NEVOILE EMERGENTE ALE COPIILOR DIN ROMÂNIA

STUDIU DE CAZ

STUDIU DE CAZ

PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

I Date personale:

Copilul C.I. născut la data 29.04 2006 în Arad prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului, întârziere

mintală și sindrom hiperkinetic, toate sunt nediagnosticate și neatestate medical deoarece părinții sunt

nepreocupați de evoluția copilului.

II Anamneza:

Antecedente patologice: Naștere prematura ,primul copil din cei trei.

Istoricul dezvoltării: Este crescut de ambii părinți intr-o familie ce nu este legal constituită. Prezintă

întarziere în dezvoltarea limbajului, primul cuvânt este rostit în jurul vârstei de 1,5 ani; prezintă

instabilitate psihomotorie, agresivitate fizică față de mama la frustrari minore sau în relațiile conflictuale

din familie.

Istoricul adaptării pedagogice: S-a adaptat greu la activitatea și disciplina din școală din cauza

tulburarilor de comportament și de limbaj.

III Diagnosticare:

Examen somatic:Prezintă o dezvoltare staturală, ponderală și toracică normală, situate la limita superioara.

Examen psihopedagogic: Bine dezvoltat fizic, nu prea ordonat în ținuta vestimentară, inteligență sub

limita normalului. Capacitate slabă la efort în general, de concentrare în special, nu poate urmări

activitatea prezentată de învățătoare. Obosește repede și nu mai participă la activitate. Trece foarte ușor de

la activitate la joc și foarte greu invers. Are tulburari de comportament datorate sindromului hiperkinetic.

Prezintă bradilalie observată printr-o vorbire încetinită, greu de urmărit, ce apare mai frecvent la copiii cu

nivel scazut de inteligență. Întârziere în apariția și dezvoltarea limbajului.

IV Recomandări:

- Terapie logopedică;

- Ludotetrapie;

- Terapie cognitivă;

- Consilierea părinților.

V Intervenție în cadrul școlii:

Domenii : comunicare, matematică și abilități practice.

Tipul de intervenție:

- dezvotarea abilitătilor cognitive specifice vârstei copilului;

- dezvoltare abilităților de comunicare;

- însușirea unor deprinderi elementare.

Cine intrevine în aplicarea programului:

- învățătoarea

- parinții.

Scopul intevenției:

– dezvoltarea potențialului cognitiv al copilului în vederea integrării lui în activitățile de tip școlar cât și în

grupul de copii.

Obiective:

pe termen lung:

- creșterea nivelului de dezvoltare cognitivă prin stimularea corespunzatoare a senzațiilor și

percepțiilor;

- dezvoltarea exprimării orale, întelegerea și utilizarea corecta a structurilor verbale;

- creșterea nivelului de dezvoltare motrică.

pe termen scurt

- să realizeze deosebiri și asemănări privind conservarea numarului de obiecte, lungimii, volumului

și suprafeței;

- să întrebe și să răspundă la întrebări;

- sa ia parte la discuții în grupuri mici;

- sa ia parte la activitățile de învățare în grup.

Programul de intervenție personalizat

Programul de intervenție personalizat are la bază metode și strategii centrate pe copil, în funcție de

particularitățile lui, pentru a crea un mediu care să favorizeze și să sprijine învățarea.

Ținta 1 Dezvoltarea abilităților de comunicare

Scopul acestor acțiuni este activizarea vocabularului pe baza experienței imediate, cu cuvinte care

denumesc obiecte, ființe si fenomene observate, cunoscute, însușiri caracteristice, acțiuni, poziții spațiale,

relații si unele trăiri afective.

Obiectivele acțiunilor sunt conturate raportate la particularitățile lui C.I.:

- să transmită un mesaj simplu în cadrul activității de învățare;

- să primească mesaje, să îndeplinească acțiuni simple;

- să răspundă adecvat la ceea ce i se spune.

Având în vedere importanța deosebită a mediului social în tratarea tulburărilor de limbaj, am cautat să mă

asigur de sprijinul familiei în sensul de a-i determina sa-și schimbe atitudinea, să fie mai afectuoși față de

copil.

