Studiu comparativ Regatul Spaniei - Liviu Sevastian Bocii - iunie 2013

UNIUNEA EUROPEANĂ GUVERNUL ROMÂNIEI MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI,

PROTECŢIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VĂRSTNICE

AMPOSDRU

Fondul Social EuropeanPOS DRU2007-2013

InstrumenteStructurale2007 - 2013

FONDUL SOCIAL EUROPEANProgramul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 3 „CRESTEREA ADAPTABILITĂȚII LUCRĂTORILOR ȘI A ÎNTREPRINDERILOR”Domeniul major de intervenţie 3.3 „Dezvoltarea parteneriatelor şi încurajarea initiativelor partenerilor sociali și societatii civile"

Titlul proiectului:“Reţeaua Autoritătilor Competente pentru Calificările Profesionale din România (IMI PQ NET România)”Beneficiar: Ministerul Educaţiei NaționaleContract nr: POSDRU/93/3.3/S/53132

2013_03_L28.1_Bocii

PROCESELE DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR ȘI DE

RECUNOAȘTERE A CALIFICĂRILOR ÎN SPANIA

Autor: Prof.univ.dr.ing. Liviu Sevastian BOCÎI, [email protected], 0722519943

Subdomeniul G1: Comitetul Sectorial din Transporturi, Autoritatea Feroviară Româna, CENAFER, Autoritatea Navală Română, CERONAV

Subdomeniul G2: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Autoritatea Rutieră Română, Regia Autonomă Registru Auto Român, Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română

1

mailto:[email protected]



AMPOSDRU



C U P R I N S

Introducere ........................................................................................................................ 3

I. Procesul de certificare a competenţelor profesionale în Spania................................. 5

I.1 Sistemul de învăţământ ....................................................................................... 6

I.2 Educaţia adulţilor................................................................................................. 11

I.3 Evaluarea şi certificarea competenţelor profesionale dobândite în contexte

informale şi non-formale………………………………………………………. 15

I.4 Cadrul Naţional al Calificărilor raportat la Cadrul European al

Calificărilor……………………………………………………………………... 20

II. Procesul de recunoaştere a calificărilor profesionale în Spania……………….….. 22

II.1 Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite în alte

SM ale UE, SEE şi Confederaţia Helvetică …………………………………... 22

II.2 Profesiile reglementate şi autorităţile competente…………………………..... 23

II.3 Statisticile IMI pe profesiile reglementate înregistrate în sistem Spania

comparativ cu cele înregistrate de România ..................................................... 43

Concluzii…...…………………………………………………………….……………….. 45

Bibliografie…………..……………………………………………..…………………….. 46

2



AMPOSDRU



INTRODUCERE

Studiul de faţă, ca şi alte studii similare de analiză comparativă a proceselor de certificare a

competenţelor şi recunoaştere a calificărilor în Italia, Spania, Germania, Danemarca, Marea Britanie si Cehia,

constituie unul din rezultatele proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale

din România (IMI PQ NET România)” implementat de către Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) in

parteneriat cu Autoritatea Naţională pentru Calificări (ANC) şi Institutul pentru Politici Sociale (IPS), co-

finanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor

Umane 2007 – 2013 (POSDRU).

Obiectivul general al proiectului „Reţeaua Autorităţilor Competente pentru Calificările Profesionale

din România (IMI PQ NET România)” constă în crearea şi consolidarea reţelei IMI (Internal Market

Information) pentru calificările profesionale din România (IMI PQ NET), în scopul susţinerii iniţiativei CE

privind dezvoltarea Sistemului de informare al pieţei interne, dezvoltarea unei iniţiative comune în acest sens,

la nivel naţional, vizând consolidarea capacităţii partenerilor sociali (agenţiile şi organizaţiile

guvernamentale, asociaţiile profesionale) de a promova dezvoltarea durabilă, prin crearea unor instrumente

adecvate şi a unor canale de comunicare şi consultare reciprocă, în scopul realizării unei comunicări

eficiente cu organizaţiile similare din Uniunea Europeană şi Spaţiul Economic European (SEE) , prin

intermediul platformei IMI.

Pentru atingerea obiectivului general, MEN, ca solicitant beneficiar al proiectului, şi-a propus

atingerea următoarelor obiective specifice:

OS1 - crearea şi dezvoltarea unei reţele la nivel naţional în scopul sprijinirii implementării Sistemului de

informare al Pieţei Interne (IMI), prin consolidarea capacităţii partenerilor sociali, prin crearea unor

canale de comunicare şi consultare reciprocă;

OS2 - dezvoltarea şi implementarea unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a

competenţelor lucrătorilor români şi de recunoaştere a calificărilor profesionale ale cetăţenilor comunitari;

OS3 - implicarea membrilor Reţelei în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI, prin

furnizarea de informaţii/date la cererile adresate prin această platformă de către organizaţiile/asociaţiile

din UE/ SEE.

Pentru realizarea studiilor comparative, experţii metodologici externi ai ANC au cercetat sursele de

informaţii de la nivel naţional (ale ţării analizate şi ale României) şi la nivel comunitar (studii comparative

realizate la nivelul Uniunii Europene) şi au participat la vizite de studiu în mai multe State Membre (SM) ale

UE, în cadrul cărora au avut posibilitatea de a-şi completa munca de documentare prin schimbul de exeperienţă

cu reprezentanţi ai Autorităţilor Competente pe diverse profesii reglementate în ţările respective.

3



AMPOSDRU



Scopul final al studiilor realizate în beneficiul membrilor reţelei IMI PQ NET, precum şi al vizitelor de

studiu vizează atingerea obiectivelor specifice ale proiectului, de creare a unor canale de comunicare şi

consultare reciprocă atât între membrii reţelei naţionale, cât şi între aceştia şi omologii lor din SM ale UE

vizitate, de dezvoltare şi implementare a unor termeni de referinţă comuni privind standardele de certificare a

competenţelor şi de recunoaştere a calificărilor profesionale (prin preluarea şi adaptarea exemplelor de bune

practici cunoscute şi mai bine inţelese cu ocazia vizitelor de studiu), de consolidare a capacităţii membrilor

reţelei IMI PQ NET România de a se implica în schimbul de informaţii intermediate de platforma IMI.

Studiul comparativ Spania - România se bazează pe documentarea realizată în anul 2012 de către

experţii metodologici externi ai ANC, şi pe experiența unei vizite de studiu la Madrid, Spania, în perioada

21.01.2013 – 26.01.2013, pentru care aducem mulţumiri partenerilor noştri spanioli, reprezentanţi ai

următoarelor instituţii: INCUAL (Institutul Național al Calificărilor), IMI España (NIMIC), CIDEAD

(Centrul pentru Inovare și Dezvoltare a Învățământului la Distanță), Ministerul Educației, Culturii și

Sportului, CCOO (Confederația Sindicală a Comisiilor de Muncă), Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi

Mediului, SEPE (Serviciul Public pentru Ocuparea Forței de Muncă), Fundația Tripartită pentru

Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Dezvoltării.

4



AMPOSDRU



I. PROCESUL DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE ÎN

SPANIA

Procesul de certificare a competenţelor este procesul prin care o instituție acreditată certifică faptul

că o persoană are competenţe într-un anumit domeniu, printr-un document care se numeşte certificat (atestat)

de competenţă profesională. Un certificat de competență profesională nu este o diplomă de studii, dar certifică

faptul că o persoană are un anumit nivel de expertiză într-un anumit domeniu, iar acest lucru îi permite sporirea

șanselor la angajare și o credibilitate superioară serviciilor şi produselor pe care le execută.

Principiile de bază ale procesului de certificare a competenţelor profesionale sunt următoarele:

Certificarea competenţelor este un proces opţional şi nu obligatoriu. Cu toate acestea, pot exista politici

instituţionale care impun certificarea competenţelor membrilor săi ca o cerinţă pentru a face parte din

organizaţia respectivă;

Evaluarea competenţelor profesionale poate fi făcută de aceeaşi organizaţie care a certificat competenţele

sau de către altă organizaţie;

În mod general, se certifică competenţa profesională în totalitatea sa şi nu părţi din aceasta;

Certificarea competenţelor profesionale este un proces separat de formarea profesională (adică o

organizaţie care prin formare acordă competenţe profesionale nu poate să participe direct la certificarea

acestora);

Centrele de formare profesională pot facilita procesul de certificare a competenţelor profesionale prin

parteneriate şi acorduri cu organizaţiile de certificare a competenţelor.

Un centru sau o instituţie poate certifica competenţe profesionale dacă îndeplineşte următoarele

condiţii:

Are proceduri de evaluare şi certificare a competenţelor în concordanţă cu standardele minime de calitate

din domeniu;

Procedurile utilizate să fie în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;

Are acreditare naţională şi/sau internaţională pentru certificarea competenţelor profesionale, care susţine

legal certificatele eliberate;

Are implementat un proces de gestiune şi de asigurare a calităţii foarte bine pus la punct;

Certificatele de competenţă profesională (subiect dezvoltat în subcapitolul II.2, pag.32) eliberate să fie

recunoscute de alte organizaţii similare.

5



AMPOSDRU



I.1. SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT ȘI DIPLOMELE/CERTIFICATELE DOBÂNDITE

ÎN CADRUL ACESTUIA

În cadrul Sistemului spaniol de învățământ (a cărui schemă generală este prezentată în figura 1),

statuat prin mai multe acte legislative: Legea Organică nr. 2/2006 a Educației. (Ley Orgánica 2/2006 de

Educación), Legea organică 6/2001 din 21 decembrie 2001 privind universitățile1 (Ley Orgánica 6/2001 de

21 de diciembre de 2001, de las universidades), unul dintre principiile de structurare a parcursului şcolar pe

durata unui an este acela de a aborda anul şcolar ca un tot unitar, spre deosebire de România, unde anul scolar

este divizat în trimestre sau semestre.

Sistemul educațional public spaniol se divide în 3 cicluri distincte:

1. Educația elementară: 6 ani de studiu, de la vârsta de 6 ani la 12 ani (clasele I - VI);

2. Educația secundară : 4 ani de studiu, de la vârsta de 12 ani la 16 ani (clasele VII - X);

3. Bacalaureatul (bachillerato): 2 ani de studiu, de la vârsta de 16 ani la 18 ani (clasele XI - XII).

După finalizarea educației secundare (la sfârșitul clasei a X a), elevii pot părăsi școala cu un certificat

de absolvire a ciclului secundar sau pot continua educația la liceu pentru doi ani și să obțină titlul de

"Bachiller". În cadrul ciclului secundar, cele mai multe obiecte de studiu sunt obligatorii: Știinte Naturale,

Știinte Sociale, Educație Plastică și Vizuală, Limba și Literatura Spaniolă, Limbi străine (de obicei Limba

Engleză), Matematică, Muzică, etc.

În cadrul ciclului de Bachillerato în clasa a XI a obiectele de studiu obligatorii sunt: Limba și

Literatura Spaniolă I, Limbi străine I (de obicei Limba Engleză), Filosofia și Educație Fizică iar în clasa a XII

a, obiectele obligatorii sunt: Limba și Literatura Spaniolă II, Limbi străine II (de obicei Limba Engleză) și

Istoria. În ambele clase de Bachillerato, elevii trebuie să-și aleagă, în funcție de specializarea universitară pe

care doresc s-o urmeze, alte 3 obiecte dintre Fizică, Chimie, Biologie, Matematică, Latină, Greacă sau alte

obiecte aflate în curricula opțională.

Sistemul național de învățământ preuniversitar din România, spre deosebire de cel spaniol, este

structurat pe următoarele niveluri2, (vezi schema din figura 2):

educația timpurie (0 - 6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0 - 3 ani) și învățământul preșcolar (3 - 6

ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;

învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I - IV;

învățământul secundar, care cuprinde: învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde

clasele V - IX; învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X - XII/XIII, cu

următoarele filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;

1 BOE nr. 307 din 24 decembrie 2001, p. 494002 Legea educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, cap. II, secțiunea 1, art. 23, alin. 1, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011

6

http://www.juntadeandalucia.es/educacion/webportal/web/iacp/normativa/nacional/-/normativas/detalle/ley-organica-2-2006-de-educacion-1

http://www.juntadeandalucia.es/educacion/webportal/web/iacp/normativa/nacional/-/normativas/detalle/ley-organica-2-2006-de-educacion-1



AMPOSDRU



învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;

învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.

Fig. 1. Sistemul educaţional din Spania

Învăţământ obligatoriu și ne-obligatoriu

Școlarizarea minorilor, cu vârsta cuprinsă între 6 și 16 ani, este obligatorie și gratuită atât în Spania

cât şi în România.

În Spania există două tipuri de centre educaţionale:

Centre publice care depind de Autoritatea Publică și care sunt gestionate de către Departamentul de

Învăţământ al Guvernului Spaniol. Aceste centre sunt gratuite.

Centre “concertate” care depind de instituţiile religioase sau de organisme private cu care Departamentul

de Învăţământ al Guvernului Spaniol are acorduri de colaborare.

Centrele educaţionale se pot clasifica în funcţie de ciclul educaţional:

Învăţământ Infantil și Primar în cadrul căruia participă elevi cu vârsta cuprinsă între 3 și 12 ani;7



AMPOSDRU



Învăţământ Secundar Obligatoriu (ESO) – participă elevi cu vârsta cuprinsă între 12 și 16 ani;

Învăţământ secundar ne-obligatoriu: Bacalaureat și Pregătire profesională.

Bacalaureatul este ultima treaptă a Învăţământului Secundar, are caracter voluntar iar durata este de

doi ani de studiu, în mod normal între 16 și 18 ani.

