Studiu

STUDIU PRIVIND CALITATEA APEI RÂULUI TIMI Ş, DE LA IZVOARE LA GRANI ŢA CU SERBIA

ÎN CADRUL PROIECTULUI

„MĂSURI DE PROTECŢIE A RÂULUI TIMIŞ – STEP II” Contract 411/Prim ăria Caransebe ş/90964/30.12.2010/07

Beneficiar: Prim ăria Caransebe ş Executant: Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu Centrul de Cercetare de Ecologie Aplicat ă

Sibiu 2011

Echipa de cercetare : Prof. dr. Erika Schneider – team lider, expert în habitate

Conf. dr. Angela Bănăduc – key expert, ecologia râurilor, macrozoobentos

Conf. dr. Simona Oancea – key expert, chimie, biochimie

Conf. dr. Cristina Tănăsescu – key expert, economie – dezvoltare durabilă

Prof. dr. Constantin Drăgulescu – non- key expert, floră şi vegetaţie

Lect. dr. Marioara Costea – non- key expert, hidromorfologie şi peisaj

Prof. dr. Letiţia Oprean – non- key expert, microbiologie

Lect. dr. Doru Bănăduc – non- key expert, ihtiologie

Conf. dr. Ioan Sîrbu – non- key expert, malacologie

Dr. Laurean Gheorghe - non- key expert, GIS

Asist. dr. Horea Olosutean – non- key expert, nevertebrate acvatice, prelucrare

statistică

Dr. Mirjana Lenhardt – non- key expert, ihtiologie

CUPRINS

1. INTRODUCERE........................................................................................................ .. 1 2. METODE DE CERCETARE...................................................................................... .. 2 3. BAZINUL TIMIŞULUI. CONSIDERAŢII GENERALE ................................................ 14 4. ANALIZA MORFOHIDROGRAFICĂ A SECŢIUNILOR............................................. 34

5. ANALIZA CHIMICĂ A APEI, SEDIMENTELOR ŞI PEŞTILOR ................................. 48 6. ANALIZA BACTERIOLOGICĂ A APEI...................................................................... 56 7. FLORA ŞI VEGETAŢIA HIGROFILĂ DIN BAZINUL VĂII TIMIŞULUI....................... 57 8. HABITATE ................................................................................................................ 79 9. COMUNITĂŢI PLANCTONICE ................................................................................. 88 10. COMUNITĂŢI DE MACRONEVERTEBRATE BENTONICE................................... 98 11. STUDIU FAUNISTIC, CHOROLOGIC ŞI ECOLOGIC AL MOLUŞTELOR ACVATICE DIN RÂUL TIMIŞ (SECTORUL DIN ROMÂNIA), CU OBSERVAŢII ASUPRA VALORII BIOINDICATOARE ŞI A EFECTELOR IMPACTULUI ANTROPIC ................................................................................................................... 101 12. COMUNITĂŢI DE PEŞTI ........................................................................................ 130 13. CONCLUZII - EVALUAREA STĂRII ECOLOGICE A RÂULUI TIMIŞ ..................... 180

1. INTRODUCERE

Din perspectiva sistemului socio-economic uman, apele curgătoare sunt elemente ale capitalului natural care oferă resurse: apa (utilizată ca apă potabilă, menajeră, în industrie şi agricultură), nisip, pietriş, argile (utilizate ca materiale de construcţii), resurse biologice, precum şi servicii: reglarea climatului, reglarea regimului hidric al solului, absorbţia reziduurilor deversate în râu, prin procesele de epurare naturală, turism şi recreere. Pentru gestionarea cursurilor de apă în spiritul ideii de ecodezvoltare este necesară evaluarea capacităţii de suport şi de absorbţie a acestora, deziderat posibil de atins numai în condiţiile cunoaşterii structurii şi înţelegerii modului de funcţionare al acestor sisteme ecologice. Studiul de faţă are ca scop evaluarea stării ecologice a râului Timiş (inclusiv evaluarea calităţii apei) pe teritoriul României, de la izvoare până la graniţa cu Serbia (241 km), identificarea activităţilor antropice cu impact semnificativ asupra râului şi elaborarea unui program de măsuri pentru managementul sustenabil al resurselor şi serviciilor furnizate de râu. Studiul a fost realizat în cadrul proiectului „MĂSURI DE PROTECŢIE A RÂULUI TIMIŞ – STEP II” Contract 411/Primăria Caransebeş/90964/30.12.2010/07, de către Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu – Centrul de Cercetare de Ecologie Aplicată, în perioada iunie – decembrie 2011. Specialiştii implicaţi în elaborarea studiului:

Prof. dr. Erika Schneider – team lider, expert în habitate,

Conf. dr. Angela Bănăduc – key expert, ecologia râurilor, macrozoobentos,

Conf. dr. Simona Oancea – key expert, chimie, biochimie,

Conf. dr. Cristina Tănăsescu – key expert, economie – dezvoltare durabilă,

Prof. dr. Letiţia Oprean – non- key expert, microbiologie,

Prof. dr. Constantin Drăgulescu – non- key expert, floră şi vegetaţie,

Conf. dr. Laura Momeu - non- key expert, plancton,

Lect. dr. Marioara Costea – non- key expert, hidromorfologie şi peisaj,

Lect. dr. Doru Bănăduc – non- key expert, ihtiologie,

Dr. Mirjana Lenhardt – non- key expert, ihtiologie,

Conf. dr. Ioan Sîrbu – non- key expert, malacologie,

Dr. Laurean Gheorghe - non- key expert, GIS,

Asist. dr. Horea Olosutean – non- key expert, nevertebrate acvatice, analiză

statistică.

2

2. METODE DE CERCETARE

Obiectivele studiului: - analiza regimului de scurgere şi descrierea morfohidrografică; - analize chimice şi ecotoxicologice ale apei, sedimentelor şi peştilor; - analiza bacteriologică a apei; - descrierea vegetaţiei acvatice şi palustre; - descrierea tipurilor de habitate din Valea Timişului şi a modului de utilizare a

terenurilor; - descrierea structurii comunităţilor acvatice: planctonice, bentonice şi de peşti; - evaluarea troficităţii râului pe baza analizei clorofilei a.

Pentru atingerea obiectivelor studiului în conformitate cu termenii de referinţă din

contract au fost selectate şase sectoare de râu (S1-S6, tab. 1, fig. 1) în care au fost evaluate caracteristicile morfohidrografice şi din care au fost prelevate probe de apă în vederea analizei fizico-chimice, bacteriologice şi analizei clorofilei a, probe de bentos şi probe de plancton (alge planctonice şi zooplancton).

Figura 1. Râul Timiş – poziţia staţiilor de prelevare a probelor.

3

Tabelul 1. Poziţia sectoarelor analizate de-a lungul Râului Timiş. Cod

staţie Poziţie staţie Altitudine Poziţie GIS

S1 Aval barajul Trei Ape 802 m N 45˚ 12, 875’ E 22˚ 08,847’

S2 Cheile Teregovei 354 m N 45˚ 11,264’ E 22˚ 18,308’

S3 Aval Caransebeş 175 m N 45˚ 26,569’ E 22˚ 12,111’

S4 Coştei 116 m N 45˚ 44,181’ E 21˚ 51,222’

S5 Şag 83 m N 45˚ 38,734’ E 21˚ 10,696’

S6 Amonte Grăniceri 74 m N 45˚ 26,859’ E 20˚ 53,309’

Probele de apă, sediment şi peşti pentru analize ecotoxicologice (PCB, PAH,

pesticide organoclorurate, As, metale grele – Pb, Cd, Hg) au fost prelevate din trei secţiuni – S1, S3, S6.

Figura 2. Imagine satelitară a staţiei S1 (imagine SPOT 2007 pusa la dispoziţie de Ministerul Mediului şi Pădurilor)

4

Figura 3. Imagine satelitară a staţiei S2. (imagine SPOT 2007 pusa la dispoziţie de Ministerul Mediului şi Pădurilor)


5



6


Au fost prelevate trei serii de probe, în lunile iunie, august şi noiembrie 2011. Inventarierea florei şi vegetaţiei acvatice şi palustre s-a realizat prin metode

standard, în timpul deplasărilor în teren de-a lungul râului. Programul şi metodele de prelevare a probelor sunt prezentate sintetic în tabelul 2. Tabelul 2. Programul şi metodele de lucru pe teren.

Activitate Metoda de prelevare/indicatori determinaţi Dinamica în spaţiu şi timp

Prelevarea probelor de sediment

Prelevarea probelor de sediment pentru analiza chimică – PCB, PAH, pesticide organoclorurate, Pb, Cd, Hg, As, uleiuri minerale Prelevare conform ISO 566-12/1995 Water quality – Sampling – Part. 12: Guidance on sampling of bottom sediments

S1, S3, S6 iunie, august, noiembrie 2011 de la 20 cm adâncime

Prelevarea probelor de apă

Prelevarea probelor de apă prin metode standard, pentru analiza: PCB, PAH, pesticide organoclorurate, uleiuri minerale

S1, S3, S6 iunie, august, noiembrie 2011

Prelevarea probelor de peşti

Prelevarea probelor de peşti pentru analiza bioacumulării poluanţilor, prin electronarcoză – Aqua Tech, de tip IG 600 T – pentru cursul superior şi IG 1300 – pentru cel mijlociu şi inferior EN 14011: 2003 Water quality - Sampling of fish with electricity

S1, S3, S6 iunie, august, noiembrie 2011 5 indivizi /staţie/lună

7

Prelevarea probelor de apă

Prelevarea şi conservarea probelor de apă prin metode standard, pentru analiza: NO2

-, NO3-,

NH4+, Cl-, CCO-Mn, CCO-Cr, CBO5, O2,

suspensii. Prelevarea probelor de apă, conform metodei standard, pentru analiza bacteriologică. Prelevarea probelor de apă pentru analiza clorofilei a

S1, S2, S3, S4, S5, S6 iunie, august, noiembrie 2011

Prelevarea probelor de plancton

Prelevarea probelor de alge planctonice – 0,5 l apă, conservare în formaldehidă 4% Prelevarea probelor de zooplancton cu fileul planctonic standard cu ochiuri de 90 µm, conservare în formaldehidă 4%.


Prelevarea probelor de bentos

Prelevarea probelor de bentos cu bentometrul de tip Surber cu suprafaţa utilă de 887 cm2, conservare în formaldehidă 4%.

S1, S2, S3, S4, S5, S6, 5 probe din fiecare staţie, în fiecare campanie de prelevare - iunie, august, noiembrie 2011

Analiza structurii comunităţilor de peşti

Capturarea ihtiofaunei prin electronarcoză (Aqua Tech, de tip IG 600 T – pentru cursul superior şi IG 1300 – pentru cursul mijlociu şi inferior) EN 14011:2003 Water quality – Sampling of fish with electricity


Descrierea habitatului

Conform protocolului River Habitat Survey (RHS) CEN/TC 230 N0463, Water quality – Guidance standard for assessing the hydromorphological features of rivers

S1, S2, S3, S4, S5, S6

Coordonatele punctelor de prelevare au fost identificate cu ajutorului GPS-ului

Garmin 60 GSX, în proiecţie WGS84. Hărţile au fost realizate în programul ArcGIS 9.3, utilizând sistemul de proiecţie

naţională, respectiv Stereo 1970 şi imaginile satelitare SPOT 2007 puse la dispoziţie de către Ministerul Mediului şi Pădurilor.

2.1. Metodologia utilizată pentru evaluarea caracteristicilor morfohidrografice

Elaborarea studiului morfohidrografic s-a bazat pe baza unei documentări

bibliografice de specialitate, pe cercetarea în teren, pe culegerea, inventarierea şi interpretarea informaţiilor furnizate de cercetători, de instituţiile specializate sau de localnici.

8

Observaţia s-a utilizat atât în etapa de documentare – observaţia indirectă, dar mai ales în campaniile de teren – observaţia directă. Aceasta a fost orientată spre înscrierea elementelor cantitative şi calitative specifice unităţilor de relief cuprinse în limitele bazinului Timişului, acţiunii diferiţilor agenţi, măsurători directe ale formelor de detaliu din albie, analiza fenomenelor şi proceselor geomorfologice şi a condiţiilor de mediu în care se realizează modelarea fluviatilă şi nu numai. S-au realizat măsurători de viteză a apei şi determinări morfometrice ale albiei minore în secţiuni reprezentative: lăţime, adâncime, pe baza cărora s-au calculat debite. Pentru analiza condiţiilor de modelare s-a recurs la hărţi geologice la scara 1:200 000 şi topografice scara 1:50 000.

Analiza reţelei hidrografice de suprafaţă a constat în prelucrarea grafică cu ajutorul Mathcad (Sîrbu, 1996) a datelor morfometrice culese din teren, calcularea debitelor prin metoda secţiune - viteză şi interpretarea rezultatelor. Elementele morfohidrografice au fost analizate pe cele şase secţiuni alese din amonte spre aval, evidenţiind fenomenele dominante şi tendinţele de evoluţie. Pentru exemplificare şi susţinerea afirmaţiilor s-a recurs la prelucrări grafice, cartografice şi fotografii.

În caracterizarea hidrologică a bazinului s-a urmărit regimul scurgerii medii, minime şi maxime şi parametrii scurgerii solide pe baza datelor hidrologice culese din anuarele hidrologice şi din monografia hidrologică Râurile României elaborate de INMH (1971), date actualizate pe baza unor lucrări mai recente (Panţu, 2009; Linc, 2002). Analiza scurgerii lichide şi solide a fost extinsă la nivelul bazinului, urmărindu-se corelaţia cu altitudinea. S-a analizat scurgerea medie specifică şi distribuţia anotimpuală a acesteia. Situaţiile de risc hidrologic au fost semnalate prin analiza fenomenelor scurgerii maxime şi minime.

Analiza morfohidrografică a fost realizată în corelaţie cu alte elemente: vegetaţia spontană, utilizarea terenurilor, amplasarea şi extinderea aşezărilor umane şi a căilor de comunicaţie, exploatarea resurselor naturale (barări / amenajări hidrotehnice, excavaţii şi export de materiale din albie, tăierea zăvoaielor, păşunat – regim normal sau excesiv, spaţii de agrement). Pentru stabilirea măsurilor de management a fost necesară consultarea legislaţiei în vigoare.

2.2. Metode pentru analiza caracteristicilor fizico-chimice şi bacteriologice

ale apei

Prelevarea, conservarea şi analiza probelor s-a realizat conform metodelor standard, prezentate în tab. 3 (Curtean-Bănăduc, 2001).

Au fost determinaţi indicatori ai regimului de oxigen (oxigen dizolvat, CBO5), pH-ul, conductivitatea, reziduu fix, cantitatea de săruri (fosfaţi, sulfaţi, azotiţi, azotaţi, amoniu, cloruri), consumul chimic de oxigen (CCO-Cr), cantitatea de metale grele (cadmiu, mercur, arsen).

Determinarea oxigenului dizolvat, a pH-ului şi a temperaturii apei s-a făcut la locul de prelevare a probelor, cu ajutorul aparatului electronic portabil MultiLine pH-oxi. Valorile reper pentru analiza fizico-chimică a apelor au fost preluate din Clasificarea apei de suprafaţă, în conformitate cu Legea apelor nr. 107/1996 şi O.M. nr. 1146 din 12.10.2002 privind aprobarea Normativului privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă, valori redate în tab. 4.

9

Tabelul 3. Standardele pentru analiza chimică a apei. Tabelul 4. Valorile indicatorilor fizico-chimici corespunzătoare claselor de calitate ale apelor de suprafaţă.

Clasa de calitate Nr. crt.

Indicatori fizico-chimici

Unitate de

măsură I II III IV V

1 O2 mg/l 7 6 5 4 <4 2 pH 6,5-8,5 6,5-8,5 6,5-8,5 6,5-8,5 6,5-8,5 3 PO4

¯ mg/l 0,05 0,1 0,2 0,5 >0,5 4 Cd mg/l 0,05 0,1 0,2 0,5 >0,5 5 SO4

2¯ mg/l 80 150 250 300 >300 6 NH4

+ mg/l - 0,2 0,3 0,5 >0,5 7 NO3

¯ mg/l 1 3 6 15 >15 8 NO2

¯ mg/l 0,01 0,06 0,12 0,3 >0,3 9 Cl- mg/l - 100 250 300 >300 10 CCO-Cr mg/l O2 10 25 50 125 >125 11 CCO-Mn mg/l O2 5 10 20 50 >50 12 CBO5 mg/l O2 3 5 10 25 >25 13 Reziduu fix mg/l - 500 1000 1300 >1300 14 As mg/l 0,1 1 2 5 >5 15 Hg mg/l 0,05 0,1 0,15 0,3 >0,3

Nr. crt. Indicator Metoda de analiză 1 O2 dizolvat STAS 6536 - 87 2 PO4

- STAS 3265 - 86 3 SO4

2- STAS 3069 - 87 4 NH4

+ STAS 6328 - 85

5

NO3-

SR ISO 7890 - 1:1998 SR ISO 7890-1:1998 SR ISO 7890 - 2:1998 SR ISO 7890 - 3:1998

6 NO2- STAS 3048/2 - 90

7 Cl- STAS 3049 - 88 8 CCO-Mg 9 CCO-Cr

STAS 3002 - 85

10 Pb STAS 6362 - 85

11 Cd

STAS ISO 5961 STAS 11184 - 78

12 As STAS 7885 - 67 13 Hg STAS 10267 - 89

10

Analiza bacteriologică efectuată a urmărit determinarea numărului probabil de bacterii termotolerante (coliformi fecali).

Principiul metodei Prezenţa în apă a bacteriilor coliforme termotolerante indică o contaminare recentă

cu fecale. Prezenţa în apă a bacteriilor coliforme termotolerante se pune în evidenţă plecând de la eprubetele pozitive (fermentate) din testul prezumtiv pentru bacterii coliforme totale, prin confirmare într-un mediu de cultură selectiv lichid: Bulion bilă lactoză bromcrezol purpur (mediu MacConkey) sau Bulion bilă lactoză verde briliant (mediu BBLV) la temperatura de 440C, după o incubare de 24 h. Virarea culorii mediului în galben (acidifiere), concomitent cu producerea de gaz ca urmare a fermentării lactozei în tuburile de fermentaţie, indică prezenţa coliformilor fecali.

Stabilirea numărului probabil de coliformi fecali/100 cm3 Determinarea numărului probabil de bacterii coliforme termotolerante la 100 cm3

probă de apă se face cu ajutorul tabelelor statistice, în funcţie de tipul apei şi de cantitatea de apă analizată, luându-se în considerare flacoanele şi eprubetele confirmate. Clase de calitate a apei în funcţie de indicatorii microbiologici: Indicator* / Cl. I-a / Cl. II-a / Cl. III-a / Cl. IV-a / Cl. V-a Coliformi totali / 500 / 10000 / - / - / - Coliformi fecali / 100 / 2000 / - / - / - * număr probabil de colonii/100 ml

Determinarea cantitativă a clorofilei a s-a realizat prin metode analitice validate, atât spectroscopice, cât şi fluorimetrice.

Determinarea spectrofotometrică a conţinutului acestui pigment presupune realizarea unor etape analitice care includ:

- colectarea probelor de apă în condiţii specifice (temperatură scăzută, recipienţi de culoare brună);

- filtrarea la vid a probelor de apă pe membrană filtrantă (din fibre de sticlă) pentru izolarea şi concentrarea planctonului vegetal şi a altor materii în suspensie;

- extracţia pigmenţilor din reziduul filtrat într-un solvent organic validat; - centrifugarea extractelor; - dozarea spectrometrică a clorofilei a din extract.

Deoarece într-o probă se pot afla atât pigmenţii clorofilieni cât şi produşii lor de

degradare, analiza detaliată a compoziţiei pigmenţilor poate îmbunătăţi semnificativ cunoaşterea compoziţiei şi fiziologiei fitoplanctonului.

Concentraţia clorofilei a şi a feopigmenţilor s-a determinat conform metodei prevăzute în SR ISO 10260 / 1996.

Probele de apă au fost filtrate la vid pe filtre din fibre de sticlă (discuri 0,7 μm Whatman 35 mm diam.). Extracţia pigmenţilor s-a realizat cu etanol 90%. S-a realizat determinarea spectrofotometrică a clorofilei a (spectrofotometru T80 UV/VIS PG Instruments LTD). Calculul rezultatelor s-a realizat pe baza absorbanţelor corectate (diferenţei absorbanţelor măsurate la 665nm şi 750nm), înainte (a) şi după acidifierea probelor cu HCl 1 M (b).

Clorofila a (mg/m3) = [29,62 (A665a–A665b) x Ve] / Vs Feofitina a (mg/m3) = [20,73 x A665b x Ve] / Vs

11

Metode pentru analiza PCB, PAH, pesticidelor organoclorurate şi metalelor grele în apă, sediment şi peşti

În tabelul 5 sunt prezentate metodele analitice validate utilizate pentru evaluarea cantitativă a bifenililor policloruraţi (PCB) şi a hidrocarburilor policiclice aromatice (HAP).

Tabelul 5. Metode de evaluare PCB şi PAH.

Parametru Metodă Bifenili policloruraţi în:

- apă - sediment

- ţesutul peştilor

SR EN ISO 6468/2000

Hidrocarburi policiclice aromate în: - apă

- sediment - ţesutul peştilor

SR EN ISO 6468/2000

2.3. Metode pentru analiza structurii comunităţilor acvatice

Probele cantitative de bentos au fost colectate cu bentometrul de tip Surber cu

suprafaţa utilă de 887 cm2 şi fileu cu ochiuri de 250 µ. Conservarea materialului prelevat s-a făcut în soluţie de formaldehidă 4% tamponată cu bicarbonat de sodiu. Separarea organismelor de sediment s-a făcut în laborator, prin spălare pe site. Materialul biologic a fost triat la lupa binoculară Zeiss (65X), au fost număraţi indivizii aparţinând fiecărui grup sistematic. După triere, materialul a fost conservat în alcool etilic 70% şi se află în colecţiile laboratorului de Hidrobiologie al Universităţii «Lucian Blaga» din Sibiu. Pentru analiza algelor planctonice, din fiecare sector de râu considerat, a fost prelevat un volum de 0,5 l apă, probele au fost conservate în formaldehidă 4%, au fost concentrate prin sedimentare şi au fost analizate în laborator la microscopul optic. Probele cantitative de zooplancton au fost colectate cu fileul planctonic standard, cu ochiuri de 90 µm, prin filtrarea a 100 l apă, au fost conservate în formaldehidă 4% şi analizate în laborator la microscopul optic. Capturarea ihtiofaunei a fost realizată prin electronarcoză (Aqua Tech, de tip IG 600 T – pentru cursul superior şi IG 1300 – pentru cursul mijlociu şi inferior) în unitatea de timp de o oră şi unitatea de efort. După numărarea indivizilor aparţinând fiecărei specii şi înregistrarea acestor date, indivizii capturaţi au fost eliberaţi în habitatul din care au fost capturaţi.

2.4. Indicele biotic Hilsenhoff (IBH) pentru evaluarea stării ecologice a râului

Acest indice se bazează pe toleranţa diferenţiată la poluarea organică a grupelor de macronevertebrate bentonice.

N

tnIBH

m

i

ii 1

*

12

IBH – indicele biotic Hilsenhoff; ni – numărul de indivizi aparţinând fiecărui grup taxonomic considerat; N – numărul total al indivizilor din probă; ti – nota toleranţei la poluare atribuită fiecărui grup sistematic considerat; ti – ia valori cuprinse între 1 şi 10, 1 se atribuie pentru cea mai scăzută toleranţă la poluare, iar 10 pentru toleranţa cea mai mare la poluare.

Notele toleranţei la poluare atribuite grupelor considerate în cazul acestui studiu sunt: Plecoptera – 1; Ephemeroptera – 3,5; Anisoptera – 2, Zygoptera – 7; Trichoptera (excepţie Hydropsychidae) – 1,8; Hydropsychidae – 3,8; Coleoptera – 4,6; Chironomidae (exceptând Chironomus sp.) – 5; Chironomus sp. – 8; Tipulidae – 3; Amphipoda – 4, Isopoda – 6, Oligochaeta (exceptând Tubifex sp.) – 8; Tubifex sp. – 9,5; Hirudinea – 8; Turbellaria – 6, Ancylus fluviatilis – 4,5. (D. M. Rosenberg, V. H. Resh, 1993) În funcţie de valorile indicelui Hilsenhoff se disting 7 clase de calitate a apei (tab. 6).

Tabelul 6. Clasele de calitate a apei în funcţie de valorile indicelui Hilsenhoff.

HBI Calitatea apei Grad de poluare organică

< 3,75 excelentă nu există poluare organică

3,76 – 4,25 foarte bună poluare organică foarte slabă

4,26 – 5,0 bună poluare organică slabă

5,01 – 5,75 acceptabilă poluare organică moderată

5,76 – 6,50 nesatisfăcătoare poluare organică substanţială

6,51 – 7,25 slabă poluare organică gravă

7,26 – 10,0 foarte slabă poluare organică severă

13

Bibliografie

Arvola, L., Spectrophotometric determination of chlorophyll a 1981 and phaeopigments in ethanol extractions. Ann. Bot. Fennici 18: 221—227.

Curtean-Bănăduc A., 2001, Practicum de hidrobiologie, Ed. Mira Design Sibiu, 120 pg. Diaconu, C., Şerban, P. (1994), Sinteze şi regionalizări hidrologice, Edit. Tehnică,

Bucureşti. Edler, L. (ed.), 1979, Recommendations on methods for marine biological studies in the

Baltic Sea. Phytoplankton and chlorophyll. Baltic Marine Biologists. Publication 5. 38 p.

ISO 10260/1996 Water Quality - Measurement of biochemical parameters. Spectrometric determination of the chlorophyll-a concentrations. ISO 10260, International Organization for Standardization, Geneva.

Jespersen, A. M. & K. Christoffersen, 1987, Measurements of chlorophyll-a from phytoplankton using ethanol as extraction solvent. Arch. Hydrobiol. 109: 445-454.

Linc, Ribana, 2002, Culoarul Timiş – Cerna, Edit. Universităţii din Oradea. Panţu, H., 2009, Modernizarea sistemului hidrotehnic Timiş – Bega, Edit. Politehnica,

Timişoara. Rosenberg D. M., Resh V. H., 1993, Freshwater biomonitoring and benthic

macroinvertebrates, Chapman and Hall. London. Sîrbu, I., 1996 − Programe pe calculator pentru asistarea studiilor de speoclimatologie.

Cercetări speologice, Ministerul Tineretului şi Sportului, Clubul Naţional de Turism pentru Tineret, Bucureşti, 4, pp. 70 - 82.

Ştef, V., Costea Marioara, 2006, Hidrologie aplicată, Edit. Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu.

Ujvari, I., 1972, Geografia apelor României, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti. * * *, 197), Râurile României. Monografie hidrologică, Edit. INMH, Bucureşti. * * * Legea apelor 170/1996.

14

3. BAZINUL TIMIŞULUI. CONSIDERAŢII GENERALE

Timişul este principala arteră hidrografică din partea de sud-vest a României. Râul

îşi are obârşia pe versantul estic al Munţilor Semenic la o altitudine de 1135 m sub vârful Piatra Goznei (1145 m). Cursul Timişului depăşeşte frontiera de stat a României şi se varsă în Dunăre pe teritoriul Serbiei, în aval de Belgrad, la Pančevo. Lungimea totală a cursului este de 359 km, din care 241,2 km pe teritoriul României (de la izvor şi până la ieşire din ţară, la Grăniceri).

Plecând de la premisa că „bazinul hidrografic condiţionează viaţa râului” (INMH, 1971, p. 20), în cele ce urmează vom realiza o descriere a sistemului hidrografic al Timişului.

Bazinul hidrografic al Timişului face parte din sistemul hidrografic al Dunării şi drenează o suprafaţă totală de 7319 kmp, din care 5795 kmp pe teritoriul naţional (INMH, 1971), ca parte a sistemului hidrografic Banat (fig. 8). Bazinul hidrografic al Timişului face parte din categoria bazinelor mari şi complexe, suprafaţa bazinului de recepţie suprapunându-se peste unităţi de relief distincte: munţi, dealuri, câmpie. Forma bazinului este alungită pe direcţia est-vest, cu o evidentă asimetrie în sectorul superior şi mijlociu datorată diferenţelor de lungime a afluenţilor. Astfel, în sectorul superior, bazinul hidrografic are o formă ovală, râul are o direcţie generală de curgere sud-nord şi afluenţi mai lungi pe partea dreaptă (Pr. Rece, Sebeş, Bistra) şi mai scurţi pe partea stângă. În sectorul mijlociu Timişul are o direcţie generală de curgere est – vest, iar bazinul are o formă trapezoidală cu baza mare la nord şi cu o puternică asimetrie de stânga datorită afluenţilor mai numeroşi şi mai lungi (Pogăniş, Lanca-Bârda, Bârzava şi Moraviţa) (fig. 8).

Poganis

Bega

TIMIS

Bistra

Sebes

Poiana Marului

FenesTIMISTeregova Rece

Tau

V. Mare

Timisana

Surgani

Iarcos

Timisu

Mor

t

Lanca-BardaTIMIS

TIMIS

Tim

isat

Barza

va

BarzavaM

orav

ita

Barda

0 30 km

BAZINUL TIMISULUI PE TERITORIUL ROMANIEI

L. Valiug

L. Gozna

L. Trei Ape

Timisoara

Lugoj

Caransebes

Otelu Rosu

Resita

Bocsa

Deta

Gataia

Buzias

Ciacova

1.

2.

Legenda

Frontiera de stat a Romaniei

Limita bazinului hidrografic pe teritoriul Romaniei

Retea hidrograficã

Lacuri de acumulare

Asezari urbane

1. Canal de alimentare Timis-Bega

Canal de descarcare Bega-Timis2.

15

Figura 8. Sistemul hidrografic Timiş şi forma bazinului pe sectoare.

Sectorul inferior se desfăşoară în afara graniţelor României. Din suprafaţa bazinului pe teritoriul României, macroversantul drept ocupă 47% cu o suprafaţă de 2745 kmp, iar macroversantul stâng 53% cu o suprafaţă de 3050 kmp.

Elementele de ordin morfometric care vizează bazinul Timişului sunt cumulate în tabelul 7.

Tabelul 7. Elemente de morfometrie – bazinul Timişului

Bazinul hidrografic Râul Punct

Dist. de la izvor (km)

Altitud. punct (m) F (km2) H med (m)

I med (m/km)

Timiş izvor 0 1135 - - - Timiş Sadova 36,8,8 295 559 933 309 Timiş Petroşniţa 47,7 245 740 847 293 Timiş Caransebeş 60,0 200 1072 769 286 Timiş Confl. Bistra 71,7 184 2032 782 299 Timiş Lugoj 116,4 117 2706 665 258 Timiş Confl.

Chevereş 169,5 96 3614 533 201

Timiş Confl. Pogăniş 174,0 95 4413 475 178 Timiş Şag 194,1 82 4493 468 175 Timiş Frontieră 241,2 72 5795 415 151

Sursa: Ujvari I., 1972, verificată în sursele INMH şi analitic, pe harta topografică scara 1: 25 000.

Bazinul superior al Timişului reprezintă circa 20% din suprafaţa de recepţie de pe

teritoriul României şi cuprinde parţial suprafeţe din unităţile montane ale Munţilor Banatului (stânga), Ţarcu - Muntele Mic şi Poiana Ruscă (dreapta) şi culoarul Timiş-Cerna. Cursul superior al Timişului se formează prin confluenţa a patru pâraie: dinspre sud Semenicul (considerat izvorul principal), cu o suprafaţă de recepţie de 29 kmp şi o lungime de 10 km, dinspre vest Grădiştea, cu o lungime de 7 km şi o suprafaţă de recepţie de 20 kmp şi dinspre nord Brebul şi pârâul Lung, cu o lungime de 5, respectiv 6 km şi o suprafaţă de 15, respectiv 16 kmp. Aportul de apă şi poziţia acestei convergenţe hidrografice într-o zonă montană cu potenţial hidroenergetic (pante accentuate şi vale îngustă) au favorizat amenajarea lacului de acumulare Trei Ape. Aval de acumulare, Timişul curge pe direcţie nord-vest – sud-est, pe o lungime de circa 25 km până la Teregova, descriind o vale tipic montană cu caracter de defileu, săpată în şisturi cristaline, cu energie de relief mare (300 m/kmp), cu pante accentuate ale versanţilor (15o - > 60o) şi ale albiei (panta medie de 20 m/km).

La Teregova, Timişul face un cot de 90o, îşi schimbă direcţia de curgere spre nord şi intră în culoarul tectonic Timiş-Cerna. Bazinetul depresionar suspendat al Teregovei constituie, de altfel, o arie de convergenţă hidrografică importantă, parte a acestui culoar tectonic, unde Timişul primeşte pe dreapta râurile Teregova, din Munţii Semenic (F = 51 kmp; L = 16 km), Criva (F = 14 kmp; L = 6 km), dinspre Domaşnea şi mai în aval, Pârâul Rece, din Munţii Ţarcu. Aval de confluenţa cu Pârâul Rece, Timişul intră într-un sector de chei – Cheile Teregovei, cu o lungime de 6,2 km, iar în aval de Armeniş, într-un alt sector

16

mai scurt de chei – Cheile Armenişului de 2,5 km. În aval de acest sector de chei, râul intră în depresiunea Caransebeş – depresiune neogenă cu aspect de golf intracarpatic (Linc, 2002, p.59), unde cursul Timişului, cu pante de 4 – 8 m/km, capătă un caracter divagant (Ujvari, 1972, p.342).

În sectorul superior, respectiv în culoarul tectonic Timiş-Cerna, între Teregova şi până aval Caransebeş, Timişul primeşte afluenţi cu scurgere permanentă atât din Munţii Ţarcu – Muntele Mic (macroversantul drept): Feneş cu afluentul său de stânga Pârâul Alb, Armeniş, Ilova, Groapa Copaciului, Bolvaşniţa, Zlagna, Sebeş, Valea Satului, Bistra, cât şi din Munţii Semenicului (macroversantul stâng): Slatina, Bucoşniţa, Valea Râpelor, Valea Mare. Aproape toţi afluenţii din regiunea de munte sunt scurţi, cu un puternic caracter torenţial al scurgerii impus de pantă şi regimul de alimentare. Cei mai reprezentativi afluenţi sunt pe dreapta Timişului: Pârâul Rece (Hidegel) (F = 177 kmp; L = 38 km) din Munţii Ţarcu, cu obârşie la 1750 m sub Vf. Căleanu, Feneşul (F = 134 kmp; L = 25 km) şi Sebeşul (F = 142 kmp; L = 23 km), care îşi au obârşia sub vârfurile care alcătuiesc aliniamentul Pleaşa (1413 m) – Vărateca (1386 m) - Muntele Mic (1801 m) şi cel mai important afluent al său - Bistra (F = 908 kmp; L = 46,2 km), cu obârşii la altitudini de 1900 m, în circurile glaciare de pe rama nordică a Munţilor Ţarcu (Vf. Pietrii, 2192 m) şi în Munţii Poiana Ruscă.

Bazinul mijlociu al Timişului cuprinde unităţi de relief cu altitudini mai reduse: Dealurile Lugojului, la nord-est de oraşul Lugoj, şi Dealurile Pogănişului, la sud de Lugoj, Câmpia Lugojului, între confluenţa cu Bistra şi confluenţa cu Timişana, şi Câmpia Timişului, de la Hitiaş spre vest până la graniţa de stat a României. Confluenţa Bistrei cu Timişul este marcată de un con de dejecţie de dimensiuni foarte mari, dezvoltat aproape până la graniţa de stat a României cu Serbia (Ujvari, 1972, p.343), con care a determinat, alături de neotectonică şi împingerea exercitată de afluenţii de stânga, abaterea spre dreapta a cursului Timişului în sectorul mijlociu.

În Câmpia Lugojului, Timişul primeşte pe dreapta Nădragul (F = 136 kmp; L = 33,6 km), care drenează parţial Munţii Poiana Ruscă şi dealurile piemontane ale Lugojului, iar pe stânga o serie de afluenţi scurţi, cu obârşiile în dealurile piemontane ale Pogănişului de la sud: Macicaş (F = 77 kmp; L = 20 km), Vâna Secănească (F = 72 kmp; L = 13 km), Vâna Mare, Spaia, Ştiuca şi Timişana (F = 434 kmp; L = 47 km). În acest sector câmpia piemontană are altitudini de 140 – 160 m şi scade altitudinal spre vest la 100 – 110 m, valea se lărgeşte, cursul meandrează puternic, iar caracterul divagant al cursului se accentuează în condiţiile unei pante medii de 1,6 m/km (Ujvari, 1972, p. 342).

La vest de Hitiaş, Timişul intră în Câmpia Timişului, o câmpie aluvială holocenă de divagare (Geografia României, vol. IV, 1992, p. 134) situată la o altitudine de 75 – 95 m şi ale cărei limite spre celelalte subunităţi ale Câmpiei Banatului nu sunt evidenţiate în peisaj. Aceasta are o înclinare generală de la est la vest şi corespunde unei arii de subsidenţă activă manifestată tot timpul cuaternarului şi în prezent (Geografia României, vol. IV, 1992, p. 134). Subsidenţa, care are o intensitate de 1 – 2,5 mm/an şi panta redusă (1 – 0,45 – 0,15 m/km), determină o mobilitate deosebită a reţelei hidrografice, evidenţiată prin: despletiri, meandrare puternică, meandre şi braţe părăsite, divagarea cursurilor de apă, prezenţa unor suprafeţe cu excedent de umiditate. Agradarea albiilor minore şi înălţarea patului albiei au determinat curgerea râurilor deasupra nivelului câmpiei. Acest lucru a avut ca şi consecinţe inundarea Câmpiei Timişului de către cele două râuri importante: Bega şi Timişul. Aceste caracteristici morfo-hidrografice au fost treptat anihilate prin intervenţia

17

antropică începută în secolul XVIII, prin rectificarea şi îndiguirea cursurilor, asanarea suprafeţelor mlăştinoase, construcţia unor canale de legătură între râuri.

În acest sector de câmpie, bazinul hidrografic al Timişului îşi păstrează asimetria de stânga şi tendinţa de abatere spre dreapta. Acestea sunt evidenţiate de lungimea afluenţilor de stânga, de despletirile Pogănişului şi de divagarea Timişului între Urseni şi Crai Nou şi părăsirea vechiului curs Timişul Mort. Aval de Hitiaş, afluenţii de dreapta sunt mai puţin importanţi, au suprafeţe mai mici şi sunt autohtoni Câmpiei Timişului: Iarcoş şi Timişaţ, cu afluentul lui, Bega Mică. Pe stânga însă, Timişul primeşte următorii afluenţi: Timişina, Şurgani, Pogăniş (F = 696 kmp, L = 100,2 km), cu obârşiile în dealurile Pogănişului şi Lanca-Bârda (F = 485 kmp, L = 45 km), un afluent autohton câmpiei, care din cauza pantei reduse a albiei se confruntă cu o serie de riscuri hidrologice cauzate de fenomenul de remuu din zona de confluenţă cu Timişul (Ujvari,1972, p.346).

Asimetria de stânga în bazinul mijlociu se mai datorează şi râurilor Bârzava (F = 971kmp; L = 127 km) şi Moraviţa (F = 445 kmp; L = 34 km), care se varsă în Timiş pe teritoriul Serbiei. Caracteristicile lor morfo-hidrografice sunt similare Timişului, cu pante mari în sectorul montan, ceea ce a favorizat exploatarea hidroenergetică, şi cu pante reduse în sectorul deluros şi de câmpie, ceea ce a favorizat divagarea cursurilor şi stagnarea apelor. Pe Bârzava s-au realizat amenajări din perioada 1901 – 1909 şi ulterior în 1947, în scopul obţinerii de energie electrică necesară combinatului siderurgic de la Reşiţa: complexul hidroenergetic Grebla şi Brazova, deservite de lacul Văliug, hidrocentralele Crivaia şi Crăinicel, deservite de aducţiuni din bazinele Nerei şi Timişului Superior şi de lacul Gozna, etc. Bârzava a fost şi ea îndiguită încă din secolul al XVIII, digurile de pe cele două maluri depăşesc o lungime de 15 km şi au rol de apărare împotriva inundaţiilor.

Bazinul inferior al Timişului se desfăşoară pe teritoriul Banatului Sârbesc. Din punct de vedere morfohidrografic acesta păstrează aceleaşi caracteristici: subsidenţa activă, meandrarea puternică şi prezenţa proceselor hidrodinamice staţionare ca urmare a pantei foarte slabe. Pe teritoriul Serbiei, Timişul este amenajat şi face parte din sistemul hidrografic Dunăre – Timiş – Dunăre.

3.1. Regimul de alimentare

Regimul de alimentare, ca de altfel şi cel de scurgere în sistemul fluvial al Timişului pe cele două sectoare de pe teritoriul României - superior şi mijlociu, sunt influenţate de regimul climatic, de condiţiile de relief, de structura geologică şi constituţia petrografică, de gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul covorului vegetal, şi. nu în ultimul rând, de modul de folosinţă al terenurilor şi de activitatea antropică specifică unităţilor de relief.

Regimul de alimentare al râului Timiş şi al afluenţilor acestuia corespunde celor două mari unităţi fizico-geografice peste care se suprapune bazinul: Carpaţii şi Câmpia Banatului. Tipul de alimentare al reţelei hidrografice este mixt: din topirea zăpezilor, din ploi şi din apele subterane, fiind amplu diferenţiat pe cele două mari sectoare. O importanţă deosebită în alimentarea reţelei hidrografice din bazinul Timişului o au factorii complementari: gradul de acoperire cu vegetaţie (tip, densitate), gradul de permeabilitate al substratului, gradul de insolaţie al suprafeţelor.

Regimul de alimentare subteran este moderat pe toată suprafaţa bazinului, participând la scurgerea medie multianuală cu circa 25 - 35% în bazinul montan şi cu circa 15 - 20% în bazinul deluros şi sub 15% în câmpie. În bazinul carpatic al Timişului, apele

18

subterane apar sub forma unor complexe acvifere a căror formare este condiţionată de tipul de rocă. Dată fiind extensiunea bazinului în cadrul Munţilor Ţarcu şi Munţilor Semenic, care aparţin Pânzei Getice, ponderea cea mai mare o are complexul acvifer al rocilor metamorfice. Aceste roci sunt practic impermeabile, însă, sistemul complex de falii, fisuri şi planuri de şistuozitate, unele dintre ele deschise şi necolmatate de material argilos, permite infiltrarea şi circulaţia gravitaţională subterană prin masa rocilor a apelor provenite din topirea zăpezii şi din ploi. În depresiunea Caransebeş, aportul subteran se ridică la 35% din scurgerea medie anuală datorită capacităţii mari de acumulare a apelor subterane la periferia munţilor în glacisuri, piemonturi şi în terase.

În bazinul mijlociu, apele subterane prezintă caracteristici aparte faţă de cel carpatic. Apele freatice sunt cantonate sub formă de pânze în complexul depozitelor piemontane din dealurile Lugojului sau din Dealurile Pogănişului, care prezintă strate acvifere captate la adâncimi de 10 - 15 m, evidenţiate prin izvoare de ape potabile la baza glacisurilor şi a conurilor de dejecţie. Constituţia petrografică este dată de pietrişuri şi bolovănişuri foarte mari ca dimensiune, înglobate într-o masă nisipoasă şi argilo-nisipoasă cu permeabilitate ridicată. Alimentarea din subteran este specifică în sezonul cald al anului şi iarna, şi se asociază unor debite minime anuale. În regiunea de câmpie, reţeaua hidrografică se alimentează slab spre moderat din freatic.

Alimentarea superficială se realizează din topirea zăpezilor şi din ploi, şi constituie elementul esenţial şi predominant procentual şi cantitativ faţă de sursele subterane – 40 – 60% din scurgerea totală, mai ales în bazinul superior, unde determină o scurgere permanentă şi relativ echilibrată a reţelei hidrografice tot timpul anului. Primăvara, în urma topirii timpurii a zăpezilor, apar apele mari de primăvară (martie – aprilie), care se menţin relativ ridicate până la topirea totală a zăpezii. Acestea sunt urmate de viiturile provenite din ploi în intervalul mai - iulie şi apele mari pluvio-nivale (în aria montană) şi pluviale (în depresiunea Caransebeş) de la începutul verii. Regimul de alimentare din surse superficiale se încadrează tipurilor de alimentare predominant nival – moderat în bazinul superior (alimentarea din zăpezi reprezintă circa 40 - 60% la altitudini de peste 1000 m), pluvio-nivală în etajul montan inferior şi în aria de contact munte – depresiune (alimentarea din zăpezi este de circa 40 - 50%) şi pluvială moderată (zăpezile participă la alimentare în proporţie de circa 30 - 35%) în regiunea de câmpie.

3.2. Regimul de scurgere Cunoaşterea regimului de scurgere al râurilor, şi implicit a râului Timiş, este

deosebit de importantă, în vederea gestionării durabile a resurselor de apă şi asigurării unui echilibru ecologic în albiile minore şi în luncile colectorului şi afluenţilor, cu atât mai mult cu cât intervenţia umană în bazinul Timişului este una semnificativă încă din timpuri istorice.

Scurgerea medie este în mod direct influenţată de caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic (desfăşurarea pe altitudine, de suprafaţa acestuia, de pantă), dar şi de elementele de ordin climatic (prin regimul precipitaţiilor, temperaturilor, evaporaţiei) şi de modul de utilizare al terenurilor etc.

Timişul şi afluenţii săi reprezentativi au un regim de scurgere permanent, însă cursurile de ordinul I din regiunea montană şi cele de ordinul I, II şi III din dealuri şi din câmpie au un regim de scurgere temporar impus de variaţia periodică şi variabilitatea

19

neperiodică a precipitaţiilor. Precizăm că ordinul de mărime este stabilit conform ierarhizării Horton-Strahler.

Variaţia altitudinală a regimului de scurgere se înscrie pentru bazinul superior în parametrii tipului carpatic vestic, cu ape mari de primăvară care se produc timpuriu şi durează 1 – 2 luni, cu hidrograf carpatic înalt pentru bazinul superior carpatic (cea mai mare scurgere se înregistrează iarna, primăvara, apoi toamna, având o alimentare mixtă). Vara se pot înregistra perioade mai lungi de uscăciune şi chiar secetă. Viiturile de toamnă au în sectorul carpatic o frecvenţă de 30 – 45%, iar cele de iarnă depăşesc 30% şi pot avea efecte catastrofale (Geografia României, vol. I, p. 329).

Bazinul mijlociu are un regim de scurgere pericarpatic – vestic, cu pondere mare a scurgerii iarna (35 – 40%) ca urmare a instabilităţii accentuate a centrilor barici şi acţiunii ciclonilor mediteraneeni. Masele de aer cald şi umed provenite dinspre Marea Mediterană produc topiri bruşte de zăpadă în timpul iernii, nu numai în aria pericarpatică vestică, ci şi în bazinul superior, ceea ce determină viituri de iarnă nivopluviale şi pluviale. În iernile calde frecvenţa acestor viituri ajunge la 60 – 70%.

Lunile mai – iunie sunt caracterizate de asemenea printr-o scurgere ridicată, cu numeroase viituri, după care, pe perioada de vară – toamnă, se instalează apele mici. Intervalul noiembrie – decembrie se remarcă de asemenea prin creşterea scurgerii, cu viituri pluviale cu o frecvenţă de 50 – 60% (Geografia României, vol. I, III).

În aceste condiţii Timişul ajunge la următorii parametri hidrologici: staţia hidrometrică Lugoj: - suprafaţa bazinului (F/kmp) – 2706 kmp; - altitudinea medie a bazinului (m) - 665 m;

- debit mediu multianual (mc/s) – 38,8 mc/s; - debit mediu specific (l/s*kmp) – 14,3 l/s*kmp.

staţia Grăniceri – frontieră - suprafaţa bazinului (F/kmp) – 5795 kmp; - altitudinea medie a bazinului (m) - 415 m;

- debit mediu multianual (mc/s) – 44,9 mc/s; - debit mediu specific (l/s*kmp) – 7,75 l/s*kmp.

20

3.3. Scurgerea lichidă Scurgerea medie Întrucât accestul la baza de date recenta a ANHGA este restricţionat, analiza

scurgerii pentru râul Timiş s-a realizat pe baza datelor publicate de INH în anuarele hidrologice şi pe baza datelor culese din literatura de specialitate.

Ca urmare a numeroaselor amenajări din bazinul Timişului, regimul natural de scurgere este modificat chiar de la izvoare (acumularea de la Trei Ape suplimenteaza prin pompare pe conducte forţate debitul din bazinul Bârzavei).

Scurgerea medie lunară In timpul anului scurgerea lunară cea mai bogată se realizează în bazinul superior

şi mijlociu în intervalul martie – iunie, cu atingerea debitelor lunare cele mai ridicate în luna aprilie la postul Teregova şi luna mai la posturile Sadova, Caransebeş şi Lugoj. La Teregova scurgerea medie a lunii aprilie reprezintă circa 17 % din scurgerea anuală. Din scurgerea medie anuală scurgerea medie a lunii mai reprezintă circa 17 % la Sadova, 15,6 % la Caransebeş şi 15,7 % la Lugoj. Cele mai mari valori ale scurgerii medii lunare din lunile aprilie-mai nu sunt corelate cu precipitaţiile căzute in aceste luni, ci sunt legate de conţinutul de apă din stratul de zapadă din bazinul carpatic. Invaziile de aer cald mediteraneean produc topiri ale zăpezilor, care se cumulează cu cantitatea de precipitaţii căzută în lunile respective.

Scurgerea lunară cea mai scăzută se produce toamna în lunile septembrie şi octombrie la Teregova (3,5 % din scurgerea anuală), în noiembrie la Sadova (4,5 % din scurgerea anuală), în octombrie la Caransebeş (4,8 % din scurgerea anuală) şi în septembrie la Lugoj (2,7 % din scurgerea anuală). Aceasta este legată de producerea unor cantităţi reduse de precipitaţii în a doua jumătate a anului, de consumul apei în procesele biologice din timpul perioadei de vegetaţie şi de evaporaţia mare din sezonul cald al anului care contribuie la reducerea rezervelor subterane de apă.

