Studii Istorico-Filosofice.pdf

IOAN PETROVICIPROFESOR UNIVERSITAR

STUDII ISTORICO-FILOSOFICE

EDITIA II-a COMPLECIATÁ

H. POINCARR (ca filosof). ALFRED FOUILLRE.

II. SPENCER $i PROBLEMA CUNO$TINTII.KANT $iCUGETAREA ROIIÂNEASCA". T1TU MAIORESCU.

PE MARGINEA FILOSOFIEI BERGSONIANE.ETNICUL 1N FILOSOFIE.

BUCURESTI

EDITURA CASEI $COALELOR1929

www.digibuc.ro

MAN PETROVICIPROFESOR UN IVERSJTAtt

SHIM ISTORICO-FILOSOFICE

IL POINCARE (ca filosof). ALFRED FOUILLEE.It SPENCER i PROBLEMA CUNOSTINTII. KANTCUGETAREA ROMANEASCA. TITU MAIORESCU.FILOSOFIA BERGSONIANA.ETNICUL IN FILOSOFIE.

EDITIA II-a

BUCURESTI

EDITURA CASEI COALELOR1929

www.digibuc.ro

PREFATA LA EDITIA II-a

In edilia aceasta, care reinaine cea definitivcZ, s'auintroclus unele schimbeiri In alcatuirea volumului,fati de 41u1 in care se infeifipa la prima lui edi-tiune, din 1925.

S'au peistrat intocmai cele d'intcliu cinci studii,in ordinea i cu textul tor. Cel de-al aselea, careeret o confering eu titlul eValoarea omului» $ipared oarecurn heterogenei a ramas pe din afarci,unwind a se geisi pc viitor numai in volumapul dinaBiblioteca pentru tofi. No. 1198 fi 1199, pe careeonstitue dimpreunci eu alte trei conferinfé filosofico-sociale.

In schinib s'au introdus in actuala edifie alte cloudarticole Fare nu figurau mai inainte.

Unul despre (Filosofia bergsonianciv i altultulat cEllnicul In fzlosofie», anicindowei, pi mai alescel din Urndi,lucind pozifiune fag de anume curenteintelectuale care pi-au fäcut aparifia la noi, ou am-h4i de a indica directivele culturii noastre viitoare.

Cititorul va puteec geisi ,astfel in cadrul cceestuivolum pe lângd considerafii filosofice cu caracteruniversal i unele referinfe de interes local, inseratearmonic in linia aceleiapi cugetdri unitare.

I. PETROVICI.Febraarie, 1930.

www.digibuc.ro

H. POINCARE(ca filosof)

Speculatiile filosofice ale unui mu de §tiintá spe-cialä sunt totdeauna foarte interesante. Omul de§tiintA cunoa§te cel putin o eategorie de fapte peacelea ale specialitátii luibine i adânc.AfarA de asta§i mai presus de aceasta, el posedá o serie de exi-genti intelectuale, un spirit de cercetare, intr'un ea-vânt o mentalitate, care 11 va ImpiedicA sá filosofezeeftin §i superficial, fdrá temeiuri §i' fárá control,prin urmare fárá metodá §tiintificá adevAratA. Chiardacá va ajunge la concluziunea cá metoda in filo-sofie trebue sá fie alta decat acea a §tiintelor spe-ciale, afirmarea aceasta la dânsul In nici un caz nuizvorá§te din imposibilitatea de fi insusit metoda§tiintificA, din dorinta de a conchide färá incordare,

dânsul care cu incordarea este atAl de deprins. Inorice caz, cu .educaria §i disciplina lui va fi mai re-zistent asalturilor ratiunii practice", iar daeä II vomvedeà ch.' se Inchiná ei, sA fim convin§i cA nu o facefArA o ratiune teoreticA" serioasá.

Când am spus lnsA cA excursiunile filosofice aleoamenilor de §tiintá sunt interesante, nu m'am gândit

www.digibuc.ro

6 Studli istoric6-filosofice

atâta la aceste avantagii pomenite (cArora ar puteasá se adaoge de altfel si o listá de desavantagii)-;nu am avut atâta In vedere valoarea intrinsecá aacelor excursiuni, cât importanta lor indirect:A, docu-mentarit. Ceeace e Insemnat mat intiliu de Coate inasemenea Imprejurilri, este faptul insufi cá un omde stiintá specialä, cu convingerda serveste in-teresele propriei sale sliinti, trece granita Speciali-täii lui, pätrunde Inteun domeniu de probleme ge-nerale, uncle se intalneste si cu alle feluri ele spe-cialisti si se apucä a vorbl de chestii care pot sii parádeodattl cá depäsesc preocupärile sale naturale. A-ceastil trecere a holarului specialitátii fie di seface en liniste, fie cá se executá cu teama scolaruluice sare zidul §colii, gata s recunoascil faptul caun pricat este de o importantà documentará, ceilustreazil mai multe lueruri deodatä. Mai intaiuaceasta .insemneaz6 cá specialitätile, sau stiintelespeciale, nu consumh in Intregime vechiul do-meniu al filosofiei, care cuprindeà loalá stiintaomeneascil efectualii i posibilli; al doilea, cá§i pe terenul rilmas filosofiei se poale merge Inteomäsurti oarecare cu aceleasi garantii de sigurantAcu care se slrilbate tinutul stiintelor speciale, Intruditoamenii de stiintà exactá nu socol cercetärile de na-turà filosoficá, ea o vreme pierdutil; in sfarsitdatii fiind mai cu scamil frequenta acelor incursiuni

se mai poate [rage si concluziuneaspeciale au realli nevoe de ele, si pentru desvoltarealor mai infloritoare sunt necesare discut.ii de ordine

Spits In mai putine cuvinle, valoareadocumenlará de care am vorbit, priveste problema

www.digibuc.ro

H. Poincaré

legitimitätii actuale a filosofiei si a utilitätii sale pen-tru progresul stiintific Ir6general.

CAci este lucru stiut cd filosofia are adversari celi tägAduesc dreptul de viatà. Unul din motivele, pecare dansii se Interneiazä, este faptul cá din vastul eidomeniu de odinioard, larg cat Intreaga cercetare o-meneascä, s'an desfäcut rând pe râmj ramuri dife-rite de stiintii, ash cil pe locul filosofiei avem astàziun mänunchiu de stiinti speciale. i, odatà aceastädivizare efectuatä, filosofiei nu i-ar mai fi rärnasnimic,Intocmai ca legenclarului rege Lear (comparareae a lui Windelband), care dupit ce si-a.distribuit tamla copii, i-a rämas... sil ritáceascá pe drumuri.

Crt a existat istorieeste un asernenea .proces dediferentiare, i cit multe lucruri, care odatä. erau Incadrul filosofiei, astäzi sunt chestii de stiintä. spe-cialá, este foarle adeväral i nimeni nu se In-cearch a trtgAdul. 0 primii diferentiare a .avul locchiar din Evul Mediu, cu toath servilitatea intelec-

..

Wahl pe care aceastä epocá o arätä antichitáii. Atuncii s'an luat filosofiei adevärurile eterne, privitoare lalucrurile ceresii, dar a continual sà reprezinte stiint.atuturor acelor adeváruri, care pot fi cunoscute culuminile naturale ale inteligentii. A fost desigur ceamai neinsemnalä dintre toate despoierile ce le-a in-durat filosofia, intrucât. pästrà mai departe intregclomeniul experientii. N'a trecut Insä. mult, i Im-bogälindu-se faptele observate a trebuit treptat sitcedeze si -din el cfde o parte, si prin aceastä succesivácedare s'an constituil stiintele speciale, care studiazd,fiecare din ele, eâte-o serie de fenomene, sau, maicored exprimat, ate un aspect al fenomenelor

www.digibuc.ro

8 Studii istorico-filosofice..1-416awasCa.

IntrucAt se InfAti§eazA calitativ deosebit. Aà cA ceiaceIn anlichitale treceà subtoeticheta comunA de filo-sofie, astAzi e matematicA, sau fizicA, sau zoologie §ia§a mai departe.

CA a existat un asemenea proces de diferentiare, cádomeniul filosofiei, a scAzut considerabil din ceia cea fost, e lucru, cum am spus, ce nu se poate con-testa. AtAta nurnai cif unii au exploalat acest eveni-ment pentru a conchide cif dupA treptala InfApluirea §Liintilor speciale, care coincidA cu necontenita di-minuare a domeniului filosofiei, acesteia nu i-a mairAmas nimic, Idloc de o singurA §tiintA generalA amavea astAzi o surnA de §tiinti speciale. In orice caz,acestea din urnfil istovesc tinulul cercetArilor cu ade-vArat valabile, §i chiar dacA a mai rAmas alAtureade ele §i alte posibile IntrebAri, asupra acestora nuse pot face speculAri de un caracter obiectiv. Noroccá nu sunt de nici-o utilitate pentru cercetArile §tiin-tifice adevArate! Cam a§A vorbe rAsunA adesea prinatmosfera culturalA a rriornentului. i tocmai, fata deastfel de pretentii i impotriva lor, speculatiile filo-sofice fäcute §i mai mult sau mai putin recunoscuteca atare de oameni de §tiintA specialà, au o netAgA-duitA valoare documentarA. Pe cAnd atAtia se grA-bese sA socoatit astAzi filosofia ca o tarA §tearsh depe harttt §i desAvAr§it ImpArtitA de altii, vin In§i§iIrnpArtitorii sA afirme cá ei n'au luat §i n'au pututluà tol, cif au mai rAmas terenuri intinse §i mA-noase asupra cArora fluturA un sleag deosebitvechea flamurä a strAvecbii filosofii la care eiIn§i§i vin sa se lnchine §i sA se adAposteascA cAte-odat.A...

www.digibuc.ro

H. Poincaré 9

De altfel, atari mArturisiri de existenta unui do-meniu propriu filosofiei e firesc sA se produek pen-tru simplul cuviint cri un asemenea domeniu existàde fapl. Oricill se va sill cineva sâ arate ch stiintelespeciale au Impartil intreg terenul faptelor vilzute,

admitând chiar ca va ithutì, rdman tinuluri sub-terane, mai putin izbitoare dar efeclive, care nu intraIn lotul nici uneia dintre sti.inti. Asà una dintre pro-blemele ce nu pot fi rezolvate de nici una din aceste

nici de toate Impreunk juxtapunându-s'i re-zullatele lor, o problemâ care rámâne aluncea Inafarà de stiintele speciale, este locmai problema

in genere, cc temeiuri avem anume sá fa-cern stiintk ce garantii de sucees prezintá aceastàveleitate a noastril? Male tiintiIe presupun deIasine, c5. suntem Inzestrali en aceasth posibilitale,nu discutá asupra ei. Cu Wale acestea discutia eoare nelegitimk fárä temeiu inventalk i Mel deutilitate?

CAM vreme le Iasi lâral de curentulcâl timp primesli ca hune toate eke le-at vâzut in-loldeauna, i socoli cà un lucru ce n'a dispàrut nicio-datá c prin chiar aceasla deslul de garantal, câtávreme nu esti Meld deal la ceiace le sileste din afarkprin noutale sau rarilate, atata limp aceastá pro-blemA. 'nu ti se va pune, i vei conlinuù sá crezlnezdruncinat Inainte, ea Inteun luern indiseutabilinteles dela sine, In .puterea de a face sliiritálotodatá In desàviirsita valoare a ei. Dar când incepia refleetà i. asupra chestiunilor obisnuite i te Intrebifie milear o clipá i asupra temeiurilor lucrurilor evi-dentel 4.tuncea vei pricepe eá situatia nu e ap de

www.digibuc.ro

10 Studii istorico-filosofice

simpld, ca avem in fapt o problemk o mare, seri-oasä si fundamentala problemA.

De câteori se vorbeste despre viitor, aproape In-treaga lume are putina infiorare. Dar acest senti-ment .,i,z-vorAste din ceiacv este necunoscut, misterios,in desfasurarea de evenimente care Inca n'au sosit.Inteun euvân1 5 s'a formal deprinderea ca viitorul sainfioare, in orice 'caz sri emotioneze prin partea luiobscurà, prin välul de negurá in care Infasoara a-tâtea lucruri cc ne intereseaza de aproape, si carestau In legaturä cu consei-varea noastra individuala.Dar .dacrt stai &a.' te gândesti O clipil, o parte tot asade vrednica de a te misca, o parle stranie si tocmaide aceasta capabild a le rascoll, este tocmai parteasa luminoask faptul, atat de simplu pentrn cine cu-geta automatic, dar atat de ciudat pentru cine seopreste asupra lui, faptul cà ai de astazi, sub chipde spectru, In forma unei halucinari cognitive ea sama rostesc asa, lucruri cane nu au fiin(d, pana 'maimsau chiar mai târziu. Ce shnpla pare o prevedere,si totusi cal de stranie e! $i eine va fi eat de putinsguduit de aceasta intrebare, va face din stiinta eaatare, o problema ce are nevoe a se lamuri, fiindcaIndata se pun o serie de chestiuni. De uncle aceastáposibilaate de a aveâ In forma de nalucil, un objectcare nu exista, de unde putinta de anlicipare, de uncledreplul de a afirmit un lucru pc care nu 1-ai pututveda, intrucât Ware fiintl Inca? Oare nu cumvane amagiin noi Insine, oare loatil sliinta omeneascanu e o ascocire arbitrark ce temeiuri are stiinta?

E drept di si spiritele cele mai dogmatiee cautä siideA convingerii lor §i oarecare temeiuri externe. Pp-

www.digibuc.ro

PoIncaré

sibilitatea de a face stiinth, de a preveda, se dove-deste zic dânsii prin Indeplinirea alâtor pre-vederi fäcute, brin confirmarea experientii. Acest faplar fi suficieni pentru a garanth valoarean'ar mai fi nevoe de nici o cercetare suplimentarà abaielor tiintii, Inteun cuvânt de o teorie a t iin

, Cu toate acestea, cat de slabä e aceasth legitimare,cat de insuficienth e Inlocuirea unei teorii a stiintii,prin simplà constatare a unui acord realikat intr'unnumär n de cazuri, 'Mire idei i fapte! Dar oare s'auital eh existh i coincidenti? E drept ch acei caresocot realizarea unui numhr de prevederi ca un ar-gument categoric pentru valoarea tiinii, adaugh ehdach prevederile implinite 'sunt numeroase, e exclusilideia unei simple concidenti. Dar când te gilndesti chviitorul este infinit, eh cele ce s'au vhzut phnil acumsunt nimica fatil de cele ce vor fi, poti sh vezi cesuperficialá este toath pretentia de mai sus. La in-ceputul experientii i fath de cele ye au sh se ex-perimenteze de acuma, experienta existenth e un sim-plu Inceput leghturile reale i coincidentile se potadesea confundh Nu s'a crezut a tilta vreme, si nuphreh eh lucrul e confirmal de experientil, ch nu-märul sapte are In univers o importanth exceptio-nalá? Aceasth teorie a numhrului sapt ;? se ghseh veri-ficath de experienta vremii, prinleo serie de snr-prinzAtoare coinciatri. Erau pple colori, ppte tonurimuzicale, vipte planete atfitea erau atunci desco-perite), fapte metale alhlea se cunosteau . Din aceslexemplu, la care s'ar puteâ adgugh matte allele, sepoate vedea insuficienta de care am vorbil. De faptConfirmärile experientii, ele, au nevoe de un criteria

www.digibuc.ro

12 Studii istorico-filosofio

pentru a distinge intre coincidente si legáturi reale.Nu voim a tiigklul prin aceasta 'price valoare infaptul realizgrii unei prevederi; sustinem numai càpentru a se legitimh in mod temeinic stiinta ca atare(si mai cu searnil pentru a intelcge adeväratul ei ca-racter), e nevoc de baze mai solide. Nu ajunge sii ojudecAm dupà succesul practie al actiunii salecare poate fi cateodatà numai aparent ci dupittemeiul postulatelor si al punctelor sale de plecare,pe care neincetat le presupunc valabile, filrà a lecercetà.

Fireste, postulatele i axiomele dela care pnrnestestiinta, au Indeobste o certitmline nemijlocitti, aparsi se impun ca evidente. S'ar pAreà cit e o cercetaregraluilà, inutilk a cäutà baze superioare unor ade-vAruri care se InfätiseazA adesea cu cvi-dentii, a stabill temeiuri de certitudine pentru lucruricare par obligatorii pentru inteligenta noastrk 175.rà

pentru uncle persoanc o astfel de cercetarceste inutilà; stint insä §i allele pentru care (lama estenecesarrt i asa se explicii cum alAturi de oameni destiintà, care coboarA linititi dela axiome si postulateIn jos, mai sunt si din aceia care se ridicà dela eleIn sus, oameni, care dupà ce au lucrat pe täramulconsequentelor, se Intorc In accla al principiilorîi consacrá munca pentru da seamá de va-loarel realà a stiintii lor. Pentrucà oricâtá certitu-cline irnediatit ar prezentà unele axiome si postulate,existit o mare deosebire Intre acea aiitudine pasivAcare le primeste ca atare i Intre acea atitudine, sAzicem tot asa de confientg, dar care isvorAste dinintemeiarea lor superioarà. Intre certitudinea oarba

www.digibuc.ro

H. Poincat6 13

§i siguranta luminalá este aceimi deosebire de naturá§i de rezultate, ca acea care se gdse§te in domeniulfericirii, intre omul care e fericit fiindch nu se On-de§te la ziva de maine, fiindcá inteligenta lui nutrecc dincolo de marginile zilei de azi, acel caresirnte fericirea fiindcil a chibzuit §i cunoa§te toate,fiindcil Intrevede §irul evenimentelor viitoare. Si cathdeosebire Intre aceste douh specii de fericiri !Ceadintâiu e neslabilA, expush surprizelor, cea de-edouae temeinich, asigurath. La fel cu cele cloud 'certitu-dini. Prima e nestabilk expush §i dezarmath fatä deun eventual scepticism. Cealalth e mult mai solidá§i gata sá infrunte vijeliile indoelii. Iath mothie se-rioase pentru a se legitima o teorie a §tiintii, care shdiscute §i eventual sh intemeeze axiomele §i postu-latele, motive suficiente pentru a nu fi multumiti cuacea certitudine oarbil a unei necesitáti psihice.

E adevArat acuma cá omul de §tiintä e obligatintr'o privinth sh se resemneze a nu dovall toate,sa-§i aleagh puncte de plecare In care sh creadd fdräa le discutà, altfel, chutandu-§i prea mult locul depornire, nu ajunge sit mai piece. Si s'au vdzut cazuri,In care oamenii de §tiinth ce stdruiau prea mult aSu-pra bazelor fundamentale, au fost lhsati In. urmh,ca rezultate pozitive, de altii care nu fáceau a§a1).

1). Berthelot relateazA, In volumul sdu Science et Philo-sophie", ceia ce a scris In 1876 savantul german Kolbe, cuprivire la chimia francezA §i la cea germand. Pe child chimi§tiigermani inzistd In cercetAri §i discutii Indelungate asupra pos-tulatelor chimiei, se ocupl cu probleme ca pozitia relativA aatomelor" sau atornicitatea elementelor", §i nu executd Inschimb nici o combinare sau analizd chimicA interesantd, ceifrancezi, lAsAnd In pace acele chestii de principiu, realizeazdfrumoase rezultate de fapt (p. 365-369).

www.digibuc.ro


CA omul de §tiintA îi poale compensh adesea abti-nerea de a discuth principiile §tiintii sale, cu do-bandirea unor frurnoase rezultate de fapt, aceasta nuo tAgAduim; dar deaici e departe panA la a conchidecá acea cercetare a principiilor e inutilá §i cu atatmai mult dannAtoare. Savantii care primesc postu-latele ca atare, pot realizh interesante descoperiri deamAnunt, nicioclatA nu vor fi aceia care sA deschidAperspective nouA, i drumuri nebAtute IncA. Acei carediscutA, postulatele §i 10 dau seamA de exacta lorvaloare, chiar dacA nu executA nici o descoperire defapt, aruncA lumini ce fac mai tarziu posibilA desco-perirea a sute de fapte interesante. Din exacta valori-ficare a §tiintii, din aprecierea justA a postulatelor§i axiomelor, pot e§1 rezultate de o extraordinara im-portanta, nu mai vorbesc pentru viata sufleteascAa individului, par pentru progresul §tiintii InsA§i.Intarzierea unor descoperiri de detaliri e cu prisoscompensatA de speculatii mornentan sterile Toate,dar din care vor ree0 odatA, fie §i indirect, mul-time de aplicatii fArà pret. In orice caz, alAturi demunca acelor oameni de §tiintA care descopAr faptenouA, lAsand In pace discutia punctelor de plecare,e foarte legitimA §i Insenmall strAduinja celor cecautA sAu deh seama de valoarea lor, schimbandu-lecertitudinea oarbA Intr'o sigurantA luminatA, sau, cuo formulA ce nu anticipeazA intr'o directie anumitArezultatul nnei astfel de cercetAri, stabilind §i pre-Ozand adevAratul caracter al Intregei §tiinti orne-ne§ti. In rezurnat, numai o cliscutie asupra geneziipostulatelor §tiintifice,-numai o cercetare fAcutA. peacest teren poate sa nascA o exactA orientare §tiin-

www.digibuc.ro

Poincar6 16

Idle& Dach- suflá priernic vânt de Indoialä Invaloarea tiirItii, mat: pnternrc deck se cuvine ca-pabil sh paralizeze avântur cereeihrii numai prin-teo astfel de cercetare el poate fi stäpAnit. E ceacea fäcut -Kant In Critica ratiunii Pure. 'Dach dimpo-trivá confienta In puterile tiinii, deph§ind margi-nile juste, risch sh provoace un absolutism primejdios,tot printr'o astfel de cercetare e readush In limitelechTpt_ez Cu aceastá intentiune e executath opera luiHume, indiferent -acuma dacá este femeinich sau ex.a .gerath, fiindch, se Intelege dela sine-, cereethrile deaceasth naturh pot §i dânsele gre§1. Chestta e eh pebaza exclusivh a succesului practic de pilná asthzinu se poate hothrl nimic definitiv, ascmenea pe rnár-turisirea Inqeldtoare a unei releväri nemi'jlocite; iarceiace dh adevArata nulhurl, destäinue§te senzul §ireguleazh rostul §tlintii, este nurnai aceit cercetare abazelor sale z- de ordinar acceptate ftirg. discutiecercetare care reprezinth un domeniu de seamd ref-mcis filOsofiel.

Autortil, de care ne ocuphm In sludiul deopera sa filosofich La Valeur de la Science", arepagini frumoase asupra astronomiei, nu Mil ana-logie cu ceiace am afirmat

Guvernele §i parlamentele, spune Poincaré, trebuesh gäseasch eh astronomia e una din §tiintele carecostá foarte scump: cel mai mic instrument costasute de mii ,de franci, cel mai neinsemnat observa-toriu costá milioane; fiecare eclipsh atrage duph dânsacredite suplimentare. Si toale astea pentru astre caresunt a§a de departe, care ramân cu deshvar§iresträinede luptele noastre electgrale §i la care probabil n'au

www.digibuc.ro

10 Stndii istorico-filosofice

sl participe niciodarl. Desigur cà oamenii nostri po-litici au conservat o rAmAsitil de idealism, un vaginstinct de ceiace e mare; hotärIt au fost calomniati;se cuvine sl fie Incurajati i s li se ardle el acestinstinct nu-i amägeste i câ n'au fost pàcàliti deacesi idealism.

Am pulea foarte bine sl le vorbim de marinä, acdrei InsemnäLate nimeni n'o nesoeolesite, si care aretrebuinth de astronomie. Dar asta ar Insemna sg.ludrn .chestiunea pe partea ei meschinl.

Astronomia e utill pentrucl ea ne ridiert deasupranoasträ Insine; este Wild pentrucä.e mare; e utilàpentrucA e frumoasä; iatä ce trebueste zis. Dânsa esteaceia care ne aratl cht este omul de mic prin corpsi cat de mare prin spirit, de oarece aceastà imen-sitale strAlucitoare uncle corpul sàu e nurnai un pulletobscur, inteligenta sa o poaLe Imbräti,sà. IntreaghIi poate sorbl ticuta armonie. Prin .aceasta ne mi-jeste constiinta puterii noastre, i asta nu va fi nici-odatá prea scump.plätitil, pentrucä aceasta constiintäne face mai puternici. Dar ceiace asi vol sä arät In-nainte de toate, este la ce punct astronomia a talesnitopera celorkilte (anti, care sunt mai direct utile,pentrucd dânsa a lost aceia care ne-a format unsuflet capabil sà lntelegem natura.

lnchipue cineva cât de mult ar fi omenireamicsoratd, dacá subt un cer constant acoperit denori, cum trebue sh fie acela al lui Jupiter, ea ar fiignorat pururea astrele? Credeti cà Inteo astfel delume, am fi aceia ce suntem? Imi dau seaml cà subtaceastl bola posomorltà, am fi fost lipsiti de lu-mina, soarelui, necesará oganizmelor Omântului,

www.digibuc.ro

H. Poincaré 17

Dar, dacà voiti, sà admitem .cä acesti nouri ar fi.fosforescenti i cà ar rdspIndl o lumind dulceconstantA. De oarece suntem pe drum de ipoteze,1una mai mull ne va fi îngáduità.. Ei bine, repet -In-trebarea: eredeti cA Inleo astfel de lume -am fi aceiace suntern?

Chestiunea e cA aslrele nu ne trimil numai acealurninà vizibilà i grosierà care isbeste oehii trupului,dela ele ne-mai vine o luminA neasemuil mai subtilA,care ne lumineazA spiritele si ale arei efecte voi:cAutà sa le arAl. tim cu totii ceia ce ,erh ornul pcpämänl. acum cAleva mii d ani i ceiace este astäzi.Izolal lu mijlocul unei naturi, uncle total er a. pentruclausal mister, speriat la ficcare manifestare, neas-leptatA a,fortelor neIntelese, l erà incapabil sä vadäin conduita -universului altceva decät capriciu; el, a-tribkri4 toate fenomenele actiunii unei rnultimi degenii 4rbitrare,si. pretentioase, i pentrubá pute säse mi§te lume, chuth sä le astige prin. mijloaceanalo,age cu. acelea care se intrebuinteazä pentrucastigA bunele gratii alc unui .ministru sau deputat.Nesuccesele sale nu-1. edificau, tot asa dupä cum as-tAzi un solicitator refuzat nu. se descurajeazit pAnl.acolo Ina". sä Inceteze a solicità.

AstAzi nu mai ruglin natura; asläzi Ii comandäm,pentruch i-am descoperll cAteva din secretele sale siIi descoperim zilnic. Ii cornandgm In mimele,-legilorpe yam dânsa nu le poate recuzà, pentrucä sunt alesale; aceste,legi.nu-i cerem nebuneste sä le schimbe;ci suntem cei dintâiu a ne supune..Naturae non --im-peratur nisi parendo.

Ce transformare au trebuit sa.primease4 sufletele

www.digibuc.ro


noastre pentru a trece dinteo stare In alta! Dar oarefàrà lectia astrelor, sub cerul Intotdeauna -nourat pecare Il presupunearn adineauri, aceastà schimbares'ar fi petrecut a§à de repede? Metamorfoza ar fi fostposibilá, sau cel putin n'ar fi fost considerabil maiInceatà?".

La aceste Intrebari pe care insu§i le pune, PoincarérAspunde hotArlt.

Astronornia este aceia care ne-a Invàtat cá existálegi. Haldeeniils care eei dintAiu au privit cerul cuoarecare luare aminle, au bAgat bine de seamá el a-ceastii puzderie de puncte luminoase nu este o multimeconfuzá, rAtAcind la Intffmplare, ci mai degrabA ooaste disciplinatä. Frä Indoialá, regulele acestei

1"$ stetpau, dar spectácolul armonios al nopttiInstelate ajungea pentiv a le dà impresia regulari-t* 1 aceasta era mult. Aceste regule apoi Hiparc,Ptolofneu, Gopernic, Keplei- le-au deslu§it una duplalta, §i In sfAr§it, e inutil sit amintim cá Newton. ,fos.11

acela care a enuntat cea mai veche, cea mai precizá,cea mai simpla, cea generalii din toafe legilenaturale.

Si astfel informati pnin acest exemplu al as-trelor;,; am privit mai en atentiune micul nostru globterestru §i, subt neorinduiala aparent5, am desco-rit X aicea_ armonia pe care studiul eerului ne-afticut s'o cunoa§tem. Si lutnea terestrà e -regulatIt, §iea se supune la legi nestdimutale, dar ele sunt maicomplexe, In aparent conflict uncle cu altele, a§acá un ochiu ce n'ar fi lost deprins §i cu alle pri-veli§ti, n'ar fi Wizut decâl un haos, o domnie ahazarlitilui Ns-au a capriciului. Dacá n'am fi cunoscul

www.digibuc.ro

Poincaré

astrele, câteva spirite Indraznete ar fi cautat poates. kevada fenomenele fizice; Insà nesucckele ar fifost frequente §1 n'ar fi excitat deck râsul plebei;daca meteorologi§tii se In§ala cateodata, sunt per-soane gata sà rada.

De cateori, fizicianii, hartuiti de atâtea e§ecuri,n'ar fi ajuns la descurajare, de n'ar fi avut, pentru asustine Increderea lor, exemplul slralucitor al suc-cesului astronomilor! Acest succes le artità cà naturase supune la legi; le ramâneh numai sa afle la carelegi; pentru asta n'aveau nevoe decât de rabdare, §iaveau dreptul sá ceara scepticilor Ingadue" 1).

Prin analogie cu cele spuse In aceste pagini citate,pagini care tot odata pot servl ca primà initiare Incugetarea §i stilul. lui Poincaré prin analogie, pu-tern la rândul nostru spune: Dupa cum f Ara specta-colul cerului nu s'ar fi putut constitul cu temeinicie§tiinta parnântului, dupacum euno§tinta astrelor de-partate a servit ca garantie In studiul faptelor maiapropiate, tot a§à fara cunoa§terea temeiurilor su-perioare ale bazelor §tiintii (adica fàrä cuno§tintaoriginii, conexiunii §i limitei lor) le lipse§te tuturorlegilor §liintifice garantia deplina a validitalii. Fáráastronomic, de§1 caracterul ei practic pare infim lìIndeput, nu am fi putul des1u§1 In Invalma§ala fe-nomenelor incunjuratoare dacit exista o ordine sau oarmonie; fara filosofia §tiintii cercetarea astrelordin mill eugetárii a carei practicitate imediatapare §i mai redusa, nu putem §tì cit certitudine dacaavem posibilitatea sa cunoa§tern, nu suntem In ma-

1) La Valeur de la Science, p. 156-161.

www.digibuc.ro

Stuctii11

surA ä pricepein sensul i adevArata InsemnAtate alegilor i descoperirilor stlintfiice, nu stim, Inteovorbil,cum In pritnul caz nu stiam dacrt In naturA eclezordine nu armonie,dacA ceiace stabileste stiinta estiinth adevArath sau numai amAgire. FArà obser-varea regularitAtii astrelor, ar fi ,descurajat pe-cer-cetAtor dezordinea aparentA a fenomenelor pAmân-tului; f àrà -adâncirefi conexiunii i temeiniciei axio-melor, putem fi pradA scepticismului la cel d'intaiuesec, sau ne putem inchide inteuu dogmatism Ingust,lipsit de- elasticitatc si de lumlAdiere, care ne face sAlam relativul drept absoluL i chiar coincidenta dreptlcgaturA. Si mai lipsitA de practicitate In aparentAdeck astronomia, filosofia e si mai mutt caaceasta o chezAsie a posibititkii tiintilor, un prin-cipiu directiv al cercetArii j un stimulent al ei. Ceadintâiu se socoteà direct unlit numai exploatatorilorIndrAzneti ce se avantau In largul mArilor;. cea de adoua cel mull sà" cAlAuzeascA ,nava cugetArii -unorvisAtori inutili: Dar la amândouk aláturi de slabapracticitate a rezultatelor directe, Intâlnim o -covarsi-toare iimportantA pra.cticá. câ I priveste consequenteletrase indirect...

Problema stiintii ea atare nu este InsA singurachestiune care rAmâne filosofiei. AlAturi de acea pro-blemh si mai materialA deck ea, Intalnim o alta, caredeasemeni depAseste eadrul oricárei tiinti speciale.E .vorba de problema existenfii In general. Orickstiintele speciale îi motiveazA separarea tinuturilorir, rAmilne stabilit cA toate se referA la o singurA

lume, la acelas univers. Aà cA dupA dezvoltarea lorseparatA Se pune problema Intrunirii rezultatelor tu-

www.digibuc.ro

Poincarel It

turora. E nevoe fire§te ca aceste rezultate s'A se uni-fice laolaltä pentru a se dobânclì o cuno§tintä uni-

despre lume, care, cum am zis, e una singura.C6ci orichl ar fi de variatà la vedere, are §i aspectecomune, §i nu s'a mers pânä acolo ca s'a' se inläturecu totul vorba lume §i sà se zieá numai lumi"1).

Aceastà de a doua menire a filosofiei §1 in a-ceastá talitate ea prime§te de regulá numele de me-tafizicit sau ontologie se hifg.ti§eazá ca 'organiza-rea rezultatelor de §tiintä specialà inteun intreg ar-monios, cu legi generale, elemente §i ipoteze comune.Nu avem simplà juxtapunere ci impreunare efectivá.

ne-am puleA folosi de o vorbà din citata afir-mare a lui Windelbana, de altfel jacordând afirmLiisals ca totul all Inteles. Filosofia.§i-a Impârtit, ce edreplul, vechea ei mo§ie §liintelor speciate §i a -11-mas cu... drumurile; Insh nu In Intelesul cà cer§e§te.pe ele, ci in sensul cá le creiazà, legând §liintele spe-ciale, altf el izolate. Metafizica inc'earcA sá cunoascrtacele artere care strábat deopotrivä prin toate tinu-turile §tiintelor speciale, le impreuná §i alimenteazácu aceia§ substantá generato'are, §i depre a cárorexistentd mârturise§te unitatea externa a universului.

Metafizica urmAre§te sti eIabóreze o conceptie deansamblu. Obtectul ei este lumea, §i fire§te i§i va punefatá de intregul cosmos acelea§i inlrebäri pe care§tiintele"speciale §i le pun cu privire la categoria lor

1 William James propune ca In loc (le univers sA se folo-seascA termenul plurivers", rAmAnAnd InsA foarte, discutabilgradul In care Isi ia In serios aceastA pArere. Cat . desprefilosofii antichitalii (Democrit sau Epicur care admit maimulte lumi simultane, e suficiant sA amintesc cA tuturora lea tribue acelas avor.

www.digibuc.ro

Stuàì istorico-tilssolice

de fenomene. Anume care este origina, care suntultimele elemente i soarta viitoare. C. succesul a-cestor Intrebäri, Inclat4 ce se aplicA la Intregul cos-,mos, este mai mic decât atunci când se referá laclase de fenomene limitate, e un lucru ce nu se tá-gâclue§te, dar care nu constitue un moliv serios pentrua se renunth la ele 1).

Ceia ce Intretine vie necesitatea explicArii meta-fizice este pe lâng5. faptul cà tiintele speciale, caorice membra disjecta, au tendinta Muntricà de ase Imbinâ, lmprejurarea cA o astfel de explicareeste puternic cerutA de aspiratiile omene§ti. Pro-

1) Din capul locului cercetarea. metafizicA trebue sA-si mAr-gineascl IntrebArile ce se referA la originA contrar exigentilormintale la" indicarea acelor elemente ale cosmosului ce nuse pot derivh din altele. Din acestea decurge si se explicA uni-versul, dar ele Insele rAmfin neexplicate. Provenienta ele-mentelor ultime este o chestie insolubilA, l cu toate cA dupAunii critici constitue o problemA eronatä, ce nu trebneste defel pusA, totusi lumea se IntreabA, iar Invatati de talia unuiMaxwell declarA categoric cA este absurd sA se sustie eternitateaacestor elemente, ash cum se mArginesc sA afirme filosofii cenu vAd aicea o problemA. Ei bine, o astfel de probleml pecare nici noi n'o credem eronatA este InsA insolubill. Pen-truca metafizica sA deslege aceastd Intrebare finalA, ar trebuisA poatA. unadin douA: ori sA arate cum din nimic poate e§1cevd, sA poatit deduce pe ultimul in cel dinthiu; sau sA de-monstreze cA este o contrazicere ca sl nu existe nimic i atuncia dovedit logiceste necesitatea existentii universului. Nici una,nici alta din aceste cAi nu este posibilA de urmat. DacA a pututodatA Sclzelling printr'o dialecticA subtilA sA reducA pe nimic"la cevh" (zicind cl nimicul, din moment ce existA, este i elcevi), apoi nu va putei nimeni cu oricitA abilitate sA executecontrariul, sA reducl fie mAcar o chi:a pe cevh." la nimic".In ce priveste a doua pale, e tot ash de infructuoasii. CAcevh" existA nu se poate logiceste deduce din cuprinsul notiuniisale, existenta e un datum exterior, un fapt care se constatA,dar care ar fi putut sA nu fie, si de aceia totdeauna existentaunui lucru reclamA explicarea

www.digibuc.ro

H. Poincar6 23

blema destinului nostru a menirii noastre, nu poatefi stiintificeste reZolvita (oricat de aproximativ) decâtde o teorie inetafizica, stiintific elaborata. Adevaratca problema destinului nostril nu se mai pune astazicu aceiasi acuitate cu care se puneh odinioara, Inorice caz se pune cu totul altfel. Innainte se cautka se cia destinul In afara de noi, cum ai cal Intr'ocarte ale carei siruri sunt absolut straine de ini-tiativa noastra. Astazi destinul nostril e sobolit. Inatarnare de noi Insine, si nu invatain atâta a-1 cal,cat Inv.': itam a-1 creh.

Fireste, eke vreme oiuul erh sclavul naturii, atatatimp desfasurarea existentii sale erh determinata dinafara, pe kasupra capului sail. Un reflect al aceleisituatii este conceptia greaca despre destin, si o do-vada a tragicului sail aunt marile opere dramatice aleunui Eschil ori Sofocle. Nu poti scaph de o teribilaimpresie pesiinista citind acele tragedii, cand vezica oanieni butii, onesti si bravi un Oedip-Rege,un Oresle trebuesc sa sufere, sa se torture,fiindca ash a vritt destinul. Calitatile, nobletea carac-terului for, toate acestea nu au nici o lnraurire Inalcatuirea soarlei...

Despre destinul tau Le informezi atuncea ca deun lucru strain, firesle if am yrut sa zic cu aceiasiindiferentd, ci am vrut sa spun ca dupa aceiasi normävei cauta sti-1 descifrezi hi lumea din afara. i desigurlocul care a lost crezul innaintea lulurora ca D cartea destinelor, ca un indicator al celor ce le asteapta,a lost regiunea atribuita divinitatilor carmuitoare,cerul cu astrele sale. Jucand rolul de stove pe careevident nu poate oricine sa le citeasca astrele .11,

www.digibuc.ro


fost la un moment socotite ca vestiloare ale destinelorfie individuale, fie sociale. Imbinândd-se aceastá ideecu alta vecink anume ca ideia unei influenti a as-trelor asupra cursului vietii ceia ce presupunetot conceptia destinului exterior nomq i fáciindu-seo clasificare In astre prielnice i nefaste, s'a consti-tuit stiinta (astfel consideratil a astrologiei, o stiintâcultivatä cu sârguintá si,uneori ca patimA dela de-pArtata antichitate haldee ca vremuri de potolirepThil, dupá epoca Renasterii. In faimoasa trilogie alui SchilLer, ce are de erou pe Wallenstein, generalulräzboiului de treizeci de ani, Il vedem pe acestainnainte de luptä consultând situatia astrelOr4 Intâr-ziind actiunea pan4 s'or petrece uncle rniscAri pecer, vedem cexcelând In cortul ski de comandantnu líarta pozitiilor dusmane, ci pe acea a corpurilorceresti. Dar astrologia nu erit numai o speculatieprivatà. Ceatile italiene aveau la universitäti, In tim-pul Renasterii, catedre de astrologie, socotite adescaca fiind cele mai importante dintre toate, si nuarareori filosofii erau atunci i astrologi (dupd cumunii erau i, medici1). Am mentionat faptul acestaca o mârturie cle strânsa legiiturd ce se afià intreproblemele filosofice, metafizice) i stiinta destinuluimistru, reprezentatà atuncea In mare parte de as-trologie.

Cu 'timpul lucrurrile s'au schimbat. Din sclav alnaturil omul a ajuns stApânul ei. Fortele naturiiatâta vreme dusmane lui si le pune In serviciu, le

1) A se veda: P. P. Negulescu, Filozofia Renasterii, Vol. ICap., III,

www.digibuc.ro

tt. Poincart 25

face substante ale fortei sale. Situatia e transformatà.Soarta noastrá nu ni se mai impune absolut dinafark Mrà participarea noastrà. S'a Incetát a se maicitl In stele, astrologia a decAzut, de altminteri sidin altà cauzA Insemnath, care este constituiiea uneiastronomii sliintifice. Pentru a aveâ inforrnatii asuprasoartei intreprinderilor noastre §i a chipului In carene vorn dezvoltà, nu se mai simle nevoe de o cu-noastere a lntregului cosmos, cu ziírile si corpurilesale in care sil citim eventual ci ajunge A. necunoastem pc noi insine, viata psihicA si cel muttmediul social. S'ar pAreii c.6 cu aceastà schimbare,cu convingerea ch destinul ne sade In mana noastràgrija soarlei noastre care In orice caz perzistánu mai are nici o Inrilurire, nu mai serveste ca sti-mulent, nu nurnai pentru speculAri astrologice (Incazul când ar mai fi posibile), dar nici pentru celemefafizice In Intelesul definiliei date 1).

Cu toate acestea, cu putinA reflectiune se poatevedeâ cá oricat am sporit ca putere si oricât de multam scApat de jugul de fier al naturii inconjurátoare,Intorcându-i jugul pe grurnazii siii, puterea de a neMurl destinul singuri are margini hotärâte, care nuse pol sub nici o formá depAsl. Niciodatà nu vompan esl din cadrul biologic In care suntem asezati,avern o minte cu anume lipare si limite, un corp cueerie organe alcAtuitoare. Trebue sA ne desvoltäm sinoi ca toate spetele animale pe un anume drum, ce

1) Speculärile astrologice le socotim ca un caz special, alacelor cerceldri metafizice fäcule cu priire ia desthiul nostru.Caducitatea constatatil a primelor nu atrage caducitatea acestordin urmit. Primele sunt o spetel ultimele genul.

www.digibuc.ro

_26 Studii istorieo-filosofice

mi se impune din afara, nu putem sàrì alAturi.dina zoologia, spune Emerson, colectia formelor sia fortelor coloanei vertebrale, este o carte a desti-nului; ciocul paserii, craniul sarpelui, determiná Inmod tiranic limitele lor. De asemeni, gradatiunearaselor, a temperamentelor, a sexului, a climatului,reactiunea talentului ce canalizeazá forta vitalá inanume directiuni. Fiecare spirit îi clAdeste locuintasa, clar pe urmà locuinta Internniteazei spiritur1).Iat6.-ne reveniti la ideia unui 0.estin exterior, i astae un lucru. de altfel fatal, intrucâl adeveirat deplinstApfin al destinului stru nu poate fi deck acelace n'ar avea nirnica dincolo de dânsul, DumnezeuDintre acele momente ale destinului nostru carenu stau In puterea noastrei este !Ara IndoialiVmoartea si tot ce poate sá adá In legilturil cu ea.Moartea fireste e un fapt ce se constatá In expe-rientk Destinul nostru ultim n'ar mai constitul fir:esteo problernk dacd In fata mortii nu i-ar fi treculomului Prin minte ideia cà acea stingerc a vietii epoate o situatie aparentá sau provizorie. Pentru a rAs-punde la aceastet intrebare. pentru a ne ftiurl o ideedespre situatia adevilrath finalá a fiintii noastrede e moarte sau viatiltrebueste sei adâncim problernaoriginii noastre, i chiar problema elementelor ultiMeale uniuersului. Numai cercetând i rezolvind aceastilproblemá, vom puteà sá ne därn seama cu oarecareaproximatie dacit este loc In lume pentru q supra;vietuire sau clacá se poate admite principial o supra-vietuire chipá moartea constatatk si In ce formá s'arputeà admite. CAM vreme nt intrebárn asupra unui

La Condnitede la Vie, trad. franc. Dugard, Cap. I.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 27

moment tranzitoriu al destinului nostru, Il putem ex-plich din eauze derivate; dar atunci când vrem sä nefacem o icoaná despre un moment final, ultim, a-tunci, pentru a räspunde cat de putin valabil, tre-bueste sà cunoastem chiar esenta lucrurilor, elemen-tele fundamentale. Situatia finald a soartei noastre,legatä si de soarta universului însui, atarnä fiträIndoialà de natura ultimti a lui. Iatà cum necesitatcade a aveä räspuns la niste Intrebäri ce agitá inimanoastrk face nevoia de metatizied mai vie, iatä pen-truce când se enuntrt definitia acestei speculári si sesptme eh dânsa urmitreste o conceptie asuprase adaugá invariabil asupra vietii".

Problema cunostintii i acea a cosmosului suntdourt lanuri bogate rámase filosofiei dupà larga dis-tributie a proprietätilor sale, dourt directii In carese poate filosofk Problemele sunt fireste deosebite.Dacil insä se pol admite cercetäri asupra cunostintiicare sä nu fie intoväräsite si de speculäri metafizice,contrarul, cel putin astäzi, nu se poate Ingildul. Con-structii metafizice valabile nu se pot presupune färào prealabilà cercelare a cunostintii, fàr a ne daseama de caraclerul si (le limitele puterii noastre dea tì. E drept crt speculatide metafizice sunt crono-logieeste mai vechi decia cercetdrile sistematice la-supra cunostiutii insäsi, despre care nu se poatc vorblIn adevärat Inteles deal dela Infäptuirea unci teoriia cunoasterii, In felul In care a realizat-o pentru In-tâia oaril Locke i . Dar tocmai aceasta lipsä oiì-

1) Operele logice ale lui Arislotele's, de§1 studiaa cunoa§lerea,laa Ina In earl majoritatea problemelor care formeaa centrul

www.digibuc.ro


stitue insuficienta acelor cxplicàri, iar pe de altàparte tot gäsim, desi nu sub formá sistematick paralelcu cercetärile metafizice ale antichitätij i chiar Ininima lor, considertiri asupra cunoasterii. 0 rnär-turiseste, alAturi de Dialectica lui Platon, Metafizicalui Aristotel, care, de:A destinatà problemei cosmo-sului, cuprinde si discutii asupra valorii cunostintii.Aceste discutii ce nu le gäsim in operele pe carefiosoful le-a consacrat cunostintii Insäsi, dar le In-tâlnim in aceia pe care a destinat-o explicärii exis-tentii. dovedeste Incá odatti cât stint de necesarepentru o yalabilä executare a acesteia din urmä,lucru care a fost simtit instinctiv, mai inainte de afi pätruns cu claritate.

Trebueste sä adilogAm cá dacá cercetarea cunos-stintii se poate efectuit neIntoväräsitä de speculatiimetafizice adicä neurmatei de astfel de speculatii,cäci neprecedatei trebue sá fie de ordinar insäaceastä Intoväräsire se constatil, pentrucä o anumeatitudine In teoria cunoasterii atrage o determinatáatitudine metafizick pe care de multe ori o i schi-teazá fàrá voe, dela sine. Asa, de pildá, teoria cu-noasterii. asä cum se g5seste expusä In Critica ra-

..fainu pure a lui Kant unde se afirmá subiectivitateafenómenelor naturii, apriorismul legilor fundamen-tale ee le cânnuesc atrage dela sine indicatii meta-fiziee imaterialiste. Materia rämâne fireste o realitate

cercetärilor de azi. Filozoful grec se ocupg In acele scrieridespre clasele de no0uni existente (categoriile ; despre judecdti

propozitii; despre silogisme, demonstratii §i definitii (In celedouà Analitici); despre silogismele probabile (In TopicA ; desprefaI§liatea 'sofismelor, a§a dar chestiuni care nu cerceteazapropriu zis valoarea cunostintii.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 29

derivata, clta vreme presupune pentru a ei Infaptuire .functionarea subiectului percepator. Asa se explica.In Cazul de fata cà exista oarecare nedomerire Injudecarea filosofiei lui Kant si In definitiva ei eti-chetare: e critich a cunoaslerii sau metafizicà inaintede toate? Pecând Paulsen; In frumoasa monografiece-a scris asupra lui Kant; tipareste In fruntea unuicapitol: Kant ein Metaphysiker"1), un alt autorce s'a ocupat de Kant, anume Vaihinger, and mmiarticol ca titlu aceiasi fraza, clar In. forma interogativa(Kant chi., Metaphysiker?), conchide ca nu a fost,accentuând ca analiza cunostintii este partea fun-damentalä i elul straduintii lui- Kant 2).

Oricum ar sta lucrurile insa, oricat o teoriecunostintli îi prelungeste dela sine liniile sale, de-seninând un 'contur metafizic, i mal cu seama oricIto conceptie metafizich are nevoe de o prealabilacritica a cunostintii, totusi o directie sau alta poatefi In mod preCumpänitor urmatà In opera unui filosof.Pot fi simple critici de cunoastere fàrà o dezvoltaremetafizica aderenta, ba Inca cu respingerea oricareimetafizici,cum este opera lui Riehl sau a lui Mach 3 ;

tot 'ash putem Intalni rnetafizici care de altfelcompromitându-si toatà munca nu Tac i o criticaa cunoasterii sau nesocotesc rezultatele cele mai pro-babile ale ei, cum se petrece de pildà In operele luiBüchner sau Haeckel. Sau cazul când se ocupa i cu

1) Im. Kant, sein. Leben und seine Lehre, p. 238 si urmätoarele.2) In volumul:PhilosophischeAbhandlungen.Chrilsoph Sigwart

zu seinem sie,bzigsten Geburtstage. 1900.3) Ambii neokantiani, primul socotind lug ideia de lucru in sine"

absolut necesarl, cellalt suprimánd-o lute() conceptie con§tientialistiunde se aIäturä I influenta lui Berkeley.

www.digibuc.ro

30 Studit Istorico-filosof ice

problema cunostintii In filosofia lor, dar In modaccesoriu si restrins, fAcând partea cea larsä cer-cetdrii metafizice, cum e de pildd Paulsen1).

Dupd cum cinevA se poáte ocupd de preferintá cuuna din cele cloud mari probleme filosofice, tot asdtrebueste sd spunem c indeletnicired precumpäni-toare cu una dintre ele variazd dupd epoci. SAnttimpuri In care teoria cunoasterii se cultivá zelos

Infloreste, iar metAzica stagneazd; sint allele Incare constructiile metafizice se cládese la Intrecere,pecând problema cunostintii e Idsald In umbrà, oristationeazd línitità pe bazele vechi. Aceastá oscilareatIrnd de aparitia de fenomene mat care vin sd pundIn discutie principiile stabilite, de faptul c acestefenomene utteori intereseazei mai mull critica cunof-tin(ii, alteori metalizica. Ask de pildá, eind au apdrutacele fenomene, nouil ea infiltisare, care siint geo-metriile noneuclideane, cand un Riemann §i un Lo-balschewski au inlocuit pe câte una din cele treiaxiome geometrice ale Jai Euclid pe care se inte-meiazd geometria obisnuità si dupd aceastil inlo-cuire au izbutit sd alcdtuiascd tolusi sisteme geo-metrice coherente, care, desi deosebite de acea eucli-deal* se puteau ajusld naturii, numai prin formulecevii mai complicate, atunci fireste s'au pus in (liscu-tiune natura axiomelor geomeirice pe care cei maimulti le socotiserd necesare si legate de insiisi consti-tutia spirilului nostru. Aceste geometrii au turburatlinistea solutiilor filosofice date fiird ele, in absenta

l) Paulsen, sublillul modest de Einleilung in die Philosophic",expune de fapt o coneeptie filosofica personalä, aà elt se poatevorbl referindu-ne la aceastit carte despre o filosofie a lui.

www.digibuc.ro

H. Poincare 311

lor, §i au. servit ca ferment pentru dezvoltarea filosofiei In directia problemelor de curtoWere.

Fenomenul nou al radioactivitáfil ar fi dimpotrivaun ferment pentru directia metafizica. Constatareaenergiei interatomice arata ca derivate elemente careIn dorneniul lumii externe erau socotite ultime. Fi-re§te aceasta descoperire, Intovara§ita de constatareaunei pierderi treptate de materiei a dizolvarii saleIn eter, a pus In discutie §i unele postulate, a scor-monit §i problema cuno§tintii sau. a §tiintii. Tot a§à,In mod indirect, descoperirea In chestiune a mairede§teptat reluari de critica a cunoa§terii, pentrua se preIntampina abuzuri metafizice eventuate, carear face din eter elementul ultirn al tuturor fenome-nelor. Fata de aceasta perspectiva s'a afirmat dirt.non subiectivitatea irernediabila a oricarei existentispatiale5 sporindu-se astfel articolele filosofice (lecritica a cuno§tintii1). Dar in mod principal asemeneadescoperire imbolde§te mai mull spre-reinoirea con-structiilor metafizice, deci catra speculatii de acestfel. Inteun cuvant, potrivil cu fizionomia §i natura.descoperirelor nova ale unei epoci admitând fire§tetotodatii ca sânt fapte de-o Insemniitate, filosofica

directia studiilor filosofice oscileaza când spre oproblemá, când spre alta.

Mai avem de atins o ultima chestiune preliminara.Oare nu constatám vre-o legaturil, la oamenii de¡Uinta speciala care se .apuca de filosofie, Intre spe-cialitatea lor §i problema filosoficá asupra careia

1) Imi. arnintese intro allele de un articol a lui Ifttlfotir InRevue Scientifique, an. 1905.

www.digibuc.ro

Studii istorico-Hlosofice

Incep a speculà? Sau, cu alti termeni, tiinfele speciale,dupei natura lor, nu fmping de preferinfrl cdtre unadin cele cloud probleme filosolice, mat mult .decdtcätr cealaltd, i care tiinfa, cdtre care -problem0Dece 's'apucA mai degrabA, când trece hotarul ,spe-cialitAtii i pAtrunde In filosofie, un maternatee, deceun chimist, dece un biolog?

Afirmând deslusit de-acapul cA nu poate fi .vorbade o regulA absolutA, hhpresiunea cáexistA oarecari legAturi. Scotând dela; inceput dincauzá . stiintele spiritului, care nu sant incä destulde degajate de filosofie, i de regulA prin faptulcA cinevh se ocupA Ca dânsele a si primil rang defilosof, InArgininclu-ne la stiintele. naturii, acesteadeplin desfAcute de filosofie i neatarnat constituite,vom stabill urmAtoarele trei grupd, pe care le vomexaminh pe rând: stiintele matematice, fizico-chimice

biologice.Luand cele douA grupe extreme, avem impresiunea

cä matematicul care se apudA de filosofie e Imbolditmai mult spre problema cunostintii, pecând biologulcAträ metafizia In ee priveste matematica, lucrulnu a fost Intotdeauna ash. Când odinioarA unii filosofi

IncA de prima mArime au nutrit desarta spe-rantA de a alcAtui metafizica more matematico saugeometrico, când -matematica erh un model al le-tdfizicei, i, se credeh.cA. fenomenologia universului- sepoate rezolvk Intr'o serie de definitii, de elementematematice i quasimatematice (din aceastA pricinAse. i ocoteh metafizica drept o stiintA deductivA),atunci un matematic ar fi putut, pornind delanormele i elementele specialitAtii sale, sA aibá velei-

www.digibuc.ro

Poincii4 3

tatea de a explica universul In desfäsurarea luiconcreta. Se explicá atuncea ctim Des Cartes a lostmaternatic 1 metafizician. Astázi Insá Intre mate-matica care este o stiintg. de relatii posibile

metafizia. care este o tiintá de raporturi realenu mai poate fi aceiasi apropiere. Matematica

nu mai este un model al explicArii universuluieventual o braá a lui, ci un simplu instrument decercetare, o pretioasá unealtà mintalá. Deaceia stiintamatematicei, care a pierdut nAdejdea sà cuprindàdate de explicare a lurnii cat priveste desfAsurareaei concretà contine însà un material Insemnatpentru Intelegerea rnijloacelor noastre de cunoastere,a valoarei si a lirnitei lor. Asa dar nu e greu sù se.Inteleaga. intirnitatea In care se OM matematicele

un instruMent de cercetare a universului cuproblema cunostintii noastre i sá se vadà penirucematematicul Incepiind sit filosofeze e firesc s'o abor-deze astázi pe ea. Exemplu pentru timpurile fowleste Insusi H. Poincaré.