Învăţământul profesional și tehnic din Spania cuprinde trei cicluri:

Program de calificare profesională iniţială (adresat tinerilor cu vârsta cuprinsă între 16 și 20 de ani care

nu se află în posesia diplomei de Absolvent al Învăţământului Secundar Obligatoriu, în urma căruia

cursantul obţine un certificat care îi asigură oportunitatea de a accede pe piaţa muncii sau la un ciclu de

pregătire profesională de grad mediu, unde va studia discipline tehnice, dar şi de cultură generală, pentru a

putea primi certificatul de absolvire a învăţământului secundar obligatoriu);

Ciclu formativ de grad mediu (se adresează elevilor care au absolvit învăţământul obligatoriu de 10 ani

și are durata 2 ani – 2000 ore. Astfel, în cadrul acestui ciclu se studiază trei categorii de discipline:

tehnice, specifice calificării; management; instruire practică la agentul economic pe o durată de 3 luni la

sfârşitul celui de-al doilea an de formare. La finalul ciclului formativ de grad mediu cursantul primeşte

diploma de tehnician (técnico), putând să-și continue studiile în două moduri: în ciclu formativ de grad

superior, după care pot urma numai studii superioare de profil sau în ciclu superior al liceului, pentru a

urma orice formă de studii superioare);

Ciclu formativ de grad superior (se adresează elevilor care au absolvit ciclul formativ de grad mediu sau

ciclul superior al liceului. Este considerat învăţământ superior, dar nu este asimilat cu studiile

universitare. Are o durată de 2 ani – 2000 ore. În cadrul acestui ciclu se studiază trei categorii de

discipline: tehnice, specifice calificării; management; instruire practică la agentul economic pe o durată de

3 luni la sfârşitul celui de-al doilea an de formare. La finalul ciclului formativ absolvenții primesc

diploma de tehnician superior, având posibilitatea să-și continue studiile numai la facultăţile de profil3).

În România4 învățământul profesional și tehnic este format din: învățământ profesional, învățământ

tehnic și învățământ postliceal. Învățământul profesional și tehnic este organizat, spre deosebire de Spania, pe

trei niveluri educaționale: învățământ secundar inferior (ultimii doi ani de studiu ai nivelului ISCED 2, parte a

învățământului obligatoriu); învățământ secundar superior (ISCED 3); învățământ postliceal (ISCED 4)

Absolvenții care au obținut certificarea profesională pentru o calificare de nivel 1 pot urma clasa a

XI-a, anul de completare, care permite obținerea certificării profesionale pentru o calificare de nivel 2.

Absolvenții anului de completare, care au obținut certificarea profesională pentru o calificare de nivel

2, pot urma cursurile ciclului superior al liceului. Din punct de vedere al nivelurilor de calificare adoptate în

Spania şi România, potrivit Deciziei Consiliului European 85-368-EEC5, învățământul profesional asigură

nivelurile 1 și 2 de calificare, corespunzător nivelurilor 2 și 3 EQF.

3 http://www.leonardoprovidence.eu/wpcontent4 www.tvet.ro 5 http://eur-lex.europa.eu

8

http://eur-lex.europa.eu/

http://www.tvet.ro/

http://www.leonardoprovidence.eu/wpcontent



AMPOSDRU



Fig. 2. Structura sistemului educaţional românesc6

Învăţământul postliceal: şcoală postliceală şi şcoală de maiştri, care reprezintă rute specializate de

pregătire cu o durată de 1 – 3 ani, conduce la obţinerea unui certificat de competenţe profesionale de nivel 3

avansat (tehnicieni specializaţi).

6 Country Module - Romania © Nuffic | 2nd edition March 2011 | version 2, August 2012 (Legenda: numărul stânga sus - durata în ani; numărul dreapta sus - nivel CNC; săgeţile - transferabilitate; înscrisul în casete - tipul de învăţământ şi documentul de absolvire).

9



AMPOSDRU



Studiile universitare în Spania sunt reglementate prin Decretul Regal 1393/20077 din 29 octombrie

(modificat prin Decretul Regal 861/2010 din 2 iulie), care stabileşte modul de organizare a învăţământului

superior spaniol în conformitate cu liniile generale ale Spaţiului European al Învăţământului Superior (EEES).

Studiile universitare de licenţă constituie, ca şi în cazul României, primul nivel de învăţământ

superior conform procesului de la Bologna (19 iunie 1999), cu o durată de 3 – 4 ani şi un număr total de

credite de 180 – 240 credite ECTS.

Studiile universitare de masterat au ca finalitate formarea academică şi de cercetare ştiinţifică, care

conduce la obţinerea titlului de master, valabil în toate ţările Uniunii Europene semnatare ale Spaţiului

European al Învăţământului Superior (EEES). Aceste studii universitare au o durată de unu sau doi ani

universitari şi un număr total de 60 – 120 credite ECTS.

Studiile universitare de doctorat în Spania sunt reglementate prin Decretul Regal 99/2011 din 28

ianuarie, având ca finalitate formarea doctoranzilor în cercetarea ştiinţifică avansată. Acestea sunt împărţite în

două cicluri: cursuri teoretice cu un număr de cel puţin 60 de credite ECTS şi un ciclu de cercetare ştiinţifică,

care se finalizează cu susţinerea publică a unei lucrări de cercetare ştiinţifică originală (teza de doctorat),

doctorandul obţinând astfel, titlul de doctor în ştiinţe. Timpul maxim de care dispune doctorandul pentru

finalizarea studiilor de doctorat este de trei ani, cu frecvenţă, (sistemul Bologna, adoptat şi de România),

având posibilitatea să frecventeze part-time pe o perioadă de cinci ani. De asemenea, doctorandul spaniol

poate obţine un ”doctorat european” dacă a realizat cel puţin 3 luni din stagiul de pregătire pentru doctorat,

într-o universitate parteneră europeană, teza de doctorat, în acest caz, trebuie prezentată comisiei de susţinere

publică (din care face parte obligatoriu un membru din universitatea parteneră), într-o limbă de circulaţie

internaţională, alta decât limba spaniolă.

Urmărind schemele din figurile 1 şi 2 se observă faptul că sistemele educaţionale din cele două ţări

analizate sunt oarecum similare, învăţământul obligatoriu şi gratuit fiind de 10 ani (educaţia elementară şi

secundară în Spania şi învăţământ primar şi gimnazial (secundar inferior) în România), studiile liceale se

finalizează cu examenul de bacalaureat, iar învăţământul universitar este structurat, în ambele ţări, conform

procesului de la Bologna: licenţă, masterat şi doctorat.

I.2. EDUCAȚIA ADULȚILOR

Educația adulților în cadrul politicilor actuale din domeniul educaţional are următoarele obiective:

dobândirea unei formări de bază, extinderea și reînnoirea permanentă a cunoștințelor, competențelor și

abilităților și facilitarea accesului la toate tipurile de învățare ale sistemului educativ spaniol;

7 BOE nr. 260 din 30 octombrie 2007, p. 44037 - 4404810



AMPOSDRU



îmbunătățirea calificării profesionale sau dobândirea unei pregătiri pentru exercitarea altor profesii;

dezvoltarea capacităților profesionale personale, în domeniul expresiv, comunicativ, relații interpersonale,

etc.;

dezvoltarea capacității de participare la viața socială, culturală, politică și economică, făcând astfel efectiv

dreptul său la o cetățenie democratică;

promovarea programelor care corectează (diminuează) riscurile de excludere socială, în mod special din

sectoarele mai defavorizate;

răspunderea adecvată la provocările cum ar fi îmbătrânirea progresivă a populației, asigurând persoanelor

în vârstă oportunitatea de a-și îmbunătăți și actualiza competențele;

anticiparea și rezolvarea în mod pașnic a conflictelor personale, familiare și sociale. Promovarea egalității

efective în drepturi și șanse între bărbați și femei, precum și analizarea și evaluarea critică a inegalităților

dintre aceștia.

În general, Educația Adulților, cuprinde diverse activități legate de formare, atât educația formală cât

și non-formală, și de predare care vizează realizarea de teste specifice sau extraordinare, care permit obținerea

de titluri academice și profesionale precum și teste de admitere la anumite cursuri.

În Spania, educaţia şi formarea pentru adulţi până la nivelul secundar inferior (corespunzătoare a 10

ani de şcolarizare, ISCED 1 şi 2) constă în şase etape. Se adresează persoanelor cu vârsta peste 18 ani care nu

şi-au finalizat studiile obligatorii. Cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare educaţiei primare (primii 6 ani

de şcolarizare, ISCED 1) sunt oferite în cadrul unor progame împărţite, în general, în două nivele (deşi unele

Comunităţi Autonome au o structură pe trei nivele): alfabetizare şi numeraţie (primul nivel) şi consolidarea

aptitudinilor de bază (nivelul doi). Educaţia secundară inferioară pentru adulţi (ISCED 2) este împărţită în trei

domenii: comunicare, studii sociale şi ştiinţă şi tehnologie. Fiecare domeniu este organizat în module

(módulos). Finalizarea cu succes a tuturor modulelor în toate domeniile corespunde finalizării educaţiei

secundare inferioare.

Una dintre cele mai mari încercări pentru cursanţii maturi, care ar dori să revină la educaţie şi formare

formală, este să reconcilieze angajamentele de învăţare cu alte responsabilităţi, cum sunt obligaţiile familiale şi

cele de muncă. Din acest motiv, mulţi adulţi care îşi reiau studiile abandonate caută programe în care

constrângerile asupra învăţării (în ceea ce priveşte timpul, locul, ritmul sau metoda de învăţare) sunt

minimizate. Atât în Spania cât şi în România cursurile serale şi cu frecvenţă redusă răspund, în parte, acestor

cerinţe. În plus, există şi alte moduri de a le oferi cum sunt: învăţământul deschis, educaţia şi formarea la

distanţă şi e-learning care sunt în mod particular adaptate necesităţilor adulţilor care îşi reiau studiile

abandonate.

În majoritatea statelor europene, oferirea învăţământului deschis şi la distanţă până la nivel secundar

superior este asigurată mai ales prin inţiative locale (de exemplu: proiecte ad hoc la nivel instituţional) sau

11



AMPOSDRU



activităţi ale furnizorilor privaţi de formare profesională. Măsurile la nivel naţional şi iniţiativele din acest

domeniu sunt destul de rare.

În Spania, învăţământul formal la distanţă este administrat de Ministerul Spaniol al Educaţiei prin

Centrul de Inovaţie şi Dezvoltare a Educaţiei la Distanţă (Centro para la Innovación y Desarrollo de la

Educación a Distancia – CIDEAD). Centrul acoperă diverse programe formale şi calificări (de la nivel

primar, la cel secundar superior), precum şi un program de formare a profesorilor în domeniul învăţământului

la distanţă. În plus, unele Comunităţi Autonome au înfiinţat centre speciale pentru educaţia la distanţa a

adulţilor care acoperă şi diverse programe şi calificări formale (de la nivelul primar, la cel secundar superior).

Modalităţile alternative de furnizare a programelor de învăţământ superior cuprind, de obicei,

învăţământul deschis şi la distanţă şi învăţământul sprijinit prin tehnologie informațională.

În Spania, the Open University (Universidad Nacional de Educación a Distancia – UNED) a fost

creată la începutul anilor 1970 şi în prezent are mai mult de 160 000 studenţi. Această instituţie de învăţământ

superior, cea mai mare din ţară, oferă 26 programe de învăţământ superior şi peste cinci sute de cursuri de

formare profesională continuă.

Proiectul AULA MENTOR8

Proiectul MENTOR a început să se dezvolte în anul 1990, iar în anul 1992 s-au deschis primele aule.

AULA MENTOR este un sistem educaţional de învățare la distanță, destinat persoanelor adulte, care constă

în:

O platformă informatică de învățare pe care sunt postate conținuturile cursurilor și celorlalte activități

didactice (seminarii, etc.), care permit urmărirea evoluției cursantului;

Un profesor specializat în tematica cursului, tutorele, care răspunde la întrebările cursantului, revizuind,

în același timp, exercițiile și activitățile acestuia;

O persoană responsabilă de aula virtuală, administratorul, care face orientarea și înscrierea cursanților și

se ocupă efectiv de administrarea aulei.

Dacă cursantul dispune de computer de generația solicitată poate să urmeze cursul din propriul

domiciliu (de acasă).

8 www.aulamentor.es 12

http://www.aulamentor.es/



AMPOSDRU



Evoluția numărului cursanților înmatriculați în AULA MENTOR, în perioada 1997 – 2012 este

prezentată în tabelul următor, observându-se o tendinţă de creştere a numărului utilizatorilor acestei platforme:

Obiectivele AULA MENTOR:

A. Punerea la dispoziție a acestor cursuri populației care nu are posibilitatea de a participa la cursuri în

aulă, din diverse motive (zonele rurale, program de lucru, probleme de familie, persoane private de

libertate, etc.);

B. Menținerea unui pachet de cursuri care să asigure actualizarea conținuturilor atât în ceea ce privește

domeniul profesional cât și necesitățile dezvoltării profesionale a cursantului.

Modalități de atingere a acestor obiective:

Localizarea aulelor Mentor în locuri puțin accesibile sau unde nu există o altă alternativă de formare

profesională care să dețină echipament adecvat;

Stabilirea măsurilor de securitate (siguranță) speciale pentru colective cum ar fi persoanele private de

libertate din penitenciare;

Numărul de cursanți pe tutore limitat: maxim 45 de cursanți pe tutore;

O taxă lunară moderată: 24 €;

Implicarea altor instituții în elaborarea și punerea în aplicare a cursurilor Aula Mentor (autorități locale,

ONG-uri, și alte organisme ministeriale);

Tutorii, implicați în acest proiect (AULA MENTOR), se află într-un continuu proces de pregătire și

actualizare a cunoștiințelor profesionale;

Administratorii de aulă orientează cursanții în funcție de necesitățile acestora de formare și detectează

cererile de pe piața de muncă din regiunile în care se află AULA MENTOR;

Ministerul Educației, Culturii și Sportului din Spania a marcat prioritățile în funcție de nevoile politice:

ocuparea forței de muncă, dezvoltarea personală, dezvoltarea competențelor digitale, etc.