Scurgerea sezonieră Repartiţia pe anotimpuri a scurgerii lichide este determinată de modul de asociere

al surselor de alimentare şi de predominanţa uneia dintre acestea, corelate cu desfăşurarea altitudinală a bazinului de recepţie (tabelul 7.1). În ceea ce privește regimul scurgerii anotimpuale, aceasta înregistrează valori minime în lunile de toamnă atât în bazinul carpatic cât şi în sectorul de câmpie datorită temperaturilor mai ridicate legate de stabilirea unui regim anticiclonic în Banat (Linc, 2002), alimentării predominant din subteran, consumului în perioada de vegetaţie şi evaporaţiei puternice.

Dinamica maselor de aer şi activitatea ciclonilor mediteraneeni care acţionează frecvent în Banat determină o instabilitate accentuată în anotimpul rece al anului. Aşa se explică valorile mai mari ale scurgerii în lunile de iarnă, apropiate de cele de vară, iar în unii ani acestea depăşesc chiar scurgerea de primăvară.

21

Tabelul 7.1. Scurgerea sezonieră în bazinul Timişului Repartiţia scurgerii % Râul/Staţia Suprafaţa

bazinului km2

H med

(m) Iarna Primăvara Vara Toamna

Timiş/Teregova 142 871 19,0 44,3 23,8 12,7

Timiş/Sadova 559 933 17,8 43,9 24,2 14,0

Timiş/Caransebeş 1072 769 20,2 41,4 24,2 14,4

Timiş/Lugoj 2706 665 25,6 42,3 22,1 10,0

Sursa: date prelucrate după anuarele hidrologice ale Institutului de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor

Figura 8.1. Scurgerea medie sezonieră în bazinul Timişului

Lunile de iarnă (ianuarie, februarie, decembrie) participă în proporţie de 19 – 25

% la formarea scurgerii ca urmare a cantonării unui important volum de apă sub formă solidă în stratul de zăpadă şi în gheaţă, alimentarea realizându-se predominant din subteran. Topirea stratului de zăpadă (mai ales în bazinul inferior) ca urmare a creşterii temperaturilor asociată cu precipitaţiile din lunile martie – aprilie conduc la egalarea, depăşirea şi chiar dublarea în aceste luni a valorilor medii anuale, realizându-se cca. 40 – 45 % din scurgerea anuală (tab. 7.1., fig. 8.1). Scurgerea medie lunară cea mai mare se produce primăvara în lunile aprilie - mai, când topirile masive ale zăpezilor din bazinul carpatic şi precipitaţiile abundente constituie principalele surse de alimentare a Timişului şi afluenţilor. Astfel, în lunilede primăvară se realizează cea mai bogată scurgere din timpul anului (45 % din volumul mediu anual scurs).

500

550

600

650

700

750

800

850

900

950

1000

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50

%

H m

ed

bazin

(m

)

iarna primavara vara toamna

22

In intervalul iunie - august valorile debitelor medii înregistrează o scădere ceea ce

determină pe timpul verii o scurgere anotimpuală de cca. 22 - 24 % din volumul mediu anual al scurgerii. Creşterea temperaturilor coroborată cu scăderea sensibilă a precipitaţiilor şi cu evaporaţia puternică din bazinul mijlociu determină însă o scădere drastică a scurgerii în acest sector aferent câmpiei. In lunile de toamnă (septembrie, octombrie şi noiembrie) valorile scurgerii se menţin la cca.10 - 15 % din scurgerea anuală, fiind cele mai scăzute cu ponderi maxime în bazinul carpatic şi cu ponderi minime ( 10 %) în cel de câmpie.

Regimul multianual al scurgerii medii Reprezentarea şi interpretarea spaţială a datelor referitoare la scurgerea medie

devine foarte concludentă în cazul corelaţiei dintre altitudinea bazinului şi debitele specifice multianuale q (l/sec. km2) = f (Hmed) (tab. 7.2., fig. 8.2). Figura indică o corelaţie directă şi puternică între scurgerea medie specifică şi altitudinea medie a bazinului. Considerarea acesteia drept cauză a repartiţiei diferenţiate a scurgerii rezidă în sintetizarea ansamblului condiţiilor geografice care determină scurgerea: cantitatea medie multianuală de precipitaţii, valorile medii multianuale ale temperaturii aerului, gradul de împădurire al bazinului, caracteristicile mofometrice ale reliefului, caracteristicile hidrofizice ale substratului geologic şi solurilor etc.

Tabelul 7.2. Scurgerea lichidă în bazinul Timişului Debite lunare (mc/s) cu

asigurarea Râul/Staţia Suprafaţa

bazinului km2

H med

(m)

Q (mc/s)

q (l/s.kmp)

80 % 90% 95%

Timiş/Teregova 142 871 2,4 16,9 1,70 1,60 1,41

Timiş/Sadova 559 933 10,9 19,50 1,80 1,70 1,53

Timiş/Caransebeş 1072 769 17,4 16,23 2,83 2,66 2,40

Timiş/Lugoj 2706 665 38,8 14,33 7,00 5,50 4,50

Timiş/Şag 4493 477 46,6 10,37 9,30 8,90 8,20

Timiş/Graniceri 5795 415 49,8 8,59 9,20 8,80 8,10

Sursa: INHGA

23

y = 50,173x - 30,15

R2 = 0,9807

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

0 5 10 15 20 25

q (l/s.kmp)

H (

m)

Figura 8.2. Corelaţia scurgerii medii specifice cu altitudinea

Variaţia neperiodică a debitelor înregistrate pe Timiş de la an la an se

subordonează condiţiilor meteo-climatice şi condiţiilor locale care concură la formarea debitelor (aportul subteran, schimbări în utilizarea terenurilor, respectiv modificarea suprafeţelor forestiere). Debitele medii anuale înregistrează o neuniformitate în timp şi spaţiu. Linc (2002) a calculat pentru staţia Caransebeş pe baza datelor obţinute pentru intervalul 1976 – 1996 debitele medii anuale cu diferite asigurări conform tabelului de mai jos (tab. 7.3.).

Tabelul 7.3. Debitele medii anuale cu diferite asigurari pe râul Timiş

Staţia Caransebeş Cv = 0,28; Cs =0,49; Q med. =17,38 Asig. % 0,10 1 3 5 10 20 30 Q med. 29,72 27,29 25,72 24,85 23,29 21,55 20,16 Asig. % 40 50 60 70 80 90 99 Q med. 18,94 17,73 16,51 15,12 13,38 10,94 4,69

Sursa: Linc, 2002. Scurgerea maximă Scurgerea maximă ridică cele mai importante probleme în dinamica peisajului, fiind

în cele mai multe cazuri generatoare de riscuri hidrologice de mare amploare manifestate pe termen scurt dar cu repercusiuni pe termen lung care se asociază cu riscurile geomorfologice (torenţialitate, ruperi de maluri, alunecări de teren, inundaţii), riscuri economice (distrugerea culturilor, avarierea unor obiective economice şi a reţelelor de căi de comunicaţie, etc) şi chiar sociale (periclitarea sau chiar pierderea de vieţi omeneşti). Aceasta necesită o permanentă monitorizare cu atât mai mult cu cât bazinul hidrografic Timiş este amenajat, cunoaşterea debitelor maxime şi a nivelelor corespunzătoare fiind deosebit de importantă în întreţinerea şi exploatarea sistemelor hidrotehnice şi hidroenergetice.

24

Fenomenul scurgerii maxime este deosebit de complex, acesta fiind influenţat de o succesiune de factori şi anume: factorii climatici prin cantitatea şi calitatea precipitaţiilor, forma şi dimensiunile bazinului, gradul de înclinare al versanţilor şi panta albiei, gradul de fragmentare, gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul acesteia, particularităţile fizice şi chimice ale substratului geologic şi ale solului, ponderea intervenţiei umane prin defrişări, păşunat, amenajări hidroenergetice etc., adică starea bazinului în momentul producerii precipitaţiilor.

O caracteristică importantă a scurgerii din bazinul superior al Timişului o reprezintă apariţia cu o regularitate anuală a viiturilor, cu precădere în sezonul de primăvară – vară, în intervalul martie- iunie (50 %). Valorile cele mai mari ale scurgerii maxime se produc în luna mai în urma topirii zăpezilor şi a suprapunerii cu precipitaţiile abundente căzute în această lună. De altfel, circa 17 % din debitele maxime anuale au o provenienţă mixtă

Nu lipsesc însă nici apele mari de iarnă, ca urmare a invaziei maselor de aer cald mediteraneene care topesc brusc zăpada sau dau precipitaţii sub formă de ploi care generează debite mari în lunile decembrie - ianuarie (44,0 mc/s – 86 mc/s).

Ujvari I. (1972) preciza pentru râurile din Banat că scuergerea maximă este mai ridicată pentru aceiaşi suprafaţă a bazinului comparativ cu alte regiuni ale ţării ca urmare a regimului climatic, cu umiditater mai ridicată şi precipitaţii mai abundente. In cazul bazinelor mici ca suprafaţă (100 – 500 km2) scurgerea maximă specifică este de circa120 – 150 l/s.km2 în Câmpia Banatului, de 300 - 500 l/s.km2 în Dealurile Pogănişului şi de circa 1000 – 1600 l/s.km2 în bazinul carpatic al Timişului. Valorile scurgerii maxime cu diferite asigurări sunt prezentate în tabelul de mai jos ( tab. 7.4.).

Tabelul 7.4. Scurgerea maximă pe râul Timiş la diferite asigurări

Debite maxime (mc/s) cu asigurarea Postul 1% 2% 5% 10%

Teregova 230 176 125 90 Sadova 475 385 345 280 Caransebeş 700 475 320 210 Lugoj 1225 1055 840 675 Şag 1740 1500 1175 960

Sursa INMH, 1970 şi recalculare 1999 (Studiu hidrologic reacualizat) Viiturile se pot produce în orice lună din an. Au o frecvenţă mai mare de producere

în intervalul februarie – mai şi o frecvenţă mai mică în intervalul august – septembrie. Producerea lor depinde în mod direct de condiţiile sinoptice dar şi de caracteristicile morfometrice ale bazinului hidrografic. Predomină viiturile de proveninţă pluvială, iar în timpul iernii se pot produce viituri cu provenienţă nivală. Cea mai mare frecvenţă o au viiturile monoundă, dar se pot produce şi viituri pluriundă. Tabelul 7.5 prezintă elementele caracteristice ale viiturilor singulare produse pe Timiş în intervalul 1952 – 1999 la diferite posturi hidrometrice.

25

Tabelul 7.5. Elementele caracteristice ale undelor de viitură singulare şi volumele starturilor scurse la debite maxime cu asugurare 1 % produse pe râul Timiş

Post F (km2)

Hmed bazin (m)

Distanţade la izvor L(km)

Panta medie bazin Ib %o

Panta medie

râu Ir %o

Timp creştereTcr.ore

Timp Total Ttot. ore

Coefic. formă

VolumW1%

mil.mc

Strat Scursh1%

mm Teregova 167 906 26,1 187 28,7 19 90 0,28 20,9 125

Caransebeş 1072 769 60,0 286 15,6 33 135 0,30 102 95,2 Lugoj 2706 665 116 258 8,8 45 179 0,26 209 77,4 Şag 4493 468 194 175 5,4 54 210 0,27 356 79,2

Sursa: INMH, studii hidrologice 1970 – 1999 Viiturile au contribuit la formarea unor debite maxime pe râul Timiş. Cele mai

reprezentative viituri s-au produs în intervalul ianuarie – martie 1957, între anii 1978 - 1980 (86,4 mc/s la Caransebeş), în 1987 (397 mc/s – valoarea maximă înregistrată în luna aprilie la Caransebeş), în mai 1981, 6-10 iunie 1989, în perioada 20-23 aprilie 1998, 20 – 26 februarie 1999, 6 -7 aprilie 2000, 23 – 26 aprilie 2001, 15 – 30 aprilie 2005 (tabel 7.6 şi 7.7.). Aceasta din urmă a fost de departe cea mai importantă prin debitele de vârf şi volumele de apă tranzitate.

Tabelul 7.6. Viituri semnificative pe râul Timiş

Data Condiţii Postul Timp total ore

Debit vârf mc/s

Obs.

Sadova 80 97,4 Depăşirea cotelor de atenţie cu cca 60 cm. Cotă vârf de 133 cm

Iunie 1989

Precipitaţiile căzute in luna mai au depăşit cu 80 l/mp media multianuală a lunii din regiunea carpatică; În intervalul 20 mai – 6 iunie – ploi zilnice

Caransebeş 98 123 Depăşirea cotelor de atenţie cu 27 cm. Cota vârf de 147 cm.

Lugoj 72 1135 Aprilie 2005

Precipitaţii lichide produse în intervalul 14 – 28 aprilie; Cantitatea de precipitaţii căzută în 15 zile a fost de 201, 2 mm, depăşind cu mult media multianuală a lunii aprilie (176,8 mm)

Şag 1083 Cele mai mari debite înregistrate vreodată pe râul Timiş au condus la depăşirea cotelor digurilor de apărare şi inundarea spaţiului interfluvial Timiş-Bega

Sursa: INMH

26

Tabelul 7.7. Volume şi straturi de apă scurse pe râul Timiş la debitele viiturii din aprilie 2005

Secţiunea Q max (mc/s) Ws (103 mc) Wt (103 mc) hp+z (mm) Lugoj 1135 350*

372** 450*

472** 166

Şag 1083 598*

715** 796* 913**

171

Grăniceri 920 296* 747**

486* 937**

163

Sursa INHGA 2005 citat de Panţu, 2009 Unde: * = valori înregistrate; ** = valori reconstituite prin adăugarea volumelor stocate în acumulările permanente şi nepermanente precum şi a celor pierdute prin ruperea digurilor; Ws – volum scurs; Wt = volum total; hp+z = grosime strat de apă scurs pe suprafaţa bazinului provenit din ploi şi topirea zăpezilor. În condiţiile producerii debitelor mai sus menţionate în luna aprilie 2005 pe râul

Timiş digurile de apărare care însoţesc cursul râului pe sectorul Lugoj – frontieră au fost depăşite (aceste diguri sunt încadrate în clasa aIV-a de importanţă). Sectoarele de deversare au fost Lugoj – Coştei şi Cebza – Graniceri. Suplimentarea debitelor pe Timiş cu cele transferate de pe Bega prin derivaţia de la Topolovăţ (pentru a se evita inundarea municipiului Timişoara) a condus la înregistrarea celor mai mari debite care s-au produs pe Timiş în Câmpia Banatului. Revărsarea râului peste dig a condus la producerea unor breşe aval de localitatea Crai Nou ceea ce a dus la inundarea interfluviului Timiş – Bega şi calamitarea localităţilor Foeni, Cruceni, Giulvăz, Rudna, Crai Nou, Ivanda, Rudna, Peciu Nou, Diniaş, Sânmartinu Sârbesc, Gad, Uivar, Otelec, Ionel (Panţu, 2009). Scurgerea minimă

Scurgerea minimă se înregistrează pe toată suprafaţa al bazinului Timişului, însă

caracterizează cu preponderenţă sectorul superior în Depresiunea Caransebeş şi cel de câmpie unde debitul scade semnificativ. Acest indicator hidrologic este direct dependent de alimentarea subterană, de gradul de epuizare al resurselor subterane de apă şi de interceptarea acestor resurse de către albiile râurilor.

Scurgerea minimă se produce în două perioade distincte ale anului şi prezintă diferenţieri pe sectoare: debitele minime înregistrate iarna sunt caracteristice bazinului superior iar cele de vară – toamnă sunt caracteristice zonei depresionare şi de câmpie. Scurgerea minimă în intervalul decembrie – martie coincide cu sezonul rece în care predomină îngheţul şi precipitaţiile cad sub formă de zăpadă şi se datorează temperaturilor medii zilnice sub 0oC, stocării apei în stratul de zăpadă şi apariţiei şi evoluţiei fenonenelor de iarnă de pe râuri, indeosebi a podului de gheaţă. Intervalul august

27

– septembrie coincide cu sezonul de vegetaţie în care consumul de apă este maxim, evaporaţia şi evapotranspiraţia sunt mari iar cantitatea de precipitaţii este redusă.

În zona carpatică a bazinului nu se pune problema reducerii totale a scurgerii datorită aportului permanent din izvoare dar şi precipitaţiilor distribuite aproape uniform tot timpul anului.

Există însă situaţii în care debitele s-au redus foarte mult, în anii secetoşi s-a atins limita inferioară de curgere (cca. 85 % probabilitate de producere). De asemenea, scurgerea minimă în bazinul carpatic al Timişului este influenţată substanţial de lacurile de acumulare, în sensul că, aval de barajul de la Trei Ape pe lungimi de cca. 500 - 1000 m scurgerea se reduce semnificativ, asigurându-se doar debitul de servitute.

Bazinul mijlociu aferent Câmpiei Banatului se confruntă cu o scurgere minimă mai accentuată vara şi toamna când Timişul şi afluenţii lui se alimentează exclusiv din surse subterane iar temperaturile ridicate favorizează o pierdere prin evaporaţie puternică. La aceste cauze se adauga intercepţia şi consumul vegetaţiei spontane şi în agricultură. De altfel, valorile scurgerii minime sunt modificate semnificativ în sectorul de câmpie de folosinţe şi de retenţiile din bazin de pe cursul principal al Timişului sau de pe afluenţi.

Secarea râurilor este un fenomen frecvent în Câmpia Banatului nu numai din cauza condiţiilor climatice si a variabilităţii regimului termic. O altă cauză o constituie alcătuirea substratului geologic din depozite permeabile (pietrişuri, nisipuri) care favorizează infiltrarea apelor meteorice sub nivelul albiilor şi panta foarte redusă ceea ce împiedică drenarea apelor stagnante spre albia Timişului şi afluenţilor. Tabelul 7.8. cumulează datele referitoare la scurgerea minimă pe râul Timiş pentru diferite asigurări.

Tabelul 7.8. Date caracteristice cu privire la scurgerea minimă pe râul Timiş

Debite medii lunare minime anuale de diverse

asigurări l/s.kmp

mc/s

Debite medii lunare minime VI - VIII de diverse

asigurări l/s.kmp

mc/s

Postul

80% 90% 95% 80% 90% 95%

Teregova 3,34 0,56

2,94 0,49

2,40 0,40

5,07 0,85

4,20 0,70

3,70 0,62

Lugoj 1,85 5,00

1,66 4,50

1,47 4,00

2,84 7,70

2,10 5,70

1,66 4,50

Sursa: INHGA 3.4. Scurgerea solidă Scurgerea de aluviuni este influenţată predominant de cantitatea de precipitaţii şi de

particularităţile litologice corelate cu energia de relief. Cele mai mari scurgeri de aluviuni au loc odată cu declanşarea viiturilor de primăvară – vară şi uneori toamna, pe fondul unor precipitaţii cu caracter torenţial care sunt hotărâtoare în producerea pluviodenudaţiei şi eroziunii în suprafaţă.

Stabilirea cantităţilor de aluviuni transportate în albiile râurilor, sub cele trei aspecte, aluviuni în suspensie, semisuspensie şi aluviuni târâte, este necesară în bazinul Timişului

28

în practica lucrărilor hidrotehnice, hidroenergetice şi hidroameliorative, întrucât oferă informaţii asupra colmatărilor posibile şi asupra mobilităţii albiilor.

In subcapitolul de faţă se va analiza turbiditatea ρ (gr/mc), care reprezintă cantitatea de aluviuni transportată într-un mc de apă, debitul de aluviuni în suspensie R (kg/s), care reprezintă cantitatea de aluviuni transportată de râu corespunzătoare debitului lichid şi debitele specifice de aluviuni în suspensie r (to/ha/an) şi relaţiile cu factorii ce determină scurgerea de aluviuni.

Tabelul 7.9. cumulează valorile caracteristice ale scurgerii de aluviuni în suspensie în regim natural pe baza datelor obţinute din măsurători înainte de amenajarea bazinului (1952 – 1967, Râurile României, 1971).

Tabelul 7.9. Scurgerea solidă în suspensie pe râul Timiş

Postul F (kmp)

H med (m)

R med Kg/s

r med to/ha/a

n

ρ (gr/mc)

Teregova 167 906 0,64 1,21 260 Caransebeş 1072 769 3,00 0,88 210 Lugoj 2706 665 8,25 0,96 240

Sursa: INMH, 1971 Se poate observa o variaţie destul de mare a valorilor parametrilor analizaţi ca

urmare a diferenţierii condiţiilor de mediu pe sectoarele reprezentative ale bazinului Timişului: carpatic şi depresionar şi de câmpie.

In repartiţia teritorială a scurgerii solide şi a turbidităţii se evidenţiază rolul litologiei. Compoziţia petrografică a bazinului Timişului are o mare influenţă asupra scurgerii de aluviuni şi este evidenţiată prin deosebirile dintre sectoarele reprezentative: montan şi depresionar în bazinul superior şi deluros şi de câmpie în bazinul mijlociu.

In sectorul carpatic rocile metamorfice care aparţin domeniului getic din Munţii Semenicului (gnaise, paragnaise muscovitice şi biotitice, amfibolite, micaşisturi) şi cele din Munţii Ţarcu, Muntele Mic greu de erodat dau o turbiditate medie de 100 – 260 gr/mc. Menţionăm faptul că relieful este accidentat, cu pante mari 15 – 45o drept pentru care şi eroziunea este accentuată, chiar dacă duritatea rocilor este mare, debitul specific de aluviuni în suspensie fiind în medie de 0,6 to/ha/an.

În zona depresionară şi piemontană de la bordura nordică a unităţilor montane substratul neogen alcătuit dintr-o succesiune stratificată de depozite calcaroase, marne, argile, nisipuri, gresii, conglomerate, pietrişuri şi bolovănişuri furnizează o cantitate mare de material solid (turbiditate cuprinsă între 200 – 300 gr/mc) care face ca turbiditatea să crească faţă de zona montană, dar să rămână mai scăzută decât în zona de câmpie. De altfel, valorile parametrilor scurgerii solide (r = 0,9 to/ha/an; R= 3 kg/s) denotă tipul de alimentare predominant pluvială şi puterea de transport din bazinul depresionar, care conduc la manifestarea unor procese hidrologice intense şi implicit la eroziune puternică.

În regiunea de câmpie depozitele superficiale alcătuite predominant pietrişuri, nisipuri, argile, argilă roşie, loessuri, de vârstă cuaternară holocen care acoperă în întregime bazinul mijlociu pot furniza material fin şi foarte fin pentru scurgerea solidă. Cu toate acestea, datorită faptului că Timişul şi afluenţii săi sunt îndiguiţi, o parte a câmpiei Banatului aferentă bazinului Timişului se exclude din aria erodabilă (Ujvari, 1972). Debitul solid provine de pe afluenţi sau din propria albie prin redistribuire. Incintele îndiguite

29

reprezintă arii de sedimentare a apelor formate între diguri. Totuşi, turbiditatea este cuprinsă între 250 – 500 gr/mc şi se datorează în principal afluenţilor cu obârşiile în regiunea de deal (Timişana, Şurgani şi Pogoniş). După confluenţa cu Pogonişul turbiditatea scade din nou la sub 250 gr./mc.

Factorii geomorfologici cu care se poate stabili o corelaţie sunt panta medie a bazinului şi a albiei şi altitudinea medie (fig. 8.3.), însă aceşti indicatori contribuie indirect la variaţia cantităţii de aluviuni prin condiţiile de mediu pe care le creează (gradul de ocupare cu vegetaţie spontană, intervenţia antropică prin practicarea agriculturii etc).

y = 973,87x0,7154

R2 = 0,9101

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

0 0,2 0,4 0,6 0,8 1 1,2

r med (to/ha/an)

H (

m)

Figura 8.3. Corelaţia cu altitudinea a debitului specific de aluviuni în suspensie pe râul

Timiş Cantitatea de aluviuni din albie, în regim natural, creşte odată cu scăderea pantei şi

a altitudinii medii a bazinului. În regim amenajat, însă, în sectorul montan apar diferenţieri între valori induse de blocarea unei părţi din debitul solid al râurilor în spatele barajelor.

Scurgerea solidă medie specifică este slabă până la moderată şi suferă o repartiţie cu altitudinea diferenţiată faţă de debitul de aluviuni în suspensie. Tendinţa generală este de scădere în raport de altitudine, însă cu o evidenţiere mult mai pronunţată a torenţialităţii manifestată în etajul carpatic superior şi în etajul depresionar. Abaterea faţă de curbă a valorii debitului specific de aluviuni în suspensie înregistrate la altitudini mari se explică prin aspectul evoluat al reliefului în sectorul înalt, prezenţa bazinetelor depresionare intramontane suspendate în care s-au acumulat cantităţi importante de aluviuni. Scurgerea solidă (aluviuni în suspensie şi târâte) exercită o acţiune mecanică asupra suprafeţei topografice prin spălare şi prin smulgere.

Repetarea fenomenului în timp conduce la deranjarea echilibrului dintre elementele solului şi substratului, la o acutizare a eroziunii şi implicit la o schimbare a liniei de profil a albiei atât în plan longitudinal cât şi în plan transversal, cu evidenţierea unor puncte critice (rupturi de pantă). Ujvari (1972) aprecia că mobilitatea în plan orizontal şi pe verticală a albiilor, ca urmare a eroziunii laterale şi liniare, este o expresie a energiei cursului de apă în condiţiile repauzării şi deplasării aluviunilor care formează albia fluviatilă. Condiţiile hidraulice ale acestei mobilităţi sunt exprimate la nivel local cu ajutorul indicelui Lohtin –

30

Velikanov (12), mobilitatea albiei variind direct proporţional cu viteza de curgere a apei şi invers proporţional cu dimensiunea materialului.

Granulometria a patului albiei este diferită în bazinul Timişului şi variază cu altitudinea (creşte altitudinea, creşte diametrul galeţilor), mai ales în albia Timişului care tranzitează atât zona montană între Trei Ape şi Teregova. In patul albiei râului Timiş apare o gamă largă de particule cu diametru cuprins între 1000 mm şi 15 – 20 mm. Cu toate acestea mobilitatea albiei este redusă. Aceasta se explică pe de o parte prin blocarea scurgerii de către barajul de la Trei Ape, iar pe de altă parte prin existenţa unui pat de roci metamorfice dure, rezistente la eroziune în care Timişul şi-a săpat cursul. Viteza mare a curentului de apă este egalată sau chiar redusă (anulată) de greutatea de deplasare a materialelor grosiere, ceea ce conduce la obţinerea unui coeficient de mobilitate φ aproape constant.

Granulometria materialelor din albie este foarte variată şi în Depresiunea Caransebeş, fiind cuprinsă între 350 – 400 mm şi 0,1 mm sau chiar mai fine. Predomină bolovănişurile şi pietrişurile mari, dar nu lipsesc nici nisipurile nici mâlurile. Acumularea masivă în albia majoră şi minoră a Timişului în acest sector a favorizat exploatarea din albie a materialelor în foarte multe balastiere: Sat Bătrân, Poiana, Caransebeş, Peştere, Căvăran, Sacu, Lugojel, Coştei etc.

Aval de Lugoj, compoziţia patului de aluviuni se schimbă, predomină aluviuni de dimensiuni mici şi foarte mici, însă mobilitatea albiei Timişului este accentuată ca urmare a exportului de materiale din albie. Compoziţia patului albiei Timişului în câmpie este ceva mai uniformă; predomină formaţiunile fine şi foarte fine (nisipuri, argile, chiar mâluri) uşor de transportat şi de îndepărtat. Stabilitatea albiei este deranjată în sectoarele cu meandrare puternică şi în zonele de confluenţă ale Timişului cu afluenţii din dealurile submontane. Descărcarea în albia Timişului a aluviunilor transportate de aceştia conduce la apariţia unor acumulări ca urmare a schimbării vitezei şi direcţiei curentului de apă.

Analiza datelor privitoare la scurgerea solidă în bazinul Timişului relevă următoarele aspecte:

Cele mai reduse debite solide se înregistrează iarna ca urmare a înregistrării fenomenelor de îngheţ şi a blocării parţiale a scurgerii lichide iar cantitatea de aluviuni din albie creşte odată cu scăderea pantei râului şi a altitudinii;

Variaţia turbidităţii se reflectă în debitele medii multianuale de aluviuni în suspensie, acestea fiind mai mari pentru afluenţii Timişului din zona deluroasă şi de câmpie decât pentru cei din zona montană;

Repartiţia anuală a debitelor solide urmăreşte îndeaproape pe cea a debitelor lichide şi pe cea a precipitaţiilor, cu maxime atinse la viituri în sezonul de primăvară – vară, dar mai ales la cele instantanee de vară, înainte de atingerea maximelor debitelor lichide; aceasta se explică prin antrenarea particulelor dezagregate în timpul iernii, înainte ca vegetaţia să fixeze bine solul şi substratul;

Cantitatea medie de aluviuni raportată anual la unitatea de suprafaţă variază între 0,1 – 1,1 to/ha/an cu diferenţieri impuse de substratul geologic, gradul de împădurire şi gradul de amenajare al bazinului; procesul de eroziune se manifestă mai ales acolo unde lipseşte fondul forestier, scurgerea anuală de aluviuni în sectorul de depresionar şi de câmpie al bazinului este mai mare ca urmare a substratului geologic sedimentar;

Sub impactul precipitaţiilor materialul eluvio – deluvial este pus în mişcare pe versanţi şi antrenat spre albiile râurilor; Scurgerea de aluviuni este mai accentuată unde

31

densitatea torenţială este mai mare, în zona obârşiilor, unde panta şi viteza ridicată a fluxului de apă permit dislocarea unor cantităţi mai mari de rocă;

Scurgerea solidă pe râul Timiş funcţionează într-un regim natural doar amonte de barajul Trei Ape, unde la coada golfurilor lacului se întâlnesc cantităţi importante de aluviuni depuse în bazinete depresionare de Brebu, Grădiştea şi Semenic; aval de barajul de la Trei Ape şi de barajele de pe afluenţii Timişului debitul solid din albii este redus cantitativ ca urmare a durităţii rocilor şi blocării aluviunilor în spatele barajelor.

3.5. Intervenţia antropică Pe întreg cursul, în Depresiunea Caransebeş şi în Câmpia Banatului, Timişul

prezintă un risc hidrologic relativ ridicat ca urmare a pantei reduse a reliefului în ariile respective, a apelor mari şi viiturilor şi surplusului de umiditate datorat pânzelor freatice situate aproape de suprafaţă. Pentru evitarea acestor situaţii s-a recurs la unele amenajări de cursuri şi lucrări hidroameliorative de amploare şi cu caracter istoric, care sunt şi astăzi întreţinute şi continuate.

În aval de Lugoj, la Coşteiu, la o altitudine de circa 110 m, se găseşte derivaţia spre Bega prin canalul de alimentare Timiş-Bega. Această derivaţie face parte din dubla conexiune hidrotehnică a celor două râuri realizată încă din secolul XVIII (1757 – 1758) în cadrul unor lucrări hidrotehnice de anvergură, de regularizare şi de asanare a terenurilor mlăştinoase din Banat în vederea dezvoltării urbanistice şi industriale, pentru asigurarea navigaţiei pe Bega şi practicarea agriculturii în Câmpia Timişului. Canalul de alimentare Timiş – Bega, cu o lungime de 9,56 km şi o adâncime de 3,5 m, era controlat de un stăvilar de lemn cu două deschideri de 2,4 m care a fost refăcut din piatră, cărămidă şi beton în 1860. Dirijarea apei spre Bega este asigurată de un baraj deversor construit pe Timiş (iniţial din fascine, reconstruit în perioada 1896-1900 din piatră şi beton) cu o lungime de 130,6 m, lăţime la coronament de 9,1 m şi înălţime de 2,6 m (Panţu, 2009, p.16). Această lucrare hidrotehnică a fost afectată de-a lungul timpului de viiturile produse pe Timiş (ianuarie – martie 1957, mai 1981, aprilie 1998, aprilie 2000, aprilie 2001 etc), astfel că se impun lucrări de reconstrucţie şi modernizare a acestei conexiuni. Distrugerile provocate de viiturile din 2001 (eroziune baraj, distrugere pod de lemn, ruptură baraj în axul coronamentului, modificări ale configuraţiei albiei Timişului) au condus la reducerea debitului captat din Timiş până la 2 mc/s. În sezonul cald al anului, când debitul Timişului poate atinge 30 mc/s, debitul captat la priza Coşteiu poate scădea la 0 mc/s (Panţu, 2009, p.190), ceea ce ar pune în pericol alimentarea cu apă a municipiului Timişoara.

Canalul de descărcare a apelor mari din Bega spre Timiş, cunoscut cu numele de canalul Ferdinand, a fost realizat tot în secolul XVIII (1759- 1760) cu scopul de a feri Timişoara de inundaţiile produse de Bega. Acest canal are o lungime de 7,6 km şi face legătura dintre cele două artere hidrografice pe aliniamentul Topolovăţul Mare – Hitiaş. La Topolovăţul Mare există un stăvilar metalic, construit în perioada 1909-1912 (iniţial a fost construit din piatră), care asigură descărcarea râului Bega de un debit de maxim 40 mc/s şi dirijarea lui spre Timiş.

Amenajarea albiei râului Timiş şi asigurarea malurilor este realizată parţial pe sectoarele în care riscul hidrologic este accentuat. Din amonte de Bucoşniţa şi până la graniţă, şi dincolo de aceasta pe teritoriul Serbiei până la Botoš, Timişul este îndiguit în scopul apărării aşezărilor umane şi terenurilor agricole din luncă de revărsări şi inundaţii. Concomitent cu îndiguirea Timişului s-au realizat lucrări de îndiguire şi pe afluenţii din

32

câmpie: Timişana, Şurgani, Pogăniş, dar mai ales pe Lanca–Bârda, datorită riscului ridicat de producere a fenomenului de remuu în ariile de confluenţă. De asemenea au fost realizate sisteme complexe de desecare şi drenare a apelor din Câmpia Timişului în sectoarele: Timişăţ, Şag, Utvin, Gad – Ghilad pe Lanca-Bârda, Ciacova pe Timişu Mort, Chevereşu Mare pe Şurgani, pe Pogăniş şi pe Timişana.

În vederea atenuării undelor de viitură de pe cursul Timişului şi de pe cursurile afluenţilor, au fost realizate o serie de acumulări – baraje şi acumulări laterale. Unele dintre acumulări au doar rol de regularizare a debitelor, altele au rol complex (mai ales lacurile de acumulare din munte) de regularizare, hidroenergetic şi de alimentare cu apă a oraşelor Caransebeş, Lugoj, Timişoara şi a marilor centre industriale: Oţelu Roşu şi Reşiţa. În aceste condiţii, debitul Timişului este controlat de aceste amenajări. Locaţiile în care aceste acumulări au fost realizate sunt următoarele:

- Trei Ape – în Munţii Semenicului, baraj pe cursul superior al Timişului, la confluenţa pâraielor: Brebu, Lung, Grădiştea şi Semenicul, care face parte din amenajarea hidroenergetică a Munţilor Semenic, capacitatea lacului este de 5 mil. mc, apa din lac fiind pompată spre vest prin conducte forţate spre hidrocentrala de la Crăinicel (UHE Văliug) de pe Bârzava;

- Poiana Ruscă – în Munţii Ţarcului, baraj din beton realizat pe Râul Rece la confluenţa cu Hididelul, cu un volum de 51 mil. mc de apă, în care sunt pompate forţat şi apele din acumulările de pe Râul Alb şi Râul Lung (bazinul Feneşului); valorificarea hidroenergetică a apei din lacul de acumulare se realizează la uzina hidroelectrică Râul Alb care are o putere instalată de 40 MW şi o capacitate de producţie de 67 kWh (Pop, 1996, p.194);

- Poiana Mărului – în Munţii Ţarcu, baraj din anrocamente pe Bistra Mărului, unde în lacul cu acelaşi nume, cu o capacitate de 96 mil. mc sunt acumulate direct sau prin derivaţii apele din bazinul Bistrei; uzina hidroelectrică Ruieni, cu o putere instalată de 140 MW, produce într-un an mediu hidrologic 265 mil. kWh energie pe baza unui debit instalat de 54 mc/s provenit din acest lac;

- Piatra lui Scorilo pe Valea Şucu, afluent al Bistrei Mărului în Munţii Ţarcu, acumularea transversală Scorilo cu o capacitate de 25 mil. mc pe baza căreia funcţionează uzina hidroelectrică Poiana Mărului cu o capacitate de producţie prevăzută de 193 mil. kWh/an şi o putere instalată de 80 MW;

- Zerveşti – baraj pe Valea Sebeşului, apa din lacul de acumulare fiind exploatată hidroenergetic în uzina de la baza barajului, cu o putere instalată de 6 MW;

- Herendeşti – baraj pe Faţa, afluent de stânga al râului Timişana pentru atenuarea undelor de viitură; acumularea are o capacitate de 1,6 mil mc pentru asigurarea de 0,5%, iar la aceeaşi asigurare debitul maxim al descărcătorului de ape mari este de 3,5 mc/s şi debitul conductei de fund la deschiderea totală a vanei este de 6,119 mc/s (Panţu, 2009, p.64);

- Silagiu – baraj în bazinul Şurgani pentru atenuarea viiturilor; - Salcia – baraj pe Şurgani pentru atenuarea viiturilor cu un volum de 1,52 mil.

mc, un debit maxim al descărcătorului de ape mari de 3,0 mc/s şi un debit maxim la deschiderea totală a stavilei de 6,328 mc/s (ambele valori pentru asigurarea de 1%);

- Cadăr – Duboz – baraj pe Pogăniş pentru atenuarea viiturilor şi alimentare cu apă, cu un volum de 11,4 mil. mc la nivelul normal de retenţie;

33

- Hitiaş – acumulare laterală pe malul drept al Timişului, amonte de confluenţa cu canalul de descărcare Bega – Timiş, pentru atenuarea viiturilor pe Timiş şi Bega, cu un volum de 20 mil. mc; suprafaţa acumulării în cazul asigurării de 0,7 % este de 1430 ha, iar debitele pe Timiş pentru aceiaşi asigurare sunt în amonte de acumulare de 1525 mc/s, iar în aval deversor de 1275 mc/s;

- Pădureni – acumulare laterală cu un volum de 35 mil. mc situată pe malul stâng al Timişului amonte de Şag (între Timiş şi Timişul Mort) pentru atenuarea viiturilor, ridicarea gradului de asigurare al digurilor pe tronsonul Şag – frontieră şi diminuarea riscului la inundaţii în sectorul transfrontalier; Panţu (2009) precizează că „prin intrarea în funcţiune a acumulării Pădureni debitele afluente în secţiunea p. h. Hitiaş aval confluenţă râu Timiş cu canalul descărcător Bega – Timiş de 1425 mc/s corespunzător asigurării de 0,7% şi 1120 mc/s pentru asigurarea de 3% se reduc la 1200 mc/s, respectiv 1030 mc/s în secţiunea p. h. Şag” (p.72).

- Gad – acumulare laterală cu un volum de 20,5 mil. mc cuprinsă între malul stâng al Timişului şi malul drept al afluentului Lanca – Bârda pentru atenuarea undei de viitură de pe cursul Lanca – Bârda şi cu scopul împiedicării pătrunderii apelor Timişului pe cursul afluentului său prin fenomenul de remuu. În acest scop a fost construită o poartă de închidere la Gad care se acţionează în momentul creşterii nivelului pe Timiş peste cel existent în canalul Lanca-Bârda. „De aici rezultă imposibilitatea evacuării gravitaţionale a bazinului nord Lanca – Bârda în perioada viiturilor pe Timiş, fapt ce duce la depăşirea digurilor colectorului principal şi înmagazinarea volumului suplimentar capacităţii de înmagazinare între diguri în acumularea Gad” (Panţu, 2009, p.72).

Bibliografie selectivă

Costea M., 2005, Bazinul Sebeşului. Studiu de peisaj, Edit. Universităţii ”Lucian Blaga” din

Sibiu. Diaconu, C., Şerban, P., 1994, Sinteze şi regionalizări hidrologice, Edit. Tehnică,

Bucureşti. Linc, R., 2002, Culoarul Timiş – Cerna, Edit. Universităţii din Oradea. Panţu, H., 2009, Modernizarea sistemului hidrotehnic Timiş – Bega, Edit. Politehnica,

Timişoara. Ştef, V., Costea, M., 2006, Hidrologie aplicată, Edit. Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu. Ujvari, I., 1972, Geografia apelor României, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti. * * * 1971, Râurile României. Monografie hidrologică, Edit. INMH, Bucureşti. * * * 1983, Geografia României. Geografie fizică, Edit. Academiei, Bucureşti. * * * 1987, Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei,

Bucureşti. * * * 1992, Geografia României. Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei, Bucureşti. * * * Legea apelor 170/1996.

34

4. ANALIZA MORFOHIDROGRAFICĂ A SECŢIUNILOR

Campania de teren pentru această subtemă s-a desfăşurat sezonier pe tot cursul râului Timiş.

Descrierea secţiunilor prezintă situaţia existentă la momentul observaţiei. Descrierea s-a făcut pe baza observaţiilor directe efectuate în teren, măsurătorilor şi calculelor hidrometrice realizându-se în condiţiile existente în momentul observaţiilor. Menţionăm că anul 2011 este un an secetos, cu deficit de precipitaţii în toată ţara şi în tot bazinul Timişului; precipitaţiile căzute în perioada de primăvară s-au înscris în media lunilor în care au căzut şi nu s-au mai înregistrat precipitaţii din luna iulie. Seceta înregistrată în a doua jumătate a anului în bazinul Timişului şi nu numai, a condus la scăderea rezervelor de apă subterană, cu precădere în sectorul depresionar şi de câmpie. Acest fenomen a determinat scăderea debitelor Timişului spre sfârşitul verii şi reducerea lor semnificativă în perioada de toamnă. Menţionăm că la începutul lunii noiembrie debitele calculate pentru secţiunile din aval de Lugoj au scăzut la jumătate faţă de debitele calculate pentru secţiunile din amonte pentru care s-au realizat măsurători în luna august.

Observaţiile directe şi cartările din teren au fost completate cu informaţii obţinute de pe hărţile geologice scara 1:200000 şi de pe hărţile topografice scara 1:50000 şi ortofotoplanuri pe care au fost marcate secţiunile analizate. Datele morfometrice ale albiei şi parametrii hidraulici măsuraţi şi calculaţi pentru fiecare secţiune analizată sunt cumulate în tabelul nr. 8, pentru campania din august şi în tabelul 12, pentru campania din noiembrie.

Secţiunea 1 – Timiş în aval de barajul de la Trei Ape Secţiunea 1 este situată pe cursul superior al Timişului din Munţii Semenicului, în

locul cunoscut sub toponimul Dosul Semenicului, în aval de lacul de acumulare de la Trei Ape, la o altitudine de 802 m.

Caracteristicile morfometrice, morfografice şi morfoevolutive ale reliefului determină particularităţile tuturor componentelor de mediu care intră în structura peisajului montan.

O treaptă netezită, reprezentativă în acest sector al arealului carpatic din bazinul Timişului, o reprezintă suprafaţa Nergana (Grigore, 1981). Aceasta se întinde sub forma unui complex policiclic format la sfârşitul oligocenului în prelungirea celui superior (Semenic), pe culmile ce înconjoară depresiunea Garâna – Brebu Nou de la obârşia Timişului, la altitudini de 1100 – 1050 m. Netezimea acestei suprafeţe medii (pante 3-10o) contrastează cu versanţii înclinaţi care delimitează depresiunea.

Situată mai jos cu circa ± 200 m, depresiunea Gărâna – Brebu Nou este o depresiune de obârşie largă, săpată în depozite holocene, în care Timişul a sculptat un complex de cinci terase (4 – 7 m; 10 – 15 m; 20 – 30 m; 35 – 50 m; 60 – 80 m) şi două nivele de luncă (Geografia României, vol. III, 1987, p.382). Planitatea interfluviilor şi energia de relief minoră în cadrul suprafeţei de nivelare medii (25 – 50 – 80 – 120 m/km2) şi lărgimea depresiunii alături de favorabilitatea condiţiilor pedoclimatice au facilitat instalarea pe culmile domoale a aşezărilor permanente: Gărâna şi Brebu Nou.

35

Tabelul 8. Caracteristici hidrometrice ale albiei Timişului pe baza măsurătorilor realizate în campaniile de teren.

Nr. crt.

Secţiune Coordonate

Lat./long. Altitudine

(m)

Lăţime albie la oglinda

apei B (m)

Adâncime maximă

(m)

Adâncime medie

hmed (m)

Suprafaţa activă Ω (mp)

Viteza medie vmed (m/s)

Debit Q (mc/s)

luna august 2011 1. Timiş aval

baraj 45o12,876’ 22o08,847’

802 6,20 0,27 0,152 0,941 0,115 0,108

2. Timiş amonte Armeniş

45o11,267’ 22o18,313’

354 16,10 0,40 0,202 3,252 0,578 1,879

3. Timiş aval Caransebeş

45o26,569’ 22o12,111’

175 49,30 1,20 0,447 22,055 0,701 15,46

luna noiembrie 2011 4. Canal Coştei

– derivaţia Timiş-Bega

45o44,181’ 21o51,222’

116 26,0 2,32 1,291 33,563 0,229 7,686

5. Timiş la Şag 45o38,734’ 21o10,696’

83 49,5 1,60 0,518 25,637 0,135 3,47

6. Timiş la Grăniceri

45o26,859’ 20o53,309’

74 22 1,70 0,584 26,41 0,149 3,935

Aval de depresiune, Timişul se adânceşte în platforma inferioară de nivelare – Tomnacica (sculptată la sfârşitul miocenului şi începutul pliocenului), având caracterul unei văi tipic carpatice săpată în roci cristaline ale seriei de Timiş, cu o energie de relief de 200 – 250 m şi o pantă de 22 – 24 m/km.

Utilizarea terenurilor este diversificată. Spaţiul depresionar şi culmile montane domoale din jur sunt acoperite de păşuni şi culturi agricole necesare gospodăriilor; fundul depresiunii este ocupat de lacul de acumulare de la Trei Ape, iar restul spaţiului montan aferent bazinului superior al Timişului este foarte bine împădurit. Predomină pădurile de amestec, brad în amestec cu fag. Versanţii Timişului în sectorul din aval de baraj sunt foarte bine împăduriţi.

În secţiunea analizată în aval de baraj, albia majoră a Timişului este destul de largă, cu dezvoltare bilaterală şi prezintă două nivele de luncă, unul inferior la 0,5 – 1 m şi unul superior la 1,5 – 3 m. Nivelul inferior are o lăţime de 4 m pe stânga şi 6 – 10 m pe dreapta râului şi este ocupată de o vegetaţie de zăvoi de arin Alnetum glutinosa şi pădure de amestec. Versanţii intră în contact direct cu lunca şi au pante accentuate, cuprinse între 50 – 70o pe versantul drept şi circa 45o pe versantul stâng. Albia minoră are o lăţime de 6,2 m în secţiunea activă. Patul albiei este alcătuit din roci dure, metamorfice aparţinând seriei de Timiş (gnaise, micaşisturi, amfibolite), cu blocuri de mari dimensiuni (5 m/2 m). Albia minoră este aglomerată cu bolovănişuri grosiere (1000 mm/600 mm; 300 mm/250 mm; 400 mm/250 mm) şi de dimensiuni mai reduse (200 mm/150 mm; 240mm/160 mm) şi pietrişuri mari, care formează ostroave şi acumulări laterale.

Figura 9. Aspecte din albia minoră a Timişului în aval de baraj, cu acumulări haotice de material grosier ca urmare a reducerii capacităţii de transport a râului.

37

Acumularea materialelor grosiere în albia minoră este cauzată în acest sector de reducerea bruscă a capacităţii de transport a râului ca urmare a blocării debitului lichid în spatele barajului din amonte. Debitul scurs prin secţiunea activă la momentul observaţiei era de 0,108 mc/s. Adâncimea albiei este inegală, fiind minimă la maluri (2 – 3 cm) şi maximă aproape de centrul albiei. Adâncimea medie este de 0,157 cm (fig. 10). Acumularea de la Trei Ape stochează un volum de 4,4 mil.m3 la NNR şi are o suprafaţă de 52,6 ha corespunzătoare acestui nivel. În aval de baraj este asigurat un debit salubru prin deversorul de fund.

Figura 10. Secţiune activă pe Timiş aval baraj.

Secţiunea 2 – Timiş amonte Armeniş Cea de a doua secţiune este situată în Cheile Teregovei la o altitudine de 354 m,

la 5 km aval de localitatea Teregova, pe partea dreaptă a drumului european E 70. Acest sector face parte din culoarul tectonic Timiş – Cerna. Amonte de cheile Teregovei, în lungul culoarului Timişului, se desfăşoară o treaptă piemontană tipică – nivelul Teregova (400 – 550 m), care scade altitudinal pe direcţia sud – nord conform direcţiei de curgere a Timişului şi care a fost modelată în depozite sedimentare romaniene-villafranchiene. Complexitatea peisagistică este marcată de străbaterea de către Timiş a celor două sectoare de chei epigenetice: Cheile Teregovei şi Cheile Armenişului săpate în cristalinul getic al seriei de Timiş, pentru ca aval de acestea să revină la configuraţia largă de culoar depresionar. Alternanţa bazinetelor depresionare cu cheile conferă nu numai diversitate peisagistică, ci şi o utilizare diferenţiată a terenurilor şi condiţii diferite pentru amplasarea aşezărilor umane, care sunt situate la extremităţile sectorului de chei sau în bazinetul de lărgire dintre ele.

Valea este îngustă şi foarte sinuoasă. Versanţii de vale au o pantă accentuată (60 – 70o) şi o energie de relief diferită: 200 – 400 m versantul stâng şi 80 – 100 m versantul drept. Partea superioară a culmii pe această parte se înscrie în nivelul piemontan cu altitudini de 550 – 400 m şi este acoperită de păşuni şi fâneţe, cu suprafeţe reduse de livezi de pomi fructiferi. Pe partea stângă a văii, energia mare a versantului face posibil racordul direct cu suprafaţa de nivelare inferioară Tomnacica – Cârja (±800 m). Atât versanţii, cât şi partea superioară a interfluviului de pe stânga Timişului sunt bine împăduriţi cu păduri de foioase, predominant stejar şi carpen (fig. 11).

