UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ – BUCUREŞTI

Practică de Specialitate

Student: Pancu Elena

Îndrumător: Notar Viorel Tudor

Biroul Notarului Public Viorel Tudor

Sediul : comuna Poiana Teiului, judeţul

Neamţ

MAI 2010

I. FIŞA DE IDENTIFICARE A STUDENTULUI

Numele studentului: Pancu

Prenumele studentului: Elena

Prenumele tatălui: Vasile

Instituţia de învăţământ superior: UNIVERSITATEA “SPIRU HARET”

Facultatea: FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ BUCUREŞTI

Specializarea: DREPT

Anii de studii universitare: 2008 – 2012

Forma de învăţământ: învăţământ frecventa redusa – FR

Anul II de studii universitare (2009 – 2010)

Semestrul 2

II.DESCRIEREA DE ANSAMBLU A ACTIVITĂŢII

Total ore de practică: 90 ore

Perioada de desfăşurare: 03.05.2010-21.05.2010

Durata perioadei de practică: 3 săptămâni

Program de lucru: zilnic de la ora 0900 până la ora 1500

Total ore/zi: 6

Potrivit dispoziţiilor Legii notarilor publici şi a activităţii notariale, nr.36/1995,

notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii

Naţionale a Notarilor Publici. În mod simetric, suspendarea din funcţie se dispune de

ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, iar

încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul

justiţiei.

Activitatea notarului public se bazează pe încrederea solicitanţilor, care se obţine

dacă notarul public este un consilier convingător şi un confident discret al părţilor,

capabil să le explice reglementările legale şi să transpună voinţa lor în termeni juridici.

2

Funcţia de notar public este autonoma ceea ce împiedică orice ingerinţă în întocmirea

actelor notariale şi în îndeplinirea procedurilor prevăzute de lege în competenţă acestuia.

Principiul stabilităţii în funcţie este menit să garanteze echitatea şi imparţialitatea în

decizie a notarilor publici, într-un cuvânt, independenţa acestora. Notarul public îşi

exercită atribuţiile ce îi sunt oferite prin lege în temeiul statutului funcţiei sale şi nu în

baza unui contract de muncă, presupunând un raport de subordonare. În situaţia în care i

se solicită îndeplinirea unui act care încalcă dispoziţiile legale, notarul are la îndemână,

ca instrument, încheierea de respingere motivată, care poate fi atacată de partea interesată

în faţa instanţei judecătoreşti. Caracterul necontencios al activităţii notariale separă

esenţial activitatea desfăşurată de notarii publici de activitatea instanţelor judecătoreşti.

Activitatea necontencioasă desfăşurată de notarul public cu competenţă şi imparţialitate

evită declanşarea litigiilor şi urmăreşte armonizarea intereselor părţilor.

COMPETENŢA NOTARILOR PUBLICI

Apariţia profesiei de notar public în România a fost posibilă în condiţiile

existenţei unei societăţi democratice şi a statului de drept, bazat pe principiile economiei

de piaţă. În acest context, competenţa materială şi teritorială a notarului public este

stabilită prin legea de organizare a activităţii notariale.

Competenţa teritorială Competenţa teritorială a notarilor publici este

determinată de circumscripţia judecătoriei unde funcţionează birourile notariale.

Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarial; în limitele

circumscripţiei sale teritoriale, notarul public poate încheia acte notariale şi în

afara biroului notarial, dacă există un număr mai mare de persoane interesate sau

solicitantul este împiedicat să se prezinte. În cazul în care în circumscripţia

judecătoriei funcţionează mai multe birouri notariale, competenţa teritorială a

fiecăruia se întinde pe toată circumscripţia.

Competenţa materială În principiu, competenţa materială este generală, orice

notar public putând să îndeplinească orice act notarial cu excepţia acelora pentru

care există o competenţă teritorială specială. Notarul public are competenţa

materială să îndeplinească următoarele acte: - redactarea înscrisurilor cu conţinut

3

juridic, la solicitarea părţilor; - autentificarea înscrisurilor redactate de notarul

public, de solicitant sau de avocat; - procedura succesorală notarială; - certificarea

unor fapte, în cazurile prevăzute de lege; - legalizarea semnăturilor de pe

înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor; - darea de dată

certă înscrisurilor prezentate de părţi; - primirea în depozit a înscrisurilor şi

documentelor prezentate de părţi; - actele de protest al cambiilor, al biletelor de

ordin şi al cecurilor; - legalizarea copiilor de pe înscrisuri; - efectuarea şi

legalizarea traducerilor; - eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a

întocmit notarul; - orice alte operaţiuni prevăzute de lege. Dintre acestea mai

importante sunt autentificarea înscrisurilor si procedura succesorală.