În România, Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 (art. 357) menţionează pentru prima dată nevoia

de a crea un sistem care să asigure formarea iniţială şi dezvoltarea continuă a profesioniştilor din educaţia

13

Anul Numărul de cursanți

2005 23.459

2006 25.236

2007 25.274

2008 23.900

2009 25.031

2010 25.578

2011 24.528

2012 22.972

Anul Numărul de cursanți

1997 2.994

1998 5.356

1999 9.354

2000 13.449

2001 16.215

2002 18.541

2003 18.495

2004 21.638



AMPOSDRU



adulţilor. Această nevoie se bazează pe faptul că, în acest moment, sistemul românesc de calificare din

domeniul educației adulților este unul lacunar, divizat de mecanisme incoerente de certificare şi reglementare

care nu iau în considerare diversitatea domeniului şi a statuturilor profesionale, a experienţei, a sarcinilor şi a

rolurilor îndeplinite de către educatorii de adulţi.

Efortul de a realiza designul unui astfel de sistem naţional de profesionalizare a practicienilor din

educaţia adulţilor este însă extrem de complex şi presupune numeroase dezbateri şi analize într-un cerc cât mai

larg, care să poată lua în considerare contextul naţional şi european, sistemele existente, practicile şi

experienţele deja implementate, precum şi opiniile diferitelor categorii de actori implicaţi.

Acestor nevoi de dezbatere, explorare şi design a unor viziuni cu privire la

profesionalizarea practicienilor din educaţia adulţilor şi-a propus să răspundă proiectul Sistem de

Profesionalizare a practicienilor din educaţia adulţilor - ProALPs9. Acest proiect este finanţat de Comisia

Europeană în România.

Concluzii:

Statele europene (Spania, România, etc.) se confruntă cu provocări extrem de diferite în sporirea

cunoştiinţelor educaţionale ale populaţiei adulte;

Nefinalizarea educaţiei secundare inferioare poate reprezenta o barieră semnificativă pentru adulţii care se

alătură programelor care conduc la calificări de nivel secundar superior;

Multe state (inclusiv Spania) oferă adulţilor care îşi reiau studiile abandonate oportunităţi de a dobândi

calificări formale prin diverse opţiuni de studiu flexibile;

Sistemele de învăţământ superior variază în mod semnificativ în ceea ce priveşte receptivitatea acestora

faţă de adulţii care îşi reiau studiile abandonate;

Majoritatea statelor europene au introdus măsuri financiare pentru a sprijini participarea celor mai

vulnerabile grupuri în educaţia şi formarea formală.

Este, însă, important de reţinut faptul că, deşi certificatele şi diplomele referitoare la diferite calificări

rămân adesea valabile pe durata vieţii profesionale a unei persoane, cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele

necesare pe piaţa muncii şi în societate în ansamblu evoluează rapid. Prin urmare, certificările şi calificările

formale, odată dobândite, sunt insuficiente pentru a asigura inserţia profesională continuă pe parcursul întregii

vieţi. Cu alte cuvinte, finalizarea unei calificări formale trebuie privită în prezent mai degrabă drept un pas pe

scara educaţiei permanente decât un scop în sine.

I.3. EVALUAREA ȘI CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE DOBÂNDITE ÎN

CONTEXTE INFORMALE ȘI NON-FORMALE

9 www.proalps.ro14

http://www.proalps.ro/



AMPOSDRU



Necesitatea recunoașterii și certificării calificărilor profesionale obținute (dobândite) pe căi non

formale de învățare, sau prin intermediul experienței în muncă, se face, în special, pentru grupuri determinate,

cum ar fi:

Tineri care abandonează școala și se incorporează (dacă reușesc) în piața muncii. Spania se confruntă cu

acest fenomen, un procent de 33% dintre tineri abandonează școala. România este, de asemenea, afectată

de abandonul școlar, în anul 2007 (anul aderării la Uniunea Europeană), 19,2% dintre tinerii români

abandonând școala (în condițiile în care media UE 2710 este de 14,8%). Acest fenomen afectează negativ

structura și calitatea pieței muncii europene;

Angajații adulți nu posedă calificări profesionale certificate (aproximativ 14 milioane dintr-o populație de

46.148.605 locuitori), adică 58,2% din populația activă11;

Spania depășește cu 4 – 5 % media europeană (22%) în ceea ce privește numărul persoanelor cu studii

superioare, în timp ce numărul persoanelor cu studii medii este mai mic cu 15% decât media europeană

(România are un procent de 11,2% persoane cu studii superioare).

Procedura de recunoaștere este una care are drept scop certificarea competențelor profesionale

indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite. În cadrul INCUAL s-a căutat ca această procedură să fie

cât mai simplă și accesibilă oricărui angajat indiferent de nivelul de calificare, cu scopul de a reduce procentul

de 58,2% din populația activă care nu are certificare oficială a calificării profesionale.

Principalele obiective și beneficii ale procesului de certificare a competențelor profesionale sunt:

Promovarea învățării pe parcursul (durata) întregii vieți;

Obținerea unei mai bune transparențe a pieții muncii făcând vizibile calificările profesionale ale

angajaților din acele sectoare care necesită angajați calificați;

Favorizarea coeziunii sociale, deoarece aceasta îmbunătățește șansele indivizilor sau grupurilor

defavorizate pe piața muncii;

Facilitează mobilitatea profesională și geografică a cetățenilor, pentru a oferi un mai mare transfer al

competențelor profesionale între țări.

În conformitate cu art. 3.5 din Legea Organică nr. 5/2002 a Calificărilor și Formării Profesionale

(La Ley Orgánica 5/2002, de las Cualificaciones y de la Formación Profesional), unul dintre obiectivele

SNCP (Sistemul Național al Calificărilor Profesionale - Sistema Nacional de Cualificaciones

Profesionales), este evaluarea și certificarea, în mod oficial, a calificărilor profesionale, indiferent de modul de

dobândire a acestora (vezi schema din figura 3), iar în schema din figura 4 este prezentat procesul de

recunoaștere a competențelor dobândite prin experiența profesională.

10 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home 11 MECD 2011 - El Aprendizaje Permanente en España

15

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home



AMPOSDRU



Fig. 3. Traseul formativ pentru certificarea competențelor profesionale12

Guvernul spaniol a stabilit, în conformitate cu art. 8.4 din Legea Organică nr. 5/2002 a

Calificărilor și Formării Profesionale (La Ley Orgánica 5/2002, de las Cualificaciones y de la Formación

Profesional), cerințele și procedurile pentru evaluarea și certificarea competențelor profesionale prin

elaborarea Real Decreto no. 1224/200913. Procedurile reglementate în Real Decreto no. 1224/2009 constau

dintr-un ansamblu de acțiuni care vizează evaluarea și recunoașterea competențelor dobândite prin experiența

în muncă sau prin alte căi non-formale de formare profesională.

Cerințele pentru participarea la acest proces de evaluare și certificare a competențelor profesionale

dobândite prin experiența în muncă sunt următoarele:

Naționalitate spaniolă, rezidență comunitară (cetățean al unui stat membru al UE) sau autorizație de

muncă în spațiul UE;

Vârsta minimă de 18 ani pentru Unități de Competență de nivel 1, și de 20 ani pentru nivelurile de

calificare 2 și 3 (vezi schema din figura 4);

Experiență în muncă și/sau formare profesională în legătură cu competențele profesionale pe care vrea

solicitantul să le certifice: 3 ani, cu un minim de 2000 de ore lucrate în ultimii 10 ani pentru UC de

nivelul 2 sau 3, și 2 ani experiență în muncă și minim 1200 de ore lucrate pentru UC de nivelul 1;

Numărul de ore de formare profesională: 300 ore în ultimii 10 ani pentru UC (unități de competență) de

nivelul 2 sau 3 și 200 ore pentru UC de nivelul 1.

12 www. educacion.gob.es /educa/ incual 13 Real Decreto no. 1224, de 17 de julio de 2009, de reconocimiento de las competencias profesionales adquiridas por experiencia laboral, BOE no. 205 de 25 de agosto de 2009, p. 72704 – 72727 (Decretul Regal nr. 1224 din 17 iulie 2009, privind recunoaşterea competenţelor profesionale dobândite prin experienţa în muncă)

16

http://www.educacion.gob.es/educa/incual



AMPOSDRU



Fig. 4. Recunoașterea calificărilor profesionale dobândite prin experiența profesională14

Fazele procesului de certificare a competențelor profesionale dobândite prin experiența în muncă, în

Spania, sunt următoarele (vezi diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale

din figurile 5a şi 5b).

Consiliere (ajutorul dat aspirantului pentru: a-și autoevalua competența; completarea traseului formativ;

prezentarea documentelor justificative). Această fază continuă cu recomandarea dată de consilier, în

funcție de situație, fie să continue procedura (consilierul elaborează un raport pozitiv), fie să mai

aprofundeze competențele printr-o nouă perioadă de formare (consilierul elaborează un raport negativ);

În situația în care consilierul a elaborat un raport pozitiv urmează faza a doua: evaluarea competenței

profesionale, utilizând diverse metode de verificare a competenței profesionale a candidatului, la nivelul

da calificare stabilit, dintre care se pot aminti: situații de muncă reale sau simulate; interviuri; probe

standard; observarea candidatului la postul său de lucru. Rezultatul acestei faze se va exprima prin:

competență profesională demonstrată sau competență profesională nedemonstrată;

Dacă rezultatul este pozitiv (competență profesională demonstrată) urmează faza a treia a acestui proces

și anume: certificarea propriu-zisă a competenței profesionale, care constă în recunoașterea publică și

oficială a competenței profesionale demonstrată de candidat.

14 www. educacion.gob.es /educa/ incual 17




AMPOSDRU



Fig. 5.a. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale în Spania

În România, evaluarea și certificarea competențelor profesionale dobândite pe alte căi decât cele

formale, a fost reglementată prin Ordinul nr. 4543/468 din 23 august 2004, pentru aprobarea Procedurii de

evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale (emitent: Ministerul

Educaţiei şi Cercetării nr. 4.543 din 23 august 2004 și Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi

Familiei nr. 468 din 8 septembrie 2004)15, și Ordinul nr. 3329/81 din 23 februarie 2005, pentru modificarea și

completarea Procedurii de evaluare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele

formale.

15 Monitorul Oficial nr. 903 din 5 octombrie 200418



AMPOSDRU



Fig. 5.b. Diagrama-flux a candidatului pentru certificarea competențelor profesionale16 în Spania

Câteva dintre motivele evaluării și certificării competențelor profesionale, dobândite pe căi non

formale sau informale de învățare, sunt:

Evaluarea competențelor profesionale este foarte potrivită pentru persoanele care au experiență

într-un domeniu și nu au calificarea necesară;

Evaluarea competențelor profesionale este un proces rapid și eficient și nu necesită participarea la un curs

de formare;

Certificatul este eliberat foarte rapid (cu costuri minime), fiind recunoscut național și în statele Uniunii

Europene, deținerea acestuia fiind un avantaj la angajare.

16 http://www.todofp.es/dctm/todofp/acreditacion-de-competencias/instrumentos/guia-persona-candidata.pdf19

http://www.todofp.es/dctm/todofp/acreditacion-de-competencias/instrumentos/guia-persona-candidata.pdf



AMPOSDRU



Astfel, prin art. 5 al anexei Ordinului nr. 4543/468 din 23 august 2004, se stabilesc caracteristicile

procesului (procedurii) de evaluare a competenţelor profesionale obţinute pe alte cãi decât cele formale:

este voluntar;

se raporteazã la standardul ocupaţional/standardul de pregãtire profesionalã: evaluarea competenţelor se

efectueazã în raport cu criteriile de realizare descrise în standardul ocupaţional/standardul de pregãtire

profesionalã;

se desfãşoarã în timp şi spaţiu: în sistemul de evaluare bazat pe standarde ocupaţionale/standarde de

pregãtire profesionalã, colectarea dovezilor de competenţã rezultã din aplicarea metodelor de evaluare în

diferite contexte şi la momente diferite;

este independent de procesul de pregãtire profesionalã: evaluarea pe baza standardelor ocupaţionale/

standardelor de pregãtire profesionalã permite recunoaşterea competenţelor dobândite pe alte cãi decât

cele formale;

se finalizeazã, pentru fiecare unitate de competenţã, cu rezultatul "competent" sau "încã nu competent".

I.4. CADRUL NAȚIONAL AL CALIFICĂRILOR DIN SPANIA RAPORTAT LA CADRUL

EUROPEAN AL CALIFICĂRILOR

În scopul promovării învățării pe tot parcursul vieții și a mobilității persoanelor, Cadrul European al

Calificărilor Profesionale (EQF), stabilește opt niveluri de calificare care acoperă întreaga gamă de calificări

de la învățământul obligatoriu la niveluri mai ridicate academice și profesionale.

În prezent, conform raportului CEDEFOP din august 2010 privind concordanţa dintre cadrele

naţionale ale calificărilor (CNC) din statele membre ale UE şi Cadrul European al Calificărilor, Spania se află,

din ianuarie 2009, în plin proces de dezvoltare şi implementare a unui CNC centrat pe învăţarea pe tot

parcursul vieţii, bazat pe rezultatele învăţării.