De cc Insa biologul, filosofând, face mai degrabAmetafizicál E lesne iarài sh se Inteleagà dacti ncatnintirn"ca unul din imboldurile capitale ale meta-fizicei este problema destinului nostru, asupra cäreiabiologûl posea un numiír de date si cu care t fatala se ocupa. CAutând apoi dea searna de rostulspetii oastre si a acelor care ne Inconjoará, sau,mai strict, cAutând sá cunoascA origina vietii, secoboarà din elemente In elemente, retrogradeazit ne-contenit si pe linia timpului si pe aceea care scoboarlIn adancul lucrurilor, asa cil orizontul lui pe nesirntitese lhrgeste, 'Ana cuprinde cosmosul Intreg. Dela ori-

3

www.digibuc.ro

¡4 §tildil istorico-filosoficd

ginea vietii trece la a lumii. Aceastä tendintä t) mär-turise§te bogata literaturä filosofico-metafiziat ce adecurs din darwinism, unde Intalnim alAturi do multialtii pe popularul Haeckel, care dupà ce a scrisIstoria creatiunii fiintilor organizate", unde e maimalt naturalist, a dat la iveal5. Enigmele univer-sului", unde e metafizician. Datele biologiei sant datereale, priviri asupra lumii; ele pol Incorpora In oricecaz bucäti de univers, pecand cele matematice sereferà la lumi posibile, filrä srt §tim dach's reale 1

Mai pc seurt §i punandu-ne strict din punctul (leVedere al omului de §tiintà care urmrtre§te filo-sofand s5.-§i intemeieze mai departe adeviirurile§liintii sale proprii (§i nu face filosofie pentru filo-.sofie), situatia celor douä grape de §tiinti este aceasta.Matematicele fiind de naturá formald, cam" nu serestrang In granitele obi§nuite, se vor Intemeia even-tual pc baze logice, pe necesitAti formale, fire§tesuperioare postulatelor lor proprii; §tiintele biologice,caie sant de naturà reald, 1§i vor Intemeià adevärurile,cand nu vor sà se mArgineascA la constatAri experi-mentale, pe date, desigur ipotetice, dar tot reale.Deaceia primele imping spre studiul formelor cu-noa§terii, pecand cele de-al doilea de preferintá sprespeculatii metafizice.

Nu uit acuma cá unele concepte biologice au In-raurit §i colorat In timpul din urmä §i teoria cuno-§tintii, eh existá o directie biologic5. In aceasM dis-

1)- Ca o m Arturie a aceleia§i tendinti pe care ziceam cA omanifestA studiile biologice se pot cia §i lucrArile recente defilosofice naturalistA ale medicului Elie Metchnikoff, Etudessur la nature humaine" (ed. 3. 1905) §i Essais optimistes" (1907).

www.digibuc.ro

H. Poincark 35

ciplinA. Este tipic In ,aceastA privire cazul lui Mach,care stabileste ca principii cardiriale ale cunoslintiinoastre: economia de cugetare, adaptarea ideilor IntredAnsele i cu datele experientii, toate conceptebiologice care, prise la temelia cunostintii noastre,dau acesteia din urmil o tincturA cu. totul practicd.Chestiunea noastrà insh nu este dacA biologia poalesA cleA contributii la teoria cunotinUi, sau dacA adat sau nu de fapt; chestiunea a fost In ce directieun biolog de profesie, preocupal de nevoile tiinIiisale si stimulal de rezultatele ei, va porni filosofAnd.CA un cugetAtor ar puteh eventual sà utilizeze datebiologice pentru a se orientà. In teoria eunostintiiasta mi tAgAduim, dar, cum am zis, e o allà chestiune.

cAnd cinevA s'a apucat de critica cunoasterii avAndcu totul alte stirnulente si alte punete de plecaredecAt date de biologic, si nurnai in tmtarea problemeis'a servit de concepte biologice, prin aceasta nudesminte Intr'unimic.a afirmarea noastrA de mai sus.

E cazul lui insusi Mach.Acest diStins savant si gAnditor, de specialitate

fizician, a fost indrumat spre critica cunoasterii inde-pendent de specialitatea lui. Dui:A cum singur mArtu-riseste, la vArsta de 15 ani a gäsit In bibliotecatatAlui sAu Prolegomenele" lui Kant. S'a f amilia-rizat astfel curAnd cu ideile kantiane, In care InsAde-acapul n'a aprobat uti punct, anume ash zisullucru In sine". Nu poate sA existe, a crezut Mach,lucruri neatArnate .de constiinta noastrA, corpurilemateriale se rezolvA fárá rAmAsitA In complexe desenzatiuni. AvAnd aceastä convingere, ImpArtAsind Inaceastd privintá un punct de vedere strict subiectiv

www.digibuc.ro


lUmea fizicá este pentru dânsul o Initintuire de sen-zatii, care reprezintà toatii realitatea, §i dincioro deele nu mai este nimic având aceastà convingere,a devenit totu§i ca specialitate fizician. Dar aceastà§tiintä a fizicei, ca O. se poatà constitul are nevoe deunele concepte care presupun transcedenta lurnii ex-terne, adicâ Ii socot o realitate neatdrnath de noi.AO, de pildä, notiunea rmasà", indispensabild Infizicd, nu se poate raportà la senzatii ca atare, nicila leghturile lor. Se presupune ceva mai mult deckele, cevà clincolo de ele. Inteua cuvânt, din simplesenzatii (tonuri, colori, mirosuri, impresii tactile),care pe de-asupra se Infkiseaz5. In con§liintä, frag-mantare §i -discontinui, nu se poate constitui o fizicavalabilâ; aceasta se face lntregind senzatiile, corn-plectându-le §i atribuindu-le un substrat care existáindependent de perceptiunea noastrâ

Mach se &eh Inteo contrazicere sufleteascg. Re-flectiile sale filosofice Il sileau sti reduch .corpurilefizice la complexe de senzatiuni; stiinta specialitkiisale, pe care o cuno§ta. adânc §i o Med. el Insusi casä propà§eascä, Intrebuinth cu necesitate o sumá decomplectäri transcedente, inaplicabile fenomenelor decon§tiintà.

Pentru a ImpAca aceastà disonantil, Mil a jertflpunptul de vedere filosofic -adoptat anume corn-plecta subiectivitate a corpurilor Mach a Utilizaturmátoarea conceptiune: e drept cä fizica face pre-lucrAri §i Intregiri, dar aceste complectári nu aumenirea sti reprezinte adevArul §i sà oglindeasa rea-litatea care e numat cât apare In con§tiintà cisunt imagini comode -pentru a rân.dul in mod eco-

www.digibuc.ro

H. Poincaré 37

nomicos experienta, si a gändl fìirä ostenea15. Alunciprincipiile supreme ale cuno§tintii stint de resorlulbiologic, tul In vedere scopuri practice, iar notiunilestiintifice suni numai imagini pentru orientarea prac-tied. E drepi crt Mach a incercal Intäi sà elimine din§Liinti tot ce nu esle un datum experimental si a pro-pus ca ideal de sliintä descrierea, nu explicarea.Pen try fizicà considerà ca ideal sä nu existe decal legifenomenologice adicà färä adaosuri de elemente cenu sunt In experientä .Dar In aceasta izbutind tot asade putin ca si In stdiduinta de a gäsl im punct devedere pe care sä päräseasch trecând dela

la psihologie, trebuind atunci sá recunoaseii ne-cesitalea ca §tiinta sti Intregeascä datelei-a rtimas ca sublerfugiu, pentru a concilia imanenfrtuniversuhti cu elementele transcendente cu care stiin-tele naturii opereazil, sà conceal-A cunostinta .stiin-tificil In mod strict biologic si s'o considere in fun-dameniele ei ultime ea un instrument de adaptare,fàrà veleitatea cunoasterii adevärului. Acesta bilnuescar fi fost Intrucat se poalc ghici sufletul altuia

mobilul care 1-a Mutt pc Mach sh apeleze la con-tributii biologice In tratarea leoriei cunostintii i stiformuleze accl principiu economic, pe care II in-tâlnirn atilt In cele douà opere cural rfilosofice:Analyse der Emprindungen" ed. 4 din 1903 , Er-kenntnis und Irrtum" ed. 2 din 1906 precuin siin scrierea de vulgarizare Populärwis-senschafliche Vorlesungen" ed. 2 din 1903 .

In rezumat, Mach, care construeste teoria cunoas-terii pe baze biologic; Un'a abordal acea malerie fi-losofic5. Intrunimic stimulal de §liinta biologiei, ei

www.digibuc.ro

M Studii istorico-filosofke

numai a alergat la biologic ca la cel mai bun mij-loc pentru a suprima contradictia dintre reflectia safiloSoficA si starea de fapt a stiintilor.

SA continuAm acurn expunerea mai departe.Dacil tendinta folosoficá a matematicei se Indreapt5

de preferintá dire teoria constiintii, iar aceca a stiin-tilor vietii air& metaftzica, stiintile fizico-chimice auo situatie intermediarA.

Aceste stiinti am putea spune cá se aflá la egalddistantä de cele doua probleme filosofice. In cer-cetArile fizice se gasesc destule impulziuni cAtre spe-culatii metafizice. Asa este In primul rand o ema-nare a cercetarilor fizice, o prelungire a lor, pro-blema dach universul e infinit sau finit, ca spatia,limp sau masa, -Intrebare susceptibilA de mai multeTAspunsuri, dintre care cel mai radical din toate,ipoteza cá universul e finit din catesi trele punctelede vedere se Intemeiaza pe noua teorie mecanicA acAldurii, exploatata. In aceastA privire de Thomson(Lord Kelvin si Clausius1.

De asemeni, puterea chimiei de a crea corpuri, u-neori reproducancl, alleori ajungand la combinatiinoua, are tendinta de a pAsi spre intrebarea crea-tiunii prime, deci spre metafizich. Elexirul si piatrafilosofalA, vechi iluzii desarte, ale alchimiei, aratatotusi afinilatea dintre preocuparile chimiei si as-piratiile metafizicei.

Pe de alta parte stiintele fizieo-chimice cuprindimpulziuni suficiente si spre critica constiinti. Prin-

1) A se vedea Wundt, Kleine Sehrifien. Ueber das kosinolo-gische Problem, p. 10, 11, 21-28.

www.digibuc.ro

it. Polficail SO

cipille cunoasterii apar la aceste stiinti Inteo sim-plitate mai mare decât la altele. Postulate le sunt maistrAvezii, dispozitiile mintale mai clare. Din cauzacertitudinii superioare a acestor discipline, putem sane am searna de elementele certitudinii noastre maibine decal. aiurea. Teoria inductiunii si principiilestiintii empirice se datoresc In buná parte studiuluiaCestor sliinti empirice. In sfârsit In aceiasi ordinede idei pot cità niste rânduri caracteristiee ale luiBerthelot, pentru a se vedeit ce idei pot sà sugerezesinteza chimicA: Chimia câstigà din sintezá un ca-racter propriu. Ea da ornului asupra lumii o puterenecunoscutà celorlalte stiinti naturale. Prin aceastaea imprina conceptiilor si clasificArilor sale un gradmai complect de realitate obiectivA. In adevAr, legilegenerale pe care stiinta le stabileste aici nu suntsimple creatii ale spiritului nostru, perspective a &di-orconformitate cu legile generatoare ale lucrurior potsh fie puse la Indoialà. Legile si clasificArile chi-miei existá aevea In lumea externá: ele procluc Infiecare zi Intre mânele noastre obiecte asemänátoarecu acele pe care le produce natura Insdsi. Ori, aceastaeste singura demonstratie riguroas6 a identitátii Intrelegile concepute de spiritul nostru si cauzele nece-sare care lucreazA In univers"1).

Ap dar Indrunadri sPre teoria cunostintii, isvorâtenemijlocil din rezultatele chimiei.

Putem en totodatà, ea pildà a celor spuse, pe fizi-cianul Hertz, care filosofeazA asupra problemelor cu-

1) Science et Philosophie. Méthodes générales de Synthèse,p. 95, 96.

www.digibuc.ro

40 §tudit istorico-iilosofice

noaslerii (In introducereq oporei Principien der Mec-kanik" i pe chimislul Osiwald, prolagonistul Ener-died, ale carui Vorlesungen fiber Nalurphilosophie"cuprind si discutia problemelor cunoastera i o pri-vire filosofico-metafizica.

Cu acesle amanunle putem sawsì aceasta revista astiintilor naturii. N'mn urmaril a slabill o regula ab-solulá; am (Amin" a schith niste tendinte numai, caream avid impresia cii stint reale. De allfel mice omdo stiinth, prin urmare i biologul, se poale intereshde metodele tiintii sale si reflectà atuncea asuprapostulatelor specialithtii lui. i din biologic, pot fiindemnuri catre critica cunoasterii, dar tendinta caremetafizica reprezinta mimai impulsiunea cea mai fre-quenta, tol ash dupil cum a malematicei va fi insprecrilica cunosiinpi.

Dupil aceste preliminhri ne puteln restrInge laopera filosofica ce ne-am propus a o schità, acea amalematicului francez contemporan H. Poincard.

IIInainle de a recta icoana conceptiunii, chleva cu-

vinle asupra persoanei din a du-ui minle a izvorit.Fires le o noth biogratich a unei persoane In viatilmt poale 11 in gencre dead en totul simplh, si pea-

lipsila de orice amanunte senzationalel. Poatech astfel de amanunle child e vòrba de Poincaré nuvor fi de spus nici mai tarziu. In locul lor dispuneminsa de acuma de o colectie de observari i expe-rimente ce s'au fìlcut cu metoda psihologiei

Sludiul de fap a fost scris In 1911 si apärut In revista'romkneasch".

www.digibuc.ro

H. Poi ncaré 41

asupra acestui gândilor, si care s'au publicat eu asa Invoire de cm-And i . Avem un studiu. carp calla'

cuprindä si sh Ihmureasch trhsäturile caracteris-Lice ale acestei personalithti, utilizAnd mijloace decercetare superioare metodei istorice, care explichsufletul si opera cu ajulorul evenimentelor adeseanu destul de edificatoare la care ouml a participat.

Vom Irish In afarti de expunerea noastrà foartemulte detalii din aceastä lucrare, pe care am lual-ode altfel In aceastá parte drept chltiuzh principalh.Mai. Inthiu nu putem da aceiasi extenziune unci ches-tiuni, care rhmâne accesorie In desfäsurarea noastràde idei Pe Iiingä aceasta sunt amAnunle tri carlead-rului Toulouse, a chi-or Insemnittate nit am par-venit a o Intelege. Ash de pildh faptul mentional Inacea lucrare cà mdnusile lui Poincaré au numärul73/4, iar ghelele 42, are o forth concludenth Inchtainich pentru mine. Multe alte detalii lush nu sunt-lipsite.de interes.

H. Poincaré s'a näscul la 29 Aprilie 1854 la Nancy.Tatäl shu a fost profesor universitar de neurologic.In familia sa amintind InLeasla pc, a ltki Feuer-bach multi oameni instruiti si nu pt4ine inteligentiremarcabile. Un unchin Antoine Poincaré a hisat lu-crhri de meteorologic, si doi .copii care shill astázinume cunoscute: Raymond, advocal, senator, foarletânhr ajuns ministru, si de curhnd membru al Aca-demiei franceze;2) Lucien, inspector general al Invh-

I) Henri Poinearé (Enqale -triNlico-psychologique par Dr.Toulouse.

") In ultimii douäzeci de ani cariera sa a mers tot Inainte,.culminândCu preOden0a de consilin i aceea de Republica in vretnuri memorabile,

www.digibuc.ro

42 Studil istorico-filosofice

tämântului secundar, autor al cärtii despre Elec-tricitate", publicatà In biblioteca filosofiei stiintifice,uncle se afld §i operele filosofice ale autorului pe careil studiem. Chiar si femeile din aceastä familie de-l:apse media obisnuitti. Ba Ina e posibil ea dispo-zitiile cdtre matematici, pc care le-a arAtat repedeautoKul nostru, sä le fi mostenit, prin mama, delabunica sa, .o femee care a manifestat In adminis-trarea averii sale calitäti exceptionale" si pare a fiavut aptitudini matematice reale, ce numai n'au gäsitprilejiul de a se desvoltà desävârsit. 0 sorá a luiPoincaré, asäloritil eu filosoful E. Boutroux, areiaräsi un fiu matemalic, conferentiar la universitateadin Montpellier.

Având o bazä congenitalà excelentä si taind inteunmediu cult (mediu universitar , H. Poinearé s'a dez-voltat in cele mai prielnicc conditiuni. Distins eascolar In mai toate materiilo a imviltat repede limbilesträine, si mai cu seamä pe cele moarte), s'a destAi-nuit curând si sie-si si allora ca talent matematic,dupà ce din copilärie se relevase prin usurinta cucare socota. In gând. Pecând alti polari Invatä eugreutate matematica manualelor de seoalil, ditnsulciteste din liceu lucrgri de matematicä speeialà. Atrasspre ramura sliintifia, s'a prezentat la scoala poli-technia, unde nu a Intftrziat a inträ, fiind Intaiulla concurs (1873). In timpul celor doi ani de studiuIn aceastä scoalà a si inceput sä pregAleascä lucräride matematia originall. Intrat apoi la §coala demine, In rästimpul celor trei ani a trecut si licentaIn matematici si a fäcut si teza de doctorat. Numitinginer de mine 14 Vesoul In 1879; a stat foarte putin;

www.digibuc.ro

Poinca4 43

lncredintându-i-se duph cetteva luni de zile cursulde analizá la facultatea de stiinti din Caen. Trechndin 1881 conferentiar la aceiasi caledrá la facultateadin Paris, a rámas numai pawl 1885, când a luatcursul de mecanich i fizich experimentalh, uncle adevenil, duph un an, profesor titular. In 1896 airecut la catalra de mecanich cereasch, vacanth prinmoartea lui Tisserand. In aceias ordine de idei maitrebueste sh mentioniim eh a fost ales membru alAcademiei de stiinti inch din 1887, iar de curândmembru al Academiei franceze, Inlocuind pe poctulSully Prudhomme, al chrui clogiu 11 citeste cadiscurs de receptiune in . 28 Ianuarie 1909.

De asemeni e membru corespondent la nenumgratesocietati stiintifice strhine.

Aceastil repede innainlare in ierarhia InvAthmân-tului, si aceasth ImbrAtisare caldh din partea atâtorInnalle institute de culturh, e motivath de excep-tionala sa activitate stiintifich, care l'a pus In rfindulcelor mai mari savanti. In domeniul matematic pur

domeniul celei cliutâi vocatiuni Poincaré seindreapth cu deosebire si realizeazá descoperiri fe-cunde In teoria generalà a functiunilor. Afard deleza lui de doclorat, care e tol din aceastá materie,opera de chpetenie pe dare a claboral-o si care, duphdânsul, a fost In parte cauza alegerii sale la Academiade stiinti, este Sur la théorie des fonctions fuck-siennes" (1881), unde introduce uil nou ordin defunctiuni transcedente, si mai generale decht celestabilite paná atunci, pe care le numeste fuchsiniane,dui:a numele matematicului Fuchs. Prin aceasta aadus un imens serviciu Intregii cercethri

www.digibuc.ro

44 Studii istorko-filosofke

de oarece studiul ma tematic al fenomenelor mai com-plicate, dupit cum reclamá ca seria discontinuil amimerelor Intregi sit se complecteze prin numerefractionare §i irationgle, tot a§A mai cere, pc HMOintroduceri de funcliuni intregi i froctionare, a§Anumitc functinni transcondente, care sit simbolizezeceiace depit§e§te i ceiace scapii In naturà din reteuaeu ochiuri largi a elementelor matematice primitive i .

ln mecanica cereascii Poincaré se ilustreazit culucrarea Le probléme des trois corps el les &potionsde la dynamique", concurand cu (lânsa la un premiuacordal de regele Suediei 1889 . Dupil raportul luiWeierstrasse, profesor la universitatea din Berlin §i

1) Intl-neat _prezentul stadia nu se adreseazd numai acelorace cunose lerminologia matematicii, sd ldmurim In cateva cuvinteIìiIelesul expresiunilor de mai sus:

Functiunea" este o aplieare matematica a principiului logic aldependenbi. Se stie din operatiile aritmetice elementare cumdoua numere pot fi Inteo dependentä reciprocd, In senzul cdprin operatii inverse (de ex. inmultile i Impartire) unul poate decurge dincellaR. and cele douä numere care stint puse In dependeuld,hunt date ca mdrimi variabile, iar relatiunea lor reciproed apareea relatiunea a cloud varieri, avern ceia ca. se chiamd putefinne_LTnul din numere esle functiunea celuilalt, alunci cand variindacesta din urmd, variazd i dânsul dupä o lege determinatil.Cand aceasta lege se poate exprima prin operatil aritmeticedin care rezultd numere intregi (adunare, scädere Inmultire ,

functiunile se chiamd i ele înlregi. and se exprimd printfooperatic, care desl executata cu termeni Intregi rezultatul poalefi numdr fractionar cum e ImpArtirea , avem funcliune frac-tionaret. In sfark functiunea transcendent?'" este aceia undelegatura In chestiune nu poate fi arilmeticeste exprimatä, decalmimai prinleun numar Infinil de operatii. Insemnittalea func-tiunilor matematice consisla in aceia cà reprezintà forma desd-varsild .pe care Lind sa dobandeaseä empirice alediferik.lor fenomene, i, prin aceasla, funcliunile sunt un factoresential al stabilirii de legi exacte.

www.digibuc.ro

h. Poincaré 45

totodatil o celebritate matematich, juriul internationalinstituil decerne premiul lui Poincaré.

O fecundà lucrare mecanicá esle Figures d'èquili-bre d'unr masse fluide", In care, studiind figurilemasei fluide supusá la cleosebite influente, a des-coperil i alec forme decht acele stabilite 0ná la el.

Ca profesor de fizicil matematicá, In decursul celorzece ani de profesare a str6bAlut toate domeniileacestei tiinti, Maud mai multe volume din prele-

..

gerile sale. Ele sunt grupate subt diferite titluri:»Théorie mathématique de la lumière", Thermodg-narnique", Théorie des tourbillons", Théorie del'elasticité", Theorie analgtique de la propagationde la chaleur" etc. Toate aceste opere, dacá nu re-prezintà descoperiri de fapt In stiinta fizicei, suntadmirabile coordongri ale fenomenelor de mai In-nainte constatate, luminoase discutii ale ipotezeloremise. Tot ce se poate asteptil dela aplicarea calcu-lutui matematic este cu strälucire indeplinit, iar câtse poale asteptà dela acest calcul spune Poincarélnsusi in prefata scrierii Théorie mathématique dela lumière", In rândurile urmritoare: Teoriile mate-matice nu au de object s,rí ne destilinuiasai adev:1-rata naturit a lucrurilor; asta ar fi o pretentie ne-socolith. Scopul lor unic este sà coordoneze legilefizice pe care experienta ni le aduce la cunostintä,dar care Mil ajutorul matematicei nu le-am puteanici chiar sA le enuntAm".

Activitatea intelectualá a aceslui savant nu s'a pulutmärginl Insii la lucräri de stiinth specialà. Inteobunh zi avântul cugetärii a spart cadrul speciali-tatilor de atâtea ori zguduit cu zimtii aripelor

www.digibuc.ro

46 gtudii istdrico-filosotice

lui *i a Ineeput sd apard subt aceastá semnáturd,ilustrá In anume ramuri determinate, §i. opere filo-sofice. Oarecare dibuiri, nkuinti cdtre discutia

§i astfel indicatiuni pentru evolutia viitoarea lui Poincaré, Intâlnim pe ici pe colo, mai de mult,chiar In operele sale de §tiintd speaald. AO, Intrealtele, In cele cloud prefete ale Termodinamicei ciTeoriei matematice a luminii, Intdinim sumare con-sideratii filosofice, care erd firesc sà caute a se des-voltd. In prefata celei dintili se discutä. filosoficecteprincipiul conservdrii al .lui R. Mayer, iar In pre-fata celei de-a doua lucrári gäsiln aruncatá sämântaIntregii coneeptii fiozofice a lui Poinearé. Putinne importd, spune dânsul, ca eterul sd. existe efec-tiv: este treaba metaficianilor; esentialul pentru noie ca totul sá se petreacd intocmai cadl cum ar e-xistà, §i cä aceastd ipotezd e comodd pentru expli-carea fenornenelor. La urma urmei, avem noi altemotive s5. credem In existenta obiectelor materiale?

aceasta este numai o ipotezd comodd; atka nu-mai -el ea nu va Incetà niciodatá sd fie, pe cândare sä viná probabil o zi In care eterul va fi Inld-turat ca inutil".

Dezvoltânduli treptat aceste idei filosofice §i al-tele analoage, In articole de revistä mai scurte §iapoi mai Intinse, când a simtit cd ele se .cristali-zeazd Intr'o unitate, cd formeazá un Intreg sistem,care poate fi desfd§urat la olaltd, a dat la lumind,succesiv, trei volume filosofice: Science et hypo-thèse", La valeur de la science" ci Science et mé-

www.digibuc.ro

H. Pomcaré 47

thode"1). Dela aparitia chiar a primului volum ea:remarcat Insemnatate'a neobisnuita a cugelarii ce se.releva. Oricat s'au gäsit analogii Indata Intre conyceptia lui Poincar i acea a altor ganditori, oricatelementele fiosofiei sale se mai aflau i 'n alte con-*structiuni, a trebuit sh se recunoasca cá sintezalor era originalii, ca toata conceptiunea avea o pe-cete noua, o Infatisare particulara. Cine scria In ace-leasi materii s'a simtit obligat Ihdatá a lua pozi-thine fata de afirmarile matematicului francez. In-tr'un cuvant, fie ea se aprobau ideile sale, fie canu, trebulau totusi luate In seama, discutate, nuerau, hotarlt, dintre acele, peste care se poate päsicu ochii Inchisi. Opera lui tradusa repedelimbi straine o gäsim mentionata chiar In scrierivechi, cu factura definitiva, cu celebritate castigata,Indata ce apareau In editie nowt Asa Wundt, care erezervat la citare i destul de sgarcit la laude (maiales and e vorba de contemporani) In. eclitia a treiaa Logicei sale, vorbind de Iucrarea lui Poincaré,Incepe o nota cu. cuvintele In seiner scharfsinnigenSchrift Wissenschaft und Hypotese"... etc." (vol. I.p. 444). Aceastá lauda venita din partea unuia dincei mai considerabili cugelitori ai momentuluicu toate ca nu-i aproba parerile valoreazá poatetot atata cat i premiul castigat mai inainte delamunificenta regelui suedez.

Durace am arAtat etapele externe ale vietii lui

1) Dupl moartea filosofului (1912) a mai apgnit i volumulDernières Pensées", care contine analize admirabile, MA aadäogi 1114 ceva nou la liniile generale ale conceptiunii.

www.digibuc.ro


FI. Poincaré,si acele mai interioare ale activithtii sale1ntelectuale, mai Innainte de a trece la analiza §i.

aprecierea acesteia din urmá (mhrginindn-ne fimfela partea curat filosofich), vom chuth sh phtrundemmai aclânc In personalitatea sa, Incercând Î rs:dàIn câtevit cuvinte träsáturile de chpetenie ale fizio-nomiei lui sufletesti. Vorn tine searnd cu deosebire derelathrile d-rului Toulouse, dar vorn chuth pc alocurish interpretärn i acele indicatii pe care din and Incând le Intâlnim in. Inshsi opera autorului studiat.

Viata lui Poincaré, din datele culese, apare ca olinititá si retrash Nriatii de saant. Izolarea lui delumea Inconjurátoare ia forma unei distractii feno-menale, vestith pentru cei ce It cinioasc de-aproape

amuzanth prin incidentele la care a dat câteodathloc. Odatil a luat un cearsaf drept chmasä, si a In-hätat la plimbare, fárá sh sae, o colivie dela un ne-gustor. Erà distrat de mic, i numai valoarea sa re-cunoscuth de elev 1-a crutat dela multe pedepse, pecare, din aceastä pricinh, le-ar fi prima la so:mktTot ca un semn al Insträinhrii sale de lumen Incun-jurätoare si al reveriei necurmate,este desigur faptulde a nu fi rebel, de a se arhtà supus i potolit.Ii place muzica, färä s'o poath executà, i e lipsitde ordine ca toti care au minlea aiurea. Dar aceastäizolare se Inlinde si mai departe. Grândurile lui nu seizoleazh numai de cei ce-1 Inconjoark dar Oat la unpunct chiar, de propria sa persoaná. El nu poate crea,voind, cu constiinth si atentiune; In regiunile inaccesi-bile chiar sie-si ale sufletului shu, se claboreazà singurestrdlucitele sale creatiuni. Mai toate descoperirile le

www.digibuc.ro

H. Poincaré 49

datoreste travaliulni 'automatic al vieSii inconstiente.Constiinta intervine putin la inceput, si la urma pen-tru a clarifica j desävarsl. 0 adevarata mentalitatede .poet.

Temperament calm si egal, confienl i putin prie-tenos. D'ar turnul de ivoriu al izolarii sale nu estetotodata un adapost de egoism, o tainitli de rancunil

de urd. Asa cum e retras, s socotea tolusi soldatulunei intregi armate, care lupta pentru adevar, ga-seste vorbe de simpatie pentru noii Inrolati, i cu-vinte de mustrare pentru acei care-i Intampinä attfel.In vorbe, a cal-or sinceritate nu ne este Ingaduit s'obanuim, Poincaré se rosteste astfel In introclucereavolumului sat' din urma: Savants et écrivains": Ceiace mai Intái de toate ne permite sil judecam pe sa-vantii ajunsi, este modul In care Intampinä pe tineri.Väcrei viitori rivali, care poate au sa-ieclipseze In memoria oamenilor? Le arata nnmai obunavointä provizorie, care se va alarma i frithIndata fata de succesele prea repezi i prea straluci-toare ale acelora? Sau dimpotriva îi vor privl cape viitori tovarasi de arme, carora le vor trece pa-rola reträgandu-se din lupta; ca pe colabora Lori carevor continua marea opera intreprinsa, destinata cle-acapul a nu fi niciodatä isprävita?

Vor accepta chiar ca acesti tineri contrazicacateodatä, macar timid? Ah! mania de a avea Intot-deauna dreptate! Si doarä sunt observatori care potsà deducä o lege din fapte; ei \Tad prea bine catoatit lumea s'a Inselat, ea cei mai mari oameni aucreznt In erori multiple fiind cu toate acestea des-

www.digibuc.ro


tul de onorati, dar nu voesc totusi sh conchidà chnici ei nu sunt infailibili !" p. XII si XIII).

Acura o ultimA chestiune. Nu este oare straniu acelsuflet poetic la un malematician? Ce leghturà NateA. fie Intre un fAuritor de huni ideate, concretelush si scânteetoare, §i un combinAtor de cifre, descheme §1 raporturi absiracte? De unde patima unuiala cellalr? La aceasth Intrebare, Poincaré are grijasà ráspundA singur inainte de a fi solicitat. Sa-vantul, spune dânsul,. nu studiazA nalura pentruchasta e util; o studiazh fiindcA simte plAcere §i simtepläcere fiindcá natura e frmnoash. Dach. (lama hu arfi frumoask n'ar merith sA fie cunoscutA, si viatasA fie trditA. Nu vorbesc bine inteles aicea de aceafrumuseth care izbeste simturile, de frumusetea calith-tilor si a aparentelor; nu ch o desconsider, departe deasta, dar ea nu are a face cu §tiinta; vreau sh vor-besc de acea frumusete mai in timk care vine dela ran-duiala armonioasA a pArtitor, si pc care o inteli-genth purh o poate sesizâ. Dansa este aceia caredà un corp, un schelel pentru a spune astfel, gâdili-toa'relor aparenti care ne ispitesc simturile, §i fArhacest suport frumusctea acestor visuri fugitive nuva fi decât imperfectA, pentruch va fi indecisA sitotdeauna alunecoash. DimpotrivA, frumusetea intre-lectualA Isi ajunge siesi, si pentru dânsa, poate maimult decal pentru bindle viilor al omenirii, savantulse condamnA la lungi si osleniloare strAduinti"1).

In. adevAr, e foarte posibil ca armonia rece a_ le-gilor stiintifice sA poatA pasionA In chip analog ell

4.) Science el mélhodel p. 15 0908),

www.digibuc.ro

1-1. Poinca4 gi

frumusetea vie a plAzmuirilor poetice. E posibil sitavem i acolo casl dincoace art4ti, prin urmare ace-leasi mobile sufletesti, acelcasi atitudini generale. Ecu putinth ca mdcar la unii oameni de stiintäfie stiinta câl de uscalii sà gäsim ea factor esen-tial al creatiunii sensibilitatea", aceiasi sensibilitateCare e socotitá de toti. indispensabilä In. productiilepaetice. La Poincaré aceasta pare a fi nu numaistarea de fapt, dar chiar crezul säu constient. Nuarare ori, In decursul comentariilor sale filosof ice,se opreste la psilwlogia inventiunii tiinifice, i cauläsä interpreteze prin aceastil sensibilitate mai multecaractere ale acelei inventiuni. Teoria, in orice cazvalabilá pentru dansul, nu este Iim nici un caz lipsitàde ingeniozitate. Cc citläuzeste pc oinul de stiir45.cercetarea lui, sá aleagh din. massa enormä a faptclorper-cepute numai pe unele i sit facá abstractie deallele? Fireste, alegerca trebuqte astf el filcutä, cash se studieze faptele ce pot sei serveascei de maimulte ori, acele mai simple. Dar savantut care lu-creazá instincliv, ce-1 face sä aleagit pc cele maisimple, se Intreabá Poincaré. Pentrucit simplicitateae frurnoasä", pentruc5. grija de frumos ne ducela aceiasi alegere, ca grija de util" (op. citat., P. 16).In anti parte, In aceiasi scriere, amintindu-si de co-vArsitorul rol pe care It are in inventiunile tiin-

ifioe travaliul inconstient (ceia ce la dânsul cu deo-&ebire e adevdrat), se intreabá cum se explicä faptul.cá din atâtea combinatii care se petrec sub pragulconstiintii, apare deodatä la luminá tocmai acea va-labilä i nu se perind5. toate. Atribuind aceasta Inparte i directiunii pe care a dat-o la inceput reflec-

www.digibuc.ro

ii Stu d;i istorico-filosofice...mi../

tia conslienta, explicil lotusi In primul loc prin a-ceia§i scnsibilitate, care nu este desteptata decat nu-mai de acele combinari care sunt frumoase, ceiaceInseamná la dansul tocmai cele adevarate (p. 57).Va pareit straniu poate ca invocam sensibilitatea,orbind de clemonstrarile matema Lice, care, se crede,ca nu pol. interesa decal numai inteligenta. Ar fisil. uitam sentimentul frumusetii --maternatice, al ar-moniei numerelor si al formelor, al elegantii geo-metrice. E un adevarat sentiment estetic pe caretoti adevaratii malematici II cunosc. $i aceasta nu ealta decat sensibilitate"1).

Dar chiar facand abstractie de aceasta sensibili-tate (de existenta careia poate unii se vor Indol,Poincaré tol ramane un temperament-artist, un In-chinator al frumosului, luand ackasta vorbil In sen-sul obi§nuit. Fiindcil In afará de talentul sau ma-tematic §i de aptitudinele sale filosofice, dansul semai manifesta Inzestral cu darul intuitiei plastice §ial stilului literar. Surnedenie de pasagii din operalui pot confirma aceastil apreciere, §i constitue oadevarata placere lectura paginilor colorate cu carepresara de cate ori e posibil sirul expunerilor sale.E de remarcat In aceasta privinth, In volumul Sa-vants et écrivains", relieful pe care ill au toate acelefiguri, ce 1§i propune a le zugravl. Sully Prud-homme, Berthelot, Curie, Lord Kelvin, elc., toate a-cesle personalitgli se Insira vii, mari, si luminoase,

Idei analoage cu privire la logica formalà §i utilitaleastudiului ei am dezvoltal in mod independent, In articolulContributii la ulilitatea logicci", tipArit In Convorbiri Lileraredin 1905.

www.digibuc.ro

Poincaré 53

justificând eu prisosinp asa CUM le invie dânsultrumlia recunoscilloare ce din atâlea colturi se

ridich inspre elc. Avem desigur a face si cu un re-marcabil talent litcrar.

De aceia, când Poincaré cAutänd sá legilimeze ale-gerea sa la Academie, In locul lui Sully Prudhomme,spune ch aceasta se datorcste faptului cá marele

francez a lost si un diletant In matematici, noicredem cà lucrul s'ar justificA mai bine amintinddimpotrivá cà Poincaré e i im mic maestru al for-mei lilerare...

III

Sà trecem la sludiul doctrinei filosofice. Cum amspits Incä din introducerea lurräril de fata, Poincaréabordeazá pe cea d'inlai din cele douá probleme care-ziceam cá au rilinas filosofiei, anume problema eu-nostintii. Ce valoare are stiinta noastrit, pc care dog-matismul obisuuit si-o Inchipue pätrunzand in inimalucrurilor, aceasta este chestiunea imprejurul cAreiafilosofeazil savantul nostru. Lucrul se poate vedeä

din titlul lucrárilor sale filosofice, cu deosebire alaceleia care se intituleazil La valeur de la science",si care e desigur lucrarea filosoficä centralil a luiH. Poincaré.

In ce priveste problemele metafizice, acestea rii-män In afará de preocupärile sale, In mice caz nule supune unei cercetäri directe. In diferite rändurise leapildit de titlul dc metafizician, nu cu dispretulpc care II profeseazit Mach, dar cu convingerea cáe Uil nume care nu i se cuvine. Din cand in cand

www.digibuc.ro

54 gtudii isiorico-Mosofice

Intûluim preserate in opera lui câle un c'est l'af-faire du métaphysicien", si se opreste ca la o granlce nu voeste sá o treacil. cat priveste acele chestiimetafizice, asupra cárora mai toatti lumea are opArere cum este problema teologicä pärereasa nu rezultii dinteo discutie sistematicii, ci provine,ca la majoritate, inlr'un mod instincliv, depusii fitritslire din atmosfera Intregii sale educatiuni. De aceia,acesle piireri nici nu le afläm prin opera filosofici-ici prin confidentele Matte d-rului Toulouse. Dinpunct de vedere religios, relaleazil acesta din urina,Poincaré credal. In momentul primei comuniuni (pre-mière communion apoi, progresiv, Indoiala a sosit,

ciitre optsprezece ani a Incetat sit creadiV.Domeniul situ de filosofare e, Inch' odata, critica

sau a cunostintii. Acea parle a filosofieidespre care Kant a spus odalit cá reprezintà cel de-aldoilea ochiu al omului de stiintä, care It impiedicii säfie lncrezut si unilateral.

Am arätat, in introducerea de MIA, misiunea a-cestei ramure filosofice si am apitsat asupra faptuluica Ii propune sá discute postulatele i punctele deplecare fie comune tuturor stiintitor, fie deosebifepe care omul de sliintä specialà le primeste si leutilizeazä ca atare, neindoindu-se de soliditatea lor.Foarle mulle postulate de acestea intervin chiar Inmod inconstienl, asa eh' o sarcinit tot asà de impor-tantit pentru filosof e sá capete deplinit constiintà-de de, mai Innainte de a criticA. 0 caracteristicä ateoriei cunostintii va fi \prin urmare faptul cá nuadmite nimic care sá nu fi fost prealabil dovedit sauIntemeiat, cá nu crede In nimica mai Inainte de a-si

www.digibuc.ro

H. Poincar6 55

da seama de legitimitatea acelei eredinti. E o saint&de verificare a tuturor acelor vechi drepturi i titluri,care au lost socotite Iii deobste la adripost de oricetAgadä, din eanza vechimii lor, a constantei si a con-sensului cu care au lost recunoscute. Asa se expliacum In fata acestei noi instante, apar deodatà chi-puri i izionomii, care niciodatrt n'au mai compärut,inaintea judeatii, ei numai au judecat p altii. Ne-numärate idei, care misunä nodemonstrate de ni-meni In Loate stiintele si care se pretind co-loane ale constructillor stiintifice cu toate cápsareau intelese dela sine, stint chemate acumasä-si arate temeiul certitudinii si al justitiei lor. Nimic

nirneni nu trebueste ertat de dovadd. Nici o pre-supunere dogmaIici, nici o idee care sa judece Ina-inte de a fi judecatä; teoria cunostintii trebueprocedeze cum zice nemerila expresie germang. vo-raussetzungslos". Aceasta Inseamnit, adaugrt un dis-tins gânditor, crt eriticul_eunoasterii der Erkenntnist-heoretiker nu trebue srt utilizeze in desfAsurareaideilor sale nici o cunostintä, a arei introducerepresupune legitimitatea mmi principiu, mai inainteca acel principiu sit fi lost discutatMai pe scurt: sit nu se recunoacá ca legitimil nici oidee, care sA nu fi lost mai inainte discutatit si le-gitimatà.

Dar accasta este un ideal adângAm, irealizabilal criticii cunostintii. In cazul and tr hotArAsti cu

dinadinsul O. nu presupui In demonstratia ta Rido idee mai inainte de a o demonstrà la rándul ei,

1) Volkell, Die Quellen der menscIllicheu Gewissheit, p. 4

www.digibuc.ro


atunci vei rgmisme deapururea pe loe. Cilei ce In-semneazil a legitimA o idee, si cum poate fi legiti-mata o idee? Insemneazil a o deduce, a o Intemeiàpe alte sau mrtcar cu alle idei superioare. Aà dar,pentru a legilimh o idee, trebue sà pleci dela alla, siIn cazul nostru pentru a legilima principiile

trebue§te srt pornim dela ceva, dela unul saumai mulle principii, In a crtror valoare srt credemcu adevrtrat. Cine vrea sA demonstreze tot, nu vapulcà srt demonstreze nimic. Ce poti sit faci, si ceirtbue sà faci, Inleo criticä a cunoslintii, e sà reducinumrtrul principiilor ultime, §i sà discuti cu akutorulacestora pc celelalte, chiar si din acelea care rAmâneaude obiceiu nediscutate. Altfel, adicd frträ de aceastrtreslrictie adusrt, critica puterilor noastre de a cu--noa§te, fiind fiicutà tot cu aceste puteri, apare, cudreptate, ca un cerc vitios, o speculatie sterilà, cums'a grbit sá proclame Hegel, care ava. Lot interesulsà compromitá critica cunostintii ce-i stavileA In-dràzneala nelimitatil a constructiilor sale.. Orice legitimare se face cu un instrument de legi-timare, si acesta nu ponte fi, chiar atunci ciind e vorbade cunostinta noastril, decât tot acela care fiinteazi.In mod fundamental, In mice Imprejurare, anumeprincipiile logice ale mintii. In acestea trebue sàcredem in mod dogmatic, §i sà renuntäm a le In-temeitl pe allele, fiindeà nu avem pc ce, sà IncetAma le discutà valoarea, fiindc6 de fapt intr'o astfelde discutie ne servim tol de ele, §i cercelilm tot cuajutorul lor. Ele formeazà baza supremil a oricAreispeculäri, ele sau trebuesc primite ca atare, sau, incazu1 eand ne Iudohn de dânsele, nu putem intre-

www.digibuc.ro

H. Poinca4 5/

prinde nimic, si orice discutie, de orice nattrA, fà-cutà fhril deplinii confientA In cle, e urr joc sleril,fàrà un rezultat efectiv. Când disculitm, §i cAutAm aalege Intre mai niu lie pAreri, aceasta nu poate sg.Insemneze alla decât cà vrem sA stim care dintreacele pAreri e cea mai logic& Ori logicitatea (fie-neIngkluit acest cuvânt) o constitue locmai principiilelogice, a dar presupune validitatea lor. Orice In-cercare de a legitimh principiile ratiunii se reduceIn deob§te la descrierea sentirnentului de puternicAnecesitale cu care ele se Infällseazà, la recunoastereaunei lumini ce le IntovAritseste si care nu se maiaflit la alte axiome, din alle domenii sau directiuni.Dupä cum observA Volkell, In scrierea citatà, preten-fiunea §i legitimarea acestor principii se confundii.§i este imposibil sit nu aCordAm pretentiunii nici ocredintA, §i sA-i contestAm orice drept"1).

S'ar OITA atunci cA oprirea cercetilrilor teoriei cu-nostintii la pragul axiornelor logicei traditionale esteun lucru care seIntelege dela sine, §i a spune citPoincaré, In cercelArile sale, nu le discutá nicidânsult ci le presupune valabile filrä o prea-labilA criticd, ar fi o banalitate. Aà ar fi dacA con-fienta doginaticä In principiile logice, cu toate cl e,probabil, alitudinea cea mai justA, ar fi apartinutdeopotrivil tuturor gAnditorilor. Au fost. InsA cuge-Mori care s'au indoil si de cle si au intins seep-ticismul odatit cu tAgada tuturor adevArurilor

§i asupra lor. Aceasta este conceptia scepticls-mului radical, reprezentatA de un Georgias sau Pyrron,

1) Op. chat., p. 32.

www.digibuc.ro

t8 Iudiì istorico-iiiosofke

In doug. epoci diferite ale antichitätii. Pe de altáparte au fost filosofi, care, Mil a fi sceptici, aucercetat §i. originea acestor axiome, §i uneori, färäa pretul bine Insemnátatea consequentelor, le-au pro-clamat generalizäri experimentale, cum a fäcut depildá John Stuart Mill. In orice caz, chiar dacd leatribui o valoare neconditionatá ,se poate discutàasupra lor, mäcar pentru a pune .In contradiclie peacei care le mic§oreazrt cu voe sau fgril voe. Intr'un.cuvânt, se poate constilui un capitol din critica saucontracritica .adush acestor principii superioare.

Din aceastä priciná nu e banalitate, ci un arng-nunt propriu operei lui Poincaré fire§le, propriunu In senzul cá o arc ea singurg. relatarea c, Incritica filosoficg a acestui savant, principiile logicesunt admise In tAcere, §i cu toate cà nu le recunoa§teputerea de a creia cuno§tinti (ceia ce e drept.)1), lepresupune Insá necontenit valabile, In rolul de normeale adevärului. Totu§i scepticismul pe care acest gân-ditor 11 va arätä, Inteo mäsurg, mai târziu, nu s'aputut opri eu totul la pragul acestor axiome su-preme, §i In treacät (fiindcd o examinare sistema-ticà asupra acestei chestii am spds cá nu avem) faceo distinctie 1nti.e dânsele, punând pe una din eleea impresie pe o treaptá de certitudine scäzutä.In scrierea La valeur de la science", capitolul cese Intituleazg La mesure du temps", voind sä arateCA la aceastä mäsurare participá un factor convert-(ional, acela cá durata a cloud fenomene identiceeste aceia0 sau eà aceleafi cauze intrebuinfeazd ace-

1) Science et hypothese, p. 9 §i 10.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 59

lavi limp sd- produed aceleafi efecte, pentru a arAtAnesiguranta acestui postulat, scrie urmAtoarele: Esteoare imposibil ca experienta sh dezmintá intr'o zipostulatul nostru?

MA explic: SA presupunem ch la un anume punctal universulur se petrece fenomenul a., avAnd caconsecinta la capAtul unui oarecare interval efec:tul a'.Intr'un alt pullet al lumii, foarte IndepArtat decellalt, se petrece fenomenul [3, care are ca conse-cintA efectul [3'.Fenomenele a si (3 sunt simultane, totasa efectele a' si [3 .

La o epocA ulterioark fenomenul a se reproduceIn circumstante aproape identice si simultan feno-menul (3 se reproduce rar4i Intr'im punct depArtatal lumii si aproape In aceleasi ImprejurAri.

Efectele a' §i 13' se vor reproduce de asemeni. Pre-supun InsA cA efectul a' are loc innainte de efectul (3'

Dacä experienta ne-ar face martori unui astfelde spectacol, postulatul nostru s'ar aflA desmintit.

Ori, putem noi sh afirmAm &á ipotezele pe carele-am f Acut sunt absurde? Ele nu au nimic contrarprincipiului de contradictiune. FArA IndoialA, ele nuse vor puteA realizA WA ca principiul ratiunii .su-ficiente sà fie violat. Dar pentru a justified o defirnifie avl de fundamentald, asi fi preferat un altgarant1).

A§à dar e clar. Principiul logic al ra(iunii sufi-ciente (care cere ea mice lueru sh ail3à o ratiune)nu are fatà de Poincaré certitudinea celorlalte, In

3) p. 40 §i 41.

www.digibuc.ro


orice caz nu Inseamng cât acela al contradictiunii,care, dací ar fi fost cAlcat In exymplul de fatg, arfi comPromis categoric ipoteza fáculd.

AceaStil micsorare a principiului ratiunii suficientefata de celelalte principii logice si explicit fatg. deacel al contradictiunii, nu se intiimplá pentru intgiaoarti la Poincaré. Oricat de necesar pentru inleli-genta noastrá se infAtiseazit i cel dintâiu principiu,a pärut insà adesea mai putin luminos i pentru u-nett constiinti, excluzând mai putin contrarul sgu, de-cAt principiul contradictiunii. Leibniz le deosebestepe amântioug dacà nu prin necesitatea cu care seimpun inteligentii, dar prin destinatia fiecgruia, fg.-când din principiul ratiunii suficiente regulatorul cu-nostintilor empirice, contingente, turburi, pecând acelal contradictiunii stiipâneg adevgrurile stiintilor ra-tionale 1).

Tot constiinta acestei inferioritäti a principiuluiratiunii suficiente fata de acel al contradictiunii, afost cauza pentru care unii filosofi au incercat sg."-1derive din acesta din urmg, bänuind probabilprin aceastà derivare, lumina sigurà a principiuluide contradictie are sà se coboare i asupra celuilall.0 astfel de incercare a Ricut Chr. Wolff 2 . Tot Inrândul acestora mai trebueste mentionatà i stril-duinta lui Herbart de a dedUce postulatul(care e o aplicatie concretà a principiului ratiunii su-ficiente) din acelasi principiu contradictiunii3).

1 A se vedeit lutre altele: La Monaclologie, prop. 31 37(ed. Lachelier, p. 55 58).

2) Wunelf. Logiik, 1 Bd., a. 558.3) Psychologie als Wissenchaft, § 112.

www.digibuc.ro

H. Poincard 61

Incercarile au lost fireste nereusile; le-am amintitnumai ca docuMent pentru acea convingere de in-ferioritate a principiului ratiunii suficienle in ceprive§te cerlituclinea sa neconditionata convingerepe care o destainueste In treacat si Poincaré, fara aIncerca sä-i Imprumute siguranta dela alte principiilogice, Ineredintat probabil dinnainte cä aceasta nuse poate.

Sä lasäm acuma axiomele logiee. asupra eäroraPoincaré nu face un obiect de cercetare speciala, sisa venim la acele postulate si principii §tiintifice, laacele domenii unde dansul 10 apnea cu startlingascutita sidibacea sa critica filosofica: domeniul stiin-tilor matematice si a acelor fizico-naturale. UrmandIn expunerea noastra -orclinea materiilor din scrierilesale care este de altfel i ordinea fireasca vomIncepe In paragraful ce urmeaza eu sliintele mate-matice.

IV

Sub eticheta stiintelor matematice se cuprind maimulte ramuri deosebite: aritmetica, geometrie, meca-nick a ceasta ultima disciplina alcatuind oarecumtranzitia catre stiintele naturii, i fiind consideratade multi mai ales In timpul din urma nu atatao stiing matematica, cat o §tiintä malematizatä.

Poincaré discuta principiile stiintelor matematice,1ntrucat aceste stiinti nu sunt absolut omogene, nuIn mod global, ci pentru fiecare ramura. In parte.Critica fundamentelor, respective nu va conduce pre-

www.digibuc.ro


tutindeni "la aceleasi concluziuni, si din aceastä pri-cinä stiintele matematice nu au, dupä dfinsul, uncaracter perfect uniform. Bazele uneia sunt de onaturri deosebilä deck ale alteia, fär á. a se sfArâmàfireste, prin aceasta, acea comunitate care ne au-torizrt a le pune in aceiasi rubricä, subt aceiasi no-tiune generic*

Aceste discutiuni, pe care le gäsim cu Ingrijirefäcute la Poincaré, au fost adesea trecute cu ve-derea, si tendinta curentd erà mai degrabà sä secaracterizeze cu o singurà vorbá loate adevárurilematemalice. Acestei tendinti datorim cele dourt di-rectii din filosofia maternaticei, cunoscute sub nu-mele curente de apriorism §i cmpirism. Dupd unii,certitudinea apodicticá a adev5rurilor matematice sialte motive accesorii conduc neapArat la concluziu-nea cA baza acestor adeväruri este Innäscutà. Alpisustineau dimpotrivä ch ele posedà -tin caracter ex-perimental, motivându-si adesea aceastä incheere peinsuficienta observare, cá adeviirurile rnatematice aufost ocazionate de experientä.

Pentru Inceperea expunerii noastre putem si noineglijà deocamclatá deosebirile diferitelor ramuri ma-tematice si sä vorbim de matematiert in general. MaiIntâi, cä existä chestii comune, cum e de pildá pro-blema rationamentului matematic, §i, tot odatkcu aceasta vom avea putinta sá separkn dinteodatàdoctrina liii Poincaré de alte doctrine, de care sedeosebeste Intr'un mod radical.

tiintele matematice au izbit intotdeauna si s'audiferentiat dela sine de stiintele nalurii concrete prinearacterul certitudinii bor. De uncle aceastá sigurang

www.digibuc.ro

t. Poincar6 63

deosebita, s'a pus In mod firesc Intrebarea? Ace-lora care sustineau origina empiricA a adevärurilormatematice, i afirmau cà ele se stabilesc cu aju-torn] metodei inductive, li se opunea In deobste fap-tul cA aceste adevttruri nu sunt supuse rectificArilorulterioare, cá planeazà deasupra vicisitudinilor detot felul care Intovärdsesc generalizttrile experimen-tale. E un fapt concret aceaslà certitudine, care nuse armonizeazà bine cu o origine empiricá, oricât demestesugit s'ar arâtà. AsezAnd Insá baza adevilrurilormatematice, In noi Insine, In alcátuirea noastrà su-fleteascà, si explicând In modul acesta necesitatealor, avem Innaintea. noastrá cel putin In primulmoment douà posibilitàli deosebite. Sau socotimadevArurile matematice ca o dezvoltare a principiilorratiunii noastre, si prin asta §tiinta matematicei cao prelungire a logicei; sau atribuim malematecilorprincipil aparte, apriorice §i ele, dar care sá nu seconfunde cu acele logice.

Fireste, un ideal pentru Intemeiarea adevArurilormatematice ar fi cea dintâi ipotezà. Axiomele logice,principiile constitutive ale ratiunh, am väzut §1 dindezvoltàrile anterioare, se impun ca pururi valabile,ca mai presus de chinul Indoelii. Ele judecä fárá aputea fi de nimeni juclecate .Dacà s'ar arAta câ. In-treg edificiul matematicei e numai o desvoltare alor, atunci certituclinea acestei stiinti nu numai càse lAmureste, dar capätà o bazá de o valoare necon-ditionatä, devine coextensivá cu mice ratiune si e-terná cat si ratiunea. Dar idealul acesta foarte multAvreme a fost socotit ea irealizabil. Diversitatea adevä.-rurile matematice fie ele de aritmeticA, geometrie, etc., a

www.digibuc.ro

gtudli istorico-filosofice

pärut nederivabilá din axiomele formale ale§i foarte multi apriofi§li s'au simtit siliti sh le atribueprincipii aparle. Aceste principii perttru a cithpc cel mai niare dintre apriori§li moderni, care afost desigur Kiint sunl, spre deosebire de princi-piile logice, judecäfi sintetice aptiorice. Adich Im-prennarea subiectului ca predicatul, pe care o In-tâlnim la principiile de bazá ale matematicei, e fh-cuth, ce e dreptul, cii necesitatea lucrurilor apriorice,Ins:I nu decurge din identilatea subiectului cu predi-catul. Aà dar, în acesle principii, predicatul spo-re§le subiectul, afirmà despre dânsul Insu§iri ce nuse strilvedeau In el, dar cu loate acestea leghturaapare necesarh. Intrucht predicatul nu derivà ana-litic din subject, Insemneazh ch aicea intervin §i alteprincipii deck acele logice; intruchl leghtura estenecesarh, aceasta Insemneazà ch nu avem a face cuafirmarea unei constathri experimentale. Plutind In-tre constathrile empirice §i legile ratiunii, avandboghtia celor dintûi §i certitudinea necesarh a aces-tor din urm5., principiile matematice forrneazh, duphKant, o clash de judechti apriorice aparte, pe carele boteazh sintetice-apriorice.

Din pricinh lush cit aceste judechti având Uil ca-racter oarecum hibrid nu au stringenta neconditio-nath a prineipiilor logice, care exclud orice conceperea contrariului, §i din cauz5. -eh nu se intelege bine onecesitate care nu e logich, ci nurnai de fapt cume de pildh In afirm area ch linia clreapth e drumuleel mai scurt pentru aceasta multi nu le-au recu-noscut un caracter curat aprioric, admitându-le eelmult necesilatea unei asocieri Indelungate. Cu, aceasth

www.digibuc.ro

Poincar

interpretare insk care e acea, a conceptiei em-pariste siguranta adevärurilor matematice devinerevocabilk conditionatA, mArginith.