Autentificarea înscrisurilor

Înscrisurile redactate de notarul public, de avocatul părţilor interesate sau de

consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice, precum şi cele redactate

de persoanele care au pregătire juridică superioară în care figurează ca parte soţii,

ascendenţii sau descendenţii lor, vor fi autentificate de notarul public în virtutea

învestiturii acordate. Actele îndeplinite de acesta sunt de autoritate publică şi au forţă

probantă şi executorie prevazute de lege. La autentificarea oricărui înscris notarul public

stabileşte identitatea părţilor şi verifică dacă ele sunt capabile. După ce actul este redactat

şi este citit părţilor notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul actului şi dacă

cele cuprinse în act exprimă voinţa lor. Aceasta reprezintă luarea consimţământului care

se face în mod distinct pentru persoanele afectate de dizabilităţi (nevăzători, surdo-muţi

etc.).

Procedura succesorală notarială

Procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane

interesate, a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza

căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, dacă în succesiune există bunuri imobile. În

cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţară, procedura

succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripţia teritorială a

4

judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare. În

cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau

printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Inventarierea notarială se

face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile ce au aparţinut

defunctului. În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se găseşte un testament lăsat de

defunct, acesta va fi vizat spre neschimbare de notarul public şi va fi depus în depozitul

biroului său notarial. În situaţia în care există pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire

sau distrugere a bunurilor, notarul public poate pune bunurile sub sigiliu sau le va preda

unui custode special numit. Sumele de bani, hârtiile de valoare, cecurile sau alte valori,

găsite în timpul efectuării inventarului, se depun în depozitul notarial sau la o instituţie

specializată. În succesiunea unde există indicii că defunctul nu a avut moştenitori şi că

aceasta urmează să fie declarată vacantă, notarul public poate încredinţa administrarea

provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat în acest scop, cu înştiinţarea

prealabilă a autorităţii administrative. Notarul public va comunica moştenitorilor legali,

legatarilor şi, după caz, executorilor testamentari, măsurile de conservare luate cu privire

la bunurile succesorale. Notarul public stabileşte prin acte de stare civila şi depoziţii de

martori numărul şi calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora,

iar prin înscrisuri sau prin orice alte mijloace de probă admise de lege, bunurile ce

compun masa succesorală. Acceptarea succesiunii, ca şi renunţarea se fac în termen de 6

luni de la data decesului. În cazul existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat

de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este

olograf sau mistic, se constată starea lui materială şi se întocmeşte un proces-verbal.

Procedura succesorală se finalizează prin emiterea certificatului de moştenitor sau de

legatar, iar în cazul în care nu s-a facut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul

defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată, a certificatului de

calitate de moştenitor. În situaţia în care s-a instituit un executor testamentar, se va putea

emite de notarul public şi un certificat constatator al acestei calităţi. În lipsa

moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public

constată că succesiunea este vacantă şi eliberează un certificat de vacanţă succesorală,

după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. După emiterea certificatului

de moştenitor, de legatar, de calitate sau de vacanţă succesorală, notarul public nu mai

5

poate întocmi un alt certificat pentru acelaşi defunct, decât în situaţiile prevăzute de lege.

Certificatul de moştenitor face dovada deplină a calităţii de mostenitor şi a cotei părţii sau

a bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte, până la anularea sa prin hotărâre

judecătorească. Potrivit reglementărilor legale în vigoare, moştenirea este supusă, în ce

priveşte bunurile mobile, oriunde s-ar afla, legii naţionale a defunctului, iar în ce priveşte

bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste bunuri sunt

situate.

Toate actele întocmite de notarii publici sunt supuse controlului judecătoresc.

III. DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE

În cadrul cabinetului Notarial “Viorel Tudor” :

1 cunoaşterea dotărilor necesare desfăşurării activităţii.

2 s-a participat la întocmirea documentelor specifice instituţiei

3 s-a asistat- redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor; -

autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de solicitant sau de avocat;

- procedura succesorală notarială; - legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a

specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor; - legalizarea copiilor de pe

înscrisuri; - efectuarea şi legalizarea traducerilor;

4 s-au desfăşurat activităţi cu privire la studierea dosarelor, la arhive.