38

Figura 11. Valea Timişului în Cheile Teregovei şi albia minoră în secţiunea analizată.

Albia minoră are o lărgime de 16 m în secţiunea activă, o adâncime maximă de 0,40 m, o adâncime medie de 0,20 m şi un debit de 1,87 mc/s la momentul observaţiei. Pavajul de fund este alcătuit din bolovani (500 mm/400 mm), pietrişuri şi nisipuri grosiere. Secţiunea activă prezintă o asimetrie de dreapta datorită adâncimii maxime atinsă la 2,5 m faţă de acest mal (fig. 12), care este mai înalt şi cu acumulări de bolovani. Malul stâng este mai jos şi prezintă acumulări de bolovănişuri, pietrişuri şi nisipuri.

Figura 12. Malul drept, înalt cu afloriment de rocă dură şi malul stâng, acumulat cu bolovăniş şi pietriş.

Figura 13. Secţiune activă pe râul Timiş în Cheile Teregovei.

39

Figura 14. Pavajul de fund al albiei minore în Cheile Teregovei. Secţiunea 3 – Timiş aval de Caransebeş

Secţiunea analizată este situată aval de Caransebeş la o altitudine de 175 m în amonte de podul de cale ferată care trece Timişul. Din punct de vedere fizico-geografic,această secţiune este situată în extremitatea nordică a Depresiunii Caransebeş, într-un sector de maximă lărgire, care face trecerea spre Câmpia Banatului. Bazinul depresionar al Caransebeşului are în substratul geologic depozite sedimentare de pietrişuri, gresii calcaroase, calcare şi argile nisipoase, în care Timişul şi-a săpat o vale largă în care se pot identifica nivelul de luncă şi nivelurile inferioare ale teraselor (4 – 7 m, 10 – 15 m). Albia majoră a Timişului la Caransebeş are o lăţime de 1,5 – 2 km, este suspendată 2-3 m faţă de albia minoră şi trecerea la terasa 1 a Timişului se face treptat şi aproape insesizabil, ceea ce conferă spaţiului depresionar caracterul de şes. Pe depozitele fluvio-lacustre din acest spaţiu predomină solurile aluviale şi protosolurile aluviale gleizate în asociaţie cu soluri brune eumezobazice gleizate şi soluri gleice. Pe aceste soluri se dezvoltă o vegetaţie spontană de zăvoi în lungul Timişului cu trestiiş şi rogozuri, fâneţe de luncă şi diferite culturi agricole, în special cereale.

Albia minoră în secţiunea activă analizată este asimetrică, cu adâncimi până la 0,5 m pe o distanţă de 35 m faţă de malul stâng, după care adâncimea creşte brusc până la 1,20 m (la 40 m faţă de malul stâng) (tab. 8, fig. 15). Malul stâng este acumulat pe o lungime de circa 65 m cu bolovăniş, pietriş şi mâl şi este mai jos faţă de malul drept care este mai înalt (2 – 3 m) şi erodat. În albia minoră şi la malul stâng predomină formaţiunile grosiere şi de dimensiuni medii (fig. 17) (bolovăniş şi pietriş) în proporţie de 90%, înglobate într-o masă nisipoasă şi mâloasă. Competenţa râului este destul de ridicată ca urmare a debitului acumulat pe traseu. Panta redusă favorizează procesele fluviale de despletire cu formarea de ostroave. Pe tot sectorul supus observaţiei, formele de acumulare şi malurile sunt stabilizate de vegetaţie de zăvoi, cu vegetaţie adventivă, trestiiş şi rogozuri (fig. 16). La momentul observaţiei, debitul Timişului calculat prin metoda secţiune-viteză era de 15,46 mc/s.

40

Figura 15. Secţiune activă pe râul Timiş aval de Caransebeş.

Figura 16. Albia minoră a Timişului, amonte şi aval de secţiunea măsurată.

Figura 17. Dimensiunea materialelor de la malul stâng (dimensiune martor 20/12cm).

41

Acumulările masive de pietrişuri şi bolovănişuri sunt exploatate şi la Caransebeş prin balastiere, ca de altfel pe întreg cursul Timişului. Exportul de material din albia minoră a creat o schimbare a raportului dintre procesele de albie şi adâncirea albiei minore cu cel puţin 3 m faţă de luncă. Materiale de construcţie se exploatează şi din albia majoră, unde depresiunile de excavaţie sunt alimentate din râu prin pânza freatică şi dau naştere la bălţi permanente, cu vegetaţie specifică.

Figura 18. Depresiuni de excavaţie rămase în urma exploatărilor de pietrişuri din albia majoră, inundate de apă şi transformate în bălţi permanente.

Secţiunea 4 – derivaţia Timiş - Coştei

Această secţiune este situată în vecinătatea aşezării Coştei, în Câmpia Lugojului,

la o altitudine de circa 116 m în nodul de derivaţie hidrotehnică Timiş – Bega. În acest sector Timişul are o albie majoră foarte largă prin care râul care meandrează puternic a format numeroase belciuge, meandre părăsite, despletiri, zone mlăştinoase, mai ales amonte de Coşteiu. În urma lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi hidroameliorare, cursul Timişului a fost adâncit şi taluzat, iar din aval de Coştei este îndiguit pe toată lungimea lui în sectorul de câmpie. Digurile au o înălţime de 3 – 5 m faţă de albia minoră a râului şi protejează faţă de inundaţii terenurile agricole din luncă şi aşezările umane (fig. 19).

Câmpia Lugojului în acest sector este utilizată sub formă de terenuri agricole, din care cea mai mare parte o ocupă terenurile arabile (83%), păşunile şi fâneţele (12%) dezvoltate pe luvisoluri – luvosoluri albice, pseudogleizate şi pseudogleice cu umiditate relativ mare ca urmare a nivelului freatic situat la 2 – 3 m de suprafaţă. În câmpia aluvială, pe depozite fluviatile alcătuite din nisipuri glosiere şi chiar pietrişuri, apar soluri aluviale în asociaţie cu soluri gleice şi soluri eumezobazice freatic umede. Alcătuirea granulometrică este diversă, iar orizonturile din profil sunt haotic stratificate (structură încrucişată): orizonturile superioare (0 – 20 cm) sunt nisipoase-lutoase, luto-nisipoase şi luto-argiloase, orizonturile inferioare (40 – 80 cm) au alcătuiri granulometrice incluse în aceleaşi clase texturale, la care se adaugă cele lutoase, argilo-lutoase. Datorită lucrărilor de regularizare nu se mai produc inundaţii, iar solurile de luncă tind să evolueze spre soluri caracteristice zonei climatice (Ianoş, Goian, 1995). Între malurile înalte ale Timişului se întâlnesc protisoluri - aluviosoluri dezvoltate pe grinduri şi pe acumulări mai înalte şi cu textură mai grosieră. În profilul acestora orizonturile superioare au o textură medie spre fină, iar în profunzime orizonturile sunt alcătuite din fracţiuni grosiere. Malurile şi ostroavele sunt fixate sau parţial fixate de o vegetaţie higrofilă. Procesele fluviatile repetate, în special aluvionarea conduc la extinderea formelor şi formarea de noi strate aluviale.

42

În sectorul analizat, albia minoră a Timişului are o lăţime de circa 110 m şi este

puternic modificată ca urmare a intervenţiei omului. Prin derivaţia de la Coştei se exportă un debit semnificativ din Timiş, debit care este dirijat spre Bega. Cursul Timişului este derivat prin modificări ale patului albiei minore spre canalul Coştei, dar şi prin existenţa la suprafaţă a unui ostrov care blochează scurgerea înspre albia Timişului. În momentul observaţiei, luciul de apă pe Canalul Coştei avea o lăţime de 26 m (fig. 20, tab. 8). Adâncimea maximă a canalului este de 2,32 m, iar adâncimea medie de 1,3 m, albia fiind

Figura 19. Timişul la Coşteiu

Derivaţia Timiş – Bega – canalul Coşteiu la punctul de derivare şi stăvilarul

Albia Timişului după derivaţie, imagine preluată de pe barajul deversor.

43

asimetrică. Debitul derivat spre Bega, calculat prin metoda secţiune viteză, era la momentul observaţiei de 7,6 mc/s (tab. 8).

Figura 20. Secţiune activă pe Canalul Coştei – derivaţie spre Bega. În acest context, în perioada de observaţie din luna noiembrie, albia Timişului era

vizibil afectată printr-o scădere drastică a nivelului, prin blocarea scurgerii şi întreruperea conectivităţii cu albia minoră din aval de baraj. În spatele barajului deversor apele stagnează în sistem cvasi-lacustru, nivelul în albia Timişului scăzând atât datorită prelevării de debit prin canalul Coştei, cât şi datorită secetei accentuate înregistrate în a doua jumătate a anului 2011.

Figura 21. Albia Timişului în aval de barajul deversor.

Efectele acestei devieri şi întreruperi a conectivităţii sunt accentuate în aval de

baraj de exploatările de materiale din albie. În excavaţiile din albia minoră s-au format bălţi şi ochiuri de apă izolate, care nu comunică între ele datorită unor grinduri şi ostroave artificiale care blochează scurgerea. În aceste condiţii echilibrul ecosistemul acvatic este puternic deranjat.

Secţiunea 5 – Timiş la Şag

44

Sectorul analizat se află în Câmpia Timişului, la o altitudine de 83 m, la sud de localitatea Şag, în amonte de podul rutier de pe Timiş. Datorită altitudinii mai reduse (90 – 80 m) decât a Câmpiei Lugojului şi datorită caracterului de subsidenţă şi divagare al acestei câmpii, Timişul prezintă un curs meandrat, cu numeroase probleme de mobilitate a albiei cauzată de procese fluviale active. Caracterul de divagare a fost încetinit ca urmare a îndiguirii cursului pe tot sectorul Câmpiei Timişului, dar totuşi panta albiei foarte redusă (0,15 – 0,45 m/km), favorizează între diguri o meandrare puternică, procese active de acumulare şi existenţa unor suprafeţe nisipoase sub formă de plaje şi procese hidrice staţionare şi formarea unor suprafeţe înmlăştinite întreţinute de legătura directă cu râul sau de pânza freatică aproape de suprafaţă.

Observaţiile directe au fost realizate într-o buclă de meandru, amonte de podul rutier de la Şag. Sectorul este total îndiguit. Malul drept este mai înalt şi erodat, iar malul stâng este mai jos şi acumulat cu nisipuri în proporţie de90 % (nisipuri micacee, nisipuri fine şi prăfoase) şi praf 10% pe care s-au format psamosoluri şi soluri neevoluate (Ianoş, Puşcă, 1998). Digul este terasat şi taluzat pe trei niveluri şi fixat de o vegetaţie de zăvoi de salcie care formează un culoar verde ca o bandă întreruptă pe alocuri de suprafeţe înierbate, care fixează nisipurile. Acolo unde procesele depoziţionale sunt încă active nisipurile nu sunt fixate. În acest sector albia Timişului are şi funcţie de agrement şi recreere pentru populaţia locală interesată de pescuit sportiv, plimbări sau plajă.

Figura 22. Timişul la Sag. Albia minoră este asimetrică (fig. 23), cu adâncime maximă în vecinătatea malului

drept. Adâncimea medie este de circa 0,5 m iar debitul tranzitat de Timiş la momentul observaţiei a fost de 3,47 mc/s (tab. 8).

Figura 23. Secţiune activă pe Timiş la Şag.

45

Figura 24. Plajă nisipoasă pe malul stâng al Timişului fixată de vegetaţie ierboasă şi parţial de zăvoi şi depozite nisipoase stratificate cu grosime de 0,5 – 0,7 m cu orizonturi de

mâluri şi pietrişuri mărunte fine.

În afara incintelor îndiguite, solurile întâlnite sunt din clasa cambisolurilor, tipul eutricambosoluri, relativ puţin evoluate, formate pe depozite aluviale mai noi. Procesele de solificare se intensifică ca urmare a îndiguirii albiei minore a Timişului şi ieşirii acestor suprafeţe de sub incidenţa inundaţiilor (Ianoş, Puşcă, Goian, 1997). Terenurile sunt folosite pentru agricultură, fiind cultivate cereale şi plante furajere.

Secţiunea 6 – Timiş la Grăniceri Această secţiune este situată la o altitudine de 74 m, la circa 1 km amonte de

frontiera de stat a României.

Figura 25. Timişul, amonte Grăniceri văzut de pe podul rutier din lungul şoselei de legătură Cruceni – Grăniceri.

46

În acest sector albia majoră prezintă aceleaşi caracteristici ca şi în sectorul anterior, ca urmare a apartenenţei la aceeaşi unitate de relief – Câmpia Timişului: lipsa teraselor, planitatea suprafeţelor, meandrarea albiilor. Altitudinile sunt cuprinse între 74 şi 78 m. Substratul geologic sedimentar alcătuit din depozite cuaternare (nisipuri, pietrişuri) este acoperit de depozite aluviale recente. Caracteristicile substratului geologic, particularităţile hidrologice ale acestuia alături de condiţiile climatice determină tipologia solurilor. Sunt frecvent întâlnite solurile din clasa cernisoluri, cernoziomurile cambice, cernoziomuri alcalizate, cambisoluri, cu tipul eutricambosol şi hidrisoluri cu soluri gleizate pe depozite aluviale bogate în carbonaţi. Terenurile sunt utilizate în cultura plantelor: cereale, plante de nutreţ.

Albia minoră este îndiguită, iar între diguri sunt prezente protisolurile, tipul aluviosol şi hidrisolurile, tipul stagnosol şi gleiosol, dezvoltate pe sedimente sau aluviuni fine, recente, sub acţiunea apelor freatice aproape de suprafaţă (1 – 2 m) şi a oscilaţiilor de nivel ale Timişului. Sistemul de diguri este reamenajat în urma inundaţiilor produse în toamna anului 2006. Aceste îndiguiri au fost realizate la o clasă de siguranţă superioară pentru evitarea inundaţiilor din această regiune şi a diminua riscurile hidrologice transfrontaliere (Panţu, 2009).

Înălţimea digurilor faţă de nivelul apei la momentul observaţiei era de circa 14 m. Digurile sunt terasate, iar vegetaţia de zăvoi care însoţea cursul Timişului în acest sector a fost defrişată pentru a evita blocarea scurgerii. Patul albiei minore a fost şi el relativ uniformizat, iar malurile consolidate prin căptuşire cu saci cu nisip şi plase cu rocă dură concasată (fig. 25). Datorită meandrării cursului între diguri, lunca internă este asimetric dezvoltată. În amonte de pod albia minoră este mai largă, cu despletiri, acumulări de ostroave active, iar în aval de pod cursul este mai uniform, cvasirectiliniu ca urmare a intervenţiei antropice, iar lunca internă se dezvoltă mai bine pe partea dreaptă (224 m lăţime). Adâncimea medie a albiei minore în acest sector este de 0,58 m, adâncimea maximă de 1,7 m. Lăţimea albiei în secţiunea activă la momentul observaţiei era de 22 m, iar debitul calculat prin metoda secţiune – viteză de 3,9 mc/s (fig. 26, tab. 8).

Figura 26. Secţiune activă pe Timiş la Grăniceri.

47

Figura 27. Procese de albie şi morfologie fluvială în albia minoră a Timişului, amonte de podul de la Grăniceri.

Bibliografie Grigore, M., 1981, Munţii Semenic. Potenţialul reliefului, Edit. Academiei, Bucureşti. Ianoş, Gh., Goian, M., 1995, Solurile Banatului. Evoluţie şi caracteristici agrochimice,

Edit.Mirton, Timişoara. Ianoş, Gh., Puşcă, I., Goian, M., 1997, Solurile Banatului. Condiţii naturale şi fertilitate,

Edit.Mirton, Timişoara. Ianoş, Gh., Puşcă, I., 1998, Solurile Banatului. Prezentare cartografică a solurilor agricole,

Edit.Mirton, Timişoara. Linc, Ribana, 2002, Culoarul Timiş – Cerna, Edit. Universităţii din Oradea. Panţu, H., 2009, Modernizarea sistemului hidrotehnic Timiş – Bega, Edit. Politehnica,

Timişoara. Pop, Gr., 1996, România. Geografie hidroenergetică, Edit. Presa Universitară Clujeană,

Cluj-Napoca. Sîrbu, I., 1996, Programe pe calculator pentru asistarea studiilor de speoclimatologie.

Cercetări speologice, Ministerul Tineretului şi Sportului, Clubul Naţional de Turism pentru Tineret, Bucureşti, 4, pp. 70 - 82.

Ştef, V., Costea Marioara, 2006, Hidrologie aplicată, Edit.Universităţii ”Lucian Blaga” din Sibiu.

* * *, 1983, Geografia României. Geografie fizică, Edit. Academiei, Bucureşti. * * *, 1987, Geografia României. Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei,

Bucureşti. * * *, 1992, Geografia României. Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei, Bucureşti. * * *, Legea apelor 170/1996. ***, 1968) Harta geologică a României. Foile Jimbolia, Timişoara, Deva, Scara 1: 200000,

Institutul geologica al României.

48

5. ANALIZA CHIMICĂ A APEI, SEDIMENTELOR ŞI PEŞTILOR Valorile parametrilor fizico-chimici ai apei în cele şase sectoare de râu

considerate de-a lungul râului Timiş, în lunile iunie, august şi noiembrie sunt prezentate în tab. 9.

Menţionăm că în apa râului Timiş, în cele trei campanii de prelevare, nu au fost identificate PCB, HAP, pesticide organoclorurate şi uleiuri minerale; pentru aceste substanţe concentraţiile obţinute în urma analizelor au valoarea 0.

Analiza valorilor parametrilor fizico-chimici ai apei relevă următoarele: - În toate cele şase sectoare de râu considerate şi în cele trei campanii de prelevare,

valorile pH-ului, oxigenului dizolvat, consumului biochimic de oxigen (CBO5), clorurilor, plumbului, arsenului, cadmiului şi mercurului corespund clasei I de calitate a apei;

- Valorile oxigenului dizolvat şi variaţia acestora în cele 6 sectoare de râu considerate (fig. 33), indică faptul că apa este bine oxigenată, ceea ce favorizează procesele de epurare naturală,

- Valorile consumului biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5), ca măsură a intensităţii proceselor de descompunere biochimică a materiei organice, sunt mici pentru toate sectoarele de râu analizate (fig. 40), între 0,7 mg/l şi 1,60 mg/l;

- Cantitatea de substanţe oxidabile din apă, exprimată prin indicatorul CCO-Mn, atinge cea mai mare valoare în sectorul S6 – aval de barajul lacului de acumulare de la Trei Ape (S1), unde valorile sunt corespunzătoare clasei a V-a de calitate. Acest fapt poate fi explicat prin aportul de materii oxidabile, care ajung în râu prin deversarea de fund a lacului. În aval, valorile acestui indicator corespund claselor IV (în S2, S3, S4 şi S6), respectiv III (în S5) de calitate (fig. 39);

- Valorile reziduului fix şi conductivităţii, ca indicatori ai cantităţii de săruri din apă, sunt mai mici în cursul superior şi mijlociu al râului (S1, S2, S3, S4) şi cresc în sectoarele din aval (S5, S6) (fig. 30, 31). În ceea ce priveşte dinamica în timp, se remarcă faptul că în luna noiembrie, în sectoarele S5 şi S6, valorile acestor parametri sunt mai mari decât în celelalte perioade, fapt care poate fi explicat de debitele mici ale scurgerii lichide, care implică şi o diluţie mică a apelor reziduale deversate în râu. În toate cele 6 sectoare analizate şi în toate cele trei luni de prelevare a probelor, valorile reziduului fix se încadrează în categoria II-a de calitate;

- Concentraţia azotaţilor variază între 0,35 mg/l în staţia S2, în luna iunie (valoare corespunzătoare clasei I de calitate) şi 4,24 mg/l în staţia S6, în luna noiembrie (valoare corespunzătoare clasei a III-a de calitate) (fig. 36). Analizând concentraţia azotaţilor în cele 6 sectoare şi în cele trei perioade de prelevare putem concluziona că în S1, S2 S3 şi S4 aceasta nu depăşete limitele clasei a II-a de calitate, iar în S5 şi S6 nu depăşeşte limitele clasei a III-a de calitate;

- În ceea ce priveşte concentraţia azotiţilor, se constată faptul că în S2, S3, S4, S5 şi S6, aceasta are valori mult mai mari în luna august faţă de lunile iunie şi noiembrie – între 0,609 mg/l şi 0,963 mg/l (valori care corespund clasei a V-a de calitate) (fig. 37). În S1 concentraţia azotiţilor corespunde clasei I de calitate. Cu excepţia lunii august,în S2 şi S3 concentraţia azotiţilor corespunde clasei I de calitate, în S4, clasei a II-a de calitate, iar în S5 şi S6, clasei a III-a de calitate;

- Concentraţia sulfaţilor este în limitele clasei I de calitate în toate cele şase sectoare de râu şi în toate perioadele de prelevare, cu excepţia lunii noiembrie în S5 – 105,7 mg/l – valoare care corespunde clasei a II-a de calitate;

- Cadmiul este prezent în apă începând cu sectorul din aval de municipiul Caransebeş – S3 până la graniţă – S6, dar concentraţia acestuia este mică, între 0,010 μg/l şi 0,036 μg/l, corespunzătoare clasei I de calitate;

49

- Plumbul, arsenul şi mercurul sunt prezente în apă începând cu sectorul din aval de Coştei – S4, dar concentraţiile acestora sunt mici (tab. 9), corespunzătoare clasei I de calitate. Tabelul 9. Valorile indicatorilor fizico-chimici pentru cele şase sectoare de râu analizate de-a lungul Râului Timiş

Staţia de prelevare/ valori indicatori Nr. crt.

Indicatori Luna S1 S2 S3 S4 S5 S6

Unitate de

măsură VI 11,5 13,5 14,9 16,2 16,6 17,0

VIII 17,0 18,3 20,7 20,8 20,9 20,7 1. Temperatura

XI 3,0 4,2 5,4 6,0 6,5 6,8

°C

VI 6,59 7,37 7,63 7,65 7,24 7,89 VIII 6,45 7,49 7,61 7,49 7,12 7,55 2. pH

XI 6,57 7,16 7,49 7,63 7,88 8,11 mg/l

VI 46,8 135,0 104,0 122,0 285,0 387,7 VIII 46,7 138,0 100,8 124,0 283,0 386,0 3. Conductivitate

XI 59,3 156,5 183,2 194,6 539,0 566,0 μs

VI 17 89 67 95 295 215 VIII 16 104 56 88 192 212 4. Reziduu fix

XI 52 84 96 128 360 360 mg/l

VI 13,4 5,5 7,7 15,0 8,0 8,45 VIII 13,0 5,0 7,2 18,2 9,2 8,75 5.

Suspensii totale

XI 37,0 6,5 15,0 14,0 8,76 7,50 mg/l

VI 8,81 8,82 8,44 7,92 8,90 8,16

VIII 8,73 8,22 8,51 7,40 8,43 7,82 6. O2

XI 9,14 9,41 9,25 9,01 8,97 8,72

mg/l

VI 23,4 12,8 13,0 9,5 43,5 57,8 VIII 25,8 13,2 13,9 10,1 41,4 58,0 7. SO4

2-

XI 24,2 15,2 12,6 8,1 105,7 90,7 mg/l

VI 0,27 0,035 0,08 0,018 0,059 0,033 VIII 0,41 0,08 0,11 0,03 0,028 0,03 8. NH4

+

XI 0,24 0,026 0,048 0,009 0,37 0,058 mg/l

VI 0,87 0,35 0,65 1,26 1,99 2,78 VIII 0,93 1,93 1,52 1,80 1,79 2,40 9. NO3

¯

XI 2,29 0,22 0,60 1,24 3,37 4,24 mg/l

VI 0,008 0,005 0,007 0,028 0,110 0,233 VIII 0,007 0,773 0,609 0,721 0,716 0,963 10. NO2

¯

XI 0,018 0,005 0,006 0,030 0,106 0,229 mg/l

VI 0,86 1,40 1,41 1,95 7,67 14,00 VIII 0,85 1,50 1,50 1,96 7,94 14,03 11. Cl¯

XI 1,41 4,96 4,96 8,90 24,1 26,94 mg/l

VI 55,0 20,9 34,0 28,1 18,0 25,1 VIII 64,0 36,8 37,6 34,4 28,0 32,0 12. CCO-Mn

XI 51,0 21,0 33,0 27,0 18,0 25,0 mg O2/l

VI 34,0 5,6 18,0 8,7 1,5 1,7 VIII 57,1 15,3 18,1 9,9 1,5 1,8 13. CCO-Cr

XI 37,0 4,7 18,1 8,8 3,5 7,2 mg O2/l

50

VI 0,99 0,81 1,28 1,15 0,69 1,35 VIII 1,01 0,89 1,38 1,24 0,70 1,37 14. CBO5

XI 0,98 0,80 1,26 1,10 0,75 1,60 mg O2/l

VI 0,0 0,0 0,0 0,01 0,005 0,003 VIII 0,0 0,0 0,0 0,01 0,006 0,002 15. Pb

XI 0,0 0,0 0,0 0,02 0,009 0,008

mg/l

VI 0,0 0,0 0,010 0,016 0,026 0,028 VIII 0,0 0,0 0,010 0,013 0,025 0,025 16. Cd

XI 0,0 0,0 0,010 0,025 0,029 0,036 μg/l

VI 0,0 0,0 0,0 0,01 0,09 0,09 VIII 0,0 0,0 0,0 0,09 0,35 0,82 17. As

XI 0,0 0,0 0,0 0,0 0,02 0,08 μg/l

VI 0,0 0,0 0,0 0,004 0,009 0,004 VIII 0,0 0,0 0,0 0,007 0,011 0,032 18. Hg

XI 0,0 0,0 0,0 0,002 0,001 0,002 μg/l

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

S1 S2 S3 S4 S5 S6

pH

VI

VIII

XI

Figura 29. Valorile pH-ului în apa râului Timiş, în cele trei perioade de analiză

(S1 - S6 – staţii de prelevare a probelor).

0

100

200

300

400

500

600

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Conductivitate

μs

VI

VIII

XI

Figura 30. Valorile conductivităţii apei râului Timiş, în cele trei perioade de analiză

(S1 - S6 – staţii de prelevare a probelor).

51

0

100

200

300

400

500

600

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Reziduu fix

mg/lVI

XI

VIII

Clasa a II‐ade calitate

Figura 31. Valorile concentraţiei reziduului fix din apa râului Timiş,

în cele trei perioade de analiză (S1 - S6 – staţii de prelevare a probelor).

0

5

10

15

20

25

30

35

40

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Suspensii

mg/l

VI

VIII

XI

Figura 32. Valorile concentraţiei suspensiilor totale din apa râului Timiş, în cele trei perioade de analiză (S1 - S6 – staţii de prelevare a probelor).

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Oxigen dizolvat

mg/l

VI

VIII

XI

Figura 33. Valorile concentraţiei oxigenului dizolvat din apa râului Timiş, în cele trei perioade de analiză (S1 - S6 – staţii de prelevare a probelor).

52

0

20

40

60

80

100

120

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Sulfați

mg/l

VI

VIII

XI

Clasa I decalitate

Figura 34. Valorile concentraţiei sulfaţilor din apa râului Timiş,


0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

0,35

0,4

0,45

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Amoniu

mg/l

VI

VIII

XI

Clasa a III‐a decalitate

Figura 35. Valorile concentraţiei amoniului din apa râului Timiş,


0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

4

4,5

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Azotați

mg/l

VI

VIII

XI

Clasa a II‐a decalitate

Figura 36. Valorile concentraţiei azotaţilor din apa râului Timiş,


53

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,2

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Azotiți

mg/l

VI

VIII

XI

Clasa a IV‐ade calitate

Figura 37. Valorile concentraţiei azotiţilor din apa râului Timiş,


0

20

40

60

80

100

120

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Cloruri

mg/l

VI

VIII

XI

Clasa a II‐a decalitate

Figura 38. Valorile concentraţiei clorurilor din apa râului Timiş,


0

10

20

30

40

50

60

70

S1 S2 S3 S4 S5 S6

CCO‐Mn

mg/l O2

VI

VIII

XI

Clasa a IV‐ade calitate

Figura 39. Valorile CCO-Mn al apei râului Timiş,


54

0

0,5

1

1,5

2

2,5

3

3,5

S1 S2 S3 S4 S5 S6

CBO5

mg/l O2

VI

VIII

XI

Clasa I de

calitate

Figura 40. Valorile CBO5 al apei râului Timiş,


În probele de sediment din râul Timiş analizate nu au fost identificate PCB, HAP, pesticide organoclorurate şi uleiuri minerale; pentru aceste substanţe concentraţiile obţinute în urma analizelor au valoarea 0.

Plumbul, mercurul, cadmiul şi arsenul au fost identificate în sedimente doar în sectorul S6 (tab. 10), acestea prezintă valori mici, sub pragurile recomandate de ICPDR şi în limitele valorilor de referinţă în conformitate cu metodologia olandeză. Tabelul 10. Cantitatea de metale grele şi arsen identificată în sedimentele râului Timiş.

Nr. crt.

Indicator Luna S1 S3 S6

Unitate de

măsură VI 0,00 0,00 0,063 VIII 0,00 0,00 0,065

1. Pb

XI 0,00 0,00 0,064

mg/Kg

VI 0,00 0,00 0,056 VIII 0,00 0,00 0,053

2. Cd

XI 0,00 0,00 0,049

mg/Kg

VI 0,00 0,00 0,030 VIII 0,00 0,00 0,027

3. Hg

XI 0,00 0,00 0,010

mg/Kg

VI 0,00 0,00 0,025 VIII 0,00 0,00 0,031

4. As

XI 0,00 0,00 0,010

mg/Kg

Pentru analiza acumulării metalelor grele, arsenului şi poluanţilor specifici în ţesuturile peştilor, au fost colectate loturi a câte 5 indivizi aparţinând speciei Leuciscus cephalus, din sectoarele S1, S3 şi S6, în lunile iunie, august şi noiembrie (în total, 45 indivizi). A fost analizat ţesutul muscular. PCB, HAP, pesticidele organoclorurate, arsenul şi plumbul nu au fost identificate în probele de ţesut muscular la peşti. În ţesuturile peştilor colectaţi din sectoarele S1 şi S3 nu au fost identificate metale grele.

55

Dintre cei 15 indivizi colectaţi din sectorul S6, cadmiul a fost prezent la 3 indivizi (20% dintre indivizii analizaţi) cu valori de 1,15 μg/kg ţesut umed, 1,11μg/kg şi 0,91 μg/kg, iar mercurul a fost prezent la 6 indivizi (40% dintre indivizii analizaţi) cu valori de 23,6 μg/kg ţesut umed, 21,2 μg/kg, 21,1 μg/kg, 18,33 μg/kg, 15,27 μg/kg şi 10,77 μg/kg. Concentraţiile metalelor grele identificate în ţesuturile peştilor sunt sub limitele impuse de Directiva UE 2008/105 EC şi Regulamentul EC 1881/2006.

56

6. ANALIZA BACTERIOLOGICĂ A APEI

Rezultatele analizei bacteriologice, redate în tab. 11., confirmă parţial rezultatele analizei fizico-chimice, încadrând majoritatea sectoarelor de râu analizate la clasa a II-a pentru coliformilor fecali, şi în clasa a III-a, pentru totalul bacteriilor coliforme.

Prezenţa bacteriilor coliforme, streptococilor fecali şi a E. coli în apele de suprafaţă se datorează, în special deversării dejecţiilor umane şi animale.

Tabelul 11. Valorile parametrilor bacteriologici ai apei râului Timiş (exprimaţi în numărul probabil de germeni la 100 cm3 probă apă).

Staţii de prelevare

a probelor

Luna Bacterii

coliformetotal

Coliformi fecali

Streptococi fecali

Escherichia coli

VI 9900 1502 99 17 VIII 14100 1609 109 33

S1.

XI 7900 1410 17 14 VI 10000 970 132 29 VIII 10900 940 141 46

S2.

XI 9400 1609 11 11 VI 9500 990 110 25 VIII 13000 490 94 34

S3.

XI 3300 1200 109 17 VI 6000 1200 66 21 VIII 5420 1300 63 23

S4.

XI 7900 2780 348 17 VI 9200 1610 38 28 VIII 24000 2210 43 31

S5.

XI 3100 1400 175 26 VI 8400 1120 31 24 VIII 17200 1609 33 26

S6.

XI 3300 1100 172 34

57

7. FLORA ŞI VEGETAŢIA HIGROFILĂ DIN BAZINUL VĂII TIMIŞULUI În urma cercetărilor de teren efectuate în vara anului 2011, cât şi a consultării

lucrărilor publicate despre Valea Timişului şi a afluenţilor săi a fost alcătuit un inventar floristic cuprinzând un număr de 270 de plante. Pe lângă cercetările floristice, au fost studiate şi inventariate 42 de asociaţii vegetale, de asemenea tipurile de habitate caracteristice Văii Timişului.

Faţă de flora întregului bazin al Timişului cu un inventar floristic de 1480 de specii, flora higrofilă a Văii Timişului cuprinde 18,24% din cea a bazinului.

Comparând datele din literatura de specialitate (Boşcaiu 1971, Grigore 1971) cu ridicările recente, se constată o scădere a numărului speciilor din zonă în decursul ultimelor patru decenii. Acest lucru se datorează în primul rând intervenţiilor asupra cursului Timişului şi a afluenţilor săi, precum şi a zonelor inundabile adiacente. Pe lângă colmatarea unor braţe deconectate, construcţiile hidrotehnice (consolidări de maluri, construcţii de stăvilare şi baraje etc.), exploatări de pietriş şi nisip, precum şi poluarea apelor au contribuit la schimbările florei şi a vegetaţiei. De asemenea schimbarea nivelului freatic a dus la însemnate schimbări ale florei şi vegetaţiei din luncă.

De remarcat este neregăsirea speciei Marsilea quadrifolia, trifoiul de apă, listată în anexa II a Directivei FFH, precum şi a altor macrofite acvatice ca: nufărul galben şi nufărul alb, de asemenea a câtorva specii acvatice din genul Potamogeton.

Se pare însă, că şi perioada de vegetaţie 2011 extrem de secetoasă, a dus ca şi cauză parţială la lipsa din covorul vegetal acvatic şi de luncă a unor specii caracteristice.

7.1. Flora Lista speciilor (pe baza ridicărilor din 2011, precum şi a datelor din literatura de

specialitate):

Equisetaceae Equisetum fluviatile L. (E. limosum L.): Hh, Cp; U5T3R0, Magnocaricion elatae, Phragmitetea: V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Equisetum hyemale L.: G, Cp; U3.5T2.5R4, Alno-Padion:, Armeniş pe Râul Alb şi Râul Lung, Borlova, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, (N. Boşcaiu, 1971) Equisetum palustre L.: G, Cp; U5T2R0, Molinietalia: Glimboca, Măgura, Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971), Marga, Trei Ape (!) Equisetum sylvaticum L.: G, Cp; U3.5T2R0, Alno-Padion, Alnion glutinosae-incanae: Borlova, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Equisetum telmateia Ehrh. (E. maximum Lam.): G, Cp; U3.5T2R0, Alno-Padion, Eriophorion latifolii, Filipendulo-Petasition: Borlova, izvorul Sebeşului, Pâr. Hidegu, Râul Alb amonte de Armeniş, Rusca, Teregova, V. Bistra Mărului, (N. Boşcaiu, 1971), Armeniş (!), Trei Ape (!); f. comosum (Milde) Aschers.: Armeniş (Flora I) Ophioglossaceae Ophioglossum vulgatum L.: G, Cp; U4T3R0, Molinion coeruleae: Bazoş, Zerveşti (Flora I) Athyriaceae Matteuccia struthiopteris (L.) Todaro (Struthiopteris filicastrum All.): H, Cp; U4T2R0, Alno-Padion: Trei Ape (!) Thelypteridaceae Thelypteris palustris Schott (Dryopteris thelypteris (L.) A. Gray): Hh-G, Cp; U4T0R3, Alnion glutinosae, Alno-Padion, Magnocaricion elatae: Obreja (N. Boşcaiu, 1971)

58

Marsileaceae Marsilea quadrifolia L.: Hh, Eua(M); U6T3R0, Nanocyperion: Liebling, Moşniţa (V. Soran, 1954), negăsită recent. Salviniaceae Salvinia natans (L.) All.: Hh, Eua; U6T3R3,Hydrocharition: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş şi în lacurile de la Complexul III (N. Boşcaiu, 1966), Unip pe Timiş (Flora I); negăsită recent Nymphaeaceae Nuphar lutea (L.) Sm.: Hh, Eua-M; U6T0R3.5, Nymphaeion: între Lugoj şi Tapia pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966), Ciacova, Lugoj, afluenţii Timişului (Flora III), negăsită recent. Nymphaea alba L.: Hh, E; U6T0R4, Nymphaeion: Lugoj, foarte abundent (Flora III); negăsită recent. Ceratophyllaceae Ceratophyllum demersum L. subsp. demersum: Hh, Cosm; U6T3R0, Potamion: Lugoj (Flora III) Ceratophyllum submersum L.: Hh, E; U6T3.5R0, Hydrocharition, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966), între Lugoj şi Tapia pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Ranunculaceae Caltha palustris L.: H, Cp; U4.5T0R0, Calthion palustris, Cardamini-Montion, Molinietalia: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!); var. alpina (Schur) Graebn.: Mţii Semenic (Flora II), Armeniş pe Râul Alb şi pe Râul Lung, Borlova, izv. Sebeşului, Marga, Măgura, Păr. Hidegu, Poiana Mărului, Poiana Nedeii, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971); var. alpestris (Schott, Nym. et Korschy) Beck: izv. Bistra Mărului, Mt. Mic, Vf. Căleanu, Vf. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Myosurus minimus L.: Th, Cosm; U4T4R3, Agropyro-Rumicion, Nanocyperion flavescentis: Ciacova (Flora II) Ranunculus aquatilis L.: Hh, Cosm; U6T4R0, Potamion, Nymphaeion: Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Ranunculus flammula L.: H, Eua; U4.5T3R0, Agrostion stoloniferae, Caricion canescenti-nigrae, Magnocaricion elatae: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), V. Bistra lângă Măgura (N. Boşcaiu, 1971) Ranunculus lingua L.: Hh, Eua; U6T3R4, Phragmition australis: Lugoj la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966) Ranunculus ophioglossifolius Vill.: H, Atl-M; U5T3,5R0, Calthion: Peciu Nou (Flora XIII) Ranunculus repens L.: H, Eua; U4T0R0, Agropyro-Rumicion, Alno-Padion, Bidentetalia tripartiti, Calystegion, Molinio-Arrhenatheretea, Phragmitetea, Plantaginetea majoris, Salicetea purpureae: Armeniş (!) pe Râul Alb şi pe Râul Lung (N. Boşcaiu, 1971),, Bolvaşniţa (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova, Caransebeş (!), Gărâna (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971,!), Ilova, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Măgura (N. Boşcaiu, 1971,!), Mt. Ţarcu, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Păr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, Sadova Nouă, Sadova Veche, Trei Ape (!),V. Bistra Mărului, Vălişoara, Vârciorova, Zăvoi, Zlagna (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Ranunculus trichophyllus Chaix. (Batrachium trichophyllum (Chaix) Bosch, B. divaricatum (Schrank) Wimmer): Hh, E; U6T3R0, Potamion: Caransebeş (Flora II)

59

Thalictrum flavum: H, Eua; U4,5T0R4,5, Molinietalia, Filipendulo-Petasition, Alno-Padion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965) Thalictrum lucidum L.: H, Ec; U4.5T3R5, Alnetea glutinosae, Alno-Padion, Filipendulo-Petasition, Molinietalia, Salicetea purpureae: Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Thalictrum simplex L. subsp. galioides (Nestl.) Borza: H, Eua; U4T3R0, Molinion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Teregova (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Betulaceae Alnus glutinosa (L.) Gaerter: Mph-mPh, Eua; U5T3R3, Alnion glutinosae, Alno-Padion: amonte Armeniş (!) pe Râul Alb şi Râul Lung, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Buchin, Bucoşniţa, Gărâna (!), Măgura, Obreja, Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!), Poiana Mărului, Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971,!), Teregova, Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Bolvaşniţa, V. Sebeşului, Var, Vălişoara, Vârciorova, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Alnus incana (L.) Moench: Mph-mPh, E; U4T2R4, Alno-Padion, Salicion albae: Armeniş pe Râul Alb şi Râul Lung (!), Borlova, Bucova, Ilova, izv. Sebeşului, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Poiana Nedeii, Rusca, Sadova Nouă, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Var, Vălişoara, Vârciorova, Zerveşti, Zlagna (N. Boşcaiu, 1971) Alnus x pubescens Tausch. (glutinosa x incana): Armeniş, Poiana Mărului, V. Bistra la Măgura, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Portulacaceae Montia minor C.C. Gmelin (M. verna Necker, M. fontana L.): Th, Cp; U4.5T3.5R2.5, Alnetalia glutinosae, Cardamini-Montion, Nanocyperion flavescentis: Belinţ (Grigore Stere, 1971), Caransebeş, Lugoj (Gh. Bujorean, 1959), Sacu (Grigore Stere, 1971, Flora XIII); subsp. chondrosperma Cham.: Sacu (Herb. Grăd. Bot. Iaşi) Caryophyllaceae Lychnis flos-cuculi L.: H, Eua; U4T2.5R0, Magnocaricion elatae, Molinietalia, Molinio-Arrhenatheretea: Armeniş (!) pe Râul Alb, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Mic, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965) Myosoton aquaticum (L.) Moench (Stellaria aquatica (L.) Scop.): H, Eua; U4T3R0, Alno-Padion, Bidention tripartiti, Salicion albae, Senecion fluviatilis: Armeniş pe Râul Alb, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!), Pâr. Hidegu, Măgura, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Stellaria uliginosa Murray (S. alsine Grimm.): H, Cp; U4.5T2.5R2.5, Cardamini-Montion: Armeniş (!), Trei Ape (!) Polygonaceae Polygonum amphibium L.: Hh, Cosm; U6T3R0, Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae, Alnetea glutinosae, Phragmitetea, Polygono-Chenopodion polyspermi, Salicetea purpureae: Liebling (A. Neacşu et al., 2008); f. aquaticum Leyss: Boldur, Lugoj la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966) Polygonum bistorta L.: G, Eua; U4T2.5R3, Calthion palustris, Molinietalia, Triseto-Polygonion: Mt. Semenic (Flora I), Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971)

60

Polygonum cuspidatum Sieb. et Zucc. (Reynoutria japonica Houtt.): G, Adv; U3.5T3R4, Alno-Padion, Calystegion, Salicion albae: Armeniş (!), Bucoşniţa (!), Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!), Sadova Veche (!), V. Bistra între Glimboca şi Măgura (N. Boşcaiu, 1971) Polygonum hydropiper L.: Th, Cp; U4.5T3R4, Alnetea glutinosae, Bidention tripartiti, Salicion albae: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Buchin, Bucoşniţa, Caransebeş (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971,!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Măgura, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (!), Pâr. Hidegu, Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, Var, Vălişoara, Vârciorova, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Polygonum lapathifolium L. subsp lapathifolium: Th, Cosm; U4T0R3, Bidention tripartiti, Polygono-Chenopodion polyspermi, Sisymbrion officinalis: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Armeniş, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!), Glimboca, Măgura, Obreja, Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971), Polygonum minus Hudson: Th, Eua; U4,5T3R4, Bidention: Obreja, V. Bistra lângă Măgura, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Polygonum mite Schrank: Th, E; U5T3R4, Bidentetalia tripartiti: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Obreja, V. Bistra lângă Măgura, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Polygonum persicaria L.: Th, Eua; U4.5T3R0, Phragmitetea, Polygono-Chenopodietalia, Salicetalia purpureae: Armeniş (!), Teregova (!) Rumex conglomeratus Murray: H, Cp; U4T3R4, Agropyro-Rumicion, Bidention tripartiti: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bucoşniţa, Caransebeş (!), Lugoj (Flora I), Obreja, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971), Rumex crispus L.: H, Eua; U4T3R0, Agropyro-Rumicion, Arrhenatherion elatioris: Armeniş, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Glimboca, Măgura (N. Boşcaiu, 1971,!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Rumex hydrolapathum Hudson: Hh, E; U6T4R4, Phragmition australis: braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Rumex palustris Sm (R. limosus Thiull.): Th-TH, Eua; U5T3R4, Bidention: Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Rumex sanguineus L.: H, E; U4T3R4, Alno-Padion, Fagetalia silvaticae: Armeniş pe Râul Alb şi Râul Lung, Borlova, izv. Sebeşului, Măgura, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Rumex x gayeri Rech f. (crispus x kerneri): Lugoj (Flora I) Saxifragaceae Chrysosplenium alternifolium L.: H, Cp; U4T2R4, Alno-Padion, Fagetalia silvaticae: Mt. Semenic (Flora IV), Armeniş, Borlova, Bucova, izv. SebeşuluiMarga, Măgura, Mt. Mic, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Vf. Călianu, Vf. Ţarcu, Vf. Piga, Zăvoi (N. Boşcaiu, 1971) Saxifraga stellaris L. subsp. robusta (Engler) Gremli: Ch, Eua (arct-alp); U5T1.5R3, Cardamini-Montion: Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Ţarcu (Flora IV, N. Boşcaiu, 1971), V. Bistra Mărului, Vf. Călianu, Vf. Piga (N. Boşcaiu, 1971) Parnassiaceae Parnassia palustris L.: H, Cp; U4.5T2R4.5, Caricetalia davallianae, Molinion coeruleae, Tofieldietalia: Groapa Bistrei (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971), Vf. Căleanu, Vf. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971)

61

Rosaceae Filipendula ulmaria (L.) Maxim.: H, Eua; U4.5T2R0, Alno-Padion, Filipendulo-Petasition, Molinietalia; Gărâna (!), Măgura, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Geum rivale L.: H, Cp; U4.5T0R4.5, Adenostylion alliariae, Calthion palustris, Filipendulo-Petasition: Mt. Mic, Mt. Ţarcu (Flora IV, N. Boşcaiu, 1971), Mt. Semenic (Flora IV) Potentilla anserina L.: H, Cosm; U4T3R4, Bidentetalia tripartiti, Molinietalia, Nanocyperetalia, Plantaginetalia majoris: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), , Liebling (A. Neacşu et al., 2008), V. Bistra, Vârciorova (N. Boşcaiu, 1971) Potentilla supina L.: TH-H, Eua-sM; U4T3R0, Bidention tripartiti, Nanocyperion flavescentis: V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Sanguisorba officinalis L.: H, Cp; U3T3R0, Molinietalia: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965; Flora IV), Moşniţa (Flora IV), V. Bistra, (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Fabaceae Lotus pedunculatus Cav. (Lotus uliginosus Schkuhr): H, Atl-sM; U4T3R3, Molinietalia: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Trifolium hybridum L. subsp hybridum: H, Atl-E; U3.5T3R4, Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae, Calthion palustris: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!),Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971); subsp. elegans (Savi) Acherson et Graebner: Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971 ap. V. Borbas, 1873) Haloragaceae Myriophyllum spicatum L.: Hh, Cp; U6T0R4.5, Nymphaeion, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la Complexul III (N. Boşcaiu, 1966) Lythraceae Lythrum hyssopifolia L.: Th, Cosm; U4T3R0, Nanocyperion flavescentis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (V. Soran, 1954), Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966), Obreja (N. Boşcaiu, 1971) Lythrum portula (L.) D.A. Webb. (Peplis portula L.): Th, Atl-M; U4T3R0, Nanocyperion flavescentis: Bucoşniţa (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Jebel, Liebling (V. Soran, 1954), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Lythrum salicaria L.: H, Cp; U4T3R0, Alnetea glutinosae, Filipendulo-Petasition, Molinietalia, Phragmitetea, Salicetea purpureae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa, Gărâna (!), Glimboca, Ilova, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Măgura, Obreja, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971,!), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Teregova (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971)

Onagraceae Chamerion (Chamaenerion) dodonei (Vill.) Holub (Chamaenerion palustre auct., Epilobium dodonaei Vill.): H, Ec; U4.5T0R2, Thlaspietea rotundifolii: Măguri, Sacu în V. Timişului (Flora V) Epilobium alsinifolium Vill.: H, E (arct-alp); U5T1.5R0, Montio-Cardaminetea: Groapa Bistrei (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Ţarcu (Flora V, N. Boşcaiu, 1971), Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971)

62

Epilobium anagalidifolium Lam. (E. alpinum auct. non L.): H, Cp (arct-alp); U4T1.5R0, Androsacetalia alpinae, Cardamini-Montion: Groapa Bistrei, Mt. Ţarcu (Flora V, N. Boşcaiu, 1971), izv. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971) Epilobium ciliatum Rafin (E. adenocaulon Hausskn, E. hirsutum var. adenocaulon Hausskn.).: H, Adv; U4T3R3, Filipendulo-Petasition, Molinietalia, Phragmitetea: Epilobium hirsutum L.: H, Eua; U4T3R3, Filipendulo-Petasition, Phragmitetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Veche (!), Teregova (!), Trei Ape (!),V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971); var. villosum (Roch.) Hausskn.: Borlova (N. Boşcaiu, 1971) Epilobium nutans F.W. Schmidt: H, E (alp); U5T2R2, Cardamini-Montion, Sphagnion fusci: Groapa Bistrei (Flora V), Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Ţarcu (Flora V, N. Boşcaiu, 1971) Epilobium obscurum Schreber: H, E; U5T0R2, Cardamini-Montion, Epilobietea angustifolii, Glycerio-Sparganion: Epilobium palustre L.: H, Cp; U5T0R2, Calthion palustris, Magnocaricion elatae, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Obreja, Sadova Nouă, V. Bistra, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971); var fontanum Hausskn.: Groapa Bistrei în Mţii Ţarcu, Mţii Semenic (Flora V) Epilobium parviflorum Schreber: H, Eua; U5T3R4.5, Glycerio-Sparganion, Phragmitetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bucoşniţa (!), Gărâna (!), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Măgura, Poiana Mărului, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Epilobium roseum Schreber: H, Eua; U4.5T3R4.5, Glycerio-Sparganion: Măgura, Mt. Ţarcu, Poiana Mărului, Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1971) Epilobium tetragonum L. (E. adnatum Griseb.): H, Eua (sM); U4.5T3R0, Agrostion stoloniferae, Bidentetalia tripartiti, Magnocaricion elatae: Bazoş (Flora V) Epilobium x boissieri Hausskn. (anagalidifolium x alsinifolium): Mt. Ţarcu la Izv. Hidegu (Flora V, N. Boşcaiu, 1971) Ludwigia palustris (L.) Elliot: Th-Hh, Atl-M; U4,5T3,5R3,5, Magnocaricion; Lugoj (N. Boşcaiu, 1966 ap. J. Heuffel, 1858; Flora V; neregăsită) Trapaceae Trapa natans L. subsp. natans: Hh, Eua-sM; U6T4R4, Nymphaeion: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj în lacurile de la Complexul I şi II (N. Boşcaiu, 1966) Euphorbiaceae Euphorbia lucida Waldst. et Kit.: H, E-C; U5T3R4, Filipendulo-Petasition, Molinion coeruleae: Lugoj (Flora II) Euphorbia villosa Walds. Et Kit.: H, p-M; U3,5T3,5R0, Molinion, Alnetea: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Rhamnaceae Frangula alnus Miller: mPh, Eua; U4T3R3, Alno-Padion, Alnetea: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Vitaceae Vitis silvestris Gmel.: mPh-L, P-M; U3.5T4.5R4.5, Alno-Padion, Querco-Fagetea, Salicion albae: Caransebeş (Flora VI)

63

Apiaceae Angelica archangelica L.: TH-H, Eua (bor); U4.5T2.5R0, Adenostyletalia, Filipendulo-Petasition: Armeniş (!) pe Râul Alb şi Râul Lung (N. Boşcaiu, 1971), Borlova sub Mt. Mic (Flora VI, N. Boşcaiu, 1971), Gărâna (!), izv. Sebeşului, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Angelica sylvestris L. subsp sylvestris: TH-H, Eua; U4T3R3, Alno-Padion, Molinietalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bucoşniţa (!), Măgura, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!), Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1966), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971); f. stenoptera (Boiss.) Thell.: Borlova sub Mt. Mic (Flora VI) Angelica x mixta Nyar. (archangelica x sylvestris): Armeniş (!), Gărâna (!) Apium nodiflorum (L.) Lag.: H, Atl-M; U5T4.5R0, Agropyro-Rumicion, Bidention tripartiti, Nanocyperion flavescentis: între Lugoj şi Satu Mic (Flora VI ap. J. Heuffel, 1858) Heracleum palmatum Baumg.: H, Carp; U4T2,5R0, Adenosrylion: Mt. Mic, Mt. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Laserpitium prutenicum L.: TH, Ec-M; U4T3,5R4, Molinion: Turnu Ruieni, Var (N. Boşcaiu, 1971) Oenanthe aquatica (L.) Poiret: Hh, Eua; U6T3R0, Phragmitetalia: : Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Oenanthe banatica Heuffel: H, P-Pn-B; U4T3.5R0, Alno-Padion: Lugoj (Flora VI) Oenanthe peucedanifolia Pollich (O. stenoloba Schur): H, D-B; U4T0R4.5, Molinietalia: Băuţar (Flora VI, N. Boşcaiu, 1971) Oenanthe silaifolia Bieb.: H, M; U5T3.5R0, Agrostion stoloniferae: Armeniş, Glimboca, Obreja, Turnu Ruieni, V. Bistra, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971); var. media (Griseb.) Beck: Lugoj (Flora VI) Selinum carvifolia (L.) L.: H, Eua; U3,5T3R3, Molinion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Sium latifolium L.: Hh, Eua; U6T0R4, Phragmitetalia, Phragmition australis: Bazoş (Flra VI) Hypericaceae Hypericum tetrapterum Fries. (H. quadrangulum L.): H, E; U4T3R4, Filipendulo-Petasition, Glycerio-Sparganion, Magnocaricion elatae: Borlova, izv. Sebeşului, Marga, Măgura, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Elatinaceae Elatine alsinastrum L.: Th-TH (Hh), Eua; U5T4R3, Nanocyperion flavescentis, Potamion: Jebel (Flora III) Elatine hexandra (Lapierre) DC.: Th-TH (Hh), Ec; U5T3R2, Nanocyperion flavescentis: Lugoj (Flora III) Elatine macropoda Guss. (E. hungarica Moesz): Hh, Eua(M): U5T4R2, Nanocyperion flavescentis: Uliuc, Urseni (Grigore Stere, 1971.) Tamaricaceae Myricaria germanica (L.) Desv.: nPh, Eua; U0T0R4.5, Salicion eleagni: Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971) (!)