Aceste ImprejurAri explicá legitimeazA psiholo-gice§te tendinta de a anina adevärurile matematice --pentru a li se salva aprioritatea de acele principiicare cu sigurantA apartin ratiunii InsA§i, de oarece oconstitue §i formeazA, de principiile logice. A facecu aceasta din matematicA o desvoltare, o radiatie anecesitätilor ratiunii In calitatea ei de ratiune. Deaici a e§it o Intreagá §coalä nouä, care tinde a arätàcl matematicile sunt complect reductibile la logicA§i cA intuitia nu joacA nici un rol". (Kant atribuiâjudecAple sintetice apriorice unei intuitii pure, ce a-tArnä de formele sensibilitAtii nc,astre). AceastA §coalkcare Uncle a face din logic& §i matematicA aproape osingurA disciplink lArgind cadrele celei dintâi §i spo-rind cu aceasta certitudinea filosofick a celeilalte, arenumero§i reprezentanti de seamk ca Ruse 11, Hilbert,Couturat, etc. Impotriva acestei conceptii Poincarése IndreaptA cu energie, cAutând a pune in evidentAimposibilitatea ei §i cu aceastA parte negativä vomincepe expunerea convingerilor autorului nostru cuprivire la natura principiilor matematice.

Ce sustin partizanii acelei conceptiuni? CA se poateintemeia o §tiintä a matematicei numai cu princi-piile logice §i nu este nevoe pentru demonstrarea,adevArurilor matematice a se face apel la intuiliune.Chiar atunci câncl e vorba de geometrie, unde seopereazA cu elemente spapale §i deci interventiaintuitiei pare a fi necontestatA matematicii §coaleinouA gäsesc mijlocul de a o Inlàturà. Pentru Hil-bert, punctele, dreptele i planurile sunt trei cate-

www.digibuc.ro

Studii istorico-iilosoficd

gorii de lucruri, de ccincepte, care nu avem nevde§tim ce reprezintk §i unul rare n'a.vrtzift niclodatà

dreaplri, puncl sau plan poate face tot a§à- de binegeometrie ca§1 noi. and zicem bunkiarä cà 'prindourt puncle nu poale (rece deck o singurà dreaptà,aceasta n'are nici o legrilurä cu constrringerea intui-tivá, e o simplà definitie dalrt drepLei, far expresiaspatialit a trece prin" insemneazit pu i simplu afi delerminaL de"1).

ScoVind mice element intuitiv din demonstratiilematemalice, avand ca puncte de plecare niste defi-nitii care n'au isvorat dinteo constrângere a intui-tiunii cum e cazill cu dreapta determinatrt de&WI puncte se irate Intoemai dupri aceastateorie numai §i numai cu principiile logice Intregedificiul de rteoreme §i corolare, care formeazil 'ma-tematica In diversele ramuri ale ei.

Impotriva acestei doctrine, Poincaré aduce Inesenp douà serif de obiectiuni. Mai.intai de tonicspune ansul, chiar admitrInd crt am stabilit crt toaleteoremele se pot deduce analitic dinteun numrirr'res-trans de axiome, §i cá aceste axiome sunt numaini§te conventiuni, filosoful va conServA dreptul stit_aute origina acestei conventii, sii vadà peritruce eleau fost judecale ca preferabile conventiunilor 'con-trare" 2). Aà dar, chiar dacrt elirninàm inluitiunea,i privim axiomele matematice dreptghizate, §f atuncea ne rttnirtn obligatii care deprt§egccadrul logicei pure.

A doua obiectie prive§te nu punctele 'de plectire,ci cursul demonstratiunii*Dupil cum nu se peiate'sii-

1) Scieíice et mélliode, p. 156-157.(2 Ibid., ? 158.

www.digibuc.ro

Poiticar6 6if

prhult apelal la intuitiune cAnd e vorba de axiómé,tot. :asä nu se. pot desfasurà demonstratiiIe; dbvedlteoremele.si Intemeia.corolartle,. ntunai cu principiilelogice, WA a se recurge la intuitiune. Dupl Poincar6,In toate demonstratiile matematice, se gáseste asanumitul principiu al, rationamentului recurent, caree ,un echivalent al indue(iunii. Datorith acestui prin-cipiu, putem trece în domeniul matemalic dela Prin-ticular la general; putem depitsi premisele cu certitu,dine obligalorie. El reprezintA virlulea crealoare arationamenielor matematice, faptul el demonslratiileacestei stiinti nu se red= la o imensl tautologic_Acest principiu al rationArii recurmle aulorul nostrilse distreazá a-d gls1 Iii toate rationamentele capilorscoalei combltule, cArora le recunoaste agerime sioriginalitate, nu Insl i dreptate. A spune el dânsii(Rusell si Hilbert)... au ruinat teoria kantianl a ma-tematicei, este evident neexact. Nu stiu daca au cre-zut-o sincer, dar daed au- crezut-o, alunci sunt In-selati"

Cu cercelarea aceslui principiu, din care Poincaréface cheia rationamentulpi malemalic, si, care nu sereduce la principiile logice, trecem la parlea pozitiváa doclrinii acestui aulor. Mai Innainte Insd de atrece, sh facem o scurtil observare asupra scoaleimalematice despre care am vorbil. In aceastl scoald,ce propus, cum am vAzul, a face diu matematicio logich purA, fArl principii aparte, In aceastA scoallcare ar vrea sit meladA adevärurile malematice Inprincipiile supreme ale ratiunii i mimai In elc, a

) Ibid., p. 191.

www.digibuc.ro


gAsit oare filosofia matematicei pentru aceastá stiintitbazele cele mai sigure, garantia cea mai deplink undenu poate ajunge scepticismul, unde nu se poate vorblde ipotetic si de arbitrar? Cine va examinA lucrurildcu luare aminte va conchide dimpotrivA. Scoala lo-gistA de fapt e mai sceptia deck acea kantiank deslaoeasta din urml Intemelazá matematica numai peintulliune, asa dar pe o bazA care, (wick ar pAreade necesark nu egaleazá in aceasta principiile

In adevAr, s'a observat Indatá cA nu se poate vorblchiar In scoala logistA sA se derive axiomele materna-lice din principiile logice, ci numai s5. se dezvolteexclusiv pe temeiul acestora. Garantarea desAvArsitaa valorii axiomelor matematice am avea-o numai Incazul când ele s'ar deduce din legile ratiunii. Daraceasta e cu neputintA, legile ratiunii fiind formegoale. Eliminându-se atuncea orice referintA la in-tuitiune, ce rAmân axiomele stabilite? Simple con-ventiuni, si nu se poate stl pentru ce ele si nu allele.CA ele se vor putek dezvoltà mai departe In teoremenumai cu ajutorul principigor logice, aceasta nu In-semneazA un mare câstig. Excedentul de certitudine,care ar rezultà din InlAturarea intuitiunii In cursuldemonstrárii, rámâne coplesit de paguba de certitu-dine pc care o avem din aceiasi InlAturare, la nastereaaxiomelor. Cine admite intuitiunea ca izvor mate-matic, va socoti definitiile axiome deghizate. Dim-potrivä, cine respinge intuitiunea, va numi axiomele

definitii (sau conventii) deghizate. Si se vede binecA, din aceste douA conceptii, cea mai scepticA e a-ceasta din unta.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 69

SA revenim dupà aceastä observare la Poincaré. Amzis cA acest cugetAtor nu admite nici chiar "In cursuldemonstratiunii matematice cá normele logice suntsingurele calAuze. Intuitia intervine, dupá dansul, dinnou, sub forma principiului rationamentului recu-rent, care e judecatA sintetica. aprioricA. Ne aflampentru moment cu totul In fAgasul lui Kant.

Posibilitatea chiar a stiintii matematice, scriePoincaré In fruntea volumului Science et hypotèse",pare a fi o contrazicere insolubila. Dacá aceastastiintá nu este deductiva. deck In aparenta, de undeIi vine aceastá rigoare desAvarsila pe care nirnenean'o pune la Indoial5.? Dacrt dimpotrivA toate pro-pozitiile pe care le enunta. se pot scoate unele dinaltele dupii regulele logicei formale, cum de nu sereduc malernatieile la o imensii tautologie?... Se vaadmite oare cä toate aceste teoreme care umplú a-tatea volume nu sunt deck modure deghizate de aspune ca. A=A?"1 . Cceace face ca matematica sàfie o stiintä adevaralii, este di Intrebuint.eazA de-monstratia prin recurenth. In ce consista acest pro-cedeu? Se stabileste mai Intai o teoremii pentrun=1; se aratá pc urmA cA dach este adevaratA pen-tru n---1, esle adeväratA pentru n, §i se conchidecA va fi adevAratA pentru toate nurnerile Intregi".Ca malematica sA fie o stiintil, trebueste sA poatrtstabill adeväruri generale. Nu ajunge, de pild5., sàstabileascA un lucru pentru un numar individual, cipentru Intreaga serie numericA. Pentru un caz indi-vidual ajunge demonstratia deductiva. DacA teorema

1) Science et hypethèse p. 9 §i. 10.

www.digibuc.ro

70 Studii istorko-filosofice

este adeváratii pentru numhrul 1, având i premisacá ceeace e adevArat pentru p e adeviirat si pentrup+1, vom zice cà va fi adevárath teorema i pentrunumärul 2 Intrucht definitia numärului 2 este 11-J ,Tot ash vom puteh demonstrà pentru fiecare nu-mhr In parte. Dach e adevärat pentru 2, va fipentru 3 (pe care 11 definim 21--/ tot asa pentru 4,pe care analizandu-1 11 vom reduce la 3+1. Ash dar,pentru orice numar poti face o demonstratie deduc-tivä pornind dela numárul imediat antorior, pentrucare ai stabilit teorema pc aceiasi cale. Dar atuncichild afirmi ch teorema e valabilá pentru tout(' nume-rile lntregi? In aceastà afirn-;are se ghsesc condensateo infinitate de silogtisme. pe care niciodath nu le vei pu-teh. Insirà In Intregime, i, chiar dach ar fi posibil,nici-odath nu le Insiri de fapt. Atunci in acea sth. concluziunedepilsesll infinit premisele date. Ce te face totusi shgeneralizezi dinteodalá i sh nu mai desfilsuri

chiar dach ar fi posibil loath seria de silogisme,pornind dela 1 si conchizând treptat la cifra ur-mhloare, i tot asa mai departe? Cu ce se opereazilacea condensare i, mai mult decal athta, acea tre--cere dela finit la infinit? Cum ajungem la generali-zare? Ajungem cu rationamentul prin recurenth. Re-gula lui este, spune Poincaré, ireduclibilii la prin-cipiul contradictiunii: Aceasth reguld nu ne poatovenl experientil; ceeace experienta ar putehsá ne arate, este cä regula e adeviirath pentru celezece, sau o suth dc numere dela inceput, ea nupoate atinge sirul indefinit al numerelor, ci numaio portiune mai mult sau mai putin lungâ, dar tot-deauna inärginità" (p. 23). Fap. de un singur nu-

www.digibuc.ro

alp"'H. Poincarè

mär principiul contradictiei ajunge. Dar and e vorbasá cuprinzi Inteo formulá o infinitate, atunci atâtprincipiul eontradictiei, cât i experienta devin_ insu-ficiente. Regula dernonsträrii recurenle este un tipadevârat de judecatd sintetia apriori. Pedealtà partenu putem veda IntrInsa o conventiune, ca pentruateva din poslulatele geometriei". Si acum se In-treabh Poincaré: de unde rezultá irezistibila evidentda acestui principiu at& de util pentru dernonstrareatuturor operatiunior matematice? El nu este altacleat afirmarea puterii spiritului care se stic ca-pabil de a concepe o repetitie indefinità a aceluiasact, indatà ce acest act este oclatä posibil. Spiritulare despre, aceastä putere o intuitie directà i expe-rienta nu poale sà fie pentru dânsul decât o ocazieca sà se serveasa i sà capete prin aceasta con-stiintä" (p. 24). El mijloceste trecerea dela parti-cular la general, dela un caz la toate, este echi-valentul metodei inductive. Se deosebeste InsA de a-ceasta prin faptul cá se impune cu nece.sitate, in-truat afirmil nu eredinta Inteo ordine a univer-sului, ca inductiunea, ci o proprietate a spirilului

FArii a se rezemA pe vre-un principiu logic, regulademonstratiei recurente care reprezint6 un apel laintuitie cuprinde destulá necesitate. Pânä aici, nicio deosebire serioasä de kantianism. Ai zice, citindpâtrunzätoarea analizá a rationamentului matematic,cà ai Inainte un. discipol docil al filosofului din Kö-nigsberg, care are totusi destulä originalitate s'a." con-firme cu mijloace nouti ideile glorioase ale maes-trului sAu.

www.digibuc.ro


Acea proprictate a spiritului nostru de a repethindefinit acelasi act, acea proprietate din a carei

intuitie scoatem certitudinea rationamentului si a ge-neralizilrilor matematice, este totodata dui-A Poincaré

In acord cu multi altii temelia fireascä a ele-menlelor aritmetice, a numerelor. Noi avem facul-tatea de a concepe cà o unitate poate sa fie adao.gata

la o colectie de unitati; fireste, gratie experientiiavem ocazia de a exercita aceasta facultate si de acapata constiinta de ea; dar, (lin acest moment, noisimtim cii puterea noastra n'are limita i ea am pu-tea sii urmärim indefinit, cu toale ca n'am avuLniciodatil de numarat decal un numar miirginit de

obiecte" 1). Aceasta Insusire a spiritului nostru nuva fi numai baza seriei numerelor Intregi, ci siseriei indefinite de numere fractionare, care inter-calandu-se Mire cele intregi, formeazit continuitateamatematica de gradul înlôiu, precum si a seriei de

numere irationale, care intercalandu-se mai departe,.

formeazit con tinuitatea matematica de gradul aldoilea. Poincaré nu neglijeaza sä arate care a fostrolul experientei In crearea acestor serii. Pentru nu-merele intregi experienta a dat o impulsiun,e, care afosi continuali de spiritul nostra in acela$ sens. Nu

tot asa se petrece lucrul cu celelalte dourt serii, undespiritul nostril n'a urmat indicatiile experientii, ci

fosI solicitat tocmai de c-ontrazicerile experientii,Imboldit de nevoia de a le MI:Aura. Continui-

latea fizicà Infatiseazil contradictiuni. 0 greutate Ade 10 grame i alta B de 11 grame produc senzatii

1) Science et hypothèse, p. 37.

www.digibuc.ro

11. Poincar6 73

identice. Greutatea B la rândul ei n'o putem dis-cerne de greutatea C care are 12 grame, pe cânddistingem cu destulA claritate pe A de C. Prin ur-mare avem In experientá relatiunile urmAtoare:

A=B B---=-C A<C

Aceastá serie de relátii, care pot fi socotite caformula continuitatii fizice (cAci aceastà confundarea termenilor deosebiti constitue continuitatea), se afláInsA intr'un dezacord intolerabil cu principiul con-tradictiunii. De aceia presupunem ch.' numai imper-fectia simturilor noastre ne face sA confund6m peA cu B §i pe B cu C, §i conchidem ch.' In realitatesunt diferiti, discreti. DupA ce InsA an deogebit peA de B, Intrucât In lumea fizicA existA continuitatevom intalnl intre ddn§ii un termen intermediar D,care nu se va puteá distinge nici de A, nici de B.NouA contrazicere, nouA trebuintA de a o remedia.De aici trebue§te sA intercalAm alti termeni la in-finit: Intre numerile Intregi, numerefractionare. Darnu numai pentru a scApa de aceastA contrazicerecuprinsA In datele empirice, spiritul eSte silit sA

creeze conceptul unei conlinuitati, formatA de unnumAr indefinit de termeni... IndatA ce am fost pu§iIn situatie de a intercalá termeni de mijloc intretermenii consecutivi ai unei serii, noi simtinl cA a-ceastA operatie poate fi continuatd dincolo de oricelimitA §i. cA nu existd, pentru a spune astfel, nici oiratiune intrinsecA de a ne opr1"1). Dqr chiar dupAcreiarea numerelor fractionare, contrazicerile nu s'au

Aceia§i scriere, p. 37.

www.digibuc.ro


isprAvit si pentru inlAturarea acelor rámase s'a näs-cocit seria numerelor irationale sau incomensurabile.(Un exemplu de numär incomensurabil este bunk-oarri V2 Intrucât pritralul nici unui munrir comen-surabil, fie intreg sau fractionar, nu esle = 2 . Pen-tru a da un exemplu din care sá se vadà necesitaleade a se intercalà-si numere Incomensurabilei e des-tul sà cithm exemplul geometric adus de Poincaré.-Dacti n'am admite acest fel de numere, atunci -artrebul sA conchidem crt un cerc Inseris halr'un pritratnu va fi tAiat nicAierea de diagonala acestui pâtrat,Intrucât coordonalele punctului de intersectie nu stintcomensurabile. Dacri numerele comensurabile ar fisingurele posibile, va trebul sri primim acea conclu-zinne pe .care tocmai o evità seria de irationale.

Prin urmare putinta de a alcdtui serii indefiniterezidà pe o Insusire a spiritului nostru. Dânsul insitnu uzeazri de aceastri pulere fàrà o solicitare a ex-perientii. CM privesie numerele fractionare i ira-tionale, Poincaré chiar face o parte mai largri ex-perientii, dealt alti matematici, cum e de pildâ De-dekind citat de dânsul care le socoate o creatieexclusivA ,a spirilului. fricutri pornind dela numerileIntregi. Dar ()rick de insemnatil ar fi parlea expo-rientii, ea intervine numai ea factor ocazional, §i

nicrieri mai bine ea la acesle serii numerice nu apareputerea creatoare a spiritului i deprisirea experienteibrute. In adeviir s'a vrizut cri dacil sirul numerelorIntregi se face duph indicarea nemijlocild a expe-rientei, numerele fractionare i irationale se for-meaza pentru a i se corija datele experientii. Elese elaboreazl subt presiunea principhilui de cow

.

www.digibuc.ro

Poincaré .ts

tradictiune (a chrui valoare se considerä necondi-tionath) i apoi se dezvolth libere, din propria sub-stanth a spiritului, fArh a mai privl experientanecesitAtile sale si Îärà and lirnith i restrictii decatevitarea orichrei contradictiuni. In matemalich eaisMtot ce nu se contrazice.

Intrucât elementele aritmetice, oricAt vor fi foStocazionate de experienth si dirijate de principiul lo-gic al contradictiunii, nu emanh nici din primadin cellalt, ci dinteo proprietate specialh a spiritului,care nu e de naturh logich sou nu are o logich strh-vezie, dar e totusi necesarh, stiinta aritmeticei esteo tiin cu certitudine universalà obligatorie.

Nu putem aveâ deck o singurei aritmeticei, decalaceleafi adeveiruri arilmelice. Atunci când Poincaréva sustine cá pot fi mai multe geometrii, când vatAgadul stringenta obligatorie a geometriei eucli-diane, va aveh grijá sh opunh aritmetica geome-triei. Sit incerce cineva a fundà o aritmetich schim-bath, analoagh cu geometria noneuclideank nuva puteh sh ajungh". Din aceasth pricinh adevAru-rile aritmetice pot 'Area in primul moment analilice.De fapl nu au aceastä Insusire, dar Intemeindu-seexclusiv pe rationarea recurentil sunt adeväratejudechti sinletice apriorice, chrora nu se poale sus-trage principial niCi 0 minie, §i ni se impun cu oforth rezislibilh, oricare vor fi ImprejurArile experi-mentale In care vom trAl.

Treciind la examenul filosofie al geometriei, Poin-caré se separà de Kant. Pecând filosoful german con-siderà axiomele geometrice tot ca adevhruri necesare,

www.digibuc.ro

76 Studii istorico-illosotice

isvorând din una din formele Innäscute ale sensi-bilität-ii noastre, spatiul tridimensional, Poincaré areaicea alte páreri. Färä a fi empirist, face o parte cumult mai largá experientii. Frirrt a contestä putereacrealoare a spiritului ba dimpotrivä afirmând-oell tärie nu admite cà ea se manifestá numaisubt forma spatiulut tridimensional si a geornetrieieuclideane, In care vede una din geometriile posi-bile, nu Irish singura geometrie.

Punctul de plecare al reflectiilor sale, totodatá unpullet determinat pentru intreaga lui desfäsurare deidei, este Infäptuirea mai mull sau mai putin recentrta geometriilor noneuclidoane, in care se pornestedela allc axiome si unde decurg cu tolul alte teo-reme. Poincará Isi exprimri lämurit convingerea crtalAturi de geometria lui Euclid care e geometrianoastrà obisnuità au o egalä Indreptätire Leo-reticrt dach nu si o egalá utilitate practicrt pentrunoi) acele geometrii stranii in aparentii, care s'aualcrttuit In urmà de unii materhatici, si aläturi de carePomcaré mai Intrevedeä si allele posibile, In care amputeh grisl teoreme ca aceasta urmilloare: o dreapteirealei polite sa fie perpendiculard pe ea frts4i. Sepoate imaginä, duprt dânsul, tot asa de bine un spatiucu .patru sau cu n dimensiuni, care sà ocazionezealtfel de geometrii. $i nu numai ca se pot face,pornind dela alte postulate, geometrii destul de co:herente, tot ash de coherente ca aceia a lui Euclid,dar ele se pot aplica experientii noastre casi aceas-talaltà, numai nu atât de simplu si de comod. Pentruo experientä Insa cu alte legi decât a noasträ, si

www.digibuc.ro

Poincar 77

Poincaré chiar Incearcl st schiteze o astfel de ex-perientk geometria euclideanA poate va fi dânsa maiputin comodà deck una noneuclideank In sfâr§ll la o-biectiunea ce s'a adus adesea geometriilor acestoranouk de acei ce Impärtà§au conceptia kantiank cáspatiul tridimensional e singurul care se poate re-

*prezentd, dacit §i celelalte spatii se pot coneepe. Poin-caré räspunde intr'un chip original, care formeazátotodatà un punct Insemnat al doctrinii sale, cá niciunul din spatiile geometrice nu se poate reprezentà,nici cel tridimensional, ci toate se concep numaide cAtre spiritul nostru. Pe de altà parte, Impre-jurAri care sá se acomodeze mai bine cu ideia unuispkiu noneuclidean se pot Inchipul tot a§a de binecavi acestea care ne-au condus la geometria tridi-mensionalà 1).

Nu pentru intâia oarà se inirebuinteazà geometrianoneuclideantt ca mijloc. de argumentare In contraapriorismului kantian. Ava, de pildk Helmholtz aclddit o Intreag5, teorie, sustinând chiar reprezenta-hilitatea spatiilor noneuclideane 2). De§1 apriorist Inmulte privinti (a autat sà confirme psihologice§teapriorismul cu faimoasa teorie a energiei specifice),recunAcând .aprioritalea spatialitAtii In ceia ce dânsaare general, sustine totu§i cà axiomele geometriei en-rente au o origine empirick cà ele nu fac parte dinforma cuno§tintii, ci din materia ei. Pentru Helmholtzexistenta geometriilor noneuclideane este un argu-ment In favoarea empirismului, Adev5rurile georne-

4) La valeur de la science, 127, 128.2) Populdre wissenschattliche Vorlräge, III.

www.digibuc.ro

if8 gtudii istorico-filosotice

trice euclideane formeazä, o spetà a spatiului aprio-o speld determinatä de Infätisarea Intamplittoare

a fenomenelor experientii noastre.Poincaré se aseamAnä, dar se si deosebeste In in-

terpretare. Empirismul, la care intr'o privintit ade-reazd i ansul, e complicat i cu alte elemente,care urmäresc sa explice pentruce adevarurile geo-metriei euclideane sunt pând la un pullet garantatefath .de vicisitudinile i schimbärile experientii. Inconceptia lui cautd a se pune In armonietatea faptelor: atât cu existenta geometriilor neeucli-diane, cât i cu acea certitucline superioard gene-ralizdrilor empirice, pe care o recunoaste de voe-de-nevoe, orisicine axiomelor geometriei eudideane. Con-ceptia lui Poincaré cautd a fi mai vastd, mai cuprin-aloare. E o sfortare remarcabilä de a Impricd an-lilezele, de a satisface toate exigentile i toate punc-tele, de vedere, de a cuprinde inteo Mntezd unitardsi acele fapte care par a trigaduì universalitatea axio-melor eudidiane, precum si acea convingere ime-diatd cd ele au o certitudine deosebità de acea aadevärurilor curat experimentale.

In introducerea studiului de fatii ain pomvit nu-mele a doi savanti, autori de geometrii noneuclidiane:Lobatchevsky i Riemann. Ccl dintdiu alciltueste ogeometric Inläturând unul din postulatele funclamen-tale ale lui Euclid, presupunând anurne c'd se poateduce printr'un singur punct mai multe paralele lao dreaptei datd. Teoremele la care conduce aceastdmodificare vor fi deosebile de acelea din geometrialui Euclid, i par cu totul stranii la prima vedere.Asa, suma unghiurilor dinteun triunghiu va fi mai

www.digibuc.ro

'H. Poincaré 79'

.mica decât douá unghiuri drepte; nu se poate con-strui o figurh Cl/ o alta, Ins1à de dimensiunidiferite; Imp5rtindu-se o circonferintà in n ptirti egale

ducândurse tangente la punctele de-diviziune, daa-raza Circonferentii este destul de mare, acele tan-'gente nu se vor etc.1)., Deosebitä. de' geo-metria lui Lobatchevschy, dupticum- -este §i de a luiEuclid, e geometria lui Riemann. Aceasta Inläturg..§1 o alti .axiomä euclideank anume aceia ,ca prin.douci-puncte nu poate trece decat o singyrd clreaptet.Plecând dela supozitia concretti a unor fiinti ima-ginare,. care hind .§i. .rà'mânâncl lipsite- de grosime,ar. avpà. :forma unei figuri sferice §i u a unei firguri plane §i s'ar aflà toate pe aceia§i sferà fall a seputea deslipl", Riemann se Intreabá ce f el de geome-trie ar construl ele? Mai,Intaiu ar atribul spatiului.nuinai doutt dimensiuni. Vor numl. dreaptti drumuLeel mai scurt dela un punct la allul al sferii, prin-urmare un arc de cerc. Geometria lor va fi geome-.tria sfericti. Spatiul lor va fi aceastà sferti de undenu pot pleett; totodatti spatiul le va Oreà ftirà- li7mite, deoarece pot merge neeurmat .pe acea sferàMa a intalni o margine, §i cu toate acestea n'aresttle pará infinit din moment ce-1 pot ocoll In In-tregime.

Pe o sferk prin douà puncte date nu. poate trecegeneral decât un singur cere. Totu§i este o

cepliune. Dacá cele dou'd puncle stmt diametral o-puse, se peratc trece prin aceste doll& puncte o infi-nitate de cercuri marl. Cum arcurile acestor cereurl

1) Science et hypothase, p. 51, 51,

www.digibuc.ro

20 Stud il istorico-filosofice

joacA pentru aceste fiinti rolul de drepte, vor existàprin urmare cazuri In care prin doul puncte pottrece mai multe drepte, cazuri In care lntre domlpuncte pot fi mai multe drumuri egal de scurte sideal care nu sunt altele mai scurte1).

Eliminând acea axiomA euclideank Riemann de-duce teoreme care se deosebesc si de ale lui Euclidsi de ale lui Lobatschevschy. Citez pe una din ele:Simla unghiurilor dintr'un triunghiu e mat mare decâtdouà unghiuri drepte. De asemeni e lesne sA sevadA din cele spuse cA putând trece mai multe drepteprin douA puncte urmeazA ca consecinta cA, In geo.:metria lui Riemann, douA drepte pot inchide un spa-

ceia ce nu se admite In geometria lui Euclid.Am Inceput Inadins expunerea geometriei lui Rie-

mann, cu acea ipotezk fantasticl fArà lndoialà aacelor fiinti atasate de o sferA izolatk pe care sepot deplasa nu InsA si sAltà. Aceasta cu deosebiream fAcut-o pentru a face de-acapul mai putin stranieconcluzia lui Poincaré, care Inchee sustinând cA geo-metriile nouA cu toate cA deodatA par ireconcialibilecu aceea a lui Euclid de f apt ele se pot armonizh laolaltA §i de aceia nu sunt asa de eterogene fata de men-talitatea noastrAin adevAr,s'a putut vedeA cA odatiiasezfindu-ne In conditiile acelei ipoteze, concluziile luiRiemann sunt In conformitate chiar cu felul intuitieinoastre. De altfel, dupAcum observA §1 PoIncaré, aceastAgeometrie a lui Riemann nu este In fond decât geo-metria sferica euclideanA vârAtA In cadrul 4 doul

Aceiasi scriere, p. 53, 547

www.digibuc.ro

H. Poincati 81

dimensiuni. Daca lucrul se petrece astfel, geometriasfericA fiind o ramura a geometriei obisnuite, armo-nizarea e deplina. Un lucru similar a dovedit Bel-trami i pentru, geometria lui Lobatschevschy, le-gând-o astfel i pe aceasta de geometria euclideand.

Un punct principal al argumentarii lui Poincaréeste observarea cà geometriile noneuclidiane carepot fi i mai numeroase se pot aplica experientiinoastre chiar. Mai putin simplu decât acea a luiEuclid, dar In sfarsit se aplica, cu toate cA In pri-mul moment se arata opuse acestei geometrii. Poin-card ajunge sa le considere pe toate ea fiind nistelimbi deosebite carepot sh exprime In felul lor ace-leasi idei, ca niste vesminte evident felurite dar carepot Imbraca aceiasi experienta. De aceia i stabilesteun fel de dictionar, uncle cla traducerea teoremelor no-neuclìdiane In teoreme euclidiane, tot asa dupa cumun text german se poate traduce In limba franceza.1).

Spre a face mai accesibild aceasta idee, voi parasiun moment expunerea lui Poincaré, pentru a Incercasti aria Inteun mod mai intuitiv, servindu-ma evidenttot de unele date geometrice, posibilitatea acestei sus-tineri, stranii In primul moment.

Odata avantati pe calea constructiunilor, In afaráde albia geometriei lui Euclid, matematicii au nas-coeit spatii cu mai multe dimensiuni, de 4 si chiarmai multe. Spatiul tridimensional fata de aceste spatiise are si putut fi considerat ca un fragment, ca oseetiune, ea o interseetie a douà spatii cu patrudimensiuni. Impotriva acestor pretentii fibosofii an

1) Science .et hypotlase, p. 57, -

www.digibuc.ro


opus categorice obiectiuni1). Dar aceste obiectii pri-

veau §i nimiceau totodatá numai concluzple onto-logice ale acestor constructii, pc care unii maternaltici au avut imprudenta sà le tragä. De .unde sta-biliserà singurul lucru ce se poate stabill matemati-,ceste cà. spatiul tridimensional poate fi privit casectiunea mad spatiu cu patru dimensiuni, cà pre-supunând existenta a doua.' spatii patrudirnensionalece se intretae, sectiunea lor analoagâ cutridimensional, ei au mers mai departe sustinarid yea-litatea metatizicá i deci efectivA a lumilor,patrudimensionale, a cAror sectiune ar reprezen-;ta-o lumea perceptiunii noastre. Aceastä sustinerefce dà un vesmânt matematic unei vechi afirm4ri,filosofice, care spune cà lumea vAzutà e un simplureflect al unei lumi inaccesibile, mai vaste si mai,adânci, cOnstitue In orice caz o trecere nepermiskdela posibil la reale dela o categoric a cugettlrii la,.altil categoric 2 .

Dad' Ins:A facem abstractie de aceastá extindert)neing6duitil a concluziunii care consliNe opatrundere a caraclerului adevAral al maternaticei

râmâne valabilâ o parte a afirmAri4 anume ,cáspatiul tridimensional va fi cu. o .sec-

1, Mentionez intre allele pe ale lui Wendt In Logik. I. Bd.,

p. 180 490.21 Complectarea lumii vazate prin poslularea unei lumi,

inaccesibile notiä, nu este, dupa. a mea parere, nestiintificä Insine. Atitta numai ca schita cat de abstractil a acestei lumitrebueste sa aiba rolul de a umplea. in- limita necesitatilorlogice lacunele i incoherentile lumii noastre. Acesta, trebtlesä fie telul filosofului, si In nici un caz fizionomia lumii trans-cedenle nu poate sa prezinte si mai multe greutäti decal Insäsilumea sensibila pe care autani a o raponalizit..

www.digibuc.ro

1-1. floittear6 83

tiune a unui spathi de patru dimensiuni, dad.). a-

ceasta ar exista. Fireste, s'au ridicat obiectii serioasechiar impotriva posibilitätii altor spatii decal acelcu .trei dimensiuni. Asa, de pildä, un distins filosofkantian, Fr. Erhardt, cautil sá arate inutilitateachiar nonsensul postulärii unei a patra dimensiuni,care ar eNista,dar pe cari noicu insuficienta perce-peril noastre nu am putea-o sezisa. Tot a§it dupacumurinand argumentarea lui Lotze, arata absurditateaunui spatiu sferic, pseudosferic, sau cuni adaoghdansul de forma.unui pahar de §ampanie. Toateacestea reprezintit figuri în spatiu, i n'au sens sase aplice spatiului Insusi2 .

Aceste argumente, oricat cte puternice, privesc însàtol consecintile ontologice, se refera numai la posi-bilitalea de a exista aevea a acstor spatii inchi-puite. Ele nu privesc posibilitalea lor ideakt 'Si in-(meat aceste spatii se pot concepe §i construi, atunci

spatiul tridimensional se poate de asemeni con-cepe ca o sectiune de spatiu cu patru dimensiuni.Teoremele spatiului euclidian, care dupa opiniuneamajoritatii sUnt §i dansele de natura idealä, §i se des-fa§oarä independent de aplicarea lor concrelit, potaluncea sä fie efectiv privite chiar de vor fi sin-gurele intuitive ca infatisäri fragmentare, ca por-tiuni din aspecte geomelrice noneuclidiane. Dupácumlinia e o sectiune a suprafetei, §i aceasta o sectiunea voluniului, Il pulem privl prin analogie §i pe acestaca Am fragment de corp patrudimensional.

Odata aceste lucruri stabilitc, putem intelege cum

Methaphysik. I. Bd. (Erkenanistheorie , p. 241, 248,

www.digibuc.ro

84 Studii istoricalosolice111111111111

un raport geometric tridimensional poate sg. fie ex-plicat stm luând ca bazA spatial cu trei dimensiuni,sau pe cel cu patru dimensiuni, a cArui portiune este,

derivându-1 cu necesitate din intersectia a douApatru dimensionale. In cazul din urmA operatia

va fi mai complicata fArà IndoialA, dar posibilitateaaplicArii unei astfel de operatii existA. Sau, pentru.a luà un alt exemplu, liniile noastre paralele auputut fi considerate de Riemann ca niste portiuniinfime ale unor linii uriase care se intretae la in-finit. Proprietatea euclidianA a paralelelor de a nu sehit', 114 dispare In infinit de mare. Axioma lui Eu-clid, prin urmare, este InlAturatA si in locul ei sepune afirmarea cA toate liniile cândvh. se Intâlnesc.Dar prin faptul cA Intâlnirea paralelelor este ho-tgriltà In infinitul pururea ireprezentabil, si fatA deacesta liniile experientii noastre sunt infime oricâtde lungi vor fi, din aceastA pricinà si afirmarea

acea noncuclidianA rhmân amândouà va-labile si amândouà pot sA se acomodeze au aceiasiexperientA datA. Atât numai cA formulele noneucli-diane vor fi i aici mai complicate,Intrucgt ceeace laEuclid este un postulat de bazg., In interpretareanoneuclidianA devine un aspect partial si redus alunui puncl de plecare mai vast si mai superior.

In sfârsit, pentru a face lgmurirea si mai deplinA,sh lugm un exemplu din altA ordine de lucruri. Cândun corp care se aflA In repaos e pus In miscare deo forta externA, putem explica lucrul grosso modofie din doi, fie din trei factori. DacA socotim repaosulca starea lui fireascä, atunci forta externg. este aceeace i-a transmis proprielatea miscArii; putem InsA pre-

www.digibuc.ro

ft. Oclitica4

supune c slarea lui proprie e miscarea, ch repaosule o stare in care se aflti contrabalantat, iar fortaexternh ce-1 pune In miscare Il degajeazti numai depiedica ce-o aveh. Cu ambele ipoleze lucrul se ex-plich de-opotrivti .de bine. Tot ash e u diferitelegeometrii; ele pot deosebinclu-se numai In ce pri-veste simplitalea da socotealti despre aceleasi ra-porturi concrete. Sunt constructii evident deosebile,dar opozitia ce o arath una alteia In primul mo-ment, nu exclude o armonizare

Un alt moment de seam5. In teoria lui Poincaréeste observarea eh, in alte Imprejurtiri experimentale,am fi adoptal ca mai.cornodh so altà geometriedecal acea euclideanh. Nu numai ipoteticile fiinti fárágrosime, dar chiar noi inine, si cu aceastti ocaziearath dependinta spatiului geometric de experientà,fäcistnd o interesanth explicare psihologicti a intui-iei spatiale. Pentru Poincaré, intuitia spa-ialà nt.t este o formti Inntisculit a sensibilittIlii, ci

este rezultalul unor asocieri. La fel cu Wundt, caresocoate de asemeni ideia de spatiu ca o contopire,-cu o asociare eliptic. Deosebirea intre dansii estenumai C pc cfmd Poincaré socoate eh exislá o ex-perientä i Inainte de formarea reprezenti-trii spa-tiului experienta care It ocazioneazil filosofulgerman e de phrere cà numai din acel moment sepoate vorbì ch existti In constiinta omului o ex-perienth adevtirath. De aceea îi boteazii teoria sapreempiristà" 1

Expuniind procesul genetic al ideii (le spatialitate,

1) Grundriss der Psychologie, p. 136,

www.digibuc.ro

istorico-tilosoficé

Poincaré cautA sA prate ciim uncle nilci modificArihi asocierile care produc aceastA idee ar fi fost de'naturA a ne face sA preferAm cu totul altA geome-trie decAl a noastrA, sA rânduim experienta intr'unspatiu noneuclidian. Dintre mullele exemple pe carele aduce citez pe unul din ele. A treia dimensiune aspatiului, care reprezinth distanta, ne este relevatàpe douti chi: prin sentimentul efortului de acomodare

prin acel al convergentii care trebueste datAochi, pentru a percepe cu claritate un object.

Sunt asa dar douil serii de senzatii musculare.FArà indoialA, indicatiile lor sunt toldeauna con-cordante, exis1A4ntre. dânsele o relatie constanaIn termeni matematici, cele douti variabile care mh-soarà aceste douA sensatii musculare nu ne aparindependenle.

Dar acesta e numai un fapl experimental; nimic

nu ne impedicA a priorl sA presupunem contrarul,dacti contrarul are loc, dacA aceste douà sensatiimusculare variazä independent una de alta, vom aveti

sa tinem searnA de o variabilA in plus si spatiul vi-zual complect" ne-ar apare ca un conlinuu fizic depatru dimensiuni... Nimic nu ne impedicA sä pre-supunem cA o Îiinà având spiritul intocmai ca alnostru, având aceleasi organe ale simturilor ea noi,s'ar aflA-asezatA intr'o lume uncle lumina nu-i par-vine deck dupA ce a strAbAtut niste mediuri refrin-gente de formA complicaa Ce le douA indicatii carene slujesc a aprecià distantele vor incetâ sA fie le-gate printeo relatie constana 0 fiintti care si-arface inteo astfel de lume educatia simturilor, Va

www.digibuc.ro

H. Poincaré 87

atrilpul complect patrudim en siuni" 1).

Spatiul nu este, dupä. aulorut nostru, o form&si primitiv., ci un rezultat de asocieri diferite,

precumpänitor de sensatii musculare. 0 schimbarecat. de .neinsemnalà In impreunarea elementelorrezultatul are sá fie schimbal.

Aicea.vine un punct capital al teoriei lui Poincaré,de care am si pomenit. Când zicem cà ne repre7,entäm.spapul., de fapt ne reprezenläni numai niste serii desensatii asociate Inteo ordine determinatA,C. zi-cern cà localizhm un object in spatiu,..aceasla in-semneaza- numai cä ne-reprezenkim mivärile .pe caretrebue sä le facem pentru a ajunge acel object;sá nu ni se spue cá, pentru a reprezentà acesle mis-cAri, trebue sà le prbectdm pe ele insile in spatiu,ch notiunea spatiului trebue asa dar s'a preexiste.

Când.zic cà ne reprezentiim acesle miscAri;voesea spun() numai ch.ne reprezentAm sensatiile muscu-.lare care le insotesc, si care n'au nici un caraclergeometric §i prin urrnan. care nu implicti intru ni-mica preexistenta notiunii

Noi nu ne pulem reprezentit spatiul geometric,având efecliv in inchipuire o imagine omogenk izo-troph sau chiar tridimensionalà. Ne esle tot asade .imposibil a ne reprezenth corpurile exterioare- luspatiul- geometric, dupricum e iinposibil ululi pictorca sà zugrilveascA pe un lablou plan obiectele cucele trei dimensiuni ale ion... Noi nu ne reprezenteimcorpurile exterioare In spatiul geometric, dar ratio-

Seience et hypothese, p. 711 72_,

www.digibuc.ro

88 Studii istorico:filasofice

Min asupra acestor corpuri ca§icum ar fi situateIn spatiul geometric"1?.

Concluzia autoruld e cá spatiul tridimensional, .Incare ne-am deprins proecta perceperile noastie,§i. de care suntem convimi cá avem o intuitie direeta,este In fapt o idee, o forma., la care affingem winrationamént, o idee:ce. pare a interpretà Intr'ofamilirinteligenii noastre ni§te fenomene cons-tante ale xperientii care se leaga -dupa anumite

Acele grupe de asocieri ale experientii noastrene conduc_. la notiunea spatiului tridimensional, Idar'nu se confuncla insa cu el.

'tin all punct insemnat al teoriei studiate este afir-marea ca chiar daca Imprejurarile experientii ar fide a§a. natura Incât le-ar conyeni mai bine o geo-metrie noneuclidiana, ele pot fi interpretate, mai putinsimplu fire§te, §i. cu teoremele geometriei lui Euclid,tot a§a dupacum i experienta noastra, careia .seadapteaza eel mai simplu geometria euclidiana, poatetotu§i, Cu ceva thai putina simplitate, sa" ,fie inter-pretata cu geometriile noneuelidiane_

De aceia e probabil cá noi care suntem obi§nuiticu geometria euclidiand, daca am fi transportati deo-data Inteun mediu sa-i zicem: noneuclidian, n'amfi nevoiti sa parasim geometria noastra. Fiinte carevi-ar face acolo educatia ar gasi neaparat mai comoclsá creeze o geometrie deosebita de a noastra, cares'ar ajusta mai bine impresiilor lor. Cat ne prive§tepe noi, In gta acelora§i impresii, este sigur ca. am

Aceia0 scrierel p. 75,

www.digibuc.ro

H. Poincaré 80

gási mai comod sA nu ne schimbám obisnuintilenoastre" 1).

Faptul cá o experientá, oricare ar fi, comportá ointerprelare dupá ipoteza euclidiand, dupá cum coni-portá alta In ipoteza noneuclidianV, are o mare in-semnátate In ce priveste concluziile ce se pot trage.Concluzia principalá este di oricare vor fi Impreju-rárile In care vom trál, orice schimbäri se vor pe-trece In jurul nostril, geometria care o avem nu.este Intru nimie expusti. UniverSalilatea ei n'are siifie desmintità, certitudinea ei e garantatá. Geometriaeuclideaná, pentru care suflelul nostru are toatá In-clinarea unei vechi educatii, si poate chiar pentrumotive lesne de inteles- o predispozitie ereditark pla-neazd linistitä, sigurá de viitor, dupäcum e si deprezent. Oricat se vor schimba indicatiile experientii,si chiar de .se va adaptà mai greoiu nouilor Impre-jurári cárora se ajusteazá mai lesne o altá geo-metric ea nu va fi niciodatá contrazisd de ele.Acest privilegh pe care Impreung cu dânsa 'itImpärtáseste oricare altä geometrie it datorestefaptului ea, desl elaboratä In vederea unor anumiteindicatii experimentale, nu exprimh raporturi ale ex-perientii, ci forme elastice ale spiritului, In care a-cesta poate sá imbrace desl nu egal d lesnemice fel de experientà.

i acum, ajungánd la incheerea tuturor conside-rärilor, sá vedem cum Isi formuleazá Poincaré con-vingerile sale definitive cu privire la natura axio-melor noastre geometrice.

') Science et hipotizese, p. 01.

www.digibuc.ro

PO 8tudii istorico-filosofice.-......-ftlik

Dacà ar fi, spune dansul, judedti sintetice 'aprioria§a cum afirmase Kant, atunci s'ar impnne mintiinoastre cu o fortil invincibilk §i n'am aveA aláturi debcreometria euclidean't si 6creometrii noneuclideane. Pe' ')

de altà parle, dad.' geomelria ar fi o §tiintä experi-.mentalii. n'ar fi o stiintrt exactil dupilcum este §i

ar fi supusil la neincetale revizuiri. 13a intrucia a-ceastil geometric posluleazil existenta de sonde in-variabile, si solide riguros invariabile nu existil Inexperientk am fi convinsi de-acuma de inexactita-tea ei.

Axiomele geometrice nu SIMI asel dar nici Jude-cart sintelice apriori, niei fapte experimentale.

Ele sull convenfiuni; alegerea noastrk printretoate conventiunile posibile, esle caltiuzitei de fapteleexperimenlale; dar ea rámfate libera, nefiind Ingrá-ditâ decitt de necesitalea de a evità oricb contradic-tiune. De aceia postulatete pot rämâneA riguros exactechiar cfmd legile experimentale care au determinal a-doptarea lor nu sunt cleat aproximative.

Cu alti termeni, axiomele geometriei nu vorbesede acelc ale aritmeticei nu sunt decdt definifii de-ghizate.

Dad e asa, ce trebue sá spunem despre aceastitIntrebare: Geometria euclideanil este adevárath?

Intrebarea Ware nici un sons.Ar fi casieum am Intrebh dadi sislemul metric

este adevAral si vechile milsuri gresite; dad. coordo-natele cartesiane sunt adevitrate §i coordonatele po-lare fal§e. 0 geometrie nu poate fi mai adeviíratádecât alta; ea poate numai sá fie mai comodei.

www.digibuc.ro

H. Poincari 91

Iar geometria euclideanri este §i va rAmâne ceamai cornea.:

1. Pentructi este cea mai simpili; e cea maisimplii chiar lual5. In sine, tot asa dupàcum un poli-nom de gradul Intâiu e mai simplu deal un poli-nom de gradul al doilea; formulele trigonometrieisferice sunt mai complicate decilt acele ale trigenome-triei rectilinii, si V or apare astfel chiar unui analistcare le-ar ignorà semnificarea geomelricA.

2. Pentruch se acordti destul de bine cu propri-etätile solidelor naturale, aceste corpuri de care seaproprie ocjiiul nostru si membrele noastre si cu('are facem instrumentele noastre de milsurP1).

Ca complectare a acestei concluzii mai putem citàsi alte câteva rânduri, in care se enuntil limpederolul experientii si acel al spiritului rrostru in con-structia spa tiului tridimensional.

Socotesc,'dacii prin spa tiu se intelege un conlinuumatematic de trei dimensiuni, fie chiar amorf, càspirilul este acela care-1 construeste, dar nu It con-strueste din nimica, ci Ii trebue materiale si mo-dele. Aceste maleriak si aceste modele preexistà inel. Insil nu se aflà numai un singur model care i seimpune lui ; are liberta tea alegerii: poate sil aleagii bu-niloarà Intro spatiul de palru si acel (le trei dimen-siuni. Care este atuncea rolul experientii? Dânsa esteaceia care Ii dtt indicatiile dupá care el face ale-,

gerea 2).In sfar§it, pentru a terminA aceasili parte a expu-

nerii, câteva cuvinte spre a fixl locul ieoriei lui_

1) Science et hypothese, p. 66 i 67.2) La valeur de la science, p. 132.

www.digibuc.ro


Poincaré §i pozitia sa fatá de alte teorii. Din toatecele In§irate §i mai ales din ultimile citári se poatevedea cà autorul nostru §1 la aceastá chestiune poatefi trecut printre apriorifli. Modelul spatiului geome-tric preexistá In spiritul nostru. Dar apriorismul s5.0e de data aceasta mult mai larg §i mai elastic decâtacela a lui Kant. Pecând filosoful german socote§teaxiomele geometriei euclideane ca fiind singurele po-sibile, constituind o directie neçesarà a intuitiei, delacare nu ne putem abate sau trece alAturi, Poincaréconcepe spiritul nostru mai fecund sau mai Inzestrat,capabil sá construeascä dupil mai multe tipare §1In mai multe chipuri. Tocmai aceast5. Inzestrare maibogatà §i mai varie pe care o atribue spiritului Poin-caré, Il face pe de altà.parte sá fie mai empiristdeck Kant. Având mai multe modele la Indetnâná,experienta este aceia care Ii determin6 alegerea, §igeometria de care ne servim este indieatà de legileexperientii. Miii mull, cum asocierea cu sensatii .mus-culare este un element esential al genezii psihologicea ideii de spatiu, a oridirui fel de spatiu, Intalnimchiar afirmäri ca aceasta: Pentru o fiintà complectimobilà, nu va exista nici spatiu, nici geometrie"1).

Care acuma din cele douà teorii, a lui Kant sau alui Poincaré, ne insuf1à mai mull5. confientà In va-loarea obi§nuil crezutä neconditionat5. a axiomelorgeometrice. Evident cà acea a lui Kant. Dupà a-cesta, omul §i toate fiintile similar organizate cudânsul, In orice Imprejurdri ar fi puse, vor avaacelea§i axiome geometrice §i vor construl aceia§i

1) La valeur de la science, ix 82.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 93

geometrie. Duph Poincaré, imprejurAri de Viath deo-sebite de ale noastre vor face sh se adopte chiarde. fiinti ,similare cu noi alth geometrie. PentruKant existA o singur6 geometrie, cu axiome univer-sale, Poincaré lash sá coexiste mai multe In acela§i

Garantâncl mai putin decht teoria lui Kant univer-salitatea axiomelor noastre geometrice §i prin ur-mare valoarea lor neconditionath, teoria lui Poin-caré o garanteazá totu§i mai mult decât empiri§tiiobi§nuiti. Axiomele geometriei euclideane, la a chrorfixare a contribuit §i, duph a lui phrere, experienta,empiri§tii mai sustin pe cleasupra cá poate sunt pro-vizorii §i cá vor trebul refácute ca orice legiexperimentale In cazul când, se vor schimbh im-prejur5rile §i vom IntAlnl fenomene cu totul deose-bite de acele de azi. In contra empiri§tilor, Poincaréle considerk am vhzut, deasupra vicisitudinilor deaceastá naturä, la addpostul orichrei schimbhri deordine experimentalä. Aceasta pentru motivul a-rätat In decursul expunerii noastre ch toate geo-metriile se pot aplich mai u§or sau mai putin u§or

la orice fel de experienth, pentru cuvântul càele nu pot fi confrazise de experientâ. Dupà cumputem aplich experientii noastre o geometrie noneucli-deaná, tot a§a transportându-ne In alte imprejurhriexperimentale, cu geometria noastrh euclideanh con-stituith, o vom puteh ajusth §i acelor Imprejuräri e-terogene, In care dach ne-am fi de§teptat de-acapulam fi construit poate o alth geometrie. Iath. cum Inacest mod rAmâne garantath eterna exactitate a ade.-vArurilor- noastre geontetrice.

www.digibuc.ro

94 Studii istoricoLlilbsofice*mare

AO fiind Jucrurile, cred cil nu In aceaStil.parte. slepoate vorbl de scepticismul lui Poincaré. Despre thscepticism se poate vorbi Insil, socot, In altä. parte:si cu destul temeiu. Anume când e vorba de com-plecta lipsii de legâturil care *se afla, dupil aceStautor, Intre onice geometrie §i adevIr. Dupl. &Instil;nu are sens sä ne IntrebAin dacá o geometrie e at:1.e-

vAratá, ci numai daca e comodii. Subt acest raport,Poincaré, care In general ia o pozitie de mijloc (fi;reste cu originalitate, nu ca un eclectic oarecare)intre aprioristi si empirisli, e mai sceptic si decâtunii si decdt altii. Dupri empirisli, relatiile geomel-trice sunt scoase din experientii, ar fi deci o copiemintalâ a unor raporturi aflate aevea. Neajunsul em-pirismului stil mai mult In nesiguranta generalizäri-Ion Intrucat acestea depAsesc experientele actuale

nu In aceea cri o copie mintalil n'ar oglindl sufi-dent realitalea. asa cum aceasta se prezintil la unmoment dat.

Dupâ aprioristi, raporturile geometriee sun!. innás-cute In sufletul nostru. Dacá se postuleazA identi-tatea dintre formele spiritului nostru si ale univer-sului din care suntem o parte afuncea aceleraporturi, In afaril de siguranta universalitätii lormai au si rangul de adevAruri absolute. °liar Incazul când nu se postuleazil acea identitate cum eIn crilica lui Kant acele raporturi reprezinta ade-väruri relative la lot ce se oglindeste In constiintanoastrá omeneascrt.

Nimic din aceslea la Poincaré. Pentru dânsul unsistem geometric e analog unui sistem de mAsuri, cepoate fi oricand Inlocull. , Acele tipare preexis,terite

www.digibuc.ro

Poincart

In minte stint numai mijloace comode, practice, pen-tru a puteà si manui faptele realitätii. Adaosul care11 aduce mintea datelor brute ale observärii nu tindede fel sä le pätrunclä mai departe tainicul lor In-teles. De aceia Poincaré e sceptic, si de aceia nu.arareori pragmalistii au' diutat sh se razime pe el.E o chestiune asupra direia vom revenl i allá datä,mai ales In incheerea sludiului de fatá, cand valrebui sit ascultrun ce zice si el singur in aceastä

Deocamdatä ne multumim eu observarea,cä atilta vreme cat inima omeneascri va aspirà dupáadevär, si va Intelege In a lui stabilire menireaatäta timp conceptia pe care Poincaré o exprimäcu prilejul geometriei, ureprezintä o trädare In micecáz o deceptie a acelui ideal.

Dela geometrie sá trecem la mecanicd; dela stiintafigurilor la acea a deplasärilor In spatiu. TovärdsiaIn care e de obicei push' mecanica cu celelalte douátiinti cercetate se explicä prin aceia cá dânsa se

poate desfäsurd Inteo formá matematick si poate 'MCAprin aceia ca mi§carea obieclul ei are ca factoriesentiali acelasi spatiu al geometriei, la care se maiadaugh Otrunzándu-se tntre olaltd §i timpul,un element care Irish are cam aceia§ originá sufle-teasa si. prezintä un caracter similar cu. spa-tial. Din aceastä. pricind mecanick cel putin Inuncle privinti si In unele pärti, poate arätà .un ca-racter stiintific Inrudit cu al geometriei, putându-§iconstitui unele principii fundamentale intocmai casiaceastil §tiintä, printr'o necesitate läuntricá numai,§i cu caracterul unei astfel de necesitäti. Cu toate

www.digibuc.ro

96 Studii istorico-fllosofice

acestea, dad considedm aceastà §tiint5. In intregime,dad In afará de partea ei mai formalg. (care §i poartánumele deosebitor de cinemateed sau foronomie) mailif5.m in seam5. §i partea cea mai concretá, mai bo-gatá §i mai fecundri (a§a numita dinamied), mecanicaapare ca o §tiintà experimentalá, ca o tiinA ceextrage din lumea din afad principiile sale con-stitutive, in majoritatea cca insemnatá a lor. Se poatefixk.apriori numai ceiace atArnA §i rezultá din formaspatiului §i a timpului, care le-am vhzut impreunateIn fenomenul micàrii. Ceiace dep5.§e§le ace§ti fac-Lori §i nu derivà nemijlocit din ei sau din impreu-llama lor aceasta nu se poate stabill deck expe-rimental.

Aà fiind lucrurile, se pun probleme foarte im-portante §i nu u§or de rezolvit cu privire la rostul§i valoarea principiilor mecanice, la certitudinea a-cestei §ffinti, la immutabilitatea ei, etc. Dacá princi-piile mecanice nu au alt izvor deck experienta, suntele numai apropiate §i provizorii? S'ar puteà odatàca experiente noi sit ne sileasd a le modifid saucbiar a le pAdsl?1). Discutiunea e cu atk mai fo-lositoare, cu dt de ordinar se acordá acestor prin-cipii o mare confienta, excluzandu-se aproape po-sibilitatea modifidrilor. De unde aceastá certitudinesuperioad, dad sunt experimentale, sau poatenu sunt experimentale ori curat experimentale?