Cadrul Spaniol al Calificărilor din Învățământul Superior (MECES – Marco Español de

Cualificaciones de la Enseñanza Superior) va fi structurat pe patru niveluri înalte de la 5 până la 8 (tehnician

superior, licență, masterat și doctorat), primele patru niveluri de calificare fiind destínate completării educației

de bază, învățământului post-obligatoriu (ESO) și oportunităților de formare profesională, astfel încât să fie

compatibile cu cele din structura Sistemului Naţional al Calificărilor Profesionale şi Formare Profesională.

Dezvoltarea CNC în Spania se bazează pe legi şi decrete, prin care se definesc şi se reglementează

subsisteme de formare profesională şi de educaţie, remarcându-se următoarele:

pentru calificări obţinute prin educaţie formală (fără studii universitare): Legea nr. 2 din 2006 a educaţiei

(Ley Orgánica de Educación, LOE); Legea nr. 5 din 2002 privind calificările şi formarea profesională

20



AMPOSDRU



(Ley Orgánica de las Cualificaciones y de la Formación Profesional, LOCFP); Decretul Regal nr. 1538

din 2006 privind stabilirea formării profesionale în cadrul sistemului general de educaţie;

pentru calificările obţinute prin învăţământ superior: Legea Universităţilor - Legea nr. 6 din 2001,

revizuită de Legea nr. 4 din 2007 - (Ley Orgánica 6/2001, de 21 de diciembre, de Universidades, revisada

por Ley Orgánica 4/2007, de 13 de abril, de Universidades); Decretul Regal nr. 1393 din 2007 privind

modul de organizare al educaţiei în universităţi; Decret Regal privind emiterea de către universităţi a

suplimentului la diplomă;

pentru competenţe profesionale: Decretul Regal nr. 1224 din 2009 privind recunoaşterea competenţelor

profesionale dobândite prin experienţa profesională.

În Spania, începând din 2011, Ministerul Educaţiei împreună cu partenerii sociali au început

implementarea politicilor de formare profesională continuă, conform EQF, punându-se accentul pe rezultatele

învaţării în toate contextele (formal, informal şi non-formal), recunoscându-se următoarele aspecte:

importanţa certificării competenţelor dobândite (indiferent de context), cu impact asupra creşterii

competitivităţii resursei umane;

necesitatea învăţării pe tot parcursul vieţii.

21



AMPOSDRU



II. PROCESUL DE RECUNOAŞTERE A CALIFICĂRILOR PROFESIONALE

ÎN SPANIA

II.1. Cadrul legal şi instituţional al recunoaşterii calificărilor dobândite

în alte SM ale UE, SEE si Confederatia Helvetica17

Sistemul general se aplică profesiilor care nu sunt reglementate de norme specifice de recunoaştere şi

anumitor situaţii în care titularul calificării profesionale nu îndeplinește condiţiile prevăzute în alte sisteme de

recunoaştere. Acest sistem se bazează pe principiul recunoaşterii reciproce, fără a aduce atingere aplicării unor

măsuri compensatorii în cazul în care există diferenţe semnificative între formarea dobândită de persoana în

cauză şi formarea necesară în statul membru gazdă. Măsura compensatorie poate lua forma unui stagiu de

adaptare sau a unei probe de aptitudini. Solicitantul are posibilitatea de a alege între cele două măsuri, dacă nu

există o derogare specifică în acest sens.

În cazul în care accesul la exercitarea unei profesii sunt reglementate în statul membru gazdă, şi anume

sunt condiţionate de deţinerea unor titluri de calificare profesională specifice, autoritatea competentă din statul

membru în cauză acordă accesul la profesia respectivă şi la exercitarea acesteia în aceleaşi condiţii care se

aplică resortisanţilor săi. Cu toate acestea, solicitantul trebuie să deţină o calificare profesională dobândită în

alt stat membru care să ateste un nivel de formare cel puţin echivalent cu nivelul imediat inferior celui necesar

în statul membru gazdă.

Pe de altă parte, în cazul în care accesul la o profesie nu este condiţionat de deţinerea unor titluri de

calificare profesională specifice în statul membru al solicitantului, pentru accesul la profesia în cauză într-un

stat membru gazdă în care aceasta este reglementată, este necesar să se facă dovada, pe lângă calificarea

respectivă, şi a exercitării cu normă întreagă a profesiei pe o perioadă de doi ani în decursul ultimilor 10 ani.

Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 7 septembrie 2005, privind

recunoaşterea calificărilor profesionale, distinge cinci niveluri de calificări profesionale (sistem adoptat atât de

Spania cât şi de România şi prezentat în tabelul 1):

atestat de competenţă eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine, care certifică fie

că titularul a dobândit cunoştinţele generale corespunzătoare unei formări la nivel de învăţământ secundar

sau liceal, fie că a urmat cursuri de formare profesională care nu fac obiectul unui certificat sau al unei

diplome, fie că a trecut un examen special fără formare prealabilă, fie că are o experienţă profesională de

trei ani (attestation of competence);

certificat care corespunde unui ciclu de studii liceale tehnice sau profesionale, sau cu caracter general,

completat de o formare profesională (certificate attesting the completion of a secondary course);

17 http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/living_and_working_in_the_internal_market22

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/living_and_working_in_the_internal_market



AMPOSDRU



diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal cu o durată de cel

puţin un an sau a unor cursuri de formare care pregătesc pentru un nivel comparabil de responsabilităţi şi

funcţii (diploma post-secondary education);

diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal sau universitar cu

o durată de cel puţin trei ani şi de cel mult patru ani (diploma of post-secondary level 3 – 4 years);

diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învăţământ postliceal sau universitar cu

o durată de cel puţin patru ani (diploma of post-secondary level more than 4 years).

Statul membru gazdă poate condiţiona recunoaşterea calificărilor de îndeplinirea de către solicitant a

unei măsuri compensatorii (o probă de aptitudini sau un stagiu de adaptare de cel mult trei ani) în următoarele

trei cazuri:

durata formării este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea necesară în statul membru gazdă;

formarea a acoperit discipline semnificativ diferite faţă de cele incluse în titlul de calificare necesar în

statul membru gazdă;

profesia, aşa cum este definită în statul membru gazdă, include una sau mai multe activităţi profesionale

reglementate care nu există în cazul profesiei corespunzătoare din statul membru de origine al

solicitantului şi necesită o formare specifică care acoperă materii semnificativ diferite faţă de cele incluse

în formarea solicitantului.

II.2. PROFESIILE REGLEMENTATE ŞI AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Institutul Național al Calificărilor (Instituto Nacional de las Cualificaciones - INCUAL)18, a fost

înființat prin Decretul Regal nr. 375 din 5 martie 1999 (Real Decreto 375/05.03.1999). Este instrumentul

tehnic, care sprijină Consiliul General al Formării Profesionale (Consejo General de Formación

Profesional) pentru a atinge obiectivele Sistemului Național al Calificărilor și Formării Profesionale

(Sistema Nacional de Cualificaciones y Formación Profesional).

Institutul Național al Calificărilor (Instituto Nacional de las Cualificaciones - INCUAL), este

structurat pe patru domenii funcționale (vezi schema din figura 6).

Prin Legea Organică nr. 5/2002 a Calificărilor și Formării Profesionale (La Ley Orgánica 5/2002,

de las Cualificaciones y de la Formación Profesional), i se atribuie INCUAL responsabilitatea de a defini,

elabora și actualiza permanent Catalogul Național al Calificărilor și Catalogul Modular al Formării

Profesionale (el Catálogo Nacional de las Cualificaciones Profesionales y el Catálogo Modular de

Formación Profesional).

Organul director al Institutului Național al Calificărilor este Consiliul General al Formării

Profesionale (Consejo General de Formación Profesional), (vezi schema din figura 7), chiar dacă depinde

în mod organic de Secretariatul General al Educației (Secretaría General de Educación) din cadrul

18 www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_incual.html23

http://www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_incual.html



AMPOSDRU



Ministerul Educației, Culturii și Sportului (Ministerio de Educación, Cultura y Deporte) , conform celor

stabilite în Decretul Regal nr. 1553/20.06.2004 (Real Decreto 1553/2004) și Legea nr. 1/1986 (Ley 1/1986),

modificată Legea nr. 19/1997 (Ley 19/1997), prin care s-a creat Consiliul General al Formării Profesionale

(Consejo General de Formación Profesional) și Legea 14/2000 (Ley 14/2000).

Fig. 6. Structura Institutului Național al Calificărilor

Fig. 7. Structura Consiliului General al Formării Profesionale19

19 www.educacion.gob.es/educa/incual 24




AMPOSDRU



Se observă faptul că președenția acestui consiliu este asigurată de ministrul educației, iar

vicepreședenția este formată din 72 consilieri după cum urmează: 17 consilieri ai administrației centrale, 17

consilieri ai Comunităților Autonome, 19 consilieri ai organizațiilor empresariale (angajatorilor) și 19

consilieri ai organizațiilor sindicale.

Sistemul Național al Calificărilor și Formării Profesionale (Sistema Nacional de Cualificaciones y

Formación Profesional - SNCFP), este un ansamblu de instrumente și acțiuni necesare pentru promovarea și

dezvoltarea ofertelor de formare profesională prin intermediul Catalogului Național al Calificărilor

Profesionale. De asemenea, promovează și dezvoltă evaluarea și certificarea competențelor profesionale

corespunzătoare acestor oferte de formare profesională, astfel încât să favorizeze dezvoltarea profesională și

socială a persoanelor cu scopul de a răspunde necesităților sistemului productiv.

Structura unui sistem al calificărilor și formării profesionale care are la bază competența profesională,

și care ia în considerare feedback-ul sistemului productiv este prezentată în figura următoare (vezi figura 8).

Fig. 8. Structura unui SNCP bazat pe competențe profesionale

Catalogul Național al Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones

Profesionales - CNCP)20, este unul dintre instrumentele Sistemului Național al Calificărilor și Formării

Profesionale (SNCFP), stabilite prin Legea Organică nr. 5/19.06.2002, a Calificărilor și Formării

Profesionale, pentru a integra în acesta toate ofertele de Formare Profesională. În Catalogul Național al

Calificărilor Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales - CNCP), a cărui

metodologie de elaborare este prezentată în figura 9, sunt înscrise calificări/profesii reglementate, pe ”familii”

și niveluri profesionale (vezi tabelele 1, 2 şi figura 11). În România, actualmente, există 95 de profesii

20 www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_CualCatalogo.html25

http://www.educacion.gob.es/educa/incual/ice_CualCatalogo.html



AMPOSDRU



reglementate prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, din 7 septembrie 2005,

privind recunoaşterea calificărilor profesionale, în timp ce în Spania există 174 de profesii, iar numărul

profesiilor reglementate comune este de 67 (vezi tabelul 3).


Profesionales), are ca și asociat Catalogul Modular al Formării Profesionale (Catálogo Modular de

Formación Profesional), compus din module formative, care, împreună, servesc ca și referință pentru

Formarea Profesională, atât pentru cea inițială, dependentă de sistemul educațional cât și pentru formarea

continuă (vezi schema din figura 10).


Profesionales - CNCP), constituie baza pentru elaborarea ofertei formative care să conducă la obținerea de

titluri de formare profesională, de certificate (atestate) și a ofertei formative modulare asociate unei unități de

competență, precum și a altor oferte.

Formarea profesională cuprinde ansamblul de acțiuni formative care au drept scop îndeplinirea

(exercitarea) calificată a diverselor profesii, accesul la o slujbă (post) și participarea activă la viața socială,

culturală și economică, care va permite actualizarea permanentă a competențelor profesionale. Aceasta include

formarea profesională inițială dată de sistemul educaţional, acțiunile de inserție și reinserție pe piața muncii a

persoanelor active și formarea continuă desfășurată în cadrul întreprinderilor.

Fig.9. Metodologia de elaborare a Catalogului Național al Calificărilor Profesionale – etape21

Relația între Sistemul Național al Calificărilor și Formării Profesionale (Sistema Nacional de

Cualificaciones y Formación Profesional), oferta formativă a formării profesionale inițiale (din sistemul

educaţional) și oferta formativă a formării profesionale continue (pentru persoanele implicate în piața muncii),

este stabilită prin următoarele legi: Legea Organică nr. 2/03.05.2006, a Educației (Ley Orgánica 2/2006, de

21 www.educacion.gob.es/educa/incual 26




AMPOSDRU



3 de mayo, de Educación); Legea nr. 56/16.12.2003, a posturilor de lucru, (Ley 56/2003, de 16 de

diciembre, de empleo); Legea nr. 5/19.06.2002, a calificărilor și formării profesionale (Ley 5/2002, de 19 de

junio, de las cualificaciones y de la formación profesional).

Fig. 10. Asocierea Catalogului Național al Calificărilor Profesionale cu Catalogul Modular al Formării Profesionale

Autorităţile din domeniul educaţional și al muncii vor stabili, de comun acord, consultând în prealabil

Consiliul General al Formării Profesionale (Consejo General de Formación Profesional), indicatorii și

cerințele minime de calitate ale ofertei formative impuse prin CNCP, care garantează aspectele fundamentale

ale unui Sistem Integrat de Formare.

Autoritatea Statului, după o consultare prealabilă a Consiliului General al Formării Profesionale

(Consejo General de la Formación Profesional), decide titlurile și certificatele, atestatele de competență care

constituie ofertele de formare profesională care vor fi incluse în Catalogul Național al Calificărilor

Profesionale (Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales).

Tabelul 1. Nivelurile de calificare ale profesiilor din Spania 22

Nivel de Competențe Evaluare și

22 http://www.educacion.gob.es/educa/incual 27




AMPOSDRU



calificare Certificare

1Competență într-un număr restrâns de activităţi simple, în cadrul proceselor

standardizate. Cunoștiințe și abilități limitate.