IV. STUDIU DE CAZ

Dezbaterea unei succesiuni legale cu moştenitori minori

Prezentarea speţei:

Biroul Notarului Public Viorel Tudor

Sediul : comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ

Dosar succesoral nr. 12/2010

Certificat de moştenitor nr. 26 din 2010

(extras)

De pe urma defunctului A. Vasile căsătorit, decedat, la data de 17.01.2010, cu

ultimul domiciliu în satul H. , comuna H., Judeţul Neamţ, cicumscripţia Judecătoriei

6

Bicaz, Judeţul Neamţ, conform certificatului de deces seria NT., nr. 145, emis la data de

17.01.2010.

Au rămas următoarele bunuri şi următorii moştenitori legali:

I Masa Sucesorală:

1. Bunuri mobile : în valoare de 10.000 lei , constând în mobilier

2. Bunuri imobile în valoare de 250.000, constând în teren şi construcţii

Natura succesiunii: legală în temeiul art. 650 şi următoarele din codul civil

II. Moştenitorii:

1. A. Alexandra în calitate de soţ supravieţuitor, care a acceptat succesiunea pur şi

simplu, cu o cotă de 2/8 părţi din moştenire, conform art. I din Legea nr.

319/1944

2. A. Vlad, fiu minor, care a acceptat succesiunea sub formă de inventar, cu o cotă

de 3/8 părţi din moştenire, conform art. 669 Cod Civil rapotat la art. 19 din

decretul nr. 32/1954

3. A. Elena , fiica minoră, care a acceptat succesiunea sub formă de inventar, cu o

cotă de 3/8 părţi din moştenire, conform art. 669 Cod Civil rapotat la art. 19 din

decretul nr. 32/1954

Nu sunt renunţători sau străini de moştenire potrivit art. 696 şi 700 din Codul Civil

Comentariu:

Din analiza documentelor existente la dosarul succesoral şi operaţiunilor effectuate de

notar , raportate la dispoziţiile legale incidente în materie, au rezultat următoarele:

I. Cadrul legislativ

Procedura succesorală notarială a fost reglementată prin decretul nr. 40/1953, fiind

soluţionate cauzele succesorale atunci când moştenitorii sunt cu toţii de acord în ceea ce

priveşte numărul şi calitatea lor , compunerea masei succesorale. Şi drepturile ce se cuvin

fiecărui moştenitor.

La 16 mai 1995 a fost adoptată Legea nr. 36 a notarilor publici şi a activităţii notariale,

iar prin Decretul nr. 109 din 16 mai 1995 a fost promulgată Legea notarilor publici şi a

activităţii notariale.

Dispoziţiile legii notarilor publici se completează cu prevederile Codului civil, Legii

nr. 319/1944 şi cu cele ale Codului de procedură civilă.

7

II. Sesizarea notarului public

Potrivit prevederilor art. 68 din Legea nr. 36/1995, procedura succesorală notarială se

va deschide, după caz:

- la cererea persoanei interesate;

- a procurorului;

- a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul

domiciliu, atunci când are cunoştinţa că succesiunea cuprinde bunuri imobile.

În categoria persoanelor interesate vor intra: moştenitorii legali şi testamentari;

creditorii moştenitorilor; statul, în cazul moştenirii vacante.

În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare

civilă ale defunctului, numele, prenumele şii domiciliul moştenitorilor prezumtivi,

bunurile defunctului, cu menţionarea valorii lor, precum şi a pasivului succesoral. Odată

primită, cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.

În speţă, la dosarul succesoral există două cereri prin care se solicită dezbaterea

succesiunii, una semnată de succesibilul major (anexa 23),în care sunt menţionate

bunurile imobile şi mobile (generic) şi moştenitorii, şi una semnată de secretarul

Comunei (anexa 24) în care sunt menţionate bunurile imobile şi moştenitorii.

3. Verificarea competenţei teritoriale

Potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 36/1995, notarul public îndeplineşte

procedura succesorală notarială. În îndeplinirea atribuţiunilor care-i revin, notarul public

are competenţa generală, cu excepţiile prevăzute de situaţiile următoare:

- procedura succesorală notarială este de competenţă notarului public din biroul

notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut

ultimul domiciliu;

- în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre

birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul

domiciliu acela dintre autorii care a decedat cel din urmă.