Poincaré abordeazá discutiunea, luând In cercetarepoate pe eel mai important principiu dinamic, acelal inerfiei, care afirmit cá un corp In mi§care, când

1) Science et hypothese p. 110, 111.

www.digibuc.ro

il.rpoincarE

nu .e supus la nici o fortà, se misca rectiliniuuniform. Este acesta, se Intreabá autorul nostru, unadevär care se impune spiritului a priori? DacA arfi asa, cum se face cl Grecii l'au nesocotit? cum auputut sd creadá cá miscarea inceteazá odatá cu cauzacare i-a dat nastere? sau dt orice corp, pe carenimic nu vine s.1-1 contrarieze, va luà o miscare cir-culará, cea mai mobill din toate miscArile?"1).

Aceste Intâmpinàri f Acute de altfel si de altiisunt hotAratoare, i aprioristii nu pot sl le opunlnimic serios. IncercArile, de altminteri repetate, dea se arätà principiul inertiei ca o urmare fireascda acelui de cauzalitate, nu pot sä aiba succes. Nu sepoate cu temeiu sustine cl dacá un corp în miscare,nesupus la nici o influentä, ar apucA o directle cir-cularg, sau s'ar oprl, aceasta insemneaza cá s'a pro-dus o schimbare färä cauzá. Vom spune cá e schim-bare Mil cauzá numai când am stabilit de mai in-nainte dt un astf el de corp se miscá rectiliniu si u-niform. Principiul cauzalilltii poate sá deà genera-litate unei constatAri individual fácute; niciodatá Insadin propria lui substantl sh facá o stabilire de fapt.

Ceiace face de-acapul imposibilä ideia el prin-cipiul inertiei i allele similare au o origine aprio-ricl este, cred, constatarea cá intuitia miscârii nuare aceiasi neeesitate, cum are de pildá acea a spa-tiulut a.timpului. Fireste, nu vád o clovadd pentruasta, In faptul cl au existat gânclitori care au ta-&Wit realitatea misclrii, cum a fost faimosul Zenonal antichitätii. Aceasta nu e un argument, pentru

Aceiqi scriere, p. 1134

www.digibuc.ro

gtudii istorico-fitosofic6

faptul cA tot ma, i pentru aceleasi motive, s'a thaicontestat i realitatea spatiului si-a timpului, srlovadAantinomiile lui Kant. Din acest púnct de vedere nuse poate face nici o deosebire. MA refer Insä la aceiacA noi ne putem figurà In mod intuitiv o stare de1.epaos, o Incremenire. DacA am fi aa constituiti,Inc At orice intuitie externA ne-ar fi datá In miscare(dupá cum ne e datA In spatiu), atunci toate princi-piile miscArii le-am puteâ stabill fdrA nevoia expe-rientii, cum se poate zice cA le stabilim pe acelegeometrice, care au de substrat exclusiv forma spa-

vreme Insd. miscarea e numai un faptempiric, atâta timp nu putern, rAmânând lnchisi In-lAuntrul subiectivi:Atii noastre, sá stabilim cu pri-vire la dânsa raporturi necesare sau mdcar valabile.Principiul inertiei Impreunä cu toate acele ce consli-tuesc dinamica, vor trebul'sA fie oricAt îi vorscädeA valoarea chiar pentru.cel ce admite apodicti-citatea geometriei, sau legi empirice, sau ipoteze, souconventiuni.

Ceeace e caracteristic pentru mecanicA i cuaceasta ne depArtAm un moment de expunerea luiPoincaré, tocmai spre a r&en1 mai preparati si mailämuriti e cá i In cinerhatecA, unde am recunoscutpropozi;lilor de cApetenie rangul de necesitAti min-tale, §1 acolo principiile sunt de ma naturA, Inc Atcuprind, In Irish* forma obligatorie subt care seprezinth, un izvor de incertitudine si de scepticism.Principiul fundamental al cinematecei este relativi-tatea rnicúrii. Orice corp care se miscA, se miscA Inraport cu altul, fata de altceva. CAnd Inteun sis-tern izolat un corp A se deplaseazA In raport cu

www.digibuc.ro

H. Poincaté 99

B, putem spune deopotrivh eh A s'a miscat §i B arAmas stationar sau invers, precum i avern posibili-tatea de a le concepe pc amândoul in miscare, re-partizând Intre dânsele viteza generalh a deplasArii,asa ca st rezulte aceiasi schimb are a distantei lorreciproce, In acels limp determinat. Aceastä reel-procitate pe care o contine principiul relativitAtii,este de fapt o funbiguitate. In unul i acelasi cazpoti presupune pe baza necesitAtii mintaleuna i alta, Mil a Osì in nevoile mintii i mij-loeul de a curmit controversa ce inshsi mintea ocreiazh. De accia pentru a te hothri intre cele doted'solutii posibile, nevoe sh te adresezi la experientä,sau, dach nici aceasta nu e in mhsurh sh te Minn-reasch, sh alegi "prin conventie solutia cea mai co-modä. Am vAzut ch Poincaré si la geometrie, so-cotind mai multe sigleme geometrice posibile, con-siderti alegerea geometrici euclideane ca rezultatulunei conventiuni. Dar aici este un pullet de vederepersonal, pe care altii aphsând cu deosebire pefaptul cA geometria eucirideanh e singura reprezen-tabilA nu II accepth si nu II vor accepth. Pe cândla mecanicA, chiar acel ce impArtAsesc MIA de geome-trie punctul de vedere kantian, chiar acei care socotspatiul euclidean o formA necesarh. a subiectivitAtiinoastre, vOr trebui sh recunoasch In cadrul so-cotit de ei obligatorin al acestui spatiu ch necesi-tatea principiului cinematec de care am vorbit, con-sistând tocmai in acea dualitate (ca s.ä nu zicemchiar pluralitate) de ,interpretare, reprezinth un fatal

www.digibuc.ro

100 Stndii Istorico-filosofice

izvor de incertitudine, de echivocitate, care nu poatefi curmat decat cu temeiuri externe necesitälilor min-tale. Ma se explich cum temperamentele scepticeau gäsit aicea un camp deschis,. -cum s'a format acea§coald intermediará, Intre §coala scolastich §1 aceacopernicaná, a lui Tycho-Brahé, care sustinea cá sepoate spune deopotrivd §1 cá phmantul se Invarte§teImprejurul soarelui, §i, invers, ch soarele se Invarte§teImprejurul prirnantului, e chestie numai de reperaj§i de conventiune. De asemeni afirmarea identich a luiPoincaré, care sustine ch aceste douh propozitii:plmantul se Invarte§te" §1 e comod sh presupunemcá phmantul se Invarte§te", au unlit §i acela§i In-teles" 1).

Din aceastá incertitudine a principiilor cinema-tice care exprimä posibilitäti generale au 'Janála un punct rolul de a ne scoate principiile dinamice,care fire§te vor aveh fundamente suplimentare, acelorapriorice ale cinematicei. Sá revenim acum la acelprincipiu de care am §i Inceput a vorbi, acela al iner-tiei. Este acest principiu un f apt experimental? Dars'a experimentat vreodatd, spune Poincaré, asupraunor corpuri sustrase dela actiunea orichrei forte, §idach s'a fácut aceasta, cum s'a §tiut cá aceste cor-purl nu erau supuse la nici o forth"? Cel mult sepoate sPune cá s'a rernarcat, Inteun numär de cazuri,cá cu cat un corp e mai sustras influentelor externe,cu atat se mi§ch mai rectiliniu i .mai uniform. Ex-perienta dà o indicatie, Insh niciodath nu materiali-waza. In mod adequat acest principiu, care din aceastà

Acelasi scriere, p. 141.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 101

pricinA nu poate ave5 rangul de lege experimentalA.Dacá mai tinem seamA si de faptul eh principiulinertiei presupune existenta miscArii absolute adic5un sistem de axe fixe la care raportAm iniscarea, de-gajAndu-ne cu aceasta de relativismul cinemateci ,§i dacd recunoastem c5, acest sistem fix nu este datnicAirea In experientA (cu toalA prelentia unor expe-rienti nouA de a mdsurà miscarea absolutii llicAndsupozitia eh aceasta e o conventiune, urmeazà ciisi principiul Ins* se ImpArtaseste de acest caracter.

Care este acum soarta acestui principiu, cAruiaexperienta i-a servit ca bazA, ce e dreptul, dar carepare a cuprinde mai mult dealt ni se releveazA Inea? Aceastä lege a inertia generalizatA, se IntreabhPoincaré, a fost ea verificatA prin experientA si poates5. fie?... SA nu ne temem oarè crt vre-o experientAnourt va venì intr'o zi sti desmintd legea in vre-uncompartiment al fizicei? 0 lege experirnentalA e tot-deauna supusd revizuirii; ne putem astepta s'o vedemInlocuitä printeo altA lege mai precisa.

Nimeni nu se teme totusi In mod serios cA aceade care vorbim va puleh sit fie vreodatA paräsitä orimodificatA. Si aceasta tocmai pentru cuvAntul CA nici-odatA nu va puteà fi supusA la o probrt decisivA".

1) Numai cu un reperaj fix se poate vorbi de o mi§care rectilinie,care sit pAstreze necontenit gi necondijionat aceastA insu§ire.e0 linie, omi§care, care In raport cu pAmAntul apare In linie rectilinie, este fajáde Soare, Martie, Sirius, curbA ; ea este In raport cu celelalte corpuricere§t1, af arA de pAmAnt, o curbà cu forme variate. Drept gi curb suntexpresiuni complect nedeterminate sau predicate relative, cAtA vremenu se presupune un sistem de coordonate fundamental, fag de careforma oricArel linii, a oricArei miFAri, trebue sA fie apreciatA §i stabi-MA,. (0. Liebmann. Zur Analysis der Wirklichkeit, p. 138).

www.digibuc.ro

102 Studii istorico-filssofice

Referindu-se la sliinta fisicei. Poincaré adaogA maideparte: dacA fenomenele fizice se dalorese

aceslea vor fi miscAri moleculare pe care nule vedem. Dacá atunci accelerarea unuia din corpuripe care Il vedem ne va pAreâ cA depinde de alkevadeca de pozitiunile si de vitezele altor corpuri vi-zibile, sau a altor molecule invizibile (cum ar presu-pune principiul inertiei)... nirnic nu ne va irnpiedecAsA admitem cA acest alteeva este pozitia sau vitezaaltor molecule, a cAror prezentA nu am bAnuit-opAnA atunci. Legea va fi salvatd.

...In rezumat, aceastA lege verificalA experimentalIn câteva cazuri particulare, poate fi extins6 fArAteamii cazurilor celor mai generale, pentrucä stim cAIn aceste cazuri generale experienta nu poate niei s'oconfirme, nici sá o contrazich"i .

Prin urmarc, principiul dinamic de care ne-amocupat, verificat de experientA In cAteva cazuri, entoate cä i aicea numal aproximaliv, Indatá ce estegeneralizat devine neverificabil, dar totodatti la adA-postul oric'Arei infirmAri.

Cum se explicA acuma aceastA imunitate pe caregeneralizarea o capätá de-odatà. SA lAsAm sA vor-beascil Poincaré, care izbuteste sA deâ explicArii oformulare scurtA i original5.

Principiile mecanice, spune dânsul ni se prezintAsubt douA aspecte deosebile. Pe de-oparle ele NuntadevAruri Intemeiate pe experientA i. verificale a-proximativ, când e vorba de sisteme aproape izolale.

i) Science et hypothese, p. 117, 118, 119.

www.digibuc.ro

I./it. PoIncart tol

De altá parte ele sunt postulate aplicabile totali-tätii universului si socotite riguros exacte.

Dacti aceste poStulate posedä o generalitate §i ocerlitudine care lipseh adevärurilor experimentale deunde au fost scoase, aceasta pentrucá se reduc Inultimd analizti la o simpld conventiune pe care oputem face pentrucá suntern siguri dinnainte cá nici oexperientä nu va vent sit o contrazicd.

Aceastä conventie nu este totusi absolut arbitrarä:ea nu izvord§te din capritlul nostru; o adoptdm pen-trued unele experieinti ne-a ardtat cd va fi comodti.

Se explicd aluncea cum experienta a putut sä edi-fice principiile mecanicei, si pentruce totusi nu vaputea sd le rástoarne.

...Principiile sunt conventli. si definitii deghizale.Ele sunt totus scoase din legi experimentale, mai*exact, aceste legit insele au fost erijate In principiichror spiritul nostru le atribue o valoare absolutd.

...Cum poate o lege sit devie un principiu? Eaexprimd un raport intre doi termeni reali A: §i B.Nu erh. Insá riguros adeväratd, ci numai apropiatd.Noi introducem un termen intermediar C, mai mullsau mai putin ficliv, §i C este prin definifie acelacare are cu A exact relallunea exprimatd prin lege.

Atunci legea noastrit s'a descompus Intr'un prin-'cipiu absolut si riguros, care exprimd raportul delaA si C, si Inteo lege experimentalä apropiatti sirevizuibild, care exprimd raportul dela C la B"1).

Poatc cd spre a face mai accesibild explicareaimunittitii principiilor mecailice, cu toatá originia lor

1) Science et hypothèse, p. 163, 165, 166.

www.digibuc.ro


experirnentald, câteva rânduri Incá nu vor fi fArAfolos. Pentru aceasta vom adAogà urmatoarele ob-servAri. Numai legile care exprimit raporturi ce caddeplin sub sirnturile noastre, acelea sunt compromise,daa. sunt infirmate de anume experienti, cel putinIn regiunea acelor experienti. Dar acele principii care,oricât vor fi lost inspirate de experientA (zic inspi-rate, fiindcA nu sunt copii exacte ale experientii),presupun totusi conclitiuni ce niciodath nu sunt dateIn intregirne, acele principii se folosesc de verificárileaproxirnative, dar nu se tern de infirmdri, fiindcA

acestea sunt tot aproximative si vor gási totdeaunasubterfugii ca sA explice infirmarea ca o infirmareaparentA. Dacä principiul inertiei ar prelinde titlulde lege experimentalA, atunci ar putea sA fie infirmatde experienp, ba. IncA Il aflArn de-acapul infirmat,prin acea aproxirnatie totdeauna prezentä chiar Incazurile cele mai favorabile. Socotit nurnai ca prin-cipiu ce enunta o directivA generalA, fall a cuprinde

ImprejurArile empirice care pot existA de f apt,rámâne atunci garantat. A erijà o lege empiricA Inprincipiu, Insemneazà a o scoate de pe planul ex-perientii si a o asezâ pe un plan In urmA, legând-odin nou cu experienta printeo altA. lege, care sepoate modifick aceasta, dupa ImprejurAri. Stabilindun raport AB, In mornentul ctind experienta Ilva infirmA, II putem sau înláturà In intregime, sau,stabilind Inteinsul o portiune invariabilà nemodi-ficabilA, sA modificAm nurnai o parte, adicA ceiace tre-hueste pentru a ¡mine In acord acea portiune cu none'experienti. Principiile mecanice nu sunt alta, in in-terpretarea lui Poincaré, decât stabilirea convenfio-

www.digibuc.ro

, H. Poincati 106

nald a unor astfel de portiuni imutabile In niste ra-porturi empirice, stabllire Mena de altfel dupà uncleindicatii experimentale. In orice caz, ceia ce se ex-plicA e faptul cA o stabilire de origin6 empiricA sepoate ridia deodatá deasupra vicisitudinelor expe-rientii.

Din cele arAtate s'a putut vedeà cá Poincaré sus-tine conventionalismul principiilor mecanice, tot asaduplcum II sustinuse si pe al celor geometrice. DinInsusi faptul cà miscarea e conceputà In spatiul eucli-dean se va Imp Art41 prin chiar aceasta si me-canica de acest caracter conventional. Dar indiferentde aceasta si Poincaré chiar face abstractie deaceasta principiile mecanice mai presupun con-ventii proprii, cum e In primul loc acea care rezultádin erijarea legii In principiu. Cu toate acestea, trebuesà adAcigAm cá admitând drept criteriu fundamentalla stabilirea principiilor mecanice pe acel al como-ditAlli sau al simplitAtii, Poincaré nu se af1à asa deizolat cum era la geometrie. Pentru a nu arnintidecat pe Intâiul formulator al acelor principii, peGalileu, §i tot va avea o companie dintre cele maiiautorizate. Galileu a recunoscut di ceia ce 1-a cA-läuzit la formularea principiilor dinainice al iner-tiel, al egalitAtii actianii cu reactiunca, al compozi-tiei fortelor, etc.), a fost nu necesitatea, ci simplitatealor, faptul ca &dean socotealä de miscArile naturiiIn modul cel mai simplu posibil. Galileu nu trage,oe e dreptul, de aicea nici o concluzie sceptick daraceasta pentrucà socoteA criteriul simplitiltii ca olege obiectiva a naturii. Poincaré care nu admite a-ceasta §i. ast6zi gânditorii mat critici e greu s'o

www.digibuc.ro

106 Studii Istorico-filosofice

admitä va [rage concluzii analoage ca acelea cele träsese la geometrie.

E totusi necesar sä adaogrim ch autorul nostru nugäseste a analogie complecta intre conventionalismulpostulatelor geometrice si acel al principiilor me-canice. Deosebirea o precizeazil cu ingrijire. Laprima vedere, spunc autorul, analogia e complectil;rolul experientii pare acelasi. Cineva ar fi ispitit säspue: sau mecauica trebue sii fie prività ca o tiináexperimentalà, si atunci trebue sA se zicA acelasilucru despre geometrie; sau dimpolrivrt geometriae o stiintti deductivä, i atunci se va spune acelasilucru despre mecanicii.

0 astfel de concluzie va fi nelegiLimá. Experien-tele care ne-au condus a adoplä ca mai comode con-ventiunile fundamentale ale geometriei se referà laobiecte care n'au nimic comun cu acelea pe care lestudiaz6 geometria.

...Dimpotrivä, conventiunile fundamentale ale me-canicei §i experientele care ne demonstreazh cii elesunt comode se referä la aceleasi obiecte sau asupraunor obiecle analoage. Principiile conventionale sigenerale sunt generalizarea naturali si directi a prin-cipiior i particulare" i .

De aici urmeazil cr't principiile mecanice stau tnaiaproape de experientà decât postulatele geometriei,sunt mai putin conventiuni si mai mull taple experi-mentale, decil acestea din urmil. Ce rezultrt de aiceapentru ele §i pentru apreciarea teoriei lui Poincaré?Rezultà ci minusul lor de conventionalism, dacä le

I) Science et hpothèse, p. 163, 164,

www.digibuc.ro

Poincar .107

dä rangul de imagini mai credincioase alè adeväruluiexperimental, pe de alth parte le Ingräde§te valoarealor neconditionatá pentru orice lmprejurare §i inorice limp. Cu toate cìt Poincaré a afirmat §i aantal sä legitimeze pentru ce principiile mecanicenu vor puteh sà fie desmintite de experientá, cutoatá origina lor experimentalá, totu§i aceastä in-failibilitate nu. e absoluttl, ci numai relativá, §i e

cu atal mai relativá, cu cat principiile acestea o-glindese mai departe raporturi experimental consta-tate. Descoperirile §tiintii moderne, mai cu seamäcele din domeniul raclioactivitätii, au venit sä aratepe deplin aceasta, §i Insu§i Poincaré aratä In altäparte cá, acloptând teoria lui Lorenz, trebue§e sàrenuntäm, pentru vitezele prea mari cel putin, laprincipiul ac(iunii §i reaqiunii1).

Acest vechiu principiu, stabilit de Galileu, rämâneatunci valabil nurnai intre certe limite, lucru pe carenu-1 bänuià fire§te prirnul säu formulator 2).

Am stäruit atäta asupra originii §i valorii princi-piior Intrucât aceste principii au fióst luateca bazä a §tiintii naturii odatá cu tendinta de a sereduce calitätile fenomenelor la elemente canlitative.Subt acest raport mecanica a fost una dintre celemai glorioase §i mai fecunde §tiinti, §i cti toate cämai pe urmä s'au ivit §i unele protestäri, nu se poateInch' zice cä a fost detronatä din locul pe care I-a

1) Science et méthode, p. 241 245.2) Painlevé, in articolul ce-1 scrie asupra mecanicei, in lucrarea de

colaborare ce se intituleazA «De la méthode dans les sciences., cautasá justifice oarecum aceastd 1ntamplare, afirmând cá acest «postulatal lui Galileu era o räm4ijä de Wei scolastice., p. 119.

www.digibuc.ro


ocupat In cercetarile §tiintifice dela Rena§tere incoace.In brice caz, §tiinta mecanicei, chiar referindu-nenumai la origina adevärurilor sale, formeaza trece-rea dela §tiintele matematice la §tiintele empirice,dela §tiintele de axiome §i principii la §tiintele delegi. Formeaza tranzitia catre acestea, faá A. seidentifice Insa cu ele, nici absorbindu-le fiindcacricât vom erija o lege In principiu, va trebul pelângà acesta sa rarnana §i o lege empirica nicievident confunandu-se cu ele. Abordand §tiinta na-turii, cu legile ei, trecem la o parte nouà.

Dupa cloud schimbari de decor pe aceia§i scena,schimbilm acum chiar scena.

V

In introducerea studiului de fata, am pomenit cáFizica, fiind §tiinta empirica cea mai exacta §i maidesavar§ila, reprezinta locul de cdpetenie unde putemcunoa§te adevaratul caracter al §tiintelor empirice(carora le putem zice §i reale , elementele principaléale organismului §i gradul certitudinei bor. Fizica e§tiinta experimentala tipica, §i ceeace Poincaré Inexamenul ski filosofic constata la dansa, e va-labil mai mull sau mai putin pentru toate §tiinteleempirice. Fiecare dips ele poate sa aibà alt corp, alteve§rninte, alte legi toate prezinta aceia§ osaturarap. de critica filosofica. Am arnintit'aceastá, pentrucade§1 In cele ce urmeazá se va vorbl in particular de¡islet §i se vor aduce exemple din tezaurul acestei§tiinti, cetitorul sà aibd grija a subslitul: §Liinta em-pirica, §i a considerà concluziile ce se vor trage, ca

www.digibuc.ro

14. Pnincart 109

valabile pentru §ffintele reale In general. CA aceastaa fast §I. intentiunea lui Poincaré, se poate vedea§i d'in aceia, cá de§1 se märgine§te aproape mmiaila fizicA (dupá ce a sfar§it cu §tiintele matematice),and se rezumA, vorbe§te de La Valeur de la Sci-ence", a§a dar despre toatA §tiinta fArA vre-un epitetlimitativ.

Din chiar decursul celor arAtate, cu prilejul adiferite citAri a putut sA se vadá, ca. Poincaré con-siderif la fel cu mai toatA lumea legile empirice,ca fiind supuse rectifiarilor, transformArilor §i chiarabandonArilor ulterioare. Ceeace a e§it din experientA,rAmane supus experientii, prin urmare poate firevizuit.

Stiintele cercetate Odd acuma (acele matematice)au scApat de aceastA eventu'alitate, numai fiindcA a-devArurile lor erau opera spiritului nostril. Chiaracolo unde experienta avusese o largA participare,cum e cazul la mecanicA, activitatea spiritului se ma-nifestase pulernic, operand schimbarea de destinatiea constatArii experimentale, dandu-i cu dela el pu-tere rangul de princip. AdevArurile aritmetiae exprimAnecesitAti mintale; acele geometrice, conventii: acelemecanice, decrete. Toate emanA intr'un mod oarecare,§i In chip fundamental din spiritul nostru.

Dacá ne scoboram InsA dela axiome §i principii, lalegi, lu.crurile se schimbA1). Legile oglindesc expe-rienta §i atarnA nancetat de ea. Pentru a scApamAcar In mare mAsurA de aceasta atarnare, ar

1) Bine inteles utilizAin aicea cuvintul clege» in 1ntelesul restrânscare 1-1 clä Poincaré, cu aplicare exclusiva la raporturile fenomenelorlumii sensibile. .

www.digibuc.ro

ilO Studit istorico-titosofke.L.J.I....

trebul sà putem scájA cu totul de legi .--, transfor-mându-le bunAoarà In principii, pe toate. Dar ace.astaam vAzut cti este imposibil; principiile nu pot servlla cuñoasterea naturii §i pentru prevederea cursuluiei, deck complectdndu-se cu legi. Aces lea formeazáprin urmare un element indispensabil, pentru cunos-tinta lumii concrete; un §ir de pietre absolut necesareIn cládirea unei §tiinte reale.

Trecând acum la cazul special al fizicei cu aju-torul cAreia Poincarée examineazá caracterul Intregii§tiinti empirice urmeazá sä spurrem ea' legile fizicenu izvorAsc din inteligenta noastrá si prin aceastale-am separat de adevArurile studiate pan6 acuma,care aveau baza In intelectul nostril. Am face insa omare gre§al5. dacà am pune de aceia stiinta fisiceiIn opozitie cu acele Matem'atice, una reprezentândexperienta §i contingenta, celelalte rationalul §i im-mutabilitatea.

Am gre.§1 din pricind &A fisica nu se reduce lapartea experimentalä ci mai cuprinde pe de-asuprao parte superioará, asa numitá fisictt teoreticd saufisictt matematicd. Aceastä coamti suprernA a fizicei,care are im caracter neexperimental sau mai putinexperimental decât conexiunile faptelor de jos, e con-stiluità Instt, ln leo larg6 parte, tocmai de categoriilede adevAruri studiate, acele numerice, acele geome-trioe §i mai cu seamd acele mecanice. Sau, zis cualte vorbe, opozitie se aflä Intre cele douà jumäTätiale fizicii, care se impreuná totus laolaltA, pentru aunifica constituind o cunostintä desävârsitAdatele experientii cu tiparele, conventiunile §i decre-tele spiritului nostru. De altfel se Intelege lesne cit

www.digibuc.ro

1-1. Poincarê 111

aceste produse spirituale, oricât se clesvoltäpläcerea intelectualä a clesvoltärii lor, ele urmAresetotu§ pânä la urmä sä cuprindä In reteaua lorte§ugitä, universul cu fenomenologia lui realá. Putemzice eh' am studiat piinä acuma aportul spiritulutnostru la cunoa§terea naturii, §i am vAzut câ.dupft Poincaré e foarte Insemnal: acuma trebue§tesá vedem §i partea nalurii Insä§i. Dar Inct odatä celd'intaiu oricât origina lui deosebitä In primulmoment. II separä are tendinta finalá de a secontopl cu. aceasta din urni.5. §i asà se explica cum

privite dinteun alt punct sAiintele matematice,sunt numai un fragment al unei discipline mal vaste,eare imbiná deopotrivä contributille subiectului cuacele ale obiectului.

Toale ramurile matematice sunt puse In serviciulstudiului naturii. Ele cautä sä introducA coherentdlirnpezimb in rândul datelor brute, §i prin aceastasä facà icoana naturii cal mai unitarrt. Chiar mate-maticele cele mai pure, ale chror calcule par a flsecätuite de orice vestigiu material, pol fi socoliteprim utilitatea care o au ca elemente ale unei fisicecomprehensive. Si aceasta dupà cum observil. binePoincaré, mi numai lnteuciit precizeazil legile §i le-legAturile aflate dar chiar pentru a face cunoscutàarmonia ascunsä a lucrurilor, filcânthi-ne A. le privimdin alt punct". Sunt fenomene care fisice§te nu aunici un raport, dar totu§ analogiile matemalice dintreele, ne fac a ghici, ajutati de legea unui fenomen,pe acea a celuilalt.

Ace la§ ecuatie, acea a lui Laplace, o Intalnim Inteoria atractiei newtoniene. In acea a mi§cArii licht-

www.digibuc.ro

112 Studii ,istoríco-filosofice

dclor, In acea a potentialului electric, In acea amagnctismului, In acea a, propaglrii cäldurii, i Inmulte al tcle.,

Ce rezultA de aici? CI aceste teorii par a fi ima-.gini decalcate, uná dupd alta; ele se lumineazA reef-proc, §i Ii Imprumutá limbagiul Intrebati peelectriciani dacA nu se felicità cA au inventat cuvântulflux de fortA, sugerat de hidrodinamicA qi de teoriacAldurii.

A§A cA analogiile matematice, nu numai ne potface a presimtl analogiile fizice, dar nu Inceteaa dea fi utile chiar child acestea lipsesc"1).

dacA lucrul se adevere§te de calculele cele maiimateriale, cu atât mai mult pot fi socotite ca ele-mente ale unei fisici complecte raporturile geome-trice care studiazA locul In care evolueazA feno-menele fizice §i mai cu seamA principiile me-canice, care sunt inspirate de InsA§i experienta fisicA.

Am stAruit atâta asupra acestui fapt, pentru aface clará ideia, cg. atunci când se vorbe§te de ofizicä desAvar§itA care cuprinde pe langA fapte, prin-cipii §i axiome; care pe lângA dibuelile inductive ecapabila de desvoltare deductivá; Insfar§it care con-stitue un edificiu ierarhic, unde datele experientii suntInserate in decrete §i postulate mintale, acea partesuperioarA ce dominä experienta nu e formata din-teo clasA de principii fn opozifie cu cele matematice(inclusiv mecanice) ci sunt chiar aceasta.

Mai ales nu se poate vorbl de principiile fisice, fA-cânduse abstractie de acele mecanice. Oricine cu pu-tinA culturk cunoa§te pretentia mecanicei de a oferi

La Valeur de la Sclencep. 14Q,

www.digibuc.ro

1-1. Poincaré 113

baza tuturor explicárilor fizice, Inteun cuvânt dea, se socotl tocmai cá reprezintd canavaua de principiia stiintelor naturii.

In afard Insd de principiile mecanice, Poincarémai Insird si alte principii (sà le zicem pur fiziee)care Impreund cu celelalte alcdtuesc generalitdtilesupreme ale fizicei. Principiul conservdrii energiei,al degraddrei energiei (principiul lui Carnot), prin-cipiul celei mai mici actiuni.1).

De multd vreme principiile mecanice, clasice, soco-tite odinioard ca singurele principii ale lumii fizice,au pierdut dreptul unei astfel de pretentiuni. In1847, R. Mayer si Joule, descoperd, fàrà colabo-rave reciprocd, legea de echivalentá a alduriitravaliului. Aceastd lege a- fost generalizatd (cu deo-sebire de Helmholtz) si a devenit principiul dupdcare cantitatea de energie e vesnic neschimbatd, cdatunci când apare o formd de energie determinatd,a dispärut o altd formd de energie echivalentd cuaceasta, cd toate fenomenele naturii sánt transformdride energie, care se regdseste dupd aceste prefaceri,totdeauna constantd. Acest principiu al conservdriienergiei nu se and citus de putin in contrazicere cuprincipiile mecanice. Din potrivd se poate armonizafoarte bine cu o conceptie mecanicä, explicânclu-setocmai aceastá constantd, pe temeiul aceleiasi can-titdti de miscare,'care subsistá ca fond obiectivin desfdsurarea unui lant cu felurite calitdti aparente.Contrazicere nu e, dar totusi principiul conservdriinu se poate confundd sau subsurnd principiilor me-

9 La yaleur de la Science, p. 176, 1771

www.digibuc.ro


canice, Locinai pentru cuvântul cá el a fost chematsá se aplice acolo uncle acestea din cauza dificul-tátilor experientti nu se pot 'aplicit. In mice caze un principiu compliinentar, §i aceastá situatiuneo explicit mai bine ca toti Poincaré.

SA presupunem eh avem In fatá o ma§iná oare-care; ruajul initial §i ruajul final skit singurile vi-zibile, iar transmisiunile, ruajele intermèdiare princare mi§carea se comunicii clela until la allul sântascunse In interior §i scapit vederii;... Vom spuneatunci cii ne este imposibil a Intelege cevA din aceastáma§inä 6.16 vreme nu vom putea-o demontA? Desigurcd nu, §i principiul conservitrii energiei ne ajungepentru a ne fixit asupra punctului celni mai inte-resant; constatilm de pildá limpecle, Intrucât arnAn-douá sânt vizibile di roata finalA se InvArte§tede zece ori mai incet decal roata initialá §i putemconchide cii o fortá aplicatil pe prima va face echi-libru uneia de zece ori mai mare aplicatá la ceade-a cloua. Nu e nevoe pentru asta sá pAtrundemmecanismul acestui echilibru §i sti §tim In ce modfortele se compenseazii In interiorul ina§inei; e destulsil ne asigurAm cii aceastit compensare nu poate sá111.1 se producá.

Ei bine, in prezenta universului, principiul con-servárii energiei, ne poate face acela§ serviciu. Evorba de o ma§init mult mai complicará decât toateale industriei, §i ale cArei párti, aproape toate, nesânt profund táinuite; observând Insit mi§carea ace-lora pe care le putem vedek vom puteà ajutându-nede acest principiu, sii tragem concluzii care vor

www.digibuc.ro

Poincart 116

rämâne adevärate, oricare vor fi detaliile mecanis-mului invizibil care le Insuflete§te"i .

Tot a§it de ireductibil la principiile mecanice, cu-prinzând o indicatie absolut striliná celoro indicatie care chiar a párut cá-1 pune la oarecarecontrazicere cu mecanica, este principiul degrádáriienergiei, descoperit de Carnot la thermodinarnicA §igeneralizat de Clausius §i Helmholtz. In principiu oformá de energie se poate transformá In alta fárilrámá§itá. In faPt Ina lucrurile nu se petrec aa;ci de câte ori se petrece o transformare de energiecantitatea de energie capabilä- de a se transforma,energia utilizabilà, climinueazá. De uncle aceastá con-statare?

S'au remarcat mai multe lucruri: 1) CA Uil corpcald poate trece cáldura sa unui corp mai rece, esteIna ifnposibil ca s'o recapete pe urmä dela acesta,restabilindu-se diferentele initiale de temperatura.2. Mi§carea se poate transformA integral in cáldurá;transformarea invera nu se poate executh decât Inparte. De ad s'a conchis cà toatá energia tinde ase transformá (sau cum se spune: a se degradà) Inenergie calorica, care tinde la rându-i la o nivelarede temperaturä. Nixelarea aceasta face imposibilaorice activitate, orice travaliu, fiindcá conditiuneaacestuia este existenta unei diferente de temperaturä.Pe aceastá baa Clausius §i Lord Kelvin, pä§indspre considerári metafizice, ajung la concluziunea cAprin degradarea necurmatá a energiei, se va 'producecu timpul o uniformizare a temperaturii universului,§i cu aceasta repaosul unei morti eterne.

9 La Valeur de la Science, p. 175, 176.

www.digibuc.ro

iid Stuciii istorico-illosofice

Incongruenta Intre acest principiu fizic i acelemecanice se aflh, In punctul urmator. Dach teno-menele fizice s'ar reduce la mischri de atomeapartinând exclusiv cu aceasia forului principiilormecanice atunci ar trebul sh fie reversibile. Ne-amputeh astepth oricând sh asisthm la o desfIsurareretrogradh a lumii, la repetarea acelorasi lucruri,la o evolutie ciclich a universului. Principiul luiCarnot stabileste dimpotrivá ch desfhsurarea feno-menelor este ireversibilh, ch nu se mai poate treceprintr'o stare anterioarh, ch orice lucru e numai osingurhdath. Fenomenele mecanice, pot urmh Inteodirectie sau alta cursul timpului, i Inainte i 'ndArät.Noul principiu arath o directie determinath, stator-nicind ch pentru Infhtishrile universului timpul nueste indiferent. 1).

Principiul copservärei energiei si al degradärei ei,principalele contributii la fizica teoretich a secoluluial XIX-lea, fata de unii savanti, au chpätat o sem-nificare revolutionará. Pentru unii aceste principiireprezinth falimentul explichrii mecanice, si In opo-zitie eu mecanicismul traditional s'a format ashnumita directie a energelismului" care combate pre-tentiunea principiilor mecanice de a alchtul temeliile

Inteun articol filosofic intitulat cNjhjl novi ?D (Convorbiri Literare,15 Februar 1910) DI. C. Antoniadi, se servegte 1ntre altele gi de prin-cipiul degradArei energiei, pentru a InIltura maxima: .Nihil novip i a-isubstliui: cOmnia nova.. Ceia ce totugi amáne straniu In acest articoleste faptul c autorul se servegte de principiul lui Carnot, pentru aintemeia maxima gomnia nova' socotitá ca strigatul viefii # al näclejdiiin opozitie cu (nihil novi, care e al deznáciejdii amäraciunii.(Finalul articolului p. 347). Pe and, principiul degradArii energiei, caretocmai prevede moartea universului nu poate conduce decat la o con-ceptie absolut pesimistä.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 11/

fizicei Intregi, cere InlAturarea interpretArilor me-canice, acordând rangul de principii supreme numaiacestora nouä, care nu vorbesc de mi§care, ci deenergie. Aceastá directie energetick la a cäreia des-voltare au contribuit §i consideratii de ordin spe-culativ, reprezentatä de Rankine, Mach, Ostwald §i.altii, tinde cu un cuvânt, nu numai s6 deA §i altitovarà§i principiilor mecanicii clasice, ci chiar sAle InlocuiascA, opunand conceptiunii vechi, o hete-rogenA conceptie nouà.

In aceastà luptà dintre mecanicism §i energetismPoincaré rámâne In expectativA. Recunoscând va-loarea §i importanta principiilor nouà se mArgine§teale In§irà alAturi de cele vechi, pe aceia§i treaptà cuele. Aceastá recunoa§Lere nu-1 a§eaza câtu§i de putinprintre energeti§ti; dinpotrivä autorul nostril pare atrkla o wail inclinare pentru. mecanicism, pe carefire§te It concepe intr'un mod mai critic, fára asubscrie la consequentele ontologice care se trAgeauodatá, ajungându-se la materialismul metafizic.1)

LAsând la o parte controversa dintre mecanicism§i energetism care intereseazA numai indirect ex-punerea, noastrá intrucal ne ocupdm de caracterul§tiintii fizice, nu de solutiile ei concrete sà vedemcum le considerä Poincaré ca origind §i Insu§iripe aceste principii nouà. Evident Intocmai ca pecelelalte. Stáruind asupra principiului conserväriienergiei, ne aratá pe larg cum la Inceput fiind oconstatare experirnentalà, a devenit, prin conventiune,

1) Call vreme se pästreaza ca ideal al fizicei figurarea mecanid atuturor fenomenelor sale t se sped in aceastä posibilitate, chiar dacamomentan nu este realizibilä in total, acesta e meeanicism.

www.digibuc.ro

Studii istorico-filosotice

principiu, adica la adapostul oricarii infirrnAri. BaInca putem spune cá acest principiu operand cuo notiune mai vaga (energia e mai vagä cleatmiscarea , este si mai elastic decal cele mecanicesi mai garantat decal ele. In ultimä instanta prin-cipiul energiei, dupii cum arata i Poincaré, nu maienunta decât numai atât: exis(ei cevet care reinitineconstant". Sub aceasta forma, adauga autorul nostril,el se OA la rândul lui de-asupra experientii si sereduce la un fel de tautologie. In adevär e limpedeca dacá lumea e guvernata de legi, vor exista cantitäticare rämân constante". 1)

Rândurile din urmà nu pot fi trecute usor. Inele se afla marturisirea poate involuntara caprincipiul energiei, la gradul cel din urma de gene-ralizare, mai are si un alt izvor de certitudine, decâtacela comun Cli alte principii de a fi conven-tiune. Asa formulat, principiul exprima o adevaratánecesitate mintalei. El reprezinta expresiunea nemij-locità a faptului ea, potrivit cu exigentele absoluteale mintii noastre, nu putem admite ca sa iasä cevedin nimic", precum i inversul ca ceva poate deven1nimic. Câtä vreme sustii constanta unei forme spe-ciale de realitate, oricât îi va 'Area indestructibilala Inceput, te poti asteptà totus la o desmintire.Când insa te marginesti a sustine constanta until1/ceva" nedeterminat, atunci o desmintire nu e posibilä,decal numai prin inadniisibila minune de a face dincevá, nimic. 0 pierdere pe care o sufera o realitatedeterminata, poate fi compensatá prin sporirea alteia.

1) Science et Hypothèse, p. 153, 154.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 119

Deaceia o realitate anumitä poate creste ori scildeà.Dar realitatea ca atare, aceasta nu.

De aceia principiul conservárii energiei, se poatezice eh are un grad de certitudine si mai mare Hindmai mull deck conventiune, expresia unei nece-sithti mintale.

Dar fizica nu e mimai principii. Intre acestea §irealitatea concreth se interpun, mijlocind, legile em-pirice, si trebue sh adäugrun eh cu cal principiilevor fi mai garantate, fiind mai vagi si mai elastice,cu atât vor trebul mai multe si mai variate legiexperimentale care sil conduch dela ele, la fenomeneledeterminate ale unui moment dat. Cu atât prevedereafenomenelor, nu se poate lash numai In sarcina celordi'ntâiu.

Legile empirice, contrar principillor sunt verifi-cabile. A spune eh sant verificabile inseamna a afirmAeh sânt vesnic supuse controlului experientii.

Orice lege este o generalizare crici fArá genera-lizare, prevederea este imposibilri. Circumstantele incare s'a operat nu se vor reproduce niciodata, toate4mpreunrt. Faptul observat nu va mai reincepe; sin-gurul lucru care se poate afirmh este eh In Impre-jurAri analoge, un fapt anitlog se va produce. Pentrua prevedeh trebueste cel putin sh invocarn analogia,adich sh generalizám."1).

Pentru a face ash clar, aplicabilh o constatareactualá la viitor, va trebul O. facem abstractie deunele Imprejursari individuate, sh le socotim WA

1) Science et Hypothese, p. 169,

www.digibuc.ro

120 Stud« Istorico-filosofice

influenta In producerea faptului. Dar prin aceastageneralizarea devine hipotetica. Gratie generalizarii,spune Poincaré, fiecare fapt observat ne face saprevedem un mare numar de alte rapte; dar nutrebue sà uitám ca numai celd'intai fapt este sigur,catoate celelalte nu sant deck probabile. Oricat desolid Intemeiatá ne va parea o prevedere, nu santemniciodata siguri, In mod qbsolut, ca experienta n'ova desmintl, dach ne propunem a o verifica. Darprobabilitatea este adesea destul de mare pentru caIn practica sA ne putem multumi. Mai bine O. pre-vedem fArà certitudine, deck sa nu prevedem deloc" 1):Inteo formula concentrata Poincaré afirma:orice generalizare este o hipotezd, propozitie care adevenit formula de lupta a §colilor filosofice cuoarecare dispozitii sceptice.

E drep ca Poincaré cauta pe cat ii pare posibilsA ,Indulceasca aceasta consequenta, incercând sa im-putineze circumstantele individuale care ar putéa saaiba Inraurire. AO de pilda pozitiunea variata a luiSirius .In doua momente In care se petrece un faptpe pamânt, ar fi o circumstanta fArà Insemnatate.Dar aceasta neglijare a influentii corpurilor foarteIndepartate, o socote§te tot ca o hipoteza ce o facem,ce e dreptul o hipoteza naturala §i trebuitoare, darhipoteza 2)

Oricare vor fi rnarcle deosebiri dintre principiilegi, (unele conventionale, altele empirice; unele

neverificabile, verificabile) §i unele §i allele

9 Ibid., p. 171.') Ibid., p. 180,

www.digibuc.ro

H. Poincar6 121

Sant hipoteze, bine inteles pentru motive contrare.Principiile ssant hipoteze pentru cuvantul cA santneverificabile, legile fiindcà sant verificabile. Prin-cipiile nnei §tiinte, intrucat niciodatA nu sânt singureleposibile, ci se pot admite §i altele numai mai putincomode , care sá dueá la acelea§i rezultate, prinfaptul. cA nu sant supuse unei verificAri directe §idepline, ne lasA In nesigutantA dacA ele, corespundrealitAtii efective, sau altele, care fiind mai complicate,le-am dispretuit. Legile sant hipotetice In sensul cáne putem a§tepta rArnanând supuse controluluineincetat al experientii, sA le vedem infirmateInteo zi. Evident principiile sant hipoteze inteunfel §i legile in altul. La legi e hipotetic numai gradulgeneralild(ii lor; principiile sant hipotetice in intre-gime. Pe de altA parte o experientA determinatA nepoate face sA InlAturAm hipoteza unei legi empirice,nu insA pe aceia a unui principiu constitutiv. Hipo-teticul unei legi constitue släbiciunea ei, hipoteticulprincipiilor alcAtue§te inteo privintA tAnia lor, cAcifaptului .cA nu skit verificabile §i prin asta hipo-tetice 1§i datoresc siguranta dAinuirii lor.

E drept acuma cA §i hipoteticul principiilor caorice fel de hipotetic este In altA privintá su-pArAtor. IngAduind alAturi de ele §1 alte principiiposibile, §i neavand puterea de a curma aceastAposibilitate, necesitatea de certitudine care e o parteintegrantA a aspiratiilor noastre §tiintifice, suferá.In orice caz faptul alcAtue§te un neajuns. In aceastAsituatiune, Poincaré vede ca singurA luminA cAlAu-zitoare, care ne face sA alegem cu mai mult sau mai

www.digibuc.ro

'122 Studii istorico4i1osoficd

putinä sigurantd, intre mat multe directiuni posibile,'un postulat mintal, acel al simplitAtii.

Acest postulat intervine de-opotrivá, dui:4 Poincaré,§i la alegerea principiilor si la enuntarea legilor.bar care e siguranta postulatului insusi? Odinioardsimplitatea unei formule era o. garantie deplinä aexactitàtii sale. Simplicitatea legei lui Mariotte, afost invocatä Adesea ca Un argument in favoarea ei.AstAzi, spune P., ideile s'au schimbat mult; si cutoate astea acei care nu cred cá legile naturale trebuesá fie simple srtnt obligati adesea sh facá, casl cumar crede. Ei nu se vor puteà sustrage cu totul delaaceastenecesitate fArd a face imposibilá orice gene-ralizaref si prin aceasta orice stiint6"1).

Ultimele \rânduri vor sä spue ea Insusi faptulgeneralizArii, \convingerea c6 mai mulle fenomenevor ascultà de aceiafi lege presupune credinta cAnatura procedeazá simplu nu complicat.

Când e vorba de principii, postulatul simplicitätii,rámâne pânit la urmá, dupä P., criteriul unic dealegere. Principiile sânt comode sau incomode, nuadevArate sau false. Dispárând aicea, in aceastá con-ceptiune, punctul de vedere al adevilrului, postulatulsimplicitátii n'are obligalla sä-§i arale titluri de legi-timare. Când Insil ne slujim de postulatul in ches-tiune chiar acolo unde se aplicá epitetile de adevdratsau fals, la legile empirice, când simplicitatea e so-cotità ca un reflect al adevdrului, atuncea Intrebareaasupra bazelor postulatului e absolut la locul ei.

In aceastá ordine de idei trebueste sâ spunem ch

1) Ibid., p. 173.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 123

experienta a desmintil uneori acest postulat i naturaadesea se arath simplà numai lu aparenth. In teoriacineticà a gazelor, spune Poincaré, se considerà mo-lecule animate de mari viteze, a chror trajectorii,deformale prin ciocniri necontenite, au formele celemai capricioase, si brAzdeazä spatiul In toate di-rectiile. Rezultatul observabil este legea simplA alui Mariotte;... Aci simplicitatea nu este decât apa-renth, i numai imperfectia sirnturilor noastre neImpiedich. sà observäm complexitatea" .

Tot pentru a aräta eh dedesuptulde Infhtisare se pot ascunde complexitAti reale, Po-inear-e se referá la legea lui Newton Insäsi, reputatàpânä astAzi prin simplitatea ei. Dar aceastà lege?Simplicitatea ei a-Ma timp ascunsA e poate numaiaparentil. Cine stie dacà nu cumvà se datoreste unuimecanism complicat... In orice caz e greu de pre-supus cà legea adeviiratä nu contine termeni compli-mentari, care ar deveni sensibili la dislante mici.Dach in astronomic ei sânt neglijabili... i dach legeagilseste astfel simplicitatea ei, asta va fi numai dincauza imensithtii distantelor ceresti". Mai departecontinuA conchizând: FhriA lndoialà dacà mijloacelenoastre de investigatic ar deven1 din ce In ce maipiltrunzAtoare, noi am descoperl simplul subt com-plex, apoi complexul sub simplu, pe urrml iarAsisimplul subt complex, si tot ash mai departe fàràsá putem prevedeà care va fi ultimul termen.

Trebueste s6 ne oprim undeva,si pentru ca stiintasA fie posibilh, trebue sà ne oprim când am gäsit

1) Op. citat. p.:175.

www.digibuc.ro


simplicitatea. E singurul teren pe care vom puteàridica edificiul generalizärilor noastre"1).

Chestiunea este insä, dupà astfel de onstatárisi. desmintiri, ce valoare stiintificä are postulatul sim-plicitätii sau cum Intreabä Poincaré Insusi: Aceastäsimplicitate fiind numai aparentä, acest teren va fioare destul de solid?".

La aceastä Intrebare räspunde in modul urmätor.Ce importá dacá simplicitatea e realà sau acoperà orealitate complexä? Fie cá se datoreste influentiinumerilor mari, care niveleazá diferentele individuale,fie cd e datoritä märimii sau micimii unor cantitäticare permit a se neglija oarecare termeni, In oricecaz, ea nu se datoreste hazardului. Aceastä simpli-citate, realá sau aparentä, are toldeauna o cauzd.Atunci vom putea face totdeauna acelasi rationament,si dacl o lege simplä a fost observatá In mai multecazuri particulare, vom puta. In mod legitim säpresupunem cd va fi adevárata In cazurile analoge.A refuza sä. credem Inseamml a atribuì hazarduluiun rol inadmisibil" 2).

Asa dar aceia ce dà putere si legitimare postula-tului simplicitätii, dupá Poincaré, este In ultimä in-stantä inadmisibilitatea hazardului si ideia de cauza-litate. Dar aceastà ultimä idee, are de fapt o valoareneconditionatá? Pentru un apriorist adevärat, caresocoate cauzalitatea ca un principiu mintal (legan-du-se probabil cu pr. logic al ratiunii suficiente), da,si intemeindu-se postulatul simplitätii In acest

1) Ibid., p. 176.') La Valeur de la science, p. 249.

www.digibuc.ro

H. Poincaré 125

chip pe cauzalitate, i s'a dat o legitimare dintrecele mai tari. Pentru un empirist, care socoate eau-zalitatea ca o lege empiricd, hipoteticul se va mentine§i de-acuma.

Toatd chestiunea se reduce la examenul cauza-litdtii.

Poincaré lnsä nu-1 face. De aceia sfdr§ind a$A cumsfdr§e§te, inchee In mod dogmatic. Iar dacd neaducem aminte, cd In treacdt §i-a manifestat indoialaIn certitudinea absolutd a principiului ratiunii su-ficiente, putem spurie cd. Incheie chiar putin incon-sequent.

Am vdzut cà orice generalizare a§d dar micelege empiricd este, pentru Poincaré, o ipotezd.Aceastd idee o reid ..$i desvoltd In diferite forme.Enuntul unei legi, adaugd In al-tà parte, e cu nece-sitate incomplect. Acest enunt ar trebul sd cuprinddenumerarea tuturor aritececlentelor In virtutea cdroraun consequent oarecare va puted sd se producd. LaInceput trebue§te sà se descrie toate conditiunile ex-perientii care e sd. se .facd. §i legea se ya enuntàatuncea: -dacd toate conditiunile sânt Indeplinite ea-tare fenomen are sà aibd loc.

Insd nu vom puted fi siguri de .a nu fi uitatniciuna din aceste conditiuni, decât când se va fidescris starea universului intreg In momentul t; toatepártile acestui univers pot In adevär sà exercite oinfluentd mai mult sau mai putin mare asupra feno-menului care trebue sd se producd In momentult + dt.

E totusi limpede cd o astf el de descriere nu vaputa sl se gâseascA In enuntul legii; In cazul cand

www.digibuc.ro


aceasta s'ar face, legea va devenl inaplicabilä; dacaam cere deodatà atâtea conditiuni, va existà foarteputina sansà ea la mi anume moment ele sà fietoate realizate.

Atunci cum nu vom puteà fi siguri niciodatá dea nu fi uitat vre-o conditie esentialá, nu se va puteàspune; dacà anume i anurne conditii sunt indeplinite,cutare fenomene se vor produce; vorn putea spunenumai: dad'. anume §i anurne conditii sunt realizate,e probabil ert eulare fenomen se va produce apro-ximativ".

Mai departe aduee In aceiasi ordine de idei uriná-torul exemplu. Sit presupunem c'am calculà pe bazalegii miscArilor planetare orbita lui Saturn, si fa-cern In aceastá privintä o prevedere. Certitudinea eiva fi absolutä?

N'ar puteh. sà existe In univers o massA gigantied,mull mai mare decal acea a tuturor astrelor cunos-cute §i a eArei actlune ar puteh sä se fach simtitá ladistante mari? Aceastil rnassà animatä de o vitezh co-losalà, dupä ce a circulat tot timpul la asa distanteIncât influenta ei a rämas insensibilä p'entru noi, sáiwesupunem c'ar trece deodatil mai pe aproape. Cusiguranth ea va produce In sistemul solar perturbatiienorme pe care nu le-am putut prevedea"1).

Ipoleticul generalizärilor empirice, asa cum II là-mureste Poincaré, decurge din douil cauze, pe careautorul In expunere nu le-a deosebit bine una dealta. Distinse mai pu ingrijire ele sunt urmátoarele;Una este faptul cá circumstante turburätoare, pe care

..') Ibid., p.. 250.

www.digibuc.ro

H. Poincart f27

nu le-am putut prevedea, pot sä suspende efecteleunei legi, sau mAcar sä le altereze; altä cauzá este cáatunci când am formulat legea, fácând abstracpe deunele conditii ale experientii Intrucât le-am socotitneInsemnate e posibil sä fi fäcut abstractie de oconditiune care sh fie esentiald. Una din cauze esteadáogirea neprevázutii de conditii accesorii pe carenu le cunoa§tem; cealaltd neglijarea de conditii acAror important:1 nu am inteles-o. Si o cauzá §i altaderuteazil prevederile, dar totu§i intre dle trebuefäcutä urmátoarea deosebire teoreticä. Prima cauzánu atinge veracitatea legii, ci numai ii limiteazá efi-cácitatea intr'o anume imprejurare datil. Cea de-adoua contribue Insá la o gre§alá de enunt. Fire§teacum di amândouà pot sii pricinuiasch nesigurantageneralizárilor experimentale.

Odatä aoestea stabilite, putem face un pas maideparte autfind a cunoa§te pärerea lui Poincaré asu-pra unui alt punct de seamá al problemii generali-zärilor empirice.

E drept cä din pricina circumstantelor accesorii ne-cunoscute sau neglijate, generalizärile noastre nu aucertitudine deplinit. Dar In cazul când ar existä exactacelea§i circumstante, sau pentru acelea§i circum-stante, putem conchide cu sigurantà dela un caz laaltul? Ce garantie avem cá ceia ce s'a Intârnplat odatáse va Intâmpla vi-a doua oará, chiar presupunândidentitatea absolutä a Imprejurárilor? Si aceasta e oproblemá, nu e un lucru Inteles dela sine, §i dovadäa este ava, e faptul ca empiri§tii de felul lui Hume,reducând legAturile cauzale la asocieri psihologice,au compromis In teoria lor siguranta repetirii unui

www.digibuc.ro

128 Studii istorico-tiloiotidé

tertomen chiar In conditii identice cu acelea in 'cakes'a mai Intâmplat.

Din nefericire nu Intanim la Poincaré nici o cer-cetare asupra dreptului de a conchlde dela aceleaficauze la aceleafi efecte. E drept cä o astfel de cer-cetare i-ar fi pârut nefolositoare poate, lui, care ac-centuiaz4 adesea cá nu existá circumstante care sá serepete identic, care sustine chiar cá enunjul Obis-nuit al procedurii inductive, reproducându-se a-celas antecedent se va reproduce acelas consequent,

n'are nici o aplicatie si cà ar trebul Inlocuit spu-nându-se: dad un antecedent A a produs odatg. unconsequent B, un antecedent A', putin diferit de A,va produce un consequent B', putin diferit de B1).

Cine nu vede totusi cà ultimul enunt oricât vafi mai aproape de realitate deck acel d'intku Il

cuprinde totusi implicit pe acesta, Ii presupune vera-citatea lui?

Pe de altd parte din mai multe pasagii se poatevedeà confienta pe care Poincaré o are In el. VorbindbunAoarä de ipoteza cA o zi s'ar descoperl uncorp care are toate Insusirile fosforului, gad de pro-prietatea de a se topl la 440, dupä ce afirmá putinaverosimiitate a acestei eventualitki, adaugâ: Si dacàprin imposibil s'ar Intâmplà, cele doul corpuri nuvor avea probabil identic aceiasi densitate, identicaceiasi cäldurà specifid etc., asa cá dupà ce-i vomfi determinat densitatea de ex. vom puld sà-i pre-vedem gradul fuziunii sale" 2).

1)]La]Valeurlde la science, p. 258.2) La Valeur de la science, p. 237.

www.digibuc.ro

H. Poincari

De asemeni atunci cAnd opune scepticilor care a-huntA falimentul §tiintii, din cauza necontenitei schim-bAri a teoriilor fizice, cAnd le opune faptul cA acesteteorii. exprimA In realitate acelea# raporturi, cA subve§minte schimbate se InfAti§eazA acelea§i relatiuniale experientii 1), prin aceasta socotind conaatArileexperientii imutabile, In limitéle In care .au fost exactfAcut exprimd aceia§i confientA cA intre aceia§itermeni vor avea loc totdeauna acelea0 relatiuni.