Certificat (certificado)

2

Competențe în anumite activități care pot fi desfășurate în mod independent.

Abilitatea de a folosi instrumente și tehnici.

Cunoașterea fundamentelor tehnice și științifice ale procesului corespunzător

activității desfășurate.

Certificat de

competență

(certificado de

competencia)

3

Competență în activități din domeniul tehnic care pot fi

desfășurate în mod independent. Responsabilitate în supravegherea tehnică și de

specialitate a activităților. Înțelegerea fundamentelor tehnice și științifice ale

activităților și proceselor.

Titlu (titulo)

4

Competență într-o gamă largă de activități cu caracter complex.

Rezolvarea unor situații folosind diferite tehnici: științifice, economice sau de

organizare. Responsabilitate pentru activitatea de supraveghere și alocarea de

resurse. Capacități de inovare prin planificări ale acțiunilor, de dezvoltare a

proiectelor, a proceselor, a produselor sau a serviciilor.

Titlu (titulo)

5

Competență într-o gamă largă de activități complexe executate cu mare

autonomie. Rezolvarea unor situații cu caracter diversificat, care sunt

imprevizibile. Planificarea acțiunilor și proiectarea produselor, proceselor sau

serviciilor. Responsabilități de manager.

Titlu (titulo)

Din tabelul 2 reiese faptul că INCUAL (Spania), chiar dacă a adoptat 5 niveluri de calificare

profesională (vezi schemele din figurile 11, 12 şi 13), utilizează, ca şi România, doar 3 dintre acestea,

sectoarele predominante pe nivel de calificare fiind:

Nivelul 1: Maritim - Pescuit (Marítimo – Pesquera) și Textile, Confecții și Piele (Textil, Confección y

Piel) – 9 calificări profesionale;

Nivelul 2: Agrară (Agraria) și Activități Fizice și Sportive (Actividades Físicas y Deportivas) – 23

calificări profesionale;

Nivelul 3: Textile, Confecții și Piele (Textil, Confección y Piel) – 21 calificări profesionale.

Pentru exemplificare, în Spania, sectorul Transport este prezent în mai multe familii profesionale

(2 – Maritim-pescuit (Marítimo - Pesquera); 12 – Transport și Întreținerea Vehiculelor (Transporte y

Mantenimiento de Vehículos); 14 – Construcții și lucrări civile (Edificación y Obra Civil); 22 – Comerț și

Marketing (Comercio y Marketing)), și la diferite niveluri de calificare, în timp ce în România situația nu

este similară, în sensul că sectorul Transporturi este clar definit cu calificări profesionale și profesii

reglementate din toate modurile de transport existente (rutier, feroviar, aerian, maritim (comercial)).

28



AMPOSDRU



PROFESII REGLEMENTATE PE FAMILII PROFESIONALE ȘI NIVELURI DE CALIFICARE

Tabelul nr. 2. Profesii reglementate pe familii profesionale și niveluri de calificare

Familia profesionalăNumărul profesiilor reglementate

TotalNivelul 1 Nivelul 2 Nivelul 3

Agrară (Agraria), AGA 6 23 17 46

Pescuit maritim (Marítimo - Pesquera), MAP 9 21 10 40

Industrii alimentare (Industrias Alimentarias), INA 2 17 8 27

Chimie (Química), QUI 1 12 16 29

Imagine personală (Imagen Personal), IMP 2 3 9 14

Sănătate (Sanidad), SAN 1 5 13 19

Securitate și mediul ambiant (Seguridad y Medio Ambiente), SEA 1 13 12 26

Fabricație mecanică (prelucrări mecanice) (Fabricación Mecánica),

FME

1 13 14 28

Instalare și întreținere (Instalación y Mantenimiento), IMA 1 6 11 18

Electricitate și electronică (Electricidad y Electrónica), ELE 3 12 16 31

Energie și apă (Energía y Agua), ENA 1 5 10 16

Transport și întreținerea vehiculelor (Transporte y Mantenimiento

de los Vehículos), TMV

6 20 6 32

Industrii extractive (Industrias Extractivas), IEX 3 12 3 18

Construcții (edificii și opere civile) (Edificación y Obra Civil), EOC 5 13 6 24

Sticlă și ceramică (Vidrio y Cerámica), VIC 4 5 5 14

Lemn, mobilă și plută (Madera, Mueble y Corcho), MAM 4 10 4 18

Textile, confecții și piele (Textil, Confección y Piel), TCP 9 18 21 48

Arte grafice (Artes Gráficas), ARG 3 16 12 31

Imagine și sunet (Imagen y Sonido), IMS 0 3 15 18

Informatică și comunicații (Informática y Comunicaciones), IFC 1 7 15 23

Administrație și gestiune (Administración y gestión), ADG 2 2 11 15

Comerț și marketing (Comercio y marketing), COM 2 2 15 19

Servicii socio-culturale și în folosul comunității (Servicios socio-

culturales y a la Comunidad), SSC

3 6 18 27

Hotele și turism (Hostelería y Turismo), HOT 6 8 12 26

Activități fizice și sportive (Actividades Físicas y Deportivas), AFD 1 23 8 32

Arte și artizanate (Artes y Artesanías), ART 1 11 13 25

TOTAL 78 286 300 664

29



AMPOSDRU



Fig. 11. Calificări profesionale pe familii profesionale23

Fig. 12. Definirea unei calificări profesionale

23 http://www.educacion.gob.es/educa/incual30




AMPOSDRU



Fig.13. Structura unei unități de competență24

Fig.14. Structura unui modul formativ25

24 http://www.educacion.gob.es/educa/incual 25 http://www.educacion.gob.es/educa/incual

31





AMPOSDRU



Calificarea profesională26 este un ansamblu de competențe profesionale, semnificative pentru piața

muncii, care pot fi dobândite printr-o formare profesională modulară sau prin alte tipuri de formare, precum și

prin intermediul experienței în muncă27. Schema prezentată în figura 12 confirmă definiția anterioară,

calificarea profesională fiind caracterizată de unități de competență (UC1, UC2, ..., UCn), a căror structură

este redată în figura 13, obținute printr-o serie de module formative (MF1, MF2, ..., MFn), cu o structură

similară celei prezentate în figura 14.

Din schema prezentată în figura 13 rezultă structura unei unități de competență (UC): identificare

(denumire, nivel, cod, etc.), realizări profesionale (RP1, RP2, ..., RPn), context profesional (medii de

producție, produse și rezultate), informații utilizate/generate. În figura 14 este redată structura unui modul

formativ pentru cazul unei formări profesionale asociate: identificare (denumire, nivel de calificare, unitatea de

competență asociată, cod alfanumeric, număr de ore), capacități (criterii de evaluare, capacități a căror

dobândire trebuie să se facă în mediul de lucru real), conținuturi, parametrii de context (spații de lucru și

instalații utilizate; profilul formatorului, etc.).

Certificatul profesional este instrumentul de recunoaştere oficială a calificărilor profesionale din

Catalogul Național al Calificărilor Profesionale în domeniul gestionării forței de muncă, care certifică

pregătirea pentru desfășurarea unei activități pe piața muncii și formarea profesională necesară pentru

dobândirea competențelor prevăzute în Decretul Regal nr. 395 din 23 martie 2007 (el Real Decreto no. 395

de 23 de marzo de 2007). Un certificat profesional configurează un profil profesional înțeles ca un ansamblu

de competențe profesionale identificabile în sistemul productiv și recunoscut și prețuit pe piața muncii.

Certificatele profesionale vor avea caracter oficial și recunoaștere pe tot teritoriul național spaniol,

fără de care nu se poate exercita profesia reglementată respectivă, și se eliberează de către SEPE (Serviciul

Public pentru Ocuparea Forței de Muncă - Servicio Público de Empleo Estatal) și de autoritățile

competente din Comunitățile Autonome.

Modulele formative care au o durată mai mare de 90 de ore se pot diviza (împărți) în Unități

Formative (vezi schema din figura 15), care nu pot avea o durată mai mică de 30 de ore. În general, numărul

maxim de unități formative, în care se poate împărți fiecare modul formativ, este trei. Fiecare unitate formativă

va include datele de identificare, capacități, criterii de evaluare și conținuturi. Unitățile formative, care se vor

regăsi în fișa formativă a cursantului, vor fi certificabile întotdeauna când vor fi respectate cerințele de calitate

pentru predare și evaluare ale modulului formativ de care aparțin unitățile formative respective.

Parcurgerea (absolvirea) tuturor unităților formative definite pentru modulul de formare îi va da

dreptul cursantului la certificarea modulului formativ, respectiv a unității de competență corespunzătoare.

26 Raquel Rodríguez López, 2012, El Catálogo Nacional de Cualificaciones Profesionales 27 Decretul Regal 1224 din 17 iulie 2009, publicat în BOE din 25 august 2009

32



AMPOSDRU



În mod excepțional, și atunci când este necesar, certificatul profesional poate colecta mai puține unități

decât cele definite în calificarea profesională de referință din Catalogul Național al Calificărilor Profesionale.

În ambele cazuri, unitatea de competență constituie unitatea minimă recunoscută pentru obținerea unui

certificat profesional. Modulele formative ale certificatului profesional vor fi cele prevăzute în Catalogul

Modular al Formării Profesionale.

Fig. 15. Structura unui certificat de competență profesională

Repertoriul Național al Certificatelor Profesionale este ansamblul certificatelor profesionale ordonate

sectorial în cele 26 de familii profesionale actuale, în concordanță cu Anexele I și II ale Decretului Regal nr.

1128 din 5 septembrie 2003, prin care s-a reglementat Catalogul Național al Calificărilor Profesionale (el Real

Decreto no.1128 de 5 septembre de 2003, por el que se regula el Catálogo Nacional de las Cualificaciones

Profesionales), modificat prin Decretul Regal nr. 1416 din 25 noiembrie 200528 (el Real Decreto 1416/2005,

de 25 de noviembre, por el que se modifica el Real Decreto 1128/2003).

Cu ajutorul informaţiilor din anexele 1(L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania)

şi 2 (L28.1_Spania_Bocii_anexa 2_profesii reglementate Romania) ale acestui studiu, în tabelul 3 este

prezentată analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate atât în Spania cât şi în România.

Tabelul 3. Analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate din Spania și România

28 BOE no. 289, 03.12.2005, p. 39854 - 3985533



AMPOSDRU



Domeniul

Profesii reglementate comuneNumărul

profesiilorSpania România

Profesii

medicale

Alergología, Anatomía patológica, Anestesiología y

Reanimación, Angiología y cirugía vascular, Análisis

clínicos, Aparato digestivo, Bioquimica clínica, Cirugía

del aparato digestivo, Cirugía general y del aparato

digestivo, Cirugia oral y maxilofacial, Cirugía

ortopédica y traumatología, Cirugía pediátrica, Cirugía

plástica, estética y reparadora, Cirugía torácica,

Cardiología, Dermatología médico-quirúrgica y

venereología, Electrorradiología, Endocrinología y

nutrición, Estomatologia, Farmacología clínica,

Geriatría, Hematología y hemoterapia, Inmunología,

Licenciado en odontología, Medicina del trabajo,

Medicina física y rehabilitación, Medicina interna,

Medicina nuclear, Medicina preventiva y salud pública,

Microbiologia y parasitología, Medico de familia,

Nefrología, Neumología, Neurocirugía, Neurofisiologia

clínica, Neurología, Obstetricia y ginecología,

Oftalmología, Oncología radioterápica,

Otorrinolaringología, Pediatría y sus áreas específicas,

Psiquiatría, Radiodiagnóstico, Reumatología, Titulo de

licenciado en Medicina, Urología.