64

Brassicaceae Cardamine amara L. subsp amara: H, Eua; U5T0R0, Alno-Padion, Cardamini-Montion: Armeniş (!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Gărâna (!), Groapa Bistrei, Marga, Măgura, Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971), Mţii Semenic (Flora III), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971); subsp. opicii (J. et C. Presl.) Celak.: H, Ec: Groapa Bistrei (Flora III), Mt. Mic, izv. Bistrei Mărului, Vf. Căleanu, Vf. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Cardamine flexuosa With.: Th-TH, Eua; U4T2R2, Cardamini-Montion: Armeniş (!) pe Râul alb şi Râul Lung, Borlova, Măgura, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Sadova Nouă, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Cardamine pratensis L. subsp. pratensis: H, Cp; U5T3R0, Molinio-Arrhenatheretea: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Obreja, Pâr. Hidegu, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971); subsp matthioli (Moretti) Nyman (subsp. hayneana (Welw.) D.E. Schultz): H, E: Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971); subsp rivularis (Schur) Nyman: H, Carp-B: Vf. Căleanu, Vf. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Rorippa amphibia (L.) Besser: Hh, Eua; U6T3R4, Alnetea glutinosae, Phragmitetea, Salicetea purpureae: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Rorippa austriaca (Crantz) Besser: H, P; U4T3.5R4, Agropyro-Rumicion, Bidentetea tripartiti, Plantaginetea majoris, Senecion fluviatilis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Rorippa sylvestris (L.) Besser subsp. sylvestris: H, Eua; U4T3R4, Agropyro-Rumicion : Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Boldur, Bucoşniţa (!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Ilova, Marga, Măgura, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Zăvoi, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971); f. rivularis (Rchb.) Nyar.: Sadova Nouă (N. Boşcaiu, 1971 ap. V. Borbas, 1873); f. siliculosa Neilr.: Sadova Nouă (Flora III şi (N. Boşcaiu, 1971 ap. V. Borbas, 1873); subsp. kerneri: Liebling (V. Soran, 1954), Rorippa x barbareoides (Tsch.) Celak. (palustris x sylvestris). Armeniş (!); f. arenaria Knaf: Armeniş (Flora III) Salicaceae Populus alba L.: Mph-mPh, Eua; U3.5T3R3, Salicetalia purpureae: Grănicerii (Ciavoş) (Flora I), Populus nigra L.: MPh, Eua; U4T3R4, Salicetalia purpureae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Grănicerii (Ciavoş) (Flora I), Salix alba L. subsp. alba: Mph-mPh, Eua; U5T3R4, Alno-Padion, Salicion albae: Bucoşniţa (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Veche (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Salix cinerea L.: mPh, Eua; U5T3R3, Alnetea glutinosae, Alno-Padion: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Măgura, Obreja, Poiana Mărului, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!),V. Bistra, V. Bistra Mărului, Var (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965,1971) Salix daphnoides Vill.: mPh, Eua; U4.5T2.5R4.5, Salicion eleagni: V. Bistra lângă Măgura (N. Boşcaiu, 1971) Salix fragilis L.: mPh-MPh, Eua; U4.5T3R4, Alno-Padion, Salicion albae, Salicion triandrae: Armeniş, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Pâr. Hidegu, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971)

65

Salix purpurea L. subsp. purpurea: mPh, Eua; U5T3R4.5, Salicetalia purpureae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Măgura, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971,!) Salix triandra L. emend. Ser. subsp. triandra: mPh, Eua; U5T3R0, Salicion triandrae: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Armeniş pe Râul Lung, , Borlova, izv. Sebeşului, Pâr. Hidegu, Măgura, Obreja, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971), subsp. amygdalina (L.) Schubl. et G. Martens (subsp. discolor (Koch) Arcangeli): Salix viminalis L.: mPh, Eua; U5T2.5R4.5, Salicion triandrae: Măgura pe Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Salix x rubens Schrank. (alba x fragilis): amonte Armeniş pe Râul Alb, Borlova, Glimboca, Măgura, Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1971) Salix x undulata Ehrh. (alba x triandra): Măgura pe Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Cucurbitaceae Sicyos angulatus L.: Th, Adv; U4.5T3R4, Calystegion: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Primulaceae Lysimachia nummularia L.: Ch, Eua; U4T3R0, Alnetea glutinosae, Alno-Padion, Bidentetea tripartiti, Calthion palustris, Filipendulo-Petasition, Molinietalia, Phragmitetea, Plantaginetea majoris, Querco-Fagetea, Salicion albae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!),Glimboca, Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Măgura, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Var, Vălişoara, Vârciorova, Zerveşti, Zlagna, (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Lysimachia vulgaris L.: H(-Hh), Eua; U5T0R0, Alnetea glutinosae, Molinietalia, Phragmitetea, Salicetea purpureae, Scheuchzerio-Caricetea nigrae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!),Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Marga, Măgura, (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!),Poiana Mărului, Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), V. Bistra, V. Bistra Mărului, (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965) Gentianaceae Centaurium pulchellum (Swartz) Druce: Th-TH, Eua; U4T3.5R4, Isoeto-Nanojuncetea: Buziaş, Lugoj (Flora VIII), Obreja, V. Bistra, Var (N. Boşcaiu, 1971) Gentiana pneumonanthe L.: H, Eua; U4T3R0, Molinion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971) între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Solanaceae Solanum dulcamara L.: Ch (nPh), Eua; U4.5T3R4, Alnetea glutinosae, Alno-Padion, Bidentetea tripartiti, Calystegion, Epilobietalia angustifolii, Phragmition australis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Trei Ape (!), Convolvulaceae Calystegia sepium (L.) R.Br.: G(H), Eua; U4,5T3R4, Calystegion, Salicion albae, Arction lappae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!),

66

Caransebeş (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Măgura, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Petroşniţa (!), Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra, Var, Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971) Menyanthaceae Menyanthes trifoliata L.: Hh, Cp; U5T0R0, Magnocaricion elatae, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966 ap. J. Heuffel, 1858; neregăsită) Boraginaceae Myosotis scorpioides L. (M. palustris (L.) Hill): H(Hh), Eua; U5T3R0, Alnetea glutinosae, Calthion palustris, Molinietalia, Phragmitetea: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Marga, Măgura, Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca, (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Var, (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971); var. elatior Opiz: Mt. Semenic (Flora VII) Symphytum officinale L. subsp officinale: H, Eua; U4T3R0, Molinietalia, Phragmitetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş (!), Glimboca, Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Măgura, Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Petroşniţa (!), Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Lamiaceae Lycopus europaeus L.: H (Hh), Eua; U5T3R0, Bidentetea tripartiti, Phragmitetea, Salicetea purpureae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş, Gărâna (!), Glimboca, Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Teregova (!), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971) Lycopus exaltatus L. fil: H(Hh), Eua-C; U5T3R0, Bidentetea tripartiti, Phragmitetea, Salicion albae: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966) Mentha aquatica L.: H (Hh), E; U5T3R0, Alnetea glutinosae, Molinietalia, Phragmitetea, Salicion albae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Obreja, V. Bistra Mărului, Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971); var. stagnalis Top.: Liebling (Flora VIII) Mentha arvensis L. subsp arvensis (subsp. agrestis (Sole) Briq.): H(G), Cp; U4T3R0, Calthion palustris, Molinietalia, Phragmitetea, Secalietea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Gărâna (!), izv. Sebeşului, Marga, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Trei Ape (!), Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971) Mentha longifolia (L.) Hudson subsp. longifolia: H(G), Eua; U4,5T3R0, Agropyro-Rumicion, Bidentetea tripartiti, Chenopodietea, Filipendulo-Petasition, Glycerio-Sparganion, Molinietalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bolvaşniţa, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Gărâna (!), Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (!), Petroşniţa (!), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Nouă, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Teregova (!), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistrei, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Var (N. Boşcaiu, 1971) Mentha pulegium L.: H, Eua (sM); U4T3R5, Isoeto-Nanojuncetea, Nanocyperion flavescentis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Lugoj lângă Complexul I şi V. Cinca lângă Boldur (N. Boşcaiu, 1966), Obreja, (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Petroşniţa (!),Pâr. Hidegu, Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Teregova (!), Turnu Ruieni, V. Bistrei, V. Bistra Mărului, Var, Zerveşti, (N. Boşcaiu, 1971) Mentha x verticillata L. (aquatica x arvensis): braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966)

67

Scutellaria galericulata L.: H, Cp; U4T3R4, Magnocaricion elatae, Molinietalia, Phragmitetea: Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Obreja, Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistrei, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Stachys palustris: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bucoşniţa (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966), Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Callitrichaceae Callitriche cophocarpa Sendtner (C. polymorpha Lonnr.): Th-H (Hh), Eua; U6T3R0, Nanocyperion flavescentis, Potamion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca (Flora II, N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (Flora II), Obreja (Flora II, N. Boşcaiu, 1971) Callitriche palustris L. (C. verna L.): Th-H (Hh), Cp; U6T3R0, Nanocyperion flavescentis, Potamion: Mt. Mic, Mt. Ţarcu, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Râul Lung (N. Boşcaiu, 1971), Rusca (Flora II, N. Boşcaiu, 1971), V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Scrophulariaceae Gratiola officinalis L.: H, Cp; U4.5T3R4, Magnocaricion elatae, Molinion coeruleae, Nanocyperetalia, Phragmitetea: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965) Lindernia procumbens (Krocker) Philcox (L. pyxidaria L. p.p.): Th, Eua; U4.5T4R0, Nanocyperion flavescentis: Jebel, Liebling (V. Soran, 1954, Flora VII,), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966, Flora VII), Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Pădureni pe malul Timişului (Flora VII), Urseni (V. Soran, 1954) Scrophularia umbrosa Dumort: H, Eua; U5T3,5R4,5, Alno-Padion, Glycerio-Sparganion: Armeniş, Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971) Veronica anagallis-aquatica L.: H (Hh), Cp; U5T0R4, Bidentetea tripartiti, Glycerio-Sparganion, Phragmitetea : Bucoşniţa (!), Teregova (N. Boşcaiu, 1971) Veronica beccabunga L.: H (Hh), Eua; U5T3R4, Bidentetea tripartiti, Glycerio-Sparganion, Salicetalia purpureae: Armeniş, Măgura, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Veronica scutellata L.: H (Hh), Cp; U4T3R4, Agrostion stoloniferae, Caricion canescenti-nigrae, Magnocaricion elatae: Lugoj (Flora VII), Trei Ape (!) Tozzia alpina L. subsp carpatica (Woloszczak) Hayek: H, Carp-B; U3.5T2R4.5, Adenostyletalia, Cardamini-Montion: Mţii Semenic, Mt. Ţarcu în V. Bistra (Flora VII, N. Boşcaiu, 1971) Lentibulariaceae Utricularia vulgaris L.: Hh, Cp; U6T0R3,5, Nymphaeion, Lemnion-Hydrocharition: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966) Rubiaceae Galium palustre L. subsp palustre: H, Cp; U5T3R0, Magnocaricion elatae, Molinietalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Măgura, Pâr. Hidegu, Obreja, (N. Boşcaiu, 1971) Trei Ape (!), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Galium uliginosum L.: H, Eua; U4.5T3R4, Calthion palustris, Magnocaricion elatae, Molinietalia, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Armeniş, Marga, Obreja, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, Var (N. Boşcaiu, 1971)

68

Valerianaceae Valeriana officinalis L.: H, Eua(sM); U4T3R4, Alnetea glutinosae, Alno-Padion, Filipendulo-Petasition, Magnocaricion elatae, Molinietalia; Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965); f. altissima (Hornem.) Koch: Armeniş, Borlova, izv. Sebeşului, Măgura, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, Zărneşti (N. Boşcaiu, 1971 sub V. exaltata Mikan) Valeriana sambucifolia Mikan fil. (V. officinalis L. subsp. sambucifolia (Mikan fil.) Celak.): H, Ec; U4T2R3.5, Adenostyletalia, Fagion, Filipendulo-Petasition: izv. Sebeşului, Mt. Mic, Poiana Mărului, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Dipsacaceae Succisa pratensis Moench: H, Eua; U4T3R0, Molinietalia, Molinion coeruleae: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Feneş (N. Boşcaiu, 1971), Gărâna (!), Lugoj, braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Marga, Obreja, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Asteraceae Achillea ptarmica L.: H, Eua; U4,5T0R2,5, Molinietalia: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Obreja, Oţelul Roşu, Poiana Mărului, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, (N. Boşcaiu, 1971) Aster x salignus Willd. (lanceolatus x novi belgii): Liebling (Flora IX) Bidens cernua L.: Th, Eua; U5T0R0, Bidention: Râul Lung, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Bidens tripartita L.: Th, Eua; U4.5T3R0, Bidentetea tripartiti, Chenopodio-Scleranthetea, Nanocyperion flavescentis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Bucoşniţa (!), Caransebeş (!), Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Petroşniţa (!),Teregova (!), Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971,!), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Bidens vulgata E. L. Greene: Th, Adv; U5T0R0, Bidention: Armeniş (!), Bucoşniţa (!), Sadova Veche (!), Criciova (Flora XIII) Carduus personatus (L.) Jacq. subsp. personatus: H, Ec; U4.5T2.5R4.5, Adenostylion alliariae, Alno-Padion, Filipendulo-Petasition: Borlova, Groapa Bistrei, Mt. Mic, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Râul Lung (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Cirsium brachycephalum Juratzka: TH, Pn; U4T3R4, Agrostion stoloniferae, Magnocaricion elatae: Moşniţa (Flora IX) Cirsium canum (L.) All.: G, Eua-C; U4.5T3R4.5, Alno-Padion, Magnocaricion elatae, Molinietalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Obreja, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Sadova Veche, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Cirsium erisithales (Jacq.) Scop.: H, Ec (mont); U3,5T3R4.5, Fagetalia silvaticae, Filipendulo-Petasition: Groapa Bistrei, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Râul Lung, Rusca, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Cirsium oleraceum (L.) Scop.: H, Eua; U4T3R4, Alno-Padion, Calthion palustris, Filipendulo-Petasition, Molinietalia: Armeniş pe Râul Lung, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, V. Bistra Mărului, Voislova (N. Boşcaiu, 1971) Cirsium palustre (L.) Scop.: TH, Eua; U4.5T3R2.5, Alnetea glutinosae, Epilobietalia angustifolii, Molinietalia, Phragmitetea: Gărâna (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Râul Lung, Rusca, Sadova Nouă (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Zlagna (N. Boşcaiu, 1971)

69

Cirsium waldsteinii Rouy: H, Alp-Carp; U4T2R2, Adenostylion alliariae, Caricion curvulae, Filipendulo-Petasition:Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Crepis paludosa (L.) Moench: H, E (mont); U4.5T0R4.5, Adenostyletalia, Alnetea glutinosae, Alno-Padion, Calthion palustris, Montio-Cardaminetea: Armeniş pe Râul Alb ţi Râul Lung, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Sadova Nouă, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!) Eupatorium cannabinum L.: H, Eua; U4T3R0, Alnion glutinosae, Epilobietea angustifolii, Filipendulo-Petasition, Phragmitetea, Salicetalia purpureae: Armeniş (!) pe Râul Alb ţi Râul Lung, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Caransebeş (!), Liebling (Flora IX), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Mt. Semenic (Flora IX), Marga, Măgura, Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Pădureni (Flora IX), Petroşniţa (!), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Sadova Veche (!) Gnaphalium uliginosum L.: Th, Eua; U5T3R4, Nanocyperetalia: Armeniş, Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Măgura, Obreja, Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra Mărului, Voislova, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Helianthus decapetalus L.: H, Adv; U3.5T3R4.5, Calystegion, Salicion albae: Bucoşniţa (!), Petroşniţa (!), Sadova Veche (!) Helianthus tuberosus L.: G, Adv; U3.5T3R4, Calystegion: Uliuc, Urseni (Grigore Stere, 1971) Petasites albus (L.) Gaertner: G, Eua; U3.5T0R0, Alno-Padion, Fagion: Pâr. Hidegu, Rusca (N. Boşcaiu, 1971) Petasites hybridus (L.) P. Gaertner, B. Meyer et Scherb.: G, Eua; U5T3R3, Adenostyletalia, Alno-Padion, Filipendulo-Petasition: Armeniş (!) pe Râul Alb şi Râul Lung, Borlova, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Petasites kablikianus (L.) Tausch.: G, Carp-B; U4T0R0, Galio-Urticetea: Poiana Mărului, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Pulicaria dysenterica (L.) Bernh.: H, Ec; U4T3.5R0, Agropyro-Rumicion, Molinietalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (Flora IX), Obreja (N. Boşcaiu, 1971) Pulicaria vulgaris Gaertner: Th, Eua; U4T3R3, Agropyro-Rumicion, Bidention tripartiti, Isoeto-Nanojuncetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Bucova (Flora IX), Liebling (Flora IX), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Obreja (N. Boşcaiu, 1971), Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971,!), Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Rudbeckia laciniata L.: H, Adv; U4.5T3.5R4, Calystegion, Senecion fluviatilis: Bucoşniţa (!), între Lugoj şi Careansebeş (Flora IX) Senecio rivularis (Waldst. et Kit.) DC.: H, Ec; U4T2R2.5, Adenostylion alliariae, Filipendulo-Petasition, Serratula tinctoria L.: H, Eua; U3.5T3R0, Molinion coeruleae: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Faţa Sadovei (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca, Sadova Nouă, Sadova Veche, Vălişoara (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965, 1971); var lancifolia S.F. Gray: Bucova (Flora IX), Liebling (Flora IX) Sonchus palustris L.: G, E; U4.5T3.5R4, Calystegion, Filipendulo-Petasition: Liebling, Pădureni, Timişul Mort (Flora X) Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand.-Mazz.: H, Eua-C; U4T3R4, Puccinellietalia: Jebel, Liebling (Flora IX) Telekia speciosa (Schreber) Baumg.: H, Carp-B-Cauc-Anat; U4T2R0, Alnion glutinosae-incanae, Filipendulo-Petasition, Telekion: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Gărâna (!), Mt. Ţarcu, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971)

70

Alismataceae Alisma lanceolatum Wither: Hh, Eua; U6T0R4, Phragmitetea: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Moşniţa (Flora XI) Alisma plantago-aquatica L.: Hh, Cp; U6T0R0, Phragmitetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971,!), Lugoj la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966), Oţelul Roşu, Pâr. Hidegu, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Sagittaria sagittifolia L.: Hh, Eua; U6T3R4, Phragmition australis, Potamion: Moşniţa, Urseni (Flora XI), Tapia în braţul mort al V. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Butomaceae Butomus umbellatus L.: Hh, Eua; U6T3R0, Phragmitetea: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Hydrocharitaceae Hydrocharis morsus-ranae L.: Hh, Eua; U6T3.5R3.5, Hydrocharition, Lemnion minoris: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966), Moşniţa, Pădureni (Flora XI) Stratiotes aloides L.: Hh, Eua; U6T4R4, Hydrocharition, Lemnion minoris: Moşniţa (Flora XI) Juncaginaceae Triglochin palustris L.: H, Cp; U5T0R0, Molinietalia, Puccinellio-Salicornietea, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Moşniţa (Flora XI) Potamogetonaceae Potamogeton berchtoldii Fieber: Hh, Eua(sM); UTR, U6T3R4, Potamion: Caransebeş (FRE, 1946) Potamogeton compressus L.: Hh, Cp; U6T3R4, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966) Potamogeton crispus L.: Hh, Cosm; U6T3.5R4, Potametalia: Lugoj la cărămidăria Bartoş şi în lacurile de la Complexul III (N. Boşcaiu, 1966), Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Potamogeton lucens L.: Hh, Eua; U6T0R4, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966) Potamogeton natans L.: Hh, Cp; U6T2.5R4, Nymphaeion, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), între Lugoj şi Tapia pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966), Costeiu, Liebling, Urseni (Flora XI) Potamogeton nodosus Poiret (P. fluitans Roth): Hh, Cp; U6T3.5R4, Potametalia: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Potamogeton obtusifolius Mert. et Koch: Hh, Cp; U6T3R3.5, Potamion: Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966), Obreja (Flora XI, N. Boşcaiu,1971); f. elongatum Cham. et Schl.: Obreja (Flora XI) Potamogeton perfoliatus L.: Hh, Cosm; U6T0R4, Potamion: Lugoj în lacurile de la Complexul III (N. Boşcaiu, 1966) Potamogeton pusillus L.: Hh, Cosm; U6T3R4, Potamion: Liebling, Lugoj (Flora XI); f. acuminatum Fieb.: Lugoj (Flora XI), Otelec, Uliuc (Grigore Stere, 1971)

71

Najadaceae Najas marina L. subsp. marina: Hh (Th), Cosm; U6T4R4, Potamion, Ruppion: Lugoj (Flora XI) Najas minor All: Hh, Eua; U6T4,5R4,5, Potamion: Lugoj, Lugojel (N. Boşcaiu, 1966 ap. J. Heuffel, 1858; neregăsită), Liebling, Lugoj, Pădureni, Slatina (Flora XI) Zannichelliaceae Zannichellia palustris L. subsp. palustris: Hh, Cosm; U6T0R4, Potamion: V. Cinca lângă Boldur (N. Boşcaiu, 1966), Liebling, Pădureni (Flora XI), Uliuc (Grigore Stere, 1971) Liliaceae Fritillaria meleagris L.: G, E; U4T3.5R4, Agrostion stoloniferae, Calthion palustris: Buziaş, Liebling (Flora XI) Veratrum album L.: G, Eua; U4T2,5R4, Molinion, Adenostyletalia: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Mt. Mic, Mt. Ţarcu, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râu Lung, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Amaryllidaceae Narcissus poëticus L.. subsp. radiiflorus (Salisb.) Baker (N. radiiflorus Salisb., N. angustifolius Curt. N. stellaris Haw.): G, Ec; U3.5T2.5R0, Cynosurion cristati, Molinietalia, Triseto-Polygonion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Faţa Sadovei (N. Boşcaiu, 1965, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Iridaceae Gladiolus imbricatus L.: G, Eua-C; U3,5T3R3, Alno-Padion: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca, V. Bistra, (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Iris pseudacorus L.: G (Hh), E; U5.5T0R0, Alnetea glutinosae, Phragmitetea: Lugoj, braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Glimboca (N. Boşcaiu, 1971), Obreja, Turnu Ruieni, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Iris sibirica L.: G, Eua(C); U4,5T3,5R4,5, Molinion: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Iris spuria L.: G, Pn-D; U4T3,5R5, Molinietalia, Puccinellietalia: Albina (Grigore Stere, 1971), Liebling (I. Pop, 1968) Orchidaceae Dactylorhiza cordigera (Fries) Soo (Orchis cordigera Fries) subsp. cordigera : G, Carp-B; U4.5T2R2, Montio-Cardaminetalia, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Mt. Mic (Flora XII); f. macrobracteata Schur: Groapa Bistrei (Flora XII) Dactylorhiza incarnata (L.) Soo: G, Eua(M); U4,5T0R4, Calthion, Molinion: Borlova, Coşova, Jdioara, Lugoj (Flora XII) Epipactis palustris (L.) Crantz: G, Eua; U4.5T3R4.5, Caricetalia davallianae, Eriophorion latifolii, Molinion coeruleae: Armeniş, Borlova (Flora XII), Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Orchis laxiflora Lam. subsp. elegans (Heuff.) Soo: G, Eua(M); U4T3R0, Molinietalia, Magnocaricion, Eriophorion latifolii: între gara Ţiglărie-Caransebeş şi Racoviţa, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971)

72

Juncaceae Juncus alpinoarticulatus Chaix: H, Cp; U4T2R2, Caricion canescenti-fusci, Eriophorion latifolii: Mt. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Juncus articulatus L. (J. lampocarpus Ehrh.): H, Cp; U5T2R0, Agropyro-Rumicion, Calthion palustris, Nanocyperion flavescentis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Petroşniţa (!), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Lung, Rusca (N. Boşcaiu, 1971),Trei Ape (!),Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Teregova (!), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Sebeşului, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Juncus atratus Krocker: H, Eua-C; U4T3R4, Agrostion stoloniferae: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Jebel, Mţii Semenic (Flora XI), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Juncus bufonius L.: Th, Cosm; U4.5T0R3, Bidentetea tripartiti, Nanocyperetalia, Plantaginetalia majoris: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Poiana Mărului, Râul Alb, Rusca, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971) Juncus compressus Jacq.: G, Eua; U4T3R4, Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae, Nanocyperion flavescentis, Plantaginetea majoris, Puccinellio-Salicornietea: Liebling (Flora XI), Trei Ape (!), Juncus conglomeratus L.: H, Cp; U4.5T3R3, Calthion palustris, Molinietalia, Molinion coeruleae, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Rusca, V. Bistra, V. Bistra Mărului, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Juncus effusus L.: H, Cosm; U4.5T3R3, Alnetea glutinosae, Bidentetea tripartiti, Calthion palustris, Molinietalia, Plantaginetea majoris: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Gărâna (!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Rusca, Sadova Veche (N. Boşcaiu, 1971), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Teregova (!), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Juncus filiformis L.: H (G), Cp (arct-alp); U4.5T2.5R2.5, Caricion canescenti-nigrae: Mţii. Semenic (Flora XI); var transsilvanicus (Schur) A. et G.: Mt. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Juncus inflexus L.: H, Eua; U4T3.5R4, Agropyro-Rumicion: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Rusca, (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Juncus thomassii Ten.: H(G), Cp; U4T2,5R3, Molinietalia: Groapa Bistrei (N. Boşcaiu, 1971) Cyperaceae Bolboschoenus maritimus (L.) Palla (Scirpus maritimus L.) subsp. maritimus: G (Hh), Cosm; U6T0R4.5, Bolboschoenion maritimi: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj lângă Complexul I (N. Boşcaiu, 1966) şi Tapia pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Carex acutiformis Ehrh.: Hh, Eua; U6T3R4, Magnocaricion, Caricion gracilis: Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Carex curta Good. (C. canescens auct. non L.): H, Cp (bor); U5T0R2, Caricion canescenti-nigrae: Borlova, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Mt. Ţarcu (Flora XI, N. Boşcaiu, 1971), Mţii Semenic (Flora XI); f. fallax F. Kurtz.: Mt. Semenic (Flora XI) Carex distans L.: H, Eua (sAtl-sM); U4T3R4, Agrostion stoloniferae, Eriophorion latifolii, Molinion coeruleae: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Pâr. Hidegu, Rusca, Turnu Ruieni, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Carex echinata Murray (C. stelllulata Good.): H, Cp; U5T2R1, Calthion palustris, Caricion canescenti-nigrae, Magnocaricion elatae: Mţii Semenic (Flora XI), Poiana Mărului, V. Bistra, V. Bisra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971); var. gypos (Schk.) Koch: Groapa Bistrei (Flora XI, N. Boşcaiu, 1971)

73

Carex flava L.: H, Cp; U4.5T3R0, Calthion palustris, Caricetalia davallianae, Eriophorion latifolii, Tofieldietalia: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Groapa Bistrei (N. Boşcaiu, 1971), Poiana Mărului, V. Bistra, (N. Boşcaiu, 1971),între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Carex lasiocarpa Ehrh.: Hh, Cp; U5T2,5R2,5, Caricion lasiocarpae: Mţii Semenic (Flora XI) Carex nigra (L.) Reichard (C. fusca All.) subsp. nigra: G, Cp; U4T3R2, Calthion palustris, Caricetalia davallianae, Caricion canescenti-nigrae:; subsp. dacica (Heuffel.) Soo (C. dacica Heuffel, Carex bigelowii Torrey et Schwein.): G, Carp-B; U0T2R2,5; Caricion canescenti-nigrae: Mt. Ţarcu (Flora XI, N. Boşcaiu, 1971) Carex ovalis Good. (C. leporina auct. non L.): H, Cp; U4T2.5R3, Caricion canescenti-nigrae, Molinietalia, Nardetalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Mt. Mic, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Poiana Nedeii, Râul Lung, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Carex pallescens L.: H, Cp; U3.5T3R3, Molinio-Arrhenatheretea, Nardetalia: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Groapa Bistrei, Ilova, Obreja, Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, Sadova Veche, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965,1971) Carex pauciflora Lightf.: G, Cp (bor); U5T2.5R1, Oxycocco-Sphagnetea, Sphagnion fusci: Mt. Ţarcu (Flora XI, N. Boşcaiu, 1971) Carex pseudocyperus L.: H (Hh), Cp; U6T3R3.5, Alnetea glutinosae, Caricion rostratae, Magnocaricion elatae: Lugoj la lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966), Pădureni, V. Timişului Mort (Flora XI) Carex remota L.: H, Cp; U4.5T3R3, Alno-Padion, Fagetalia silvaticae: între Mt. Mic şi Mt. Ţarcu (Flora XI, N. Boşcaiu, 1971), Rusca (N. Boşcaiu, 1971) Carex riparia L: Hh, Eua; U5T4R4, Magnocaricion, Caricion gracilis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Carex rostrata Stokes subsp. rostrata: H (Hh), Cp; U5T2R0, Caricion rostratae, Magnocaricion elatae: Mţii Semenic (Flora XI), Trei Ape (!) Carex vesicaria L.: Hh, Cp; U6T3R4, Caricion gracilis, Magnocaricion elatae: Caransebeş (Flora XI) Carex vulpina L.: H, Eua; U4T3R4, Agropyro-Rumicion, Caricion gracilis, Magnocaricion elatae, Phragmition australis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Rusca, Sadova Veche, V. Bistra, Var, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971), Carex x tetrastachys Trauntst. (curta x echinata): Mţii Semenic (Flora XI) Cyperus flavescens Jacq. (Pycreus flavescens (L.) Reichenb.): Th, Cosm; U4.5T0R4, Nanocyperion flavescentis: Armeniş, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Pădureni (Flora XI), Turnu ruieni, V. Bistra, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Cyperus fuscus L.: Th, Eua; U6T3R4, Nanocyperion flavescentis: Bucoşniţa (!), Liebling Liebling (Flora XI, A. Neacşu et al., 2008), Pădureni pe Timiş (Flora XI) Cyperus glaber L. (Chlorocyperus glaber (L.) Palla): Th, Eua (M); U5T3R4,5, Nanocyperion: Liebling, Şipet (Flora XI) Cyperus glomeratus L. (Chlorocyperus glomeratus (L.) Palla): Hh, Eua (M); U5T3R4, Nanocyperion: Pădureni pe Timiş (Flora XI) Eleocharis acicularis (L.) Roemer et Schultes: H (Hh), Cp; U5.5T0R0, Nanocyperion flavescentis: Lugoj lângă Complexul I şi V. Cinca lângă Boldur (N. Boşcaiu, 1966), V. bistra lângă Oţelul Roşu (N. Boşcaiu, 1971)

74

Eleocharis carniolica Koch: Th, Alp-Carp-B; U5T0R5, Nanocyperion: Caransebeş spre Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1971, Flora XI), Obreja, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971) Eleocharis ovata (Roth) Roem. et Schult.: Th, Cp; U4,5T4R0, Nanocyperion: Lugoj (FRE), Obreja (N. Boşcaiu, 1971) Eleocharis palustris (L.) Roemer et Schultes: G (Hh), Cosm; U5T0R4, Molinietalia, Nanocyperetalia, Phragmitetea: Armeniş, Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, Var, Zerverşti (N. Boşcaiu, 1971), Eriophorum latifolium Hoppe: H, Cp; U5T0R4.5, Caricion davallianae, Eriophorion latifolii, Scheuchzerio-Caricetalia nigrae, Tofieldietalia: Mt. Mic, Poiana Mărului, Râul Lung, Rusca, Sadova Nouă, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Eriophorum vaginatum L.: H, Cp; U4.5T0R1.5, Sphagnion fusci: izv. Râul Lung, Mt. Ţarcu (N. Boşcaiu, 1971) Schoenoplectus lacustris (L.) Palla (Scirpus lacustris L.): G (Hh), Cosm; U6T3R4, Phragmition australis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Scirpus supinus L. (Isolepis supina (L.) R. Br.): Th (Hh), Cosm; U4,5T3R0, Nanocyperion: Jebel (Flora XI), Liebling (I. Pop, 1968) Scirpus sylvaticus L.: G, Cp; U4.5T3R0, Alno-Padion, Calthion palustris, Molinietalia, Phragmitetea: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Gărâna (!), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Râul Alb, Râul Lung, Rusca (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului (N. Boşcaiu, 1971), Poaceae Agrostis canina L. subsp. canina: H, Eua; U4T3R3, Caricion canescenti-nigrae, Molinio-Arrhenatheretea: Pâr. Hidegu, Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Agrostis gigantea Roth subsp. gigantea: H(G), Eua; U4,5T0R4, Phragmitetalia, Calthion: Borlova (N. Boşcaiu, 1971) Agrostis stolonifera L. subsp. stolonifera: H, Cp; U4T0R0, Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae, Alno-Padion, Magnocaricion elatae, Molinion coeruleae: Armeniş, Bolvaşniţa (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Bucoşniţa (!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Gărâna (!), Glimboca, Oţelul Roşu, (N. Boşcaiu, 1971,!), Ilova (N. Boşcaiu, 1966), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Obreja, Pâr. Hidegu, Rusca, Sadova Veche, (N. Boşcaiu, 1971), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Trei Ape (!), V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Vârciorova (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Alopecurus aequalis Sobol.: Th-TH, Cp; U5T3R4, Agrostion stoloniferae, Bidentetalia tripartiti, Nanocyperion flavescentis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008) Alopecurus geniculatus L.: Th-TH, Cosm; U5T0R4, Agropyro-Rumicion, Agrostion stoloniferae, Plantaginetea majoris: Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971); f. natans: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Alopecurus pratensis L. subsp. pratensis: H, Eua; U4T3R0, Agrostion stoloniferae, Calthion palustris, Filipendulo-Petasition, Molinio-Arrhenatheretea: Armeniş, Bolvaşniţa (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Ilova (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Oţelul Roşu (!), Obreja, Pâr. Hidegu, Râul Alb, Râul Lung, Rusca, Sadova Veche, (N. Boşcaiu, 1971), V. Bistra, V. Bistra Mărului, V. Sebeşului, Var, Vârciorova, Zlagna (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Beckmannia eruciformis (L.) Host: H, Cp; U4,5T3R4, Beckmannion: Ciacova (Flora XII) Calamagrostis canescens (Weber) Roth: H, Eua; U5T3R3, Alnion, Phragmitetea: Liebling (A. Neacşu et al., 2008)

75

Calamagrostis pseudophragmites (Haller fil.) Koeler: H, Eua-C; U5T3R5, Salicion eleagni: Armeniş, V. bistra (N. Boşcaiu, 1971) Catabrosa aquatica (L.) Beauv.: H, Cp; UTR, Bidentetea, Glycerio-Sparganion: Armeniş, Rusca, Sadova Veche, Turnu Ruieni, V. Bistra, Zerveşti (N. Boşcaiu, 1971) Deschampsia caespitosa (L.) Beauv. subsp. caespitosa: H, Cosm; U4T0R0, Betulo-Adenostyletea, Molinietalia, Phragmitetalia: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Gărâna (!), Trei Ape (!), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965) Glyceria maxima (Hartman) Holmberg (G. aquatica (L.) Wahlb.): H (Hh), Cp; U5T3R4, Phragmition australis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), între Lugoj şi Tapia pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Glyceria nemoralis (Uechtr.) Uechtr. et Koernicke: H, Ec; U5T3R3, Cardamini-Montion: Poiana Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Glyceria notata Chevall. (G. plicata (Fries) Fries): H (Hh), Cp; U6T3R4.5, Glycerio-Sparganion: Armneiş (N. Boşcaiu, 1971,!), Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Trei Ape (!), Turnu Ruieni, V. Bistra, V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) Leersia oryzoides (L.) Swartz: G (Hh), Cp; U6T3R0, Bidentetea tripartiti, Glycerio-Sparganion: Glimboca, Obreja, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971); f. patens Wiesb.: Lugoj (Flora XII), braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Molinia coerulea (L.) Moench subsp. coerulea: H, Eua; U4T3R0, Molinion coeruleae: Borlova (N. Boşcaiu, 1971), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Faţa Sadovei (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Lugoj la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966, Flora XI), Pâr. Hidegu, Poiana Mărului, Rusca, V. Bistra, (N. Boşcaiu, 1971), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965, 1971), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965, 1971) Phalaris arundinacea L. (Typhoides arundinacea (L.) Moench): Hh, Cp; U5T3R0, Agrostion stoloniferae, Caricion gracilis: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Rusca, Turnu Ruieni, V. Bistra (N. Boşcaiu, 1971), braţ mort la V. Ştiuca lângă Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Phragmites australis (Cav.) Steudel subsp. australis: G (Hh), Cosm; U6T0R4, Phragmition australis: Bucoşniţa (!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966); f. subuniflora DC.: V. Timişului (jud. Timiş) (Flora XII) Poa palustris L.: H, Cp; U5T3R4, Alnetalia glutinosae, Calthion palustris, Magnocaricion elatae, Phragmition australis: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966), V. bistra (N. Boşcaiu, 1971) Sparganiaceae Sparganium erectum L. (S. ramosum Hudson) subsp. erectum: G (Hh), Eua; U5.5T3.5R0, Glycerio-Sparganion, Phragmition australis: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966); subsp. neglectum (Beeby) K. Richter: G, Hh, Ec: Armeniş (N. Boşcaiu, 1971), Obreja, Sadova Veche, V. Bistra, Var (N. Boşcaiu,1971); subsp. oocarpum (Celak) Domin: Urseni (Grigore. Stere, 1971) Typhaceae Typha angustifolia L.: G (Hh), Cp; U6T4R0, Phragmition australis: Glimboca (N. Boşcaiu,1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Typha latifolia L.: G (Hh), Cosm; U6T3.5R0, Phragmition australis: Bucoşniţa (!), Glimboca (N. Boşcaiu,1971), Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Trei Ape (!), Typha shuttleworthii Koch et Sonder: G (Hh), E (mont); U6T3R0, Phragmition australis: izv. Bistrei Mărului, izv. Sebeşului (N. Boşcaiu,1971), Moşniţa (Flora XI), Râul Lung, Rusca (N. Boşcaiu,1971)

76

Araceae Acorus calamus L. G (Hh), Adv; U6T3,5R4, Phragmitetalia: Lugoj (Flora XII) Lemnaceae Lemna gibba L.: Hh, Cosm; U6T3,5R4, Lemnion minoris: Liebling (Flora XII) Lemna minor L.: Hh, Cosm; U6T0R0, Lemnion minoris: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Lemna trisulca L.: Hh, Cosm; U6T0R4, Lemnion minoris:Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei şi la cărămidăria Bartoş (N. Boşcaiu, 1966) Spirodela polyrhiza (L.) Schleiden: Hh, Cosm; U6T3.5R0, Lemnion minoris: Liebling (A. Neacşu et al., 2008), Lugoj în Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Wolffia arrhiza (L.) Horkel: Hh, Cosm; U6T0R4, Lemnion minoris: Liebling (Flora XII), Lugoj în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966, Flora XII) 7.2. Vegetaţia Lista asociaţiilor de plante din Valea Timişului şi afluenţi: Agrostidetum stoloniferae (Ujvárosi 1941) Burduja et al. 1956 : Frecventă (!), Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Agrosti-Alopecuretum pratensis Ubrizsi 1955: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965) Alopecuretum pratensis Regel 1925 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Bidens vulgata as.: Bucoşniţa (!), Bidentetum tripartiti W. Koch 1926 (Polygono hydropiperi-Bidentetum Lohm. 1950): Bucoşniţa (!), Bolboschoenetum maritimi Soo 1957: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Caricetum acutiformis-ripariae Soo 1927: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Caricetum rostratae Rubel 1912: Trei Ape (!), Ceratophyllo-Hydrocharitetum I. Pop, 1962: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Ceratophylletum demersi (Soó 1927) Hild 1956 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Deschampsietum caespitosae Horvatic 1930: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965) Eleocharidetum acicularis (Baumann 1911) W. Koch 1926: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Filipendulo-Geranietum palustris W. Koch 1926: Trei Ape (!) fără Geranium, Gărâna (!) fără Geranium Glycerietum maximae (Nowinski 1930) Hueck 1931): Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Helianthus decapetalus as.: Bucoşniţa (!), Petroşniţa (!) Iridetum pseudacori Eggler 1933 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Juncus compressus as.: Trei Ape (!) Juncetum effusi: Teregova ( !) cu Lycopus europaeus Junco (inflexi)-Menthetum longifoliae Lohm. 1953.: Trei Ape (!), Lemnetum minoris (Oberd. 1957) Muller et Gors 1960: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Lemno-Utricularietum Soo 1928: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Lythro-Calamagrostetum epigeii I. Pop, 1965: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Myriophyllo-Potametum Soo 1934: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966)

77

Parvipotameto-Zannichellietum (Baumann 1921) W. koch 1926: Boldur în V. Cinca (N. Boşcaiu, 1966) Petasitetum hybridi (Dostal 1933) Soo 1940: Trei Ape (!) Peucedano rocheliani-Molinietum coeruleae Boşcaiu, 1965: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), între Zerveşti şi Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965) Phalaridetum arundinaceae (Horvatiè 1931) Libbert 1931 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Poëtum pratensis Rãv., Cãzãc. et Turenschi 1956 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Polygonetum cuspidati: Armeniş ( !), Bucoşniţa (!), Petroşniţa (!), Sadova Veche ( !), Polygonetum natantis Soo 1927: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Polygono – Potametum natantis Soó 1964 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Potameto-Nupharetum (Panknin 1941) Muller et Gors. 1960: Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966) Potametum natantis Soo 1927: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Pulicario vulgaris-Menthetum pulegii Slavnic 1951: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966, Teregova (!) Ranunculeto-Callitrichetum polymorphae Soo 1927: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965) Ranunculetum repentis Knap 1946 emend. Oberd. 1957: Frecventă (!) Rubo – Salicetum cinereae Sonasak 1963 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Salicetum albae-fragilis Issler 1926: Bucoşniţa (!) Salvinio-Hydrocharitetum (Oberd. 1957) Boşcaiu 1966: Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Schoenoplectetum lacustris Eggler 1933: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Scirpetum silvatici Maloch 1935: Gărâna (!), Trei Ape (!), Scirpo-Phragmitetum W. Koch 1926 (Phragmitetum australis (All. 1922) Pign. 1953): Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), Liebling (A. Neacşu et al., 2009, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Frecventă (!) Sparganio-Glycerietum fluitantis Br.-Bl. 1925: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965) Spirodeletum polyrrhizae W. Koch 1954: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj, pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) Stellario nemorum-Alnetum glutinosae (syn. Aegopodio-Alnetum glutinosae): Armeniş ( !), Gărâna (!), Teregova ( !), Trei Ape (!), Trapetum natantis Muller et Gors 1960: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Typhaetum angustifoliae Pignatti 1953 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) Typhaetum latifoliae G. Lang 1973 : Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Trei Ape (!) Wolffietum arrhizae Miyawaki et J. Tx. 1960: Lugoj, în lacul mare din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966)

78

Bibliografie

Boşcaiu, N., 1942, Flora luncii Sebeşului de lângă Zerveşti, Natura, 31, 64-66 Boşcaiu, N., 1944, Contribuţii la flora şi vegetaţia Muntelui Mic din Banat, Primăvara

Banatului, Lugoj, 5, 8-13 Boşcaiu, N., 1965, Cercetări fitocenologice asupra asociaţiei Peucedano (rocheliani)-

Molinierum coeruleae din Banat şi Ţara Haţegului, Contr. Bot. Cluj, 251-264 Boşcaiu, N., 1966, Vegetaţia acvatică şi palustră din împrejurimile oraşului Lugoj, Contr.

Bot. Cluj, II, 69-80 Boşcaiu, N., 1971, Flora şi vegetaţia Munţilor Ţarcu, Godeanu şi Cernei, Edit. Acad.

Bucureşti Buia, Al., 1942, Contribuţii la flora Timişoarei, Bul. Grăd. Bot. Cluj, XXII, 57-62 Bujorean, Gh., 1942, Contribuţii la flora Timişoarei, Bul. Grăd. Bot. Cluj, XXII, 77-95 Bujorean, Gh., 1959, Montia verna în flora Banatului, St. şi cerc. Biol.-şt. agric., Timişoara,

VI, 3-4, 91-95 Heuffel, J., 1858, Enumeratio plantarum in Banatu Temesiensis sponte crescentium et

frequentius cultorum, Vindobonae Neacşu, A., Arsene, G.-G., Fărcăşescu, A., Faur, F., Stroia, C., 2008, Aquatic and

paludicolous vegetation from some Banat sites, Lucr.ştiinţ. Fac. Agron. Timişoara, 40, 55-60

Neacşu, A., Arsene, G.-G., Fărcăşescu, A., Faur, F., 2009, The vegetation of the accumulation lake Liebling (Timiş County), Lucr. ştiinţ. Fac. Agron. Timişoara, 41 (2), 279-284

Pop, I., 1968, Plante noi şi rare din Banat, Studia Univ. Babeş-Bolyai Cluj, 3-6 Săvulescu, Tr. (red.), l952-1976, Flora Republicii Populare Române (Flora Republicii

Socialiste România) I- XIII, Edit. Acad. Bucureşti Soran, V. 1954, Flora de la Liebling şi împrejurimi, St. şi cerc. Biol. Cluj, 5, 1-2 Soran, V., 1956, Câteva asociaţii de plante acvatice şi palustre din Banat, St. şi cerc. Biol.

Cluj, 7, 1-4, 107-124 Grigore, Stere 1971, Flora şi vegetaţia din interfluviul Timiş-Bega, Teză doctorat, Inst.

Agron. „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi Grigore, Stere 1971a, Vegetaţia acvatică şi palustră din interfluviul Timiş-Bega, St. şi cerc.