A§a dar Poincaré admite In mod dogmatic valoareafaimosului principiu al. uniformitdtii legilor naturii"fArA a face un examen filosofic al bazelor

sale.De allfel aceastA lacunA o gAsim aproape märtu-

risitA. N'am câtu§i de putin intentiunea, zice autorulnostru, sä caut aicea fundamentele principiului in-ductiunii; §tiu foarte bine cA nu voiu puteA reu§1: ajustificA acest principiu e tot a§a de greu ca, a te scullde el. MA voiu mArgini sA arAt nurnai cum 11 aplicAsavantii §i cum anume sunt fortati a-1 aplich" 2).

Cum vedem, din cauza greutAtii de a se legithriàinductiunea de a i se deslu§1 fundamentele einecesare Poincáré renuntä formal la aceasta, mAr-ginindu-se la o descriere empiricA a procedurii in-ductive, pe 'care o face iarri§i nu fArA 'oarecare ofi-ginalitate.

2)Principiul inductiunii ar fi inaplicabil, dad. n'ar

existà In naturA o mare cantitale de corpuri asemA-nätoare, sau aproape asernAnAtoare, dacg 'n'41n puta

1) La Science et Phypothése, p. 189. 190. .

I) La Valeur de la science, p. 258.

www.digibuc.ro

110 Studit istorico-filosAce

conchide de exempla dela o bucatà de fosfor la altàbucatil de fosfor.

Dach 'am reflectà asupra acestor consideratii, pro-blema aettrminismului §i a contingentii, ne-ar apareinteo luminà noud".

ImbrätiOnd diferitele sequente dintre fenomenerecunoa§lern t6 printre aceste sequente nu sunt dotacare O. fie absolut identice. Dar In cazul când prin-cipiul inductiunii, a§a cum l'arn enuntat, e ade-värat, vor exista sequente aproape asernAnAtoarepe care le vom putea clasificA unele lânga allele. Cualte cuvinte e posibil sà facem o clasificare a se-quentelor.

La posibilitatea legitimitatea unei astfel declasificeiri se reduce in cele din urind determinismul".

Sfâr§itul e cu deosebire interesant, sub aparentaunei simple descrieri strhbate o prezintáre a bazelorindUctiunii. Nu e vorba numai, cà o astf el de cla-sificare face singurá posibilá aplicarea inductiunii,ceiace va admite toatà lumea; dar pe posibilitateaunei astfcl de clasifiairi, are aerul a se spune, eA seIntemeiazil ideia determinismului. Cu aceasta am venitla Hume, care socotea regularilatea naturii ea te-meiul ideii de cauzalitate (determinismului . Pen truun apriorist, regularitatea se Intemeiazâ pe cauzali-tate, nu viceversa. Pentru asta conceptia intemeereirästurnate, care. este acea a empirismului, conduce,In mod consequent, la scepticism.

Poincai-6 scapà aicea de niiirturisirea scepticismului(la care l'ar fi condus dealtfel §i iadoiala in principiul ra!iunii suficiente) punându-6e la adApos ul uneieonfiente dogmatice. Fara îndoialà cá i amnia pu-

www.digibuc.ro

Poincaré 131

tern vorbi de o inconsequentg... Dar lAsAnd la o parteaceastA apreciare, sá vedem cum putem calificA InaceastA parte doctrina lui Poincaré: este scepticAsau nu?

Dupg ton, nu. In fapt da. CAci orice acceptaredogmaticA, lasà deschisA poarta vântului sceptic, maiales când elemente din Indoiald se pot culege dinchiar doctrina autorului

in afard de generalizgrile empirice, care sunt hi-poteze verificabile, si de principii, care sunt hipotezeneverificabile, oarecum la mijlocul lor, Poincaré con-statA In stiinta fizicei, IncA o serie de hipoteze cu-_..aracter specific, pe care le numeste indiferente saufigurative. Cu aceasta se terming. descrierea com-plectA a edificiului stiintelor naturii.

Hipotezele acestea pldzmuesc niste costume In careImbrAcgm -anume raporturi constatate. Ele au numaiun Intele,S metaforic. De aceia ele sunt fArá leghturkcu adevArul, si cloud hipoteze de acestea chiar dacAs'ar referl la aceleasi rapörturi stiintifice, oricât s'ardeosebi intre ele, pot fi amândouit valabile, nu ur-meazti cA una din ele e falsA. $i aceasta pentru sim-plul cuvânt crt la aceste hipoteze nu trebuesc sg. seaplice epitetele de adevArat sau fals. Fresnel, atribuelumina miscArilor de eter; Maxwell dui:a dânsul, osocoate curent electric. Mivarea §i curentul sunt nu-mai cloud imagini pe care le substituim obiectelorreale pe care natura ni le va ascunde de-apururi"1).

1) Science et Ifypothese. p. 190.

www.digibuc.ro


Raporturile care se aflri Intre aceste obiecte reale,sunt singura realitate pe care o putem ajunge, §i sin.-gura conditiune e sä existe acelea§i raporturi Intreaceste obiecte §i Intre imaginele care suntem sillli ale pune In locul lor. Dacä aceste raporturi ne suntcunoscute, ce ne importá dad'. ne pare coniod a In-ocuim imagine printealta.

Cu alte vorbe rostul §i natura hipotezelor figura-tive se legitirneazá prin aceia c'd neputând cunoa§tedeck raporturile fenomenelor, nu §i natura lor as-cunsA, (a§a dar termenii concreti ai raporturilor)iar pe dealt/ parte mintea noastrà neputând sd mA-nuiascá oricAt ar progresâ spre abstractiuneraporturi fárA termeni reprezentall, substitue acelorobiecte necunoscute ni§te imagini conventionale, Intrecare se gäsesc acelea§i raporturi ca Intre obiectele tài-fluite. Deaceia aceste imagini nu pot sg. primeasa. Oleepitete deck comode §1 incomode, iar atunci cAndunei hipotese figurative i se preferà o alta, aceastanu Inseamná cá una e mai adeváratá deck cealaltá.A§a se explia cum teoria lui Fresnel se poate

§i astázi aláturi de acea a lui Maxwell. Subtcostumul schimbat, la spatele imaginelor conventio-nale Intrebuintate, se gäsesc acelea§i raporturi, ace-lea§i formule, acelea§i ecuatiuni.

Hipotezele figurative se aseamänä a§A dar pe deo-parte cu acele neverificabile, IntrucAt nici ele nupot fi supuse controlului experientii §i infirmate deea; pe dealtd parte pentru ratiuni de comoditate potfi §i sunt mai repede schimbate §i Inlocuite decat prin-cipiile, §i prin aceasta se apropie cte generalizärileexperimentale,

www.digibuc.ro

H. Poincar6 133....0 singurit observare Inainte de a pärAsi aceasta

chestiune.Existenta de hipoteze figurative, frtrá pretentia o-

biectivitätii, o va admite poate oricare savant. Moti-varea rostului lor, asa cum o face Poincaré, nu seIncadreazà. Insit fArâ.' dificultate In conceptia lui ge-neralà. Poincaré e idealist in sensul berkeleyan. Sansdoute, une realité compléternent indepéndante de l'es-prit qui la conçoit, la voit ou la sent, c'est une im-,posibilité 1). Tout ce qui n'est pas pensée est repur néant" 2). Totus legitimarea hipotezelor figura-tive n'a putut-o face fArd oarecare profesie de agnos-ticism. Ele nu sunt doar imagini substituite auxobjets réels que la nature nous cachera éternelle-ment". Dar între agnosticism, pentru care sensatiilenoastre sunt reflecte ale unui substrat necunoscibilsi. idealismul lui Berkeley pentru care sensatiile suntrealitàti absolute, existà o deosebire care le face ire-conciliabile. De aceia putem spune cil si aici se afld ocontradictiune, si contrazicerile atunci când nupot fi puse in searna sliibiciunii de cugetare a acelniacare le-a rostit sunt mai mult decât oricine, izvorde scepticism...

E momentul sá valem acuma ce crede PoincaréInsus despre natura conceptiunii sale si despre inter-pretarea ce trebue sà i se deà. Aceasta ne-o spunecAutând sá se separe de filosofi cu conceptiuni exa--

9 La Valeur de la Sience. p. 9.2) Ibid. p. 276.

www.digibuc.ro


gerate care totus se sprijind pe dânsul i l'au citalca pe unul din ai lor.

Faptul cd In stiintä se gásese elemente conventio-nale, greutatea de a se definl adevárul i oroarea,imposibilitalea de a comparà o icoand a mintii cuceva extrarnental, au fdeut pe unii gânditori sá so-coteascd stiinta In intregime conventionald, legile erea-liunii artificiale, faptul stiintific ca o operd a sa-vantului. Stiinta nu ne poate conduce la adevár cipoate numai sd ne procure reguli de actiune. Autorulcu care Poincaré diseutá este Le Rog.

Din capul locului Poincaré aratd absurditatea pre-tentiunii care formeazd trásátura de cdpetenieasa numitului pragmatism ca o lege sá poatá aveatitlul de reguld de actiune, fdrä ca sä fie totodatá

o cunostingand spun, pentru a face hiclrogen, faceti sd lu-

creze un acid asupra zincului formulez o reguld care*reuseste; a fi putut zice. faceti sd hicreze apd dis-tilatá asupra aurului; i aceasta ar fi fost o reguld,care Insä n'ar fi reusit.

Dad. dar Jetelele"- stiintifice au o valoare, careguld de actiune, asta pentrucä stim cá reusesc, celputin In general. Dar a sti aceasta, insearnnd a sticeva si atunci cum veniti sd ne spuneti cà nu putemcunoaste nirnic?

5tiinta prevede, i pentrucd prevede ea poate fiutild i servl de reguld de actiune. Inteleg bine, pre-vederile sale sunt adesea desmintite de eveniment:aceasta dovedeste cá tiinta este imperfectd i cândadaug cd ea va rdmâne totdeauna, sunt sigur eáaceasta e o prevedere, care cel putin dânsa, nu va

www.digibuc.ro

H. Poincart i33

fi niciodath desmintitA. In mice caz savantul se In-salä mai rar decât un profet care ar prezice la In-tâmplare. De altà parte progresul e lent, dar con-tinuu, asa cd savantii, cu toate cA din ce In ce mai,IndrAzneti, vor fi din ce In ce mai putin amAg4 Epulin dar e destul.. .

Nu existA mijloc de a scApa de aceasld dilemA; saustiinta nu_ ingädue sA prevedem, si atuncea ea e-fail valoare ca regula de actiune; sau dimpotrivApermite sA prevedem inteun chip mai mult sau maiputin imperfect si atunci ea nu e fArd valoare camijloc de cunostiintà".

Ceeace nu poate de fel admite Poincaré, e afirmatiacA savantul creiazel faptul. Iar atunci cand pragma-tistii fac. concesiunea de a spune cA dacA savantulnu creiazit chiar faptul brut, in orice caz creiazAfaptul sliintific, Poinearé, nu admite deosebirea pro-.fundA care se face Intre faptul brut si acel stiintific.Dupd ansul faptul brut rAmâne cuprins In acelstiintific, cari reprezintà numai exprimarea lui mairafinatA, faplul brut Il determinA pe acesta din urmA;savantul nu are latitudinea unei creAri arbitrare, cielaborand o notiune stiintificA urmeazA indicalii nea-tárnate de deinsul, se supune unui lucru impus dinafar& FArà Indoialk si dupA Poincaré, in stiintA seallA multime de elemente conventionale. Dar acesteelemente au scopul sA alcAtuiascá numai un limbagiucomod, In care nu exprimAm insA fAcand stiintdceeace vrem, ci aceia ce ni se clA ca existent. Fatade o conventiune firesle nu are sens a ne intrendacii e adevAratä sau fal§A; dar odatA admisl 0 0044

www.digibuc.ro

136 Studil storico-filosof ice

ventiune oarecare, ne putem Intrebd perfect dad.faptul exprimal In vestmântul ei e adevdrat sau nea-devärat.

Aceastd conven(iune Iiind datei, dacd voi fi In-trebat: acest fapt este el adevdral? voi §Li totdeauna cesd rdspund §i rdspunsul meu Imi va fi impus de mdr-turia simturilor.

Dacd In timpul unei eclipse am sä flu intrebat:Este Intuneric? voi rdspunde da. Rird Indoiald vorrdspUncle nu, aceia care ar vorbl o lirnbA In care lu-mina se va chemA intuneric §i intunericul lumind.Dar ce Insemndtate poate avea aceasta?

Enuntiul unui fapt e totdeauna verificabil §i

pentru verificare am recurs sau la mArturia simtu-rilor, sau la arnintirea acestei märturii. Accasta esteIn primul loc ceeacc caracterizeazd un fapt. nacä imiyeti punc intrebarea: cutare fapt este adevärat? voiIncepe prin a và cere, dach e nevoe, sä precizaticonventiunile, prin a vil. Intrebh cu alte cuvinte, celimbä ati vorbft, apoi odatd fixat asupra acestui punct,voi Intrebd simturile mele §i voi räspunde, da sau nu.Dar räspunsul l'a dat simturile mele, nu acel care mdIntreabd spunându-mi: am vorbit In limba englezilsau francezd".

Ce diferentä este, se intreabd Poincaré mai de-parte, intre enuntiul unui fapt brut §i acela al unutfapt §Iiintific? este aceia5 diferentd ca Intre enuntiulaceluia§ fapt brut In limba francezd sau germand.Enuntiul §tiintific este traducerea enuntiului brut In-tr'un lirnbagiu care se distinge §i de germana vulgard

www.digibuc.ro

H. Poincaré -137

de franceza vulgarrt pentrucä e vorbit de un maimic numär de persoane.

Cand zic: este cutare ora, aceasta e un mod pre-scurtat de a spune: existà cutare relatiune lntre oracare o arata pendula mea, i ora pe care o arata Inmomentul trecerii cutärii i cutárii astru la meridian.$i odata aceasta conventie de limbagiu adoptatk candse Va intreba esle cutare ora? nu va depinde de minede-a raspunde da sau nu".

Mai avem atuncea dreptul de a spune cà savantulcreiaza faptul stiintific; Mai Intai el nu-1 creiaza exnihilo, de oarece II face cu faptul brut. Prin urmarenu-1 face liber i asa cum voqle. Ori cal de dibaciuva fi lucratorul, libertatea lui e totdeauna limitatä deproprietätile materiei prime asupra careia opereaza.

In rezumat, tot ce creiazd sauantut Intr'un fapt,este limbagiul fn care II enun(ä. Dacil prezice un fapt,el va Intrebuinta Ufl limbagiu, i pentru toti acei carelnteleg acel limbagiu, prezicerea sa e lipsita de ambi-guitate. Apoi odata aceasla prezicere aruncatá, evi-dent ca nu mai atarnä de dansul daca o sa se inde-plineasch sau nu"1).

Cand am vorbit de hipotezele figurative, am vazutcum Poincaré socoate ca nu putem cunoaste decatrelatiuni", i numitele hipoteze an menirea sh le Im-

9 La Valeur de la Science p. 226 §i nrmAtoareIe,

www.digibuc.ro

138 Studli istorico-filosofict

brace pe acestea Inteo haind concretd. Aceste imaginisunt opera spiritului nostru, cáci Wei vorbá nu poatesá fie, a ele xeproduc realitáti ce existä aevea.

Ceeace s'a spus de hipotezele figurative, ar putehatunci sd se spunä Intr'o másurá mai redusk de totce e contributie a spiritului la edificiul stiintii. Spi-ritul nostru nu creeaz6 nici o relatiune, pe acesteale constat6. (evident de ciite ori va fi vorba de fe-nomene empirice). Activitatea lui se rnárgineste lacrearea unui limbagiu, a unor vesminte In care säse prezinte relatiile constatate In afará. Hipotezelefigurative apar atuncia ea un caz mai pregnant alunei activitäti generale, care se manifestá totdeaunaIn aceias directiune si cu acelas scop.

Din cele ce am remarcat noi Insine la studiul doc-trinei lui Poincaré si din ceeace märturiseste Insusipolemizand la urmk putem sá preciz5m acurna po-zitia generalá a conceptiunii lui.

In timp ce empiristii clasici sustineau aláturi decomplecta pasivitate a spiritului nostru, cá toate cuno-stintele stiintifice sunt ebpii luate din afark cd toatelegile si principiile oricât de fundamentale sântinregistrate din experientá si atârnä numai de ea,alti filosofi remarcând larga activitate a spirituluinostru in toate elaborärile stiintifice, activitate carese observá mai en seam5. de Cate ori Intah-iim Instiintà elemente arbitrare, care se pot inlocul fárá a(Munk au conchis luând o atitudine absolut opuskcá tot edificiul stiintii e o operí liberá a mintii, otesäturá exclusivá de decrete si conventiuni.

Am putea numi aceastá conceptiune, prin analogiecu termenul panlogism, un panconvengonalism.

www.digibuc.ro

14. Poincar n9

Intre aceste doua atitudini opuse, Poincaré pAs-treazd o atitudine intermediarA. Stiinta dupA dansule In parte experientA, In parte conventiune. Parteade jos a edificiului, legile empirice, sant contributiaexperientii sau cum se mai zice, a factoruluiobiectiv varful, cu generalitätile principale, cutoalà forma cunoa§terii, este adaosul subiectului,opera lui.

Atitudinea mijlocie pe care o ocupA Poincar6 Intreempirismul clasic §i pancoventionalism, aminte§te pu-ternic pozitia doctrinii lui Kant Intre acela§ em-pirism §i panalogism. Intre empirismul care sustineAoriginea experimentala a Intregii cunoa§teri, §i pan-logismul care afirmA dimpotrivA obar§ia aprioricAa ei, conceptia Kantiand admite §i factorul em-piric, care procurA materialul cunoa§terii, §i unfactor aprioric, care aduce forma §i principiileconstitutive ale §.tiintii. Ceeace este semirationalis-mul lui Kant pe langA panlogismul hegelian (pecare Kant II cuno§teA sub forma ceva mai im-perfectA a vechiuluj rationalism), este semicon-ventionalismul lui Poincaré pe langA panconven-tionalismul pragmatist. Situatia e absolut analogA,rAmanand ca deosebirea dintre Poincaré §i Kant s'ofacA faptul cA, dui-A filosoful german contributia su-biectului se rezolvA Intf o serie de necesifilli mintale,pe cand dupA savantul francez, cu putine exceptii,intr'o serie de conventiuni mai libere, care se potinlocul prin alte conventiuni. De altfel tot asta ar fideosebirea dintre panlogism §i panconventionalism;primul cautA sA derive §tiinta concretA din logicaimanentA a mintii, cel deraldoilea dintr'o serie de

www.digibuc.ro


conventii, iard§ ale mintii noastre. Amândoud Insdinláturd de-opotrivd factorul ex tramen tal.

Pe de altá parte (lasând analogia de metodd careeste la unul §i -la altul: analiza logicd _a cuno§tintiiefectuate, mai mult deck acea psihologicd a cu-no§tintii In formatie) afliim asemânare intre Poincaré§i Kant §i sub raportul intentiunii, al telului urmdrit.Cine a studiat cu luare arninte opera filosoficd a luiPoincaré n'a putut sá nu simtd dorinta acestuia de-aIntemeià principiile §llintifice cfil mai la addpostulvicisitudinelor experientii. Aparle de faptul cd curmitprin acte de confientd dogmaticd discutii ce 1-ar ficondus en consequentil la rezultate sceptice, daratunci când a declarat conventii mintale, generalitätilesupreme ale §tiintelor, aceasta n'a fdcut-o strein degAndul de-a le garantà ddinuirea §i a le Intärl si.-

guranta. La fel cu. Kant, care a urmärit la rându-ish asigure bazele §liintii, declarându-le apriori. Deaceia cred cit Inteo anume privintd n'ar fi gre§ildcaracterizarea filosofiei lui Poincaré, cu toate purtileei sceptice, ca un Kantism renovat, ca un KantismIn care necesittitile mintale s'au preschimbat In con-ventii §i decrete ale aceleia§i mil*. Kant earacterizândcontributia subiectivil In actul cuno§tintii a avut maimult In vedere momentele In care spiritul e necesitat;Poincaré, momentele In care activitatea lui e liberd,§i capabild de varieri. Acestuia din urmd i s'a pdrutIn fine pe temeiul faptelor ce le-a studiat cil

nu se poate vorbl de necesitilli mintale In gradulIn care vorbise Kant, cd contribu[ia subiectivd tre-bue§te conceputd mai elastic, mai slobod, mai mlddios.Ch din aceastà modificare rezultd o serie- de consecinti

www.digibuc.ro

H. Poincart 141

deosebite, care ne mânä. departe de Kantianism, a-ceasta am vázut-o §1 nu se poate contesta. Dar Inchodath, Intre antitezele moderne, Poincaré ocuph camaceia0 pozitie pe care Intre antitezele vremii saleo avusese Kant.

VI

Am trecut In revistl- toath opera filosofich a luiPoincaré, chutand a-i redh imaginea cat -mai com-plectd §i mai clarh. In dorinta de a face aceastà inte-resanth dootrinh accesibilá la cat mai multi, dacáse poate tuturor oamenilor culti, am avut de luptatcu greutatea de a prezenth ni§te idei, care la autorullor se Infäli§eazg. adesea In uniforma §tiintii salespeciale, de a le prezenth In haina unei exprimdrimai populare. Am avut impresia ch aceasta n'a fost,cea mai mich dintre greutilti, §i acea care imi reclamhdintre toate cea mai putina luare aminte. Limbagiulspecialistului e ca o tunich thiath pe talia ideii, pu-nându-i bine In evidenth formele ei specifice. Ex-primarea popularh e ca o hainh largh, sub care adeseanu se mai poate cunoa§te caracterele, nuantele, In-sfär§it fizionomia lucrului Imbräcat. De aicea grijanecontenith de a strange aceastá haina cu tot felulde brâe pentru a se puteh observh §i. cu dânsa ade-värata infhti§are a ideei. i când nu-ti dai seamade adevärata ei infäti§are, Ii poti atribul de o potrivásau o thrie inchipuith sau o slAbiciune fictivä.

In al doilea rand am cäutat In tot decursulexpunerii noastre a dispäreh la spatele autoruluistudiat. Ne-am silit sà nu perdem nici un moment-

www.digibuc.ro

142 Atudil istorico-filosoace

din vedere ca filosofia lui Poincaré a fost temalucrarii noastre, nu un pretext al ei. De aceia grijade capetenie a fost sä redam aceastä filosofie, catmai credincios §i mai unitar iar atunci cand amdesvoltat §i alte idei decat acele extrase din operaacestui autor, aceasta am facut-o tocmai pentru areliefa mai bine ceia ce e propriu operei In chestiune,ceia ce o separá precum i ceia ce o une§te de mediulfilosofic In care a aparut. Tot din aceasta pricinane-am abtinut pâná acuma, pe cat a fost posibil,dela Intampinäri. Cele cateva fäcute mai ales lacapitolul precedent, au fost de o natura accesorie,

unele nc-au parut necesare chiar pentru a facecaracterizarea deplina a operii studiate.

Si totu§i ocazie de obiectii fundamentale n'aVom mentiona pe cate-va din ele, aicea, pe scurt.Mai Intaiu ni s'a parut silita analogia care se face

Intre o unitate de masura cum ar fi de pildametrul i spatiul euclidean. Spatiul este o formaconstitutiva a experientii noastre, pe când un sistemde másuri evident ca nu. Chiar daca am admite .caproiectarea In spatiu nu este anterioarä experientii,ci ajungem la dansa prin rationament, acest ratio-nament pornind de la perceperile noastre i asocierilelor, dacá e rationament cuprinde oarecare ne-cesitate, nu se poate asemana c'un sistem de masuricare nu cuprinde nici una. Poincaré prive§te aleseao problema numai pc partea care ii convine. Dinconcordanta senzatiilor de acomodare §i a celor deconvergenta, .spune dansul, noi, elaboram un spatiunumai cu trei dimensiuni. Dar problema mai areluca o MO: dE ce concardeazei In fapt aceste cloud

www.digibuc.ro

H. Poin cart 143

serii de senzatiuniF i rdspunsul cel mai probabilare sd fie, pentru cd spatiul are numai trei dimensiuni.CAM vreme privesti lucrurile numai In Intaiul fel,mergand dela senzatii cdtre ideia de spatiu, cátdvreme privesti senzatiile ca conditie i spatiul con-ditionat, ceia ce se poate dinteun anume ¡pulletde vedere atunci îi poti luà libertatea de aconcepe aceste senzatii i Impreundrile lor, In feluritemoduri, care vor atrage elabor5ri de spatii deosebiti.Dar oare Impreunarea de sensatii existentá careatrage spatiul euclidean ca pe forma cea mai comodd

cum ar atrage o anumitá unitate de mäsurieste ea accidentald? Nu e tocmai din cauzd cá arela Wzà spatiul tridimensional? i atunci considerândspatiul ca o conditie, nu ca derivat, ce asemdnaremai poate fi intre dânsul i un sistem de másuri?Dar chiar presupunând cti pot, fi mai multe tiparede spatiu care s'ar puted aplicA aceleasi experienti,asd cum sustine Poincaré, rämâne totusi stabilit cdpentru constituirea experientii trebueste until dinaceste tipare; nu se poate vorbl In acelasi sens denici un sistem de mdsuri.

In fine Impotriva teoriei lui Poincaré se mai poateavansh i faptul cd spatiul tridimensional e singurulreprezentabil. E drept cá áici Poincaré ocoleste Inmod original Intâmpinarea sustinând cd nici un spatiunu e reprezentabil, cá toate sânt numai idei concep-tibile. Dar dacd ne-am lua dupd unele fraze dinInsdsi opera sa, am Maul di In aceastá pärere nue singur destul de intärit. Afirmând cá geometriaeuclidiand eSte i va fi cea mai comodd, pentrucdeste cea mai simplá adaugá: et elle n'est pas telle

www.digibuc.ro


seulement par suite de nos habitudes d'eSprit oude je ne sais quelle intuition directe que nous aurionsde l'espace eucliden" 1). Aà dar spatiul euclideanredevine intuitie. E de altfel poate prirerea cea malijustä. Intre spatiul euclidean si cele noneuclideaneexistá deosebirea, de mult semnalatà, cá numai primule reprezentabil, celelalte sunt constructii ireprezen-tabile, pe care totusi mintea le poate face In virtuteaputerii sale de a abstrage i combinà. Dar aceaStaadmis, &Intern considerabil de- departe de sistemelede milsuri care minus cornoditatea_ se aflátoate pe acelasi plan.

In al doilea rând Inlocuirea largá pe care Poincaréo aduce epitetelor adevArat" i falS" prin aceleade comod" i incornod" nu o credem iarrtsi laadripost de Intdrnpinäri. Duprt autorul.nostru; in afaráde adevärurile logic; numai datele experientii potfi adevärate sau neadevA'rate. $i cum dânsul ur-mând traditia pozitivistá socoteste adevär obiectivnumai relatiunile pure", consiclerti fixarea acesCorrelatii ceia ce e de altfel posibil tiinti1 caadevärul complect. Ce este stiinta? se intreabri Poin-caró si cu aceasta dam un ultim citat din acest autor.... este mai Intliu de toate o clasificare, un mod dea apropià faptele pe care aparentele le .epará, cutoate cá sunt legate- printr'o Inrud ire naturalii.ascunsá. $tiiriy.e -In alti termeni, et.,te un sistem derelatiuni. Dar am Spus-o numai In relatii trebue

4) Science et hypothese, p. 67.

www.digibuc.ro

H. Poincarg 145

cAutata obiectivitatea; ar fi zadarnic s'o cduam Inlucruri izolate unele de allele".

Obiectele exterioare, de pildà, pentru care cuvantulobject a fost näscocit, sunt obiecte iar nu aparentetrecátoare §i. vaporoase, tocmai pentrucA nu suntnumai grupe de senzatiuni;ci grupe cimentate printr'olegAturà constanta. Aceastil leggitura singura esteobiect In ele, i aceastà leggturä este un raport"1).

Ceia ce face un obiect, este cimentul indistructibilcare leagd grupele de senzatiuni. tiinta nu face decalsà desAvarseasc5. aceasta obiectivitate" a intuitieirelevandu-ne Intre Jenomene alte fire mai subtiridar nu mai putin solide; sunt fire a§à de libere Inchtau ramas mult timp neobservate, dar Indatà ce s'auremarcat, nu se mai poate sà le trecem cu vederea;ele nu sunt mai putin reale decat acelea care procuril

.obiectelor externe realitatea lor 2).LasAm la o parte chestiunea daca relatiunile pure"

pot sà reprezinte adevärul complect i sà trecem laproblema de care am zis cà ne ocuphm.

Dupà autorul nostru, aportul subiectulai se redacela alcAtuirea limbagiului In care exprimam adevA-rurile, obiective. Acest limbagiu, ca atare, nu e nici.adevärat, nici fal§, ci numai comod sau incomod.Dar am vAzut mai lnainte tot In opera lui, ce impor-tantà a avut acest limbagiu In fizicA. Intre diferiteleclase de fenomene fizice nu s'ar fi observat nici olnrudire, dacà n'ar fi fost ideMilatea de ecua(ii mate-

1) La valeur de la science, p. 265, 266Ibicyp. 270,

www.digibuc.ro

146 Studii istorico-fiiosofice

malice. Pe firul analogiei matematice, s'au putut a-propia aceste domenii, calitativ eterogene, asà dar s'audescoperit un numár din acele fire subtiri i libere,care totusi sunt reale". Limbagiul nostru a semnalatatunci adevärul". Iat5.4 dar sezisând niste relatiilatente, capabil de lucruri care depAsesc epitetele decomod i incornod. De aceia nu putini au sä preferepunctul de vedere Kan Elan, care nu filceà o prápastieIntre contributia subiectuluí si acea a obiectului,_socotindu-le pe amândouri capabile sä reprezinte a-devàrul.

Dupá aceste observäri e timpul sd incheem.Evident Intâmpinàri se pot aduce si doctrinii lui

Poincaré, cum s'au adus in contra tuturor concep-tiunilor, chiar a acelor mai considerate. Dar cum inaceste domenii cam greu se pot aduce obiectii deci-sive, filosofia lui Poincaré rämâne nu numai o filo-sofie interesant5., cu perspective nouà §i analize a-dânci, ci chiar o filosofie posibilii sub raportul

Iar dacá am privl lucrurile unilateral, fácândabstractie benevold de uncle fapte e desigur o filosofiehotdrât adevaratá. Firesie unilateralitatea nu e vornde laudil, ci un neajuns. Dar oare cdte sisteme filo-sofice imbrätiseazd totalitatea faptelor, care din elereprezintá mai mull cleat sinteze partiale?

Oricum ar fi lucrurile, opera aceasta poartá semnuloperelor alese, care nu sunt menite sá dispará in_torentul productiilor trecdtoare. Dupà cum a im-boghtit §tiinta specialitAtii sale cu uncle adevAruriflefinitive, tot asA Poincaré inavuteste i filosofia c'o

www.digibuc.ro

it Poincaré 147

atitudine, care poate sá mai semene §i cu a altora,dar In felul acesta este numai a lui. In mi§carea filo-soficá contemporanA el are un loc hotdrat. Istoriafilosofiei nu-1 poate §i nu-1 va puteA ignorà.

www.digibuc.ro

ALFRED FOU1LLtE

Filosoful Alfred Fouillée, dispArut numai de zeceani, a lost un spirit Ina lt §1 a lAsat dui-A dânsul ooperA dintre cele mal vaste. E destul sä strAbatilunga listh a scrierilor sale, pentru ca sA vezi dupg.titlu cA n'a rAmas problemd de filosofie pe care sAn'o fi abordat, ba chiar problemA de actualitatecAruia sA nu-i fi inchinat un numär de pagini, deIndatA ce socoteâ cA-i poate a§terne baze filosofice,Iar cine pAtrunde In opera lui care cu toatA in-tinderea ei se poate cet1 cu spor §i Cu plAcereconstatA numaidecât ce pasiune aveA acest filosofpentru cliscutie, câtá con§tientiozitate aveâ In exa-minare §i citt erà de preocupat de-a face dreptatetuturor filosofiilor §i tuturor conceptiunilor, degajândpArtile lor bune §i armonizAndu-le astfel In sintezamai vastA pe care o nAzuiA In orice imprejurareinteligenta sa elasticA §i eminamente conciliatorie.De§1 dialectician dibaciu §i polemist redutabil 1), nu

9 Scrierile din care se poate constata cu deosebire talentul sau polemicsunt : Critique des Systemes de morale contemporaine : Le mouvementpositivisle ; Le mouvement idealiste ; La Pensée.

www.digibuc.ro

150 Studii istorico-filosoiied

dArâma niciodata pentru placerea de a distruge, cipentru a coji elementele viabile de partea lor caducd0 a le folosi, depà§indu-le, Inteo conceptie unitarà,ce dupà a,sa pârere s'ar apropia mai mult de adevär.

Filosofia lui Fouillée, osebit de Insu§irile §i debogâtia ei, ne mai atrage Ias6 luarea aminte §i prinaceea ca reprezintä un caz interesant. Rândurile ceurmeazá vor arAta despre -ce este vorba.

Opera acestui gânditor se Infäti§eaz6 pe deopartecu aparatul, amploarea 0 avântul marilor sisteme.In cuprinsul ei se Intâlnesc, dându-§i maim prietene§te0 uitând o parte din pretentiile lor, curente filosoficeantagoniste. De asemeni In lumina formulelor ei sin-tetice se intrevAd o parte din curentele viitoare, carelepädând forma moderatà pe care o aveau In operalui Fouillée, nu puteau s5 nu devinA cu timpul rAs-boinice 0 Rle. Conceptiunea acestui filosof este obogatà Incruci§are de drumuri 0 repet IncA odataare dimensiunile §i aspectul constructiilor impunä-toare. i totu§ Iocul lui Fouillée In galeria filosofilorde rasa nu este dintre acele sigure §i necldtinate.Existä filosofi combatuti pentru ideile -tor Ora a lise contesta §i dreptul de a figura In marele Pantheon.Cu Fouillée situatia este alta §i aprecierea competentàe variatá pânâ la ciudätenie. IatA câlevA exemple.Filosoful danez Höffding, unul dintre. cei mai in-semnati istorici ai filosofiei, In al treilea volum alistoriei sale, Infati§ând 0 filosofia francezá poste-rioarà lui Comte, 10 intituleaza paragraful: AlfredFouillée fi filosolia franceza contemporanei", prinurmare face- dela inceput din acest gânditor figura

www.digibuc.ro

Alfred Fouillée 151

centrald a perioadei. 1) (Este drept cd expunerea nuajunge decât pfind la Bergson, chruia filosoful danezIi consacra_ mai thrziu o monografie aparte). Indecursul caracterizárii lui Fouillée se spune lämuritch scrierea sa. Psychologie des Idées-forces" este,,cea mai bund expunere a Voluntárismului", ceea cenu e pulin lucru când existau filosofi voluntaristide talia si vigoarea lui Wundt.

De asemeni, acesta din urind In una din ultimelesale lucrilri afirmd cd aláturi de Guyau, cel maiInsemnal filosof francez din ultima epoch' este AlfredFouillée. 2). Osebit de aceasth scricre mai ward,Wundt, In clasica sa lucrare, Grundriss der Psy-chologie` , trecând In revistá operele de psihologiemai remarcabile care s'au scris In cele din urmátimpuri, afirmá cd aláturi de monograffile specia-listului Ribot mai sunt de relevat in filosofia franceeilucrárile lui Fouillée 3)

Pe de altd parte Windelband care este si dänsulunul dintre cei mai autorizati istorici ai filosofiei, Inoglinda pe care o dä despre filosofia francezd dinsecolul al XIX-lea si unde mentioneazd principaleleconceptii si principalii autori, nici Ineicar nu citeazépe Fouillée, pomenindu-1 pur si simplu In calitate debiograf al lui Guyau 4).

De altfel am impresia cd chiar In Franta celebri-tatea lui Fouillée, nu cste dintre acele asezate si

rásunätoare, iar operele sale des1 frumos scrise n'au

') Moderne Philosophy!. Trad. germ. Bendixen. pp 67-962) Die Nationen und ihre Philosophie. 1918. p. 32.'') Grundriss der Psychologie. p. 23.4) Lehrbuch der Geschicht? der Philosophie. pp. 529, 531

www.digibuc.ro


atins de ex. numärul de editii al lucrärilor luiBergson, a chrui vazh e desigur mai mare si e intratmai adânc in constiinta lumii culte. Cine citeste pioasamonografie a lui Augustin Guyau, fial filosofulùicu acela§ nurne si rudil cu Fouillée, mono-grafia care zugräve§te viata §i activitatea acestuidin urmh filosof, va fi isbit defaptul ch autorul ei dàadesea scrierii sale un ton de pledoarie, pliingându-sech numele lui Fouillée e de multe ori omis de filosofimai noi, care s'ar cuveni sà fach mentiune. Si pentrua-si sprijini elogiile sale e silit, In lipsä adesea de altecitate, sh publice scrisori particulare dela oameni euautoritate ca Bergson, Taine ori Lachelier1). Fäcândabstractie de elernentul sentimental care desigur nulipseste In pledoaria lni Augustin Guyau, sunt Insh siafirmatii perfect adevhrate, care fac rezerva si välulde neglijare aruncat de unii peste opera lui Fouillée,neexplicabile la prima vedere.

SA incepem cu o Infätisare sumarh a filosofiei fran-ceze posterioará lui Aug. Comte, determinând In a-ceasth schith de ansamblu locul filosofiei lui Fouillée.

Filosofia francezä din a doua jumhtate a veaculuitrecut, cu prelungirile ei pânä in zilele noastre, esteo filosofie constructivh, cu nazuinte si realizAri meta-fizice. Spiritul antimetafizic' al lui Comte, cu

retinerile sale In domeniul speculatiunii, deslmai träeste In câtivâ discipoli, n'a putut oprl rein-vierea metafizich si entusiasmul pentru creatiile ei.Epoca aceasta nu are nimic cornun cu acele perioade

Philosophie et la Sociologie d'Alfred Fouillee. pp. 115, 1 16.

www.digibuc.ro

Alfred ronillée 153

de obosealk când cugetàtorii, subt pretextul desilusieisi prudentii, se märginesc la discutii metodologice sicel mult la analiza cunostintii. Astfel de perioadede lâncezire invoacá Indeobste §i autoritatea vreunuimare gânditor, -care, des1 creator el Insus, se vd fiIntâmplat sá formuleze rezerve In contra metafiziceisi sh devie astfel simbolul unui curent antimetafizic.Ash a servit In Germania pentru câtiva ani de steri-litate speculativà numele lui Kant, luându-se In con-siderare partea negativa a operii sale, iar In Franta,numele lui Comte, invocându-se de asemeni negArilelui. Se prea poate ca In Franta, pe lângl influentapozitivismului lui Comte, s'd mai fi lucrat In acelassens si historismul lui Victor Cousin, care ar fi vruts5. se Inlocuiascd pe viitor filosofia cu istoria ei,

afirmând cá tot ce este stiut In domeniul filosofic secmyoaste dejh din sistemele trecute, ash 6. n'ar maifi loc sà se mai facà cercetári de acum inainte.

Filosofia francezrt din a doua jumätate a secoluluial XIX-lea, areia sà-i zicem cu un termen scurt,nDua filosofie francezk a biruit toate motivele detimiditate sau de antipatie speculativA si are un *pro-nuntat caracter metafizic. Constructivk Mr5. a Incetàsá fie critick ba chiar Murind In scopul construe-tiunii metode si operatii noi pe care fireste cautà ale justifich, noua filosofie francezit mai prezintà si-caracterul de-a fi spiritualistà, de-a reduce meea-nismul lumii fizice la un simplu hive lis exterior, lao existentà secundark care mascheazà profunzimilerealitiltii, In esenta lor de naturd psihich% Desigur, spiritualismul nu este inventia acestei epoci,dar a fost puternic reinoil de dânsa, dacà mai ales

www.digibuc.ro

154 Stuctit istorico-h!osofice fall.

tinem seamA cA tot de riumele de spiritualism seprevalà si searbAda scoalA eclecticA a lui Cousindevenitd pentru motive polilice, filosofie de slat. DacAfacem abstractie de Taine si Renan cari, cu tAtemultiplele si strAlucitele lor Insusiri, au In filosofieun aer de excursionisti amatori, am putea zice cáfilosofia nouA francezA reprezintA douà mari ipostase:

1. Neospiritualismul determinist.2. Neospirilualismul indeterminist.Neospiritualismul determinist desl recunoastd cá

fofidul realitAtii este de naturA sufleteascii, in timpce materia n'ar fi deck fatada lumii; desl afirmA cáevolutia cosmicA nu se poale explicA din simplaInlAntuire cauzalA a fenomenelor fizice, care o lAmu-resc numai In parte, totus socoate cA desfAsurareaproceselor psihice, activitatea si participarea lor larezultatele cosmice, se face tot In virtutea principiuluide cauzalitate, tot In baza acelei legi generate dupAcare antecedentele determinA In mod necesar fend-menele care urmeazA. Nu se poate explicâ totul Inmod mecanic. Procesele sufletesti apar si se desvoltAdupà alte modalitAti. InsA, oricât ar fi desfAsurarealor de elaslicA, de putin rigidA, de mlAclioasä, ele nu seivesc lotus fArA eau& RAmânând la o parte dedeterminismul mecanic, nu sunt 'Msg. In afarA deorice determinism. Isi vor fi având regulele lor aparte,InsA regule existA si nu poate fi vorba de crOtiuniabsolut nemotivate si fArA legAturA tu ce fusese maiInainte, chiar dacA In practia, din pricina com-plexitAtii, cauzele nu se pot intotdeauna gAsl. AstfelaceastA conceptiune sparge cadrele mecanismului ma-terialist, dar fArA a sfArArnA si pe acele ale determi-

www.digibuc.ro

Alfred Foul llée 155

nismului, pe care II admite pretutindeni, in domeniulpsihic inclusiv. Ca reprezentanti ai acestui mod de avedeä, notAm pe Fouillé si Guyau.

Spre deosebire de aceastá concepliune, neospiritu-alismul indeterminist este de parere cá determinismul,oricat ni l'am Inchipul de suplu si de rafinat, râmânetotu§ un reflect, un ecou al mecanismului fizic si deaceea concepAnd aparitia fenornenelor sufletesti Inchip determinist, o concepem de fapt dupa modelullumii fizice §1 In subordonanta ei. Viata spirituald,care e fondul ullim al realitdtii, are url caracter corn-plect deosebit si nu trebue sä pierdem din vedereceeace este original si specific In ea. Viata sufleteascá,dupá creclinta indeterministilor, este libertate, crea-tiune, crestere necontenitä. Farä a se tilgádulexistenta actelor psihice automate, care se producprinteun. fel de solidificare a curentului sufletesccAtre periferia sa si In imediata vecinâtate a lumiifizice, deci farà a se contestà existenta unor repetiriconstante, care rezultà dinteun fel de decadentá psi-hied, totus In isvorul ei originar si In puritatea sadepliná, viata sufleteascil este spontaneilate, isbuc-nire liberâ, Inoire imprevizibilá. De ad lirnitareadeterminisnmlui la lumea fizicá si cel mult In vecinà-tatea ei.

Pe filosofii cari reprezintá aceastá conceptiunetrebue sä-i separArn In douâ grupe, mai exact sàpunem la o parte pe unul dinteinsii, din cauza preamultelor elemente strict personale ce cuprinde doc-trina sa. Acesta este Charles Renouvier, care Isi arebisericuta lui proprie, nu prea mult aer de familiecu ceilalti indeterministi francezi, si a cdrui filosofie,

www.digibuc.ro


din cauza precumpánitoarelor ei preocupäri criticeIn sens kantian, poartá si numele deosebitor de neo-criticism. Dupà ce am scos pe Renouvier, ne rámâneo linie de indeterminisli inruditi, adeváratá familiecare administreazd si sporeste acelas patrimoniu :Ravaisson, Ladle lier, Boutroux, Bergson. Ca sá pro-ducem si o micá legitimare a separárii lui Renouvierde grupa celorlalti, e suficient sti mentionám eá pccand, dupd Bergson filosoful culminant al grupeidiscontinuitatea fenomenelor este cevit artificial,lumea fiind In esenta ei un proces continuu, dupaRenouvier, universul este o pluralitate de elementediscontinui, iar continuitatea o iluzie a simturilornoastre...

E locul pentru cele ce urmeazá sd cunoastemmai In amánunte filosofia lui Fouillée. Caracteristicamoralii a intregii sale strilduinti filosofice este ten-dinta conciliatorie. Nu nurnai a studiazá cu interes,dar se apropie cu iubire de toate conceptiunile, si-lindu-se a le face sä se iubeascá si ele, oricát le-arfi fost de veche dusmänia si oricat se vor fi crezutde suficiente fiecare. Aceastá imbinare de conceptiiadverse Fouillée n'o realizeazá la Intamplare si nicisubt formá de toemealä. Spiritul ski drept si vrAjmaal extremelor a fost ajutat de agerirnea necesarápentru a gási o notiune filosofick pe care s'o puntiIn serviciul constant al acestor concilieri. De aceeafilosofia lui Fouillée are un earacter organic si unitar.Aceastá notiune, care a rtimas legatá de numeleacestui filosof, este: ideea-forfei.

www.digibuc.ro


Pornind dela observarea ch nici o idee nu este epurà icoaná mintalk eh orice reprezentare cuprindeelemente motoril, de exemplu judecata: masa erotundä, implich schitarea idealá a unei mi§chri deocolire care e isvorul mi§chrii reale §i aceastafiindch toate ideile sunt numai directii ale vointii, liniide actiune, Foul née afirmh puterea de auto-realizarea ideilor, fendinta lor de-a se traduce In act, de-ase Infdptul pe dath ce sunt concepute, trecand delafiinta lor subiectivä la o Incarnare materialá. Dacham aveh In mintea noastrá o singurä idee ziceF. §i am fi singuri pe lume, ea s'ar realia.instantaneu. Ceeace Inthrzie infhptuirea, e concurentacu alte idei §i prezenta obstacolelor externe. Dar

§i acesta e punctul caracteristic al conceptiuniitrecerea ideii la Infhptuire nu se face prin addo-

girea unui act strein de dânsa, ci prin punerea Inlibertate a unei motilitäti care li este inerentä. Dacho kleie nu trece la actiune, asta nu fiindch nu i seadaugh nimic, ci fiindch i se stânjine§te cevh. Chcimice idee este o forth, de acl conceputul: idee-forth.N'am puteh spune cà atari observatii nu se fAcuseràde nimeni panh la Fouillée. Ceeace Insti Ii apartinelui este folosirea acestui f apt, ridicat la rangul denotiune filosofich, pentru executarea tuturor sinte-zelor care aveau sh4 concluch la unificarea totalä.

Färä a urmäri sh ream o imagine absolut corn.-plectà a filosofiei lui Foul llée, vom semnalà catevacazuri Insemnate In care dansul impach §i sinteti-zeazá directii intelectuale antagoniste.

0 prina §i vestith conciliatiune este aceea pe carea tncercat s'o WA. Intre' determinism §i libertate. Am

www.digibuc.ro

158 Sthdil storico-filosofice

spus ca Fouillée este si ramâne determinist, nead-mitand sub nici un cuvânt isbucniri spontane, In chipneatârnat de antecedente. Tutus nu putea sA uite nicimicul sâmbure de adevär pe care il cuprinde teorialiberuhii arbitru, nici dragostea de libertate care Insu-fleteste omenimea si mai ales pe aceea dintre grani-tele patriei sale. $i-atunci, ce-a cautat sä faca Fouillée,e sd asigure libertatea progresiva a actelor noastre InInsas cadrele determinismului. Cum? Cu termenulmediu al ideii de libertate. Ideea de libertate, careexista In sufletele noastre, nu este simpla fantoma aunui gand neputincios. Ea implica ,conform teorieiideilor-forte, o tendinta de realizare, in sfarsit o forta.Atunci ideia de a fi §1 proceda liberi cu energiaaferenta se adaugli ca un element 'in balanla mobi-lelor ee se agita i lupta in sufletul nostru. Rezultatulacestei adäogiri preschimbd rezultatul final, ideea-fort5 a libertatii putând sá neutralizeze motive carealtfel ar fi fost mai tari i ar fi determinat cu ne-cesilate actul In directia lor. Prin aceasta obtinemIn practica ceva din efectele acelui pretins liber ar-bitru care se zicea ca hotäraste peste capul mobilelordeterminate. Aceasta libertate poate creste progresiv,cu cat ideea din care decurge devine mai puternicasi astfel am satisfacut aspiratiile i postulatele noas-tre morale, cu ajutorul determinismului i fära a esidin marginile lui. Ideea de libertate formeaza pun-tea de trecere dintre determinismul brut si liber-tatea efectiva, preschimbd i cleviaza desfasurarea fe-nomenelor, dar, Incaodatá, cu salvarea principiuluiratiunii suficiente, care sfn domeniul psihic reclama

www.digibuc.ro

Alfred Fouillée ISO

cu strictete explieatii cauzale, neadmitând nicdireaInceputuri neconditionate.

0 altd mare antitezá peste a cArei präpastiè-teoriaideilor-forte arunch podul reconcilierii,. este acea din-tre naturalism i idealism. In fiinta noasträ descope-rim, douh mari categorii de ndzuinte: unele care netrag In jos, ne Inlähtue In sirul intâmplärilor pä-mântètj i ne face sä träim viata asa cum este; allelecare ne Ina ltà de-asupra noastrá înine, Mcându-ne.sá pläsmuim lumi superioare, cu infAtisäri mai no-bile si teluri ideale.- Antiteza existä chiar. In noisubt presiunea ei au fost gânditori cari au imaginakde-asupra lumii vdzute, o lume mull superioarä, cAtrecare se ridicá i card legitirneazd aspiratiile noastremai Inalte. Pe aceasta se razimd idealismul lui Platoncu lumea lui transcendentä, tot pe aceasta lntreagareligie crestinä cu lumea ei viitoare, Insfarsit tot peasta numenul" lui Kant, Intrucât pe lângä sarcinade-a fi isvorul fenomenelor vdzute, el mai erà totodatà

patria legilor morale. Au fost ,ce c dreptul i filo-sofi realisti tari au tágkluit existenta uuor asernenealumi imaginare, Afirmând cá realilatea väzutä estesingura realitate. Totus, nu -MI-A a ulcerà sufletulnostru doritor de Inntare i insetat de mai bine...

Cu ajutorul ideilor-forte Fouillée apropie i Im-biná cele clouä teorii. Face pe placul naturalismuluiconcedându-i cá n'ar existà lumi supranaturale cuklealuri realizate; de altä parte satisface idealismul,arátând cà lumea aceasta nu e pe vecie condamnatäla desMsurarea ei mecanicd-brutä, Intrucât ideile noa-stre generoase, odatá concepute, tind sä devie, dinsubiective ce erau, obieclive, Inserându-se In lanl

www.digibuc.ro

160 Studil istcnico-filosofice

tni evolirtiunii cosmice. Prin aceasta introducem IndesM§urarea naturald un sufla ideal, färà nici o in-terventie transcendentà, cii mijloacele fire§ti ale de-terminismului §i cu puterea de auto-realizare a idei-lor-forte. Pe aceastá cale iclealurile noastre departede a ne osandl la jelire desnäclAjduità, tind a devenirealitäti, §i chiar o idee de anaploarea ideii de Dum-nezeu, fiind §i dânsa o fortà de autorealizare, poatea4teptà ziva cand ar devenl realitäte, In cazul cândnu e pâná acum. DacA Dumnezeu nu existà, putemzice cA va fi!

0 atare conceptiune nu numai cá tine seana dediverse puncte de vedere, dar deschide perspectivede un mare optimism. Se pot imprimä universului.directive ideale, se poate face din paradisele lumilor eterice teluri ale progresului natural §i ale lumiiacesteia p6cAtoase. Iar tot ce adunäm §i clädirn Insufletele noastre, nu este opera unei fantasmagoriide§arte i pieritoare, care s'ar cheltul zadarnic Intimp ce evolutia brutalà a cosmosului §i-ar urniàmersul ei nesupArat. Toate aceste scânteeri i viziunisuflete§ti pot fi faciori aclivi ai evolutiei cosmice, gra-tie acelei Insu§iri a ideilor de a fi i forte. Astfellputem Inobilà procesul cosmic §i a-1 Impinge In di-rectii superbe §i luminoase.

Fire§te, rolul nostru In aceastà operà de transfor-mare este din nefericire foarte limitat. Calitatea delocuitori ai unei planete minuscule, ce dispare Inmassa infinità a universului, Ingr Acle§te enorm acti-vitatea noastrá transformatoare. Ba f atà de nArimeaIntregului cosmos, iti vine sä zici ca toate realizArile.noastre pe pàmânt sunt aproape echivalent de neexts-

www.digibuc.ro

Alfred Foul 11ée, 161

tente cu fumul visarilor namplinite. Si ne mai a-mintim §i de posibilitatea ca planeta noastra sà semistue Inteo zi, aträgand In naruirea ei brutall toatamunca de veacuri a: omenimei, tot rodul jertfelorsale fäcute cu gandul eonservarii eterne. De aceastaperspectiva sinistra ne poate mangaia doar sperantaeá ideate ca ale noastre sunt urmárite §1 aiurea, pealtá planeg, §i poate ca gratie progreselor technice

sá ni se treaca aceasta reverie Intr'o zi

se va stabill o comunicatie interplanetará, ce vaface ca, In preajma nimicirii, cel putin o partedin comorile noastre sti se poata transporta aiurea,cum dintr'o casa osandita la incendiare evacuezi lavreme aceea ce este mai de pret...

Dar oricat ar fi de restransa raza Infaptuirilornoastre §i oricat Dumnezeul con§tiintii noastre morale,realizandu-se, ar ramânea local 1) totu§ doctrina luiFouillée deschide destule Intrezáriri optimiste §1 sin-teza executata de dansul poate aduce reale satis-factiuni. Perspective de acestea s'au Infati§at §i dealti ganditori, nu mai departe de Renan in ale saleDialoguri filosofice". Dar Fouillée nu se märgine§tesa le proecteze In zare, ci tot odatá sa ne arate §1mecanismul viu cu care ele pot fi aduse la Inde-plinire.

In §irul concilierilor fiosofice mai citana pe aceeafacutá In Sociologie intre teoria care sustine cá so-cietatea e un produs organic §i natural, §i ipoteza dupd

Când se vorbeste despre realizarea aevea a ideei de D-zeu, trebuene ferim de-a concepe un D-zeu material, prezent la un anume punct

In spatiu. Intre ideia de D-zeu si El insus, nu este aceeasi deosebire ca!titre un obiect material si ideea lui. Ideea de D-zeu, activd In conftiinfatuturor oamenilor, se confunda cu ceva din realitatea sa.

1 I

www.digibuc.ro

162 Stttdii istorico-filosofice

care ea este opera unui contract. Foul née creeazAnotiunea organismului contractual", dui:4 care socie-tatea s'a näscut ce e drept In chip natural si involun-tar dar grape ideii-forte de dontract, ea tinde sádevie In desvollarea ei ulterioara o alcAtuire con-stientA,Inzestratd Cu un sistem de drepturi i datoriiprecise, ca fi cum or fi avut la baza un contractil.

In vasta ei sintezA conciliantà, filosofia lui Fouilléenu s'a narginit sà' Impreune antitezele existente, cichiar sá prevadâ i sa imbine armonic puncte devedere care aveau sà se desvolte mai Unlit, dândnastere In evolutia lor separatá la curente degândire, caracterizate prin acea lipsä de moderatiunepe care o au Indeobste toate conceppile unilaterale.In filosofia lui Fouillée se cuprind si asta maiInainte ca ele sà se fi conslituit aparte câte cevadin ideile esentiale ale pragmatismului american, in-tuiponismului lui Bergson si chiar vitalismului luiNietzsche, evident neutralizate In apucAturile lor ex-cesive si alenuate in scânteerea lor paradoxalá. Untildintre acei cari au relevat cu dovezi acest lucru, esteFouillée însui, In frurnoasa sa lucrare La Pensée" 2)..Fireste nu vom refuza In expunerea noastrá preposulsAu ajutor, Mil a ne tine totus pas cu pas de arätärile

1) Opera consacrata concilierii celei dintaiu din antitezele mentionate,este; Liberté et Déterminisme. De asemeni, La Psychologie des Idees-forces, Vol. II. Cartea VI. Cap. 3. Se mai gäsegte reluarea problemilin: Esquisse d'une Interpretation du monde. Apendice. Art. 9 gi 10.

Pentru a doua conciliere, aceasta din urma scriere, precum gi Evolutiondes Idées-forces.