Alergologie şi imunologie clinică,

Anatomie patologică, Anestezie şi terapie

intensivă, Cardiologie, Chirurgie generală,

Chirurgie pediatrică, Chirurgie plastică -

microchirurgie reconstructivă, Chirurgie

toracică, Chirurgie vasculară,

Dermatovenerologie, Endocrinologie,

Farmacologie clinică I, Gastroenterologie,

Geriatrie şi gerontologie, Hematologie,

Medic specialist medicină de familie,

Medicina muncii, Medicină de laborator,

Medicină internă, Medicină nucleară,

Medic dentist, Nefrologie, Neurochirurgie,

Neurologie, Obstetrică-ginecologie,

Oftalmologie, Oncologie medicală,

Ortopedie şi traumatologie,

Otorinolaringologie, Pediatrie,

Pneumologie, Psihiatrie, Psihiatrie

pediatrică, Radiologie-imagistică medicală,

Recuperare, medicină fizică şi balneologie,

Reumatologie, Sănătate publică şi

management, Urologie

46

Profesii

medicale

Farmacéutico (Ministerio de Educación, Cultura y

Deporte)Farmacist (Colegiul Farmaciștilor) 1

Profesii

medicale

Licenciados en odontología (Ministerio de

Educación Cultura y Deporte)

Medic dentist (Colegiul Medicilor

Dentiști), Specialist în Chirurgie dento-

alveolară, Specialist în Ortodonţie şi

Ortopedie dento-facială

3

Profesii

medicale

Enfermero/a diplomado/a, Matrona/Asistente

obstrético (Ministerio de Educación, Cultura y

Deporte)

Asistent Medical Generalist, Moașă

(Ordinul Român al Asistentelor Medicale

și Moașelor)

2

Profesii

medicale

Biólogo (Ministerio de Educación, Cultura y

Deporte)

Biolog (Ordinul Biochimiștilor,

Biologilor și Chimiștilor din Sistemul de

Sănătate)

1

34

http://ec.europa.eu/internal_market/qualifications/regprof/index.cfm?action=regprof&id_regprof=11176































































































AMPOSDRU



Continuare tabel 3

Domeniul

Profesii reglementate comuneNumărul

profesiilorSpania România

Arhitecţi şi

profesii din

domeniul

construcţiilor

Arquitecto, Arquitecto (derechos

adquiridos) (Ministerio de Educación,

Cultura y Deporte)

Arhitect, Arhitect (Drepturi dobândite)

(Ordinul Arhitecților)2

Profesii din

domeniul

asistenţei sociale

Diplomado en trabajo social (Ministerio

de Trabajo y Asuntos Sociales), Psicólogo

(Ministerio de Educación, Cultura y

Deporte)

Asistent social (Colegiul Național al

Asistenților Sociali), Psiholog (Colegiul

Psihologilor din România)

2

Profesii legate de

turism,

activităţile de

agrement şi

sport

Guía de turismo (Ministerio de Industria,

Turismo y Comercio)Ghid de turism (Ministerul Dezvoltării

Regionale și Turismului)1

Profesii din

domeniul juridic

Abogado (Procurador) (Ministerio de

Justicia), Traductores/as – Intérpretes

(Ministerio de Asuntos Exteriores y

Cooperación)

Avocat (Uniunea Națională a Barourilor de

Avocați), Traducător/interpret autorizat

(Ministerul Justiției)

2

Profesii legate de

transportul

terestru

Profesor de formación vial (Ministerio

del Interior)

Instructor de conducere auto, Profesor de

legislație rutieră (Autoritatea Rutieră

Română)

2

Profesii din

domeniul

finanţelor

Diplomado en ciencias empresariales y

profesor mercantil (Ministerio de

Economía y Hacienda)

Consultant fiscal

(Camera Consultanților Fiscali)1

Profesii din

domeniul

finanţelor

Auditor de cuentas, Diplomado en

ciencias empresariales y profesor

mercantil (Ministerio de Economía y

Hacienda)

Contabil autorizat, Expert contabil

(Corpul Experților Contabili și Contabililor

Autorizați)

2

Alte profesii

Veterinario


Deporte)

Veterinary Surgeon

(Colegiul Medicilor Veterinari)1

Profesii din

domeniul

educaţiei şi

Profesor de educacion secundaria y

bachillerato


Profesor în învăţământul secundar

(Ministerul Educației Naționale)

1

35








AMPOSDRU



formării Deporte)

TOTAL 67

Din analiza comparativă sintetică, prezentată în tabelul 3, rezultă faptul că Spania şi România au 67

profesii reglementate comune: 53 profesii medicale (există destul de multe diferenţe în ceea ce priveşte

autorităţile competente ale acestora: 46 – Ministerio de Sanidad y Consumo şi 7 - Ministerio de Educación,

Cultura y Deporte); 2 profesii din sectorul arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor; 2 profesii din

domeniul asistenţei sociale; 1 profesie legată de turism, activităţile de agrement şi sport; 2 profesii din

domeniul juridic; 2 profesii legate de transportul terestru; 3 profesii din domeniul finanţelor; 1 profesie

din domeniul educaţiei şi formării; 1- alte profesii. În continuare, se prezintă o analiză a profesiilor

reglementate, considerând ca şi criteriu comparativ numărul de profesii reglementate (pe sectoare) comune

Spaniei şi României, cât şi numărul de cereri pe sistemul IMI între cele două state analizate.

A. Sectorul: Profesii medicale (Medic - Medico)

Cadrul legal al recunoaşterii calificărilor profesionale din sectorul profesii medicale dobândite în alte

state membre ale Uniunii Europene este constituit din acte normative prezentate în lista bibliografică29.

Recunoaşterea profesiei: Medic

În conformitate cu art. 24 al Directivei 2005/36/CE, aliniatele (1), (2) şi (3 a, b, c,d), admiterea la

formarea de bază în medicină presupune posesia unei diplome sau a unui certificat (de obicei diploma de

bacalaureat), care să permită accesul într-o universitate de medicină. Formarea de bază în medicină cuprinde în

total cel puțin șase ani de studii sau 5 500 de ore de instruire teoretică și practică asigurate de o universitate

sau sub supravegherea unei universități. Formarea de bază în medicină oferă garanția că persoana în cauză a

dobândit următoarele cunoștințe și competențe:

cunoștințele corespunzătoare despre științele pe care se bazează medicina și o bună înțelegere a metodelor

științifice, inclusiv a principiilor de măsurare a funcțiilor biologice, evaluarea datelor stabilite științific și

analiza lor;

cunoștințele corespunzătoare despre structura, funcțiile și comportamentul persoanelor sănătoase și

bolnave, precum și relațiile dintre starea de sănătate și mediul social și fizic al ființei umane;

cunoștințele corespunzătoare despre disciplinele și practicile clinice care i-a oferit o imagine coerentă a

afecțiunilor mintale și fizice, a medicinii din perspectiva profilaxiei, diagnosticului, terapiei și

reproducerii umane;

experiență clinică utilă în spitale sub supraveghere corespunzătoare.

29 Reperele bibliografice:1, 2, 3, 4, 6, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17, 18, 22, 2436



AMPOSDRU



Recunoaşterea automată a titlurilor de calificare pe baza coordonării condiţiilor minime de formare

profesională acoperă următoarele profesii: medici, asistenţi medicali generalişti, medici stomatologi, medici

veterinari, moaşe, farmacişti şi arhitecţi30.

În scopul recunoaşterii, directiva prevede condiţiile minime de formare profesională pentru fiecare

dintre aceste profesii, inclusiv durata minimă a studiilor. Titlurile de calificare conforme cu directiva emise de

statele membre sunt enumerate în Anexa V. Aceste titluri de calificare le permit titularilor să îşi exercite

profesia în orice stat membru.

Directiva le permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvenţă parţială pentru toate aceste

profesii, cu condiţia ca durata totală, nivelul şi calitatea acesteia să nu fie inferioare formărilor continue pe

bază de program integral. Fără a aduce atingere drepturilor specifice dobândite pentru profesiile în cauză, chiar

în cazul în care titlurile de calificare pentru aceste activităţi profesionale deţinute de resortisanţii statelor

membre nu corespund tuturor cerinţelor de formare descrise, fiecare stat membru trebuie să le recunoască drept

dovadă suficientă. Cu toate acestea, aceste calificări trebuie să ateste absolvirea unor cursuri de formare care

au început înainte de datele de referinţă prevăzute în Anexa V şi trebuie să fie însoţite de dovada că titularul

lor s-a dedicat activităţilor în cauză cel puţin trei ani consecutivi în cursul ultimilor cinci ani.

B. Sectorul: Profesii legate de turism, activităţile de agrement şi sport (Ghid de turism –

Guía de turismo)

La nivel naţional activitatea turistică din Spania este reglementată prin Real Decreto 39/2010, de 15 de

enero, por el que se derogan diversas normas estatales sobre acceso a actividades turísticas y su ejercicio

(Decretul Regal nr. 39 din 15 ianuarie 201031, prin care se abrogă normativele statale cu privire la

activităţile turistice şi exercitarea acestora).

Condiţii de acces :

cetăţenia unui stat membru al UE, sau a unor state care au un acord de reciprocitate cu Spania, pe această

chestiune;

deţinerea unei calificări de nivel superior de turism, o diplomă sau o licenţă universitară sau o formare

profesională în Informare şi comercializare turistică;

în cazul calificărilor străine este necesară recunoaşterea corespunzătoare de către Ministerul Educaţiei,

Culturii şi Sportului (Ministerio de la Educación, Cultura y Deporte);

cunoştinţe de limba spaniolă.

Examenul de limbă străină

30 Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005, privind calificările profesionale (capitolul III)31 BOE no. 30 de 4 de febrero de 2010

37

http://www.mesadelturismo.com/legislacion/real-decreto-de-derogacion-de/real-decreto-392010-de-15-de-e.htm

http://www.mesadelturismo.com/legislacion/real-decreto-de-derogacion-de/real-decreto-392010-de-15-de-e.htm



AMPOSDRU



Direcţia Generală a Turismului nu va solicita examen de limba străină persoanelor care aduc dovada că

au studiat limba în ţara lor de origine. De asemenea, vor fi scutite de examenul pentru limba oficială a ţării de

origine persoanele care au studii secundare în ţara lor de origine şi persoanele care deţin următoarele tipuri de

certificări:

• Competenţă în limba engleză de Ia Universitatea Cambridge;

• Competenţă în limba engleză de Ia Universitatea Michigan;

• Test de limba engleză ca limbă străină TOEFL (Test of English as a Foreign Language);

• Diploma medie a Institutului Goethe din München sau o diplomă superioară a aceluiaşi institut;

• Certificat de capacitate a Şcolilor oficiale de limbi străine;

• Certificat de nivel de limbă italiană (CELI - Certificare a cunoştinţelor de limbă italiană);

• Diploma de studii de limba franceză (DELF - Diplôme d’Etudes en langue française).

Exercitarea profesiei de Ghid de turism, în Spania, este legiferată pentru fiecare provincie, regiune

sau comunitate autonomă.

În România, actul normativ, care stă la baza atestării ghidului de turism, este Ordinul Ministrului

Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 637/200432 pentru aprobarea Normelor metodologice

privind condiţiile şi criteriile pentru selecţionarea, şcolarizarea, atestarea şi utilizarea ghizilor de turism.

Ghidul de turism este persoana care, în baza certificatului de calificare şi a atestatului, poate asigura

desfăşurarea în bune condiţii a programelor turistice.

Formarea profesională a ghizilor

Formarea profesională a categoriilor de ghizi de turism se poate realiza:

în cadrul sistemului naţional de învăţământ;

în cadrul sistemului de formare profesională a adulţilor.

Planurile şi programele de pregătire pentru calificarea în meseria de ghid de turism se elaborează de

către unităţile care organizează cursurile de calificare şi specializare, în condiţiile legii.

Specializarea profesională pentru categoria de ghid de turism naţional sau ghid de turism specializat se

realizează numai pentru persoanele care deţin certificat de calificare de ghid de turism.

Atestarea ghidului de turism

Atestatul de ghid de turism este documentul eliberat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii,

prin care se confirmă capacitatea profesională a persoanelor fizice calificate în profesia de ghid de turism de a

exercita activitatea în una dintre categoriile de ghizi de turism.

Profesia de Ghid de turism este reglementată în Spania, cu următoarele asemănări şi deosebiri faţă de

România:

32 Monitorul Oficial al României nr. 534 din 15 iunie 200438



AMPOSDRU



În ambele ţări există cerinţa, pentru persoanele care solicită autorizarea sau recunoaşterea, de a avea

cetăţenia unui stat membru al UE33 (în accepţiunea Directivei 2005/36/CE), iar pentru Spania sunt accep-

tate şi state care au convenţii de reciprocitate;

În general calificările necesare în cele două ţări sunt de nivel 5 EQF, însă pot fi şi de nivel superior (6

EQF);

Procedurile de autorizare şi recunoaştere sunt în mare parte asemănătoare, însă, Spania, solicită examen

de limbă, atât spaniolă, cât şi specifică regiunii autonome în care urmează a se exercita profesia

respectivă.

C. Sectorul: Profesii din domeniul asistenţei sociale (Asistent social - Diplomado en trabajo

social)

Documentația necesară pentru recunoaşterea profesiei de asistent social în Spania:

Cerere conform modelului care se găseşte pe site-ul Ministerului Sănătăţii, Servicii Sociale şi Egalitate

(Ministerio de Sanidad, Servicios Sociales e Igualdad 34);

Copia actului de identitate națională, pașaport sau un document care să certifice faptul că deține

cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene;

Copie a actelor de studii obţinute în statul gazdă;

Documente însoţitoare ale actelor de studii care să certifice: durata studiilor şi descrierea acestora

(suplimentul la diplomă);

Certificarea autorității competente din statul membru de origine sau de proveniență care atestă faptul

că persoana în cauză este un profesionist, şi care nu are interdicţie la exercitarea profesiei de asistent

social ("Certificat de Good Standing");

Certificat de la autoritatea competentă din statul membru de origine sau de proveniență care certifică

faptul că titlul prezentat îi permite practicarea profesiei în țara de origine și, îndeplineşte condițiile

prevăzute în Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi Consiliului, din 7 septembrie 2005,

privind recunoaşterea calificărilor profesionale;

Certificat, care să ateste conținutul specific al practicării profesiei de asistent social, emis de către

autoritatea competentă, pe baza căruia a exercitat profesia, cu normă întreagă (full time), cel puţin doi

ani în ultimii zece, în statul membru care a eliberat titlul, în cazul în care în statul de origine nu este

reglementată această profesie.

Aceste documente emise în alte state membre ale Uniunii Europene trebuie să fie însoțite de

traducerea oficială în limba spaniolă. De asemenea, documentele necesare trebuie să fie transmise în copii

autentificate de un notar public pe baza documentului original.

33 prin stat membru se înțelege orice stat membru al UE, alte state membre ale SEE și Confederația Elvețiană34 http://www.msps.es/profesionales/formacion/recoTitulosEuro/otros.htm

39

http://www.msps.es/profesionales/formacion/recoTitulosEuro/otros.htm



AMPOSDRU



Formularul de cerere pentru recunoașterea profesiei de asistent social, reglementată atât în Spania

cât şi în România, în conformitate cu Directiva 2005/36/CE, împreună cu documentația prezentată mai

sus, se depun direct la sediile centrale sau locale ale Ministerului Sănătăţii, Servicii Sociale şi Egalitate

(Ministerio de Sanidad, Servicios Sociales e Igualdad), sau prin oricare alte mijloace prevăzute în art. 38.4

din Legea 30 din 26 noiembrie 1992, privind regimul juridic al administrațiilor publice și al procedurii

administrative comune.

