate.

Daca exista o dificultate deosebita in a propune o definitie a transferului, aceasta se datoreaza faptului

ca notiunea a capatat, pentru numerosi autori, o extensie foarte mare, mergand pana la a desemna

ansamblul fenomenelor care constituie relatia dintre pacient si terapeut. Freud contureaza ideea

conform careia in transfer se actualizeaza esentialul conflictului infantil. Tot el vorbeste despre

repetarea in transfer a experientelor trecutului, a atitudinilor fata de parinti, etc. Aceste manifestari

transferentiale nu sunt insa repetari in sens propriu, ci echivalente simbolice a ceea ce este transferat.

Terapeutii contemporani definesc transferul ca fenomenul in care pacientul aflat in psihoterapie

transfera sentimentele pe care le are fata de o persoana importanta din viata sa asupra terapeutului. De

exemplu pacientul/pacienta poate simti fata de terapeut si poate transfera aceleasi sentimente pe care

le are fata de iubitul/iubita sa. Sentimentele pot fi pozitive sau negative.

Psihoterapeutul este necesar sa constientizeze si sa folosesca transferul in favoarea pacientului. Una din

tehnicile folosite este role-play-ul (tehnicia specifica psihodramei).

Transferul se poate manifesta astfel:

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum sunt/erau propriii nostri parinti (transferul simplu)

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am fi dorit sa fie parintii nostri

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am comportat noi ca si copii si sa reactionam ca si parintii

nostri

putem sa-l vedem pe celalalt asa cum ne-am comportat noi ca si copii si sa reactionam asa cum am fi

dorit sa reactioneze parintii nostri

Contratransferul

Contratransferul este definit ca ansamblu de reactii inconstiente ale terapeutului fata de pacientul sau si

in special fata de transferul acestuia.

Referirile lui Freud la ceea ce a numit el contratransfer sunt foarte rare. El il intelege ca „influenta

bolnavului asupra sentimentelor inconstiente ale medicului” si subliniaza ca „nici un analist/terapeut nu

merge mai departe decat ii permit propriile complexe si rezistente interioare”, consecinta fiind

necesitatea ca terapeutul sa se supuna analizei personale (autocunoastere).

Psihoterapeutii contemporani definesc contratransferul ca situatia in care terapeutul, in decursul

terapiei, dezvolta sentimente pozitive sau negative fata de pacient. Aceste sentimente pot fi sentimente

inconstiente “trezite” in timpul terapiei si directionate catre pacient. Terapeutul poate sa simta

nemultumire fata de mersul terapiei, nemultumit fata de sine, nerabdator fata de rezultatele obtinute

de pacient etc. La fel ca si transferul, contratransferul apare adesea in terapie.

Transfer si contratransfer

Practica

Pentru a realiza contratransferul intr-o relatie terapeutica este necesar sa fim in masura de 80% atenti

permanent la ceea ce face/spune pacientul nostru si in masura de 20% la ceea ce simtit/gandim noi

(Principiul lui Pareto).

Este foarte important sa observam propriile reactii si sentimente la contactul cu pacientul. La primul

contact pacientul vine cu o problema si transmite semnale despre starea sa. Terapeutul poate avea

diferite reactii sau senzatii:

Corp/simturi

Terapeutul observa ce simte (propriile senzatii)

Fantezie/intuitie Munca/rational

Terapeutul observa care Terapeutul prelucreaza

sunt gandurile care apar in informatia primita

mintea sa in legatura cu Contact

situatia pacientului Terapeutul aduce in terapie concepte

din traditie, din alte culturi, identice sau

contrare problemei expuse

Atunci cand realizam existenta unui transfer, oglindim acest lucru pacientului.

Exemplu:

Daca in relatia cu pacientul la un moment dat ne dam seama ca acesta asteapta foarte mult de la noi,

poate chiar sa ii rezolvam noi problema, ii oglindim acest lucru:

“Stiu ca te astepti de la mine sa..... Te-ai gandit insa ce poti face tu pentru tine in aceasta situatie?”

Daca pacientul reactioneaza imediat emotional la oglindirea facuta, inseamna ca am recunoscut

transferul. Daca pacientul nu reactioneaza, inseamna ca am facut un contratransfer.

Bibliografie:

1. Laplanche, J.; Pontalis, JB (1994) – Vocabularul Psihanalizei, Ed. Humanitas

2. Conner, G. Michael (2005) – Transference: Are you a biological time machine?, he Source

3. www.wikipedia.com

4. http://www.alleydog.com