Biol. Ser. Bot. 23, 1, 13-45

79

8. HABITATE

Tabelul 12. Habitate din Valea Timişului şi a afluenţilor săi. NATURA 2000 CORINE

(EUNIS) Asociaţii vegetale incluse în tipul de

habitat şi localizare

Observaţii

3130 Ape stătătoare

oligotrofe pâna la

mezotrofe cu

vegetaţie din

Litorelletea uniflorae

si/sau Isoeto-

Nanojuncetea/

Oligotrophic to

mesotrophic

standing waters with

vegetation of the

Littorelletea uniflorae

and/or Isoeto-

Nanojuncetea

22.32 Northern dwarf anual amphibious swards (Cyperetalia fusci/Nanocyperetalia) -

- Ranunculetum lateriflori I. Pop 1962: Diniaş, Giulvăz (S. Grigore, 1971a) - Lindernio-Isolepetum Morariu 1943 (Eleochatis acicularis-Schoenoplectus supinus Soo 1951 p.p., Eleocharetum ovatae Hayek 1923 p.p.): Cerna, Folia (V. Soran, 1956) Giroc (S. Grigore, 1971a), Jebel, Liebling (V. Soran, 1956), Peciu Nou, Şag (S. Grigore, 1971a) - Eleocharidetum acicularis (W. Koch 1926) R. Tx. 1937: Albina, Dragşna (S. Grigore, 1971a), Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a) - Cyperetum flavescentis W. Koch 1926:. Caransebeş (!), Cruceni, Rudna, Şag (S. Grigore, 1971a,!), Urseni (S. Grigore, 1971a)

Neregăsită la Giulvăz în 2001, posibil să se fi perpetuat la Diniaş Neregăsită la Peciu Nou şi Şag Neregăsită la Lugoj, posibil să se mai afle la Uliuc şi Urseni Cenoze efemere în locuri temporar umede. Observată la Caransebeş şi la Şag, pe suprafeţe mici de câţiva m.p. Toate grupările cuprinse în acest tip de habitat sunt edificate din specii anuale, efemere care îşi desfăşoară ciclul de viaţă într/o perioadă scurtă de 2/3 luni, fiind strâns legate de scăderea periodică a apelor pe maluri naturale neconsolidate. Ele pot apărea în albia minoră a râurilor în timpul etiajului, mai ales în zona colinară şi de şes, pe marginea unor braţe moarte la nivele mai scăzute ale apelor , în lacuri şi băltoace temporare care în funcţie de condiţiile hidrologice nu se dezvoltă în fiecare an. Ele pot lipsi şi câţva ani

80

reapărând din nou atunci când condiţiile sunt corespunzătoare dezvoltării lor. Seminţele plantelor rămân în rezerva de diaspori a solului şi pot germina dezvoltându-se din nou în condiţii ecologice favorabile.

3150 Lacuri eutrofe

naturale cu vegetaţie

de tip

Magnopotamion sau

Hydrocharition/

Natural eutrophic

lakes with

Magnopotamion or

Hydrocharition – type

vegetation

22.4 Aquatic vegetation areas of lakes, ponds, pools or canals occupied by floating or permanently submerged vegetation 22.41 free floating vegetation 22.412 Frogbit (Hydrocharis morsus ranae) rafts 22.415 Salvinia covers 24.411 Duckweed (Lemna, Spirodela, Wolffia) covers

- Hydrochari-Stratiotetum (Langend. 1935) Westhoff 1942: Uliuc (S. Grigore, 1971a) - Ceratophyllo-Hydrocharitetum I. Pop, 1962: Chizătău (S. Grigore, 1971a), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) - Salvinio-Hydrocharitetum (Oberd. 1957) Boşcaiu 1966: Cruceni, Chizătău, Giroc, Ivanda (S. Grigore, 1971a), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a) - Salvinio-Spirodeletum Slav. 1956: Bazoş (S. Grigore, 1971a), Peciu Nou (!), Şag, Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a) - Lemnetum minoris Oberd. 1957 ex Muller et Gors 1960: Albina (S. Grigore, 1971a), Bazoş (S. Grigore, 1971a,!), Belinţ, Caransebeş, Criciova (!), Chizătău (S. Grigore, 1971a,!), Cruceni, Foeni, Giroc, Giulvăz (!), Ivanda (S. Grigore, 1971a), Liebling (A. Neacşu et al., 2009) Lugoj (N. Boşcaiu, 1966,!), Peciu Nou, Rudna (S. Grigore, 1971a), Şag (S. Grigore, 1971a,!), Tapia (N. Boşcaiu, 1966), Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a)

Neregăsită Neregăsită Neregăsită la Lugoj. Ocupă mici suprafeţe la Urseni. Ameninţate de desecări Neobservată În peste zece puncte de pe Timişul mijlociu şi inferior, totalizând peste 300 de m.p.

81

22.42 Rooted submerged vegetation 22.421 Large pondweed (Potamogeton) beds /Magnopotamion

- Lemno-Spirodeletum polyrrhizae W. Koch 1926 (Spirodeletum polyrrhizae W. Koch 1954): Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj pe Pâr. Ştiuca (N. Boşcaiu, 1966) - Wolffietum arrhizae Miyawaki et J. Tx. 1960: Albina, Giroc (S. Grigore, 1971a), Lugoj, lacul din Str. Bocşei (N. Boşcaiu, 1966), Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a) - Lemno-Utricularietum Soó (1928) 1947: Belinţ, Chizătău, Foeni, Giroc (S. Grigore, 1971a), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Rudna, Uliuc, Urseni (S. Grigore, 1971a); facies cu Spirodela polyrrhiza: Liebling in balta Tofaia şi in Balta Mare (V. Soran, 1956), Pădureni in Timişul Mort (V. Soran, 1956); facies cu Salvinia natans: Pădureni in Timişul Mort (V. Soran, 1956); facies cu Wolffia arrhiza: Pădureni in Timişul Mort (V. Soran, 1956) - Potamo-Ceratophylletum I. Pop, 1962: Cruceni, Diniaş, Foeni, Giroc, Moşniţa Veche, Rudna (S. Grigore, 1971a) - Myriophyllo-Potametum Soó 1934: Liebling (A. Neacşu et al., 2009) in Timiş şi in Balta Mare şi Balta Mică (V. Soran, 1956), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966), Moşniţa Veche, Rudna (S. Grigore, 1971a), între Şag şi Urseni (V. Soran, 1956), Urseni (S. Grigore, 1971a) cu subas. marsileetosum Soó 1957 şi myriophylletosum spicati Soo 1957 - Polygono – Potamogetonetum natantis Soó 1964 : Chizătău (S. Grigore, 1971a,!), Cruceni (S. Grigore, 1971a), Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Peciu Nou, Rudna, Şag (S. Grigore, 1971a); subas. potametosum natantis Soó

Mici suprafeţe la Liebling Neobservată Pe foarte mici suprafeţe la Uliuc, Urseni şi Pădureni, în Timişul Mort şi în bălţi. Ameninţate de desecări. Neregăsită Mici suprafeţe la Liebling. Ameninţate de desecări. Câteva zeci de m.p. la Liebling, Şag. Ameninţate de desecări.

82

22.43 Rooted floating vegetation Nymphaeion albae, Callitricho-Batrachion, Potamion graminei

1964: Bazoş (!), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966); subas. polygone- tosum amphibii Soó 1924: Boldur, Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) - Trapetum natantis (Müller et Görs 1960) V. Karpati 1963: Liebling (A. Neacşu et al., 2009), Lugoj (N. Boşcaiu, 1966) - Nupharetum albo-luteae Nowinski 1928 (Potameto-Nupharetum T. Müller et Görs. 1960): Lugoj, Tapia (N. Boşcaiu, 1966)

Există la Liebling. Ameninţate de desecări. Neobservată Comparând observaţiile şi ridicările efectuate în timpul cercetărilor recente de teren cu datele din literatura de specialitate reiese foarte clar un regres al majorităţii grupărilor cuprinse la acest tip de habitat datorită pierderii habitatelor prin colmatări şi colmatări

3220 Cursuri

montane şi vegetaţia

ierbacee de pe

malurile acestora/

Alpine rivers and the

herbaceous

vegetation along

their banks /

alpine rivers and the

herbaceous

vegetation along

their banks

24.1 River course 24.21 unvegetated river gravel banks and 24.22 vegetated river gravel banks Calamagrostion pseudophragmitis

- As. Calamagrostidetum pseudophragmitis (fragm.) Armeniş, Valea Bistra (Boşcaiu 1971)

Intrepătruns şi cu fragmente de alte tipuri de habitate, parţial şi din Cardamino-Montion De atunci n-a mai fost semnalată; grupările cu Calamagrostis pseudophragmites au nevoie de cursuri de apă dinamice, naturale, neinfluenţate de construcţii hidrotehnice (consolidări de maluri, rectificări de cursuri, baraje)

3230 Vegetaţie

lemnoasă cu

Myricaria germanica

de pe malurile de

ape montane /

alpine rivers and

their ligneous

vegetation with

24.223 vegetated river gravel banks with Myricaria germanica

- Comunităţi de Myricaria germanica: Pârâul Hidegu (Boşcaiu 1971)

N-a mai fost semnalată de atunci datorită distrugerii unor staţiuni corespunzătoare; grupările de cătină mică (Myricaria germanica) au nevoie pentru dezvoltarea lor de cursuri montane de apă cu morfodinamică naturală, cu eroziune şi depuneri de pietriş şi prundiş, neafectate de construcţii hidrotehnice

83

Myricaria germanica construcţii hidrotehnice (rectificări de cursuri, fixare de albie,consolidări de maluri)

3240 Vegetaţie

lemnoasă cu Salix

elaeagnos de pe

malurile cursurilor de

ape montane/

alpine rivers and

their ligneous

vegetation with Salix

elaegnos

24.224 vegetated river garvel banks with Salicion elaeagni (with Salix daphnoides)

- Comunităţi cu Salix daphnoides: Valea Bistra lângă Măgura (Boşcaiu 1971)

Sunt grupări rare; n-a mai fost semnalată de atunci; au nevoie pentru dezvoltarea lor de cursuri montane de apă cu morfodinamică naturală, cu eroziune şi depuneri de pietriş şi prundiş, neafectate de construcţii hidrotehnice (rectificări de cursuri, fixare de albie,consolidări de maluri)

3260 Cursuri de apă

de la câmpie până în

etajul montan cu

vegetaţie de tip

Ranunculion

fluitantis şi

Callitricho-

Batrachion /

Water courses of

plain to montane

levels with the

Ranunculion

fluitantis and

Callitricho/Batrachion

vegetation

24.4 submerged river vegetation of Ranunculion fluitantis Callitricho batrachion 24.43 mesotrophic river vegetation

- Ranunculetum aquaticae Gehu 1961: Dragşna, Foeni (S. Grigore, 1971a) - Ranunculo trichophylli-Callitrichetum cophocarpae (Soó 1927) Pócs 1958: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965)

Neregăsită Neregăsită; tipul de habitat este în regres datorită lucrărilor hidtrotehnice efectuate pe cursul apelor (fixări de albie, consolidări de maluri, stăvilare şi baraje)

3270 Râuri cu maluri

nămoloase cu

vegetaţie de

Chenopodion rubri

p.p. si Bidention p.p.

(de la câmpie până

în etajul submontan)/

Rivers with muddy

banks with

24.52 Euro-Siberian annual river mud communities

Echinochloo-Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1944, Soó 1945 (!) subas. chenopodietosum polyspermi Soó 1961: Giulvăz (Gh. Bujoreanu, S. Grigore, 1967)

Observată la Giulvăz. Tipul de habitat se dezvoltă pe malurile naturale, nămoloase neafectate de consolidări de maluri, îndiguiri, având nevoie de dinamica naturală a apelor cu oscilaţii de nivele şi depuneri proaspete de nămol. Este în declin din cauza impactului uman.

84

Chenopodion rubri

p.p. and Bidention

p.p. vegetation

6410 Pajişti cu

Molinia pe soluri

calcaroase, turboase

sau argiloase

(Molinion coeruleae)/

Molinia meadows on

calcareous, peaty or

clayey-silt-laden soils

(Molinion coeruleae)

37.31 Purple moorgrass meadows and related communities

- Peucedano rocheliani-Molinietum coeruleae Boşcaiu, 1965: Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965), between Zerveşti and Turnu Ruieni (N. Boşcaiu, 1965), Zlagna (N. Boşcaiu, 1965)

Suprafeţele s-au redus cu zeci de ha mai ales din cauza serbărilor „Ziua Narciselor”, în special la Zerveşti. Acestui tip de habitat trebuie acordată deosebită atenţie în vederea conservării sale durabile

6430 Comunităţi de

lizieră higrofile cu

ierburi înalte de la

câmpie până în

etajul montan şi

alpin/ Hydrophilous

tall herb fringe

communities of

plains and of the

montane to alpine

levels

37 Humid grasslands and tall herbs communities 37.716 Coninental mixed riverine screens 37.8 subalpine and alpine tall herbs communities

- Filipendulo-Geranietum palustris W. Koch 1926 subas. filipenduletosum: Trei Ape (!), Gărâna (!) - Adenostylo-Doronicetum Horvat 1956: V. Bistra Mărului (N. Boşcaiu, 1971) - Cardueto personatae-Heracleetum palmati (Borza 1934) Beldie 1967: Mt. Mic (N. Boşcaiu, 1971) - Petasitetum hybridi (Dostal 1933) Soo 1940: Trei Ape (!) - Angelico-Cirsietum oleracei Tüxwn 1937: Trei Ape (!)

Pe sute de m.p. Ameninţată de desecări Pe câţiva ari. Ameninţată de exploatarea pădurilor (extragerea trunchiurilor) Câţiva mii de m.p. Ameninţată de exploatarea pădurilor (extragerea trunchiurilor) Pe câţiva mii de m.p. Ameninţată de exploatarea pădurilor (extragerea trunchiurilor) Pe sute de m.p. Ameninţată de desecări

6440 Pajişti aluviale

ale văilor râurilor din

Cnidion dubii/Alluvial

meadows of river

valleys of the

Cnidion dubii

37.23 Subcontinental Cnidium meadows (Cnidion dubii) (alluvial meadows with natural flooding regime)

- Agrostio stoloniferae- Deschampsietum caespitosae Ujvárosi 1947 (Deschampsietum caespitosae Hayek ex Horvatic 1930): Caransebeş-Gara Ţiglărie (N. Boşcaiu, 1965)

Tipul de habitat, caracteristic pentru lunci largi este reprezentat într-o formă mai degradată din cauza păşunatului, şi puternic întrepătruns cu pajişti de luncă din Agropyro-Rumicion pe staţiuni mai umede.

85

91E0 *Păduri

aluviale cu Alnus

glutinosa şi Fraxinus

excelsior (Alno-

Padion, Alnion

incanae, Salicion

albae)/

* Alluvial forests with

Alnus glutinosa and

Fraxinus excelsior

(Alno-Padion, Alnion

incanae, Salicion

albae)

44.13 White willow gallery forest 44.2 Grey Alder galleries (Alnion incanae) 44. 3 Medio European stream ash-alder forest

- Zăvoi de salcie albă Salicetum albae Issler 1926: Bucoşniţa, V. Bistra, V. Sebeşului (!), lângă Daicoviciu (!), Jena (!), Lugojel (!), - Zăvoi de arin alb Alnetum incanae: Armeniş (!) - Zăvoi de arini negru Stellario-Alnetum glutinosae: Armeniş, Gărâna, Teregova

Mii de m.p. Supusă impactului antropic perirural, puternică ruderalizare, impact antropic şi prin balastiere Destul de rar, dar reprezentat cu specii caracteristice ; Influenţat de activitatea omului şi perclitat prin consolidări de maluri rectificări de cursuri pe afluenţi şi pe Timiş

Tipurile de utilizare a terenurilor în conformitate cu CORINE LAND COVER sunt prezentate în fig. 41 şi 42 şi detaliate în tab. 13. Tabelul 13. Modul de utlizare a terenurilor în Valea Râului Timiş.

Cod CORINE LAND

COVER

Suprafaţă (ha)

Mod utilizare

112 11338,97 Suprafeţe construite

211 81964,04 Terenuri arabile neirigate

221 59,00 Vii

222 6833,80 Livezi

231 28752,35 Păşuni secundare

242 4083,40 Zone de culturi complexe

243 11092,14 Terenuri predominant agricole, în amestec cu vegetaţie naturală

311 34045,98 Păduri de foioase

312 1318,83 Păduri de conifere

313 5839,69 Păduri mixte

321 1719,29 Pajişti naturale

324 4419,45 Zone de tranziţie cu arbuşti

411 209,87 Mlaştini

511 9787,68 Cursuri de apă

512 276,89 Acumulări de apă

86

Figura 41. Utilizarea terenurilor în Valea Timişului, amonte de Lugoj, după criteriile CORINE.

87

Figura 42. Utilizarea terenurilor în Valea Timişului, aval de Lugoj, după criteriile CORINE.

88

9. COMUNITĂŢI PLANCTONICE

9.1. Comunităţi algale

Comunităţile algale, aşa cum rezultă din identificările efectuate în probele de fitoplancton, sunt dominate din punct de vedere calitativ de diatomee (Bacillariophyta) cu peste 60%, urmate de alge verzi (Chlorophyta) cu aproximativ 24%, celelalte grupe sistematice (Cyanoprokariyota, Euglenophyta, Dinophyta şi Chrysophyta) având o reprezentare slabă. Dintre diatomee, majoritatea sunt forme bentonice epilitice, dar şi epifite şi epipsamice, rezultând că această comunitate este una tihoplanctonică. Această structură este tipică râurilor din zona temperată care izvorăsc din munţi, în special pe cursul lor superior şi mijlociu, cu substrat dur (stânci, bolovani, pietriş). Dintre elementele eplitice semnalăm diatomee precum: Diatoma anceps, D. hyemalis, D. mesodon, Fragilaria arcus, F. capucina, Achnanthes minutissima, specii de Navicula, Cymbella sau Gomphonema dar şi specii de alge verzi filamentoase: Draparnaldia glomerata, Cladophora glomerata, specii de Stigeoclonium sau Ulothrix. Speciile epifite se dezvoltă fie pe macrofite acvatice, fie pe unele din algele filamentoase. Reprezentative sunt speciile genului Cocconeis (C. disculus, C. pediculus, C. placentula), Meridion circulare, Caloneis bacillum, Cymbella cistula, C. tumida, dar şi unele cianobacterii din genurile Chamaesiphon, Lyngbya sau Phormidium. Dintre elementele epipsamice semnalăm: Navicula decussis, N. pupula, N. cuspidata, Gyrosigma nodiferum sau specii de Nitzschia.

Pe cursul inferior al râului se dezvoltă şi comunităţi planctonice (potamoplancton), odată cu reducerea vitezei de curgere a apei şi creşterea adâncimii. Cele mai multe dintre formele planctonice de alge prezente în râuri cu apă lin curgătoare se pot dezvolta şi în ape stătătoare de mică adâncime, în ambele tipuri de ecosisteme acvatice fiind semnalate atât în plancton cât şi în bentos (Melosira varians, Aulacoseira granulata, Cyclotella meneghiniana, Tabellaria fenestrata, Nitzschia paleacea, Surirella splendida, S. tenera). Spre deosebire de acestea, în toate cele şase sectoare analizate din Timiş sunt prezente elemente euplanctonice tipice, forme cenoxene pentru râu, provenite din lacurile de acumulare. Pe lângă speciile de diatomee: Cyclotella pseudostelligera, Asterionella formosa şi Fragilaria crotonensis, frecvent semnalate în lacurile de acumulare din zona montană unde produc “înfloriri” ale apei, s-au identificat şi elemente planctonice tipice pentru diverse alte tipuri de ape stătătoare: lacuri, bălţi, iazuri, eleştee. Reprezentative sunt: Aphanothece clathrata dintre cianobacterii, Gymnodinium ubberimum dintre dinofite, Dinobryon divergens dintre crisofite sau specii de clorofite: Eudorina elegans, Micractinium pussillum, Dictyosphaerium pulchellum, Ankistrodesmus fusiformis, Actinastrum hantzschii. Unele dintre speciile de alge verzi determinate în râul Timiş, se dezvoltă atât în planctonul, cât şi în perifitonul (bioderma) lacurilor, iazurilor, bălţilor (specii de Pediastrum, Monoraphidium sau Scenedesmus).

Un grup aparte dintre clorofite îl constituie cel al formelor dominant bentonice de desmidiale, asociate în primul rând mlaştinilor, unele prezente şi în lunca inundabilă a râurilor sau care pot fi antrenate din bazinul de drenaj (specii de Spirogyra, Mougeotia, Closterium, Cosmarium, Pleurotaenium).

Grupul cel mai bine reprezentat din punct de vedere al preferinţelor lor faţă de factorii de biotop este cel al euribiontelor (Trachelomonas volvocina, Achnanthes minutissima, Fragilaria ulna, Gomphonema parvulum, Hantzschia amphioxys, Nitzschia palea etc.). Dintre algele cu preferinţe ecologice bine definite, sunt prezente un număr mare de specii care indică ape eutrofe: Oscillatoria limosa dintre cianobacterii, Euglena caudata dintre euglenofite, specii de Ankistrodesmus, Monoraphidium, Scenedesmus şi Pediastrum dintre clorofite, şi numeroase specii de diatomee: Asterionella formosa, Aulacoseira granulata, Navicula bacillum, N. capitatoradiata, N. cincta, N. goeppertiana, N.

89

menisculus, N. tripunctata, N. veneta, Gyrosigma acuminatum, Nitzschia constricta, Surirella splendida. Speciile care indică ape oligo- până la mezotrofe sunt: Diatoma anceps, D. vulgaris, Tabellaria fenestrata, Fragilaria arcus, F. capucina, Cymbella minuta, unele specii de Closterium, Cosmarium, Pleurotaenium, Gonatozygon. Din grupul elementelor care preferă ape mezo- până la eutrofe semnalăm: Aphanothece clathrata, Staurastrum paradoxum, Tabellaria flocculosa, Navicula capitata, N. schroeterii, Neidium dubium, Gyrosigma scalproides, Cymbella prostrata, Amphora lybica, Rhoicospheria abbreviata, Nitzschia dissipata. Elemente halofile (halobionte) prezente: Cyclotella meneghiniana, Navicula cuspidata, N. gregaria, Nitzschia constricta, Gyrosigma acuminatum.

Specii acidofile (acidobionte): Cyclotella iris, Tabellaria fenestrata, Closterium lunula, Gonatozygon monotaenium, Cosmarium subreinshii.

Specii alcalofile (alcalobionte): Asterionella formosa, Fragillaria crotonensis, Closterium ehrenbergii, C. moniliferum, C. venus, Fragilaria capucina var. vaucheriae, Fragilaria parasitica, Rhoicosphenia abbreviata, Amphipleura pellucida, Navicula bacillum, N. viridula, Calloneis bacillum, Gyrosigma scalproides, Cymbella helvetica etc.

Specii care indică prezenţa calciului în substrat: Meridion circulare, Amphipleura pellucida.

Specii microterme care preferă temperaturi scăzute sau cu optim de dezvoltare la temperaturi scăzute: Fragilaria arcus, Diatoma hyemalis, D. mesodon, Cymbella affinis, C. naviculiformis, C. sinuata, Navicula gregaria, N. lanceolata.

Specii termofile cu largă răspândire în zona tropicală, în cea temperată au dezvoltare optimă în condiţii de temperaturi mai ridicate (în sezonul cald în special, în râuri de câmpie): Cymbella tumida, Pleurosira laevis.

Diatomeele reprezintă grupul cu cele mai multe specii utilizate în stabilirea stării ecologice a râurilor în procesele de monitorizare, în primul rând pentru valoarea lor indicatoare a nivelului de saprobitate a apei:

Specii care indică ape de calitate excelentă şi bună (nivel xeno-, oligo-, oligo-beta- şi beta- mezosaprob): Achnanthes lanceolata, Amphipleura pellucida, Asterionella formosa, Caloneis bacillum, Cymbella affinis, C. helvetica, C. naviculiformis, Diatoma anceps, D. hyemalis, D. mesodon, Frustulia rhomboides var. amphipleuroides, Meridion circulare var. constrictum, Navicula menisculus, N. radiosa, Tabellaria flocculosa.

Specii indicatoare de nivel saprobic critic (beta- alfa mezosaprob): Fragilaria capucina var vaucheriae, Melosira varians, Navicula capitata, N. cuspidata, N. gregaria, N. pupula, N. tripunctata, Nitzschia amphibia, N. constricta, Surirella brebissonii.

Specii indicatoare de ape cu încărcătură organică mare, de proastă calitate (alfa-, alfa-poli- sau polisaprobe): Navicula cincta, N. cryptocephala, N. goeppertiana, N. menisculus var. grunowii, N. recens, N. veneta, Nitzschia paleacea.

Semnalăm prezenţa speciei invazive Didymosphenia geminata în punctele de prelevare S2, S3 şi S4; la staţia S3 în număr relativ mare. Substratul dur (stânci, bolovani, dar şi resturi de lemn sau alte obiecte submersate) favorizează dezvoltarea acestei alge de dimensiuni mari care se fixează pe elementele din albia râului cu ajutorul unor pendunculi mucilaginoşi multiramificaţi.

Structura cantitativă a comunităţilor de alge planctonice din cele şase sectoare de râu considerate, în lunile iunie, august şi noiembrie, este prezentată în tab. 14.

Analiza de discriminare efectuată cu ajutorul Testului Kruskal-Wallis relevă că nu există diferenţe semnificative între probele colectate în lunile iunie, august şi noiembrie.

90

Tabelul 14. Structura calitativă a comunităţilor de alge planctonice din râul Timiş. Probe Taxoni S1 S2 S3 S4 S5 S6 CYANOPROKARIOTA (Cyanobacteria, Cyanophyta) Aphanothece clathrata + Chamaesiphon subglobosus + Geitlerinema amphibium + + + + G. splendidum + + Lyngbya epiphytica + Oscillatoria limosa + + + + O. tennis + + + + Phormidium sp. + Symplocastrum penicillatum + EUGLENOPHYTA Euglena caudata + Trachelomonas volvocina + + CHRYSOPHITA Phaeothamnion confervicolum + Dinobryon divergens + + DYNOPHYTA Gymnodinium uberrimum + BACILLARIOPHYTA Achnanthes lanceolata + + + + A. minutissima + + + + + + Amphipleura pellucida + Amphora libyca + + A. ovalis + A. pediculus + Asterionella formosa + + + + + + Aulacoseira granulata + Caloneis bacillum + C. silicula + Cocconeis disculus + C. pediculus + + + C. placentula + + + + + C. placentula var. euglypta + + + + Cyclotella iris + C. meneghiniana + + + C. pseudostelligera + + + + + + Cymatopleura solea + + + Cymbella affinis + + + + C. caespitosa + C. cistula + C. helvetica + + + C. minuta + + + + + +

91

C. naviculiformis + C. prostrata + + + C. silesiaca + + C. sinuata + + + + C. tumida + + + + Diatoma anceps + + D. hyemalis + + D. mesodon + + D. vulgaris + + + + + + Didymosphenia geminata + + + Fragilaria arcus + + + + + F. capucina + + + + + + F. capucina var. gracilis + F. capucina var. mesolepta + + F. capucina var. rumpens + + F. capucina var. vaucheriae + + + + + + F. crotonensis + + + + + + F. parasitica + + F. ulna + + + + + + F. ulna var. acus + + + Frustulia rhomboides var. amphipleuroides + F. vulgaris + + Gomphonema acuminatum + G. angustum + + G. olivaceum + G. parvulum + + + + + + G. truncatum + + Gyrosigma acuminatum + + + G. nodiferum + + + G. scalproides + + + G. spencerii + + Hantzschia amphioxys + + Melosira varians + + + + + + Meridion circulare var. constrictum + Navicula bacillum + + + N. capitata + N. capitatoradiata + + N. cincta + + + + N. cryptocephala + N. cryptotenella + + N. cuspidata + + N. decussis + N. elginensis + N. goeppertiana + + N. gregaria + +

92

N. lanceolata + N. menisculus et var. grunowii + + N. minima + + + N. pupula + + N. radiosa + + + N. recens + + N. rhyncocephala + N. schroeterii + N. tripunctata + + + + + N. veneta + + + N. viridula et var. rostellata + + + Neidium dubium + Nitzschia amphibia + + + N. constricta + N. dissipata + + + + + N. fruticosa + + N. linearis + + + N. palea + + + + + + N. paleacea + N. sigmoidea + Pleurosira laevis + Rhoicosphenia abbreviata + + + Surirella brebissonii + + S. ovalis + + S. splendida + + S. tenera + + + Tabellaria fenestrata + + T. flocculosa + + CHLOROPHYTA Actinastrum hantzschii + + Ankistrodesmus fusiformis + + Cladophora glomerata + Closteriopsis acicularis + Dictyosphaerium pulchellum + Draparnaldia glomerata + Eudorina elegans + Micractinium pusillum + + Monoraphidium contortum + + M. irregulare + M. komarkovae + Pandorina morum + Pediastrum boryanum + + + + P. duplex + + Scenedesmus acutiformis + S. acutus + + S. ecornis + +

93

S. opoliensis + S. quadricauda + + Stigeoclonium sp. + Ulothrix cf. tenuissima +

CHLOROPHYTA, Desmidiales Closterium ehrenbergii + C. leibleinii + C. lunula + + C. moniliferum + + C. venus + Cosmarium subreinschii + + + C. turpinii + Gonatozygon monotaenium + Mougeotia ssp. + + Pleurotaeninm trabecula + Spirogyra ssp. + + + + + + Staurastrum paradoxum + +

9.2. Evaluarea troficităţii râului Timiş pe baza analizei clorofilei a din apă

În general, pigmenţii clorofilieni reprezintă 0,5-1% greutate uscată din organismele

fitoplanctonice. Deşi conţinutul de clorofilă variază în funcţie de anumiţi factori (starea fiziologică a organismelor, lumină, concentraţia de nutrienţi, speciile fitoplanctonice), acesta reprezintă un indicator important general acceptat al biomasei algelor din apele de suprafaţă.

Concentraţia de clorofilă poate da indicaţii empirice asupra legăturii dintre disponibilitatea nutrienţilor şi fenomenele biologice din ecosistemele acvatice.

Astfel, nivelul de clorofilă a din organismele acvatice reprezintă un indicator al stării trofice a apelor. Valorile anuale ale concentraţiei de clorofilă a din apa râurilor permit încadrarea sectoarelor de râu pe categorii de troficitate.

Deoarece într-o probă se pot afla atât pigmenţii clorofilieni cât şi produşii lor de degradare, analiza detaliată a compoziţiei pigmenţilor poate îmbunătăţi semnificativ cunoaşterea compoziţiei şi fiziologiei fitoplanctonului. Valorile concentraţiei de clorofilă a din probele investigate s-au situat între 0,197 şi 2,073 mg/m3 (tab. 15, fig. 43) în luna august, şi 0,1481 şi 3,4063 mg/m3 (tab. 16, fig. 44) în luna noiembrie, ceea ce încadrează cele şase sectoare de râu (S1 - S6) considerate în categoria mezotrofă. Cantitatea de clorofila a din probele de apă, prelevate în cele şase sectoare de râu se corelează pozitiv cu cantitatea de nutrienţi din apă. Analizând comparativ concentraţia clorofilei a în luna august şi în luna noiembrie, se constată că aceasta are valori mult mai mici în luna noiembrie. În probele din sectoarele S4, S5 şi S6, în luna noiembrie, s-a constatat un nivel ridicat al feofitinei, ceea ce indică o cantitate importantă de celule algale în descompunere.

94

Tabelul 15. Concentraţia de clorofilă a şi feofitina a din probele de apă recoltate din râul Timiş la localităţile de cercetare 1-6 (prelevate toamna).

Abs. extract înainte de acidifiere

Abs. Extract după acidifiere

Nr. crt.

Sectorul de râu

vol. apă

filtrată (l) 750a

nm 665a nm

750b nm

665a nm

Clorofila a (mg/m3

sau μg/l)

Feofitina a(mg/m3

sau μg/l)

1 S1 1,5 0,081 0,102 0,093 0,105 1,7770 1,6584 2 S2 3 0,027 0,039 0,036 0,050 0,1975 0,8292 3 S3 3 0,017 0,055 0,024 0,052 0,9873 1,9348 4 S4 1,5 0,012 0,055 0,013 0,043 2,5671 4,1460 5 S5 3 0,091 0,119 0,059 0,078 0,8886 1,3129 6 S6 3 0,010 0,055 0,013 0,037 2,0734 1,6584

0 1 2 3 4 5

S1

S2

S3

S4

S5

S6

statii de prelevare

concentratia pigmenti (mg/m3)

feofitina a

clorofila a

Figura 43. Variaţia concentraţiei de clorofilă a şi feofitină a din probele de apă recoltate

din râul Timiş în luna august 2011. Tabelul 16. Concentraţia de clorofilă a şi feofitina a din probele de apă recoltate din râul Timiş la localităţile de cercetare 1-6 (prelevate in noiembrie).

Abs. extract înainte de acidifiere

Abs. extract după acidifiere

cu HCl 0,1 N

Nr. crt.

Locul prelevării

vol. apă

filtrată (l) 750a nm 665a

nm 750b nm

665a nm

Clorofila a (mg/m3

sau μg/l)

Feofitina a(mg/m3

sau μg/l)

1 S1 2 0,037 0,075 0,034 0,065 1,0367 3,213 2 S2 2 0,005 0,017 0,007 0,018 0,1481 1,140 3 S3 2 0,011 0,038 0,007 0,019 2,2215 1,244 4 S4 2 0,546 0,652 0,538 0,639 0,7405 10,469 5 S5 2 0,239 0,295 0,230 0,281 0,741 5,286 6 S6 2 0,180 0,285 0,173 0,255 3,4063 8,499

95

0 2 4 6 8 10 12

S1

S2

S3

S4

S5

S6

statii de prelevare

concentratia pigmenti (mg/m3)

feofitina a

clorofila a

Figura 44. Variaţia concentraţiei de clorofilă a şi feofitină a din probele de apă recoltate

din râul Timiş în luna noiembrie 2011.

9.3. Comunităţi zooplanctonice

Zooplanctonul este necaracteristic pentru cursurile superioare şi mijlocii ale râurilor carpatice, în condiţii naturale. Speciile euplanctonice ajung în râu din ecosistemele acvatice stagnante adiacente. De aceea, pentru evaluarea stării ecologice a râurilor din această categorie este recomandat a se analiza structura comunităţilor bentonice. În râul Timiş, pe teritoriul României zooplanctonul este slab reprezentat ca diversitate specifică şi ca densitate (tab. 17, 18, 19). Cea mai mare diversitate specifică (8 specii) se înregistrează în cursul inferior al râului – sectoarele S5 şi S6.

În sectorul S1 au fost identificate 6 specii, deşi râul are caracteristici montane, habitatul nefiind adecvat organismelor zooplanctonice, acestea provin din lacul de acumulare de la Trei Ape.

96

Tabelul 17. Structura comunităţilor zooplanctonice din râul Timiş, în luna iunie 2011. Staţia de prelevare

exemplare/m3 Taxon S1 S2 S3 S4 S5 S6

Rotatoria

Keratella quadrata 64 10 13 26 55 29

Keratella cochlearis v. tecta

0 0 0 0 17 14

Trichocerca pusilla 33 0 0 0 50 44

Asplanchna sp. 52 0 0 0 78 102

Cladocera

Ceriodaphnia pulchella 111 0 27 43 51 33

Disparalona rostrata 0 0 0 0 67 12

Chydorus sphaericus 0 0 0 21 92 41

Bosmina longirostris 0 0 0 0 277 112

Copepoda

Macrocyclops albidus 93 0 0 0 0 0

Eucyclops s. serrulatus 0 0 0 0 0 0

Paracyclops fimbriatus 42 0 0 0 0 0

Mesocyclops crassus 0 0 0 47 63 67

Total specii 5 1 2 5 8 8

Tabelul 18. Structura comunităţilor zooplanctonice din râul Timiş, în luna august 2011.

Staţia de prelevare exemplare/m3 Taxon

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Rotatoria



0 10 42 0


Asplanchna sp. 135 23 26 0 37 133

Polyarthra vulgaris 15 0 0 0 0 0

Cladocera

Ceriodaphnia pulchella 0 0 44 75 0 49




Copepoda 0 0






97

Tabelul 19. Structura comunităţilor zooplanctonice din râul Timiş, în luna noiembrie 2011.

Staţia de prelevare Ar% Taxon

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Rotatoria



0 0 11 45 21


Asplanchna sp. 77 0 0 0 34 11

Cladocera

Ceriodaphnia pulchella 0 0 23 32 0




Copepoda






98

10. COMUNITĂŢI DE MACRONEVERTEBRATE BENTONICE

Comunităţile bentonice ale râurilor carpatice din categoria râului Timiş, în condiţii naturale, sunt stabile şi cu structură caracteristică microhabitatelor specifice. Acesta este motivul pentru care sunt utilizate cu succes în evaluarea stării ecologice a râurilor.

Analizând structura cantitativă a comunităţilor de macronevertebrate bentonice din cele şase sectoare de râu considerate de-a lungul râului Timiş (tab. 20 şi 21), se constată sectorul montan şi submontan (S1, S2 şi S3), dominante numeric sunt larvele de insecte din ordinele Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera şi Diptera – organisme reo-litofile şi oxifile, în aval (S4, S5 şi S6) dominante numeric sunt oligochetele şi chironomidele (fig. 45) – organisme caracteristice substratului sedimentar şi apelor mai bogate în materie organică, iar diversitatea grupelor taxonomice scade remarcabil.

Dinamica structurii comunităţilor în cele trei perioade de colectare, este nesemnificativă, aşa cum indică testul Kruskal-Wallis pentru diferenţele dintre probe. Structura comunităţilor de macronevertebrate bentonice şi valorile Indicelui Biotic Hilsenhoff (IBH) (fig. 45) indică faptul că sectoarele S1, S2 şi S3 prezintă o stare ecologică bună, sectorul S4 – la Coştei este grav afectat de prezenţa construcţiilor hidrotehnice şi de poluarea organică (datorită modificării regimului natural de scurgere şi substratului prin lucrări hidrotehnice, scade capacitatea de epurare naturală a apei), sectoarele S5 şi S6 prezintă o stare ecologică moderată.

Tabelul 20. Structura cantitativă a comunităţilor de macronevertebrate bentonice din râul Timiş

Staţia - nr. indivizi/ 887cm2

(medie pe 5 probe) Taxon Luna

S1 S2 S3 S4 S5 S6

VI 0 4 2 7 0 0 VIII 0 1 1 0 0 0 Subord. Tricladida XI 0 3 0 0 0 0 VI 0 11 0 0 3 0

VIII 0 0 8 0 0 0 Cls. Gastropoda XI 0 3 2 0 7 0

VI 0 0 0 0 0 31 VIII 0 0 0 0 0 40 Cls. Bivalvia XI 0 0 0 0 0 42 VI 5 11 29 239 61 89

VIII 0 22 596 12 47 96 Cls. Oligochaeta XI 3 112 65 151 54 91 VI 0 0 0 0 0 0

VIII 0 0 0 0 0 0 Cls. Hirudinea XI 0 0 4 0 0 0 VI 0 1 0 0 0 0

VIII 0 4 5 0 0 0 Ord. Amphipoda XI 0 0 0 0 0 0 VI 0 1 0 4 0 0

VIII 0 0 4 0 2 0 Ord. Aranaea XI 0 0 0 5 4 0

99

VI 3 46 222 14 2 3 VIII 1 34 275 3 0 1 Ord. Trichoptera XI 0 52 587 3 0 4 VI 3 2 3 0 0 0

VIII 13 1 0 0 0 0 Ord. Plecoptera XI 12 3 2 0 0 0 VI 0 0 0 0 0 0

VIII 0 0 0 0 0 0 Subord. Heteroptera XI 0 0 1 10 0 0 VI 14 22 16 0 0 5

VIII 5 21 17 4 0 2 Subord. Ephemeroptera XI 37 58 576 1 0 4 VI 29 26 278 38 73 235

VIII 34 18 351 66 63 227 Ord. Diptera Fam. Chironomidae

XI 71 100 1256 27 67 211 VI 0 4 15 0 0 2

VIII 1 6 17 0 0 0 Ord. Diptera alte fam. XI 0 3 34 0 0 0 VI 0 1 0 0 0 0

VIII 0 0 0 0 0 0 Ord. Coleoptera XI 0 0 3 2 0 0

Tabelul 21. Structura comunităţilor de macronevertebrate bentonice din râul Timiş, în termeni de abundenţă relativă (AR%, xc – grup prezent exclusiv în probe calitative).

S1 S2 S3 S4 S5 S6 Nr. staţie

Taxon AR%

Subord. Tricladida 0,00 1,40 0,07 1,19 0,00 0,00

Cls. Gastropoda 0,00 2,46 0,23 0,00 2,61 0,00

Cls. Bivalvia 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 10,43

Cls. Oligochaeta 3,46 25,44 15,79 68,60 42,30 25,48 Cls. Hirudinea 0,00 0,00 0,09 0,00 0,00 0,00

Ord. Amphipoda 0,00 0,88 0,11 0,00 0,00 0,00

Ord. Isopoda 0,00 0,00 xc 0,00 0,00 0,00

Ord. Aranaea 0,00 0,18 0,09 1,54 1,57 0,00

Ord. Trichoptera 1,73 23,16 24,81 3,41 0,52 0,74

Ord. Plecoptera 12,12 1,05 0,11 0,00 0,00 0,00

Subord. Heteroptera 0,00 0,00 0,02 1,71 0,00 0,00

Ord. Ephemeroptera 24,24 17,72 13,94 0,85 0,00 1,02

Ord. Diptera Fam. Chironomidae

58,01 25,26 43,14 22,35 53,00 62,14

Ord. Diptera alte familii

0,43 2,28 1,51 0,00 0,00 0,18

Ord. Coleoptera 0,00 0,18 0,07 0,34 0,00 0,00

100

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

S1 S2 S3 S4 S5 S6

Tricladida Gastropoda Bivalvia Oligochaeta Hirudinea

Amphipoda Aranaea Trichoptera Plecoptera Heteroptera

Ephemeroptera Chironomidae Alte Diptere Coleoptera

4,26 4,32 4,33 6,72 6,29 5,81

IBH Stare ecologică bună

Stare ecologică slabă

Stare ecologică moderată

Figura 45. Dinamica longitudinală a structurii cantitative a comunităţilor de macronevertebrate bentonice din râul Timiş, pe baza valorilor indicelui Dzuba şi clasele de calitate corespunzătoare (S1 – S6 - staţii de prelevare a probelor, IBH - indicele biotic Hilsenhoff).

101

11. STUDIU FAUNISTIC, CHOROLOGIC ŞI ECOLOGIC AL MOLUŞTELOR ACVATICE, CU OBSERVAŢII ASUPRA VALORII

BIOINDICATOARE ŞI A EFECTELOR IMPACTULUI ANTROPIC Studiile malacologice pe râul Timiş au fost derulate pentru atingerea următoarelor

obiective: - alcătuirea catalogului sistematic şi chorologic al moluştelor acvatice din aria de

interes; - investigarea structurii faunei de moluşte dulcicole, dinamica spaţială şi temporală

a acesteia, în relaţie cu particularităţile habitatelor specifice, a structurii unor populaţii aparţinând speciilor de interes comunitar şi comunităţi de interes sozologic şi ecologic;

- urmărirea modificărilor spaţiale şi temporale, apărute în structura şi dinamica faunei şi comunităţilor de moluşte acvatice, ca efect dar şi mijloc de evaluare a impactului antropic;

- clasificarea tronsoanelor râului Timiş în funcţie de starea ecologică, pe baza moluştelor dulcicole, a ecologiei şi valorii bioindicatoare a acestora, precum şi caracterizarea capacităţii de rezilienţă ecologică a diferitelor sectoare ale râului.

Dispunem de puţine date din sec. al XIX-lea privind malacofauna Banatului, cele câteva citări sunt adesea neclare, în sensul lipsei precizării localităţii şi a habitatului (există însă şi unele excepţii, cum ar fi Ancylus fluviatilis de la Mehadia, Bythinella austriaca de la Anina, diferite specii din Dunăre etc.). Cei mai mulţi cercetători care au colectat material din Banat s-au ocupat aproape exclusiv cu fauna munţilor, acordând puţină atenţie speciilor acvatice; îi amintim aici pe Bielz, Clessin, Házay, Kobelt, Kimakowicz şi alţii. Friwaldsky (1854) şi Csiki (în Fauna Regni Hungariae, 1918) au adunat toate datele disponibile în perioadele respective, însă (la fel ca şi Clessin, 1886 sau Soós, 1943) la răspândirea speciilor cel mai adesea se citează "din Banat", informaţie care are valoare numai la nivel istoric şi regional.

Malacofauna acvatică din bazinul râului Timiş a fost extrem de puţin studiată până la finele secolului XX, existând doar câteva referiri la unele specii şi locuri de colectare. Astfel, de exemplu, A.V. Grossu aminteşte specia endemică Bythinella dacica din izvoare (neprecizate) ale râului Timiş în Munţii Semenic. P.M. Bănărescu a donat autorului acestui raport un material malacologic, care conţinea şi unele serii din bazinul Timişului, cum ar fi Lithoglyphus naticoides de la Peciu Nou.

Mai recent, Timişul a fost studiat din punct de vedere malacologic de I. Sîrbu şi Monica Sîrbu, în decursul anilor 1998, 2000 şi 2002, precum şi în 2011. Câteva lucrări publicate se referă la pisidiile identificate în Banat (Sîrbu, 2002), o lucrare privind distribuţia malacofaunei de-a lungul unui sector al Timişului, precum şi date privind structura unor comunităţi de Unionidae (Sîrbu, 2004), ceva mai recent fiind publicată o lucrare sintetică cu catalogul sistematic şi chorologia moluştelor acvatice din Banat, cu unele referiri la starea de conservare şi a perturbărilor antropogene (Sîrbu şi col., 2010).

102

11.1. Aspecte metodologice Cercetarea de teren s-a bazat pe principiul acoperirii funcţionale a văii râului Timiş

pe teritoriul României, din zona izvoarelor, respectiv a sectorului montan şi a afluenţilor acestuia, din amonte de Lacul Trei Ape şi până la graniţa cu Serbia, realizându-se un studiu extensiv (sistematic, chorologic şi ecologic) al moluştelor dulcicole. Staţiile de eşantionare au fost alese în funcţie de particularităţile geografice, geomorfologice, hidrologice etc., precum şi de localizarea principalelor localităţi, respectiv a surselor de impact antropic. Staţiile au fost amplasate de-a lungul cursului râului, precum şi a altor ape din bazin, într-un număr şi poziţie adecvate pentru a releva starea ecologică a diferitelor sectoare, prezenţa şi efectul diferitelor surselor de perturbare. O staţie semnifică un tronson de cca. 100 - 250 de metri, în cadrul căruia s-au efectuat transecte aleatoare prin albie, atât în profile longitudinale cât şi transversale, pentru a surprinde comunităţile adaptate diferitelor microhabitate, precum şi pentru a corela diversitatea şi calitatea habitatelor cu aspecte structurale ale comunităţilor de moluşte. Am investigat atât albia minoră, cât şi alte habitate acvatice din acest bazin (izvoare, pâraie, bălţi temporare sau permanente, lunca inundabilă, lacuri, mlaştini, afluenţi etc.). Unele staţii au fost investigate în mod repetat între anii 2000, 2002 şi 2011, pentru a surprinde eventualele modificări şi cauzele generatoare.

Am utilizat următoarele tehnici şi metode de colectare: - colectare manuală liberă sau cu o scară formată dintr-o reţea de pătrate cu unităţi

de 0,25 m2 (pentru comunităţile de Unionidae); - sita metalică cu mâner sau ataşată la o prăjină; - draga târâtoare, folosită pentru apele stagnante sau încet curgătoare şi zone

adânci, atât prin aruncare de pe mal cât şi (în cazul Lacului Trei Ape) din barcă. Metodele de prelevare diferă în funcţie de natura substratului, tipul habitatului şi

obiectivele investigaţiei: - pentru Unionidae cel mai adesea am utilizat tehnica colectării din probe de unităţi

de spaţiu/ habitat-staţie, prin metoda simplu randomizată în microhabitatul specific; - în cazul în care densitatea a fost redusă sau particularităţile de habitat nu au

permis amplasarea reţelei, am colectat secvenţial toate bivalvele de-a lungul unui transect, definind un spaţiu de eşantionare unitar, notând ordinea taxonomică a şirului, în vederea realizării spectrelor de abundenţă şi dominanţă relativă, precum şi calcularea biodiversităţii secvenţiale;

- pentru comunităţile de gastropode, probele au fost prelevate din toate tipurile de microhabitate identificate în aria de interes, prin metoda stratificat randomizată;

- nu am colectat ceea ce se poate recunoaşte sigur pe teren, decât sub formă de valve, cochilii sau un număr mic de exemplare pentru colecţie, iar din celelalte niciodată mai mult de un număr de indivizi pe care i-am considerat suficienţi pentru studiul variabilităţii. Prosobranchiatele rare şi (cel mai adesea) unionidele au fost determinate şi eliberate la faţa locului. O probă dintr-o specie de maxim interes (a se citi care urmează să facă obiectul studiului ulterior în scop mai ales sistematic sau pentru analize variate) nu a depăşit niciodată 50 indivizi/staţie, sub rezervele antemenţionate. Toate Unionidele studiate în vara anului 2011 au fost determinate, fotografiate, măsurate şi cântărite la faţa locului, după care au fost eliberate in situ;

103

- tehnica şi metoda au fost alese şi combinate în funcţie de particularităţile şi heterogenitatea terenului, precum şi de structura comunităţilor.