În România profesia de asistent social poate fi exercitată de persoana care îndeplineşte cumulativ

următoarele condiţii35:

este cetăţean român sau cetăţean al altui stat membru al Uniunii Europene;

are studii de specialitate în asistenţă socială;

este înregistrată în Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali din România;

nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

Asistentul social îşi poate desfăşura activitatea numai după aprobarea cererii de înscriere ca

membru în Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali din România. Aprobarea cererii duce în mod automat

la înregistrarea în Registrul Naţional al Asistenţilor Sociali din România şi la eliberarea avizului de

exercitare a profesiei.

Documentele necesare aprobării cererii sunt:

diploma de licenţă obţinută în cadrul unei instituţii de învăţămât superior cu program de studiu în

domeniu, durata studiilor 3 ani, acreditată conform legii; diploma de asistent social echivalată conform

legii sau diploma de asistent social eliberată sau recunoscută în unul dintre statele membre ale Uniunii

Europene, în unul dintre statele aparţinând Spaţiului Economic European sau în Confederaţia

Elveţiană;

documente medicale;

certificat de cazier judiciar;

declaraţie pe propria răspundere că nu se află în situaţii de incompatibilitate cu statutul de asistent

social.

Profesia de Asistent social este reglementată atât în Spania cât şi în România, procedura de

recunoaştere a acesteia fiind caracterizată prin următoarele:

condiţii aproximativ similare privind cetăţenia persoanelor care solicită autorizarea sau recunoaşterea

calificării profesionale necesare exercitării profesiei de asistent social (cetăţean al unui stat membru al

UE, iar pentru Spania sunt acceptate şi state cu care are convenţii de reciprocitate)

condiţii similare privind actele de studii necesare pentru exercitarea profesiei de asistent social (diploma

de licenţă obţinută în cadrul unei instituţii de învăţămât superior cu program de studiu în domeniu, durata

studiilor 3 ani, acreditată conform legii, nivelul de calificare superior: 6 EQF);

35 http://www.birouldeconsiliere.ro 40

http://www.birouldeconsiliere.ro/



AMPOSDRU



ambele state solicită certificarea autorității competente din statul membru de origine sau de proveniență

care să ateste faptul că persoana în cauză este un profesionist, şi care nu are interdicţie la exercitarea

profesiei de asistent social ("Certificat de Good Standing").

D. Sectorul: Arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor (Arhitect - Arquitecto)

Formarea ca arhitect36

Formarea ca arhitect constă fie în patru ani de studii pe bază de program integral, fie în șase ani de

studii, dintre care cel puțin trei ani pe bază de program integral, într-o universitate sau într-o instituție de

învățământ comparabilă. Această formare trebuie atestată de reușita la un examen la nivel universitar (examen

de diplomă).

Formarea la nivel universitar, a cărei componentă principală este arhitectura, trebuie să mențină un

echilibru între aspectele teoretice și practice ale formării în arhitectură și trebuie să asigure dobândirea

următoarelor cunoștințe și competențe:

(a) capacitatea de a concepe proiecte arhitecturale care să corespundă atât cerințelor estetice, cât și cerințelor

tehnice;

(b) cunoștințe corespunzătoare despre istoria și teoriile arhitecturii, precum și despre arte, tehnologii și științe

umane conexe;

(c) cunoștințe despre arte frumoase ca factori ce pot influența calitatea conceperii proiectelor arhitecturale;

(d) cunoștințe corespunzătoare despre urbanism, planificarea și tehnicile aplicate în procesul de planificare;

capacitatea de a înțelege relațiile dintre oameni și creațiile arhitecturale, pe de o parte, și creațiile

arhitecturale și mediul lor, pe de altă parte, precum și capacitatea de a înțelege necesitatea de a armoniza

creațiile arhitecturale și spațiile în funcție de necesitățile și scara umană;

(e) capacitatea de a înțelege profesia de arhitect și rolul său în societate, în special prin elaborarea de proiecte

ținând seama de factorii sociali;

(f) cunoștințe despre metodele de cercetare și de pregătire a proiectului de construcție;

(g) cunoștințe despre problemele de proiectare structurală, de construcție și de inginerie asociate proiectării

clădirilor;

(h) cunoștințe corespunzătoare despre probleme fizice și tehnologii, precum și a funcției construcțiilor, astfel

încât să le doteze cu toate elementele de confort interior și de protecție climaterică;

(i) capacitatea tehnică care să îi permită să conceapă construcții care să îndeplinească cerințele utilizatorilor,

respectând totodată limitele impuse de buget și de reglementările în domeniul construcțiilor;

(j) cunoștințe corespunzătoare despre industrii, organizații, reglementări și proceduri care intervin în procesul

de concretizare a proiectelor în clădiri și de integrare a planurilor în planificarea generală.

Recunoașterea calificării de arhitect (arquitecto) în Spania

36 Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 7 septembrie 2005, privind recunoaşterea calificărilor profesionale (art. 46), JO L 255, 30.09.2005.

41



AMPOSDRU



Spania a implementat Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7

septembrie 2005, privind recunoaşterea calificărilor profesionale, prin Decretul Regal spaniol nr. 1837/

08.11.200837, care stabilește regulile pe baza cărora cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene pot

exercita pe teritoriul spaniol profesia reglementată pentru care sunt calificați în statul membru de origine.

Decretul Regal spaniol nr. 1837/2008, prezintă în Anexa VIII lista alfabetică a profesiilor şi activităţilor

grupate în funcţie de nivelul de pregătire existente în Spania pentru a accede la exercitarea profesiei, în

corelaţie cu nivelurile descrise în articolul 19 (art.11 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a

Consiliului).

Clasificarea națională a ocupațiilor în Spania cuprinde în sectorul arhitectură următoarele ocupații:

248 - arhitecți tehnici, topografi și designeri, 2481- arhitecți tehnici și proiectanți tehnici urbaniști, 2482 -

Designerii și produse de îmbrăcăminte, 2483 - Inginerii tehnici în topografie, 2484 - Designeri de grafică și

multimedia.

Profesia reglementată de arhitect în Spania are autoritatea competentă prezentată în

L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania, pagina 2, şi în acest studiu tabelul 3 pagina 35.

Recunoașterea profesiei de arhitect în Spania se face direct, conform prevederilor Directivei

2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, dar în cazul în care resortisantul nu îndeplinește

condițiile minime de formare profesională prevăzute în această directivă, sau dacă diploma sa nu se regăsește

în Anexa V a acesteia, se aplică mecanismele de compensare comune statelor membre: test de aptitudini sau o

perioadă de stagiu de pregătire profesională, care se pun în aplicare înainte de recunoașterea titlului.

Dosarul pe care resortisantul trebuie să-l depună la Autoritatea Competentă, în vederea recunoaşterii

profesiei de arhitect, cuprinde următoarele documente: Cererea de recunoaștere a diplomei obținute într-un

stat membru al UE adresată Ministerului Educaţiei, Culturii şi Sportului (Ministerio de Educación, Cultura y

Deporte), sub forma oficială aflată pe pagina web a acestui minister 38, fotocopia legalizată al titlului academic

și profesional, copie legalizată a dovezii de cetățenie, traducerea oficială în limba spaniolă a titlului academic

și profesional. Autoritatea competentă spaniolă analizează documentele din dosar şi în situaţia îndeplinirii

tuturor condiţiilor, resortisantul obţine: Certificatul de recunoaștere a titlului profesional. După obținerea

acestuia, resortisantul (arhitectul) are obligația de a se înscrie în colegiul profesional (Ordinul Arhitecţilor)

corespunzător regiunii în care dorește să se stabilească și are dreptul de exercitare a profesiei doar în provincia

(regiunea) respectivă.

Recunoașterea calificării de arhitect în România

Arhitecţii, cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, care au dreptul de a exercita profesia de

arhitect cu drept de semnătură sau alt drept echivalent în unul dintre aceste state şi care solicită dreptul de a

37 Real Decreto 1837 de 8 de noviembre de 2008, BOE no. 280 de 20 de noviembre de 2008, p. 46185 – 46320 (Decretul Regal spaniol nr. 1837 din 8 noiembrie 2008, publicat în Buletinul Oficial al Statului nr. 280 din 20 noiembrie 2008).38 http://www.mecd.gob.es

42

http://www.educacion.gob.es/

http://www.educacion.gob.es/

http://www.mecd.gob.es/



AMPOSDRU



presta temporar sau ocazional servicii în domeniul arhitecturii pe teritoriul României, fără a solicita stabilirea

în România, vor dobândi drept de semnătură şi vor fi înregistraţi automat în Ordinul Arhitecţilor din

România, pe durata prestării serviciilor respective.

Documentele necesare recunoaşterii titlurilor oficiale de calificare în profesia de arhitect pe teritorul

României sunt:

dovada cetăţeniei persoanei în cauză;

copie de pe atestatele de competenţă profesională sau de pe titlul de calificare, care asigură accesul la

profesia de arhitect şi atestarea experienţei profesionale a persoanei în cauză;

certificat emis de autoritatea competentă din statul de origine sau de provenienţă, care să ateste faptul că

solicitantul deţine acele titluri oficiale de calificare sau alte documente doveditoare ale calificării

profesionale care îndeplinesc criteriile legislaţiei Uniunii Europene în domeniu;

dovadă privind caracterul onorabil sau dovada prin care se suspendă, se limitează ori se interzice

exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă sau de infracţiune;

documentele sunt valabile 3 luni de la eliberarea acestora de autorităţile competente ale statului membru

de origine sau de provenienţă.

Documentele necesare înregistrării, la prima prestare de servicii în domeniul arhitecturii sau în cazul

în care au intervenit modificări ale situaţiei faţă de cea iniţială, reţinută în documente, în cazul prestaţiilor

temporare sau ocazionale, sunt:

o declaraţie prealabilă scrisă, în care se precizează durata prestării, natura acesteia, locul de desfăşurare a

activităţilor, precum şi domeniul de asigurare ori alte mijloace de protecţie personală sau colectivă privind

responsabilitatea profesională de care solicitantul beneficiază în România;

copia documentului care atestă cetăţenia prestatorului;

documentul emis de statul membru de stabilire prin care se atestă că, la data eliberării acestuia, titularul

este stabilit legal în România şi că nu îi este interzisă definitiv sau temporar exercitarea activităţilor de

arhitect;

copiile diplomelor, certificatelor sau ale altor titluri oficiale de calificare în profesia de arhitect.

II.3. STATISTICILE IMI PE PROFESIILE REGLEMENTATE INREGISTRATE IN SISTEM

SPANIA COMPARATIV CU CELE INREGISTRATE ÎN ROMÂNIA

În tabelul 4 sunt prezentate numărul Autorităţilor Competente din cele două ţări analizate (Spania şi

România) active în sistemul IMI, la sfârşitul anului 2012. Se observă faptul că Spania depăşeşte România,

atât în ceea ce priveşte numărul autorităţilor pe Directiva 2005/36 a Parlamentului European și a Consiliului

din 7 septembrie 2005, privind recunoașterea calificărilor profesionale, cât şi pe celelalte două directive

considerate: Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006, privind 43



AMPOSDRU



serviciile în cadrul pieței interne şi Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din

16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii.

Tabelul 4. Numărul autorităţilor competente active în sistemul IMI din cele două state analizate

Statul membru Calificări profesionale

(Directiva 2005/36/EC)

Servicii (Directiva

2006/123/CE)

Detaşarea lucrătorilor

(Directiva 96/71/EC)

Număr total de

autorităţi în IMI

Spania (ES) 105 927 27 948

România (RO) 41 93 2 111

Un alt aspect important în statisticile IMI îl constituie numărul de solicitări trimise, respectiv primite.

Din acest punct de vedere, situaţia pe anul 2012 poate fi sintetizată astfel: considerând cererile privind

recunoaşterea calificărilor profesionale (tabelul 5) se constată că România şi Spania înregistrează un număr

relativ mic de cereri trimise în raport cu alte state, dar, în ceea ce priveşte cererile primite, România ( 470) se

află pe primul loc din totalul cererilor primite de statele membre.

Tabelul 5. Numărul total de cereri trimise / primite în anul 2012

Statul membru Cereri trimise % Cereri primite %

Directiva 2005/36 a Parlamentului European și a Consiliului, privind recunoașterea calificărilor profesionale

Spania (ES) 73 2,4 237 7,7

România (RO) 33 1,1 470 15,2

Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului, privind serviciile în cadrul

pieței interne

Spania (ES) 16 3,9 16 3,9

România (RO) 1 0,2 12 2,9

Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

Spania (ES) 8 1,0 50 6,2

România (RO) 13 1,6 117 14,5

Pentru prestarea de servicii (tabelul 5) atât Spania cât şi România înregistrează un procent foarte mic

de cereri trimise şi procente relativ mici de cereri primite (3,9 % Spania şi 2,9 % România).

În ceea ce priveşte detaşarea lucrătorilor (tabelul 5), Spania are un procent semnificativ de cereri

trimise (6,2 %), iar România se clasează pe locul al doilea la cereri primite (117 adică 14,5%) după Polonia

(147 adică 18,2%).

44

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31996L0071:RO:NOT

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:31996L0071:RO:NOT



AMPOSDRU



Concluzia care se poate trage este faptul că între Autoritățile Competente dintre cele două țări există

o colaborare pe platforma IMI foarte bună (timpul alocat răspunsului unei solicitări, indiferent de sector, este

destul de mic), ceea ce a condus la plasarea țărilor noastre între primii 6 utilizatori ai IMI.