8

În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari

publici. Competenţa teritorială a fiecărui birou de notari publici care se afla în

circumscripţia judecătoriei, se va întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii.

Când exista mai multe birouri de notari publici într-o circumscripţie teritorială,

competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale va aparţine primului birou sesizat.

Revine obligaţia notarului public să verifice dacă procedura succesorală nu s-a deschis la

un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul

de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului de aplicare a legii notarilor publici.

În speţa analizată, ultimul domiciliu al defunctului, conform certificatului de

deces, este situat în circumscripţia Judecătoriei Bicaz din Judeţul Neamţ, pe teritoriul

căreia funcţionează biroul notarial ales de către succesibili, rezultând că acest birou

este competent material şi teritorial pentru instrumentarea cazului. La primirea cererii

şi înainte de a înregistra dosarul în registrul de evidenţă a succesiunilor şi în registrul

de termene succesorale, notarul sesizat a solicitat în scris Camerei Notarilor Publici

Bacău, care ţine evidenţa succesiunilor instrumentate în judeţele Bacău şi Neamţ, să

verifice şi să comunice dacă nu mai exista un dosar succesoral care să aibă ca obiect

dezbaterea aceleiaşi succesiuni, înregistrat la un alt birou notarial. După primirea

confirmării că nu mai există înregistrat nici un dosar, notarul a procedat la

înregistrarea dosarului.

IV. Operaţiunile efectuate de notarul public

Legea prevede că, în cadrul procedurii succesorale, notarul public va efectua o serie de

operaţiuni, cum ar fi: stabilirea calităţii moştenitorilor legali şi testamentari, întinderea

drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.

Verificarea calităţii moştenitorilor şi numărului acestora se vor face pe baza actelor de

stare civilă si cu martori.

În situaţia în care cu ocazia inventarierii s-a gasit un testament ori acesta a fost

prezentat de catre partea interesată, atunci notarul public va proceda la deschiderea

testamentului.

Pe bază de declaraţie sau probe administrative în cauză se va stabili dacă succesorii au

acceptat succesiunea în termenul legal.

9

La fiecare termen, în cadrul dezbaterilor succesorale, notarul public va întocmi o

încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii,

declarative părţilor, prezenţa martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării

cauzei.

V.Verificarea capacităţii civile şi calităţii moştenitorilor

Potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954, sunt lipsiţi de capacitate de exerciţiu minorii

care nu au împlinit 14 ani. Actele juridice civile care privesc pe aceşti minori se incheie

de către reprezentantii lor legali cu încuviinţarea Autorităţii Tutelare.

Ocrotirea părintească reprezintă reglementarea prin care legea tinde să asigure, atât în

privinţa persoanei cât şi în privinţa bunurilor, ocrotirea cea mai deplină a minorului de

către tatăl şi mama sa. Reglementarea ocrotirii minorului prin părinţii săi se bazează pe

următoarele principii:

- Părinţii trebuie să-şi exercite drepturile şi să-şi îndeplinească îndatoririle lor

părinteşti numai în interesul copilului (art. 1 alin. ultim si art. 97 din Codul familiei).

Părinţii au drepturi şi îndatoriri faţă de copilul lor minor (Titlul III, cap. I, sect. I Codul

familiei).

Executarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părinteşti se fac sub îndrumarea

şi controlul autorităţii tutelare (art. 108 din Codul familiei). Aceasta în scopul asigurării

unei cât mai depline ocrotiri a minorului;

Independenţa patrimonială în raporturile dintre părinţi, şi copiilor minori, în sensul că

parinţii nu au nici un drept asupra bunurilor copiilor şi nici aceştia asupra bunurilor

parinţilor, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere (art. 106 din Codul familiei);

Potrivit art. 105, raportat la art. 132 din Codul familiei, ori de câte ori se ivesc între

reprezentant şi minor interese contrare, autoritatea tutelară va numi un curator.

Potrivit Codului civil, pentru ca o persoană să poată moşteni, este necesar să

întrunească urmatoarele condiţii (art. 654-658):

1. să existe capacitatea succesorală;

2. să nu fie nedemnă de a moşteni;

3. să aibă vocaţie succesorală.