De exemplu, în anul 2002, pe râul Timiş la Şag exista un baraj care împărţea albia râului în 3 sectoare: cel din amonte cu apă adâncă (făcând colectarea directă - manuală sau cu sita, imposibilă), în dreptul barajului (unde erau straturi de mâl organic şi ape puţin adânci) şi aval de baraj (cu ape repezi şi sedimente fine, dispuse numai în benzi înguste de-a lungul malului). Pentru a analiza structura comunităţii în cele trei tipuri de habitat, a trebuit să aplic tehnici diferite: amonte de baraj am efectuat dragaje prin aruncare din zona de mal şi de centru; în dreptul barajului am colectat o perioadă determinată de timp tot ceea ce am întâlnit, iar aval de pod, deoarece unionidele se dispun în benzi în straturile de sedimente marginale, am lucrat şi cu reţeaua de pătrate, luând probe cantitative. Evident, ceea ce se poate calcula pentru toate cele trei cazuri este indicele de abundenţă şi cel de dominanţă relativă; date de densitate, distribuţie spaţială şi parametrii relaţionaţi s-au evaluat numai în ultimul caz. În anul 2011 am alternat pentru Unionidae metoda colectării secvenţiale cu cea a pătratelor, pentru a releva structurile populaţiilor şi ale comunităţilor, în funcţie de particularităţile habitatelor, densitatea şi distribuţia bivalvelor. Dinamica temporală a efectelor perturbărilor antropogene este evidenţiată prin compararea datelor actuale cu cele de la începutul deceniului (se va detalia în raportul final).

Indici utilizaţi în analizele ecologice şi abrevieri folosite: - în cadrul tabelelor de sistematică, chorologie şi specificitate de habitat, am utilizat

codurile: (+) - pentru identificarea numai a valvelor sau a cochiliilor goale, în toate celelalte cazuri indivizii fiind vii, *** - pentru citări bibliografice din zona respectivă, X - albia minoră a Timişului, LX -lac de baraj (Lacul Trei Ape), p - pâraie afluente ale Timişului, b - bălţi, c - canale artificiale cu curgere activă a apei.

- Abundenţa relativă (AR%) - număr de indivizi ai unei specii raportat la numărul tuturor indivizilor din toate probele prelevate dintr-un anumit habitat, microhabitat sau staţie, din cadrul unei anumite categorii de comunitate, în exprimare procentuală;

- pentru Unionidae, indicele de dominanţă relativă (IG % - raportul între masa exemplarelor unei specii şi suma maselor tuturor speciilor, dintr-o probă statistică) s-a putut evalua pe baza masei vii, totale (la bivalve se utilizează şi termenul de greutate vie cu apă) notată cu "G", a greutăţii fără apă (cochilie şi ţesuturi, fără apa din cavitatea paleală) semnalat cu codul "GFA"; din prelucrări se mai poate raporta la masă vie (GC - numai masa ţesuturilor), respectiv greutate valve sau cochilii (GV). Rezultatele din anul 2011 se referă numai la greutatea totală a Unionidelor, deoarece întregul material colectat a fost eliberat în habitatele originare;

- Frecvenţa (F% - număr de probe în care s-a identificat o anumită specie * 100 / număr total de probe din staţia respectivă) şi indicele Dzuba (produsul frecvenţei şi abundenţei relative / 100) sunt utilizate numai ocazional.

- biodiversitatea alfa s-a calculat pentru comunităţile de Unionidae, utilizându-se următoarele abrevieri ai indicilor de diversitate: Margalef (d1), Menhinick (d2); Shannon-Wiener (H), echitabilitate (E); Simpson (simp) şi Simpson-inversat (isimp). În 2011 am aplicat şi indicele secvenţial de diversitate.

Statistica descriptivă a fost utilizată mai ales în cazul unionidelor, pentru analiza densităţii speciilor şi a datelor biometrice, aceasta incluzând media aritmetică, varianţa (s2), abaterea standard (s), eroarea de estimare a mediei, limitele de confidenţă (95% IC

104

superior şi inferior), coeficientul de variaţie (CV), ocazional valoarea indicelui de distribuţie spaţială (ID) şi a valorii corespunzătoare a testului χ2. Eroarea tolerată de estimare a mediei a fost de 0.2; pentru valori mai mari s-a specificat acest fapt şi nu am mai redat parametrii relaţionaţi. Nivelul de semnificaţie a fost ales la α = 0.05.

Următoarele metode de analiză a datelor se vor adopta pentru raportul final: Tehnicile de ierarhie numerică, respectiv analiza de clasificare matematică, s-a

bazat pe indicele Jaccard de similitudine, optându-se pentru exprimarea grafică tip dendrogramă şi algoritmul de grupare la distanţă medie.

Pentru analizele de asociere am utilizat indicele Fager de afinitate şi verificarea acestuia prin testul t-Student, ocazional proporţia de indivizi care apar simultan.

Pentru compararea parametrilor statistici am utilizat testele U Mann-Whitney, F Fischer şi /sau t-Student, precum şi testul Z pentru proporţii.

În analiza de regresie am luat în considerare ecuaţia statistică, eroarea standard, coeficientul de determinare şi nivelul de semnificaţie al coeficienţilor de regresie. În analiza de corelaţie am utilizat indicele Pearson şi evaluarea semnificaţiei acestuia, cu testul t-Student.

Diferitele aspecte ale metodelor şi formulele indicilor sunt aplicate în conformitate cu Ch. Krebs (1989), Gomoiu şi Skolka (2001), Sîrbu şi Benedek (2004, 2009), Sîrbu (2009).

Sistematica moluştelor acvatice este redată în conformitate cu Glöer (2002), Glöer şi Meier-Brook (2003), respectând nomenclatura actualizată conform Fauna Europaea v.2.4, 2011.

11.2. Descrierea staţiilor de colectare a probelor şi caracterizarea stării

ecologice a râului Timiş prin prisma bioindicaţiei oferite de moluştele dulcicole, în cadrul campaniei desfăşurate în vara anului 2011

În luna august 2011, în decursul campaniei de teren, am urmărit structura şi

modificările faunei şi ale comunităţilor de moluşte acvatice din zona de izvor, respectiv afluenţii Lacului Trei Ape şi până la nivelul în care Timişul părăseşte teritoriul României (în apropierea localităţii Grăniceri).

Primele staţii de prelevare a moluştelor (codificate prin litera S şi numărul de ordine) au fost alese în aria izvoarelor, astfel:

- S1: albia minoră a Timişului (Valea Semenicului), precum şi bălţi şi pâraie în vale, la 45011',994 latitudine N/ 22008',408 longitudine E/ altitudine = 862 m;

- S2: albia pârâului Grădişte, care se varsă la rândul lui în Lacul Trei Ape, între Gărâna şi Brebu Nou (45013',139 N/22006',204 E/alt.= 850 m), precum şi pâraie afluente şi izvoare helocrene la marginea drumului;

- S3: pârâu în dreptul satului Brebu Nou, care se varsă la cca. 100 m în lacul Trei Ape (45013', 679 N; 22008',904 E, alt. = 847 m);

- S4: izvoare şi pâraie lângă lacul Trei Ape, pe drumul care urcă de-a lungul cursului Timişului sau Valea Semenic (45012',648 N; 22008',879 E);

În albiile râului şi pâraielor afluente am identificat populaţii deosebit de abundente de Ancylus fluviatilis, specie reo-oxifilă, iar în bălţi, mlaştini şi izvoare helocrene, numeroase pisidii şi specii de gastropode pulmonate lentifile. În pâraie la S1 şi afluenţi ai

105

Timişului amonte de Lacul Trei Ape am identificat o specie de gastropod prosobranchiat endemic: Bythinella dacica Grossu, 1946. Habitatele sunt tipice pentru râurile şi pâraiele din etajul montan, prezentând o faună caracteristică. Impactul antropic este redus, manifestat mai ales prin lucrări la menţinerea infrastructurii rutiere, efecte ale exploatărilor forestiere, deşeuri casnice în sate şi cele rezultate din turism. Efectele turismului sunt evidente şi afectează întreaga arie: Lacul Trei Ape este un obiectiv turistic naţional, în perioada campaniei din 2011, cu ocazia unei sărbători religioase, întreaga zonă a fost invadată de turişti. Problemele evidente au fost: amplasarea corturilor în spaţii neamenajate pe toate văile râurilor afluente, uneori chiar în densităţi exagerate, poluare fonică intensă, focuri deschise în vetre improvizate, mormane de deşeuri amplasate peste tot, inclusiv în ape şi albiile majore ale râurilor etc. La acestea se adaugă pescuitul, care se desfăşoară în cea mai mare parte neregulamentar, fără permise, în exces, pe toate apele din arie.

- S5: Lacul Trei Ape. Am colectat manual de pe vegetaţia marginală, emersă şi submersă, cu sita din sedimentele din apropierea malurilor şi am efectuat dragaje cu draga târâtoare din barcă, de-a lungul unor transecte alese pe o axă longitudinală a văii, între 45013'137 N/22007',688 E/ alt=843 m şi 45012'914 N/22008',693 E, din zona centrală cu ape adânci şi până în apropierea malurilor. Lacul prezintă elemente malacofaunistice particulare, adaptate condiţiilor apelor stagnante montane, fragmentând astfel răspândirea speciilor reo-oxifile caracteristice râurilor şi pâraielor originare din arie. Dragajele de adâncime relevă prezenţa a numeroase scoici Veneroide (de exemplu Musculium lacustre şi pisidii), iar în zona de mal cu vegetaţie emersă apar gastropode pulmonate Planorbidae. Pe maluri turismul neorganizat afectează peisajul şi calitatea habitatelor prin amplasarea neadecvată şi haotică a autoturismelor şi corturilor, improvizarea focurilor şi tăieri de lemne, depozite de deşeuri şi altele. Prin comparaţie cu anii 2000 - 2002 au apărut noi construcţii şi case de vacanţă în apropierea lacului, care sunt potenţiali poluatori cu ape reziduale fecaloid-menajere şi cu impact asupra peisajului. Satele de asemenea sunt responsabile de deversări de ape reziduale, precum şi amplasarea neadecvată a deşeurilor gospodăreşi în albii. Cu toate acestea speciile de moluşte prezente, precum şi abundenţa acestora, indică faptul că încă impactul este redus, habitatele acvatice montane ale ariei fiind de o calitate superioară.

- S6: râul Timiş în aval de Lacul Trei Ape (45012,823 N/ 22009',204 E/ alt.= 819 m). Cursul este heterogen, porţiuni stâncoase fragmentează albia în zone situate în amonte cu adâncimi mai mari, curs lent şi lin, sedimente fine anorganice marginale, iar în aval albia este pietroasă-bolovănoasă, pietre plate rotunjite alternând cu numeroşi galeţi; există mult material rulat, pe o matrice de nisip grosier. Pietrele sunt acoperite cu material sedimentar de culoare neagră, efect al lacului situat în amonte şi al chimismului particular litologic şi pedologic. În apropierea malurilor se înregistrează densităţi record de Ancylus fluviatilis, densitatea scăzând până la zero spre talveg. În zonele cu curgere lină, situate amonte de praguri naturale, în sedimentele marginale apar şi alte gastropode pulmonate caracteristice etajului (de exemplu Radix labiata) şi scoici Veneroide.

- S7: râul Timiş amonte de Teregova, la ieşire din munţi şi amonte de pătrunderea în culoarul Timiş-Cerna (45009',595 N/ 22016',528 E/ alt= 436 m). Albia prezintă în continuare toate caracteristicile unui râu montan, cu curgere rapidă şi turbulentă, mulţi galeţi pe pat de pietriş şi matrice subiacentă de nisip grosier. În continuare densităţi

106

ridicate de Ancylus fluviatilis în albie, iar în pâraie şi izvoare de pe versanţii învecinaţi, am colectat exemplare numeroase de Bythinella dacica şi pisidii.

- S8: Timişul în culoarul Timiş-Cerna, în dreptul Mănăstirii Piatra Scrisă (45013', 101 N/ 22018',277 E/ alt.= 333 m). Râul este semnificativ mai mare, ca urmare a colectării altor afluenţi din arie, albia fiind în continuare cu bolovani rotunjiţi, acoperiţi cu sedimente în zona de mal, turbiditatea este ridicată, puţine alge pe pietre în zonele de mal, curgere rapidă, turbulentă, pe alocuri malul este artificial sau consolidat cu beton, zăvoaie aproape continue, paralele cu râul. Există puţină biodermă şi localizat mâl organic în interiorul coturilor. În apropierea malurilor există numeroşi indivizi de Ancylus fluviatilis şi rari de Physella acuta, precum şi câteva exemplare de pisidii în sedimentele fine. Deşi efectele amenajărilor hidrotehnice şi ale deversărilor de ape uzate cu încărcătură organică sunt evidente, fauna indică o stare ecologică calitativ superioară a acestui tronson. Printre alte informaţii amintim aici observarea în apă a unui exemplar juvenil de Natrix natrix, iar pe maluri trăieşte gastropodul terestru Chilostoma banaticum, specie din anexa II a Directivei Habitate. În 2000 -2002 staţia a fost aleasă la cca. 2 km amonte de Armeniş, în condiţii asemănătoare de habitat. Datele comparate nu indică modificări semnificative ale stării ecologice în acest sector.

- S9: Timişul la Buchiu, aval de podul spre Poiana (450,22',494 N/ 22013',580 E/ alt.= 234 m), imediat amonte de Caransebeş, este grav afectat de exploatările de balast şi de excavatoarele care lucrează în albia minoră. Pe o distanţă de cca. 300 m sunt amplasate în cursul râului o balastieră şi două excavatoare, care extrag material din albia minoră şi îl încarcă pe camioane de mare tonaj. Toată albia în această zonă şi ambele maluri sunt complet denaturate, galeţii şi sedimentele sunt răscolite dintr-un mal şi până în celălalt. Foarte multe sedimente anorganice în întreaga albie, alge filamentoase pe pietre în zona de mal, peisajul fiind alterat în mod grotesc. Spre deosebire de staţiile din amonte, pe sau sub pietre este extrem de puţină viaţă, exemplare răzleţe de efemeroptere şi trichoptere probabil provenite din drift, iar moluştele sunt absente cu desăvârşire, deşi habitatul s-ar preta în mod normal la existenţa speciilor amintite la staţia anterioară. Acest tip de impact, reprezentat de excavări şi balastiere, se va repeta de-a lungul cursului râului Timiş, reprezentând principala sursă de perturbare a sistemelor ecologice lotice şi a celor adiacente ale acestei ape. Atât absenţa moluştelor cât şi peisajul în ansamblu indică un efect negativ drastic al impactului antropic şi o evidentă lipsă de responsabilitate a executanţilor lucrărilor şi a autorităţilor de control. Transportul balastului cu camioanele şi profilul văii, indică faptul că nu este vorba de o rectificare a cursului, aşa cum probabil este declarat, ci o evidentă exploatare în scopuri comerciale. În campaniile din 2000 - 2002 am ales staţia la Petroşniţa, amonte de Caransebeş, iar starea râului se prezintă semnificativ mai bună: în albie erau prezente speciile caracteristice sectorului de râu (de exemplu Ancylus), iar exploatările de balast nu erau atât de frecvente. Prin urmare, acest sector a înregistrat o gravă depreciere a stării ecologice în ultimii ani.

- S10: râul Timiş la 9 km aval de Caransebeş, prezintă un profil transversal semnificativ mai lat (cca. 40 - 50 m), apa curge încet şi laminar, albia se adânceşte brusc lângă malurile înalte, iar turbiditatea este foarte ridicată. În aval de staţie, din nou este situată o balastieră în albia minoră. Există straturi groase de mâl organic, profund, lângă maluri, de culoare maroniu-cenuşie; zăvoaie continue acoperă malurile. Dragajele din zona de mal scot în evidenţă predominanţa în bentos a oligochetelor şi a chironomidelor,

107

precum şi numeroşi alevini în apele mici. Trei exemplare tinere de Unio crassus au fost colectate în urma dragajelor succesive, care arată că această specie, inclusă în anexele II şi IV a Directivei Habitate, trăieşte la acest nivel, dar cu densităţi foarte mici.

- S 11: Timişul la nivelul comunei Găvojdia, în dreptul satului Lugojel (45040'239 N/ 21058'064 E/ alt.= 128 m). Albia prezintă o structură heterogenă, sectoare cu pat de galeţi şi bolovani, alternând cu pietriş sau nisip grosier. Viteza apei este de asemenea variată, zone cu curgere rapidă alternând cu sectoare cu curgere lentă, laminară. În zona de mal sunt sedimente nisipoase care alternează cu depozite de mâl organic, dar predomină depunerile provenite de la numeroasele exploatări de balast din amonte, şi care acoperă practic toată albia, mai puţin zonele cu curgere mai rapidă a apei. Cu excepţia a trei exemplare de Unio crassus nu am identificat de-a lungul unui tronson de 150 m nici o altă specie de moluscă. În 2000 - 2002 deşi tronsonul era de asemenea afectat de lucrări, excavatoare şi buldozere, mai existau pete mici şi rare de sedimente nederanjate, din care am colectat exemplare de U. crassus şi Anodonta anatina. Starea actuală pare a fi depreciată semnificativ faţă de cea constatată în urmă cu un deceniu.

- În dreptul localităţii Coşteiu, S12 este începutul canalului Timiş-Bega, S13 este Timişul, aval de captură, respectiv de baraj (coordonate valabile pentru ambele sectoare de cca. 300 - 400 m, sunt: 45044',290 N/ 21051',263 E/ alt. 117 m). Canalul Timiş-Bega este rectiliniar, artificial, pe alocuri, cel puţin la început, cu maluri betonate şi ape adânci, care curg cu viteză sporită. În 2002 am identificat Unionidae după terminarea sectorului betonat, într-o zonă de mal cu depuneri sedimentare mai fine. În 2011 nu s-a putut intra pentru prelevare manuală deoarece cea mai mare parte a apei a fost drenată spre Bega, apa fiind adâncă. Dintre speciile de moluşte am identificat puţine elemente de pulmonate pe vegetaţia de lângă mal. Timişul în aval de baraj, respectiv de captură (S13), este complet denaturat şi toată albia este răscolită de excavatoare şi exploatările de balast. Utilaje grele încarcă camioane de mare tonaj cu balast din albia minoră. Structura acesteia este complet alterată, râul având aspect artificial, canalizat, în întregul profil sunt straturi groase de sedimente rezultate din exploatările şi amenajările din amonte. Nu am identificat nici o singură specie de moluscă, în nici una dintre categoriile de habitate acvatice existente, de-a lungul unui sector de peste 200 m investigat, nici în anul 2002 şi nici în 2011.

- S14: este situat la podul dintre Topolovăţu Mare şi Hitiaş (mai apropiată este localitatea din urmă) pe un tronson de cca. 500 m în amonte, verificat integral (centrat în 45043',682 N/ 21031',678 E/ alt. = 99 m). Tronsonul studiat este situat în aval de un canal care face legătura cu Bega, şi care era activ în momentul studiului, prin urmare este greu de precizat originea malacofaunei de la nivelul acestei staţii (respectiv dacă este autohtonă sau provine din Bega). În 2011 la acest nivel am identificat primele comunităţi închegate de Unionidae din cursul râului, cu o densitate şi diversitate remarcabilă. Însă nici aici nu populează continuu râul, ci numai unele sectoare, în interioare de meandre şi zone cu sedimente fine şi stabile, în apropiere de maluri. Malurile sunt foarte înalte şi abrupte, fiind alterate frecvent de urmele amenajărilor hidrotehnice şi ale exploatărilor de balast. Şi aici, lângă staţie opera un excavator în interiorul albiei minore, iar urmele altor exploatări se repetă la fiecare 100-200 m. Sectoare scurte de râu, cu condiţii de habitat compatibile cu existenţa moluştelor, alternează frecvent cu sectoare deranjate şi denaturate, precum şi drumuri prin care a fost scos balastul din râu. Într-un sector mai

108

puţin alterat am colectat secvenţial toată malacofauna, dintr-un transect amplasat de-a lungul malului stâng, caracterizat prin ape mici, curgere lentă şi sedimente stabile, fine. Colectarea s-a făcut de-a lungul unei fâşii populate, de cca. 30 m lungime x 50 cm lăţime, fapt care permite caracterizarea structurii comunităţii în termeni de abundenţă şi dominanţă relativă. Cele 63 de exemplare colectate din habitatul specific aparţin la specii ca Unio crassus, Sinanodonta woodiana, Unio pictorum, dar existenţa valvelor de Pseudanodonta complanata atestă posibilitatea prezenţei acesteia în zonă, ea fiind cea mai rară şi mai sensibilă specie de bivalvă din sectorul inferior (în mod caracteristic de câmpie) al râurilor. Discontinuitatea habitatelor specifice se datorează prin urmare exclusiv exploatărilor vechi şi actuale de sedimente. Compararea stării actuale, cu cea înregistrată de noi în anii 2000 - 2002, de asemenea indică o creştere a presiunii antropice în acest tronson.

- S15: Timişul la podul spre Albina (cca. 500 m în amonte: 45042',702 N/ 21024'555 E/ alt.= 91 m). Albia este mărginită pe ambele părţi de maluri înalte, abrupte, care cad brusc în albia râului, acoperite cu zăvoaie continue. Lângă maluri sunt depuneri sedimentare de mâl negru, organic, cu profunzime redusă, în care s-au fixat cele mai multe bivalve unionide, după care la cca. 1-2 m de mal, sedimentele devin nisipoase, respectiv nisip grosier, până în apropierea celuilalt mal. Longitudinal, lângă maluri, se dezvoltă benzi de Potamogeton şi Ceratophyllum. Am colectat secvenţial, continuu, toate bivalvele de pe un transect de cca. 30 m, cu o lăţime de 1-2 m faţă de malul drept, adâncime de cca. 50 - 100 cm. Abundenţa bivalvelor este remarcabilă; se evidenţiază parametrii cu valori ridicate pentru populaţia de Unio crassus dar şi pentru Pseudanodonta complanata. Starea generală a râului pare a fi calitativ superioară celei observată în amonte: comunităţile de moluşte prezintă o dezvoltare spaţială mai amplă şi mai puţin discontinuă, iar albia nu pare a fi deranjată de exploatări şi amenajări în acest sector.

- S16: Timişul la Şag amonte de baraj (45038',661 N/ 21011',035 E/ alt. = 88 m). Apa se adânceşte comparativ cu tronsoanele din amonte (trece de 1.5-2 m la cca. 5-8 m de mal), cursul este lin, laminar, cu depuneri de mâl organic de-a lungul malurilor. Densităţile de Unionidae ating valori record. Colectările s-au realizat în două zile consecutive, atât prin metoda secvenţială, cât şi prin reţeaua de pătrate (în cca. 30 de probe cantitative au fost colectate peste 500 de exemplare de Unionidae). Exemplarele au fost determinate, măsurate şi eliberate in situ, ca toate celelalte în decursul studiului din acest an. Exceptând barajul din aval, restul albiei este puţin deranjat, singurul efect direct şi evident este reprezentat de turism şi de plajele amenajate. Ultimele două staţii prezintă o imagine contrastantă cu celelalte tendinţe decelate în amonte: este evidentă atât capacitatea de autoredresare naturală a râului Timiş în profil longitudinal, cât şi o stare calitativ superioară faţă de cea documentată în campania din 2002, prin faptul că acest sector este repopulat cu Unionidae într-o abundenţă şi relevând o diversitate remarcabilă.

- S 17: Timişul la Rudna, amonte de Crai Nou, este din nou afectat grav de exploatări şi amenajări hidrotehnice, porţiuni de maluri cu vegetaţie şi zăvoaie, alternând cu maluri artificiale denudate, şi sectoare răscolite de amenajările hidrotehnice, respectiv de utilaje grele. Imensa cantitate de valve goale de pe mal şi din sedimentele albiei, atestă un impact major reflectat în mortalitatea masivă a bivalvelor. Lungi tronsoane au aspect artificial, de canal, iar excavările şi exploatările sunt în plină desfăşurare. Se remarcă exemplare numeroase, mai ales tinere, ale speciei alohtone invazive Corbicula fluminea,

109

care în 21.08.2011 reprezintă prima atestare a invaziei acestei specii în alte ape decât cele ale Dunării, de unde era exclusiv cunoscută până în prezent pe teritoriul României. De la acest nivel şi - mai ales - până în zona de graniţă (foarte probabil şi în aval până la Dunăre, pe teritoriul Serbiei) este specia cea mai abundentă, posibil şi dominantă, în cadrul comunităţii de moluşte acvatice. Mecanismul prin care şi-a lărgit arealul, respectiv cum a ajuns să populeze într-un interval atât de scurt de timp, într-o abundenţă atât de mare, sectorul inferior al Timişului, este încă problematic şi suportă mai multe discuţii ipotetice alternative. Menţionez că în campaniile din 2000 - 2002 nu am identificat în Timiş nici un singur exemplar al acestei specii, semn că invazia şi colonizarea s-a realizat recent. Din cauza lucrărilor care conferă caracteristici de canal, în acest sector nu există sedimente stabile marginale, motiv pentru care nu am identificat Unionidae. Patul este nisipos în totalitate, cu granulaţie diferenţiată în funcţie de distanţa faţă de mal, reprezentând un habitat favorabil pentru Corbicula. De-a lungul malurilor, la interfaţa apă/aer, sunt benzi înguste şi discontinue de nisip populat cu gastropodul Lithoglyphus naticoides. Caracterul distinctiv al staţiei îl reprezintă mormanele de valve goale situate pe maluri sau în albia minoră, semn clar şi evident al gravităţii impactului antropic.

- S 18: Timişul la Grăniceri (lângă graniţă). Ambele maluri sunt artificiale şi în plină activitate curentă de reamenajare. Buldozăre, excavatoare şi camioane numeroase sunt în acţiune, şi reconfigurează întregul peisaj. Albia este nisipoasă, exceptând o zonă îngustă în apropierea malului din interiorul coturilor, unde se pot întâlni benzi subţiri şi puţin adânci de mâl sau sediment nisipos fin. Un tronson de peste 150 m a fost cercetat integral, colectându-se sub 50 de bivalve Unionidae. La limita apei sunt sectoare foarte înguste populate de gastropode ca Galba truncatula şi Lithoglyphus naticoides, urmează o bandă îngustă de sedimente mai fine, în care apar discontinuu şi într-o singură linie exemplare răzleţe de Unionidae, după care o bandă lată de nisip, de diferite granulaţii, este ocupată exclusiv de specia alohtonă invazivă Corbicula fluminea, în densităţi de sute de exemplare pe metru pătrat, fiind bine reprezentate toate categoriile de vârstă. Se remarcă o pondere pregnantă a stadiului juvenil, indicaţie clară că această specie s-a adaptat excelent la condiţiile locale, spre deosebire de speciile autohtone, care prezintă o stare de regres.

11.3. Caracterizarea faunistică, chorologică şi ecologică a moluştelor acvatice

din bazinul râului Timiş, în perioada 1998 - 2002 Date anterioare anului 1998 privind moluştele acvatice din râul Timiş au fost extrem

de puţine, existând numai unele referiri la câteva specii şi locuri de colectare. I. Sîrbu şi M. Sîrbu (1998, 2000, 2002) au realizat în premieră campanii malacologice succesive de-a lungul cursului râului, de la nivelul Lacului Trei Ape şi până în zona de graniţă, pentru a caracteriza structura şi dinamica spaţială, pe gradient longitudinal, a malacofaunei acvatice, urmărind totodată aspecte privind structura comunităţilor de Unionidae şi efectele impactului antropic. Aceste date pot servi ca bază de comparaţie şi calcul al vitezei de transformare a condiţiilor de calitate a habitatelor. Până în acest an, ca urmare a campaniilor menţionate, se cunoşteau 25 de specii de moluşte acvatice din sectorul din România a bazinului râului Timiş, dintre care 13 specii de gastropode (4 prosobranchiate şi 9 pulmonate), precum şi 12 specii de bivalve (7 Unionidae şi 5 pisidii).

110

Timişul este în mod cert un râu degradat şi distrus sistematic prin alterare fizică, în mod accelerat în ultimii 10 ani, reprezentând un caz tipic de acest gen, şi unul dintre cele mai grave la scară naţională. Între 2000 şi 2002 am constatat rata accelerată de degradare a acestui râu. Peste tot, între Caransebeş şi Şag, cursul era alterat de un lung şir de balastiere, excavări, diguri şi forme imense de relief negativ, straturi de sedimente anorganice în aval, baraje sub poduri, depozite improvizate de deşeuri, tăierea zăvoaielor şi construirea de maluri artificiale etc. În cursul mijlociu şi inferior (în mod special spre localitatea Grăniceri), aceste activităţi continuă şi astăzi. În pofida surselor de poluare, a lucrărilor hidrotehnice şi a canalului Timiş -Bega, prin care cea mai mare parte a apei se varsă în canalul Bega, Timişul păstra (şi într-o mult mai mică măsură păstrează) poate cele mai mari resurse populaţionale de Unionidae din Banat, mai ales în cursul mijlociu şi inferior. Faptul că aceste specii au reuşit să supravieţuiască lucrărilor hidrotehnice, este un fapt cu adevărat remarcabil şi o dovadă a capacităţii de autoepurare a râului, dar şi a potenţialului adaptativ, respectiv regenerativ al faunei. Pe de altă parte existenţa tronsoanelor populate cu diverse specii mai pretenţioase (prosobranchiate şi bivalve ca Unio crassus sau Pseudanodonta complanata), indică faptul că acest râu posedă capacităţi sporite de rezilienţă şi redresare ecologică autonomă. Datele de mai jos sunt redate în conformitate cu Sîrbu (2004), Sîrbu şi col. (2006), Sîrbu şi col. (2010).

În zona superioară, în lacul de baraj Trei Ape, am identificat exemplare de Pisidium subtruncatum, iar în bălţi alimentate de pâraie exemplare răzleţe de Radix labiata. Ancylus fluviatilis popula râul şi pâraiele afluente în tot sectorul montan, şi în aval până la intrarea în Caransebeş. În diferite pâraie din sectorul culoarului am identificat 4 specii de pisidii (Pisidium amnicum, P. casertanum, P. subtruncatum, iar în pâraie de dimensiuni mici din sectoarele montane în apropiere de izvoare, şi P. personatum). În aval de Caransebeş cea mai mare parte a albiei era distrusă de lucrări şi amenajări hidrotehnice, şi mai ales de exploatările de balast care macină întregul curs, bucată cu bucată, lăsând în urmă un peisaj dezolant fără nici o grijă şi respect pentru râu şi peisaj.

Cu toate acestea, în scurte sectoare s-au mai menţinut resturi ale populaţiilor de Unionidae de odinioară, ocazional chiar grupe de juvenili. În tab. 22 prezint un astfel de rest de comunitate remanentă (indivizi aparţinând la două specii: Unio crassus şi Anodonta anatina), menţinută într-un sector mai puţin afectat, dar cu mult mâl organic şi sedimente dispuse în straturi, provenite de la exploatările de balast din amonte, sub un mal artificial (17 exemplare identificate într-un sector de câţiva metri pătraţi; singurul habitat specific populat în cadrul unui tronson investigat de cca. 300 m de-a lungul râului).

111

Tabelul 22. Structura comunităţii de Unionidae din Râul Timiş la Găvojdia (aval Caransebeş) în 2002.

U. crassus A. anatina TOTAL

Nr. ex. 11 6 17

AR% 64.71 35.29 100

structură pe sexe

3 masculi 4 femele 4 juv.

3 masculi 1 femelă 2 juv.

Σ G 80.5 62 142.5

Σ GV 33.96 15.581 49.541

ΣGC 46.54 46.419 92.959

IGGFA % 56.491 43.509 100

IGGV % 68.55 31.45 100

IGGC % 50.065 49.935 100 Aval de Coşteiu, înainte de barajul care opreşte şi îndreaptă apele Timişului în

canalul spre Bega, nu am identificat nici o specie de moluscă acvatică în albie, însă o surpriză a fost identificarea unei comunităţi remarcabile de Unionidae chiar în canalul Timiş - Bega, aproape de locul de captare. La cca. 100 de metri aval de baraj, în foarte puţinele profile spaţiale transversale mai largi, cu sedimente mai fine şi ferite de curentul puternic al apei, grupuri de bivalve aparţinând la 4 specii s-au identificat în microhabitatele favorabile, de dimensiuni reduse şi discontinue. Am investigat câteva asemenea fragmente de habitate specifice, rezultatele din anul 2000 fiind expuse în tab. 23 iar structura în fig. 46.

Adecvat condiţiilor de curgere accelerată şi ale ofertei de habitat, comunitatea este dominată (atât numeric cât şi gravimetric) de Unio crassus, urmat de Anodonta anatina. Dintre gastropode se remarcă absenţa prosobranchiatelor şi prezenţa numai a speciei oportuniste Galba truncatula, în zona de mal, pe sedimente şi vegetaţie.

Tabelul 23. Structura comunităţii de Unionidae din microhabitatele fragmentate ale

canalului Timiş -Bega lângă Coşteiu (probe din cadrul campaniei anului 2000).

Unio

tumidus Unio

crassus A. cygnaea A. anatina TOTAL

Nr. ex. leg vii 4 22 5 16 47 AR% 8.51 46.81 10.64 34.04 100 Σ GFA 104.5 425.0 95 182.5 807 Σ GV 57.5 274.3 36.5 72 440.3 ΣGC 47 150.7 58.5 110.5 366.7 IGGFA % 12.95 52.66 11.77 22.62 100 IGGV % 13.06 62.30 8.29 16.35 100 IGGC % 12.82 41.09 15.96 30.13 100

112

0 10 20 30 40 50 60

U. tumidus

U. crassus

A. cygnaea

A. anatina

%

IG-GFA%

AR%

Figura 46. Spectrul de AR% şi IG - GFA% al comunităţii de Unionidae din canalul Timiş-

Bega în aval de Coşteiu în vara anului 2000. La Hitiaş, în anul 2000, râul curge paralel cu albia vechiului lac de acumulare (între

timp dispărut), zonele cu curgere accelerată a apei erau populate mai ales de Unio pictorum, iar sectoarele cu albie nisipoasă şi curs mai lent, de Sinanodonta woodiana. Probe cantitative am colectat însă în anul 2002 (32 de probe cantitative alese prin metoda simplu randomizată din câteva zone populate, în apropiere de maluri, rezultatele fiind redate în tab. 24 iar structura este reprezentată în fig. 47), constatând totodată o diminuare a răspândirii unionidelor în albie prin comparaţie cu anul 2000. Albia prezenta mai multe indicii ale exploatărilor şi activităţilor hidrotehnice din amonte, mult sediment anorganic depus în straturi, dar în ciuda acestora unionidele formau încă asociaţii relativ închegate în zonele de golfuri şi interiorul coturilor, aval de surpările de maluri (destul de frecvente deoarece malurile sunt deosebit de înalte şi abrupte), ocazional şi în zone cu albia mai lată şi spre talveg (aceasta constituind însă excepţia). După cum se va vedea în raportul final, tendinţa de reducere a integrităţii habitatelor specifice, fragmentarea sectoarelor de albie cu condiţii favorabile şi creşterea presiunii şi efectele exploatărilor de balast, au relevat în 2011 continuarea deprecierii comunităţilor de bivalve şi a altor moluşte.

În ambele spectre (de abundenţă şi dominanţă) predomină specia S. woodiana, în structura numerică urmând U. crassus, în timp ce în spectrul de masă proporţiile speciilor U. crassus şi A. cygnaea sunt asemănătoare. Dintre gastropode, apărea în albia râului specia Lithoglyphus naticoides, de aici având o răspândire relativ continuă (nu şi în tronsoanele afectate de exploatare sau recalibrare) până la graniţă. Ca în toate sectoarele de câmpie ale râurilor din Banat, şi în Timiş specia apare din imediata apropiere a malurilor, până la adâncimi şi distanţe variabile, dar în zone mai puţin expuse curentului, pe toate tipurile de substrat. Un canal lateral al Timişului, în apropiere de tronsonul investigat, rămăşiţă a amenajărilor fostului lac de acumulare, prezenta un fond deosebit de specii. În apa cu curgere mai lentă, îngrădită de maluri betonate dar plină de vegetaţie, se remarcă Valvata piscinalis (preponderentă numeric) şi Lymnaea stagnalis. Într-un şanţ cu vegetaţie şi fund mâlos am colectat câteva exemplare de Pisidium milium, acesta fiind primul loc cunoscut în care s-a identificat specia în Banat, şi unul dintre puţinele din România. Pe vegetaţia din acelaşi habitat sau pe straturile de sedimente marginale am mai identificat speciile Planorbis planorbis şi Physella acuta.

113

Figura 47. Spectrul de AR% şi IG - GFA% al comunităţii de Unionidae din râul Timiş la

Hitiaş (axe logaritmate) în 2002.

1

10

100U. pictorum

U. crassus

A. cygnaea

A. anatina

S. woodiana

P. complanata

AR - %

1

10

100U. pictorum

U. crassus

A. cygnaea

A. anatina

S. woodiana

P. complanata

IG-GFA %

114

Tabelul 24. Parametrii populaţiilor şi ai comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Hitiaş (32 de probe cantitative de dimensiuni egale de câte 0.25 m2, alese în 2002 prin metoda simplu randomizată, din zonele populate; rezultatele fiind extrapolate la m2).

U. pictorum

U. crassus

A. cyganea

A. anatina

S. woodiana

P. complanata

TOTAL

Nr. ex. vii 3 9 4 3 29 1 49

AR% 6.12 18.37 8.16 6.12 59.19 2.04 100

Densitate medie (ind/m2) ecologică

0,12* 0,87* 0,5* 0,12* 2,0 0.12*

Varianţa (s2) 0.50 3.85 2.84 0.50 8.25 0.50

Frecvenţa (F%)

3.12 18.75 9.37 3.12 37.5 3.12 100

Σ G 34.5 167 182.5 96 611.06 36.5 1127.56

Σ GV 15 80 50.5 24 124.73 14 308.23

ΣGC 19.5 87 132 72 486.33 22.5 819.33

IGGFA % 3.06 14.91 16.18 8.51 54.20 3.14 100

IGGV % 4.87 25.96 16.38 7.79 40.46 4.54 100

IGGC % 2.38 10.62 16.11 8.79 59.35 2.75 100 Obs. * - domeniu de probabilitate sub nivelul tolerat statistic - valori orientative. Numai pentru specia

S. woodiana se pot reda limitele de confidenţă cu suficientă precizie (0.96 - 3.04 ind / m2; D = 0.25; ID = 4.13; χ2 = 128; distribuţie agregată la nivelul de asigurare 0.05).

Alte rezultate (codurile sunt explicate la capitolul de metodologie a cercetării): d1= 2.405; d2 = 0.548; H = 1.852; E = 0.716; simp = 0.355; isimp = 2.82.

În tronsonul studiat în dreptul localităţii Şag (cca. 1 km verificat) centrat în podul şoselei Timişoara - Deta, modificările produse în numai 2 ani, între 2000 şi 2002, sunt evidente. În anul 2000 râul era literalmente pavat dintr-un mal şi până în celălalt cu scoici unionide, aparţinând tuturor celor 7 specii, adesea în mai multe straturi suprapuse (densităţi maxime depăşind 100 de exemplare/m2), remarcându-se în mod deosebit Pseudanodonta complanata. Dintre gastropode Lithoglyphus naticoides popula în benzi continue albia râului spre ambele maluri. Condiţiile de vreme deosebit de rele, apele tulburi, mari şi în continuă creştere, ne-au forţat să abandonăm investigaţiile cantitative, punând astfel capăt campaniei din acea toamnă. Ne-am întors în vara anului 2002, pentru a constata că acolo unde odinioară râul, deşi afectat de o balastieră, adăpostea poate cea mai abundentă şi diversă comunitate de unionide din câmpiile vestice ale României, un baraj de dimensiuni reduse, care permite apei să curgă printr-o deschidere îngustă, a schimbat structura întregii albii şi a modului de curgere, fapt care s-a reflectat în abundenţa şi structura comunităţii de moluşte acvatice. Pentru a surprinde efectele amenajării, am efectuat prelevări de probe la cca. 500 de m amonte de baraj (prin dragaj de la mal, substaţia 1), în dreptul acestuia la cca. 10 - 50 m (substaţia 2); şi în aval pe un tronson de cca. 400 m (substaţia 3). În tab. 25 şi fig. 48 sunt redate rezultatele investigaţiei parametrilor structurali ai comunităţilor, iar în tab. 26 structura pe sexe şi raportul între juvenili şi adulţi.

115

Construirea în mai puţin de doi ani a barajului a cauzat o scădere drastică a numărului de bivalve unionide. În prima substaţie albia este adâncă, cu maluri abrupte şi depozite de mâl ca urmare a efectului barajului situat în aval, dar apa curge vizibil şi din dragaje (aruncări repetate cu draga târâtoare de pe mal) rezultă că puţinele unionide din tronson (pe care probabil l-au repopulat din amonte) sunt reprezentate prin cele trei specii ale genului Unio, U. crassus fiind preponderent numeric iar U. tumidus dominantă masic.

Tabelul 25. Structura comunităţii de Unionidae în râul Timiş la Şag, campania din

2002 (cele trei substaţii sunt explicate în text). Parametru şi substaţie

U. tumidus

U. pictorum

U. crassus

A. anatina

S. woodiana

TOTAL

Substaţia 1

Nr. ex. leg vii 4 3 11 0 0 18

AR% 22.22 16.67 61.11 0 0 100

Σ G 108 26.5 88 0 0 222.5

Σ GV 49 24 43.39 0 0 116.39

ΣGC 59 2.5 44.61 0 0 106.11

IGG % 48.54 11.91 39.55 0 0 100

IGGV % 42.10 20.62 37.28 0 0 100

IGGC % 55.60 2.36 42.04 0 0 100

Substaţia 2

Nr. ex. leg vii 2 0 3 4 4 13

AR% 15.38 0 23.08 30.77 30.77 100

Σ G 16 0 24.5 35 39.5 115

Σ GV 7.5 0 11.86 8.5 7.32 35.18

ΣGC 8.5 0 12.63 26.5 32.18 79.81

IGG % 13.91 0 21.30 30.43 34.36 100

IGGV % 21.32 0 33.72 24.16 20.80 100

IGGC % 10.65 0 15.83 33.20 40.32 100

Substaţia 3

Nr. ex. leg.vii 0 1 49 0 0 50

AR% 0 2 98 0 0 100

Frecvenţa % 0 4.76 76.19 0 0 80.95

ΣG 0 47.5 1710.5 0 0 1758

ΣGV 0 21.5 904.876 0 0 926.376

ΣGC 0 26.0 805.62 0 0 831.62

IGG% 0 2.70 97.30 0 0 100

IGGV% 0 2.32 97.68 0 0 100

IGGC% 0 3.13 96.87 0 0 100

116

0 20 40 60 80 100

U. tumidus

U. pictorum

U. crassus

A. anatina

S. woodiana

%

substa?ia 3

substa?ia 2

substa?ia 1

Figura 48. Structura în termeni de AR% a comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Şag;

campania din vara anului 2002; valorile defalcate pe 3 substaţii (1 = cca. 500 amonte baraj; 2 = 10 - 50 m amonte baraj; 3 = 400 m aval baraj).

Tabelul 26. Structura pe sexe a bivalvelor unionide colectate la Şag în 2002.

U. tumidus

U. pictorum

U. crassus

A. anatina

S. woodiana

juvenili 0 0 18 1 1 masculi 3 3 28 3 2 femele 3 1 17 0 1

Imediat amonte de baraj (substaţia 2), straturile de mâl sunt şi mai profunde,

unionidele se găsesc dispersate într-un sector larg, dar apar sporadic la suprafaţa sedimentelor, şi dispar după adâncimi de cca. 1 - 1.5 m, albia fiind lăţită şi adâncă. Am identificat patru specii: S. woodiana şi A. anatina care apar numai aici în tronsonul investigat, au ambele valori de abundenţă, dar mai ales proporţii de masă, semnificativ mai ridicate decât U. crassus şi U. tumidus. În aval de baraj (substaţia 3) cca. 100 de metri, apa curge puternic peste un prag şi revine la albia veche, dar aceasta este profund modificată, malul fiind reamenajat şi complet lipsit de vegetaţie, unionidele (şi oricare altă moluscă) lipsind cu desăvârşire. Abia la cca. 300 m reapar scoicile, dar aici cea mai mare parte a albiei este nelocuibilă, sedimente mai fine găsindu-se numai în imediata vecinătate a malului stâng (sub cel drept apa curgea cu viteză sporită, sedimentele nu se depuneau decât într-o proporţie foarte redusă, eroziunea de sub mal fiind mult mai puternică). Bivalvele adaptate condiţiilor de curgere accelerată a apei, caracteristicilor de albie canalizată şi straturilor mai subţiri de sedimente marginale, aparţin mai ales speciei Unio crassus, alături de care am identificat în 2002 un singur individ de U. pictorum (în cele 21 de probe cantitative de 0.25 m2).

Acest exemplu are o menire dublă: ilustrarea modificărilor pe care o simplă perturbare a curgerii râului o produce în structura comunităţii de moluşte acvatice, iar în al doilea rând a faptului că unionidele îşi adaptează adesea structura comunităţilor în funcţie de factori locali, chiar şi într-un spaţiu sau interval de timp extrem de redus.

117

Parametrii populaţiei de U. crassus (singura specie mai abundentă la acest nivel care se pretează la asemenea analize) sunt redaţi în tab. 27.

Tabelul 27. Parametrii populaţionali ai speciei Unio crassus în râul Timiş la Şag (21 probe cantitative a câte 0.25 m2 fiecare, în substaţia 3, colectate în vara anului

2002 prin metoda simplu randomizată din zonă populată, rezultatele fiind extrapolate la m2).

Parametru nr. ind./m2 G (g/m2) GV (g/m2) GC (g/m2) Densitate minimă 0.000 0.000 0.000 0.000 Densitate maximă 36.000 1180.000 604.610 575.390 Densitate ecologică medie

9.333 325.810 172.357 153.452

95% CI superior 13.459 465.228 245.056 220.510 95% CI inferior 5.208 186.391 99.658 86.394 Eroare std. 1.978 66.837 34.852 32.147 Abatere std. (s) 9.063 306.284 159.710 147.317 Varianţă (s2) 82.133 93809.962 25507.213 21702.223 C.V. 0.971 0.940 0.927 0.960 ID 8.8

χ2 (la α = 0.05) 176

(agregat)

Specia L. naticoides a fost găsită în dragajele din substaţia 1, fiind foarte puţin

abundentă în zona barajului. Ea dispare un lung tronson în aval de acesta şi reapare mai departe în zona de mal, în curent mai slab. În anul 2002 nu am regăsit la Şag speciile A. cygnaea şi P. complanata, fapt care se poate însă datora şi efectului de probă.

Timişul Mort l-am intersectat în dreptul localităţii Jebel, unde vechea albie apare ca o baltă prelungită, colmatată şi plină de vegetaţie, populată cu gastropode pulmonate adaptate acestor condiţii (a se vedea tab. 28).

În concluzie, Timişul este un râu cu însuşiri şi particularităţi deosebite la scară naţională. Deşi în anul 2004 îl consideram ca fiind râul cel mai denaturat prin lucrări hidrotehnice şi exploatări de balast (cel puţin din Banat), amplasate mult prea des şi de-a lungul întregului curs mijlociu şi inferior, era încă deosebit de remarcabil sub aspectul comunităţilor de moluşte acvatice pe care le adăpostea, prezentând o uimitoare capacitate de autoepurare şi rezilienţă ecologică. Ca şi în cazul altor râuri, funcţiile ecologice ar putea fi ameliorate printr-o exploatare mai judicioasă şi desfiinţarea sau retehnologizarea amenajărilor hidrotehnice lipsite de fundament ecologic. Marele lui avantaj este că în sectorul inferior poluarea, obişnuită în atâtea alte cazuri, nu îl afectează major, având deci potenţialul revenirii la o stare ecologică superioară dacă, sau când, puternica presiune antropică din această perioadă se va reduce. În tabelul 28 sunt redate speciile identificate între 1998 - 2002 în bazinul râului Timiş.

118

Tabelul 28. Speciile de moluşte acvatice din bazinul râului Timiş şi habitatele din care au fost colectate, în perioada 1998 - 2002 (după Sîrbu, 2004; Sîrbu şi col., 2010).

TIMIŞ

SPECIE/ STAŢIE

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

1. Viviparus acerosus (+)

2. Lithoglyphus naticoides X X X

3. Bythinella dacica Grossu,1946 ***

4. Valvata piscinalis c (+)

5. Galba truncatula X

6. Radix labiata bXp

Xp

7. Lymnaea stagnalis c A

8. Physella acuta p

9. Planorbarius corneus A

10. Planorbis planorbis c p

A

11. Anisus vortex A

12. Gyraulus albus c

13. Ancylus fluviatilis Xp

X X

14. Unio pictorum X X

15. Unio tumidus X X

16. Unio crassus X X X X

17. Anodonta cygnaea X X X

18. Anodonta anatina X X X X

19. Sinanodonta woodiana X X

20. Pseudanodonta complanata X X

21. Pisidium amnicum X

22. Pisidium casertanum pb

b

23. Pisidium personatum p

24. Pisidium milium p

25. Pisidium subtruncatum LX p b În tabel s-au folosit următoarele abrevieri şi coduri: (+) - semnifică faptul că au fost identificate numai valve sau cochilii goale; *** - sunt date bibliografice

(semnalarea speciei endemice Bythinella dacica de Al.V. Grossu din izvoare ale râului Timiş; codurile categoriilor de habitate sunt explicate în text.

Codurile staţiilor sau tronsoanelor investigate sunt următoarele: 1. Lacul Trei Ape; 2. râul, pâraie şi bălţi amonte Teregova; 3. doi km amonte Armeniş; 4. Petroşniţa

(amonte Caransebeş); 5. Găvojdia; 6. Coşteiu şi intrarea în canalul Timiş - Bega; 7. Hitiaş; 8. canale la Hitiaş; 9. Timişul la Şag; 10. Grăniceri; 11. Timişul Mort la Jebel;

119

11.4. Catalogul sistematic şi chorologic actualizat al moluştelor acvatice din sectorul românesc al bazinului râului Timiş

Mai jos este redată lista actualizată a taxonilor de moluşte acvatice, identificate

până în prezent, în bazinul râului Timiş (sectorul din România), habitatele şi locurile de colectare, aceasta constituind o sinteză necesară pentru caracterizarea dinamicii stării ecologice a râului, pe baza grupului de referinţă. Datele sunt redate în conformitate cu bibliografia citată, cele publicate de I. Sîrbu, M. Sîrbu şi A.M. Benedek (2010) se referă la rezultatele campaniilor din 1998, 2000 şi 2002, iar cele redate sub denumirea de "leg. I. şi M. Sîrbu (2011)" sunt rezultatele campaniei din vara acestui an (august 2011), respectiv materialul determinat şi colectat, sau observat în teren, de Ioan Sîrbu şi Monica Sîrbu, codurile staţiilor fiind redate în conformitate cu conţinutul raportului intermediar.