Pentru ultima din acele mentionate: Science sociale cOntemporaine.') i cu privire la aceasta lucrare izolatA, existA aceleasi' contraste

de apreciere, ca in privinta operel globale a autorului. Thibaudet bu-näoara, In scrierea sa «Le Bergsonisrne» consideri cartea «La Pensée.ca neglijabilä (Vol. 11 2331 Cu totul de alta *ere este Klilpe in ma-gistrala sa opera, (parte publicata dupa moarte) cDie Realisierung..kVol. I, pag. 71), uncle laudA lucrarea lui Fouillée, i îi afirma acordulcia concluziile sale.

www.digibuc.ro


sale, cAci asta ar puteâ sA athä aierul de-a luà or-beste partea sa. Na vom ascunde InsA cA i impre-siunea noastrA este aceeas, dupAcum socotim totodatAcA filosofia lui Fouillée este In genere mai echilibratAsi mai aproape de adevAr deck noile curente 1).

SA facem un mic examen comparativ, märginin-du-ne la pragmatismul american si la intuitionismulbergsonian.

Pragmatismul am zis c5. este una din acele directiicontemporane, care ii aflA un cap, de pod In teoriaideilor-forte.

LAsAnd toate amplincArile 1 nuantArile la o parte,semnaldm ca elemente centrale ale teoriei pragmatisteurmätoarele puncte: a) Actul de cunoastere esse unact de vointA; Cunoasterea nu oglindeste adevArulci 11 constitue, 11 creiazA; c) Valoarea unei credinte semAsoarA cu roadele pe -care le produce.

Din cele arAtate mai lnainte, teoria lui Fouilléesocoteste i dânsa ideea, ca o directie a vointii, nu cao schemA lipsitA de putere. InsA pe când pragmatistiiajung piânâ. la afirmarea cA la spatele lui Nu pot" seascunde Nu vreau", tinzând sA elimine cu asta oriceelement Nish, din actul de cunoastere, Fouillé, privindlucrurile cu mai multA circumspectie recunoaste cAideea este tot odatá i o limitd a vointii, intersectiuneadintre activitatea noastrá si a altor activitki cu carevenim In concurentA. Dach totul ar putea sl depina

9 Fireste, aceastA afirmatie nu ne obligA de-a fi in toate imprejurArileallturi de dAnsul si in contra reprezentantilor curentelor noi. Pentru acita un singur exemplu, ne exprimAm pArerea cA punctul de doctrinA allui Fouillée prin care suprimA inconstientul", admitând pretutihdeni,chiar in atome, o constiintä surdA I fAcAnd din subconstient o palidAcopie a vietii constiente fArA alte puteri superioare, este mai artificialdecAt al lui Bergson, care zugrAveste cu amploare viata instinctelora inconstientului In genere.

www.digibuc.ro


numai de mine, zice Fouillée, as tine la dispozitiamea adevärul lucrurilor i realitatea lor". op. citatp. 278).. De asemeni teoria ideilor-forte a lug oinitiativá puternictt a conceptiunii dupá care ideilenoastre pot creia obiectul lor. Dar asta bine IntelesIn certe limite: iarás când e vorba de lacruri careatfirnä exclusiv de noi. Chiar idealele noastre, cutoatil forta lor de auto-realizare, pe másurä ce atârnäde factori exteriori nouá si nu sunt In armonie cuconditiile generale ale experientii, riscá sá rámâievisuri pururi neimplinite. Dovadä CA nu orice utopiese transformä In realitate. Dar când este vorba delucrurl care sunt complect In afará de noi? Dintreacestaa sä exceptäm iaräs pe D-zeu care este tot atâtaIn noi cat i dincolo de noi si mai ales dacá nuconcepem divinitatea, ca principiul universului, ci nu-mai ca o forta luptätoare pentru bine (asa cum oface James), putem zice cä aceastä fortá se alimen-teazâ din razuintele noastre morale, care astfel ocreiazrt Intr'o privinta Dar chestia dificilä e curealitätile fizice. Ce poate aci creia, sau mäcar modifickideea noasträ, oricât am concepe-o de activá? Cândmá gändesc la luceafárul de seark zice Fouillée, poteu sá zic presto, steaua nu se va schimbá; când eadevine obiectul gândirii Mele, eu devin ceva In, plusconcepând-o, nu dânsa" (op. citat. p: 287).

Pragmatistii acordá puteri nemäsurate názuirilorvointii si reduc la nimica facultatea restrictivä. si In-drumätoare a inteligentii. Aceasta rezultá nemijlocitdupil dânsii din analiza empiric6 a functiunilor su-

1) A se vedea James : La volonté de croire, trad. franc. L. Moulin, p. 81.

www.digibuc.ro


flete§ti §i astfel se ajunge la paradoxala consecintàcà o doctrind care se mai Intituleazä empirism ra-dical" §i nu admite afirrnäri deal pe bazä de fapte,

IngAdue tot felul de Indräzneli metafizice subcuvântnl cá aspiratiile voini, experienta ni le-aratäsuverane §i creatoare de adevär.

Filosoful James, cel mai ilustru dintre pragmati§ti,en '§tiinta psihologidi In mânä, cautà sâ evidentiezecaracterul subordonat §i redus al inteligentii, pre-zentându-ne schematismul vietii spirituale In formatripartitä: sensatie-concept-actiune. Primim impresiidin afar6, la care reactionám, §i Intre aceste douà mo-mente receptiv §i activ se Insereaz6 am puteAziee sà Inghemue §i se 'nàbii§A inteligenta, unealthfàrá autonomie In serviciul actiunii. Inteligenta, ce edreptul, chiar In teoria lui James, sfârAmá §i trans-formil ordinea primitivil a sensatiilor. InsA toate asteapentru a servi interesele subjective ale actiunii, inten-tiile vointii. Toate notiunfle §tiintifice se fAuresc pen-tru a creià o ordine mai comodà §i mai plácutä spi-ritului nostru, reprezentat in primul loc prin functiu-nile voluntare. In rezumat, James urmilre§te sá arate

psiho-fiziologice§te, procesul intelectual este numaia treia parte a procesului sufletesc lucru care nunu e tocmai nou, cá trebue§te sâ tinem seamá §ide celelalle douà, Insfar§it cii aceea ce numim ratio-nal" e satisfactiunea integral care se dà la câte treleelementele. Ba nu ezità s4 afirme1) cà partea a treia,vointa, este cea mai importantd §i e de a§teptat catimpul dânsa sì devie chiar rganul de orientare In

Op. citat p. 135.

www.digibuc.ro


natura si de comunicare cu ea. Se prevede deci untimp In care rolul pur instrumental si fárá initiativáal inteligentii nu va mai fi ilici cât acel de azil

Teoria lui James care exploateazá serni-adevAruri,oricâtA ingeniozitate ar cheltui, nu poate niciodatá sácástige spiritele cumpánite si curninti, cAci o obiectiesimplá dar neInduplecatà se ridicA dela sine: Oricâtam tine searnA de viata psihicA integrald, rAmâne Inpicioare faptul cA In cuprinsul acestei vieti rnisunA omulthne de iluzii si erori, asa cA inteligenta recechiar dacA nu formeazá decal o parte din trei areincontestabil dreptul de a controlA si reduce la tAcerepe celelalte, and au pretentii de obiectivitate. A faceun argument, opunfind 'Anil, Intregul asta nu esoli4 Es le drept cA inteligenta modificA ordinea sen-satiilor In conformitate si cu intentiile actiunii, esteastfel drept cA aceste intentii Isi au si ele cuvântullor, dar ele NI trebue sh opereze deceit prin instru-mentul inteligenfii. Ceiace ar vol pare-se James,e sA proclame dreptul actiunii si vointii peste capulinteligenfii, care cuprinde In deobste elemente de re-zistenth pasivrt si ne atrage vesnic atentiunea cA ad-várurile nu alArnA exclusiv de noi. Acest lucru, ori-cum ai concepe si zugrávi viata sufleteascá, In ori-câte-ai ImpArti-o si oricât ai stabill preponderenta ele-mentului voluntar, rAmâne neclintit ca o stâncá, In-seamná hotarul, puterii noasire creatoare si pune Inorice formulA adevAratA un sambure, care nu clepinclede noi...

De altfel 1110i pragmatistii sunt nevoiti sA recu-noascA aceastá limitA exterioarA, distingând, Intre i-deile noastre, pe acelea care se verificA de acelea care

www.digibuc.ro

Alfred Foulll1e 167

nu se verificA, pe acelea care dau roade de acelea carenu dau. Este drept cA identificand rubrica ideilor ade-\Irate cu acele idei care ne servesc, ne sunt de folos,prin aoeasta se introduce In nobila §i stricta categoriea adevArurilor, o multime de superstitii grosolane, omultime de idei care se bat cap la cap §i care potrivitprincipiilor severe, n'ar puteA fi Impreunh adevdrate.Dac6 mice idee care folose§te cuiva este adevAratä,atunci adevArul devine ceva pur individual §i nevoiaunui acord Intre oameni nu mai are nici un seng.Totu§ §i la asta am vrut sá ajungem chiar laaceastá extremitate nihilistà, chiar aci, teoria prag-matist5 nu poate starpl In intregime vechea §i clasicateoric a adevArului, care .presupune cá adevArul esteun fel de copie a unei realitAti. CAci pentruca o a-flume ideie, fie dânsa eat de fantezistá, sá dea roadeIn sufletul cuiva, bunaoarà o superstitie religioasäsá ne scape de-o suferintá trebue§te In prealabil caaoel suflet sá fie convins cA ideia In chestiune nu esteo iluzie subiectivà, ci o realitate. Prin urmare, teoriapragmaticá a adevArului nu se poate confirma deckIn suflete care sunt convinse de teoria clasicál Aceastaiti aratil Indatá cercul vicios al intregii teorii.

DacA mai adAugam acum crt James Insu§, tratândchestiunile religioase, nu se multurne§te a demonstrilveracitatea credintelor cu roadele pe care le producin sufletele credincioase, ci totodath mai invoacA §iposibilitatea ca in viata noastrà subliminald sa neaflâm in contact cu vreo realitate transcendentâ carene (1à de-adreptul informatiuM1), se vede lesne, ca

') Volonté de croire, p. 81. Expérience religiose, trad. franc. Abauzit,pag. 206, 206.

www.digibuc.ro

168 istorico-filosofice

In ultima instantä se face apel tot la vechea-teorieidupd care valoarea adevärului rezidä In acordul ideiicu realitatea despre care ne dà referinti...

Dela pragmatism, ale cárui exagerdri le-am pus Inetidentä. sä trecern la intuitionism. Intre aceste douácurente contimporqne exista Inrudire, dar rämân deo-sebiri destule pentru a fi doutt si nu un singur curent.James considerá pe Bergson ca j3e unul din maestriigândirii i It invoacá In sprijinul teoriilor sale, darscoala lui rärnâne alta. Pentru pragmatism, mice ade-vär e In functie de utilitate si de orientare practickneexistând adeváruri ,,In sine". Pentru Bergson, a-ceastä. conceptiune este exact:A nurnai pentru o ju-mátate din ideile noastre, acelea care au fost elabo-rate cu inteligenta si se referä la lumea fizicä. Inteli-gena noastrit este un instrument de adaptare, are caobiect unic lu.mea din afará si toale formulele sta-bilite sunt simple mijloace de a ne cáläuzl *i triumaValoarea acestor formulare are c'a sanctiune: reusita.Pâná aci ar fi acord. Insä pe când duph James foaleadevärurile sunt omogene i niediri adevárul nu este oproprietate a lucrurilor, dupil Bergson, existä un largsi important domeniu acel al faptelor de constiintii

In care adeváryl nu va mai fi o formuld de actiunepractich, ci exprimii si InfAtiseazä o realitate. Dartocmai fiindcä aici adevärul îi recapätà vechea sisträlucita lui semnificatie, mijlocul cu care cunoas-tern in acest domeniu'nu poate fi inteligenta in-strument biologic de adaptare la lumea externil ci oaltá functiune, altfel inarmatk anume inluifia. i Intimp ce dupil pragmatism existä aceiafi metodd pen-

www.digibuc.ro

Alfred. _Foal& 169

tru toate .doMeniile de cercetare, §tiintä exactä saufilosofie, pentru. intuitionismul bergsonian, metodastiintelor naturii, operft a inteligentii,va fi cu totul altadecât metoda cunoasterii adâncurilor suflete§ti, cAreiash-i zicem metoda filosofiei. Baca paná astäzi filo-sofia §i metafisica au dal rezullale asa de slabe, astas'ar datorl, dupil Bergson, Imprejurärii cá inuturilelor au fost explorate cu un aparat impropriu, intelec-tul nostru, creiat In vederea lurnii fizice. Cine vrea säcunoascd cealaltä parte a realitätii, care este totodathpartea cea mai profundii, unde se gäsesc procesele ge-neratoare, trebue sä lepede principiile i apucAturilelogice, care au altà menire, i sä se cufunde In valulnemijlocit al datelor contiintii, sä le traiasca i sä seidentifice cu ele, färä a-si luù atiludini de spectator.Prin ajutorul acestei intairii, care sesiseazii realitateavie §i n'o transforma, ca inteligenta, In desenuri artifi-ciale, esenta noasträ si a lumii ne apare ea o ,,duratäpurà" mobilitate", libertate" creatiun e", imprevi-zib ate"...

Viata sufleteaseä in intimitatea ei nu prezintá astfelnimic din ce se cheamfi legäturä cauzalä, nimic dinacel sistem de raporturi pe care-1 eredearn constitutivIn orice cunostintA adevärata. Dar pentru a ajungecunoasterea ei purà, trebueste IncA odatä sä dámla o parte intelectul, sä Inlaturärn i experienta obis-nuitä care e contaminatá de deprinderi intelectuale sisä ne coborâm la intuitia nemijlocitä, care ne aratárealitatea In desfäsurarea ei nealteratä, ce e dreptulconfuzá pentru cine are manii intelectuale, dar a-,dânca, vie, creatoare.

fifosofia lui Bergson a avut färä Indoialä until dill

www.digibuc.ro


cele mai mari succese care s'au Inregistrat In lumeaintelectuald. Cbiar adversarii ei au trebuit sa recu-noascá serviciile care le-a Mcut cugetarii, atragandatentiunea asurra unor adâncuri ale realitatii, pe carearistocratica inteligenta, cu mania ei de triaj §i desimplificare, se obi§nuise a le neglijä. Aspecte in-tregi ignorale multa vreme, au fost aduse la lumina.Dar In total, filosofia lui Bergson este s'o botezárnastfel pentru a fi de actualitate un adevärat bol-sevism metafizie.

Filosofia modernä, dela inceputurile sale 'Anaastazi, este un §ir de revolutiani. Lupta cea mai grea§i totodata lupta initiala a fost In contra gândirii me-dievale, cople§ita de prejudecáti religioase. Dupá oserie de atacuri sustinute §i victorioase, teocratia inte-lectuala a fost räpusa. Cine a condus Walla si a de-terminat biruinta? Partea cea mai Inalta si cea mainobila a spiritului nostru revoltat: rafiunea. Cu spri-jinul ei, Descartes parintele filosofiei moderne aconstruit un mare sistem si pe ea a desemnat-o saconduca mai departe cercetarile filosofice emancipate.Am avut dupa guvernamântul teocratic, unul aristo-cratic, cu perioade strMucite, ca acele ale lui Spinoza§i Leibniz.Dar rämäseserd functiuni sufletesti nemul-tumite, care se Indoiau dé puterile ratiunii si reven-dicau pentru ele dreptul de a conduce. Acestea erausimfurile eu sensafiile lor. S'a produs o noua miscarerevolutionara, de astä data in contra ratiunii contes-Iate. Mi§carea a reu§it, ratiunea a fost aruncata la oparte, gratie seriei de energici gandilori: Locke, Ber-keley, Hume, Condillac. Aceasta a fost oarecum tri-umful burgheziei. Trininf care nu s'a definitivat In-

www.digibuc.ro

Alfred Neill& 171

data, caci aristocratia a mai avut perioade de res-taurare, cu Fichte §i Hegel, dupa ce Kant facusesuperba Incercare de a le pune pe ambele In armoniechemandu-le la colaborare. Cu toate aceste reviri-mente Insa, domnia exclusiva a ratiunii apusese §i Ingeneral se Inclinà spre suveranitatea cuno§tintii sim-turilor, spre dominarea experientii sensibile. Duparationalismul aristocratic, ca§tIgh mereu terenul em-pirismul democratic. Dar WA ca, mai Inainte chiarca acesta sa se consolideze bine, se aud In adancurivuete surde de protestare. Empirismul era Invinuitca se alterase cu elemente rationale, democratia cadevenise aristocrata §i ea. Atunci se produce mi§careapaturilor profunde, ramase In stare primitiva, ro-buste, nefal§ificate. Si nu s'au marginit sa ceara afi luate In seama, ceeace era rational, ci au venit cupretentiunea dominarii exclusive, Ingaduind inteli-gentii §i experientii intelectualizate atributii §i servicilsecundare. Bergson, cu a sa conceptiune intuitionista,este stralucitul reprezentant al acestei ultime revolu-tiuni. De§1, cum se Intampla adesea, el nu apartine,prin originA, Insa§i clasei revoltatilor.

Aceasta suprapretuire a datelor suflete§ti elemen-tare §i. ridicarea lor de-asupra notiunilor inteligentii,intuitionismul o are indecomun cu pragmatismul. SAvedem acum In ce raporl se Oa filosofia lui Bergsonfata de acea a lui Fouillée. Ca §i la pragmatism, pu-tern afirmh §i aici ca multe din elementele trainice(de§1 nu pretindem ca toate) ale conceptiunii luiBergson se en continute §i In filosofia lui Fouillée.In schimb lipsesc la acesta partite contestabile, ex-

www.digibuc.ro

172 Stuclii istorico-filosofice

cesive, care intr'un vestmânt scânteetor, desigur, in-groasil si caracterizeaza filosofia bergsoniana.

Ideea cil viata sufleteascâ nu este up mozaic deelemente ci o activitate care se desvoltd si se mo-dified, o gäsim" si la Bergson si la Fouillée. i la unulsi la altul cliversitatea psibica nu formeazA Intregul prininsumare, ci se ramificá din el. Bergson afirma eu pu-tere cil procesul psihic e In continua crestere si crea-fiune. Ace las lucru, cu mai puting vivacitate dartot asa de categoric, 1.1 afirma si Fouillée. Adineauri'sufeream sau eram indiferent, 'acum mä bucur: amán-dou'd stärile pot fi echivalente pentru balanta saupentru mecanica. Se va sustine oare ca sunt echi-valente si pentru constiinta mea?... De asemeni, ogândire noua ,In constiintä ne este ca o lume noua.,chiar clack In balanta naturii fizice, n'ar producecea mai mica oscilatie, cea mai mica deranjare eter-nului eChilibru al celor dou'd platane?"..Sunt pro-priile cuvinte ale lui Fouillée, care deosebeste formalIntre echivalenta din lumea fizica si cresterea pe caretrebue s'o recunoastem In viata sufleteasca si pe careun mare filosof german (Wundt, o considerä ca peuna din legile fundamentale ale lumii sufletesti. Odatäcu cresterea si creatiunea, Bergson mai afirmá, caun caracter al proceselor psihice spre deosebirealor de fenomenele fizice libertatea. Fouillée larándul iui recimoaste si aici o cliferentil lntre fizicsi spiritual, silindu-se a asigurà libertatii un loc cres-cand In cuprinsul vietii sufletesti.

Insa de-aci urmeazil cleosebiri serioase si credemca cele mai mulle In avantajul lui Fouill4. PentruBergson, libertatea e indisolubil legata de forta crea-

www.digibuc.ro


.toare, care se manifestä in procesele spontane, nefal-sificate de amestecul rapunii. Foul née are cu totuland pärere; Libertatea nu este o simplA devenirespontand, irationalä, analoagä cu inspiratia artistuluisau cu instinctul natural al animalului... A lucrâ fáráa sti ce fad, asta nu InseamnA a lucrA liber. Oricarear fi noutatea pe care o aduce o devenire spontanAinstinctivA, aceastA noutate nu este libertate. In ge-neral, totul e nou intotdeauna In noi i -In jurulnostru, ori ce-ar zice Lucrepu; dar nu rezultA cAtotul este liber, fiindcá ceiace este nou are pururea olegAturA rationalA i cauzalä cu ceeace a fost, nepu-tând sä aparA decât numai prin ea". mai departe:De câte ori se va sacrifich inteligenta, vointii, subtpretextul libertátii, se va cAdeA In IncAerareu oarbA

naturii, care nu incepe sA cunoascá addvAratulprogres decât atunci când incepe a gând1"1).

Fount& nu vede In raPune un impediment al li-bertAtii, ci o conditie a ei. El nu poate concepe cAesenta viepi sufletesti (totodatA esentA si a lumii) esteirationalA §i neinteligibilA, dupà cum nu poate socotlaparatul logic numai ca un organ de cercetare a lumiifizice i ca un reflex al ei, constituind o piedicl se-rioas6 pentru oricine vrea sA adânceascA cunoasterealumii sufletesti. Pentru aceastA cunoastere, BergsonrecomandA lepAdarea maniilor logice, cufundarea indurata purA", o lAsare in voie pe valul miscAtor alviePi.

Atka numai cA o Inläntuire de procese logicepoate apärea i dânsa ca o urmare cbiar a aceleilAsAri In voie, fiindcg aceste procese au si ele o la-

Fragmente tried te, citate de Aug. Guyau in: La Philosophie d'Al-fred Foudlée, pp. 37 §i 55.

www.digibuc.ro

174 Studil Istorico-filosofice

turá vitald, sunt si ele fenomene naturale, care, oricear zice Bergson, rásar In mod spontan. Cugetarealogioei savante nu vine niciodatá sá impuná formeabsolut deosebite, ci numai sá rectifice si s. desávar-seasa Inlántuiri naturale, care nasc prin generatiespontaná din cursul mobil al constiintii. Suntem fermIncredintati cá acele valuri ale duratei pure, acel ráual datelor imediate, cuprinde germeni logici" pe care§tiinta se Márgineste a-i urmári si desvoltä. Opera-flile sunt chemate de Insás experienta ime-diatd, iar raportul dintre notiunile logice si dateleelementare nu este acela dela artificial la natural, ciclela limpede la confuz. De aceea, a renuntá la ra-tiune este a renuntá la cunoastere si cu atât mai multla cunostinta

Fouillée are meritul de-a nu fi Impins conceptiuneasa voluntaristá pánä la, antiintelectualism, recunos-and a ratiunea rámâne In picioare si ca instrumentde cercetare §i ca factor constitutiv al realitátii; apu-aturile mistice, dispretuitoare de tot ce este gándirelimpede si normall, n'au atins mintea acestui cuge-tátor plin de másurá, de logicà si de claritate.

Comparfincl-o si cu filosofia intuitionistá, filosofialui Fouillée ne apare, ca si fatá de pragmatism: maimultilateralá, mai cumpánitá, mai In nota adevárului..

totus Fouillée n'a putut ajunge pe Bergson carecunoastere si asunet, ba parcà nici pe James,ceeace nu s'ar puteà explia prin consideratii deformd, Intrucât opera lui Fouillée are si merite li-terare. Nu existá un curent filosofic care sá plecedela Fouillée, asá dura cum existä unul care por-neste dela Bergson, sau un altul care se razirná pcJames, Tot asa dacá se poate vorbl de-o scoalá a luiwww.digibuc.ro


Bergson saii a-lui James, nu se poate vorbl de oroalä a lui Fouillée. Singurul sáu discipol, Guyau,de§l influentat de parintele sail spiritual, a fost opersonalitate prea puternica i prea neatarnata pen.-tru a ramanea In orbita lui Fouillée §i a nu contaca cel putin un egal al acestuia. Iar scoala Indeobsteo formeaza ceata de capete mai mediocre, care vincu fanatism §i disciplinä, si care nu renoveazá doc-trina maestrului, ci cel malt o exagereaza, uneorlmergand paná la caricatura.

Ce anume inferiorizeaza filosofia lui Fouillée?Se poate desigur sustine ca. Bergson are o imagi-

natie creatoare mai puternica, e un §i mai desavarsitartist al stilului, iar, dad. luata /n intregime, con-ceptia sa e mai contestabila deck acea a lui Fouillée,dialectica acestuia din urn* desi foarte ascutita, oferauneori i jonglierii advocatesti, care dau e§afoclajuluisán filosofic o Infkisare de fragilitate1).

Dar nu acestea sunt cauzele principale care explica problema noastra. Cauza de capetenie este alta.Fold llée n'a putut strange multi aderenti In juru-i

n'a desteptat nici un fel de fanatism, fiindch adeptii§i. fanatismul nu-i rvoci a-Ma prin ceeace afirmi,cat prin aceeace negi. i Fouillée, cu dispozitia saconcilianta i sintetica, neaga prea putin. Fouilléen'are deck un singur duqman, pe care-1 loveste fárácrutare: Exclusivismul. Dar tocmai acesta formeazaparghia curentelor puternice si a adesiunilor entu-siaste. Trebue sá fii unilateral, lipsit de moderatiune

11. lece priveste forma literal-1 Bergson este poate unul din cei maimari scriitori ai tuturor timpurilor. Chemarea lui la Academia Francezae pe deplin justificatä i ay fi fost Ináinte4 ori t cui. Dar mai putinlogicl a fost tarirea. lul Foul Née trecându-se de-adreptul la chemar0#1 13pntropx

www.digibuc.ro


§i Mel simt de dtegtate pentru adversa`ri. MAsura,atituclinea ImpAciuitoare care se apleacA si la dreaptasi la stAnga, sinteza echilibratä, fac gol si ln jurulunui filosof.__E de remarcat chiar InlAuntrul pragma-.tismului, cA initiatorul lui, Peirce', ,e mai putin ce-lebru decAt James, care n'a fost cel dintâiu pragma-tist. SA nu fie tot explicatia cá Peirce avea maimultA moderatie In conceptiune, In timp ce James aImpins lucrurile departe, ajungAnd la paradoxele pecare le-am vAzut?

Dar oeiace este mai curios e ch" atitudinile ex-,treme nu sunt numai pe gustul vulgului incult orisemicult. Ele par a gAsì aceea§ pretuire si'n cercurileinte.lectuale, care au aerul a uità cA adevArul e de

,.regulA la mijloc si eh sintezele conciliante au celemai mari sanse de-a fi adevärate. Si ne IntrebAmdacd, cu acela§ talent, un La Rochefoucauld, un Hel-vetius, un Nietzsche, ar fi ImpArtAsit idei mai putinextremiste, ei ar mai fi dobAndit acelas loc de of-noare In istoria filosofiei.

AceastA stare de lucruri este o nouà dovadá cAfilosofia nu e numai stiintA, ci este si artA. CAcidach stiinta nAzueste care adevAr, care.de cele maimulte ori stA la mijloc, Intre extreme, arta Uncle sAmanifeste o personalitate, care capätA mai lesne re,lieful printr'o atitudine extremA si, unilateralA.

Si-mai este ceva: Spiritul omenesc pare a fi mânat,In strAduinta sa cAtre adevArul filosofic, nu pe o tra-jectorie In linie dreaptd, ci pe una In oscilatii perio-dice, care merg si. tree dela un extrem la altul. Deaceea ti se apreciaz1 mai degrabA sä te Inserezi enspeculatia ta p,e aceastA linie frântA, dar nornia14,

www.digibuc.ro

Alfred Foul née 177

deck sä cauti In dorinta cugetarii juste sa testrecori printre extreme, ori sä planezi de-asupra lor.$i deck Fouillée, care Imbratiseaza simultan at:Reapuncte de vedere, armonizandu-le laolaltä, e maigustai desigur Nietzsche, care le Impartaseste rand perand, fiind In diversele perioade ale vietii, &ad pe-simist, cand intelectualist, cand voluntarist optimist...

As putea zice ca In toatä istoria filosofiei In oricecaz a celei moderne n'a existat deck un singurgânditor care, desì conciliant si multilateral, a is-butit sä castige tot ce poate visa ambitia omeneascä.Acesta este Kant. Desigur Fouillée, cu toate Insu-sirile sale, n'a fost chiar de talia lui Kant. $i pentruun talent cat al lui, cu o atitudine unilateralä -L- dacäar fi putut-o avea ar fi esit mai mult In evi-dentá si ar fi pärut mai original, desi ar fi idsatadeudrul mai deparie. Caci, Inca odata, aceasta erealitatea: Adevärul este o operá colectivä si ajutorultau e. In genere mai pretuit, ducand cu un pas maideparte zigzagul evolutiei spiritului explorator, decatsa iesi afara din rancluri si läsand pe altii sa oco,-leasch, sa cauti sa ajungi de-dreptul acolo unde totusva trebui sa se ajunga odatá...

www.digibuc.ro

H. SPENCERproblema cuno§tintei

Este cert ca miscarea filosofica in tara noastra ecat se poate de redusa. Scrieri curat filosofice se ti-paresc putine §i se citesc putin. Reviste speciale defilosofie nu avem, iar acelea care s'au Incumetat saapark 0-au vazut disparitia curand. Academia noa-stra nu cuprinde o sectie filosofick iar atunci cand seprezinta pentru premiare vre-o opera de filosofie,vedem ca are raportori, oameni a caror competentae cu totul In alta parte, iar aprecierile lor sunt sanargumente de circumstanta sau §tiinta de imprumut O.Mi§carea filosofica din Romania daca se poatechema o miscáre se restrange cam In jurul uni-versitatilor. Dar aci, In acest Microcosm, care esteatmosfera universitark din nenorocire cam izolatade atmosfera generala a culturii românesti, ad, In

') De atuncea (1914) lucrurile s'au mai indreptat. In 1923 a apArutRevista de filosofie" care IncA trAeste, iar In 1927 revista Minerva"la Iasi. Academia tot n'are o sectie filosoficA, InsA a Introdus In sAnulel dol filosofi, care MsA fac parte Oa acuma din sectil deosebite.

www.digibuc.ro

180 Studii Istorico-filosoficé

cercul limitat al studiilor si preocupdrilor ei parti-culare, se poate vorbl pAstrându-se toate pro-portiile de curente §i, directii filosofice. Acestecurente sunt In deob§te determinate de autorii carereu§esc sA grupeze In jurul operelor lor, cel mai mareinteres §i sA InrlureascA cel mai puternic felul decugetare al ucenicilor studiilor filosofice.

Sunt variate motivele care impun atentiunii studen-tilor pe cutare sau cutare autor. Unul din ele estenoutatea sau moda, modA care vine de regulA §iaicea tot din strAinAtate. Un exemplu ar fi astAzi,

locul din ce In ce mai mare pe care II ocupA lecturaoperelor lui Bergson. Un alt motiv e. stäruinta pro-fesorului, §i In aceastA categorie se gAse§te studiareaniciodatá scAzulA §i totdeauna plinA de influente afilosofiei lui Kant.

Unul din autorii preferati ai studentimii noastre afost §i va fi IncA a bunA bucatA de vreme §i HerbertSpencer. In afarA de InsemnAtatea netAgAduità a filo-sofiei spenceriane, care determinA i recomandareaprofesorului §i solicitudinea studentului,- lucrul maiare Inc6 §i alte explicAri. Spencer nu e un filosofprea vechiu (a murit In 1903). Operele sale, foarteclar scrise, sunt redate Inteo bunA traducere francezA,accesibilA studentilor români. Conceptia sa are §iIndrAznealá ademenitoa're §i aparat §llintific suficient.Ea mai lt-e la temelie transformismul, doctrinA rAs-pandità In toate §tiintele §i popularizath In toate cer-curile. Este unul din autorii care se poate impune §iindependent de stAruinta profesorului, necesail laopere mai präfuite si redactâte Inteo limbA mai putinu§oarA. Inir'un cuvânt filosofia spencerianA, formeazA

www.digibuc.ro

,It spencer §i problema dunostintei 181

_

unul din curentele universitare si astfel ea reprezintao actualitate, eel putin, localá.

Am precedat cu aceste consideratii, cercetarea stiin-tifica ce urmeazd având convingerea ca. actualitatea"aoeasta a filosofiei lui Spencer n'a contribuit cu pu-tin la executarea lucrarii de fata.

Far% Indoialä ca punctul central al filosofiei spen-ceriane, nu este teoria cunostIntei noastre ci o teoriea universului, prin urmare o doctrinä metafizica.Admitând si mai hot:drat decât Kant o existenta su-prasensibila pbsolulä, dar excluzand-o tot asa decategoric cas1 dânsul din sfera cercetärilor noastre,Spencer socoteste totusi cä ramâne filosofiei meta-fizice un camp destul de larg, In lumea fenomenelorpercepute si perceptibile, unificand Inteo vasta sintezarezultatele stiintelor speciale si oferind cu ajutorul ei,dacá nu intelegerea esentii ultime a lumii, cel putinexplicarea desvolMrii sale 'in limp, pornind dela untrecut indepartat si Inaintand In spre un viitor Mde-finit. Doctrina acestei vaste clesfasurari cosmice, asacum o Infatiseazä dânsul alcatueste asà, numitul evo-lutionism, termen care In deobste reprezintä. carac-teristica si eticheta filosofiei spenceriane.

Totusi Spencer nu a trecut cu vederea Insemná-tatea problemei cunoasterii si afläm In opera socontributii originale la rezolvirea ei. Es le drept cadesvoltarea neasemanat mai Intinsa pe care o daconstructiilor metalizice, pare a arunca in umbratractarea problemei cunostintei. Daca Insa nu vomgäsl la Spencer un studiu prea arnanuntit al acesteiprobleme, in orice caz daca nu vorn an la dansulo opera de sine sMláloare, concretizata printr'o

www.digibuc.ro

182 Studii istorico-fliosofice.,

scriere aparte, asá cum bung oat-A avem la Hume.Kant sau Mill totusi prin chiar faptul cá o anexeazála speculatiile metafizice servind ca introduoerea lor Spencer reuseste a ne da o ico.aná mailimpede deck altii, despre rostul acestei discipline,despre pozitiunea sa In ansamblul stiintelor filosofice.

Teoria cunoftintei nu este un scop ci un mijloc.Este un studiu care ne slujeste la inteleapta

cármuire a speculatiilor metafizice si chiar la corectaIntocmire a stiintelor speciale.

AO cà ori cat am regretà In aceastá privintiiprea marea concisiune a contributiilor spenceriane,trebue cum am zis sà recunoastem cá filo-sofal englez ne-a ofent In schimb, prin proponiilecare le-a dat teoriei cunoasterii In totalitatea opereisale stiintifice o imagine exactá despre rolul acesteiramuri filosofice.

Un moment se pare cd Herbert Spencer a fostpe cale sá nercoteascá dacá nu importanta eventualáa acestei discipline, dar, ceia ce e mai gray, posibi-litatea ei. Un moment a fost aproape de a cádeáIn cursa acelui argument care tágádueste posibilitateaacestei stiinte, suslinând cá critica puterilor mintiinoastre, fácându-se cu ea MOO, toatá teoria cunos-tintei este un mare cerc .vicios.

In momentul In care preparà a doua editie aPrincipiilor rte. Psihologie, spune el, a gäsit intrehártiile sale o notá veche, destinatá a fi alipità lamanuscrisul original, In care imputà lui W. Hamiltoncá o parte din argumentele cu care acest filosofvoià sá intemeeze relativitatea cunoasterii noastre,se pot Intoarce Impotriva lui. Filosoful acesta afir-

www.digibuc.ro

H. Spencer ei problema cunontintel 183

mase c. inteligenta noastrA nu poate cunoaste ab-solutul i necondifionalul, rAmanand cu necesitateIngrAditA la cunoasterea adevArurilor condifionate.Dar a afirmA cA inteligenta omeneascá este mAr-giitità la conditionat intampinA Spencer in aceanotA rAmasA nepublicatA InseamnA impuneo limild absolutd, ceia ce presupune o cunoaflereabsolulä. Ignoranta constientA la care se opreste acestfilosof, trebueste, (WO pArerea mea, Impinsh un pasmai departe: In loc de a spune cA absolutul nupoate fi cunoscut, trebue sA zicem CA ne este imposibila determinA dacA poate fi sau nu".1)

Acest argument conduce evident la scepticism siisbeste In chiar principiul teoriei cunoasterii.

Dar pentruce, se IntreabA Spencer mai departe,am omis acea notd? Nu-mi pot aduce aminte bine.Probabil fiindcA examinAnd din nou chegtiunea amdescoperit un rAspuns obiectiunii mele. In adevArinteligenta nu poate desigur sA demohstreze propria.sa competentA, de oare ce In tot decursul demon-stratiei trebue sA postuleze aceastA competenR pre-supunAnd ceia ce este In chestiune, dar de acl nuurmeazA cA ea nu poate sl dovedeascA incompetentasa In anume materii... Se poate pron anume incom-petenta ratiunii In douà moduri: 1. fAcând sit sevadA cit fiecare din afirmiirile care compun demon-stratia dit loc la contraziceri i prin asta se aratAtoatA absurditatea ei; 2. fAciind sil se vadA chiardacA sunt valabile cA duc la aceastA concluzie: ne-

9 «ssais scientifiques Ill, trad. franc. Burdeau, p. 318,

www.digibuc.ro


putinta ratiunii de a afirma ceva In anume chestiideterririnate". 1).

Dupá cum vedem un moment Spencer s'a indoitdespre posibilitatea mintii noastre de a se judeca pesine, trebuind a se depäsi pentru asta intruditvä,si din aceastä indoialä s'ar fi putul periclità toatäteoria criticd a cunostintei, sdruncinându-se in prirnulloc dupà cum se poate vedeä si Iii rândurilecitate tocrnai acel princip care alcAtueste la Spencer

dupá cum vom vedeä curând fundamentulultim al tuturor postulatelor §i axiomelor, principiulrelativitätii cunoasterii, cäruia acest folosof îi varecunoaste pentru toatá stiinta si filosofia o valoareneindoioask am puteä zice absolutä.

Chestiunea initialä a teoriei cunoasterii este färáindoialà originea cunostintei. In momentul in careSpencer apare pe, orena filosofick chestiunea aveäun vechiu trecut. Ea se infiltisä sub forma dramatidta unui conflict de páreri: de o parte filosofii caresustineau cà toate cunostintele noastre pureed dinexperientá si numai din ea, asä numitiipe de alta gânditorii care sustineau cä cel putin oparte din ele izvordsc din mintea noastrd, ash zisiiapriorifti. Unii considerau constiinta noastrà ca oTabula rasa, In care vin sà se imprime rând perând datele i relatiunile constatate in experientd;ceilalti socoteau cá mintea noastrà e creatoare deadeväruri, scotând din propriul ci tezaur prinpropria sa spontaneitate, cel putin forme de cu-

Ibid., pp. 318, 319.

www.digibuc.ro

AiR. Spencer §1 problema cuno§tintel 188

noastere In care se Incadreazà si se rândueste cunecesitate materialul experimental.

Herbert Spencer, Mil sovAire se asazd printreaprioristi. Evident nu. In Intelesul cá experienta esteinutild, cá toat'd stiinta noastrà s'ar putea elaboracu datele si din datele inascute ale mintii, dar recu-noscând cä principalele principii ale cercetärii si.

organizArii stiintifice, cä principalele postulate cucare operäm, se OM vom vedea mg departe dince cauzä ináscute In ratiunea noastrá. Spencerrecunoaste un apriori" foarte bogat, IncorporândIntr'ânsul chiar unele adeväruri, a cAror originá parea fi, In mod isbitor, empiria..

Caracterul distinctiv al adevärurilor apriorice sisemnul ineitátii lor, este si pentru Spencer casì pentruKant, necesitatea cu care se impun constiintei noastre,sau cum spune Spencer In randuri repetate, inconcep-tibilitalea contrarului lor. Iar pentru aprioritatea unoradeväruri care par mai putin obligatorii, se poateargumentà pe o cale indirectd: arátându-se anumecá ele derivd din unul din principiile recunoscutenecesare si tot odatà eh ele nu pot izvorl din expe-rienta, de oarece aceasta le presupune nelncetat.

Herbert Spencer nu se márgineste a face un simpluinventar al adevárurilor apriorice. Éle alcauescpentru dânsul un organism unitar, fiMd strâns In-l'antuite intre ele si derivând cu toatele din acelasiprincipiu suprem. Sub acest raport sistematizareaadevárurilor apriorice este mult mai puternicA laSpencer decât este bungoarg In tabela categoriilorla Kant, uncle randuiala simetricá si arhitectonicaproportionala Inlocueste adesea atât adevärata lor

www.digibuc.ro

ig6 Studii istorico-titosofice illfinnaill

InlAntuire logia cât §i reala lor' deducere din prin-cipiul suprem, care, la Kant, fiind unitatea aper-ceptivä a eului", aveA 'tin caracter prea formal pentrua puta a Indeplineasa bine acea menire.

Dupà Spencer principiul suprem din care se vordeduce celelalte esté principtuf relativitäfti, prindpiulcare, cu toatá enorma lui InsemnAtate, fusese camneglijat In critica lui Kant.

Spencer, In deosebire de Comte care de§1 recu-noscuse §i dânsul importanta supremá a acestui prin-cipiu, n'a putut totu§i sà-i stabileasa bine caracterulau obligator, a autat sà-1 prezinte, Rind aciInaurit de aproape de Hamilton §i Mansel, ca unadevär care izvore§te din natura inteligenfii noastre.

Spencer dem6listreaz6 valoarea principiului relati-vitAtii, arâtând inconceptibilitatea §i imposibilitateacuno§tintelor absolute. Orice cuno§tintà presupuneo relafie dela subiect la object. Apoi o distincfiuneIntre obiectul pe care II cunoa§tem §i altele sau altul.FL% aceastà distingere nu existà cuno§tintà, iar dis-tingerea Inseamn/ limitare. /n fine mai implia oasimilare a obiectului pe care 11 cunoa§tem cu alteobiecte, rubricarea lui Inteo claa de obiecte cu-noscute. Noi zicem a In adevär cunoa§tem un lucru,and dupà .ce a fost pus in raport ca con§liintanoastra, 1-am deosebit de altele §i apoi 1-am pututa§ezA Inteo claa de alte obiecte, ceia ce InsemneazAa intr'o privintà 1-am recunoseut. Aa a nu putemcunoa§te un lucru decdt puntindtil in relafie oi ffindin relafie cu altele.

A§A dar, conchide Spencer, din insà§i natura gân-dirii, putem deduce relativitatea cuno§tintei noastre

www.digibuc.ro

H. Spencer §I problema cuno§tintel 187

pe trei ai deosebite. Dupá cum am gäsit prin analizAsi dupá curn putem conchide obiectiv In orice pro-pozitie, orice gAndire cuprinde rela(ie, diferen(c1 f iasemdnare. Când nu se prezintá aceste trei pro-prietAti, nu poate fi vorba de cunostintá. De undeputem conchide ca neconditionatul neInfâtisand niciuna din aceste trei, este de trei ori inconeeptibil"1),

S5. adAug5m In treacAt ei Spencer odatà cu stabi-lirea relativitätii cunoasterii se Incumeteazá a stabill,dincolo de cunostinta noastrit si dincolo de lumeasensibil5. o realitate absolulö, inaccesibilà noua, darcare alcAtueste substratul fenomenelor perceptibilesi accesibile cunostintei noastre. Comte o acimisese sidânsul Mil a Incerch o demonstrare. Kant o afirmasela rându-i când mai categoric, and mai soviiitor, darIn genpre dogmatic. Spencer o afirm5. Injghebândo argumentare, care se Invârteste In jurul corela-tiunii" dintre relativ si absolut, hi jurul ideii cá nue cu putintà sà existe un relativ färit un absolut corn-plimentar, adgogiind totodatii eh' posed6m si-o sen-zatie vagá a realitAtii absolute, care e alcAtuitä dinconstiinta unui ce" care persistà, dupà InlAturareaprin abstractiune a tuturor limitärilor si conditio-n6rilor posibile2).

Pentru sfera cunostintelor accesibile rAmâlie Insd,intangibil si obligatoriu principiul de relativitate, careduià cum am v5.zUt, el-A expresia imediata a naturiinoastre intelectuale.

Din acest principiu decurge ca un corolar, un alt

1) Premiers Principes.. § 26; acela§ lucru In Essais., Pp. 360-371.') Les Premiers Principes, trad. franc. Guymiot., p. 63.

www.digibuc.ro

188 Stuctli istorico-filosofice,adevär suprem: acel al persistenfii forfii la care sereduc §i'n care oarecum se dizolvä Inch' douä ade-väruri fundamentale: acel al indistructibilitei(ii ma-teriei §i al continuitelfii

Principiul persistentei fortei (Spencer preferä a-ceasta expresiune, aceleia astäzi mai curente de con-servare a energiei) se poate deduce, dupà Spencer,din acel al relativitätii.

Principiul persistenrei afirmä adevärul cd nu sepot concepe creatiuni" §i anihilári" reale de sub-stantä. Nimic nu se creiazä. §i nimic nu se pierdeoricât aparentele lenomenelor ne-ar Indritul shcredem contrarul. Pot fi desigur §i experienta neobligà s'o recunoa§tem aparitii §i disparitii deforme de existentä, nu Insà de substantk care tre-bue§te presupusà invariabilà, constantk cantitativpururea egalá cu sine.

Acum s'a Intâmplat de multe ori In practicä säse confunde cu substanta însài, ceea ce tiu eraudecât forme sau manifestäri de ale ei. Lumea sen-sibilä. mai Inainte de a fi conceputà cA o tesäturàde fenomene, a fost socotitä o colectie de obiectesubstantiate. Treptat aceste obiecte au fost insd re-zolvate In fenomene, iar fondul substantial a fostnelncetat impins In adânc pânä a dispärut din lumeaexperientii directe. Astäzi vedem cä pânä §i acearealitate fundamentalä care se nume§te materie"pare a devenl o manifestare trecätoare a unui sub-'strat mai _prof und §i s'a inceput, dela descoperirearadioactivitätii a i se tägadul cu stäruintä caracterulde persistentà neconditionatá pe care trebue§te s'oathà substanta adevarata. Sub acest raport Spencer s

www.digibuc.ro

H. Spencer al problema cuno§tintei 189

ridicând la rangul de axiomá indistructibilitatea ma-teriel." a comis eroarea de altfel scuzabilä atuncide a atribul materiei o semnificare mai adânca decâto are, considerând-o ce e dreptul nu ca o realitateultimh, dar ca o manifestare fenomenalá care oglin-deste exact invariabilitatea necesarà a substantei.

Dar nu e mai putin adevArat ch admitându-sechiar distructibilitatea materiei aceasta Insemneazilnumai ch materia e o forma mai trechtoare clecâts'a crezut, si nu Inseamnd calusi de putin eh tre-bueste sh InlAturäm ori ce idee de persistenth si sänu admitem ch la spatele materiei peritoare si casubstrat al ei n'ar existà o realitate mai profundä,care phstreazh caracterul persistentei si al conser-vhrei. Postularea unei astfel de realitäti mai funda-mentale cleat materia, fata de care persistenta sh numai fie expush la nici o revizuire ulterioark o face siSpencer formulând; persisten(a for(ii, Intelegând prinfortà realitatea ultimä ash cum se prezinth la ho-tarul dintre lumea absolutä a numenului si lumeafenomenelor sensibile.

Notiunea de forth care, dui:à cum bine arathWundt, este o desävârsire á notiunii de substant5.1)

reprezinth astfel pentru Spencer notiunta realitätiicelei mai adânci, iar principiul persistentei forteidevine cel mai fundamental principiu, fireste duphacel al relativitätii.

Principiul relativithtii decurgeh din Insäsi naturainteligentei noastre; acel al persistentei se deduce

duph Spencer din acel dintâi.

9 Log lk, Ed. 3. Vol. 1. p. 586.

www.digibuc.ro

196 Stun tstorico-filosofice1...1011.,..Cugetarea consistA in stabilirea de raporturi. Insii

nu poate s5. existe raport stabilit, si prin urmaregândire efectivit cand unul din termenii raportuluilipseste din consiiintä. Este cu neputintä O. gândesticevA ea devenind nimic, pentru acela§ motiv pentrucare e imposibil a gândesti ea nimicul devine cevasi ásta pentru el nimicul nu poate devenl object deconstiintà" i .

Nu se poate astfel concepe nici distrugerea nicicrearea §i. de aci rezulth prineipiul persistentei con-cretizat In experientà prin conservarea cantitlitii.

Dup Ace Spencer deduce principiul persistentei dinacel al relativitatii, ridicându-1 la rangul de adevärnecesar, el mai aratA (1 nu a putut fi scos din ex-perientà.

Acei cari sustin origina sa empiricA, afirmA ch ela lost formulat pe baza constatAril experimentale,cA. orice transformOri vor suferl corpurile, balantaarat6 ODA la urmà pAstrarea acelorasi raporturicantitative. Insá dupà cum bine observg Spencer,constatarea aceasta presupune constan(a materiei saua fortelor batantei §i in general a tuturor instru-mentelor de mäsurä. Operatia mäsurdrii ar fi lipsitilde valoare dacá n'am face aceastá supozitie careIns5. insemneaz6 tocmai col admitem preatabil per-sistenta for(ei 2).

Dupâ cum se poate lesne vedeá, nu se poate facedin operatii care presupun principiul persistentei,

r

l) Premiers Principes, § 53.2) Premiers Princlpes, § 61.

www.digibuc.ro

11. Spender ai problema cundtatinte1 191

temeiul acestui princip; cel mult se obtine pe aceastAcale o utilà confirmare experimentalA

Dela principiul persistentei, Spencer ajunge la acelprincip care este desigur cel mai important pentrnorice elaborare §tiintificA, anume acel al cauzalitAtii.

Ad trebue sh exprimAm pArerea de rAu, cA -ex-punerea lui Spencer e prea sumarA, cá lucruri foarteimportante sunt abia atinse, cA elementele doctrineisale sunt cam risipite iar opera comentaruluf devineo reconstituire In intelesul cel mai intins al cu-vântului.

Principiul de cauzalitate afirmA cA orice fenomentrebue sä aib6 o cauzá, pe care §tiinta modernA ocauth. Intr'un fenomen anterior.

ImpreunA cu ideia de cauzalitate §i având o egaliiinsemnAtate cu ea, mai carmue§te cercetarea §tiin-tifich. §i principiul Intregitor, cA aceleafi cauze produc

.intoldeauna aceleafi efecte (principiul uniformitAtii)., In sfilr§it dezvoltarea §tiintei contemporane a maifost Inlesnith. §i prin punerea In valoare a unui altreilea princip, care se referA tot la raporturile cau-zale, anume principiul echivalenfei cauzei cu efectul.

ACest al treilea princip, de§1 intim legat cu acel alcauzalitAtii nu este pentru majoritatea logicianilorderivabil de ideia de cauzalitate accentuându-secA postularea unei cauze pentru orice fenomen nureclamA echivalenta lor cantitativA ci este consi-derat ca un corolar al principiului persistentei (saual substantei) care reclamA ca aceia§i cantitate defortA care erh cuprinsA In canzA sA se regAseascáin Intregime In efectul sau efectele in care s'a con-

www.digibuc.ro

192 Studii istorko-illosofice

sumai acea cauza. Aicea Spencer, avand aceia0 IA-rere, nu va face o exceptiune.

Cat prive§te Insä al doilea principiu din cele demai sus ---, cA ace1ea0 cauze produc acelea0 efecte 7.4pentru majoritatea ganditorilor, cari nu-i atribue oorigine efhpiricd, a apArut ca un corolar al cauza-MAUI, arAtandu-se cA dacä aceia0 cauzA ar produceIn osebite randuri efecte deosebite, circumstantelefiind acelea0 aceasta ar InsemnA cA s'ar produceo schimbare fard cauzd, ceia ce rAstoarnA principiulcauzalitAtil In general.

Iar acesta din urmA e socotit de regula ca unprincipiu autonom, fie clerivat din experientA, fieizvorand de-adreptul din natura inteligentii noastre,fie decurgand din principiul logic al ratiunii suficientesi hind tot aprioric a§a. dar.

Herbert Spencer deriva. 0 principiul cauzalitAtii0 pe acel al uniformitatii, din acel al persistenteifortei, 0 le derivA separat pe fiecare din ele, rAma-nand intre dansele prin urmare numai Inrudireagenezii din acela0 principiu comun.

Ba Inch' deducerea aprioricA a principiului unif or-mitAtii precede In opera lui Spencer Intemeierea cau-zalitAtii.

Cea dintai deductie, spune dansul, care se tragedin adevArul ultim cA forta persistA este persistentarelatiilor dintre forte... .

A afirmA contrarul este a negA persistenta fortei.Dac5. 4n douà cazuri determinate, este o asemdnareexacta niti numai Intre acele antecedente pe care lenumim cauze, dar chiar intre acele pe care le numimconditiuni, noi nu putem afirmA cA efectele vor fi

www.digibuc.ro

spencer l problema cuno§tintet isi

diferite, Mil a afirmk sau cá o fortä oarecare s'acreat, saa cá o fortà s'a distrus.

))Ash cà uniformitatea legilor, care se reauce laPersistenta raporturilor dintre forte, este un corolaral persistentei fortei1).

Citt priveste principiul cauzalitatii ca atare care,dupà cum am väzut, In doctrina lui Spencer n'arenici un rol la Intemeiarea aceluia al uniformitAtii,el se explicà dupà filosoful englez In chipul urmätor:

FIecare manifestare de fortà, fie ea actiune anor-ganick miscare animalä, gândire, sentiment, ea nupoate fi inteipretatà decât ca efectul unei forte ante-cedente. Sau energiile mintale i fizice sânt In legAturàcantitativà cu alte energii cheltuite spre a le producesi cu alte energii a a.ror aparitie o produc, saunimicul poate devenì cevA, iar cevâ poate deven1nhnic" 2).

Mai clar. Lumea fenomenelor sensibile, care oferànecontenit aparitii noi, vine In contrazicere ea prin-cipiul c6 nu se poate creià nimic. Rezolvirea contra-zicerii hu se poate face decdt admitând cà fenomenulnou, nu este decât continuarea i transformarea unuiantecedent §i a§à mai depaite.

Spencer deducând In acest mod .cauzalitatea, stabi-leste cu aceiasi ocaziune si de aceiasi manierà prin-cipiul echivalentei cantitative.

Cum vedem In doctrina lui Spencer principiulcauzalitátii cu anexele sale este subordonat princi-piului substantei, care apare ca mai fundamental.

1) Premiers Principes, § 63 oi 64.2) Premiers Principes, § 73.

www.digibuc.ro

194 Studii htorko-filosofice

Atitudinea lui Spencer este deosebitá de-a multoraprioristi, care aseazä cele douä principii pe aceiasitreaptä, le considerá despärtite si ea atare numaicoordonate. 'Kant fArà a aigadul o Inrudire care re-zultá din unitatea spiritului din care izvoräsc i pecare o confirmä, posibilitatea lor de a lucra In comun,complectându-se In elaborärile stiintifice, le atribuetotusi o originà mintalà cleosebifá, fäcând sä cores-punclá categoria substantet, judecätilor categorice, iarcategoria cauzalitätii, judeditilor hipotetice. AceastaInsemneazà dependenta uneia de axioma logia. aidentitäti" si a celeilalte de axioma ratiunii su-ficiente".

Herbert Spencer le uneste, subordonând pe unulceluilalt, contitmând astfel aceastä privire doc-lrina hamiltonianä.

Evident aceastä subordonare preconizatä deSpencer, hu InscmneazA jertfirea principiului sub-ordonat i complecta sa absorbire de acel supraor-donat i In nici un caz nu se poate spune cä doctrinafilosofului englez restaureazä teoria vechiului ratio-nalism care suprimA legAturile cauzale din lumeafenomenelor sensibile admitând o singurä eauzalitate:pc acea a substantei supreme atitudine pe careIn mod tipic o Infäliseazà filosofia spinozistä.

Rationalismul admitând acea singurà cauzalitate,conduceä la suprimarea raporturilor cauzale dintre-fenomene.

Dimpotrivá, notiuttea persistentei fortei (ad unalter ego al substantei) sileste la riguroasa aplicare acauzalitätii In läuntrul fenomenelor sensibile, fiindcàtoemai, numai printeo strictä interpretare cauzald

www.digibuc.ro

H. Spencer el problems cunoetintel 195

se ridicA acea contrazicere care .se aduce ideii de per-sistentd invariabilá, din pricina neIncetatei aparitiide fenomene noui, pe care o InfAtiwazá lumea per-ceperilor noastre. .

In aceastá privintd, filosofia lui Spencer e cu totulIn ape positiviste, evitând se Intelege positivismulIngust, prin aceia c5. Intelege sä utilizeze conoeptulpersistentei In elaborárile §llintifice spre a puteh ducela precizie §i. desävar§ire, raporturile dintre fenomeneinductiv stabilite cu postulatul cauzalitAtii.

Oricum ar fi lucrurile e cert cá notiunea persis-tentei, la Spencer are dacá ni se poate treceexpresia un loc mai Malt de eAt are conceptulsubstantei In doctrina lui Kant. De altfel lucrul sepoate vedeà §i de acolo cá la Kant, categoria sub-stantii are o aplicatie strict fenomenald deose-bindu-se hotärât de numen eu care fiosofii maivechi o identificaserá pe câncl la Spencer fortaeste aproape absolutul Insu§i, iar persistenta o pro-prietate aproape numena15."1) eu toatá contra-zicerea in care e gata sâ cadä, pregAtindu-se a aplicAabsolutului un principiu pe care II derivase din acelaI relativitâtii".