10

În speţă, notarul public a procedat la audierea unui număr de doi martori în

vederea stabilirii numărului moştenitorilor (în sensul existenţei eventuale a unor

succesibili nedeclaraţi: copiii din afara căsătoriei sau înfiaţi), constatând din

declaraţiile acestora, coroborate cu actele de stare civilă depuse la dosar că există trei

moştenitori cu vocaţie concretă la moştenire: soţul supravieţuitor şi doi descendenţi

minori sub 14 ani, între care există contrarietate de interese. Notarul a sesizat

Autoritatea Tutelară (în localităţile rurale, atribuţiunile de autoritete tutelară revin

primarului) pentru numirea unui curator special pentru minori. După primirea

Dispoziţiilor emise de primarul comunei, prin care a fost numit curator pentru fiecare

minor şi a fost dată încuviinţare curatorului să reprezinte pe minori la dezbaterea

succesiunii, notarul public a citat părţile (succesibilul major şi curatorul minorilor) în

vederea exprimării opţiunilor succesorale. La termenul fixat (aflat în interiorul

termenului de şase luni de la data decesului), soţul supravieţuitor a declarat expres prin

declaraţie autentificată, că acceptă moştenirea pur şi simplu, iar curatorul a declarat în

numele minorilor tot prin declaraţie autentificată, că acceptă moştenirea pentru aceştia,

sub beneficiu de inventar.

VI. Inventarierea bunurilor succesorale

Conform art. 70 din Legea nr. 36/1995, în cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor

interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor

succesorale. Inventarierea notarială nu se va face decât cu consimţământul persoanei în

posesia căreia se gasesc bunurile defunctului. Procesul verbal de inventariere întocmit

de către notar va cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce

se găseau în posesia defunctului la data decesului. Dacă se contestă proprietatea unor

bunuri, se va menţiona aceasta în procesul verbal. Inventarul va cuprinde şi menţiuni

privind pasivul succesoral. Dacă în momentul inventarierii se găseşte testamentul lăsat

de către defunct, notarul îl va viza spre neschimbare; testamentul va fi depus în depozit

la biroul notarului public. Procesul verbal de inventariere va fi semnat de către notarul

public sau persoana delegată sa-1 întocmeasca, de către succesibilii aflaţi la locul

inventarului, iar dacă aceştia lipsesc sau refuză să semneze actul, atunci inventarul va fi

semnat de martorii prezenţi.

11

Potrivit art. 19 din Decretul nr. 32/1954, acceptarea moştenirii cuvenita unui minor,

indiferent de vârsta sau unei persoane pusă sub interdicţie, va fi socotită întotdeauna ca

fiind făcută sub beneficiu de inventar.

Legiuitorul impune două condiţii de formă pentru ca acceptarea sub beneficiu de

inventar să fie validată:

În primul rand, pentru ca acceptarea sub beneficiu de inventar să fie valabilă

trebuie respectată o condiţie de forma impusă de art. 704 Cod civil, coroborat cu art. 705

Cod civil. Astfel, acceptarea trebuie să rezulte dintr-o declaraţie făcută de moştenitor în

faţa notarului, care este trecută într-un registru special. Moştenitorul este obligat să

declare în mod expres că acceptă succesiunea sub beneficiu de inventar, fără ca această

declaraţie să fie facută în termeni sacramentali. Declaraţia de acceptare se va face la

notariatul de la locul unde s-a deschis succesiunea. Formalitatea nu este impusă

minorilor şi interzişilor, deoarece ei acceptă succesiunea sub beneficiu de inventar în

virtutea legii. Este suficient ca ei să declare că accepta mostenirea (art. 19 din decretul

nr. 32/ 1954).

Dar declaraţia nu va produce efecte decât dacă a fost precedată sau urmată de

un inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale. Absenţa inventarului ar face să

opereze confuziunea între patrimoniul moştenitorului cu patrimoniul defunctului. În

acest sens, art. 705 Cod civil prevede că declaraţia "n-are efect decât fiind precedată sau

urmată de un inventar fidel şi exact al bunurilor succesorale, facut după formele cerate

de legile de procedură şi în termenele legale".

În speţă, inventarierea a fost dispusă de notar, motivat de existenţa minorilor

acceptanţi sub beneficiu de inventar.

La data şi ora stabilită, notarul public împreună cu secretarul notarial, s-au deplasat la

adresa ultimului domiciliu al defunctului, unde au găsit pe moştenitori (soţul

supravieţuitor şi cei doi minori) şi pe curatorul minorilor. Notarul a cerut curatorului să

invite şi două persoane străine care să asiste la inventariere în calitate de martori.