CONCLUZII

1. Procesul de certificare a competenţelor profesionale este un proces opţional şi nu obligatoriu, separat de

formarea profesională;

2. Evaluarea competenţelor profesionale poate fi făcută de aceeaşi organizaţie care a certificat competenţele

sau de către altă organizaţie;

3. Se observă din schemele prezentate în figurile 1 şi 2 (paginile 7 şi 9) faptul că sistemele educaţionale din

cele două ţări analizate sunt oarecum similare, învăţământul obligatoriu şi gratuit fiind de 10 ani (educaţia

elementară şi secundară în Spania şi învăţământ primar şi gimnazial (secundar inferior) în România),

studiile liceale se finalizează cu examenul de bacalaureat, iar învăţământul universitar este structurat, în

ambele ţări, conform procesului de la Bologna: licenţă, masterat şi doctorat;

4. Se remarcă, însă, faptul că, în Spania, absolvenţii Formării Profesionale Inițiale de grad mediu și de

grad superior obţin diploma de Tehnician si respectiv Tehnician Superior, diplome care le facilitează

trecerea la Bacalaureat, respectiv, fără examen de admitere, la anumite programe de studiu universitare;

5. Statele europene se confruntă cu provocări extrem de diferite în sporirea cunoştinţelor educaţionale ale

adulţilor care îşi reiau studiile abandonate. Astfel, acestea le oferă atât oportunităţi pentru dobândirea de

calificări profesionale printr-un program de studiu flexibil (învăţământul deschis, educaţia şi formarea

la distanţă şi e-learning), cât şi sprijinul financiar pentru accesul la aceste studii a celor mai vulnerabile

grupuri la toate tipurile de formare;

6. În Spania învățarea pe tot parcursul vieții este abordată într-un mod deosebit de practic, printr-o

multitudine de modalități, atractive pentru aspirant, de organizare a învățării nonformale la distanță

(Aula Mentor – platformă on-line de învățare, care găzduieste, pe lângă conținutul cursului, și

exercițiile, activitățile pentru cursant, care-i permit tutorelui să-l urmărească permanent, răspunzând

întrebărilor acestuia) sau informale la distanță (CIDEAD - Centrul pentru Inovare și Dezvoltare a

Învățământului la Distanță - Centro para la Innovación y Desarrollo de la Educación a distancia);

7. Procedura de recunoaștere a calificărilor are drept scop certificarea competențelor profesionale

indiferent de modalitatea prin care au fost dobândite (formală, informală sau nonformală) pentru grupuri

determinate de adulţi cum ar fi, de exemplu: tineri care abandonează şcoala (33% în Spania şi 19,2% în

România), angajaţi adulţi care nu posedă calificări profesionale acreditate (58,2% din populaţia activă a

Spaniei), etc., (procedură prezentată în schemele din figurile 3 şi 4 şi în diagrama-flux din figurile 5a şi

5b);

45



AMPOSDRU



8. Conform raportului CEDEFOP din august 2010 privind concordanţa dintre cadrele naţionale ale

calificărilor (CNC) din statele membre ale UE şi Cadrul European al Calificărilor, Spania şi România, se

află în plin proces de dezvoltare şi implementare a unui CNC centrat pe învăţarea pe tot parcursul vieţii şi

bazat pe rezultatele învăţării;

9. INCUAL - Instituto Nacional de las Cualificaciones (Institutul Naţional al Calificărilor), a cărui

structură este prezentată în schema din figura 6, a adoptat 5 niveluri de calificare profesională (vezi

schemele din figurile 12, 13 şi 14), dar, în prezent, utilizează doar 3 dintre acestea, sectoarele

predominante pe nivel de calificare fiind prezentate în tabelul 2 şi figura 11;

10. Este de remarcat faptul că în Spania, spre deosebire de România, participarea partenerilor sociali

spanioli în procesul de proiectare a calificărilor profesionale (Consiliul Consultativ al Formării

Profesionale), în identificarea nevoilor de calificare şi a unor noi calificări profesionale (Observatorul

Naţional) şi în gestionarea resurselor pentru formarea profesională a salariaţilor (Fundația Tripartită

pentru Formare în vederea ocupării forței de muncă), este mult mai prezentă şi mai activă;

11. Analiza comparativă sintetică a profesiilor reglementate atât în Spania cât şi în România, realizată cu

ajutorul informaţiilor din anexele: L28.1_Spania_Bocii_anexa 1_profesii reglementate Spania şi

L28.1_Spania_Bocii_anexa 2_profesii reglementate Romania ale acestui studiu, este prezentată în

tabelul 3, de unde rezultă faptul că din cele 67 profesii reglementate comune, 53 sunt din sectorul

profesii medicale, 2 profesii din sectorul domeniul arhitecţi şi profesii din domeniul construcţiilor; 2

profesii din domeniul asistenţei sociale; 1 profesie legată de turism, activităţile de agrement şi sport; 2

profesii din domeniul juridic; 2 profesii legate de transportul terestru; 3 profesii din domeniul

finanţelor; 1 profesie din domeniul educaţiei şi formării; 1- alte profesii;

12. Colaborarea pe platforma IMI dintre Autoritățile Competente ale celor două țări (Spania şi

România) este foarte bună (timpul alocat răspunsului unei solicitări, indiferent de sector, este destul de

mic), ceea ce a condus la plasarea țărilor noastre între primii 6 utilizatori ai IMI.

BIBLIOGRAFIE

1. RESOLUCIÓN de 14 de febrero de 2008, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,

por la que se da publicidad al Acuerdo de Consejo de Ministros de 8 de febrero de 2008, por el que se

establecen las condiciones a las que deberán adecuarse los planes de estudios conducentes a la obtención

de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Farmacéutico (Boletín Oficial del

Estado no. 50/2008 de 27/02/2008, paginas: 11606-11607);

2. REAL DECRETO 450/2005, de 22 de abril de 2005, sobre especialidades de Enfermería (Boletín Oficial

del Estado no. 108/2005 de 06/05/2005, paginas: 15480-15486);

46



AMPOSDRU



3. Ley 10/1986, de 17 de marzo de 1986, sobre Odontólogos y otros profesionales relacionados con la salud

dental (Boletín Oficial del Estado no. 68/1986 de 20/03/1986, paginas: 10562-10563);

4. REAL DECRETO 183/2008, de 8 de febrero de 2008, por el que se determinan y clasifican las

especialidades en Ciencias de la Salud y se desarrollan determinados aspectos del sistema de formación

sanitaria especializada (Boletín Oficial del Estado no. 45/2008 de 21/02/2008, paginas: 10020-10035);

5. ORDEN ECI/333/2008, de 13 de febrero de 2008, por la que se establecen los requisitos para la

verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de

Veterinario (Boletín Oficial del Estado no. 40/2008 de 15/02/2008, paginas: 08355-08357);

6. ORDEN ECI/332/2008, de 13 de febrero de 2008, por la que se establecen los requisitos para la

verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Médico

(Boletín Oficial del Estado no. 40/2008 de 15/02/2008, paginas: 08351-08355);

7. Real Decreto 4/1994, de 14 de enero de 1994, por el que se establece el título universitario oficial de

arquitecto y se aprueban las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la

obtención de aquél (Boletín Oficial del Estado no. 31/1994 de 05/02/1994, paginas: 03829-03831);

8. Real Decreto 3303/1978, de 29 de diciembre de 1978, de regulación de la medicina de familia y

comunitaria como especialidad de la profesión médica (Boletín Oficial del Estado no. 29/1979 de

02/02/1979, paginas: 02735-02736);

9. Real Decreto 1753/1998, de 31 de julio de 1998, sobre acceso excepcional al título de Médico

Especialista en Medicina Familiar y Comunitaria y sobre el ejercicio de la Medicina de Familia en el

Sistema Nacional de Salud (Boletín Oficial del Estado no. 205/1998 de 27/08/1998, paginas: 29232-

29235);

10. ORDEN CIN/2134/2008, de 3 de julio de 2008, por la que se establecen los requisitos para la verificación

de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Enfermero (Boletín

Oficial del Estado no. 174/2008 de 19/07/2008, paginas: 31680-31683);


de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Dentista (Boletín



de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de Farmacéutico


13. Real Decreto 1384/1991, de 30 de agosto de 1991, por el que se establece el título universitario oficial de

Licenciado en Veterinaria y las directrices generales propias de los planes de estudio conducentes a la


47



AMPOSDRU



14. Real Decreto 1417/1990, de 26 de octubre de 1990, por el que se establece el título universitario oficial de

Licenciado en Medicina y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la


15. Real Decreto 1418/1990, de 26 de octubre de 1990, por el que se modifica el Real Decreto 970/1986, de

11 de abril de 1986, por el que se establece el título universitario oficial de Licenciado en Odontología y

las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la obtención de aquél (Boletín



Diplomado en Enfermería y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la


17. Ley 44/2003, de 21 de noviembre de 2003, de ordenación de las profesiones sanitarias (Boletín Oficial

del Estado no. 280/2003 de 22/11/2003, paginas: 41442-41458);

18. RESOLUCIÓN de 17 de diciembre de 2007, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,

por la que se publica el Acuerdo de Consejo de Ministros de 14 de diciembre de 2007, por el que se


de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Médico (Boletín Oficial del Estado

no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52849-52850);




de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Veterinario (Boletín Oficial del

Estado no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52850-52851);

20. ORDEN ECI/3856/2007, de 27 de diciembre 2007, por la que se establecen los requisitos para la

verificación de los títulos universitarios oficiales que habiliten para el ejercicio de la profesión de

Arquitecto (Boletín Oficial del Estado no. 312/2007 de 29/12/2007, paginas: 53743-53746);




de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Arquitecto (Boletín Oficial del Estado

no. 305/2007 de 21/12/2007, paginas: 52847-52848);


Licenciado en Farmacia y las directrices generales propias de los planes de estudios conducentes a la

obtención del aquél (Boletín Oficial del Estado no. 278/1990 de 20/11/1990, paginas: 34407-34409);

23. Real Decreto 1837/2008, de 8 de noviembre de 2008, por el que se incorporan al ordenamiento jurídico

español la Directiva 2005/36/CE, del Parlamento Europeo y del Consejo, de 7 de septiembre de 2005, y la

48



AMPOSDRU



Directiva 2006/100/CE, del Consejo, de 20 de noviembre de 2006, relativas al reconocimiento de

cualificaciones profesionales, así como a determinados aspectos del ejercicio de la profesión de abogado


24. RESOLUCIÓN de 14 de febrero de 2008, de la Secretaría de Estado de Universidades e Investigación,

por la que se da publicidad al Acuerdo de Consejo de Ministros de 8 de febrero de 2008, por el que se


de títulos que habiliten para el ejercicio de la profesión regulada de Dentista (Boletín Oficial del Estado

no. 50/2008 de 27/02/2008, paginas: 11605-11605);

25. CEDEFOP, Comisia Europeană, 2010. Sinteza progreselor naţionale referitoare la implementarea EQF –

Mai 2010. Document intern. Brussels: Cedefop, Comisia Europeană;

26. CEDEFOP, 2004. Terminologia politicii de formare profesională. Un glosar multilingv al unei Europe

extinse. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale ale Comunităţilor Europene;

27. CEDEFOP, 2008. Terminologia politicii de educaţie şi formare europeană. O selecţie de 100 termeni

cheie. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene;

28. CEDEFOP, 2010. Vet în Europa – Raporturi statale. Disponibil la:

http://www.cedefop.europa.eu/EN/Informationservices/browse-national-vet-systems.aspx;

29. EACEA/Eurydice, 2010. Eurybase – Descrieri ale politicilor şi sitemelor de educaţie naţională.

Disponibil la: http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/eurybase_en.php;

30. ECOTEC, 2007. Inventar European asupra validării învăţământului informal şi non-formal. [pdf]

Birmingham: ECOTEC. Disponibil la:

http://www.ecotec.com/europeaninventory/publications/inventory/EuropeanInventory.pdf ;

31. Comisia Europeană, 2006. Comunicare din partea Comisiei. Educaţia pentru adulţi: Nu este niciodată

prea târziu pentru a învăţa. COM(2006) 614 final;

32. Comisia Europeană, 2007. Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul

Economic şi Social European, Comitetul Regional- Plan de Acţiune pentru învăţământul adulţilor:

Întotdeauna este un moment potrivit pentru a învăţa. COM(2007) 558 final;

33. Comisia Europeană, 2009. Progresul în direcţia obiectivelor Lisabona din educaţie şi formare indicatori şi

repere 2009. [Online] Disponibil la:

http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc1951_en.htm;

34. Evaluarea Independentă a Procesului Bologna. Prima decadă de muncă în domeniul învăţământului

superior european. Volumul 2 Studii de caz şi apendice [pdf] Disponibil la:

http://ec.europa.eu/education/highereducation//doc/bologna_process/

independent_assessment_2_cases_appendices.pdf;

49

http://ec.europa.eu/education/highereducation//doc/bologna_process/independent_assessment_2_cases_appendices.pdf

http://ec.europa.eu/education/highereducation//doc/bologna_process/independent_assessment_2_cases_appendices.pdf

http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc1951_en.htm

http://www.ecotec.com/europeaninventory/publications/inventory/EuropeanInventory.pdf

http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/eurybase_en.php

http://www.cedefop.europa.eu/EN/Informationservices/browse-national-vet-systems.aspx



AMPOSDRU



35. Eurostat, 2006. Clasificarea activităţilor de învăţare - Manual. Luxembourg: Biroul pentru Publicaţii

Oficiale al Comunităţilor Europene. Eurostat, 2010. Statistici: Education şi Formare. [Online] Disponibil

la: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/education/introduction.

50

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/education/introduction

Studiu comparativ Regatul Spaniei - Liviu Sevastian Bocii - iunie 2013

Education

Transcript of Studiu comparativ Regatul Spaniei - Liviu Sevastian Bocii - iunie 2013