Classis Gastropoda Cuvier, 1795

Ordo Architaenioglossa Haller, 1890 Familia Viviparidae J. E. Gray, 1847 (1883)

1. Viviparus acerosus (Bourguignat, 1862) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: cochilii goale în râul Timiş la Grăniceri;

Ordo Neotaenioglossa Haller, 1892 Familia Hydrobiidae Troschel, 1857

2. Lithoglyphus naticoides (C. Pfeiffer, 1828) Bănărescu leg. din râul Timiş la Peciu Nou (anii 1980) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: râul Timiş la Hitiaş, Şag şi Grăniceri; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): în albia minoră a râului Timiş, de la nivelul localităţii Hitiaş (S14), în aval la Albina (S15), Şag (S16), Rudna (S17) şi până la Grădinari (S18). 3. Bythinella dacica Grossu, 1946 - specie endemică! Grossu (1946, 1986): din Munţii Semenic, izvoare ale râului Timiş (la 1400 m); (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): pâraie în Valea Semenicului (S1), izvoare şi pâraie lângă Lacul Trei Ape (S4) şi izvoare lângă râul Timiş, amonte de Teregova (S7).

Ordo Ectobranchia P. Fischer, 1884 Familia Valvatidae J. E. Gray, 1840

4. Valvata piscinalis (O. F. Müller, 1774) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canal lângă râul Timiş la Hitiaş;

Ordo Pulmonata Cuvier in Blainville, 1814 Familia Lymnaeidae Lamarck, 1812

5. Galba truncatula (O. F. Müller, 1774) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canalul Timiş - Bega la Coşteiu; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): acelaşi loc ca mai sus şi pe malul Timişului la Grăniceri (S18). 6. Radix auricularia (Linnaeus, 1758) (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): râul Timiş la Hitiaş (S14) şi la Rudna (S17). 7. Radix labiata (Rossmässler, 1835) syn. Radix peregra (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: valea Timişului, în albia minoră şi afluenţi, din amonte de Teregova şi în aval până la Armeniş; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): pârâu la Brebu Nou (S3), pâraie şi bălţi lângă Lacul Trei Ape (S4), râul Timiş aval de Lacul Trei Ape (S6); pâraie şi izvoare amonte de Teregova (S7);

120

8. Radix balthica (Linnaeus, 1758) syn. Radix ovata (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Lacul Trei Ape (S5). 9. Lymnaea stagnalis (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canal lateral al Timişului la Hitiaş şi în "Timişul Mort" la Jebel.

Familia Physidae Fitzinger, 1833

10. Physella acuta (Draparnaud, 1805) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: pârâu la Hitiaş, lângă râul Timiş; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): râul Timiş la Piatra Scrisă (S8)

Familia Planorbidae Rafinesque, 1815 11. Planorbarius corneus (Linnaeus, 1758) (Clessin, 1887): "în Banat", cu specificarea râului Timiş (fără localizare); (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: "Timişul Mort" la Jebel; 12. Planorbis planorbis (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canal şi pârâu lateral albiei Timişului la Hitiaş, precum şi în "Timişul Mort" la Jebel; 13. Anisus spirorbis (Linnaeus, 1758) (Bielz, 1867): Râul Bistra în apropiere de Poarta de Fier a Transilvaniei, amonte de Bucova, bazinul râului Timiş; 14. Anisus vortex (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: "Timişul Mort" la Jebel; 15. Gyraulus albus (O.F. Müller, 1774) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canal lateral al Timişului la Hitiaş; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Lacul Trei Ape (S5). 16. Ferrissia wautieri (Mirolli, 1960) (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Lacul Trei Ape (S5). 17. Ancylus fluviatilis O. F. Müller, 1774 (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: Bazinul superior al Timişului, din zona de izvoare şi în aval, de-a lungul râului, până la Petroşniţa (amonte de Caransebeş); (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): albia minoră (S1) a Timişului (Valea Semenicului), albia pârâului Grădişte (S2), pârâu în dreptul satului Brebu Nou (S3), cursul râului Timiş din aval de Lacul Trei Ape (S6), până la intrarea în culoarul Timiş-Cerna la Teregova (S7) şi în aval până la Piatra Scrisă (S8). În aval nu am mai identificat această specie din cauza alterării fizice a albiei, ca urmare a exploatărilor de balast.

Classis Bivalvia Linnaeus, 1758 Ordo Unionoida Stoliczka, 1871

Familia Unionidae Rafinesque, 1820 18. Unio pictorum (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: de-a lungul râului Timiş, între Hitiaş şi Şag;

121

(leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): valve la Hitiaş (S14), Timişul la Albina (S15), Şag (S16), valve la Rudna (S17), Timişul la Grăniceri (S18). 19. Unio tumidus Philipsson, 1788 (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canalul Timiş - Bega la Coşteiu, râul Timiş la Şag; ((leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Timişul la Şag (S16). 20. Unio crassus Lamarck, 1819 - specie din în Anexa II a Directivei Habitate! (Grossu, 1962): râul Timiş la Lugoj; (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canalul Timiş-Bega la Coşteiu, râul Timiş la Găvojdia, Hitiaş şi Şag; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): sporadic din aval de Caransebeş (S10) şi până la Lugojel (S11), apoi din dreptul localităţii Hitiaş (S14) este abundentă, dar cu răspândire discontinuă până la ieşirea de pe teritoriul României, la Grăniceri (S18). 21. Anodonta cygnaea (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canalul Timiş-Bega la Coşteiu; râul Timiş la Hitiaş şi Şag; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Timişul la Hitiaş (S14), Albina (S15), Şag (S16) şi Grăniceri (S18); 22. Anodonta anatina (Linnaeus, 1758) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: râul Timiş la Găvojdia, Hitiaş şi Şag; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Timişul la Albina (S15) şi Grăniceri (S18) 23. Sinanodonta woodiana (Lea, 1834) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: râul Timiş la Hitiaş şi Şag; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Timişul la Hitiaş (S14), Albina (S15), Şag (S16) şi Grăniceri (S18); 24. Pseudanodonta complanata (Rossmässler, 1835) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: râul Timiş la Hitiaş şi Şag; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): valve la Hitiaş (S14), Timişul la Albina (S15) şi la Şag (S16).

Ordo Veneroida H. & A. Adams, 1856 Familia Corbiculidae J. E. Gray, 1874

25. Corbicula fluminea (O. F. Müller, 1774) (leg. I. şi M. Sîrbu, august 2011): râul Timiş la Rudna şi la Grăniceri (identificare în premieră pentru România, în altă apă decât Dunărea, în 20.08.2011).

Familia Sphaeriidae Deshayes, 1855 (1820) 26. Musculium lacustre (O. F. Müller, 1774) (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Lacul Trei Ape (S5);

27. Pisidium amnicum (O. F. Müller, 1774) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: râul Timiş la Şag; 28. Pisidium casertanum (Poli, 1791) (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: pâraie la Teregova şi bălţi la Petroşniţa; (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): pâraie şi bălţi în Valea Semenic (S1), pâraie şi izvoare la Brebu Nou (S3), pâraie lângă Lacul Trei Ape (S4); râul Timiş în aval de Lacul Trei Ape (S6), pâraie amonte de Teregova (S7);

122

29. Pisidium personatum Malm, 1855 (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: pârâu în apropiere de Teregova; 30. Pisidium milium Held, 1836 (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: canal cu vegetaţie în apropiere de Hitiaş; 31. Pisidium subtruncatum Malm, 1855 (I. Sîrbu şi col., 2010) 1998-2002: Lacul Trei Ape, pâraie la Teregova, bălţi în albia majoră la Petroşniţa (amonte de Caransebeş); (leg. I. şi M. Sîrbu, 2011): Lacul Trei Ape (S5); râul Timiş la 9 km aval de Caransebeş (S10). Până în prezent se cunosc 31 de specii de moluşte dulcicole în sectorul românesc al bazinului râului Timiş, dintre care 17 specii de gastropode (inclusiv 4 prosobranchiate) şi 14 de bivalve (inclusiv toate cele 7 specii de Unionidae care trăiesc la noi, identificate în albia minoră a râului, în sectorul inferior. Aacesta este un fapt constatat extrem de rar pe râurile noastre).

11.5. Structura comunităţilor de bivalve Unionidae din cursul inferior al râului

Timiş; comparaţie între starea actuală şi cea înregistrată în perioada 1998-2002. În fig. 49 este redat spectrul de abundenţă relativă (AR%), iar în fig. 50 este ilustrată

structura în termeni de dominanţă relativă (IG%) a comunităţii de Unionidae de la Hitiaş (S14) în vara anului 2011 (au fost colectate prin metoda secvenţial, simplu randomizată, 63 de exemplare dintr-un habitat specific). Se constată preponderenţa speciei Unio crassus în termeni numerici (81%), precum şi cea a speciei Sinanodonta woodiana în termeni de masă (66%).

U. crassus81%

A. cygnaea2%

S. woodiana17%

Figura 49. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Hitiaş (S14) în termeni de

abundenţă relativă (AR%) - în total au fost colectate 63 de exemplare (august, 2011).

123

U. crassus32%

A. cygnaea2%

S. woodiana66%

Figura 50. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Hitiaş (S14) în termeni de

dominanţă relativă (IG%) - masa totală a celor 63 de exemplare colectate a fost de 3876.5 g.

În anul 2002 la nivelul aceleiaşi staţii, înregistram valori de 60% AR şi 55% IG

pentru S. woodiana şi cca. 20% AR şi 15% IG pentru U. crassus. În decursul timpului spectrele indică posibilitatea ca U. crassus să fi devenit mai abundentă, iar S. woodiana este reprezentată prin indivizi mai puţini, însă semnificativi mai grei, consolidându-şi dominanţa în cadrul comunităţii. Acest fapt poate sugera o nouă fază în cadrul strategiei de colonizare a acestei specii alohton invazive.

La staţia de la Albina (S15) structura bivalvelor unionide este mai diversificată (5 specii), spectrul de AR% fiind ilustrat în fig. 51, iar cel de masă IG% în fig. 52. După cum se observă U. crassus domină net în termeni numerici, fiind urmat la cca. jumătatea scării de S. woodiana, iar în termeni de masă cele două specii sunt codominante (39% şi 37%).

U. pictorum6%

U. crassus56%

A. cygnaea11%

S. woodiana23%

P. complanata

4%

Figura 51. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Albina (S15) în termeni de

abundenţă relativă (AR%) - în total au fost colectate 95 de exemplare (august, 2011.

124

U. pictorum6%

U. crassus39%

A. cygnaea14%

S. woodiana37%

P. complanata

4%

Figura 52. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Albina (S15) în

termeni de dominanţă relativă (IG%) - masa totală a celor 95 de exemplare colectate a fost de 3622.7 g.

La Şag în amonte de pod şi de baraj (S16), constatăm o dominanţă netă atât în

termeni numerici (fig. 53), cât şi de masă (fig. 54), a speciei U. crassus, în timp ce celelalte specii prezintă valori de sub 10%. Ca valori procentuale, această situaţie corespunde aproximativ cu cea înregistrată în 2002, cu menţiunea faptului că atât abundenţa absolută a speciei, cât şi cea a întregii comunităţi, au crescut puternic. În 2002 identificam numai exemplare răzleţe amonte de baraj, iar în vara anului 2011 constatam benzi populate, în straturi suprapuse, în apropierea malurilor (densităţi maxime de peste 100 de exemplare pe metru pătrat). Construirea barajului la începutul anilor 2000 a reprezentat o perturbare serioasă, ilustrată de reducerea densităţii, pauperizarea structurii şi repartiţia discontinuă a unionidelor în acest tronson, dar între timp comunitatea şi-a revenit şi a răspuns în mod adecvat. Aceasta este o indicaţie a capacităţii de rezilienţă ecologică a râului, dar şi o măsură a adaptabilităţii ecologice a unionidelor.

U. crassus84%

U. tumidus2%

S. woodiana5%A. cygnaea

6%

U. pictorum3%

Figura 53. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Şag (S16) în termeni de

abundenţă relativă (AR%) - în total au fost colectate 108 exemplare (august, 2011).

125

U. crassus82%

U. tumidus2%

S. woodiana8%

A. cygnaea5%

U. pictorum3%

Figura 54. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Şag (S16) în termeni de

dominanţă relativă (IG%) - masa totală a celor 108 exemplare colectate a fost de 2798.5 g.

În aval de Şag, la Rudna (S17) şi apoi la Grăniceri (S18) râul este din nou grav

degradat prin amenajări hidrotehnice şi exploatări de balast. La S17 am observat mortalitatea masivă a bivalvelor Unionidae (mase de scrădiş în albie şi pe mal), iar la Grăniceri, din cauza alterării fizice a albiei, numai de-a lungul malului drept, mai puţin perturbat, am identificat o bandă foarte îngustă de bivalve Unionidae. Pe un tronson de aproximativ 200 m am colectat secvenţial, aleator, un număr redus de exemplare (34), care au fost determinate şi eliberate in situ. Se constată (fig. 55) preponderenţa numerică a speciei U. crassus (85% AR), în timp ce celelalte trei înregistrează abundenţe scăzute.

U. crassus85%

S. woodiana6%

U. pictorum6%A. cygnaea

3%

Figura 55. Structura comunităţii de Unionidae din râul Timiş la Grăniceri (S18) în termeni

de abundenţă relativă (AR%) - în total au fost colectate 34 de exemplare (august, 2011).

Se remarcă o diferenţiere a dimensiunii de habitat a nişelor ecologice, astfel: în

imediata vecinătate a malului sunt dispuse la interfaţa apă-aer un şir continuu de gastropode, urmează o bandă îngustă de sedimente mai fine cu bivalve unionide, iar spre talveg, în nisipul grosier, se dezvoltă în masă specia alohtonă invazivă Corbicula fluminea, care a colonizat cu succes acest habitat şi se dezvoltă în masă. În luna august 2011 a fost

126

prima semnalare a acestei specii din România, în alte ape decât cele ale Dunării, fapt care atestă marea capacitate de expansiune a arealului şi caracterul oportunist al nişei acesteia. De menţionat este faptul că până în anul 2002 specia nu a fost identificată în acest loc, şi nici în vreun alt habitat din aria luată în studiu.

De menţionat este faptul că în afară de fragmentarea arealului, respectiv discontinuitatea tronsoanelor populate, sectorul inferior adăposteşte încă rezerve majore de efective populaţionale aparţinând tuturor celor 7 specii de Unionidae, care trăiesc la noi. Spre deosebire de acesta, sectorul cuprins din amonte de Caransebeş şi până în aval de Coşteiu (unde un baraj îndreaptă o parte din apa Timişului spre Bega), unionidele au scăzut considerabil în ultimii 10 ani, atât în termeni de abundenţă, diversitate, cât şi în ceea ce priveşte habitatele populate. Specia Unio crassus a devenit în sectorul menţionat o prezenţă rară şi populează tronsoane scurte şi rare. Prin urmare se impune o clasificare diferenţiată a diferitelor sectoare ale râului Timiş, considerând diversitatea şi distribuţia faunei, precum şi tendinţele dinamicii spaţiale şi temporale.

11.6. Clasificarea stării ecologice a sectoarelor râului Timiş pe teritoriul

României, în funcţie de bioindicaţia, diversitatea, distribuţia spaţială şi dinamica temporală a moluştelor dulcicole.

Adoptând un sistem multicriterial pe baza moluştelor acvatice, cu referinţă la:

- diversitatea relativă specifică a malacofaunei, - specificitatea de habitat, - valoarea bioindicatoare a diferitelor specii, - etajarea altitudinală şi adaptarea la regimul de curgere a apei, - distribuţia în profil longitudinal, respectiv dinamica spaţială a faunei, - structura comunităţilor de bivalve Unionidae, - dinamica temporală, obţinută prin compararea stării la nivelul anului 2011, cu cea constatată în campaniile din anii 1998 - 2002,

distingem următoarele categorii de sectoare ale râului Timiş, cu calificarea corespunzătoare a stării ecologice:

A. Sectorul de ape situate între izvoare şi Lacul Trei Ape Este caracterizat de o malacofaună caracteristică etajului montan, alternând

elemente reofile cu cele crenobionte, respectiv cu unele adaptate la ape mici stagnante sau încet curgătoare. Impactul este în general redus, reprezentat de efecte colaterale ale exploatărilor forestiere, amenajări rutiere, turism şi activităţi economice tradiţionale.

B. Lacul Trei Ape Prezintă o malacofaună lentifilă, psamo-pelofilă, macrofitofilă, foarte abundentă şi

care fragmentează răspândirea elementelor reofile caracteristice etajului. Impactul lacului este evident în aval, dar în sectorul montan râul are capacitatea de a tampona perturbările, iar spre Teregova are din nou un aspect caracteristic de râu de munte. Lacul prezintă probleme legate de turism, deşeuri, deversări de ape reziduale de la amenajările şi locuinţele din zonă, pescuit etc.

C. Sectorul dintre Lacul Trei Ape şi Teregova (intrarea în culoarul Timiş-Cerna) Efectele lacului de baraj sunt reduse prin capacitatea de autoepurare caracteristică

condiţiilor montane (curgere rapidă, oxigenare etc.), iar râul îşi recapătă calitatea, structura, fauna şi aspectul caracteristic etajului respectiv.

127

D. Timişul în culoar, de la ieşire din munţi şi până la Caransebeş Prezintă o calitate în continuă scădere din cauza amenajărilor hidrotehnice excesive,

a exploatărilor de balast, mult prea des şi frecvent amplasate în albia minoră, precum şi a tehnicii de exploatare lipsite de respect pentru râu şi peisaj. Prin comparaţie cu studiile din 1998 - 2002, situaţia actuală se prezintă mai depreciată (calitate în scădere). Există tronsoane cu diversitate zero relativ la grupul în cauză; peisajul este complet denaturat, artificial; buldozere operează fără discernământ în întreaga albie, iar camioanele duc în flux continuu balastul. Constatăm de asemenea faptul că specia reo-oxifilă Ancylus fluviatilis populează actual un tronson mai redus, spre amonte, decât în urmă cu un deceniu.

E. Sectorul dintre Caransebeş şi Coşteiu (canalul Timiş-Bega) Se află într-o stare mult mai degradată decât în anii 1998 - 2002, tot din cauzele

menţionate mai sus. Albia, respectiv habitatul specific pentru cele mai multe vieţuitoare acvatice, este profund şi grav denaturată, sedimentele sunt excesive, comunităţile sunt sărăcite şi habitatele sunt extrem de fragmentate. Încă mai există pete populate de Unio crassus, dar într-un număr mult mai redus decât în urmă cu un deceniu.

F. Sectorul situat în aval şi afectat de barajul de la Coşteiu Este poate cel mai degradat sector de-a lungul râului Timiş, din motive de

degradare fizică şi denaturare a albiei. Orice moluscă lipseşte cu desăvârşire, fapt care indică o gravă depreciere a stării râului. Utilajele grele operează în toată albia, cu efecte evidente şi drastice.

G. Sectorul Hitiaş - Şag Râul este capabil de regenerare şi epurare naturală; deşi exploatările şi amenajările

distrug continuitatea habitatelor specifice şi afectează continuumul râului în mod grav, totuşi comunităţile sunt capabile să răspundă la modificările unui mediu fluctuant şi să se adapteze la microhabitate şi perioade de stabilitate. Malacofauna şi structura comunităţilor indică o stare de perturbare superioară celei din deceniul trecut, dar situaţia se prezintă mult mai bine comparativ cu cea din amonte. Este tronsonul cu cele mai bune condiţii (comparativ, cea mai bună stare ecologică) din sectorul mijlociu şi inferior al râului.

H. Sectorul Şag - Grăniceri Mai depreciat decât cel din amonte, malurile şi albia sunt din nou mult prea

deranjate şi afectate de balastiere, amenjări hidrotehnice şi modificarea albiei, respectiv a malurilor; se înregistrează o mortalitate în masă a bivalvelor, iar în aval habitatele specifice, cu sedimente stabile, devin din ce în ce mai rare. Starea generală este semnificativ mai depreciată decât cea înregistrată în sectorul din amonte, dar încă se identifică populaţii aparţinând unor specii mai pretenţioase.

Prin urmare râul Timiş a fost în mod grav şi nejustificat afectat în mod fizic

(balastiere, rectificări, amenajări etc.) în ultimele decenii, în mod cert accelerat în ultimii 10 ani, unele sectoare indicând o scădere drastică a calităţii mediului şi alterarea structurii şi funcţiilor sistemelor ecologice lotice. Prin contrast, poluarea chimică şi biologică par să fie reduse, sau să afecteze, prin comparaţie, mult mai puţin acest râu. Cu toate acestea se remarcă drept un râu cu potenţial ridicat de autoepurare şi autoreglare, fapt dovedit de refacerea pe unele tronsoane, respectiv prin supravieţuirea la valori ecologice superioare, a comunităţilor de moluşte cu o valoare bioindicatoare şi ecologică certă, care susţin totodată o serie de funcţii esenţiale ale acestui sistem lotic (de exemplu, cea de epurare prin filtrare, fixarea sedimentelor, reducerea turbidităţii etc.).

128

În pofida tuturor vicisitudinilor, râul adăposteşte rezerve remarcabile de bivalve şi gastropode de mare valoare sozologică şi ecologică, dar alterările fizice pot reprezenta o gravă ameninţare pentru viitor. Se remarcă, în mod deosebit, o populaţie abundentă de Unio crassus, specie inclusă în Anexa II a EUHSD (92/43/EEC 1992), cunoscută ca Directiva Habitate, cu efective remarcabile în sectorul Hitiaş-Şag, dar care se află în plin regres între Caransebeş şi Coşteiu, respectiv canalul Timiş-Bega.

Bibliografie

Araujo, R., 2011 - Fauna Europaea: Mollusca, Bivalvia. Fauna Europaea version 2.4,

http://www.faunaeur.org (accesat, noiembrie 2011). Bank, R.A., 2011 - Fauna Europaea: Mollusca, Gastropoda. Fauna Europaea version 2.4,

http://www.faunaeur.org (accesat, noiembrie 2011) Bănărescu, P.M., Sîrbu, I., 2002 - Contribution to the knowledge of the Banat aquatic fauna.

Studies in Biodiversity - West Romania Protected Areas, Timişoara, 108 - 115. Clessin, S., 1887 - Die Molluskenfauna Oesterreich - Ungarns und der Schweiz. II Theil,

Nürnberg, Verlag von Bauer und Raspe. Falniowski, A., M. Szarowska, I. Sîrbu, 2009 a - Bythinella Moquin-Tandon, 1856

(Gastropoda: Rissooidea: Bythinellidae) in Romania: species richness in a glacial refugium. Journal of Natural History, 43 (47): 2955-2973.

Falniowski, A., M. Szarowska, I. Sîrbu, 2009 b - Bythinella Moquin-Tandon, 1856 (Gastropoda: Rissooidea: Bythinellidae) in Romania: its morphology, with description of four new species. Folia Malacologica, Poznań, 17 (1): 33-48.

Glöer, P., 2002 - Die Süsswassergastropoden Nord- und Mitteleuropas, Bestimmungsschlüssel, Lebensweise, Verbreitung. Die Tierwelt Deutschlands, 73. Teil., ConchBooks.

Glöer, P., Meier-Brook, C., 2003 - Süsswassermollusken, DJN - Hamburg. Grossu, A. V., 1946 - Contributions á la faune malacologique de Roumanie: sur deux

espéces nouvelles de Hydrobiidae: Paladilhiposis codreanui n.sp., Bythinella dacica n.sp. Academia Română, Buletinul Secţiei Ştiinţifice, 29 (3): 203-206.

Grossu, A.V., 1974 – Caracteristica şi asociaţiile de gasteropode din Banat în diferite ecosisteme. “Tibiscus” – Centenar Muzeul Bănăţean Timişoara, 95 – 106.

Grossu, A.V., 1986 - Gastropoda Romaniae, 1; I. Caracterele generale, istoricul şi biologia gastropodelor; II. Subclasa Prosobranchia şi Opistobranchia. Ed. Litera, Bucureşti.

Krebs, CH., 1989 - Ecological Methodology. Harper Collins Publishers. Sîrbu, I., 2002 - The genus Pisidium C. Pfeiffer, 1821 (Bivalvia, Veneroida, Pisidiinae) in

Banat (Romania). Acta oecologica, IX (1-2), Univ. "Lucian Blaga" Sibiu, 55 - 66. Sîrbu, I., 2004 - Freshwater molluscs communities from the Timiş River Basin (Romania).

Acta oecologica. Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, 11 (1-2): 185-194. Sîrbu, I., A. Sárkány-Kiss, M. Sîrbu, A. M. Benedek, 2006 - The Unionidae from

Transylvania and neighboring regions (Romania). Heldia, München, 6 (3-4): 151-160.

Sîrbu, I., Benedek, A.M., 2009 - Ecologie practică (ediţia a 2-a), Editura Universităţii "Lucian Blaga” din Sibiu.

129

Sîrbu, I., 2009 - Bazele modelării proceselor şi sistemelor ecologice, Editura Universităţii "Lucian Blaga” din Sibiu.

Sîrbu, I., Sîrbu, M., Benedek, A.M., 2010 - The freshwater mollusca from Banat (Romania). Travaux du Muséum National d’Histoire Naturelle „Grigore Antipa”, Bucharest, 53: 21 - 43.

130

12. COMUNITĂŢI DE PEŞTI

Caracteristicile ihtiologice ale râului Timiş de la sursele sale la graniţa naţională româno-sârbă

Proiectul a prevăzut investigaţii cantitative ale ihtiofaunei în trei sectoare de-a lungul râului Timiş, în perioada de primăvară, vară şi toamnă a anului 2011. Au fost realizate investigaţii ale ihtiofaunei în 22 de locaţii de-a lungul râului Timiş, în perioada de primăvară, vară şi toamnă a anului 2011. În acest raport sunt prezentate rezultate cantitative din şase staţii (trei obligatorii prin contract şi trei suplimentare) şi calitative din 16 staţii intermediare celor şase staţii mai înainte amintite. Evaluarea şi monitoringul ihtiofaunei în staţiile selectate au fost realizate prin metoda electronarcozei, din raţiuni conservative, indivizii colectaţi fiind identificaţi după capturare şi eliberaţi imediat după identificare în habitatul de provenienţă. Excepţie au făcut indivizii utilizaţi pentru analizele speciale, indivizi care au fost reţinuţi în vederea efectuării acestor analize. Colectarea a fost realizată în unitatea de timp şi efort (1 oră de pescuit/staţie de prelevare, realizat de aceeaşi echipă de pescuit pentru existenţa unui efort comparabil de la o staţie la alta) cu două aparate de pescuit Aqua Tech, de tip IG 600 T (cursurile superioare ale afluenţilor care formează Timişul şi cursul superior al Timişului) şi IG 1300 (cursul mijlociu şi inferior al Timişului pe sectorul românesc al acestuia). Valorile date pentru fiecare specie de peşte capturată în sectoarele (şase) pentru care sunt oferite date cantitative de ihtiofaună, reprezintă media abundenţelor totale din toate campaniile de teren desfăşurate în timpul proiectului. Lungimea şi dinamica orientării curgerii râului Timiş, poziţia şi suprafaţa bazinului său hidrografic, multitudinea de tipuri de impact antropic, fac din acest râu unul dintre sistemele lotice cele mai valoroase, dar şi cele mai complexe din bazinul Carpaţilor Româneşti. Singurele date centralizate despre ihtiofauna râului Timiş provin de dinainte de 1960 (este vorba de Fauna României realizată în Editura Academiei Române, de marele ihtiolog român Petru Mihai Bănărescu), o reactualizare a acestora fiind absolut necesară, datorită numeroaselor transformări ale mediului sub impactul antropic, pentru realizarea unui plan de management la nivel bazinal. Repetatele prelevări calitative şi cantitative sezoniere de probe în perioada de derulare a proiectului, au făcut posibilă oferirea unei liste de specii de peşti actualizată cu populaţii considerate permanente, echilibrate structural şi deci stabile, în măsura în care activităţile antropice desfăşurate în viitor nu îşi vor modifica anumiţi parametri. Evaluarea ihtiologică desfăşurată în perioada anului 2011 trebuie continuată prin monitoring şi în anii următori, în vederea surprinderii elementelor de dinamică, atât a populaţiilor stabile cât şi a celor instabile din punct de vedere structural. În planul de management bazinal trebuie implementat un sistem de monitoring integrat cu cel puţin 6 până în 12 staţii permanente de monitoring, astfel încât concluziile trase să poată avea gradul de acurateţe necesar unui management optim la nivelul întregului râu şi ulterior la nivelul întregului bazin. Pentru realizarea acestui deziderat este necesară implicarea unor specialişti recunoscuţi cel puţin la nivel naţional.

131

Cei patru tributari principali (pârâul Brebu Nou, pârâul Lung, pârâul Semenic şi pârâul Grădişte) care formează lacul antropic Trei Ape, din care în aval de barajul de anrocamente se formează în prezent râul Timiş, au o ihtiofaună diferită datorită faptului că acestea au caracteristici diferite de habitat şi, de asemenea, efecte ale prezenţei umane manifestată diferit.

Pârâul Semenic, cu habitate tipic montane, are o ihtiofaună de asemenea tipic montană alcătuită majoritar din păstrăv şi minoritar din cicar, specii de peşti care relevă calitatea deosebită a acestui tributar (fig. 56 şi 57).

Accesul relativ greoi la acest pârâu, paralel cu acesta existând doar un drum forestier neîntreţinut în condiţii bune, precum şi includerea acestui sistem lotic în Parcul Naţional Semenic - Cheile Caraşului, respectiv includerea ulterioară a acestei zone şi în reţeaua europeană Natura 2000 prin desemnarea aici a unui sit Natura 2000 tot cu numele de Semenic - Cheile Caraşului, oferă în prezent protecţia optimă (prin izolare relativă) ihtiofaunei montane a acestui pârâu. Totuşi, o excepţie cu efecte negative constă în tragerea arborilor în sectoarele cu exploatări de masă lemnoasă direct prin albie (fig. 58).

Figura 56. Aspect caracteristic al substratului Pârâului Semenic.

132

Figura 57. Aspect caracteristic al habitatului Pârâului Semenic cu 500 m amonte de vărsarea în Lacul trei Ape.

Figura 58. Exploatarea masei lemnoase fără respectarea

măsurii de management minimale de a nu se trage buşteni prin albie.

133

Pârâul Brebu Nou (fig. 59 şi 60) şi pârâul Lung (fig. 61 şi 62), ambele vărsându-se în lacul de acumulare antropic Trei Ape, în proximitatea localităţii Brebu, datorită caracteristicilor geomorfologice mai puţin montane, a unui impact antropic de lungă durată asupra malurilor şi teraselor (despădurire şi păşunat) au o ihtiofaună puternic influenţată de specii care au proliferat în lacul din aval după formarea acestuia. Astfel, deşi păstrăvul rămâne prezent aici ca şi în perioada de dinainte de formare a lacului, acesta este în minoritate în favoarea boişteanului, a cleanului şi a bibanului. Din aceste două pâraie a dispărut cicarul.

Populaţia de păstrăv, specie de interes economic, se poate revigora, iar cea de cicar, specie de interes conservativ, reintroduce şi reface dacă se va avea în vedere crearea unui obstacol fizic (baraj de lemn de dimensiuni reduse) care să oprească deplasarea constantă în amonte a speciilor de peşti caracteristice lacului Trei Ape (boiştean, clean şi biban) şi creşterea gradului de umbrire permanentă a malurilor pârâului prin plantări de răşinoase în vederea scăderii temperaturilor medii ale acestui curs de apă. De asemenea, trebuie soluţionată scurgerea apei de la unele gospodării şi de pe terenurile agricole adiacente, direct în cele două pâraie şi reducerea depunerii de sedimente în albie. Nici lucrările de modernizare a drumului 582, de la Brebu spre Slatina Timiş nu ţin seama de măsuri de management minimale, care să reducă gradul de sedimentare în albie cu sedimente provenite de pe versanţi în timpul lucrărilor de execuţie şi ulterior, taluzurile rezultate în urma lucrărilor nefiind fixate de către constructor nici măcar cu un strat fixator ierbos superficial (fig. 63). De asemenea, un impact negativ asupra habitatelor specifice salmonidelor prin modificarea unor sectoare lotice în sectoare lenitice îl are practicarea construirii de zătoane din brazde de sol înierbat în vederea adăpării vitelor (fig. 63 şi 64).

Figura 59. Pescuit prin electronarcoză pe Pârâul Brebu Nou 500 m amonte de vărsarea în Lacul Trei Ape.

134

Figura 60. Aspect al substratului pârâului Brebu Nou la 1 km amonte de vărsarea în Lacul Trei Ape.

Figura 61. Pescuit prin electronarcoză pe pârâul Lung 500 m amonte de vărsarea în Lacul Trei Ape.

135

Figura 62. Taluzuri nefixate, pe marginea drumului Brebu-Slatina Timiş, în imediata proximitate a pârâului Lung, induc sedimentarea accentuată a albiei râului şi

transformarea negativă a habitatelor, respectiv eliminarea salmonidelor.

Figura 63. Zăton realizat pentru adăparea vitelor, modifică negativ habitatul salmonidelor.

136

Figura 64. Sector lenitic transformat din sector lotic ca urmare a construirii unui zăton pentru adăparea vitelor; modifică negativ habitatul salmonidelor.

Din punctul de vedere al condiţiilor de habitat precum şi din cel al ihtiofaunei, pârâul Grădişte (fig. 65 şi 66), ultimul dintre cei patru tributari care formează lacul Trei Ape, are caracteristici intermediare primilor trei tributari analizaţi până acum. Aici sunt prezente speciile: Eudontomyzon danfordi, Salmo trutta fario, Leuciscus cephalus, Phoxinus phoxinus şi Perca fluviatilis.

Figura 65. Habitat caracteristic pentru pârâul Grădişte.

137

Figura 66. Habitat caracteristic pentru pârâul Grădişte.

Pentru păstrarea caracterului montan al ihtiofaunei, şi aici, ca şi în cazul pârâului Lung şi pârâului Brebu Nou, ar fi de interes construirea unui mic baraj de lemn pentru împiedicarea avansării în amonte a speciilor din lac (cleanul, boişteanul şi bibanul) şi presiunii asupra speciilor caracteristic montane (păstrăvul şi cicarul), mai importante atât sub aspect economic (primul), cât şi sub aspect conservativ (cel de-al doilea). De asemenea se mai impune implementarea unor măsuri de management a apelor menajere provenite din localitatea Gărâna şi controlul braconajului (fig. 68). Discontinuumul lotic datorat lacului şi barajului Trei Ape (fig. 69 şi 70), face ca cei patru tributari din acumularea cărora izvorăşte râul Timiş să aibe nevoie de un management adecvat speciilor de peşti montani de interes conservativ sau economic prezenţi, deoarece nu mai pot conta pe imputuri de material genetic proaspăt din aval!

Figura 67. Pescuit, în marea majoritate a cazurilor fără forme legale.

138

Figura 68. Potenţialul turistic în creştere în cazul localităţii Gărâna şi lipsa unui sistem de epurare a apei menajere

pot avea impact negativ asupra calităţii habitatelor acvatice şi asupra ihtiofaunei montane de interes conservativ şi economic.

În staţia de prelevare situată la 300 m aval de barajul de anrocamente al Lacului Trei Ape au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare la această secţiune de prelevare): Leuciscus cephalus 34 indivizi colectaţi, 32 indivizi de Salmo trutta fario, 8 indivizi de Phoxinus phoxinus, 8 indivizi de Eudontomyzon danfordyi şi 12 indivizi de Perca fluviatilis. Salmo trutta fario, Eudontomyzon danfordyi şi Phoxinus phoxinus relevă fundamentele montane naturale ale habitatului şi ihtiofaunei râului Timiş în acest sector; Leuciscus cephalus şi Perca fluviatilis relevă influenţa directă a habitatului şi ihtiofaunei Lacului Trei Ape (fig. 69). Debitele mult prea reduse de apă (fig. 73 şi 74), în special din perioadele de secetă, permit existenţa unor populaţii de Salmo trutta fario şi Eudontomyzon danfordyi sub fostul potenţial natural al acestui sector de râu, indivizii prelevaţi provenind din zone cu adâncituri în substratul albiei, în care aceştia se retrag după perioadele cu viituri, prin debuşeul de prea-plin al lacului sau mai provin din aval în perioadele de migraţie ale acestora înspre amonte. Trecerea apei pe sub baraj se face prin conducte de fier, depunerile de fier determinând un impact negativ asupra bazei trofice de nevertebrate şi asupra pontelor speciilor de peşti prezente în acest sector.

139

Figura 69. Lacul Trei Ape, vedere de pe baraj.

Figura 70. Barajul de anrocamente Trei Ape.

140

Figura 71. Primii 50 m ai râului Timiş după formarea sa, la ieşirea de sub barajul Trei Ape.

Figura 72. Discontinuum lotic datorat barajului Trei Ape - în imagine deversorul de preaplin al barajului.

141

Figura 73. Debit insuficient pentru existenţa unor populaţii echilibrate de Salmo trutta fario şi Eudontomyzon danfordyi, imediat în aval de barajul Trei Ape.

Figura 74. Debit insuficient şi depuneri de fier pe substratul albiei.

142

Pentru Cheile Timişului, merită a fi menţionată capturarea unui individ de Eudontomyzon vladikovy, specie de o foarte mare importanţă conservativă, bazinul Timişului fiind singurul bazin hidrografic din România unde această specie a fost găsită vreodată.

Aval de Cheile Timişului, la 2 km amonte de localitatea Teregova, într-un context al habitatelor caracteristice sub-montane (fig. 75 şi 76), au fost prelevate şi identificate următoarele specii: Salmo trutta fario, Cottus gobio, Thymallus thymallus, Phoxinus phoxinus, Orthrias barbatulus, Alburnoides bipunctatus, Barbus petenyi şi Leuciscus cephalus.

Prezenţa speciilor de peşti caracteristice unor sectoare mai din aval (Alburnoides bipunctatus, Barbus petenyi şi Leuciscus cephalus), se datorează unor habitate lotice modificate în zone semi-lenitice, habitate modificate (fig. 77) pentru alimentarea cu apă a unei mori locale.

Figura 75. Habitat caracteristic râului Timiş la 2 km amonte de localitatea Teregova.

143

Figura 76. Habitat caracteristic râului Timiş la 2 km amonte de localitatea Teregova.

Figura 77. Habitat modificat antropic la 2 km amonte de localitatea Teregova.

144

În staţia de prelevare situată în Cheile Teregovei, la 2 km amonte de localitatea Armeniş, au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare de prelevare a probelor de ihtiofaună în această secţiune de colectare): Salmo trutta fario 1 (fig. 79), Eudontomyzon danfordi 28, Orthrias barbatulus 34, Barbus petenyi 28 (fig. 81), Phoxinus phoxinus 14, Pseudorasbora parva 6, Gobio uranoscopus 5, Alburnoides bipunctatus 1, Leuciscus cephalus 2, Salvelinus fontinalis 1, Thymallus thymallus 2, Cottus gobio 5 (fig. 82) şi Chondrostoma nasus 1.

Eudontomyzon danfordi, Salvelinus fontinalis, Thymallus thymallus, Cottus gobio, Phoxinus phoxinus, Orthrias barbatulus, relevă caracterul submontan al acestui sector al râului Timiş, iar următoarele (Barbus petenyi, Gobio uranoscopus, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus şi Chondrostoma nasus) continuitatea şi influenţa firească a sectoarelor ihtiologice din aval.

Deşi cu o structură specifică foarte complexă şi o structură pe vârste echilibrată, care denotă o stare foarte bună a acestui sector lotic, prezenţa speciei invazive Pseudorasbora parva poate arăta faptul că starea biocenozei nu este optimă, din moment ce această specie străină şi-a putut crea o nişă ecologică viabilă şi persistă în această zonă.

Figura 78. Pescuit prin electronarcoză în râul Timiş în Cheile Teregovei.

145

Figura 79. Individ reproducător de Salmo trutta fario capturat prin electronarcoză.

Figura 80. Urmele locului unde a fost fixat un cicar pe o mreană de munte capturată prin electronarcoză.

146

Figura 81. Individ reproducător de lipan, capturat prin electronarcoză.

Figura 82. Individ reproducător de zglăvoacă, capturat prin electronarcoză.

147

În sectorul de prelevare situat la 0,5 km amonte de localitatea Sadova Veche au fost colectate şi identificate următoarele specii: Eudontomyzon danfordi, Leuciscus cephalus, Phoxinus phoxinus, Alburnoides bipunctatus, Gobio uranoscopus, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi, Orthrias barbatulus, Cottus gobio, Thymallus thymallus, Chondrostoma nasus, Pseudorasbora parva, Sabanejewia aurata balcanica şi Cottus gobio. Aspectele cantitative ale probelor ihtiologice relevă un management defectuos al debitelor lichide datorate acumulărilor/barajelor de pe tributarii din proximitatea acestui sector de râu. Există informaţii legate de un braconaj continuu, intensiv, cu curent electric.

Figura 83. Tip de habitat caracteristic pentru râul Timiş, amonte de localitatea Sadova Veche.

Figura 84. Pescuit prin electronarcoză, 0,5 km în amonte de localitatea Sadova Veche.

148

În sectorul de prelevare situat în amonte de localitatea Bucoşniţa au fost colectate şi identificate următoarele specii: Eudontomyzon danfordi, Leuciscus cephalus, Alburnoides bipunctatus, Gobio gobio obtusirostris, Gobio uranoscopus, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi, Orthrias barbatulus, Cobitis aurata balcanica, Cottus gobio, Phoxinus phoxinus şi Chondrostoma nasus. Există informaţii legate de braconaj frecvent.

Figura 85. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, în proximitatea localităţii Bucoşniţa.

Figura 86. Pescuit prin electronarcoză pe râul Timiş, în proximitatea localităţii Bucoşniţa.

149

În sectorul de prelevare situat în proximitatea localităţii Petroşniţa au fost colectate şi identificate următoarele specii: Eudontomyzon danfordi, Leuciscus cephalus, Phoxinus phoxinus, Alburnoides bipunctatus, Gobio gobio obtusirostris, Gobio uranoscopus, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi, Orthrias barbatulus, Cobitis aurata balcanica şi Chondrostoma nasus. Există informaţii legate de braconaj intensiv.

Figura 87. Habitat caracteristic râului Timiş în proximitatea localităţii Petroşniţa.

Figura 88. Pescuit prin electronarcoză în proximitatea localităţii Petroşniţa.

150

În sectorul de prelevare situat în localitatea Buchin, au fost colectate şi identificate următoarele specii: Leuciscus cephalus, Pseudorasbora parva, Barbus petenyi, Orthrias barbatulus, Cobitis aurata balcanica. Reducerea cu peste 50% a numărului de specii de peşti prezente, în contextul în care marea majoritate a speciilor lipsă în acest sector există în sectoarele situate imediat în amonte, dar şi imediat în aval, se datorează unui management defectuos a exploatărilor de balast din acest sector. Trebuie menţionat faptul că există cunoaşterea ştiinţifică necesară ca aceste exploatări să crească biodiversitatea acvatică dar nu să o scadă. Trebuie însă ca investitorul să contacteze specialiştii în biodiversitate necesari atingerii acestui deziderat de coexistenţă a câştigului financiar cu protecţia resurselor naturale biologice.

Figura 89. Habitat lotic afectat negativ de un management defectuos al exploatării de balast din zonă.

Figura 90. Malurile unui habitat lotic afectat negativ de un management defectuos al exploatării de balast din zonă.

151

Figura 91. Malurile unui habitat lotic afectat negativ de un management defectuos al exploatării de balast din zonă.

Figura 92. Pescuit prin electronarcoză într-un habitat lotic afectat negativ de un management defectuos al exploatării de balast din zonă.

152

În staţia de prelevare situată la 5 km aval de localitatea Caransebeş, în amonte de localitatea Jupa, au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare de prelevare a probelor de ihtiofaună în această secţiune de colectare): Esox lucius 1, Orthrias barbatulus 11 (fig. 101), Barbus petenyi 28, Rhodeus sericeus amarus 1, Gobio uranoscopus 7, Gobio kessleri banaticus 1, Sabanejewia aurata balcanica 3, Gobio gobio 1, Phoxinus phoxinus 1, Pseudorasbora parva 1, Alburnoides bipunctatus 1, Leuciscus cephalus 4 (fig. 99 şi 100), Chondrostoma nasus 1. Abundenţele totale ale speciilor capturate şi identificate în acest sector de râu arată existenţa zonei moioagei, specie pătrunsă aici doar în ultimii zeci de ani care a înlocuit complet mreana, care acum apare doar mult mai în aval (P. M. Bănărescu, in verbis). Tot din valorile abundenţelor totale transpare impactul negativ al localităţii Caransebeş (poluare organică şi nu numai, şi modificare a habitatelor datorită unor îndiguiri defectuos proiectate, distrugerea în foarte mare măsură a cordoanelor de vegetaţie arboricolă de pe malul Timişului, care induce modificări ale unor parametri fizico-chimici de bază ai apei, cum ar fi temperatura, oxigenarea, luminozitatea, etc., modificarea regimului debitelor lichide şi solide datorită aducţiunilor unor alte debite cu caracteristici diferite din alte bazine hidrografice prin intermediul amenajărilor hidrotehnice realizate în bazinul Sebeşului; de exemplu, acesta este motivul înlocuirii speciei Barbus barbus cu Barbus petenyi, etc.). Managementul defectuos al unor balastiere din acest sector face ca unele specii de mediu lenitic să fie prezente şi ele în acest sector lotic (crapul, carasul, etc.)

Figura 93. Habitat tipic pentru râul Timiş, în aval de localitatea Caransebeş.

153

Figura 94. Habitat tipic pentru râul Timiş, în aval de localitatea Caransebeş.

Figura 95. Încărcătură organică depusă pe substratul albiei în aval de localitatea Caransebeş.

154

Figura 96. Încărcătură organică depusă pe substratul albiei în aval de localitatea Caransebeş - detaliu.

Figura 97. Colectare de probe de resurse trofice (macronevertebrate bentonice) pentru peşti, în prag de noapte.

155

Figura 98. Colectare de peşti prin electronarcoză între Caransebeş şi Jupa.

Figura 99. Leuciscus cephalus, reproducător prins la mână.

156

Figura 100. Dimensiuni de Leuciscus cephalus, reproducător prins „la mână”.

Figura 101. Patru indivizi aparţinând speciei Orthrias barbatulus sub un strat subţire de gheaţă.

157

Figura 102. Apare pentru prima dată şi ştiuca în materialul biologic identificat.

Figura 103. Apare pentru prima oară şi boarţa în materialul biologic identificat.

158

Figura 104. apare de asemenea pentru prima oară în probe.

Figura 105. Porcuşor prezent în probele colectate.

159

Figura 106. Balastiera, care creează medii lenitice în proximitatea râului Timiş.

Figura 107. Balastiera care creează medii lenitice în proximitatea râului Timiş.

160

Figura 108. Medii lenitice în proximitatea râului Timiş, rămase în urma exploatării balastului.

Figura 109. Medii lenitice în proximitatea râului Timiş, rămase în urma exploatării balastului.

161

În sectorul de prelevare situat în proximitatea localităţii Peştere, au fost colectate şi identificate următoarele specii: Esox lucius, Orthrias barbatulus, Barbus petenyi, Rhodeus sericeus amarus, Gobio uranoscopus, Gobio kessleri banaticus, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Phoxinus phoxinus, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus, Chondrostoma nasus, Aspius aspius. Sectorul este unul foarte departe de impactul uman, fiind propus la Seminariile Biogeografice pentru a face parte din Situl Natura 2000 de pe Timiş,, din amonte.

Figura 110. Habitat caracteristic pentru râul Timiş în sectorul localităţii Peştere.

Figura 111. Habitat caracteristic pentru râul Timiş în sectorul localităţii Peştere.

162

În sectorul de prelevare situat în proximitatea localităţii Constatin Daicoviciu (fostul Căvăran), au fost colectate şi identificate următoarele specii: Esox lucius, Barbus petenyi, Rhodeus sericeus amarus, Gobio uranoscopus, Gobio kessleri banaticus, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus, Chondrostoma nasus, Aspius aspius. Sectorul este unul relativ departe de impactul uman, fiind propus la Seminariile Biogeografice pentru a face parte din Situl Natura 2000 de pe Timiş, din amonte.

Figura 112. Habitat caracteristic râului Timiş la Constantin Daicoviciu.

Figura 113. Habitat afectat de exploatări de balast la Constantin Daicoviciu.

163

Figura 114. Zonă umedă aflată în contact nemijlocit cu râul la ape mari şi medii.

Figura 115. Colectare şi de alevini din zonele umede izolate în perioadele de secetă de pe râul Timiş.

164

În sectorul de prelevare situat în proximitatea localităţii Jena au fost colectate şi identificate următoarele specii: Barbus petenyi, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus, Chondrostoma nasus. Scăderea numărului de specii se datorează unei exploatări intensive şi extensive (sălbatice) a substratului albiei, fapt care a dus de altfel şi la scăderea nivelului pânzei freatice din acest sector înspre localitatea Lugoj.

Figura 116. Exploatarea agresivă a substratului cu deteriorarea habitatelor lotice.


165


Figura 119. Pescuit prin electronarcoză în proximitatea localităţii Jena.

166

În sectorul de prelevare situat în proximitatea localităţii Lugojel au fost colectate şi identificate următoarele specii: Esox lucius, Aspius aspius, Barbus petenyi, Alburnus alburnus, Barbus barbus, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Gobio kessleri banaticus, Pseudorasbora parva, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus, Rhodeus sericeus amarus, Chondrostoma nasus, Carasius auratus gibelio, Rutilus rutilus carpathorossicus, Cobitis taenia, Scarddinius erythrophthalmus, Alburnus alburnus, Silurus glanis, Ictalurus nebulosus, Lota lota, Perca fluviatilis. Creşterea numărului de specii de peşti se datorează diminuării impactului exploatărilor de agregate din amonte şi a trecerii râului într-un registru ihtiologic de râu mare.

Figura 120. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, lângă Lugojel.