InsfAr§it pentru a terminâ. In§irarea principiilorapriorice care mai derivA din persistenta fortei, mairâmâne sA Mention Am cil dupä Spencer tot din aceastiiordine mai sânt 1;i principiile directiei mivärii (acelal inertiei §i al celei mai mici rezistente) precum §iprincipiul micârii ritmice.2).

1) Premiers Principes, § 62.2) Premiers Principes, Cap. IX ei X.

www.digibuc.ro


Pornind dela postulatele abstracte el se coboarlpe calea deductiunii, pAnA la legi concrete, care para reclamh imperios experiente. Tezaurul aprioric alspiritului nostru este In filosofia spenceriand excesivde bogat, cu atAt mai muit cu cat 'MAW legea cosmieda evoligiunii, Spencer o va înf1ià ca rezultatulnecesar al actiunii acelor norme supreme care decurgdin persistenta fortei.

S'ar päreA In primul moment c5. avem In fatanoastrA un strict rationalism, care s'ar puteà dispensade investigatiile empirice §i de procedarea inductivd.

Totu§i Spencer e departe de a nesocoti acesteoperatii, nu numai pentru cuvAntul cA reprezintAconfirmAri folositoare ale concluziilor deduse, darchiar pentru motivul cA dobAndim cu ele rezultatecare nu se pot obtine deductiv. Din chiar momentulIn care discutA §i stabile§te origina aprioricA a prin-cipiului transformArii §i echivalentii fortelor, Spencerface urmAtoarea observatie categoricA:

La ce servesc atunci, mise va pune Intrebarea,investigatiile prin care se calla a se stabill inductiv,transfotmarea §1 echivalenta fortelor, dacA ele nusant In stare, s'o facA mai sigurA decat ell maiInainte; A. nu fie oare inutile? Nu. Ele au valoarearätand numeroasele consecinti particulàre? care nusunt enuntate In acela§i timp cu adevArul general.Ele au o valoare arAtându-ne In ce cantitate un anumemod de fortA este echivalentul cantitAtii unui alt mod.Ele au valoare determinând In ce conditii fiecaremetamorfozA apare. Ele au valoare silindu-ne sAcercetAm sub ce formA se regdse§te rAmA§ita de

www.digibuc.ro

H. Spencer §i problema cunoOntei 197

fortá atunci când rezultatele aparente nu sunt echi-valente cauzei"1).

Un analog caracter de necesitate si-o identicá pla-nare de-asupra experientii, c'dreia Ii serveste maidegrabA ca elemente organizatoare, au dupg. Spencer

ca i dupá Kant formele de spatiu si de timp.Pe aceste forme filosoful englez nu cautà a le

deduce cjin principiile ratiunii, asà cá ele rAinânafarà de organismul adevärurilor apriorice, InsirateIn paragraful precedent

Ele nu au un caracter rational, din contra Spencerreleveazà enorma tesáturá de contraziceri ale acestordou'd forme, care nu pot fi nici limitate nici nelirnitatenici atribute nici realitati.

De altfel nici Kant nu le pusese laolalth cu cate-goriile inteligentei i desigur pentru aceleasi motivele acordase un rang inferior, socotindu-le forme ale

prin urmare ale unei regiuni sufletestiinferioare.

Ele determinh cadrul de functionare al categoriilorintelectuale, Mil a fi din speta lor si färà a puteAsà, revendice caracterul logic al acestora.

Spatiul i timpul sAnt i dupà Kant si dupá Spencerelemente apriorice, des1 nu rationale.

Totusi Spencer, In aceastà chestiune, duce o viepolemica impotriva lui Kant.2).

Cauza este urmAtoarea. Kant sustinuse pentru aIntemeià aprioritatda formelor intuitiei, cà ne putemreprezenta un spatiu sau un timp, gol de obiecte

') Premiers Principes, § 73.3) Premiers Principes, § 47. Princloes de Psychologle (trad. franc.

Ribot). Vol. I, § 208, Vol. II, § 399.

www.digibuc.ro

198 Stndii istorico-filosofice

0evenimente, lucru care a fost rectificat de altfel 'de .primii neo-kantiani1)..

In al doilea rand Kant mai afirmase el acesteforme eul nostru le protecteaza asupra unui non-eu,complect strain de ele.

Spencer dovede§te ceia oe nu era greu cá nune putem Inchipul un spatiu sau un timp corn-plect gol.

In al doilea rand el mai sustine ca nu se poateVorbi despre independenta non-eului, de formele despatiu 0 de timp. Totodata, pentru a stabill caracterulobiectiv al acestor douà forme, filosoful englez sesile§te sa arate ca subiectul le-a extras din lumea dinafara, dobandind astfel cuno0inta lor din experienta,fire0e nu fail ajutorul functiunilor intelectuale careopereaza la orice experienta. Aprioritatea acestordouà forme pe care, de altd parte, o recunoa§te,devine ahinci o aprioritate nu primitiva ci derivatä,rezultand din Inradácinarea in spiritul nostru a unorexperiente constante 0 Indelung repetáte, din inplan-tarea lor Ip con0iiiata, implantare care se transmiteapoi hereditar dimpreuna cu celelalte functiuni ca..eformeaza capitalul inascut 2).

Cu aceasta am ajuns 0 problema spatiului 0a timpuluf alcatuia cel mai bun mijloc de tranzitiela partea cea mai Insemnata §i desigur cea mai ori-

1) A se vedea de ex. Fr. A. Lange, Logische $tudien, pp. 132 §iurmätoarele. »Was ist nun diese reine Anschaung? Streng genomenist gar keine Anschaung, sondern nur die im Gemilthe bereit liegendeForm der Auschaung. Dlese »Form" kann nicht selbst wieder .,anges-chaut" werden, well dazu Empfindungsmaterial nothig wäre"...

') Principes de Psycho logie. Vol. I, § 208. Vol. II, § 339.

www.digibuc.ro

t-L §pencer §t problema cuno§tintel tg0

ginalá a doctrinei spenceriane In teoria cunostintei,anume modul In care Spencer thlmäceste caaza aprio-

elementelor apriorice.

Când a aphrut opera epocalh care e Critica Ra-Vmnii pure", a lui Kant, ea aduceà formula de Im-phcare a doi beligeranti ireductibili si de stingerea irnui conflict care phreh fárá sfârsit. Ace la dintre

empiristi, dintre acei care desemnau ca.isvor al cunostintelor valabile, inteligenta noastrá,Cu tezanrul ei de adevhruri Inäscute, i acei carescoborând inteligenta noastrà 1 4 rolul unei simpleInregistrAri, atribuiau experientei singure totalitafeacunostintelor noastre

Aceastá lupth intelectualá ameninth sh se eterni-ieze, din pricinh cà ambii adversari aveau, fiecare,un numär de pozitii tari: shnt In ansamblul cunos-tintei noastre lucruri care par a dephsl experienta

chiar a planà deasupra ei, ad erà pozitia ceatare a rationalismului; allele sunt de ash naturá chpar a exclude o deducere pur thintalá, i acl eràpozitia cea tare a empirismului.

Ambele directii Insh exprimând prin aceastapoate i nevoia de unificare a mintii erau exclu-siviste i voiau sh-si Intindh sthpânirea asupra in-tregei sfere a cunostintelor noastre. Cucerirea pozi-tiunilor adverse erh Irish dificild i atuncea când ease vesteh deoparte sau de alta se reduceh In debbstela o cucerire nominalh. De fapt rásboiul continua...Atuncea intervine Kant, cu Critica Ratiunii pure

www.digibuc.ro

20d Studii istorico-filosofide

aducand formula de pace. ConflictuL nu se putehisprAvl prin nimicirea unei conceptii de cealaltä, ciprin alianta amändurora. AceastA alianth e posibilAavând fiecare un domeniu de stApânire deosebit, Inorice caz, fiindch ea corespunde sleirii de lapt, deoarece in masa cunostintelor noastre, o parte provine-efectiv din experientA si altá parte din functionareaspiritului nostru.

Greeutatea initialä de a se aneorà la aceastá solutiedualistá care admite douh izvoare de eunoasterediferite a lost aceia de a se gAsi criteriul si de ase specifich domeniul, dui:a care se disting si pe care11 ocuph cunostintele isvorâte din inteligenta noastrápe deoparte si acele empirice pe de "altA parte.

A trebuit lumina genialA a cugetArii lui Kant,care sh fach distinctia clará a caracterelor amânduror,separându-le de ash manierA, Incât sh nu fach impo-sibild colaborarea tor si nici sh aparA neInteleasAdeosebirea lor de originh.

Dupd Kant orice cunostintgi are un continut si oformA, iar ansamblul cunostintelor va InfAtish o diver-sitate de continuturi Inteo retea de forme. Continutulcuno§tinteloV vine din experientA; lormele In care seordoneazá materialul empiric, acestea isvorAsc dinspiritul nostru, sunt apriorice. Spatiul si timpul sunt§i ele douh forme, dintre cele grosiere si de-aceianumai forme ale sensibilitätii.

Prin aceastá solutie se satisfac si pretentiile expe-rientei §i constiinta de putere a spiritului nostru.Prin aceasta mai ales se garanteazA interesele stiinteicare ar fi primejcluite numai cu datele contingenteale experientii, dar care totodatA or fi deservite,

www.digibuc.ro

H. Spencer i problema cuno§tintei 201

dacA ar fi sä ne märginim la jocul speculatiilormintale. Cunostinta räsare din combinarea factoruluiaprioric cu acel empiric, eel din urmä procurândintreg materialul, cel dintAiu rnodelându-1 In forme

tipare constante.Aceasta este faimoasa conciliare a lui Kant, numitä

ipoteza transcedentalistd. Evident o conciliare, o ali-antà, dar totodatä un dualism categoric, care suprimäomogeneitatea cunostintei, i va pune uncle problemegrele, ea de pildá: cum poate existà un material fárdo formä, asà precum pare a fi dupà Kant, contri-butia ,lumii externe mai Mainte de prinderea ei Informele mintale? Dacá doctrina lui Kant erà conci-lierea antagonismului dintre cele cloud vechi directii:rationalismul si empirismul, interventia lui HerbertSpencer pe care o vom înfàtià Indatà este sidânsa incercarea de a concilià antagonismul celordoi factori ai cunoasterii asa dupil cum li stabiliseKant In conceptia sa dualistd: factorut aprioricacelui empiiic. Teoria lui Spencer e destinatà säaducä un supliment de concilatie, pe lângá acel pecare-I adusese Kant..

Spencer vrea sä suprime dualismul, subordonândpe unul din factorii cunoasterii, i derivându-I dincelalt. In fond avem la dânsul tendintd analogd cuacelea pe care le manifestaserd cele cloud direcliianterioare lui Kant, i In parte mentinute i dupáaparitia lui.

ACM mimai eá Spencer intreprinde aceasta operácu mijloace nouà i mult mai puternice, i totodatànu urmAreste ea vechile directii amintite, suprimareasou discreditarea unuia din cei doi factori ai cu-

www.digibuc.ro

202 / Studii istorico-filosofice

noa§terii, ci recunoscându-le fiecaruia realitatea§i indepenclenta lor relativa cauta numai a-i unifica,aratând cá elementele apriorice, astazi neatârnate§i anterioare experientei, au fost &lady& dobânditetot din experienta, devenind In urma prin necon-terdta §1 constanta lor repetare habitudini alespiritului si parti integrante ale con§tiintei, transmi-sibile §i transmise hereditar, unor urma§i care leioseda in spirit, independent de experienta. .

Unificarea celor doi factori -- originar diferitidupa Kant Spencer o face cu teoria Euolu(iunii.El este a§à de incredintat de justetea conceptiuniisale conciliante §1 de necesitatea ajungerii la dânsadaca e§ti patruns de ideile evolutioniste, incat pareconvins ca. §i Kant ar fi ancorat la ea, daca ar fitrait In veacul evolutionismului.

Totodata. Spencer are convingerea ca a reu§it sainlature conflictul care acuin se repeta Intre aprio-rismul de forma kautiana si. acei care nu voiau Saabandoneze pozitiile empirismului, sustinând ob§-

teasca decurgere a cuno§tintelor noastret inclusiv- aelementelor formale, din experienta. Un exempludin acestia e J. St. Mill).

Solutia lui Spencer este O. explice adevárurile apri-orice, carora empiri§tii sau le tágaduiau valoarea saule explicau In chip a§a de insuficient prin experientaindividuald sa le explice prin experienta speliisau experienta ancestrald.

In fond §i pentru Spencer, toate cuno§tintele vindin experienta. Unele din ele Insa sunt achizitiileacumulate ale experientei unui lung §ir de stramo§i,consolidate §i transmise urma§ilor sub forma de dis-

www.digibuc.ro

rt. gpencet $i problemá ctitto§tintel 203

pozitii Inhscute. Acestea sânt tocmai asa numItele ade-vhruri apriorice, care trebuesc evident deosebite deacele empirice, adich de acelea care ne vin dinexperienta individualh.

Empiristii obisnuiti (bunhoarh Mill) comit gresealade a nu deosebi Intre achizitiile experientii indi-viduale si produsele experientei ancestrale. Kant larândul shu deosebise bine cele douà spete de cunc)-stInti, atata numai ch ignorând ipoteza evolutiunii,n'a vhzut cà §i elementele apriorice au avut cândvho originh empirich si din cauza acestei lacune filo-sofice care li va scuza multe erori fatale atrebuit sh atribue elementelor apriorice o originecu totul diferith, o originh, zice Spencer, suprana-turale .

Teoria spenceriand, dupà credinta autorului shu,aduce o reconciliare intre ipoteza empiristh, asacum se admite de obiceiu si ipoteza transcedentalisth,care îi e opush; si putem vedeh cat este reconciliereade complectd", Doctrina formelor apriorice, apareduph Spencer ca un corolar al acestei doctrine:ch intreaga inteligenth este dobândith prin experie0ä.Ne ajunge sh extindem aceasth doctrink ash ca easä cuprindh nu numai experienta individualh, dar sipe aceea a strhmosilor. Admitând ch acele date aleinteligentei, care sunt a priori pentru individ, sunta posteriori pentru intreaga serie de indivizi pe careel o incheie, schphm de inconvenientele acestor douhipoteze, ash cum ele se infhtiseazh de obiceiu" 2).

Esté clar ch. Herbert Spencer, oricht va dephsiempirismul .In forma In care se prezintä el deobicei", 1rhinâne totusi un empirist. 0 märturiseste

Essais, p. 342.Essais, p. 341, www.digibuc.ro

204 Studit istorico-filosofice

Insusi afirmând cd doctrina sa este esentialmenteconformá spiritului lui Locke", adtiogând cá dacä eadifera de doctrina primitivá a partizanilor empiris-mului, aceasta fiindcA a dat o mai mare Intindereideii de experientä"i .

Si mai caracteristic deck aceasta declarare pentruempirismul conceptiei spenceriane, este faptul cd elconsiderä dupil cum am väzut orice 1tà genezáa eleinentelor apriorice, decht aceea a absoarberiilor din mediul Inconjurätor si lenta lor sädire Inconstiinta noastrá ca fiind supranaturaa Ori aceastäconvingere are la baza ei conceptia spirit=tabula rasa,conceptia cä spiritul nu poate contine In el, decalaceia ce i se Inscrie mai allânc sau mai usor(lin luinea din afará. Iar aceasta este conceptiuneaeminamente empiristä... Si acum, mai inainte de asupune unei critici teoria pe care s'o numim, pentru'mai multá comoditate, a empirismului ancestral, särelevAm dowl consequente insemnate, care decurgnemijlocit din ea.

Cea dintâi consecintä e urmätoarea: Dacà genezaelementelor apriorice este pur i simplu interiori-zarea" unor experiente constante si indelung repe-Late In decursul evolutiei spetei, atunci, cu vremeabogat duph Spencer chiar astázi, poate devenltreptat un microcosm leibnizian, care sä cuprinclaIn mic, totalitatea detaliilor universului, cel putinale universului experientei stramosilor. La Kant, por-tiunea ilementelor apriorice era cu necesitate fixä:

1) Principes de Psychologie, II, p. 193.

www.digibuc.ro

it. Spencer §i problemecunWintei 20'3

formele de randuiala §1 imbinare, si nuinai atat.Aceste forme, nici astazi §i nici odata, n'au putut venìdin experienta, fiindcä tocmai dansele fac experienta

Dimpotrivä, ceia ce e material de cunoastere,acesta si astâzi i In viilor va ramanea a posteriori.

In leoria spenceriana, aceasta distinctie calitativapare a nu mai avea un prea mare Inteles, §i dacil.timpul", repetirea" si evolutiunea" sant factfflicare determinä apriorisarea experientelor îndeluii-gate, atunci tezaurul aprioric nu este fix, ci variazá,creste; si, odatà admitand aceasta, nu putem ponenici o limitä cresterii sale. Pornit dela zero, el poateajunge la infinit si ceiace e In adevär straniu, e càaceasta teorie spenceriana, care in fond se reducela empirism si care pentru vremurile Indepartateale trecutului nu admite nici o umbra de idee Inäscuta,fägaddeste Inteun viitor, desigur Indepärtat si el,

elpentru fiintele acelea, in al aror suflet se va fiacumulat experienta integrala a unui sir nesia.r§itde strämosi, posibilitatea de a gas1 tOtalitatea adeva-rurilor In cuprinsul spiritului lor §1 a construl uni-versul prin speculatii curat mintale, asä precumprintr'o anticipare grabith _si fatal imposibilk In-cercase un Hegel, sau §i mai de vreme Spinoza.

Pentru trecut empirism absolut, fàrà nici o cunos-tinta necesara §i chiar fará nici o cunostintä sigura.

Pentru viitor, rafionalism absolut, cu toate cunos-tintele necesare, si far/ nici o cunostinta contingentd.

Intâiu totul empiric, la urma totul aprioric.Xvolutia mijloceste Intre aceste doua stari, legand

prin nenumarata ei serie de trepte, aceste douà capeteopuse. Teoria evolutiei nu este numai o teorie de

www.digibuc.ro

206 Studii istorko-f6sofice

conciliare logicd, ea devine un instrument de cbnciliareistoria. Iar cele douä teorii cArora Kant le pre-zintase ramura ImpAcArii si care se rAsboiserd cupretentia de a InfAtisA fiecare adevArul actual, re-prezintd una adevärul trecutului, alta adevärul viito-rului, pe când prezentul nu-1 poate exprimâ decâtcombinarea ambelor teorii, de oarece In aceastA cupAde tranzitie, intre ce a fost si ce va fi, spiritul nostru,nu mai este nici tabula rasa" si n'are Ina In cutelesale nici tezaurul tuturer adevärurilor posibile.

Astäzi nu exprimA adevArul nici rationalismul(care-1 va exprimh In viitor) nici empirismul (care1-a exprimat In trecut) 11 exprimA bine transcedenta-lismul lui Kant. Il exprimA, dar nu-1 explicA.aceasta tocnrai a vrut s'o facA teoria spencerianA.

A doua consecing pe care o putern trage, exami-nând fizionomia teoriei spenceriane, cA aceastAteorie e tot asA de putin calificatA a explicâ siguran($stiintei i necesitatea legAturilor §tiintifice4 casi empi-rismul obisnuit.

Experienta ca atare nu poate legitimA, decât Inteoslabá milsurh, valoarea generalizArilordreptul de a dep4 actualitatea observatA, anticipAndviitorul, reconstruind trecutul, sau chiar extinzAnd unraport stabilit Intr'un loc oarecare, in toate pArtileunde se af15. conditiuni

Evident, se va zice, este experientA experientA 1

nu se poate identificA scurta experienta a uneivieti de om, cu neasemAnat mai indelungata expe-rientA a spetei, necontenit repetatA i reIntdritA.'

Fireste concruziunile experientei indivithiale sânt

www.digibuc.ro

H. Spencer 0 problema cuno0intei 207

mai putin categorice decat .acelea ale unei experiente,Mute statornic, in viata unei spete Intregi.

Atâta numai c. i empiritii atunci când vor slIntemeieze dreptul de certitudine al unui adevAr,nu invoacá in deobste numai constanta experienteiindividuale, ci fac adesea apel §i la experienta Main-

Atunci and Stuart 'Milk de pildA, vorbeste decertitudinea unor adeváruri de care nimeni nu seIndoeste, sà zicem, de certitudinea ideii de cauzalitate,el nu se mArgineste a aduce In sprijinul aoestei ideiexperienta sa individualA.'si nici numai pe acea acontemporanilor, ci si experienta Inaintasilor, careau constatat si au crezut cu totii cA fiecare fenomenare o cauzA care B. determinA.

Empiristii nu exclud §1 chiar invoacà mArturilleexperientei Inaintasilor. Deosebirea dintre doctrinalor §i acea a empirismului ancestral, e cA pentruempiristii propriu zisi experienta predecesorilor setransmite urma§ilor numai In formd dQcumentard,pe când dupà Herbert Spencer, si In forma uneiintipäriri ,9au preformdri mintale, care rezultA dinautomatizarea experientelor Indelung repetate si printransmiterea lor ereditarA.

CA ageastil formA de transmitere poate fi malimpresionantä clecAt cealaltà §i pare sA. aibA un maimare prestigiu, nu ne indoim. Dar nu e mai putinadevArat cA originea elementelor apriorice, fiind totexperienta, ele se vor ImpArtA0 de neajunsurile §iincertitudinile, pe care fatal le oferà adevArurile em-pirice sau asà zisele adevAruri de fapt.

tocmai spre evItarea acestor neajunsuri, Kant

www.digibuc.ro


introdusese In teoria §tiintei, elementele apriorice,chemate s. asigure certitudinea generalizarilor §i va-loarea prevederilor, intelegand Insä prin apriorl ceiace este complect neatârnat de experientd §i ceia cedimpotrivá serve§le a constitul o experientd propriuzisd, Wand ca In loc de un vârtej de impresii pasa-gere, sd avern o retea consistentil de raporturi precise§i neschimbdtoare.

Numai In a§d fel concepând aprioricul, Il facicapabil sd joace un rol de seamd la garantarea certi-tudinii

Altfel el se reduce pur §i simplu la afirmarea evi-dent plausibild cä In cuprinsul cuno§tintelor noas-tre, pe lângd ideile pe care le Invätdm, mai sunt unnumär de ,idei cu care ne-am ndscut, iar superiori-tatea acestora fata de celelalte o .va face vechimeablazonului, iar nu capacitatea lor de Infäptuirepracticd.

.Fire§te, nu tägAduim cd experientele anoestralen'ar puted sä organizeze datele procurate de expe-rienta actualä. Putem spune §i mai mult decât atata,orice experientd mai veche poate sluji la, interpre-tarea altéia mai noi.

Insd aceastd putere. a experientelor mai vechi 10are ca ultim fundament propria tor valoare, iar a-ceastd valoare devine problematicd, atâta vreme catele nu cuprind nimic mai mult deeât o serie de dateempirice, fàrà nici un element superior experienteica atare.

E momentul dui:A ce am ardtat consecintele, sàprocedäm la critica teoriei. Evident consecintele ard-

www.digibuc.ro

H. Spencer 0 problema cuno0intei

tate na fac parte diii critica. Cea dintâi dintre eleeste nefavorabild cea de-a doua e mai mult de naturámoralá. Iar utilizarea consecintelor morale ca ele-ment de criticd a rámas o specialitate a teologiorcare In deob§te demonstreazá o afirmatie arätând cátägAduirea ei conduce la dezastre suflete§ti. De ex.Dacá n'am admite imortalitatea, s'ar nimici spunei orice avantari spre jertfá, orice Indemnuri etice,orice fericire etc. Critica va ant:A alte argumente,ceva mai dicisive, §i credem cä existä.

In primal rând va trebui sá citäm §i even-tual sä Intregim latâmpinarea pe care o aduce,In putine cuvinte, Höffding, acestei teoriiceriane, In cel de al. doilea volum de Istoria fi-lósofiei moderne. Teoria lui Spencer, având latemelie conceptia spirit =tabula rasa, presupunepasi-Vitatea initiald a fiintei organice, pasivitate care,zioe Höffding, pare a nu aveà loc nici la realitätileanorganioe, fiind c6 atunci and sunt supuse la in-fluente externe (psihice§te am zice la excitdri) fie-care räspuride In chip deosebit; piatra Infáti§eazá alteefecte la cäldarà deck ceara

Generalmente vorbind, este o gre§itä conceptie acauzalitätii, sá-ti Inchipui cá atunci când o schim-bare se produce Inteun corp, prin influenta unuiagent exterior, acea schimbare exprimä exclusiv ac-4iunea acelui agent, nu §i natura corpului In careschimbarea s'a produs. Ba trebue sä admitem maidegrabá ca ceia ce fenomenul exprimä cit deosebireeste tocmai natura corpului In care s'a produs, modalIn care dânsul reactioneaza' am puteA zice modul

t istoire de la Philosophie Moderne. Vol. II. p. 501. 14

www.digibuc.ro

210 Studif istorico-filosofice

In care el se al:AA; chipul In care se afirmA §i res-tabilgte echilibrul sdruncinat de cauza extern&

Cum In aceastA privintA am tratat aiurea mai pelarg, imi voi permite a extrage un pasagiu din ceiaceam desvoltat cu altA ocaziune.

,,Când zicern bunAoarA A produce pe a, A estecauza lui a... avem In fata noastrA o exprimare fi-guratA. NicioclatA un fenomen nu poate produce sin-gur pe un altul A rAmas In izolare va fi vepicA ci presupune IncA un alt fenomen, pe acela incare produce schimbarea (a) §1 cu esenta cAruiacolaboreazd la schimbare. Transformarile chimice re-prezintá astfel cele mai tipice exemple pentru proce-sul cauzal.

A§a dar, când se afirmA cA. A singur produce pea, aceasta InseamnA pur §i simplu cA s'a produsfArä colaborarea altor elemente, afarA de acela Incare se produce A 0 care este presupus intotdeaunade factor component"1).

Ceia ce l-a. fAcut pe Spencer sA afirme pasivi-tatea originarA a spiritului, fatA de excitArile venitedin dark §i sA neglijeze reactiunea lui fatalti careurmeazA sA-0 aibA expresiune In InfAti§area reflec-tArii lor, este conceptia curenta a con0iinteioglindA.care 10 are desigur cea mai adequatä forma

teoria con0iintei epifenornen.Nu numai cA e absurd sA acorzi spiritului mai

putinA spontaneitate, deck corpurilor anorganice, dare absurd sA-i tAgAduelti spontaneitatea, in orke caz.FiindcA a cunoafte, chiar dacA n'ar fi sd Insemneze;

ProVeme de logicd, p.

www.digibuc.ro

it. Spencer §i problema cunNtintel 211

condi(ioná, presupune totu§i un act de conditionare.Daa excludem actul prin care spiritul conditioneazàan% anume continut, nu mai avem cuno§tintà, ci neant.Nu existà cunoa§tere fàrà un subiect care cunoa§te,iar un subject care cunoa§te nu poate s6 existe fàràforme oricât de rudimentare de receptie a cuno§tin-telor fdrä astfel de forme, exciarile externe ar curgeca printr'un vad, sau ar produce efecte curat fiziceneInchegandu-se In icoane suflete§ti. Cum nu existávas Mrà pereti, nu poate fi un subiect capabil sàcunoasa, Mrà forme de receptiune a cuno§tinteloreventuale.

AO cà oriat de rudimentar va trebuì sá presu-punem avutul sufletesc al filpturilor primitive, tottrebue sA presupunem cà ele posedá ceva" cu care sàconditioneze cele-dintâi icoane. Incà oxlatà, fArà acestceva" cuno§tinta se scufundà, cuno§tinta nu exista§i. ea nu poate incepe deat pe aceste baze necesare.

A atribul cuno$tiintelor primitive un avut originar,care n'a purces din lumea din gall ci exista odatàcu ele, constituindu-le §I. transformând influenteleexterne In cuno§tinte ---* Rceasta xtu insemneazA a in-troduce elemente supranaturale, precum gre§it afir-mase Spencer, ci a fi fâcut o buná analiza A notiuniide cunoa§tere §i a-ti fi dat seama bine, de ce este oactiune.

,Am ajuns la a doua IntAmpinare principal à carese poate aduce teoriei spencerieve.

Dupä Spencer principiul fundamental al intregiicuno9tinte, principiu nu numai hotArát apriori (fi-re§te asteizi, dupa teoria lui, dar din care decurg

www.digibuc.ro

21 gtudil istorico-filosolice

toate principiile apriori, atâtea câte formeazil patri-moniul min tii omenesti, este acel al relativitátii.

Se poate oare sustine eh acest principiu, funda-mental celorlalte, nu izvoräste din chiar natura con-stiintei? Se poate sustine ch el a fost Intiphrit Inconstiinte de experienta lumii In afará?

Spencer citeazà, Insusindu-si, un lung pasagiu dinfilosofia Inaintasului ski, Hamilton. Tath.-1:

A gândl este a conditiona si limitarea conditio-nald este legea fundamentalä a posibilithtii cugethrii.Duph cuín ogarul nu poate shrl pe deasupra umbreisale, si nici vulturul sh se ridice de-asupra alinosferei

. In care planeazh si care II sustine, intelectul nu poatedephsi sfera de Jimitatiune In care si prin car; posi-bilitatea de gândire e exclusiv realizatä".

Dar acest pasagiu nu mhrturiseste ch principiul derelativitate e delerminal de limitele subiectului, nu denatura obiectului? *i. cine va aduce limite eunostintei(iar principiul relativitátii e tocmai t xpresia supremha acestor limite ne.cesare), obiectul de cunoscut, orisubiectul care cunoaste? lath IntrebAri al chror rás-puns nu pare sh fie indoios.

Din cauza relativithtii fatale a cunoasterii noastre,noi ne vom márginl totdeauna a deosebi, a asimila §ia elasifica obiectele cunoasterii, fárd a puteA phtrundeesenta lor intimh. Sh lie aceasta din cauza obiectuluide cunoastere? Dar acesta pe lângh proprietáti sirelatiuni mai are si o esenth intimh. Pentru ce n'o*desvhlue? Se va zice ch ea se aflá la spate §i. din a-ceastá cauz5. universul n'a arätat con§tiintelor perce-pätoare decât fatada propriethtilor si datorith acestui-fel de aparitie uniformh, a zhmislit si. consolidat In

www.digibuc.ro

H. Spencer §1 problema cuno§tintei 13

con§tiinte, ca un principiu necesar §i universal, prin-cipiul cunostintei relative. Dar a spune cà esenta ela spate, este un mod de a vorbl. Putem spune cá ela spate fiindca' se interpune intre noi si dânsa pânzaicoanelor noastre relative. Dar dacá constiintele per-

..

cepAtoare nu aduc nici o forma* si nici un tipar pre-existent pentruce realitalea absolutá apare ca o panzAde icoane relative?

Una din douil: sau realitatea care existà aevea estepur absolutä i atunci, dacA spiritul e o tabula rasa,de ce ea apare in icoane relative; sau realitateaneatârnatà de constiinta noastrà e si absolutà si re-.lativa in acela§ limp, având in ea inseifi, pe lângàsubstantà, moduri si relatiuni, si atunci pentru cespiritul nostru, dacä e tabula rasa, oglindeste numaipe cele din urniti §i nu percepe si pe acea dinai?

Oricum am Intoarce lucrurile nu exista altà esire,decal gä recunoastem cA forma relativA a cunostinteinoastre se datoreste ab origine constiintei care cu-noaste,subiectul cunoscAtor, fiind ,expresia fireascdalimitelor acestuiaiar nici de cum obiectului, carein aceastà calitate n'are limite si dincolo de straiutaparentelor, e o realitate absolutd.

Aceasta mai ales n'o puteà sustine Spencer, careafirrnA categoric, la spatele relativului vizibil, un ab-solut real si efectiv.

Inteun loc important al Primelor Principii", Spen-cer privind biologiceste inteligenta si socotind-o cao functie a vietii, o defineste potrivit exigenteloracesteia din urmä: o ajustare continuà de raporturiinterne, la raporturi externe". Acesta fiind rostul in-teligentei noastre sá ne adapteze si sA stabileascli

www.digibuc.ro

§14 Studil Istorico-filosofieea

corespondente Intre relatiunile din lumea din afarà siacele ale imaginelor din interior, evident cä toatäcunostinta trebue sà fie relativA, si aceasta e una dincauzele principale, pentru care cunostinta se mArgineste la raporturile dintre obiecte si nu cuprinde sinatura lor intimA 1).

Am avea o explicare utilitaristd a originii relati-vitAtii. Dar chiar (lac:A ar fi sá acceptám aceastá teo-rie si sá atribuim o cauzd biologicá principiului derelativitate, este tot limpede cá el izvorAste din fiintapercepâtoare si nu are nici o analogie cu generali-zárile scoase din experientà.

Si cu ipoteza biologicá de care am vorbit, nu sevine In sprijinul teoriei empiriste; cel mult se admite

cu sail MI-A dreptate posibilitatea unei derivári aprincipiilor apriori, din functiunile vitale, cel mull seaniná firul deductiilor logice, de acel al explicárilorbiologice considerat ca cel mai fundamental. In niciun caz nu se despoae prin aceasta subiectul percepá-tor, In favoarea obiectelor percepute.

In nici un caz nu se face din principiul relativitátiiun principiu empiric la origink .si Intrucât acestprincipiu izvoráste flin fiinta percepätoare ca sá nuzicem din natura constiintei sale toate principiilecare decurg din acel al relativitätii si am väzut aduph Spencer decurg aproape toate toate acesteprincipii InceteazA O. exprime niste habitudini re-zultat al unor experiente constante si repetate, In-ceteaz5. a fi aceia ce voeste Spencer un aprioricderivat, ci 4e afirmA, Inaintea cercetilrii, ca un apriori

') A se vedea : Premiers Principes, § 25,

www.digibuc.ro

H. Spencer al problema cunoatin1e1 215

ireductibil §i originar. Fire§te experienta. vine O. leconfirme, s5. le reljefeze si Inlesneste a le degajaf ormele pure nu. devin constiente decat aplicându-sela un material determinat dar nu sunt create deexperientà si In nici un caz derivate din ea.

Alàturi de aceste Intâmpinäri principale, mai pi-tem adaoga tricá dou6., pornind, pe cât se poate, delaidei care se aflá afirmate In chiar filosofia spence-rianA. Pentru a stabill limitele cercetArii noastre stiin-tifice si a arätà c6 dincolo de un anume hotar seIntinde o lumelnaccesibilá cunostintei, Spencer faceo analizà amAnuntità a notiunilor stiintifioe celormai constante si a. celor mai fundamentale: spatiu,timp, forta, etc.

Prin aceastá analizá a conceptelor de bazá, el a-junge la concluziunea, ireprosabild In exactitatea ei,cá toate aceste notiuni si date fundamentale suntadevArate enigme fiindcA sunt neinteligibile toate, fie-care din ele fiind o retea de contradic(iuni1). Se cu-nose greutAtile notiunii de timp si spatiu, cu egalalor posibilitate de a fi infinite si finite, cu egala im-posibilitate de a fi atribute sau entitdti; tot asa acelede miscare, materie si asa mai deparre.

Herbert Spencer, prin analiza pe care o face, vinesg. confirme Incá odatâ aceia ce se evidentiase maide toti filosofii si'n general de câtre toti aceia careInceara sá pátrundá mai departe elementele funda-mentale ale experientei.

Dar tocmai aceste contraziceri pe care le Infáti-seazA la analiza mai adâncá datele lumil sensibile,

') Premiers Prinelpes. § 21,

www.digibuc.ro


sant o dovada indirecta ca experienta, a§a cum seInfati§eaza perceperii §i reflectiunii noastre, nu esteun product omogen §1 marturise§te limpede contri-butia a doi factori ireductibili, obiectul cu materialulau de-o parte §i subiectul cu formele lui de altaparte. In aceasta colaborare dubla 1§i gäsesc cea maibunk' eXplicare, incongruentele §i contrazicerile tu-turor notiunilor fundamentale. In aceasta privintaconceptia filosofului german Herbart era desigur e-xacta, §i unde probabil s'a In§elat, a fost numai a-lunci cand a crezut posibil ca sa curate de contrazi-ceri notiunile experientei, deta§and complect adaosu-rile subjective §i ajungand sà fixeze elementul curatobiectiv, pe care §1 l-a Inchipuit in forma cunoscu-telor reale, elemente pur calitative, simple §i. inva-riabile, a intocmit astfel o metafizica nefecundä §icu putini sorti de adevar.

Aceastä parte a conceptiunii sale paCatue§te princonvingerea ea' se poate elimina In intregime con-tributia subiectiva, ajungandu-se la notiuni lipsite demice contrazicere interna, lucru cu totul nepro-babil, data fiind intima contopire a celor douä com-ponente ale cuno§tintei §i imposibilitatea de-a Inlä-tura subiectul, fara a, atrage neantul oricarei cu-gethri.

Dar nu e mai putin adevarat CA toate acele contra-ziceri reprezintä semnul acelei duble origini a cuno-§tintelor noastre, iar incongruentele dintre subject §iobiect se datoresc faptului a§a de frurnos exprimat deGoethe, ca obiectul §i subiectul nu se divid .unul prinaltul, fail o rama§ita.

Toste aceste alcAtuesc o dovact4 firqte in gra-

www.digibuc.ro

1.1111.11.H. Spencer Id problema cunoeintel 211

dul in care se poate vorbi de dovezi .In filosofie casubiectul aduce cu sine ceva", care e al sat' pro-priu si nu poate fi oglinda pasivá de care vorbescfilosofii empiristi. Am staruit cu deosebire asupraacestui argument, mai Intai fiindca e solicitat failvbe de Insási analiza spenceriana a notiunilor funda-mentale, si, In al doilea rand, fiindca el se aplicalimpede si formelor de timp si spatiu, Inteo ma-surd In care nu se aplicau celelalte argumente anteri-oare, mai ales acel care avea ca punct de discutiuneprincipiul relativitatii, intrucat de acest principiu niciSpencer si nici altii nu au putut sa lege formeleintuitive de spatiu si. timp 1). .

Insfarsit ajungem la cea de a patra si ultima In-tampinare.

Spencer voind sa punä In evidenta aprioricul unorprincipii fundamentale, a accentuat in afará de ca-racterul lor de necesitate mintala, faptul ca experientan'ar fi putut sa ni le procure In nici un caz. Toate o-peratiile empirice, carp ar avek aerul ca ni le pro-

1) A explica incongruentele notiunilor fundamentale, Intre care seaflA acelea de timp st spatiu, prin Indoita origin& a cuno$tintei noastrenu insemneaz1 a lua totodatA pozitie $i Impotriva teoriei kautiene, careatribula timpului $i spatiului o originä pur subiectivA. Pentrucä rámanede obsérvat ca atAta timp cat consideram spatiul $1 timpul a forme depercepere ale subledului, ele nu InfAtipaza nid o antinomie. Numaidin clipa In care le aplicám universului $1 IncadrAm In elP datele luI,numai din. acel moment lncep Incongruentele $l contradictiunile care/$1 au expresia in acele Intrebari nil Itspuns despre care au tratat maitoti filosofil $i despre care am pomenit mal sus, Prin urmare antino-mine $1 incongruentele apar din momentul In care factorul subiectiv secombinA cu acel obiectiv, din momentul In care elementele subiective,sunt proectate In afará $1 capAtA InfAtisarea de realititi exislente, aeveaTeorla dublei origine rAmâne valabill In explicarea contrazicerilorchiar dad. atribuim timpulul $1 spatiului o originA curat sublectiv1,`

www.digibuc.ro

tia Studii istorico-filosofice

Cull, de fapt le presupun, zice Spencer, servindu-seca dovada de mai multe exemple concrete. A§a depilda nu balanta ne procurd principiul conservärii,prin aceia cà ne prezinta acelea§i raporturi eantita-live pe urma transformarii corpurilor, de oarece con-statarea aceasta presupune convingerea anterioard cáfortele balantei raman constante. Flea acest postulatprealabil, experienta e fara. valoare §i nu poate ducela nici o achizitie cult Intr'un cuvant daca minteanoastrà ar fi cu adevarat tabula rasa", ea n'ar ajungesä poseada niciodatà principiul fundamental al con-servarii, oricate experiente s'ar face §i s'ar repeta.Sunt propriile vederi ale lui Spencer atat îi privintaprincipiului conservarii, cat §i a altor principii deaceea§i categorie, fata de care intrebuinteaza de ase-meni spre a le proba aprioritatea argumentulcercului vicios".

Dar atunci se pune urmatoarea legitimä intrebare:Dacà astäzi frä o presupunere prealabila a princi-piului Insu§i, färá posedarea lui anticipata In minteanoastra, -nu putem face nici o experienta din care sareiasit veracitatea lui, atunci acest lucru nu s'a pututniciodatd. Si daca nu s'a putut niciodata, atuncea cumse mai poate sustine ca principiul In chestiune a re-zultat cândva din experienta, ajungand, prin con-tinua lui evidentiare, sà se sadeasca adânc In con-§tiinte, devenind astfel o habitudine mintala ? Casa aibà o astfel de geneza, trebue§te neaparat ca elsä poata, principial, decurge din experienta, sa poatafi aflat In cuprinsul experientei, WA. a fi mai dina-hate presupus. Ori tocmai aceasta o contesta categoricSpencer, In suggestiva-i argumentare, ce am reprodus,

www.digibuc.ro

H. Spencer si problema cunostintel 219

Principiile apriori sunt conditil ale experientei caatare si din aceastà cauzà sunt mai presus de expe-rientà. Evident aprioritatea lor nu Insemneazà aele sunt de-acapul clare In constiinte, ci numai cA isiau fundamentul In functiunile subiectului percepAtor.Subiectul, ctonceput ca o realitate dinamick nu arextumai proprietatea de a reflectà realitAti, ci si peaoeia de a creià cel putin forme de realitati. $i dupacum cAteodatá reflecteazd ceiace n'a creiat, tot asauneori crelazA ceiace Incà nu a reflectat. Asa cà demulte ori creiaa. Mil sd stie si posedà lucruri de carenull dà socoteala. Gonceptia vietii sufletesti-oglindàtrebue Inlocuità cu acea a vietii sufletesti-torent, carepe langä forta de expansiune creatoare, mai are siproprietatea de a oglindi.

In orice caz a atribul spiritului puteri si. forme spe-cifice, nu este nici filosofie fantastick nici suprana-turalism, ci o filosofie, cel putin tot asa de stiintifickca acea pe care Herbert Spencer crezuse c'a Infdptuit 1).

9 Am omls cu vointA, 1ncA o oblectle care se putea aduce conceptieispenceriane, anume cl ea implicA neapArat transmiterea prin hereditatea deprinderilor si 1nsusirilor dobAndite In experienta vietii, ceiace esteo ipotezd nedoveditä.

AceastA omisiune am fAcut-o, fiindcA in primul rând, am cAutat pecit a fost posibll sA mA rAstrAng la obiectii proprii, si afarA de astafilnda teoria lid Weismann si Wallace, care sustin cA nu se trasmiprin mostenire decAt Insusirlle InIscute, nu este nid clAnsa necontro-versatA. Ba am putea spune a stiinta biologicA mal nouA inclinA spreipoteza spencerlanä, InvocAnd unele fapte Inpresionante, cu toate cAnu absolut concludente.

www.digibuc.ro

KANT S I CUGETAREA ROMANEASCA

Se Implinese douà sute de ani dela na§terea ge-niului filosofic cam a fost Im. Kant. DacA Germaniiit pot inVocà cu mândrie In rivalitatea lor intelec-tualà eu alte popoare, omenirea toatà la rândul eipoate s5.-1 invoace ca o isbândà a nàzuintei sale de-ase dep41 pe sine. Opera filosoficá a lui Kant este unf apt considerabil al spiritului omenesc 0, cu toatepArtile ei astäzi Invechite, 0-a pästrat in general ouimitoare actualitate. Multi cuget6tori remarcabili, cutoate cà inspirati de dânsa, au ctiutat, sub ipretextulperfectiondrii, s'o inlocuiascä. De sigur cá unele o-biectii pe care Ile aduceau filosofiei kantiane eraujuste 0 unele modificAri erau binevenite. Totu e unlucru In adevAr extraordinar: dupà o lung6 c6látorieprin conceptiile filosofiei posterioare lui Kant, cu totmirajul unora din ele §i cu toate c6 uneori ele co-respund mai bine eu evolutia §tiintii 0 progreseleexperientii, te intorci ca la un adApost mai sigursub acoperipl sistemului lui Kant.

Filosofia kantian6 exercitâ panA astAzi un fel devrajil §i, pe Mug faptul de-a fi Inchis o mare peri-

www.digibuc.ro

222 Stud!! istorico-filosofice

oadh a trecutului prin schimbarea de centru a spe-culatiunii, ea dominh In ma mod filosofia ulterioarh,In cat toate Incerchrile acesteia de-a merge mai de-parte, au mai mult aerul unor dibuiri §i a unor e§a-fodagii vremelnice, In vederea unei conceptii care nus'a fAurit Inch. §i pana la care rhmâne tot constructiafilosofului din Königsberg, cel mai bun refugiu §1 celmai trainic adhpost. Evolutia filosofiei contemporanepare a fi fermecath: simte ch nu poate rhmâneh laKant, se avânth curajoash Inainte, dar pentru a re-veni, ca duph o pribegie desamágith §i obositoare,la casa phrinteasch, Indárht. In orice caz, filosofiakantianh trae§te mai pe fath sau mai latent In a-proape toate directiile filosofice ulterioare; ea a de-venit, am puteA spune pentru a folosi propria eiterminologie o adevárath categorie apriorica a con-

filosofice contemporane.Influenta lui Kant, tlach nu s'a propagat In toate

Wile de culturá cu aceea§ repeziciune cu care s'aIntins In patria filosofului §i dach n'a rodit pretutin-deni In chip tot ma de intens §i. tot ma de feluritca In filosofia germanh, ea n'a intarziat totu§ shstràbath la toate popoarele cu preocuphri filo§ofice.De§1 România, din cauza imprelurArilor istorice,rhmä§ese cu mult in urma Apusului In ce prive§tecultura, iar despre un Inceput mai serios de mi§carefilosofich nu se poate vorbl la noi decht.abia din adoua jumátate a secolului al 19-lea, totm Inthm-plarea a fäcut ca o razh de filosofie kantianá sh sefuri§eze de vreme In tam noasträ, odath cu inceputulcolii romdnefti. Omul care a adus aceastä razh a

fost ardeleanul Gheorghe Lazar, prin stäruinta si en-

www.digibuc.ro

H. Spencer 1 problenia ctinoOntei '11

tusiasmul caruia s'a Intemeiat la 1818 In Bucure§ticea dintai §coala. superioara cu limba de predareromaneasca. Lazar studiase la Viena §1 citise operilelui Kant. Cand a organizat programul §colii careavea un caracter pe jumatate teoretic.§i pe jumatatepractic a introdus §i cloud materii filosofice: logica§i metafizica 1). Autorul dupa care Lazar a predataceste discipli,ne, era Kant, In timp ce la §coala gre-ceasca, chre ramasese Inca In fiinta, se propunea lo-gica dupa. Condillac. De altfel chiar la §coala româ-neasca, dupd ce Lazar a cedat logica profesoruluiErdeli, acesta spre marea supárare a lui Lazar

se slujea tot de Condillac2). AO dar, cea dintairaza de influenta kantiana a coincidat cu un momentesential al rena§terii noastre nationale; ba, avand Invedere dupa cum reese din marturisirea lui Eliadecare a fost §colarul lui Lazar cá acel curs filosofica dat roade reale, putern spune- ea u§oara adierede filosofie kantiand va fi fost chiar un element alrede§teptarii noastre culturale. Cum de rena§tereaintelectuala a Apusului se leaga numele lui Platon,de-a noastra se leaga mnnele lui Kant. Ar fi desigurexagerat s'o spunem daca prin rena§terea noastra a§Intelege exclusiv momentul acela §i cursul academical lui Gheorghe Lazar. Randurile ce urmeaza vOrarata Insd ca influenta lui Kant s'a exercitat In In-vatámântul nostru o epoca mai Indelungata §i Inteosfera mult mai larga. Fapta lui Lazar mi-a dat numaiprilejul s'o spun chiar dela Inceput.

1) Vezi Bogdan-Dula: Gheorghe Lazär (Publicatille Acaderniei Ro-máne), p. 88.

') !dent, p. 89.

www.digibuc.ro

gtudii istotico-fifosulice

DeocamdatA sA mà mArginesc a semnala c5. pre-ferarea lui Kant fatil de Condit lac a fost sAnAtoas5..Motivarea lui LazAr cA filosofia frantuzeasch tre-bAe scoatA cAciula inaintea celei nemte§ti", poatefi discutabilA In forma ei absolutA, de n'ar fi deckfaptul cA francezii It dAruiserà lumii pe Descartes.Dar ea este exactä mhrginindu-ne la veacul al XVIII-lea, cAnd Germanii dupà ce se Inaltaser5. cu Leibniz,l'au avut pe Kant, iar In Franta erA un fel de obo-sealA a filosofiei, cel putin In ce prive§te originalita-tea 1). Si eu deosebire pentru starea noastrA cultu-ralA de atunci, cAnd eram In fata dibuelilor intelec-tuale, a fost cred mai binefdatoare o filosofie rátio-nalistA cu caracter apodictic, cum erà In .vastelemargini ale apriorismului filosofia lui Kant, decko filosofie empiristA ca acea a lui Condilac, care

ca orice empirism cuprinde germeni sceptici§.1 colorit hipotetic. La o epocA. mai InaintatA a cul-turii, empirismul este un reactiv pretios in fata

dogmatice; dar la inceput, In perioada bAj-bâelilor §i a obscuritkii, rationalismul are avantajulunei revelatii intelectuale cu caracter mai tran§ant

mai rapid. SA mai tinem seama §1. de faptul cA ofilosofie rationalistd introduce mai multd sistemA incuno§tinte deck empiristzul, chiar un rationalismcritic, prin urmare mai limitat, de felul celui kantian.Ochiul lui Lazdr a fost ager §i initiativa sa excelentA.

Dup5. Gheorghe LazAr, un §ir de invkati §i dascAliardeleni, cari au jucat un rol Insemnat In rede§tep-

1) Cu deosebire este exacta pentru perioada dela 1780 1830 In in-tervalul careia bogatia i stralucirea filosofica germana a fost cu ade-%/rat Incomparabila...

www.digibuc.ro

Kant i cugetarea románeasca 225

tarea noastrà culturalrt si cari si-au dat searna càmai ales atunci când lipseste o puternicIi traditie, oculturti trebueste asezata pornindu-se dela baze filo-sofice, au transplantat de asemeni idei kantiane Inatmosfera noastrà româneaseä.

Aug. Treboniu Laurian, Thnotei Cipariu §iBarnut s'au inspirat din Kant §i au tradus pentrunevoile inv45.mântului dintre aria 1840 1860, dinoperele filosofice ale influentului profesor Krug,1)care a fost urrnasul lui Kant la Königsberg, dar careimpArtdseh un kantianism alterat eu Fichte si totodatà scobortit din Ind ltimile sale la nivelul bunuluisimt comun. Atat Laurian citt mai ales Bärnut ad-mirau cu deosebire filosofia practicä a lui Kant,llarnut folosind ideile kantiane In luptele pentrulibertate ale Românilor de peste munti, precum si,mai târziu, ca profesor la Universitatea din Iasi,in cursul srm de Drept Public, proectând idealutunui drept rational, In fata vicisitudinelor dreptuluiistorie.

S'ar prireà poate ciudat cà ideile acestui curs aulost combätute nemilos de chiar Titu Maiorescu, carea lost cum vom vedea mai la vale poate celmai insufletit §i de sigur ceI mai influent dintrekantianii nostri.

In realitate, Maiorescu. combilteà cif logica sa in-flexibilà aplicatiunile lui Brirnut, care erau adeseabizare cu briate cä nu intotdeauna, dar in schimbatunci când acesta vorbeste despre un drept ndscutdin ratiunea gintilor si nemutabil" si cá acest drept

Vezi Elogdan-Duicl : Cantiani români. (Semänätorul,16

www.digibuc.ro


e mai vechiu, deck toate drepturile istorice, maivechi decât istoria". Maiorescu spune ca e foartefrumos zis!"1). In genere, Maiorescu, care erà influ-entat §i de filosofia evolutionismului, nu se Imp Ackcel putin in domeniul practic, cu'n rationalism ne-mládios, §i II vedem §i adversarul tèoriilor filologiceale lui Laurian §i Cipariu cari voiau sá opue limbiipopulare a limM construitá rational. Toti ace§tia eraucopii suflete§ti ai filosofiei unei epoci care, Inchi-mandu-se postulatelor ratiunii, nu aveau Indeajuns.sirntul istoric.

Mai inainte de a trece la strälucitul profesor defilosofie care a fost Titu Maiorescu, sa mentiontim-un kantian In afard de linia profesorilor, pe marelepoet Eminescu. Dela el ne-a râmas o traducere frag-mentará a Criticii ratiunii pure" 2). In luptá cu olimM încá neformatá, Eminescu a incercat creatiuni.de termeni filosofici care n'au putut rAmâne In limbá,.cAci pentru o operá ca aceasta trebue§te mai multgustul unui spirit ponderat deck sborul unei fanteziiintraripate. Uncle influenta kantian4 e vizibilä la Emi-nescu, e mai ales In nuvela sa filosoficá SârmanalDionis", care, intr'o limbá mäiastrd, expune teoriaidealitátii spatiului §i a timpului insA cu tm pu-,ternic colorif roinantic; cu aplicAri metapsihice care.desigur erau streine de Kant. Eminescu II Intrece

chiar pe;._Schopenhauer, din a clrui filosofiepoeticA. se Impârtd§ise cu pasiune.

1) Critici. Ed. Minerva, Vol. 2, p. 232.2) V. I. Radulescu-Pogoneanu tu gConvorbiri Literareb. No. 3$

Ain 1906.

www.digibuc.ro

Kant si cugetarea ronfaneascl 227

Dar kantianul care a radiat mai multh influenthIn a doua jumatate a secolului al 19-lea, räspandindideile fiosofului dela Königsberg In cercuri largi§i colorând cu ele atmosfera vietii noastre intelec-tuale, este Titu Maiorescu. Atat la Ia0, unde lntreanii 1863 1872 a fost profesor de filosofie laUniversitate §i sufletul societátii literare Junimea",care organiza, Intre altele, prelegeri populare, cat0 In Bucure0i, unde a propus la Universitate Istoriafilosofiei contirnporane, dela 1883 1910, Maiorescu,dispunând de un superior talent de catedrh, a facutilntinse plantatii kantiane, in sufletul atâtor rânduride ascultAtori.

Maiorescu 10 Meuse cultura universitarà la Berlinintre anii 1858 1861. Pe atunci, Kant nu erasocotit acolo cà având o valoare de actualitate, darprofesorul Karl Werder l'a sfhtuit pe Maiorescu Inmomentul cand 10 termina studiile, sh se ocupe deSchopenhauer pentru a ajunge prin el la Kant, Cri-tica ratiunii pure", ca la un isvor ce va trebul dinnou desfundat".1)

De la MaioresCu n'au rämas opere filosofice kan-tiane. Logica lui de0 strhbhtutä de suflul aprioris-mului, n'am putea zice ch este In alchtuirea materielsale, specific kantianä. Activitatea filosofich a lufMaiorescua lost mai mult oralá §i pentru chestiuneacare ne preocuph trebue sh ne referim la lectiunilesale universitare.

Spre deosebire de pildá de Laurian, care imbráti§kentusiast conceptia lui Kant In ansamblul ei sisile-

1) Dintr'o scrisoare a luiMaiorescu catre I. Petrovici, din 27 Mails(9 lunie) 1906.

www.digibuc.ro


matic, despre care ne (la In cuvantul sail academic"din 1845, o icoana sintetich. nedeformata, Maioreseu

desl pei:sonal sever In conceperea datoriei nupuneh mare pret pe filosofia practica a lui Kant, alchrei formalism rigid nu'i era pe plac. Pe cat erade partizan al formalismului logic pe care inpolemicile lui 11 apnea cu ash rigoare cá aproapenu era nimeni caruia sá nu-i gaseasca contraziceripe atat nu se Impaca cu teoria iinperativului categoric.In orice caz cu bazele filosofice ale moralei lui Kant.

Inc link mai de grabh spre morala milei a luiSchopenhauer, dupa cum In teoria frumosului, desìKant afirmase cu putere caracterul desinteresat alartei, ceiace se potrivea cu fella de a gandl al luiMaiorescu, el era Inraurit In intreaga sa conceptietot de Schopenhauer.

In schimb, Maiorescu era admiratorul pasionat al,,Criticei ratiunü pure" si In special al capitolulni

r4)Esteticei transcedentale- In care aseza pe dea-supra intentlilor lui Kant centrul filosofiei kan-tiane. (Teoria categoriilor deasemeni o earn neglija .