Curatorul s-a conformat, invitând două persoane dintre vecinii defunctei. După ce a

explicat părţilor prezente scopul inventarierii şi procedura care va fi urmată, le-a cerut

acordul pentru realizarea inventarierii. Succesibilii şi tutorele minorilor s-au declarat

12

de acord cu realizarea operaţiunii, iar martorii şi-au exprimat la răndul lor acordul de a

participa.

Operaţiunile au început cu inventarierea bunurilor mobile din locuinţa defunctei,

începând din camera cea mai indepărtată, de la etajul locuinţei, continuând cu celelalte

camere de la etaj, apoi în aceeaşi ordine cu inventarierea camerelor de la parterul

locuinţei şi, respectiv, de la subsol, apoi cu bunurile mobile existente în incinta

exterioară a imobilului, valoarea lor fiind stabilită pe baza actelor de achiziţie şi

vechimii lor, prin acord declarat între succesibilul major şi tutorele minorilor, şi a

continuat cu identificarea bunurilor imobile (terenuri şi construcţii). În raport de data

achiziţionării lor, şi înscrisurile doveditoare de proprietate care i-au fost prezentate,

notarul a stabilit care dintre bunurile inventariate fac parte din categoria bunurilor

comune conform art. 30 din Codul familiei şi care dintre bunuri sunt proprii ale

defunctului sau ale soţului supravieţuitor. După încheierea operaţiunii de inventariere,

notarul a numit custode pe soţul supravieţuitor, procesul verbal de inventariere a fost

semnat de toate persoanele participante şi de notar, a fost înregistrat în registrul

general notarial, din care, câte un exemplar a fost remis succesibililor, unul a fost

comunicat la autoritatea tutelară şi unul la dosarul succesoral.

VII. Finalizarea dezbaterii succesiunii

Potrivit dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 36/1995, coroborate cu prevederile art.

72 şi următoarele din Regulament, în succesiunea în care există bunuri, s-a realizat

acordul între moştenitori şi s-au administrat probe indestulatoare, notarul public

întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.

Elementele pe care le va cuprinde încheierea finală sunt:

a. menţiunile comune încheierilor notariale;

b. numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului;

c. data decesului;

d. numele şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor si legatarilor;

e. bunurile şi datoriile succesiunii;

f. impozitul pe veniturile din tranzacţii imobiliare;

g. onorariul;

h. alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei.

13

La stabilirea cotelor părţi ce vor reveni fiecărui moştenitor din bunurile care compun

masa succesorală, se vor avea în vedere dispoziţiile legale incidente, respectiv:

i. Legea nr. 319 din 10 iunie 1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravieţuitor,

care dispune la art. 1 că soţul supravieţuitor moşteneşte din averea celuilalt soţ, când

vine la succesiune cu copiii legitimi şi recunoscuţi sau numai cu unii din ei, ori cu

descendenţii lor, o pătrime;

j. art. 669 Cod civil, care dispune că copiii sau descendenţii lor succed tatălui, mamei,

moşilor, moaşelor şi oricărui alt ascendent, fără deosebire de sex şi chiar de ar fi

născuţi din deosebite căsătorii, în părţi egale când se găsesc toţi în gradul dintâi şi

sunt chemaţi după propriul lor drept

Conform prevederilor art. 83 din Legea nr. 36/1995, în termen de 20 de zile, se va

redacta certificatul de moştenitor sau de legatar, pe baza încheierii finale, certificat care

va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorala, numărul

şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.

Un exemplar al certificatului de moştenitor se va elibera fiecăruia dintre moştenitori sau

legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.

În speţă, la termenul fixat pentru dezbaterea succesiunii, pe baza probatoriilor

administrate şi cu acordul moştenitorilor, a fost redactată incheierea finală în forma

prevăzută de lege şi regulament, în care s-au consemnat constatările notarului public

privind defunctul, moştenitorii legali, masa succesorală, şi cotele-părţi ce revin fiecărui

moştenitor potrivit legii din bunurile rămase după defunct. Încheierea finală a fost

redactată în două exemplare, semnate de notarul public şi moştenitorii legali. În aceeşi

zi a fost redactat şi certificatul de moştenitor, din care s-a remis părţilor

câte un exemplar, unul a fost comunicat la Autoritatea Tutelară şi două au ramas la

biroul notarial (unul la dosarul succesoral şi celălalt la mapa cu certificate de

moştenitor din arhiva biroului notarial).

14