Figura 121. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, lângă Lugojel.

167

Figura 122. Sector cu substrat dominant mâlos lângă Lugojel.

Figura 123. Pescuit prin electonarcoză la Lugojel.

168

În staţia de prelevare situată la Coştei, în aval de localitatea Lugoj, au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare de prelevare a probelor de ihtiofaună în această secţiune de colectare): Esox lucius 1, Aspius aspius 1, Barbus petenyi 1, Alburnus alburnus 5, Barbus barbus 57, Sabanejewia aurata balcanica 2, Gobio gobio 5, Pseudorasbora parva 1, Alburnoides bipunctatus 17, Leuciscus cephalus 22, Rhodeus sericeus amarus 1, Chondrostoma nasus 2, Carasius auratus gibelio 4, Scarddinius erythrophthalmus 1, Silurus glanis 1, Perca fluviatilis 18. Diversitatea specifică este redusă în comparaţie cu staţiile de colectare din amonte şi din aval, datorită barajului supradimensionat în ultimii 10 ani faţă de nodul hidrotehnic Coştei, care există aici din 1758.

Figura 124. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, amonte de barajul de la Coşteiu.

Figura 125. Canalul Timiş-Bega, care ia majoritatea, şi uneori, toată apa Timişului pentru a o devia spre Bega.

169

Figura 126. Canalul Timiş-Bega, care ia majoritatea, şi uneori, toată apa Timişului pentru a o devia spre Bega.

Figura 127. Discontinuitate lotică majoră datorată barajului de la Coşteiu; vedere de pe baraj înspre aval.

170

Figura 128. Discontinuitate lotică majoră datorată barajului de la Coşteiu; vedere de pe baraj înspre amonte.

Figura 129. Pescuit prin electronarcoză sub barajul de la Coşteiu.

171

Figura 130. "Cuib" de Barbus barbus.

Figura 131. Individ reproducător de Barbus barbus.

172

Figura 132. Rhodeus sericeus amarus.

Figura 133. Esox lucius.

173

În staţia de prelevare situată între localităţile Topolovăţu Mare şi Hitiaş au fost identificate următoarele specii: Esox lucius, Aspius aspius, Alburnus alburnus, Barbus barbus, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Gobio albipinnatus, Gobio kessleri banaticus, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Leuciscus cephalus, Rhodeus sericeus amarus, Rutilus rutilus carpathorossicus, Cobitis taenia, Scardinius erythrophthalmus, Vimba vimba, Alburnus alburnus, Silurus glanis, Ictalurus nebulosus, Lota lota, Perca fluviatilis, Cyprinus carpio, Lepomis gibosus, Acerina cernua, Aspro streber. Diversitatea speciilor de peşti relevă o stare bună a ecosistemului lotic.

Figura 134. Habitat caracteristic pentru râul Timiş între Topolovăţu Mare şi Hitiaş.

Figura 135. Habitat caracteristic pentru râul Timiş între Topolovăţu Mare şi Hitiaş.

174

Figura 136. Pescuit prin electronarcoză între Topolovăţu Mare şi Hitiaş.

Figura 137. Pescuit prin electronarcoză la temperaturi negative.

175

În staţia de prelevare situată la Şag, au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare de prelevare a probelor de ihtiofaună în această secţiune de colectare): Esox lucius 2, Aspius aspius 3, Alburnus alburnus 12, Barbus barbus 33, Sabanejewia aurata balcanica 49, Gobio gobio 4, Gobio albipinnatus 5, Gobio kessleri banaticus 39, Pseudorasbora parva 3, Alburnoides bipunctatus 14, Leuciscus cephalus 29, Rhodeus sericeus amarus 3, Rutilus rutilus carpathorossicus 1, Cobitis taenia 3, Scardinius erythrophthalmus 7, Vimba vimba 1, Silurus glanis 1, Ictalurus nebulosus 2, Lota lota 4, Perca fluviatilis 17, Carassius auratus gibelio 1, Lepomis gibosus 2, Acerina cernua, Lota lota, Aspro streber; diversitatea speciilor de peşti relevă o stare bună a ecosistemului lotic.

Figura 138. Habitat caracteristic râului Timiş la Şag.

Figura 139. Habitat caracteristic râului Timiş la Şag.

176

Figura 140. Emys orbicularis sub gheaţă.

Figura 141. Sector de râu antropizat în urma unor amenajări hidrotehnice conexe podului din imagine.

177

Figura 142. Aspro streber.

Figura 143. Lota lota.

178

În staţia de prelevare situată în proximitatea localităţii Cebza au fost identificate următoarele specii: Esox lucius, Aspius aspius, Barbus barbus, Sabanejewia aurata balcanica, Gobio gobio, Gobio albipinnatus, Gobio kessleri banaticus, Pseudorasbora parva, Alburnoides bipunctatus, Chondrostoma nasus, Leuciscus cephalus, Rhodeus sericeus amarus, Cobitis taenia, Scardinius erythrophthalmus, Alburnus alburnus, Silurus glanis, Ictalurus nebulosus, Lota lota, Perca fluviatilis, Carassius auratus gibelio, Lepomis gibosus, Acerina cernua, Aspro streber; Aspro zingel; diversitatea speciilor de peşti relevă o stare bună a ecosistemului lotic.

Figura 144. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, în proximitatea localităţii Cebza.

Figura 145. Habitat caracteristic pentru râul Timiş, în proximitatea localităţii Cebza.

179

În staţia de prelevare situată la Cruceni, au fost obţinute următoarele abundenţe totale (valorile reprezintă media abundenţelor totale obţinute în fiecare deplasare de prelevare a probelor de ihtiofaună în această secţiune de colectare): Esox lucius 3, Aspius aspius 1, Barbus barbus 11, Gobio gobio 7, Pseudorasbora parva, Leuciscus cephalus 18, Rhodeus sericeus amarus 3, Scardinius erythrophthalmus 5, Alburnus alburnus 20, Silurus glanis 1, Perca fluviatilis14, Lepomis gibosus 15, Acerina cernua 6, Aspro zingel 8; Aspro streber 5; diversitatea ihtiologică mai scăzută poate fi pusă pe seama uniformizării antropice accentuate a habitatului.

Figura 146. Habitat antropizat caracteristic pentru râul Timiş la Cruceni.

Figura 147. Habitat antropizat caracteristic pentru râul Timiş la Cruceni.

180

13. CONCLUZII

Analiza structurii comunităţilor acvatice, în corelaţie cu caracteristicile de biotop (caracteristici morfo-hidrologice, tip de substrat, analiza fizico-chimică a apei şi sedimentelor, tip de vegetaţie ripariană, utilizarea terenurilor riverane) pune în evidenţă următoarea zonare ecologică a râului Timiş: I. Sectorul superior al râului de la Trei Ape până amonte de localitatea Constantin Daicoviciu (Căvăran), se caracterizează printr-o stare ecologică bună.

Comunităţile de macronevertebrate bentonice şi peşti prezintă o structură calitativă şi cantitativă apropiată de cea naturală.

Imediat aval de barajul de la Trei Ape se resimte influenţa lacului de acumulare, prin aportul de organisme planctonice şi de materie organică.

Apa este bine oxigenată, prezintă încărcare organică moderată, cantitatea de săruri dizolvate este relativ mică. În acest sector, capacitatea de epurare naturală a râului este bună, datorită alternanţei microhabitatelor specifice de repeziş, cu marmite şi mediul lenitic (înspre maluri) şi prezenţei unor populaţii stabile de filtratori şi descompunători. II. În sectorul Coşteiu, structura naturală a albiei este puternic modificată de construcţii hidrotehnice, de asemenea regimul hidrologic al râului este afectat în mod drastic de dirijarea apei Timişului spre canalul Timiş – Bega. Datorită modificării regimului hidrologic, scade capacitatea de epurare naturală a râului. În acest sector se resimte poluarea generată de municipiul Lugoj aflat în proximitate şi impactul exploatărilor de balast din amonte. III. Sectorul cuprins între Coşteiu şi graniţa cu Serbia prezintă o stare ecologică moderată. Cantităţile de săruri, nutrienţi şi substanţe organice din apă corespund, în medie, categoriei a III-a de calitate, conform standardelor în vigoare.

Analiza clorofilei a din apă indică faptul că întregul curs al râului Timiş, pe teritoriul României, se încarează în categoria mezotrofă.

De subliniat este faptul că în apa râului Timiş, precum şi în sedimente, nu au fost identificate PCB, HAP, pesticide organoclorurate şi uleiuri minerale. Cadmiul este prezent în apă începând cu sectorul de din aval de municipiul Caransebeş până la graniţă, iar plumbul, mercurul şi arsenul sunt prezente aval de Coşteiu pănă la graniţă, dar concentraţiile acestora sunt foarte mici, corespunzătoare clasei I de calitate, conform standardelor în vigoare. În sedimente plumbul, mercurul, cadmiul şi arsenul au fost identificate, doar amonte de localitatea Grăniceri, dar în concentraţii mici, sub pragurile recomandate de ICPDR şi în limitele valorilor de referinţă conform Metodologiei olandeze.

Cauzele degradării râului sunt în ordinea importanţei impactului negativ: construcţiile hidrotehnice (lacuri de baraj, îndiguiri) şi captările de apă, balastierele – exploatarea substratului şi poluarea cu ape reziduale menajere.

Резиме Преглед

Iz perspektive ljudskog socio-ekonomskog sistema, vodotoci predstavljaju elemente

prirodnog kapitala, koji obezbeđuje resurse: voda (koristi se kao voda za piće i kao otpadna voda iz industrije i poljoprivrede), pesak, šljunak, glina (koristiti se kao građevinski materijal), biološki resursi, međutim i kao usluga: regulisanje klime, hidrološki režim koji reguliše apsorpciju otpada koji se ispušta u reku, u prirodnim procesima prečišćavanja, turizam i rekreacija.

Za upravljanje vodotocima u duhu eko – razvoja, neophodno je da se proceni kapacitet nošenja i upijanja istih, što se ciljano može postići samo u uslovima poznavanja strukture i razumevanja funkcionisanja ovih ekoloških sistema.

Ova studija ima za cilj da proceni stanja životne sredine reke Tamiš (uključujući procenu kvaliteta vode) u Rumuniji, od izvora do granice sa Srbijom (241 km), identifikacija antropogenih aktivnosti sa značajnim uticajem na reku i da se uradi program mera za održivo upravljanje resursima i usluga koje pruža reka.

Studija je sprovedena u okviru projekta "Mere za zaštitu reke Tamiš - Korak II" Ugovor br. 411 / Primăria Caransebeş/90964/30.12.2010/07 od strane Univerziteta "Lucijan Blaga" Sibiu, Prirodno-matematičkog fakulteta - istraživačkog centra za primenjenu ekologiju, od juna do decembra 2011.

Slika 1: Reka Tamiš – pozicija stanica gde su uyeti uzorci

Da bi se postigli ciljevi istraživanja u skladu sa opisom iz ugovora izabrano je šest sektora na reci (S1-S6, slika 1.). Ocenjene su i morfohidrigrafičke karakteristike vode iz koje su uzeti uzorci za analizu fizičke i bakteriološke analize hlorofila a, uzorci bentosa i planktona (planktonske alge i zooplanktonske alge).

Uzoraci vode, sedimenti i riba za ekotoksikološka ispitivanja (PCB, PAH, organohlorni pesticidi, As, teški metali - Pb, Cd, Hg) uzeti su iz (najmanje) tri dela - S1, S3 i S6.

Reka Tamiš je glavna arterija iz jugo-zapadnog dela Rumunije. Reka teče iz istočne padine planine Semenik, na nadmorskoj visini od 1135 metara, ispod vrha Kamen Gozna (1145 m). Tok Tamiša prelazi nacionalnu granicu Rumunije i uliva se u Dunav na teritoriji Srbije, nizvodno od Beograda, kod Pančeva. Ukupna dužina toka je 359 km, od čega 241,2 km u Rumuniji (od izvora do izlaza iz zemlje, kod mesta Graniceri).

Slika 2: Hidrografski sistem reke Tamiš i oblik basena po sektorima

Sliv reke Tamiš je deo hodrografskog sistema Dunava i odvodi 7319 kvadratnih kilometara, od čega je 5795 kvadratnih kilometara u Rumuniji (INMH, 1971) preklapa različita pejzažne jedinice: planine, brda, ravnice. Basen ima izdužen oblik u pravcu istok-zapad, asimetrija u gornjem i srednjem zbog razlike u dužini pritoka. Dakle, u gornjem slivu je ovalnog oblika, reka ima opšti pravac toka jug-sever i pritoke su duže na desnoj strani i kraće na levoj. U srednjem delu smer sliva je istok - zapad i basen je trapezoidnog oblika i ima asimetriju leve strane zbog pritoka koje su brojnije i duže (sl. 2).

Poganis

Bega

TIMIS

Bistra

Sebes

Poiana Marului


Tau

V. Mare

Timisana

Surgani

Iarcos

Timisu

Mort

Lanca-BardaTIMIS

TIMIS

Tim

isat

Barza

va

BarzavaM

orav

ita

Barda

0 30 km


L. Valiug

L. Gozna

L. Trei Ape

Timisoara

Lugoj

Caransebes

Otelu Rosu

Resita

Bocsa

Deta

Gataia

Buzias

Ciacova

1. 2.

Legenda



Retea hidrograficã

Lacuri de acumulare

Asezari urbane



U slučaju rekae Timiš desni makroversant zauzima 47% sa ukupnom površinom od 2745 kvadratnih kilometara a levi makroversant obuhvata 53% sa ukupnom površinom od 3050 kvadratnih kilometara.

Poznavanje režima toka reke, a samim tim i reci Timiš je posebno važno za održivo upravljanje vodnim resursima i obezbeđivanje ekološke ravnoteže u korita reka i plavna područja kolektora i manjih pritoka, posebno što je ljudska intervencije u slivu Timiš je značajna i istorijska.

Srednji tok je po uticajem morfometrijskih karakteristika sliva (širenje na nadmorskoj visini, njegova površina, nagib) i klimatskih elemenata (padavine, temperatura, isparavanje) i načina korišćenje zemljišta, itd.

Tamiš i njene pritoke imaju stalni režim permanentnog tečenja, prvog reda kurseva u planinskim predelima i reda I, II i III u brdski i ravničarskim predelima i imaju režim tečenja koji je povremeno pod uticajem periodične varijacije i ne-periodične varijabilnosti padavina.

Visinska varijacija režima protoka za gornji sliv je zapadno - karpatskog tipa sa velikim vodama koje se dešavaju rano u proleće i traje 1-2 meseca. U toku leta se registruju duži sušni periodi, pa čak i suše. Jesenje poplave u karpatskom sektoru imaju učestalost 30-45% i iznad 30% u toku zime, što može imati katastrofalne posledice.

Sredini basen ima režim protoku u pravcu Karpati - zapad, sa visokim procentom zimskog protoka (35-40%) zbog povećane nestabilnosti koju prouzrokuju mediteranski cikloni i nestabilnosti barometarski centara. Tople i vlažne vazdušne mase iz Mediterana proizvode naglo topljenja snega tokom zime ne samo u oblasti zapadnh Karpata, nego i u gornjem slivu, što dovodi do poplava i oluja zimi. U toplim zimama učestalost poplava dostiže 60-70%.

Mesec maj i jun takođe karakteriše veliki protok, sa brojnim poplavama, zatin tokom leta i jesen pojavi se mali vodostaj. U intervalu od novembra do decembra, takođe stoji povećan protok, sa kišnim poplavama sa frekvencijom od 50 - 60%.

Treba napomenuti da je režim protoka kontroliše hidro sistema reke Tamiš ili njenih pritoka u planinskim regionima i brdima. Takođe, latelarni objekti su napravljeni da regulišu i ublažavaju poplave. Analiza fizičko-hemijskih parametara vode pokazuje sledeće: - U svih šest oblasti reke koje su posmatrane kao i u tri za kampanju uzrokovanja, pH vrednost, rastvoreni kiseonik, biohemijska potrošnja kiseonika (BPK5), natrijum-hlorid, olovo, arsen, kadmijum i živa ispunjavaju I. klasi kvaliteta vode; - Vrednosti rastvorenog kiseonika njegove varijacije u 6 sektora reke koje se posmatraju ukazuju na to da je voda dobro obogaćena kiseonikom, postoji proces prirodnog prečišćavanja - Vrednosti biohemijske potrošnje kiseonika za 5 dana (BPK5), kao mera intenziteta biohemijskih procesa raspadanja organskih materija, su male za sve analizirane sektore reke, između 0,7 mg / l i 1,60 mg / l; - Količina oksidabilnih supstanci u vodi, mereno COD-Mn, dostiže najveću vrednost nizvodno od brane jezera Trei Ape (S1), gde su vrednosti odgovarajućeg kvaliteta vode V. Ovo se može objasniti unosom oksidabilnih materijala koji stiže reka kroz pražnjenje jezera na dnu. Nizvodno, ovaj pokazatelj vrednosti odgovara kvalitetu klase IV (u S2, S3, S4 i S6) i III (u S5); - Vrednosti fiksnih ostataka i provodljivosti, kao pokazatelji količine soli u vodi su od niže u gornjem i srednjem delu reke (S1, S2, S3, S4) i povećavaju se nizvodno (S5, S6). Kao dinamika u vremenu, primećeno je da su u novembru, u sektorima S5 i S6 vrednosti ovih parametara veće nego u drugim periodima, što se može objasniti niskim protokom tečnosti, što podrazumeva niže razblaživanja otpadnih voda koje se ispuštaju u reku. U svih 6 sektora i u sva tri meseca uzorkovanja, vrednosti fiksnih ostataka spadaju u drugu kategoriju kvaliteta;

- Azotna koncentracija varira između 0,35 mg / l, u sektoru S2 u junu (odgovarajuća vrednost kvaliteta klase I) i 4.24 mg / l, u stanici S6, u novembru (III klasa kvaliteta ). Analizirajući azotna koncentracije u 6 sektora i tri perioda uzorkovanja zaključujemo da S1, S2, S3 i S4 ne prelaze granicu II klase kvaliteta, a na S5 i S6 ne ide dalje od III. klase kvaliteta; - Što se tiče koncentracija nitrita otkriveno je da je u S2, S3, S4, S5 i S6, mnogo veće vrednosti u avgustu u odnosu na jun i novembar - između 0.609 mg / l, i 0.963 mg / l ( vrednosti će odgovarati V. klasi kvaliteta). Nitratna koncentracija odgovara u S1 I. klasi kvaliteta. Sa izuzetkom avgusta, u S2 i S3 nitritana koncentracija odgovara kvalitetu klase I u S4, klasa II kvalitet, i S5 i S6, II. klasi kvaliteta; - Koncentracija sulfata je u klasi I kvalitet u svih šest oblasti reke i u svim periodima uzorkovanja, osim u novembra u S5 - 105.7 mg / l, - vrednost koja odgovara klase II kvaliteta; - Kadmijum je prisutan u vodi nizvodno od grada Karansebeš - do granice, S3 - S6, ali koncentracija je niska, između 0.010 mg / l, i 0.036 mg / l, što odgovara kvalitetu I. klase; - Olovo, arsen i živa su prisutni u vodu iz nizvodno sektora Costeiu - S4, ali je njihova koncentracija mala, što odgovara klasi I kvalitet. U reci Timiš, u tri perioda uzorkovanja nisu identifikovani PCB, PAH-ova, organohlorni pesticidi i mineralna ulja. U Tamišu, u uzorcima sedimenata koja su analizirana, nisu identifikovani PCB, PAH-ova, organohlorni pesticidi i mineralnia ulja, koncentracija ovih supstanci dobijeno iz analize ima vrednost 0. Olovo, živa, kadmijum i arsena u sedimentima su identifikovani samo u S6, koje su niže od praga koji preporučuje ICPDR-a i u granicama referentnih vrednosti u skladu sa holandskim metodologijama. Za analizu akumulacije teških metala, arsena i specifičnih zagađujućih materija u tkivima riba su prikupljeni su lotovi od 5 komada vrste Leuciscus cephalus u sektorima S1, S3 i S6, u junu, avgustu i novembru (ukupno 45 komada). Mišično tkivo je analizirano. PCB, PAH, organohlorni pesticidi, arsena i olova su identifikovani u mišićnom tkivu ribljih uzoraka. U ribljem tkivu prikupljenim u sektorima S1 i S3 identifikovani su teških metali. Od 15 komada prikupljene od S6, kadmijum je bio prisutan u 3 (20% analiziranih komada), sa vrednostima od 1,15 mg / kg, vlažno tkivo, 1.11 mg / kg i 0,91 mg / kg, a živa prisutno u 6 komada (40% od analiziranih komada), sa vrednostima od 23,6 mg / kg, vlažno tkivo, 21.2 mg / kg, 21,1 mg / kg 18,33 mg / kg, 15.27 grama / kg i 10.77 mg / kg. Koncentracije teških metala koji se nalazi u ribljem tkivu je ispod ograničenja nametnuta od strane EU Direktive 2008/105 EC i Uredbe EC 1881/2006 . Rezultati bakteriološke analize vode, delimično potvrđuje rezultate fizičkohemijskih analiza i svrstava većinu analiziranih sektora reke u II. klasu za fekalne koliformne, i III. Klasu ukupno za koliformne bakterije. Nakon istraživanja na terenu, sprovedeno u leto 2011, kao i konsultativnog rada objavljen u dolini reke Tamiš i njenih pritoka, napravljen je floristički inventar koji obuhvata ukupno 270 biljke. Pored florističkog istraživanja studirana su i popisana 42 biljnih asocijacija, takođe karakteristična staništa o dolini Tamiša.

U odnosu na floru celog basena Tamiša koji ima floristički inventara sa 1,480 vrsta flore, higrofilna flora u dolini Tamiša čini 18.24% od basena. Ako se upoređuju podaci iz literature sa nedavnom situacijom, primećeno je smanjenja broja vrsta u području, u poslednje četiri decenije. Situacija je takva prvenstveno zbog intervencija na tok Tamiša njenih pritoka, kao i u susednim plavnim područjima. Pored začepljenja isključenih rukavaca, hidrotehnički objekti (konsolidacija obala, izgradnju ustava i brana, itd.), eksploatacija šljunka i peska i zagađenja su doprineli promenama flore i vegetacije. Takođe, promena nivoa podzemnih voda dovelo je do značajnih promena flore i vegetacije livada.

Zajednica algi, , kao što je prikazano u identifikacijama urađenim u uzorcima fitoplanktona, su kvalitativno dominantni diatomi (Bacillariophita) sa preko 60%, slede zelene alge (Chlorophita) sa oko 24% i ostale sistematske grupe (Cianoprokariiota, Euglenophita, Dinophita i Chrisophita) koje imaju slabu prisutnost. Među diatomima, većina su bentoske epilitiske forme, ali i epifitske i epipsamitske, što je rezultiralo da ta zajednica bude tihoplanktonska. Ova struktura je tipična u umerenoj zoni reke koje izviru iz planina, posebno na svom gornjem i srednjem toku, sa čvrstom podlogom (stene, kamenje, šljunak). Od eplitićkih elemenata nabrajamo diatomene kao što su: Dijatomit anceps D. hiemalis D. mesodon, Fragilaria Arcus, F., Pogreb, Achnanthes minutissima, vrste Navicula, Cimbella i Gomphonema i filamentozne vrste zelene alge: Draparnaldia glomerata, Cladophora glomerata, vrste Stigeoclonium ili Ulothrik. Epifitska vrsta se razvijaju ili na vodenim makrofitu ili na nekim od filamentoznih algi. Reprezentativne su roda Cocconeis (V. disculus, C. Pediculus, C. placentula), Meridion circulare, Caloneis bacillum, Cimbella cistula, C. tumida, ali i neke cianobacteria od roda Chamaesiphon, Lingbi ili Phormidium. Među identifikovanim epipsamičnim elementima navodi se: Navicula decussis, N. pupula, N., vrh, nodiferum Girosigma ili vrsta Nitzschia.

Na donjem toku reke razvijaju se i planktonske zajednica (potamoplancton), uz istovremeno smanjenje brzine protoka vode i povećanje dubine. Najveći broj oblika planktonskuh algi prisutne su u rekama sa sporo tekućoj vodi i u stajaćim vodama male dubine, u obe vrste vodenih ekosistema, a značajne su u planktonu i bentosu (Varian Melosira, Aulacoseira granulata, Ciclotella meneghiniana , Tabellaria fenestrated, paleacea Nitzschia, Surirella sjajne, S. tener). Nasuprot tome, u svih šest sektora koje su analizirane duž Tamiša, prisutni su tipični euplanktonski elemenati, cenokseni oblici za reku, koji dolaze iz akumulacionih jezera. Pored vrste diatomi: Ciclotella pseudostelligera, Asterionella Formosa i Fragilaria crotonensis često prijavljene u akumulacionim jezerima u planinskom području, gde proizvode "cvetanje" vode, identifikovani su i planktonski elementi tipični za razne druge vrste stajaćih voda: jezera, bare. Predstavnici su: Aphanothece clathrata od cianobacteria, Gimnodinium ubberimum od dinofite, Dinobrion divergens crisofite ili vrsta chlorophills: Eudorina elegans, Micractinium pussillum, Dictiosphaerium pulchellum, Ankistrodesmus fusiformis, Actinastrum hantzschii. Neke vrste zelenih algi utvrđene u ovoj studiji o Tamišu raste kako u planktona tako i u perifitonolu (Bioderma) jezera, bara, močvara (vrsta Pediastrum, Monoraphidium i Scenedesmus).

Napominjemo prisustvo invazionih vrsta Didimosphenia izdvojeno u uzorkovanja na mestima S2, S3 i S4, S3 stanica u relativno velikom broju. Tvrde podloge (stene, kamenje, i drvni otpad ili drugi potopljeni predmeti) favorizuje razvoj velikih algi koja su vezana za elemente korita putem mucilaginous pendunculi multiramificirano.

Analizom diskriminacije uz pomoć korišćenja Kruskal-Valis testa, otkriveno je da postoje značajne razlike između uzoraka sakupljenih u junu, avgustu i novembru. Vrednosti koncentracije hlorofila a kreće se između 0.197 i 2.073 mg/m3, u avgustu, i 0.1481 i 3.4063 mg/m3, u novembru, što svrstava šest oblasti reke (S1 - S6) u mezotorfnu kategoriji.

Zooplanktona je nekarakterističan za gornje i srednje vodotoke Karpatskih reka u prirodnim uslovima. Euplanktonske vrste stižu do reka iz stagniranih vodenih ekosistema. Zbog toga se za procenu ekološkog statusa reke u ovoj kategoriji preporučuje da se analizira struktura bentoskih zajednica.

U reci Tamiš, na teritoriji Rumunije zooplankton je slabo zastupljen kao specifičan diverzitet i kao gustina. Specifična raznolikost (8 vrsta) evidentiraju se u donjem delu reke - S5 i S6 sektor.

U sektoru S1 šest vrsta su identifikovana, iako reka je ima planinske karakteristike, staništa ne odgovaraju zooplanktonskim organizmima, oni dolaze iz akumulacionog jezera Trei Ape.

Analizirajući strukturu kvantitativnih zajednica bentoskih macroinvertebratisa u šest sektora duž reke Tamiš, planina i pod-planinski sektor se nalazi (S1, S2 i S3), brojčano dominantno se nalaze larvi insekata tipa Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera i dipteralan - RKO-litofile i okifila tela, nizvodno (S4, S5 i S6) numericki su dominantni i chironomidele oligochetele – organismi koji su karakteristični u sedimentarnim podlogama voda koja su bogata organskim materijama, međutim raznovrsnost taksonomskih grupa smanjiuje se značajno.

Dinamička struktura zajednica u tri perioda uzorkovanja je beznačajna, kao što je prikazano u Kruskal-Valis test za razlike između uzoraka.

Bentosne macroinvertebratne zajednice kao i vrednosti Hilsenhoff biotičkih indeksa (IBH) ukazuje da sektori S1, S2 i S3 imaju dobar ekološki status, S4 - Costeiu je ozbiljno pogođen prisustvom hidro-tehničkih objekata i organskog zagađenja (zbog promena u prirodnom režimu tečenja i podloge, smanjenja prirodnog kapaciteta za prečišćavanje vode), sektora S5 i S6 sektora, što predstavlja umeren ekološki status.

Ihtiofauna reke Tamiš predstavlja jednu od najsloženijih takvih struktura u oblasti Karpata.

Oblast izvora je pod snažnim uticajem brane Trei Ape. Od keja Tamiša nizvodno do keja Teregova, statusa populacije riba je je odličan. Ovo stanje je i dalje dobro do mesta Pestere, izuzev enklave mesta Caransebes, gde su hidroameliorativni radovi bez inspiracije prouzrokovali kvantitativan i kvalitativan pad ihtiofaune. Nizvodno od mesta Constantin Daicoviciu nizvodno do grada Lugojel, ihtiofaune je stradala kao rezultat intenzivne i obimne eksploatacije građevinskog materijala. Efekti hidrotehničkih instalacija kod Costeiu zajedno sa zagađenjem u gradu Lugoj (koji trenutno ima nefunkcionalno postrojenje za prečišćavanje) predstavljaju najvažniji uticaj na reku Tamiš kao lotik sistem, zbog drastične promene u režimu tečnih i črstih primesa. Nizvodno od Costeiu se u Tamišu ipak registruje kontinuirani rast stanja ihtiofaune, osim u blizini granice zbog uniformnih antropogeni staništa.

ZAKLjU ČCI

Strukturna analiza vodenih zajednica, u vezi sa biotopskim karakteristikama (morfološke i hidrološke karakteristike, tip zemljišta, fizičko-hemijske analize vode i sedimenata, tip priobalne vegetacije, korišćenja priobalnog zemljišta) evidentira ekološko zoniranje reke Tamiš na sledeći način:

I. Gornji sektor reke uzvodno od jezera Trei Ape do mesta Constantin Dicoviciu, okarakterisano je kroz dobro stanje životne sredine.

Bentosne makroinvertebratne zajednice i riba imaju kvalitativno i kvantitativnu strukturu sličnu prirodnoj.

Odmah nizvodno od brane oseća se uticaj akumulacionog jezera, kroz unos planktonskih organizama i organskih materija.

Voda je dobro obogćena kiseonikom, umerenom organsko opterećenje je prisutno, količina rastvorene soli je relativno niska.

U ovom sektoru je kapacitet prirodno prečišćavanje reke dobro, zahvaljujući alternaciji mikroorganizama, koja je specifična u brzacima sa vrtlozima i sporijim delovima (blizu obala) i predstavnicima populacije filtratora i raspađivača.

II. U sektoru Costeiu, prirodna struktura korita je jako modifikovana zbog hidrotehničkih objekata, isto tako je i hidrološki režim reke pogođen zbog usmeravanja vode kroz kanal Timiš - Bega. Zbog promene hidrološkog režima smanjuje se kapacitet prirodnog prečišćavanja . U ovom sektoru se oseća zagađenje u gradu Lugoj i uticaja eksploatacije uzvodnog balasta.

III. Sektor između Costeiu i granice sa Srbija ima umereno ekološke stanje. Količine soli, hranljivih materija i organskih supstanci u vodi odgovaraju, u proseku, kategoriji kvaliteta III, po važečim standardima

Analiza hlorofila a u vodi ukazuje na to da ceo tok Tamiša, na teritoriji Rumunije, uklapa se u kategoriji mezotorfa.

Treba napomenuti da su u vodi i sedimentima reke Timiš nisu identifikovani PCB, PAH-ova, organohlorni pesticidi i mineralnia ulja. Kadmijum je prisutan u vodi počevši nizvodno od grada Caransebes do granie, a olovo, živa i arsen su prisutni nizvodno od Costei do granice, ali je njihova koncentracija mala, što odgovara kvalitetu klase I, prema važečim standardima. U sedimentu su olovo, živa, kadmijum i arsen pronađeni samo uzvodno od nesta Granicari, ali u malim koncentracijama, ispod pragova koje preporučuje ICPDR-a i u granicama referentnih vrednosti prema holandskoj metodologiji.

Uzroci degradacije reke po redosledu važnosti su: negativnan uticaj hidrotehničkih objekata (akumulaciona jezera, brane), eksploatacija dna i zagađenje sa otpadnim vodama. domaće otpadnih voda zagađenja.

Abstract From the perspective of human socio-economic system, rivers are elements of natural capital that provides resources: water (used as drinking water, sewage, industry and agriculture), sand, gravel, clay (used as construction materials), biological resources, and services: regulating the climate, regulating the hydrologic regime of soil, absorption waste discharged into the river, the natural purification processes, tourism and recreation. To manage watercourses for eco-development, it is necessary to evaluate their carrying and absorbing capacity only under the commitment of structure functioning of these ecological systems. This study aims to assess the environmental status of the river Timiş (including water quality assessment) in Romania, from springs to the border with Serbia (241 km), identification of human activities with significant impact on the river and develop a program of measures to sustainable management of resources and services provided by the river.

Figure 1. Timiş River - the position of sampling stations.

The study was conducted within the project called "PROTECTION MEASUREMENTS OF TIMIŞ RIVER - STEP II" Contract 411 / City Hall Caransebeş/90964/30.12.2010/07 by the University "Lucian Blaga" of Sibiu, Faculty of Sciences - Applied Ecology Research Center, from June to December 2011. To achieve the study objectives and the terms of reference of the contract, there were selected six river sectors (S1-S6, Fig. 1) where have been evaluated and the morpho-hydrographic characteristics and water samples were taken for physicochemical and bacteriological, and chlorophyll a analysis, benthos and plankton samples (planktonic algae and zooplankton). Water samples, sediment and fish for eco-toxicological tests (PCBs, PAHs, organochlorine pesticides, As, heavy metals - Pb, Cd, Hg) were taken from (at least) three sections - S1, S3 and S6.

Figure 2. The Timiş River basin and its form in sectors.

Poganis

Bega

TIMIS

Bistra

Sebes

Poiana Marului


Tau

V. Mare

Timisana

Surgani

Iarcos

Timisu

Mort

Lanca-BardaTIMIS

TIMIS

Tim

isat

Barza

va

BarzavaM

orav

ita

Barda

0 30 km


L. Valiug

L. Gozna

L. Trei Ape

Timisoara

Lugoj

Caransebes

Otelu Rosu

Resita

Bocsa

Deta

Gataia

Buzias

Ciacova

1.

2.

Legenda



Retea hidrograficã

Lacuri de acumulare

Asezari urbane



Timiş River is the main artery from the south-west of Romania. River flows from the eastern slope of the Semenic Mountains at an altitude of 1135 m below the top of Piatra Gozna Cliff (1145 m). The river’s course exceeds the national borders of Romania and flows into the Danube on the territory of Serbia, downstream from Belgrade, Pancevo. The total length of the course is 359 km, of which 241.2 km in Romania (from source to the country border, in Graniceri locality). Timiş River basin is part of the Danube River and drains 7319 square kilometers, of which 5795 sq. km in Romania (INMH, 1971) overlaps the distinct landscape units: mountains, hills, plains. Basin' shape is elongated east-west direction, the asymmetry in the upper and middle tributaries due to differences in length. Thus, in the upper basin has an oval shape, the river has a general direction south-north flow and longer tributaries on the right and shorter on the left. In the general direction of flow is the middle east - west and the basin has a trapezoidal shape and a left asymmetry due to its more numerous and longer tributaries (Fig. 2). For Timiş River, the right macro-versant occupies 47% with a total area of 2745 square kilometers, the left macro-versant covers 53% with a total area of 3050 sq. km. Knowing of the river’s flow regime, and hence the river Timiş, is particularly important for a sustainable management of water resources and ensuring an ecological balance in river beds and floodplains collector and minor tributaries, especially since the human intervention in the basin Timiş is a significant and historic one.

Average leakage is influenced by morphometric characteristics of the basin (its development on altitude of its slope surface) and climatic elements of nature (by rainfall, temperature, evaporation) and the use of land, etc. Timiş and its tributaries have a permanent drainage system, but first-order courses in mountainous regions and the order I, II and III of the hilly and plain regions have a temporary drainage system required by periodic variation of rainfall and by the non-periodic variability of rainfall.

Altitudinal variation of flow regime for the upper basin is part of the western Carpathian type parameters with deep waters that occur in early spring and lasts for 1-2 months. Summer can register for longer periods of dryness and even drought. Autumn floods in the Carpathian have a frequency of 30-45% and above 30% and winter may have catastrophic effects. Middle basin has a western peri-Carpathian drainage system with high percentage of winter flow (35-40%) due to increased instability of barometric centers and of the Mediterranean cyclones action. Warm and humid air masses coming from the Mediterranean Sea produce sudden melting of snow in winter not only in the western peri-Carpathian area, but also in the upper basin, resulting in nivo-pluvial and pluvial winter floods. In warm winters, the frequency of these floods reaches 60-70%. The months from May to June are also characterized by a high flow, with numerous floods, then, during the summer – autumn, small waters install. The interval from November to December also stands by an increasing flow, with rain floods with a frequency of 50 - 60%. It should be noted that the flow regime is controlled by the hydro systems on the Timiş River or by its tributaries in the mountainous and hilly regions. Also, side facilities are designed for flood regulation and decreasing. The analysis of physic-chemical parameters of water shows the following: - In all six considered areas of the river and in the three sampling campaigns, the values of pH, dissolved oxygen, biochemical oxygen consumption (CBO5), sodium chloride, lead, arsenic, cadmium and mercury, meet the 1st class water quality; - Dissolved oxygen values and their variation in the 6 considered sectors of river, indicate that water is well oxygenated, which favors natural purification processes; - The values of biochemical oxygen consumption in 5 days (CBO5), as a measure of the intensity of biochemical processes of decomposition of organic matter, are small for all river sectors analyzed, between 0.7 mg / l and 1.60 mg / l;

- The amount of oxidizable substances in water, as measured by CCO-Mn, reaches the highest value in the dam lake downstream from Trei Ape (S1), where the values are appropriate to the 5th quality class. This can be explained by the intake of oxidizable material that reaches the river through the lake bottom discharge. Downstream, this indicator values correspond to the 5th quality class (in S2, S3, S4 and S6) and to the 3rd (in S5); - Fixed residue and conductivity values, as indicators of the quantity of salts in water are lower to the upper and middle river (S1, S2, S3, S4) and increase in downstream sectors (S5, S6). As the dynamics in time, it is noted that in November, in S5 and S6 sectors, the values of these parameters are higher than in other periods, which can be explained by low flow of liquid discharge, which implies a low dilution of wastewater discharged into the river. In all 6 sectors and in all three months of sampling, fixed residual values fall within the second category of quality; - Nitrate concentration varies between 0.35 mg / l in station S2, in June (the corresponding value for the 1st quality class) and 4.24 mg / l in station S6, in November (the corresponding value for the 3rd quality class). Analyzing the nitrate concentration in the 6 sectors and the three sampling periods, we conclude that the S1, S2, S3 and S4 does not overpass the limits of the 2nd quality class, and in S5 and S6 does not overpass the limits of the 3rd quality class; - As regards the concentration of nitrite, it is found that in S2, S3, S4, S5 and S6, it has much higher values in August to June and November - between 0.609 mg / l and 0.963 mg / l (values corresponding to the 5th quality class). In S1, the nitrites concentration corresponds to the 1st class of quality. With the exception of August, S2 and S3 nitrites concentration corresponds to the 1st quality class, in S4, to the 2nd quality class, and in S5 and S6, to the 3rd quality class; - Concentration of sulphates is within the limits of the 1st class of quality in all the six areas of the river and in all sampling periods except November in S5 - 105.7 mg / l - value that corresponds to the 2nd quality class; - Cadmium is present in water starting with the downstream sector of the city Caransebes – S3 to the border - S6, but its concentration is low, between 0.010 µg/l and 0.036 µg / l, corresponding to the 1st quality class;

- Lead, arsenic and mercury are present in water from the downstream Coşteiu sector - S4, but their concentrations are small, corresponding to the 1st class of quality. In Timiş river, in the three sampling campaigns, were not identified PCBs, PAHs, organochlorine pesticides and mineral oils. In the Timiş river’s sediment samples analyzed were not identified PCB, HAP, organochlorine pesticides and mineral oils, and the concentrations of these substances obtained from the analysis have the value 0. Lead, mercury, cadmium and arsenic in sediments have been identified only in the S6 sector; they have low values, below the thresholds recommended by the ICPDR and within reference values in accordance with the Dutch methodology. To analyze the accumulation of heavy metals, arsenic and specific pollutants in fish tissues, were collected lots of 5 Leuciscus cephalus species individuals in sectors S1, S3 and S6, in June, August and November (a total of 45 individuals). Muscle tissue was analyzed. PCB, HAP, organochlorine pesticides, arsenic and lead have been identified in fish muscle tissue samples. In fish tissues collected in sectors S1 and S3 were identified heavy metals. Of the 15 individuals collected from the S6, cadmium was present in 3 individuals (20% of individuals analyzed) with values of 1.15 µg / kg wet tissue, 1.11 µg / kg and 0.91 µg / kg, and mercury was present in 6 individuals (40% of individuals analyzed) with values of 23.6 µg / kg wet tissue, 21.2 µg / kg, 21.1 µg / kg, 18.33 µg / kg, 15.27 µg / kg and 10.77 µg / kg. Concentrations of heavy metals found in fish tissue are below the limits imposed by the EU Directive 2008/105 EC and 1881/2006 EC Regulation. The results of bacteriological analysis of water, partially confirm the results of physicochemical analysis, classifying the river most sectors analyzed in the 2nd class, for fecal coliform, and in the 3rd class, for total coliform bacteria. Following the field research conducted in the summer of 2011, as well as the consulting work published on Timiş River Valley and on its tributaries, was made a floristic inventory comprising a total of 270 plants. In addition to floristic surveys, there have been studied and inventoried 42 plant associations, and also the habitat types characteristic to Timiş Valley.

Unlike the flora of the entire basin of Timiş with a floristic inventory of 1,480 species, the hygrophilic flora of the Timiş Valley comprises 18.24% of the basin. Comparing the data from the literature of specialty with the recent situation, there was a decrease in the number of species in the area over the last four decades. This is due primarily to the interventions on the course of Timiş basin and on its tributaries, as well as on adjacent floodplains. In addition to clogging of some disconnected arms, the hydraulic structures (consolidation of banks, construction of weirs and dams, etc.), gravel and sand mining and pollution have contributed to changes in flora and vegetation. Also changing the groundwater levels led to significant changes in flora and vegetation of the meadow.

Algal communities, as shown in the identifications made in phytoplankton samples are qualitatively dominant diatoms (Bacillariophyta) with over 60%, followed by green algae (Chlorophyta) by about 24%, other systematic groups (Cyanoprokariyota, Euglenophyta, Dinophyta and Chrysophyta) having a poor representation. Among diatoms, the majority are benthic epilitic forms, yet epiphytic and epipsamic as well, resulting in that the community is a tiho-planktonic one. This structure is typical for rivers from the temperate regions that spring from the mountains, especially on their upper and middle course, with a hard substrate (rocks, boulders, gravel). The present eplitic elements are the following diatomaceous: Diatoma anceps, D. hyemalis, D. mesodon, Fragilaria arcus, F. capucina, Achnanthes minutissima, Navicula, Cymbella or Gomphonema species, but also philamentous green algae species: Draparnaldia glomerata, Cladophora glomerata, Stigeoclonium, or Ulothrix species. Epiphitic species develop either on aquatic macrophites, or on some of philamentous algae. Representative are the species belonging to genre Cocconeis (C. disculus, C. pediculus, C. placentula), Meridion circulare, Caloneis bacillum, Cymbella cistula, C. tumida, but also some cianobacteria of genres Chamaesiphon, Lyngbya or Phormidium. Of the identified epipsamic elements, we notice: Navicula decussis, N. pupula, N. cuspidata, Gyrosigma nodiferum or Nitzschia species.

On the lower river also develop planktonic communities (potamoplankton), while reducing water flow velocity and increasing depth. Most forms of planktonic algae present in the river water can develop smoothly flowing and shallow standing water in both types of aquatic ecosystems is reported both in plankton and in benthos as (Melosira varians, Aulacoseira granulata, Cyclotella meneghiniana, Tabellaria fenestrata, Nitzschia paleacea, Surirella splendida, S. tenera). In contrast, in all six sectors analyzed, are present typical euplanctonic elements, cenoxene forms for river coming from the reservoirs. In addition to species of diatoms: Cyclotella pseudostelligera, Asterionella formosa and Fragilaria crotonensis, frequently reported in the reservoirs in the mountain area where produce "flowering" of water, were identified planktonic elements typical of various other types of standing water: lakes, ponds, lakes, ponds. Representative are: Aphanothece clathrata of cyanobacteria, Gymnodinium ubberimum of dinophites, Dinobryon divergens of crysophytes or species of chlorophylls: Eudorina elegans, Micractinium pussillum, Dictyosphaerium pulchellum, Ankistrodesmus fusiformis, Actinastrum hantzschii. Some species of green algae determined in this study on the Timiş River grow both in plankton and in the periphyton (bioderm) of lakes, ponds, swamps (species of Pediastrum, Monoraphidium and Scenedesmus).

We note the presence of invasive species of Didymosphenia geminata in sampling points S2, S3 and S4; at the S3 station in relatively large number. The hard substrate (rocks, boulders, and wood waste or other submerged objects) favors the development of large algae that are attached to elements of the river bed by means of multibranched mucilaginous peduncles. Analysis of discrimination carried out using Kruskal-Wallis test revealed that there are significant differences between the samples collected in June, August and November.

Chlorophyll’s concentration values of the samples investigated ranged between 0.197 and 2.073 mg/m3, in August, and 0.1481 and 3.4063 mg/m3, in November, which covered the six areas of the river (S1 - S6) considered mezotorphic.

Zooplankton is uncharacteristic for the upper and middle courses of the Carpathian rivers, under natural conditions. Euplanktonic species reach in the river from the adjacent stagnant aquatic ecosystems. Therefore, to assess the ecological status of rivers in this category is recommended to analyze the structure of benthic communities.

In the river Timiş, on Romania’s territory, zooplankton is poorly represented as specific diversity and as density. The largest specific diversity (8 species) is recorded in the lower river - S5 and S6 sectors.

There were identified 6 species in S1 sector, although the river has mountain features, and the habitat is not suitable for zooplankton organisms, they come from the storage lake Trei Ape.

Analyzing the quantitative structure of benthic macroinvertebrates communities of the six sectors considered along the Timiş river, we find that the mountainous and sub-mountainous sector (S1, S2 and S3), insect larvae Ephemeroptera, Trichoptera, Plecoptera and Diptera are numerically dominant, - reo-litophile and oxiphile bodies, downstream (S4, S5 and S6) the oligochete and chironomide - organisms characteristic to sedimentary substrate and to waters richer in organic matter, and the diversity of taxonomic groups decreases remarkably.

The dynamic of the structure of communities in the three collection periods is insignificant, as indicated by the Kruskal-Wallis test for differences between samples.

Benthic macroinvertebrates community structure and Hilsenhoff Biotic Index values (IBH) indicate that the sectors S1, S2 and S3 have a good ecological status, the S4 - at Coşteiu is severely affected by the presence of hydro-technical constructions and organic pollution (due to changes in natural regime drain and substrate, the decrease in natural water treatment capacity), S5 and S6 sectors show a moderate ecological status.

Ichthyofauna of the river Timiş, is one of the most complex structures of the Carpathian area.

Springs area is strongly influenced by the dam at Trei Ape. From Cheile Timişului to downstream of Cheile Teregova, fish population status is excellent. This condition remains good up to Pestere locality, except Caransebes village enclave, where some uninspired hydro-improvement works have induced quantitative and qualitative reductions as regards ichthyofauna. Downstream Constantin Diacovociu to upstream of the town Lugojel, ichthyofauna suffered as a result of intensive and extensive exploitation of construction materials. The effects of hydrotechnical scheme from Coşteiu together with the effects of pollution of Lugoj town (which has currently a dysfunctional treatment plant) is the most important impact on the river Timiş as a group system, due to drastic change in liquid and solid flow regime. The Timiş River, downstream Coşteiu, yet registered a continuous growth of ihtiocenose, excepting the sector in the proximity of the border due to the anthropogenic habitat uniformity.

CONCLUSIONS

Aquatic community structure analysis, in conjunction with biotope characteristics (morphological and hydrological type of substrate, physic-chemical analysis of water and sediment, riparian vegetation type, riparian land use) highlights the following ecological zoning of the river Timiş:

I. Upper sector of the river Trei Ape to upstream from the town Constantin Dicoviciu, is characterized by good environmental status.

Benthic macroinvertebrata and fish communities have a structure similar to the qualitative and quantitative nature.

Immediately downstream from the dam lake influence is felt by planktonic organisms and organic matter intake.

Water is well oxygenated, and presents a moderate organic load, the amount of dissolved salts is relatively low.

In this area, the natural purification capacity of the river is good, due to alternating microhabitates specific for fast water courses, with marmites and lenitic environment (toward banks) and due to the presence of stable population of filter and decompose factors.

II. In Coşteiu sector, the natural structure of bed is strongly modified by hydraulic constructions, and the hydrological regime of the river is also affected by directing water to the channel Timiş - Bega. The changes in the hydrological regime, the natural purification capacity decreases. This area is polluted by Lugoj County and by the impact of upstream mining ballast.

III. The sector between Costei and the border with Serbia has a moderate ecological state. Quantities of salts, nutrients and organic substances in water correspond, on average, to the 3rd category of quality according to standards in force.

Analysis of chlorophyll in the water indicates that the whole cours of Timiş, on Romania's territory, falls in the mezotorphic category.

It is worth mentioning that in the Timiş River water as well as in sediments there have not been identified PCB, HAP, organochlorine pesticides and mineral oils. Cadmium is present in water downstream from the city Caransebes to the border, and lead, mercury and arsenic are present downstream of Costei up to the border, but their concentrations are small, corresponding to the 1st quality class, according to standards in effect. In sediments, lead, mercury, cadmium and arsenic were found only upstream of Graniceri town, but at low concentrations, below the thresholds recommended by ICPDR and within the reference values according to the Dutch methodology.

Causes of river degradation are in order of the negative impact importance: hydraulic structures (dam lakes, dams) and water accumulations – gravel pits – sublayer exploitation and domestic wastewater pollution.

Studiu

Documents

Transcript of Studiu