Am inceput cu băiatul o serie de exerciții pentru:

-imitarea de sunete sub formă de onomatopee;

-dezvoltarea auzului fonematic;

-repetarea unor serii de silabe;

-exersarea pronunțării cuvintelor mono-, bi si polisilabice;

-denumirea unor imagini sau obiecte;

-formularea de mici răspunsuri la întrebări pe baza unor imagini;

- povestire liberă.

În cadrul activităților de învățare am așezat copilul în centrul clasei, preîntampinand astfel tendința de

automarginalizare ce este prezentă la copiii cu dizabilități ca urmare a faptului că se simt neputincioși să

participe la activități. Am apelat frecvent să povestească ce vede în imagini, cerându-i să răspundă la

întrebari simple “Pe cine vezi in imagine?”, “Ce face?” copiii urmând sa închege povestioarele sugerate de

planșe. Dupa fiecare raspuns l-am incurajat ( “Foarte bine!”, “Bravo!”) pentru a-i oferi un stimulent.

Ținta 2 Terapia cognitivă

Terapia cognitivă se constituie din acțiuni și programe compensatorii care facilitează înțelegerea

lucrurilor, fenomenelor, persoanelor și situațiilor de viată.

Mi-am propus ca C.I. să-și fixeze câteva repere specifice stadiului gândirii preoperatorii, respectiv

înțelegerea aspectelor privind conservarea numărului de obiecte, a materiei, lungimii si volumului.

De exemplu: am luat un numar egal de bile si le-am așezat in doua siruri ca sa observe egalitatea

numarului de obiecte. Apoi am distantat bilele dintr-un șir si am intrebat copilul unde sunt mai multe bile.

În general copilul raspunde ca sunt mai multe în șirul mai lung. Asemenea exerciții am lucrat împreună cu

C.I. și pentru conservarea volumului ( cu ajutorul a doua pahare identice cu lichid), pentru conservarea

materiei (lucrând cu doua bucăti egale de plastilina), pentru conservarea lungimii (cu doua bețisoare de

lungimi egale) sau pentru conservarea suprafeței ( jucându-ne cu un numar egal de cuburi pe două

suporturi pe care le-am aranjat prima data identic, iar a doua oara diferit).

Ținta 3 Dezvoltarea motricității

Scopul acestei activități este ca băiatul să fie capabil să realizeze lucrări practice inspirate din viața

cotidiană, valorificând deprinderi de lucru însușite.

Obiectivele demersului sunt adaptate la particularitatile lui C.I. și anume:

-să utilizeze unelte ușor de manevrat;

-să folosească tehnici simple de lucru (asamblare, lipire);

-să selecteze materialul necesar temei propuse;

-să verbalizeze acțiunile întreprinse.

Ținta 4 Consilierea părinților

Am considerat că este necesară colaborarea cu familia tocmai pentru că am înțeles neputința familiei și

dezamagirea acesteia în fata dificultăților copilului de a îndeplini sarcini și de a se integra în grupul de

copii.

Prin discuții, explicații și exemplificări i-am ajutat pe părinți să înteleagă că modul în care gândesc ei

despre împlinirea copilului lor in viață, va determina maniera în care îsi vor educa copilul și ii va inocula

acestuia o anumită imagine de sine. Am subliniat că parintele trebuie sa fie un bun ascultător, sa fie

flexibil, realist si să colaboreze cu acesta pentru a-i ințelege problemele și a-l ajuta.

Parinții au înțeles că prin rabdare, înțelegere și încurajare pot ajuta copilul sa treaca peste inhibiții si să

execute activități la care întampină dificultăți.

Am reușit să determin îmbunătățirea relației mamei cu copilul, prin acordarea de timp și mai multă

înțelegere.

VI Concluzii

Programul de intervenție personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din învățătoare, psiholog,

logoped, familie, toți cei implicați in activitațile desfașurate de copil pe parcursul unei zile, pentru a

susține și integra colpilul în comunitate.

Datorita faptului că localitatea este destul de departe de orase (30 km de Arad ,40km de Timișoara),

a faptului ca în localitățile rurale nu există logoped și psiholog și a situației precare a familiei, sarcina a

căzut in proporție de 90% pe umerii învățătoarei. Însă, în urma intervențiilor educative, am reușit să

realizez un progres favorabil prin ameliorarea tulburărilor de limbaj. Acesta a fost un factor de favorizare

a dobândirii achizițiilor specifice vârstei copilului.