In amintirea tuturor cari au ascultat prelegerilelui, sunt Inca vii lectiunile copioase pe care le Weildespre aprioritatea spatiului i timpului. dcsvoltandcu o mare bogatie de arnanunte cele patru argumentekantianc, ash de concis i condensat formulate deautorul lor. La ele mai adauga ca argument propriu:precocitatea matematicienilor si acca a muzicantifor.a chror arta se Interneiaza pe raporturi nurnerice in-constiente, ash dar pe lucruri de naturit interftä.

Ca si Kant, Maiorescu conchidea cam repede dinaprioritatea spatiului i timpului. idealitatea lor.

www.digibuc.ro

Kant i cugetarea romäneascl 229

(Aftvaratele argumente pentru. idealitate nu sunt In.estetica transcendentall, ci In alt capitol al Criticeiiatiunii pure, capitolul antinomiilor).

Par Maiorescu avea alt argunient pentru care for-angle spiritului nostru nu erau In afarä de noi. Illranscriu dupä. cele ch.tevà note pe care le pástrezlela lectiunile lui. Intelectul nostru nu poate fi ca ooglindá care dubleazrt. realitatea. Un astfel de duplicatin economia naturii ar fi de prisos. De asta sá slefi creat intelectul, ca sá repete încá odatrt §i maiTrost poate aceea ce este? E natural sà credem crtformele lui creeazá cevit nou, care nu existrt inde-Tenclent de el".

Ca dovezi suplirnentare pentru idealitatea spatiuluia timpului, Maiorescu mai aduceà acele fenomene

anormale pe care le-am puteit. numl viziuni la dis-Iantit" §i pt..- care Kant desigur nu. le-ar fi aprobat.

cità cazul lui Swedenborg, care fiind In altátarä, a väzut cà un incendiu se apropie de casa lui-din Stokholm §i a comunicat-o palid de spaimä prie-1.enilor cu cart er4 la masá. Lucrul s'a confirmat peammä., dupá cat se pare, §i Maiorescu scoate de aid o.dovada cá spatiul nu existä.` aevea, ci este numai o_formä de percepere subiectivä., care In anume mo-mente §i la anume persoane ar puteà fi o cliprt.suspendatà. Se §tie cä. In opera sa_filosofico-siatirich.,,Träume eines Geistersehers",. Kant prive§te aceastä,,atacere a incendiului" c'un scepticism dispretuitor.pela acest scepticism n'a mai revenit §i 'n oriee caz,trebue s'o spunem, el n'ar fi folosit un aserneneaargument niciodatä, Igtrucât a dat totdeauna 'eón-,ceptiei sale teoretice o rigoare rationalä. inoompatibill

www.digibuc.ro

.230 Studii istorlco-filbsofice

eu märturii de Intârnpläri exceptionale §i apariiimisterioase.

Tot a§h In. ce prive§te idealitatea timpului, Maiorescu cith halucinarea lu Goethe, care mergând peun drum In apropiere de Weimar, s'a vâzut venind'chlare din directie opusà, cevl mai In vârstà §i irrcostum de mare demnitar. Lucrul pare a se fi realizat.Intocmai câtiva ani mai tarzitz. Maiorescu conchideacá timpul nu. e aevek cá cele ce vor fi, sunt dejàrealizate §i numai noi le vedem succesiv, intocmaidupil cum steaua pe care noi o vedem astâzi, existá .aevea de mii §i mii de ani.1).

Putem constath de aici o coloare personaláteoriei kantiane §i /a Maiorescu tot sub su-gestii, schopenhaueriene, dar bine Inteles pástrand'mai multá másurà decât In nuvela lui Eminesur

intrucât de uncle la Kant conceptia spatiului§i timpului serveA mai Inainte de toate ca sà asigurevaloarea cuno§tintli In lumea fenomeneloil sensibile.(lucrul In sine hind chiar hipotetic), la MaiorescaslujeA mai ales ca indicatoriu pentru o metafizicärealistá a imobilitAtii. 2)

3) Exemplul lui Goethe pe care ram auzit In lecOunile anului 19004-Maiorescu pare a-1 fi folosit dela inceputul activitAtii sale profesorale..(Vezi kninfirde lui Gh. Panu, Vol. 11.

Preocuparea esentiali a lui Kant fusese de sigur s5 aruncepunte naturalA intre obiectul cunoasterii i subiectul cunoscAtor, problemifata de care esuase toati filosofia moderni prekantianA. ProbA ciDescartes sl Spinoza si Malebranche i Leibniz fiecare cu 'manta Iuifn ultimi instanta explicA corespondenta !titre ideile noastre i realitate,cu ajutorul lin Dumnezeu I

Filosofia modernA care s'a nAscut reactionând In contra gAndirilEvului-Mediu, fAcea dAnsa apel in cele din until tot la notiunea,de divinitate! Kant a voit si a crezut sA scape din acest impas fAcAnddin obiectul cunoasterii un prodas al spiritului cunoscitor, cel putin In-ce priveste structura formelor lui generale care se impun de constiinta,noastrA In actul cundasterii chiar.

www.digibuc.ro

Kant i cugetarea totnineascl 231

In orice caz, In atmosfera nciastr6 filosoficA sta-ttornicitä de invAtAmântul academic al lui Maiorescu,Kant a fost Intâiu §i Intâiu Imp6mAntenit cu Esteticatranscedentalä". Idealitatea timpului §i a spatiului;a fost multá vreme bucata favoritä a ucenicilor In-ale filosofiei §i cu nimic nu s'a procurat mai tare:simtàmântul cà gândirea filosoficá nimice§te cele maiItari pozitii ale convingerilor curente §i cele maiAnrädäcinate credinte ale con§tintii obi§nuite. Si câ§-tigarea acestui simtimânt e o adevAratà rena§tereintelectuald, un adev6rat botez filosofic...

Studiul lui Kant In universitatile noastre, pe carel'a inaugurat §i sustinut cu mare prestigiu MaiorescuIn a doua jumätate a sec. al XIX-lea, s'a continuatcu acela§ zel de cätre urma§ii lui Maiorescu la ca-,tedra de istoria filosofiei: P. P. Negulescu (Intâiula Ia§i §i pe urm5. la Bucure§ti) §i autorue acestorrânduri (la ljniversitatea din Ia§i). P. P. Negulescunu s'ar piteà numl un kantian, având numeroaserezerve fatà de apriorism (a se vedeA lucrarea sa:Critica apriorismului). Autorul scrierii de fata, f Ai% acrede cA filosof:a lui Kant este menità a fi deapururi

cuvânt al cugetárii, socote§te totu§ c6 Incer-cärile fäcute pentru a-1 depd0 pe Kant (evolutio-nismul spencerian, empiriocriticismul, intuitionismul,Tragmatismul, sociologismul, etc.), nu au In ansamblullor aceea§ valoare ca filosofia kantianä, care rAmâneIncà farul cel mai luminos de orientare In gândire.'Intre altele, In studiul H. Spencer §i problema cu-ipo§tintii" sa s vedeA paginile anterioare) m'am silit-a aràtà cä Incercarea filosofului englez de-a vol sAexplice cu ajutorul experientii anoestrale §i a-here-

www.digibuc.ro

232 Studii istorico-fliosofice

ditWi apriorismul formelor gândirii, este de faptpseudo-explicare §i nu reprezint6 un pas mai departedela filosofia Jul Kant.1)

In scrierea sa Evolutia sistemelor de moral.5.",profesorul Grigore TAusan are un lung paiagrafdespre conceptia moralà a lui Kant Tonul entusiastIn care vorbeste de etica filosofului din Königsberg

silinta care §i-o dà de-a nimicl cu orice pret obiec-tiunile pe care le-au adus.aceslei ctici, Schopenhauer,.Spencer si Guyau, fac ca aceastà lurrare sii se Infd-tiseze ca o scriere kantianil.

Ar mai fi sil mentiondm tot aicea i inceputul detraduceri din Kant printre care Prolegomenele" înexcelenta tAlm5cire româneasca _a lui M. Antoniade.

0 influentil Insá cu-adevilrat fecundil a unni mare.filosof, are loc atunci ciind ideile sale nu se mgr-ginese sà se ImprAstie, ci fac s5. germineze In alte-capete, oper,e de real5. creatiune. Despre aà ceva.-nu a fost vorba In paginile anterioare si dacil ne-am_Ingàduit a stárul atilt asupra Unei influente mai multextensive si pur culturale, am fäcut aceasta fiindciisuntem o natie tân5rà i c'o atmosferà filosofic5_ ceabia s'a Inchegat. In faza aceasta a trebuit cu nece-,

La Universitatea din Cluj, romaneasca abia din anul 1919, propune-istoria filosofiei D-1 Malin Stefanescu. D-sa pare a fi Meta Intinse studii-asupra lui Kant, dupa cele doua. lucrari cu care si-a trecut doctoratulSorbona: cLe dualisme logique» si 'Le rappoit entre le Dualisme etle ThEisme de Kant». In cea dintaiu lucrare, cu toate cä se ocupa multde filosofia kantianasi admira atitudinea lui Kant din epoca sa precriticise separA Ins5 de ideile fundamentale din cCritica rajiunii pure». Catprive$e a doua scriere, D-1 tefanescu, care este un fervent .crestin,am putea spune ea apare kantian In masura In care si Kant este crestia-

www.digibuc.ro

Kant *i cugetarea româneasci 233

_sitate sä fim mai malt receptivi, in asteptareaunor vrernuri mai fericite.

Putem totus mentionä chiar de pe acum un cuge-tätor romfm, care a incercat o constructie propriepe haze kantiane.

Acesta n'a Jost desigur Vasile Conta (filosofulnostril constructiv cel mai cunoscut), a cärui mcta-fizicá se OM cu totul în..afarä de spiritul kantian (desl Conta a stat multi

In atmosfera Junimei dela ci un altul:C. Rádulescu-Motru.

Fost eley al lui Maiorescu, mai tärzitt doctor delacu o tezil despre Kant (Zur Entwickelung

von Kant's Theorie der Naturkausalität), dupà alteyretuitei lucrári filosofice, majoritatea din ramuraPsihologiei care e materia catedrei sale la Univer-.sitatea din Bucuresti, se ridicä In scrierea sa Ele-mente de metafizich" panil la sehitarea unei conceptiiyroprii, pe temelii kantiane.

Ce Insemneazrt Kant pentru filosofiahipà credinta lui Rildulescu-Motru, se poate limpede

-vedeà_ din rändurile urmAtoare:...El a gäsit- in imitatea sinteticA a aperceptiei

care pe de-oparte este legatä de constiinta individualá4-)meneascii, iar pe .de alta este feritá de empirismulQcesteia, tar punct solid, pe baza cgruia, ca imnou Copernic, poate afirmä crt nu constiinta se In-varteste dupil experienta sirnturilor externe, ci expe-Tienta Simturilor dupá unitatea i spontaneitatea con-

tiintii El a hotilrat astfel o nouä pers-pectivä, din inältimea cAreia se poate Intrezärl noui

www.digibuc.ro

234 Studii istorico-filosofice-J .

orizonturi. Fara sa dea solutia definitiva, Kant akInlesnit drumul pentru gasirea acesteia".1)

Problema cea mare insa era cum ajunge o con

#iingi individuald, care este constituita din elemente-empirice, deci schimbatoare, sd aibei sinteze cu cw-

racterul adevdrului universal $i necesar?"2) i adRadulescu-Motru semnaleaza necesitatea de-a reviza.§i modifich pe Kant, pentru care este dela sine-late les, ca identitatea eului, identitate care poate fi.constatata prin introspectiunea subiectiva, este una,si aceea§ cu identitatea numerica pe care o postuleaza,Matematica. Acest salt zice Radulescu-Motrudela identitatea psihologica la identitatea matematica,nu este Insa prin nimica Indreptatit".5) Un raspunsmultumitor la problema stiintii continua mai de-parte nu poate veni deal dela filosofia care vastl Impreunh caractercle subiective ale constiintii individuale, cu caracterele unei realitäti persistente Intoate timpurile, adica dela filosofia care va explickpentru ce stiinta este In acela§ timp si un produsistoric §i un produs de valoare eterna". 4)

De§'I Kant nu a dat un raspuns multumitor laaceasta Intrebare, alte curente filosofice zice Ftadu-lescu-Motru l'au dat si mai putin, ash cà filosofia'care va puteh sa-1 dea, va Insemnh totodata si .0,,

perfectionare a filosofiei kantiane". 5) Caci, adaugamai departe_ autorul Elementelor de -Metafizica", oil;

1) Elemente de Metafizia, p. 159.2) Elemente p. 157.') * p. 151.4) * p. 162.') * p. 162.

www.digibuc.ro

Kant §1 cugetarea româneascl 235

-§i ce filosofie care primeste postulatul determinismu-lui universal, va trebul sä primeasa. perspectiva kan-

fiinda., de va respinge aceastä perspectivä...filosofia In cestiune va fi constrânsä sä. dovedeascä.unitatea universului In alt mod decal pe bazg con-§tiintii, ceeace Ii va fi cu neputinp." i)

Atmosfera kantianá a operei lui Iládulescu-Motruteste deci evidentä.

Sà vedem acum In cateva rânduri atat catIngädue articolul de fata directia In care acest gân-tditor roman cautá solutiunea. Trebue de väzut, zicedansul dacà nu cumva cei doi termeni ai problemii,cari ne par nouà a se gäsi In antitezá, constiinta de-o,parte i lumea lucrurilor In sine de altà parte, nu,sunt In fond aspectele uneia si aceleas realitäti, caretrece prin momente diferite; trebue väzut, daa. ceiAdoi termeni ai problemii nu pot fi explicati printr'oyunitate superioarg, In care antiteza lor sä apará cao relatiune logicr

Impreunarea aceasta, Rädulescu-Motru o face cu..ajutorul unui evolutionism finalist si interior, cu.mult mai suplu decal evolutionismul mecanic al lui.Spencer. In aparitia constiintilor, oriceidee de hazardeste exclusä. N'umai acele vietuitoare i personalitäti.sunt ,posibile a se naste, care corespund realitätii,§i un singur tip de personalitate sufleteascA, aceeacare inckicá directiunea totald a evolutiei... In tradi-tiunea tthlicà, Dumnezeu a fAcut pe orn dupd chipul

asemänarea sa; In ipoteza mbnismului, evolutialace .pe om dupá chipul i asemAnarea ,realitätii

1) Elemente p. 195.1) Elemente, p. 247.

www.digibuc.ro

236 Studil istori co-fa osnli ce

totale. In traditia biblicd, personalitatea omeneasertera socotità ca o copie dupd o personalitate supranaturald; pe and n ipoteza monismului, personalitea.omeneascd este produsul necesar al evolutiei reaMAW... In unitatea constiintei se rezumd lungul proces de adaptare *care Intovtirdseste evolutia realitAtii" 1).

Aceeas idee este exprimatd si prin alle formate:Istoria universului std. scrisd In formele vietii". Cunostintele noastre sunt de fapt recunostinte, suntintegrarea schimbdrilor petrecute In läuntrul rea

Omul nu reprezintd un factor opus universului. In personalitatea omului nu stà o cauzd caresd Intrerupd determinismul naturii, ci o verigd neeesard acestui determinism; persoana omeneascd indicd'_Insds directiunea evolutiei Inspre care merg diferitele-energii ale uniVersului. ConStiinta orneneascrt estedar ca o carte deschisd In care se poate citl evolutia'realitAii, o carte Insä In care nimeni nu poate sàscrie un rând mai mult peste cele serise de aceastdevolutie a realitrilli! 2).

In aceastá conceptie, unitatea consliinfri i formeleei tipice sunt produsul suprem i necesar al evolutiefcosmice, ceeace explica pc tleoparte caracterul lorconstitutiv i aprioric fata de orice fel de experientd,iar pe de alta ne-ar mai da i garafttia concordanteidintre cunoasterea constiintelor individuale si realitate.

Panà acum, influenta kantiand a pi odus la noi

Eiemente, p. 269.2) Elemente, p. 270, 271, 272.

www.digibuc.ro

Kant §i cugetarea româneasca 237

accastri conceptie personal:A. N'avem nici un motivsil credem cá nu vor mai räsärl si allele, caci totalpare a arätä cii ne pregtitim a iesl din faza lipsitä ..ideoriginalitate cu care trebuià sà incepem si din carenu s'au degajat pfmä astäzi decal rari exceptiuni.

In orice caz, ideile kantiene n'au disparut dinmicul atelier filosofic al Ora noastre si influenta loreste In curs. 0 razilde seninä filosofie transcendental:Abine prinsä si frumos rtisfrântá de cristalul uneipersonalittiti puternice, ar puteä stt fie pe acestevremuri de nevrozä si de egoism, mai mult dead obinefacere, o regenerare.

www.digibuc.ro

TITU MAIORESCU

Dacd strälucitul grofesor de filosofie Titu Maio-rescu ar fi fost s'un filosof original, a carui concep-tiune despre lume, scorand-o din jerba cugetärii filo-

.sofice mondiale, sa lase un gol nelmplinit, atuncicontinutul acestui articol se Intelege dela sine o'arfi fost rezurnarea cat mai exacta si mai vie a caracte-relor conceptiunii, odata cu analiza si critica lor. Dar-Titu Maiorescu n'a läsat o astfel de opera dui:a (Ian-sul si nu se poate vorbl despre o filosofie a lui,Maiorescu asa cum se vorbeste despre una a lui Des-cartes, Leibniz, Kant sau Spencer nici macar catdespre acea a unor filosofi mai putin uriasi, ca Vic-tor Cousih, Jouffroy, Thomas Reid, Fries etc... sinici chiar In mdsura In care se vorbeste despre operafilosofica a compatriotilor sat Vasile Conta sau A. D.Xenopol. .

Ne-ar tärnaneà atuncea jute() asemenea cercetaresa scoatem la iveala influentele suferite si Imprumu-turile Mute de Maiorescu dela alti cugetatori Inscrierile salt filosofice, precum si'n acele lucrari care,farä a fi de filosofie propriu zisa, pornesc totusi In-

www.digibuc.ro

240 Studii istorico -filosofice

deobste dela principii filosofice i sunt animate de unsufla de cugetare Inaltà. Ar fi sà vedem c5ror curente

cAror maestri ai gândirii Maiorescu a fost tributar,ce anume filosofi i-a pus la contributie In cercetärile

studiile sale, ce scoa1à sau ce scoli filosofice areprezentat. Ar fi sà ariltäm de pildà cà estetica saIn laturea ei metafizicà a fost Inrâuritä de Schopen-hauer (teoria contemplArii impersonate In care in-dividualitatea dispare), iar In partea ei tehnich deteoriile hegeliane (probabil prin intermecliul esteti-cianului \Tischer); eh metodologia sa, In deosebi inparagraful inductiunii, este vasalá Logicei inductive alui John St. Mill; eh evolutionismul lui Herbert Spen-cer 1-a arzat la baza conceptiunii sale politice po-trivit cu care conaamna mice salturi In reforma legis-lativh; cà acelasi evolutionism II ajutà sit scape deconsecintele pesimisle ale metafizicei schopenhaue7riane, fäcându-1 sit nAdiljduiascä Inteun progres deameliorare treptatá; cà definitia lui Comte: Savoirc'est prévoir" si-o Insusise pe de-a'ntreguI i cà erar-hia stiintelor din sistemul aceluiasi filosof It faceasà cearà omului politic o culturà mai vastä decâtoricArui alt specialist, Intruck sociologia presupunecunostinta prealabilà a tuturor stiintelor pozitive. InsfArsit c5 mai presus de toate aceste influente triatede mintea sa armonic5 dominându-le pe toate, eràteoria apriorismului Kanfian, círuia Maiorescu Ii dä-duse o aclesiune neconditionatil i forma oarecurnaxa judecAtii sale filosofice. Potrivit cu aceasta teoric,care acordà ratiunii un rol covarsitor In elaborareastiintei pozitive, fiicând-o sà dicteze materialului sen-sibil,iar nu su, se märgineasch a-1 Inregistrà; potrivit

www.digibuc.ro

Titu Maiorescu 241

cif aceasta teorie care faceà din calculul matematiccheia stiintei (Maiorescu repeta. Inteuna faimoasafrazh a lui Kant: existá atata stiinth, cat calculul ma-ternatic se poate aplica), iar din acest calcul o dez-voltare a formelor inhscute de spatiu si timp; potrivitcu aceastä teorie In care Maiorescu vedea un adevarneclatinat, combate teoria silogismului lui Mill,aratand ca.' premisa majorti In multe Inprejurari nueste scoash din cazuri particulare ci este o regulà carele precedeazà si dominh, tot asa precum legile ra-tiunii domina, datele experientii; combate de asemeniteoria dupä care acelasi Stuart Mill explich axiomeleea asocieri psihologitte indisolubile; In sfarsit com-bate tot ceiace este explicare empiristh, tot ce cauthsh ignoreze aportul ratiunii noastre la Infaptuireacunostintii noastre stiintifice. RI mai mentionhm chtot din cauza aceleiasi teorii a criticismului Kantian,Maiorescu are o tinuth ironich In singurele douhIn care vorbeste despre Incerchrile filosofice ale celordoi compatri0 ai sag: fata. de Conta Invinuindu-1 ehprin exblichrile sale empiriste- ale ideii de spatiu co-mite cu naivitate un cerc vicios1), iar despre A. D.Xenopol, spunand ca unul care Intelegea prin legeun raport exprimabil matematiceste eh se vedeIncurcat In forinularea unei pretinse legi istorice" 2).

1 Vezi: Logica. Teoria demons tralici § 56.2) Critice Vol. III. Ed. Minerva pag. 37.SA adaug a din cauza aceleiasi conceptii stricte despre-

stiinfA si lege stiintificA, Maiorescu erh sceptic nu numai fa1Ade pretentiunile istoriei, menitii a nu esl din individual, cichiar asupra sociologiei care nAzueste a form ulh raporturigenerale. Indoiala fall de caracterul stiintific al sociologiei i-odAda incertitudinea prevederilor dia domeniul ei. In privinta

www.digibuc.ro


Arátarea amanuntità a acestor influente pecareIn formá de schità am Mcut-o noi In rândurileanterioare este desigur o sarciná pe care un istorie

poate luà i o lucrare ce poate avea un sens.Totusi din capul locului cetitorul poate pune Intreba-rea: la ce bun toaM aceastä cercetare? Ce anume justi-flea' facerea ei? Justificarea acestei eäutäri a tuturor in-fluentelor i imprumuturilor filosofice, cárora nu li s'au.adAogat i creatiuni speculative proprii, nu poate fidecât una singurá: insemnälatea persoanei care afäcut aoeste imprumuturi. Dar InsemnAtatea acesteipersoane nu se poate demonstrà prin faptul cà aimprumutat idei dela altii i cescetarea imprumuturi-lor fAcute poate dove:11 orice vreti, afarà de superio:-ritatea i valoarea persoanei Insäi. Insemnktateacuiva sta nu In ceiace a luat dela altii, ci In ceiaceavut In sine si a Mcut el singur. De aceia, dacAdupä oe am constatat cä Maiorescu nu poate contacu o conceptiune proprie In istoria cugetärii Mon-

asta erh cu orice prilej necruthtor. Ash pentru a cith Uilexempin- pe. care 11 am mai la Indämânä, puthnd folosi chiar-propriN cuvinte ale lui Maiorescu, voiu reproduce câtevhrânduri dinteo scrisoare care mi-a trimes-o (In Februar 1906)ea rhspuns la o scrisoare a mea, In care 1mi permisesem a-i daun consiliu Intr'o chestiune care '11 priveh pe dânsul dar-

(lath fiind diferenta de varsta i d3 situatie care era Intre-noi (en eram tot la studii, In strhinAtate) avusesem pre-cautia de-a nu-1 WOO ca un sfat", ci ca o prevedere" a-ceia ce va face el singur:

Cu prevederea" D-tale In privinta... s'a Intâmplat cum se"va fi Intamplind adeseori cu asemenea prevederi (si aceasta.Incurch pozitivarea sociologiei): s'a realizat fiindoei mi-ai co-municat-o. ...De uncle rezulth cá scrisoarea D-tale nu a cuprins-o simplä prevedere, oarecum teoretica, cl a devenit un elementcauzal i s'a amestecat In viata practich. Ce coznplichrisociologiei izvorhsc din acest exemplu tipicl.

www.digibuc.ro

Ti t u Maiorescu 243

&ale ne-am rnArgiril la ardtarea pArintilor filo-sofiei sale, pe care n'a pulut sA4 depAseaseA, n'arnda prin asta nici o socotealA de márimea realA aacestei personalitAti, care a dominat o epocA si alAsat brazde neVerse pe urma activitAtii sale.

Despre acest lucru avem in primul loc de dat so-eotealA, i pentru asta trebueste sA ne coborâm Inmijiocul epocii In care el a trAit i dacá e posibilsd ne transpunem, ajutati de tot ce ar puteA sA ne.ajute, In 5nsusi sufletul lui.

Titu Maiorescu (nAscut la 1840) fAcuSe In tinereteLludii excelente. Osebit de bazele foarte serioase pecare le-a dobândit la Theresianurn In Viene, s'a a--dApat adânc la filosofia germanA idealist& care s'a.desvoltat cAtre finele sec. al XVIII-lea, si In primajumAtate a secolului al XIX-lea, intrecând In strA-lucire filosofia tuturor popoarelor dela aceiasi epocA.AceaStA preghtire fAcut-o la facultatea filosoficAdin Berlin, intre anii 1858 1861, unde profesA.atunci antihegelianul Trendelenburg (autorul apre-ciatei scrieri: Logische Untersuchungen),

hegelian Michelet, de alLfel acesta mai mult fra-zeolog, precum i hegelianul clAtinat in credintele saleKarl Werder care, desi propune& de pe catedrà doc-trina lui Hegel, ha sfAtuit In particular pe MaiorescusA se ocupe de Schopenhauer pentru a ajunge prin-el la Kant- (Critica ratiunii pure") ca la un isvor cear trebul din nou desfundat"i).

Hegelianismul slAbit pe catedra universitarti Ii gä-

Acesle amAnunte le am dela Maiorescu 1nsusi, Inteo scri-:soare din 9 Iunie 1906.

www.digibuc.ro

244 Studii istorico-filosofice.

sise refugiul Inteo societate filosofict berlinezd, diacare It vedern facând parte i pe Maiorescu. In or-ganul acestei societätI, Der Gedanke, philosophische-Zeitschrift, Volumul II (pag. 112), afläm odiscutiune contradictorie asupra unei conferinte deestetica tinuta de Maiorescu la acea soeietate. Caprincipal adversar al tânärului filosof român, repro-sându-i In special &A. delinitiile si conceptele de carese servise, nu erau destul de hegeliane, întâthiíu pecunoscutul Ad. Lasson, mai tarziu profesor la I,Tni-versitatea din Berlin, rámânând de asemeni toatáviata un hegelian constant i nesdruncinat. Maiorescu_a räspuns obiectiunilor, printeep- replicá foarte ordo-natk In care dupà obiceiul sau de toga vicatacautà sáli punk' adversarul in contrazicere, asezân-du-i demonstratia aluneconsä In silogisme limpezistricte.

Am dat toL aceste relatii nu pentru a stdrui inchestia stabilirii influentelor, ci pentru a arätä,ajutorul câtorva detalii, In ce atmosferä. de .culturtitemeinick la ce izvoare de gândire culminantä, In cemetodä riguroasá si-a format -sufletul si cugetareaTitu Maiorescu:

Totodatá organul societätii berlineze ne poate stàca o märturie de card vazá se bucurà in cercuri in-telectuale, din care fâceau parte oameni care au _ajunsnume cunoscute In Europa, foarte tânärul nostrilcompatriot. Si striibätând paginile In care II vedemcu cinste intr'o pleiadá de capete creatoare1) ai sim-

1) Intre a1ii se afth si Lassa Ile, viitorul agitator sociati4.

www.digibuc.ro

Titu Mai orescu 245

timântul cá fusese häräzit i dânsul acelorasi destine,nepärând intru nimica mai putin inzestrat ca altii....

Intre acestea, terminându-si studiile Maiorescu s'a.Intors in lará. Rar se va o antitezá mai is-bitoare ca aceia intre lumea apusearai din care veneä

lumea In care soselt. Märginind contrastul la ra-portul cultural: de-oparte erau Inàllimi intelectualeametitoare, culturä bogatil, criterii sigure de-a deosebldrumul bun de drumul cel räu; de alta nu numaisärácie jalnicá, dar si confuziune absolutil intre ce-este adevár i eroare, tii11tà i pretentiune, artácontrafacere. Tâniirul deprins eu severitatea criticistä_

strMucirea culturalii a mediului pe care II päräsise,.trebue sá fi avut, venind In patria sa, impresiuneadeprirnantá a ornului care nu slie de ce sä se apace_

In orice caz cu ochiul sàu ager a vázut imediat unlucru: cá dad' ar fi vrut sä continue a lucrá in di-rectia Ili care ctipätase vitezá initialà i avânt spe-culativ la rezolvirea problemelor filosofice eterne,cercând sti meargá mai departe de punctul unde se a-junsese in aceli-rnoment trebuia ori sà se expatrieze,ori sá se izoleze complect de viata si atmosfera pa-triei sale, rämänând absolut strein i fárá niei -ainfluentá asupra evolutiei ei culturale. Un lucru IipäreA absolut exclus: sä trateze ca scriitor romanchestii care depäseau cu mult nivelai intelectual altärii i interesul cetitorilor ei. Un altul s'ar fi îngrijit poate mai putin de cheslia aceasta, scriind pen-tru mai tarziu... La Maiorescu, care pe längá laturade logician, o avea i pe-aceia de psiholog realist, a-ceastá chestie nu sufereh discutie: un autor trebue sh.se conformeze situatiei i inältimii mediului salt, nu-

www.digibuc.ro


mai astfel putând exercità o influenta,, la care aredreptul i datoria sA aspire.

In admirabilul sAu articol Progresul tadevArului",vrând sá zugrAveascA peripetiile unui adevAr nou,izvorât Inteo minte creatoare, panA. ce .ajunge sA fieprimit de celelalte capete mai putin luminate, puneca o conditie de sine Inteleasâ pentru lansarea ade-vArului eel nou:

Presupunem, cA a ales (autorul) un timp oportun§i cA nu este vorba de-o concepPune In afarA deatmosfera actualitä(ii, ci de o idee, desi -noud, darnAscutä din chiar mijlocul luptelor intelectuale aléepacii In care trdefle fi ale poporului din care s'aneiscur1).

De asemeni e caracteristic cum In artitolul critic:Literatura românä i streinAtatea" 2). MaiorescufAcând un inventar al activitAtii noastre Liintifice.panA In 1908 nu ia In consideratie deck lucrArilede Istoria Romlnilor, filologia i literatura romdna,arheologie privitor la lucruri aflate In fara noastrei,In sfArsit geografie, zoologie i botanigA referitor lasolul nostru asa dar la cercethri care, dupá pArerea

aveau singure rost 1 ratiune In actuala fazA avietii noastre culturale.

In aceiasi ordine de idei- sd-mi fie ingdduit a po-vestl s'o amintire personald. Când au esit de subtripar primele exemplare din lucrarea mea de lo-gicA: Teoria Notiunilor" (In 1910 am diiS un vo-lum lui Maiorescu. DupA ce si-a aruncat cAtevA mo-mente ochii prin carte si-a observat cA nu e vorba

1) Critice, ed. Minerva vol. II, pag. 250 §i, 251.2) tritice, ed. Minerva", vol. III, pp. 7 40.

www.digibuc.ro

Tit u Maiorescu 247

de-o scriere de popularizare a doctrinei existente, 0 _

de-o Incercare de-a modifica aceasta doctrina .ab-stractä prin contributii personale, mi-a spus numai-decat urmatoarele vorbe: Toate bune, dar un lucrut:o astfel de scriere nu e prematura la noi? E§ti con-vins ca s'a ajuns cu evolutia noagtra culturald panala acest gen de lucrari?... Apoi dupá o pauza, continuàingi departe: Vezi cazul lui Rädulescu-Motru. El e

foarte fecund §i are lucruri bune. Dar pare-mi-se ea,din cauza pe care ti-am spus-o, scrierile lui curg pedeasupra".

Avand dela Inceput aceasta conitingere §i vazandsituatia care era In tara In clipa intoarcerii sale dinstreinatate, Maiorescu a inteles ca., daca voe§te sa seInsereze In viata noastra culturald, cu gandul oricâtde Indräznet de a o ajuta sa se- desmeticeasca 0 de-ao impinge mai departe, trebue sa renunte de-a stäruipe calea specularilor filosofice proprii, având deluptat In de-ajuns cu sarcina de-a ridica atmosferaintelectuala a tarii Onä la nivelul acelor adevaruri,care In.lumea apuseana devenisera clasice §i formauun bun ca§tigat al spiritului omenesc.

Din simtimantul cä un cap cugetátor nu trebue sase izoleze de nevoile timpului §i ale locului In caretrae§te, tesandw-§i In singurätate o panza de paianjenoe-i sluje§te numai lui, din acest simtimant care Incon§tiinta asprá a lui Maiorescu trebue sä. fi Infati§attotodatä oeva din imperativul unei datorki (VasileConta, de pilda, urmand vocatiunii sale filosofice, ascris lucruri care depd§eau cu mult stadiul culturii,noastre §i n'a avut astfel nici o repercusiune asupraei), Maiorescu §i-a pus talentul, inteligenta §i energia

www.digibuc.ro


In serviciul trebuintelor locale, a devenit unul dinfactorii cei mai insemnati ai progresului nostru cul-tural-national, dar prin chiar aceasta, pgrasind te-renul speculgrilor originate, erà fatal s5.-si micso-reze importanta sa mondialà, Ingustându-si strálu-cirea propriei sale biografii. Intr'un articol pe care1-am scris cu ocp.zia unei aniversitri a lui Maiorescu

infra. In eel de-al 70-lea an, II), relevant. aceastA. jertfitMeath de dilnsul pe altarul culturii noastre nationalezj comparam fapta lui, cu acea a unui codru (perso-nifical fireste) care renuntil la o parte din mantia salogatit pentru 444`da lemne vetrelor srtrace care i sead5postesc la poale" sau cu gestul acelui Irnparat ro-man care si-a rupt frisii din cämasa lui cea scumpilpentru a lega rAnile tovarrisilor Vorbeam cumultà sigurantrt despre 'un sacrificiu pe cue nu a-yearn mijlocul sit-1 verific, dar despre care aveam unfel de intuitiune. Cred cit nu e de prisos à adaugTentru a Intárl valoarea interpretilrii mele, cà Maie-rescu, dupà lectura acelui articol ocazional, a tinut

comunice impresiile sale si spue Intre.altele: Mi-ai ghicit sufletul!".

Neaprtrat cà ar fi o sarcinit himericá pentru oricinenr voi srt ia asuprà-si, sà caute a Intrezärl ce-arfi dat Maiorescu In filosofia universalrt, dach n'ar ficotit pe drumul pe care starea de lucturidin tara lui. Nid milcar faptul cà ar fi dat cu sigu-rantrt ceva de seamk nici asta nu poate nimeni s'oWeinonstreze, acelora care s'ar Indol. Chestia rAntânede sigur obscurä ca mice chestiune care Incepe cu

Vezi. Cultura romtinii, an. 1909.

www.digibuc.ro

Titu Maiorescu 249-

ee-ar fi fost dacä", si apartine mai mult credin-telor individuale. Intrucât mà priveste eu cred sincerch. rämas In mediul In care studiase, ori putând skse desvolte In unul similar, Maiorescu ar fi produslucrAri filosofice cu proprie pecete, s'ar fi avut tutnume mai 'cunoscut decât astäzi, când este celebru.numai lntre hotarele tärii lui. Mk face sk cred atAt.modul In care debutase in strkinätate cât si unclepagini cari, desi. 'Mg lobate cadrului intereselor lo-cale cu mull. mai modeste decât acel al preocupà-rilor apusene. scânteiaz5. totusi de o finete de cu-getare si de o perspicacitate de analizá de care nu.pot dispune cleat oamenii alesi. Asa e de pildilarticolul. despre care am mai pomenit odatà :Progresul adevärului", In care autorul ajunge, dupko subtilk si personalä analizá psihologick-sociahl, la aformulare tipick valabilk oriunde a vicisitudi-nilor adevärului, dela nastere la triumful sau. Mrtfac s'o cred de-asemenea anume lucruri din prele-gerile sale universitare, când aruncà din când In cândca Intregire sau criticá a sistemelor filosofice ciile-oidee câtusi de putin banald, ce e dreptul nu destulde sprijinitä de azel aparat de dovezi care sä-i deb.Impämântenire Inteo filosofie stiintifick si vesnic cu..acel aer caracteristic misiunii ce si-o atribuise: de-astimulà lärk a adânci personal prea mult lucruricare 1-ar fi, condus la creatii proprii, nepotrivite cu-faza desvoltdrii de-atunci a tarii lui.

Neaparat acum, eh' o intrebare urmeazà. aproapedela sine. Prin. faptul O. Maiorescu a putut sk re-,nunte la ceeace am spus di a renuntat §i, a acceptatsk fie omul timpului sku si-a nevoilor imediate ale-

www.digibuc.ro


tarii, aceasta sá nu dovedeasca oare ca demonul crea-tor-filosofic nu era prea puternic la dânsul, asa deputernic, de pilda, cum se afla la Conta, In sufletulcaruia dorul speculatiunilor si nevoia explicarilor su-preme 1-au facut sa treaca cu vederea starea culturiiromânesti si, izolându-se de dânsa, sá produca aceaopera speculativa ,care fatal a trecut neobservataatuncea, fiind cu mult de-asupra mediului Incon-jurator.

Fireste, acestei Intrebari i-am putea tot asa de bineopune o alta: oare Conta n'ar fi renuntat la fel §idânsul, daca si-ar fi simtit cat Maiorescu Insusiriletrebuitoare pentru a se Inhäma la o opera câtusi depupn ward croirea unei albii firesti §i regulateInceputului de cultura româneasca ce serpuia capri-cios i zäpacit?

In mice caz, oricat ar parea de infructuos sa neaventuram In astfel de chestii conjecturale, am puteatotusi spune, calduziti de acea intuipune, careia Berg-son II atribue o asa de magica putere,ca Vasile Contapare sa fi avut o imaginape constructiva mai bogafa

, deck Maiorescu, o imaginape care putea Mai greu safie redusá la tacere si care, trecand peste orice consi-

Aerari de oportunitate, 1-a avântat pe drumurile ispi-tiloare ale metafizicii, unde adevärul se Imbind cupoezia si rationamentul se Infrateste bucuros cu fan-tezia. Spiritul filosofic al lui Maiorescu avea ca tra-sura de capetenie latura logico-criticd (pe lânga gus-tul estetic si oarecare finete psihologica), §i cu aceste

1nsusiri a putut mai lesne sa renunte la cercetarlteoretice proprii devotandu-se ,cu caldura telului a-

Maiorescu a preferat tuturor disciplinelor filo-

www.digibuc.ro

Titu Maiorescu 251

sofice, logica, ale carei operatii le mânuia ca unartist. Aceastá preferinta ne spune §i ne lamure§tepentru chestia noastra foarte mult. Dintre toate ra-murile filosofice, logica este aceia care nu posedä undomeniu special de fapte concrete. Ea nu se ocupa-cu fapte, ci cu forme. Ea nu se margine§te la unanume teren, fiindca stapâne§te In toate; ea nu ex-plied, ci orândue§te; ea fixeaza regulele dupà care-se clasifica, se Imbiná, se coordoneaza toate fenomenele; ea a§eaza toate la locul lor firesc §i In Inlan-tuirea lor necesara; ea da criteriul suprem al adevarului §i este cheia ordinei universale.

Maestrul acestei discipline de ordine" §i organi-zare' unde dela cuno§tinta teoretica se trece pe ne-simtite la arta practica, Intrucât ea este pe Fang o-anatomie a spiritului cugetator §.1 o medicina care iilecue§te slabiciunile, maestrul unei astfel de disciplinese putea decide mai lesne sa fie un mare practician,cu renuntarea desigur la gloria cercetarilor teoretice.

e caracteristic ca rolul pe care 11 are logica Intre§tiiate 1-a avut Maiorescu In cultura româneasca. Aeliminat ce era fal§, a coordonat ce era bun; a su-primat anarhia, a retezat avânturi gre§lle, a indicatlacunele §i sistema de a le acoperl. El este marele-organizator al culturii noastre nelnchegate §i pe alo-curi deviate dela drumul ei natural. De§i insu§irilesale caracteristice II pregatisera minunat pentru aceasta opera §i cu toate ca talentul sáu precumpanitorformalist §i critic nu 1-ar fi dus poate la vaste con-structii metafizice, chiar daca ar fi avut rägazulmediul necesar, totu§i rämânem cu credinta ehMaiorescu, In alte Imprejurari, ar fi produs contri

www.digibuc.ro


butii originale la filosofia universal:a, cel putin inlogica si teoria cunoasterii, in analiza estetica i psi,hologica (o mostra pentru aceasta din urmä desimai mulL cu intentii de popularizare este-colul Din Experienta". Critice, Vol. II). Deaceia cutoate restrictiunile ce ne-am adus singuri in acestpdomeniu conjectural, rarnanem la credinta ca, dincauzele aratate, Maiorescu desi a sävarsit o mare-opera in cultura nationala nu si-a dat intreaga sa-mäsura de cugetator, asa cà se poate verbì despreo jertfa, cu cele mai bune temeiuri si cu toata. se-riozilatea.

Neapärat nu tim dac'arn puteä sustine ca- mo-ment-id in care a_ inceput sacrificial, a fost numaidecat

clipa de durere. Constiinta omeneascä daca uneorivesteste, adesea Ins& inváluie adevärul si nu te facetotdeauna sà sirnti cu claritate, in clipa cand apuripe o cale, teata paguba pe care vei avea-o prinfaptul ea n'ai urmat o altà cale. Poate chiar elipairemediabilului sacrificiu va fi aparut de data aceastaca cevà corned, intrucat opera de-a dirijà i ridicape altii panä la tine care le affl cii mult deasupra, teclispenseazä de sfortdrile mai grele, necesare pentru

te distinge Intl° un rnediu superior. Durerea va fivenit atunci and vine 'in deobste: mai tarziu, Aupiitrecerea anilor, cand omul priveste indarat cu. me-lancolie si vede ce-ar fi putut sa fie daca ar fi apucat-o,_pe alt.. drum. Dar cu sau f Ara suferinta, In cazulnostru, sacrificiul a avut ninth, din cauzele i impre-jurarile care I-au Impus!

oTitu Maiorescu s'a socotit toata vremea ca omul

www.digibuc.ro

Titu. hiaiorescu 253

unei epoci de tranzille, dela o fazh anarhich cu pre-tentii culturale, chtre D fazh cu culturh adevärath.El aveä de preghtit o vrerne noug, care nu. puteäfireste rtishri dinteodatil. Rolul pe care si 1-a luat,ajutat de educatia pe care o primise In occident, alost acela de ualorificator §i indicator de criterii. El-a crezut cá nu are de scris decât prefata la timpuricare au sh vie. Intrarea In fond si'n arndnunte .rh-mânea sarcina altora iar cât priveste lucrtirile filo-.sofice propriu zise, trebuià InCet-incet creiath maiintâiu o atmosfer5. In care ele sh se poatä desvoltàsi s. poath fi luate In seamil.

Acest rol pe care i l'a asumat, cu complectiiabstractiune poate de ambitiunile lui initiale, exp1ic5o multime de lucruri pe 15110 faptul principal de-ase fi märginit la filosofie aplicath trebuintelòr localeale WU. Se explich bunäoar5. (tinând mai ales seam\eh nu erà o fire prea duioash) interesul deosebit.sidragostea pe care o acordà totdeauna tinerilor stu-diosi i acelora care îi phreau sh aibh o scântee, detalent, fiindch vedeit pe oarnenii epociide constructie propriu zish, pe Rare dänsul immaio preparà. Se mai explicä desigur i faptul pentrucare au Mcut mult tapaj pe vremuri adversarii shi.anume: de a nu ff citat intotdeauna pe autorii strAiuide-ale chi-or idei se serveä In scrierile sale. Maiorescuîi simteà o misiune de dasväl al WA sale, cultura-liceste desorientath, de organ al civilizatiei mondialelute() tarä Inapoiath atunci, dind e prea mare Kills-tanta, din lumea de Uncle transporti lumi.nile la aceia-uncle le adati, chestia cithrilor erudite capäthtotul alt aspect. El voià sh fie un Indrumhtor care

www.digibuc.ro


prezenta ideile aduse din strainatate, nu cu autori-tatea unui nume, ci cu acea a unor demonstratifstringente si impersonale. S'apoi e caracteristic cumla toate Inceputurile culturale Inteo tara, autorii eelmai de seama intercaleaza chiar In opera lor pasagiidin autorii mai vechi, fail a simti trebuinta strictade trimiteri la text. AsA bunäoara In Essayurile sale,Montaigne, cel dintAiu filosof francez demn de acestnume §i un reprezentant caracteristic al miei laturfa geniului francez, introduce fara citare fragmentede-ale vechilor sceptici In special de-ale lui SextusEmpiricus depozitarul scepticismului antic. Si Mon-taigne fAceA o opera teoreticA, cu pretentia de apluti pe de-asupra timpurilor, pe cAnd Maiorescufacea opera practica, legata de necesitatile tinei epocfdeterminate. De altfel e momentul s'o- spunem, ca. Inaceasta aplicafie a unor principii In genere Impru-mutate, Maiorescu a reusit sa fie original, iar arti-colele sale de indrumare critica nu pretuesc numafprin valoarea principiilor de baza, ci si prin manieraexcelenta a aplicatiunii lor. Studiile lui Maiorescu aucel putin aceiasi originalitate, pe care o au In stiintaaplicata masinile, care se bazeaza ce e dreptul peprincipii stiintifice cunoscute, dar au meritul propriude a le fi coordonat §i transformat Inteun instrumentde actiune cu rezultate fericite. .Poezia romana",In contra directiei de astazi",- Betia de cuvinte" aufost admirabile-masini de defrisare a câmpului cul-turii romanesti: Si cine-ar putea'sa spue ca autorulunei masini nu adauga nimic In opera sa, formulelorteoretice care .stau la baza masinii si care singure,fAra un spirit care O. stie a le apnea aevea, ar fi stat

www.digibuc.ro

Titu Maiorescu 255

multa vreme Intr'o sfera curat ideala? Autorii deepere aplicate nu. s'ar bucura de atata slava, dacan'ar aduce nimica peste principiile care se cuno§teaude mai Inainte. Sa notam, printre admirabilele instru-mente montate de Maiorescu, eminentul sail manualde logica, manual care nu servea numai la o initiareIntr'o ramura filosofickci,In epoca de retorism gol§i de confuziune latita peste toata cultura roma-neasca, avea i rolul unui minunat indreptariu, In-vatand consecventa In gandire i metode solide dehicru. Fara a se putea vorbl despre o originalitatea principiilor manualului, cu toate ca unele problemMaiorescu le formuleaza mai precis §i mai bine decatse Meuse oriunde 'Ana la el (a se vedea teoria ge-nerala a silogismului, a silogismelor hipotetice,1) etc.,lucrarea aceasta Infati§eaza atata bogätie, atata uni-tate organica, atata sistema §i e redactatá lute()limba a§a de proprie, cu toate ca ceva cam abstracta,luck poate fi socotita Ora astazi ca un evenimentatat de literatura noastra didactica cat i 'n aceafilosofica. Fatà de ce era mai Inainte (compare-secu logica lui Eufrosin Poteca), manualul lui Maio-rescu pastreaza aceia§i distanta §1 reprezinta acela§iformidabil salt, pe care 11 reprezinta §i poezia luiEminescu fata de productiile anterioare. Si dupa cum,Eminescu, cu toate progresele care se vor fi facutpe urma In literatura romaneasca, nu este nici astaziInVechit, 1dominand ca un ATM superb de munte

,1) Asupra superioritigii acestui paragraf, fatA de eel echivalentdin logica lui Trendelenburg, insistA In chip probant i Emi-nescu, intr'un articol de apArare a Logicei lui Maiorescu(Cony. Literare, August qi Septembrie 1877).

www.digibuc.ro

256 Stulii istorico-filosofice

atât delwarele de mai inainte, cat §i culmile demai apoi, tot a§à aceastä scriere de logick,rämas5. In urmá in unele privinti (mai ales in partea_metodologiei), n'a fost scoas5. din circulatie de attemanuale mai noui, ba poate vor fi multi care s'o-prefere inck pentru desävdr§ita ei impletiturá i

pentru suflul de cugetare superioarä care o strilbate.Ar fi cazul unui solid §i vechiu ceasornic, demodat.ce e dreptul In constructia sa, dar ale clirui serviciisânt mai sigure §i mai bune decât ale unor ornice-moderne, a c5ror fragilitate iti poate face Incurcaturi.._

Ar fi Insa a nesocoti amploarea activithtii luiTitu Maiorescu, &eh' n'am Ina In considerare deatopera sa scrisà. Personalitatea lui Maioresu e maimare, euprinzând pc lângä scrieri §i activitatea saoralk activitatea sa de profesor la Universitate, undes'a consacrat c'un mare talent §'o vestitá punctua-Mate aceleia§i misiuni de precursor: crettrii uneiatmosfere nouk care sh facrt cu putintä o culturtiserioasti In genere §i o mi§care filosoficl In special..

Au mai fost §1 aiurea cazuri In cari cugetAtori de-rasá au fost economi la scris, dar cu o activitateoralä dintre cele mai rodnice,

Aà e bundoarä cazul unui contemporan al luiMaiorescu, filosoful francez, Jules Lachelier. Desigureh marele lui rásunet §i adânca veneratiune cu carevorbesc despre dânsul atâtia filosofi mai noi, nu sic.:Intemeiaz4 exclusiy pe cele trei-patru studii-artieolecu care abia a putut sá umple douti voluma§e laAlcan: Du fondernqnt de l'induction; Psychologie etméthaphysique; Le Syllogisme. Aceste studii, cu toativaloareá lor necontestatli §i ea toatá dialectica. tor

www.digibuc.ro

Cir.....1..............,titu Matorescti 25/

stransä pe care o face si mai impresionantä un stilde o täioasá concis'iune (oarecare asemánare cu stilullogicei lui Maiorescu), n'ar fi adus probabil atatafaimá autorului lor, -dacá n'ar fi existat si prelegerilelui vestite la Scoala Norma 15. 5uperioará din Paris,despre a cáror splendoare si influenta gásim o raráunanimitate de páreri. Si e caracteristic cum GabrielMai lles, In monografia pe care a consacrat-o luiLadle lier (apáruta nu la Alcan), nil se serveste riumalde studiile publicaté de acesta, 'ci §i de prelegerilesale, care din nefericire nu s'au tipárit.

Pe langá lectiunile de logicá, In care ideile rezu-mate In manual erau desvoltat expuse si Impodobilecu exemple 4e-o atrágátoare actualitate, Maiorescu* amai prolesat la UniversiLatea din Bucuresti un cursextraordinar de frequentat de istoria filosdfiei con-temporane dela Kant inclusiv. Cursul acesta care afost ani de zile o mare atractie intelectuald, osebitde studentii tuturor facultatilor, pentru publicul lu-bitor "de culturd, era cat se poate de nemerit pentrupregtirea unui substrat temeinic unei viitoare acti-vitati fildsofice la noi. Nu se poate creia filosofie §iimagina explicari filosofice serioase, decdt inseran-du-te In valul cugetárii omenesti universale, care, seridicá din sistem in sistem, Inteo vesnicä miscare deascensiune, decal strábatand mai intaiu cu clansultoate etapele trecutului si Insusindu-ti forta lui deInaintare O. mergi mai departe cu el.... 0 operaticanabogá cu acea- din biologie, care ne aratá cá em-brionul unei spete avansate, mai Inaihte de a seInchega in forma organismului sdu definitiv, parcurgeIn prealabil o serie de st5ri, care nu sunt decal

www.digibuc.ro

Studil istorico-filosofici 5calekloscopul treptelor zoologice anterioare, cari âUconclus prin filiatiune la aceas-tá spetä avansata. A-ceasta se petrece dupà plastica expresie a luiRavaisson ca si cum forta generatoare pentrua lucra mai bine îi remernoreazâ toatrt opera satrecutP1). 0 asemenea rememorare a trecutului esteindispensabilà pentru un creator In ale filosofiei,dci dad despre teoriile stiintifice se poate zice. cà

sresc oarecum de-adreptul din faptele experientei,teoriile filosofice se nasc din adaptarea continurt lafapte a cugetilrii istorice a spiritului omenesc.

Maiorescu a fost un artist In prezentarea de pecatedra a sistornelor filosofice, pe care chutà srt leexplice psihologiceste, sà le examineze In mod critic

uneori sit arate prin ateva suggestii In ce chipaceste sisteme s'ar puta dep6s1 In viitor. Neapäratcà fiind 6 personalitate bine construitä, ava pre-ferinte i InclinAri 2). Dar toate aeestea. clecurgeaudin examenul säu critic si nu erà l omul pe caresrt-1 târasd vânturile modei sau capriciile actualitätii.Cu riscul de a pârekun inapoiat 10 rezervA satisfactiade a devenì un precursor, fiindd i s'a Intiimplatadesea srt vada, cum teoriile cele nouà se Invechiau curepeziciunea cu care fuseserà Imbrätisate, iar dansul,care rezistase In baza unor convingeri vechi, anti-cipAnd prin chiar aceasta viitorul. Când ati sti ate

1) Testament philosophique, Revue de Mdthaphysique et deMorale, 1905 pag. 15.

9) Deasupra tuturor Il pune pe Kant la care admirit totul;pAnA i stilul. Este drept, ne spuneA dAnsul la o lectiune,

cit stilul lui Kant e rece. E rece ca ghiata. SA nu uitAm insAcit ghiata mai are si alte calitAti: e si transparentA, e i tAloasA,A.; i strAlucitoare"...

www.digibuc.ro

Titu Malorescu 259

modernitati de acestea am vazut eu devenind ve-chituri!"... sunt propriile lui vorbe, In euvantareade ramas bun la Universitatea din Iasi (toamnaanului 19095.

Asa bunäoard a rezistat cu tenacitate teoriilor es-tetice. ale lui Tai-ne, foarte la modd la un anumemoment. Filosoful francez, aderent al pozitivismuluilui Comte, a vrut sä largeascd, formula filosofica aacestuia subt influenta spinozisto-hegelianii, sustinândca fenomenele cele mai complexe pot fi reduse laformula fenomenelor mai simple si pe aceastä cales'ar putea gäsì o lege unitara de-o simplitate axio-matica, din care sa se derive ca niste cazurispeciale legile mai complicate. Cu aceasta voià sàdarâme una din ideile lui Comte, ca inferiorul nupoate explicit superiorul, ca fenomenele mai com-plexe nu se pot deduce din acele mai simple. Tainea incercat sa-si aplice programul In deosebl In ettetieä

aci a Injghebat o teoric care avea douà trasaturiprincipale: 1. cxplicarea caracterelor operei de artadin Imprejurari climaterice, geografice si altele ana-loge (explicarea superiorului din inferior); 2. sfipri-marea individualitàtü ca factor explicativ, prlif re-duce'rea ei la câteva raporturi generale. Aceasta estevestita teoric a mediului care, In forma ei excesiva,Incäleca individualitatea creatoare, fäcând-o un simplurezumat al Inconjurimii, un instrument al unor factoriexteriori, cari _puteau fi cuprinsi In formule generale.

Maiorescu a combatut cu Inversunare aceastateorie, reclamând drepturile ihdividualitittii, care nuputek fi subordonata unor ,agenti inferiori si condi-tionata de acestia In chiar partea originalitätii erea-

www.digibuc.ro

260 Studii istorlco-filosofice

toare1). Va fi pärut multora un rämas Inapoi... dara avut destule zile ca sá apuce declinul teoriei luiTaine, restabilirea individualitàtii ea factor ire-ductibil In creatiune.

Tot ash teoria materialismului istoric, atât de sgo-inotoasá si de ispititoare, In fata cdreia Maiorescu n'aaplecat drapelul nici un moment, sustinând cuenergie inainte cá principalii motori ai evolutiei so-ciale sunt elemente de ordine idealá.

Moda materialismului istoric cu pretentiile lui deexplicare integrald a tuturor evenimentelor din cauzeeconomice, trecuse i dânsa mai inainte ca Maiorescus5 Inchidä ochii, iar el a avut bucuria sä vadá cumlumea se intoarce cätre punctul de vedere pe caresi In casuri grele nu-1 p5rAsise un singur moment.

Aceastä statornicie In valorificarea ideilor si-a avutdânsa marea ei utilitate, pentru crearea unei at-

mosfere de interes pentru filosofie. Daed mai târziuvarietatea pärerilor i mobilitatea lor puteau fi indi-ferente, la Inceput, când gustul i entuziasmulfilosofic trebuiau trezite, lipsa de convingeri fixe sitschimbarea necontenità a ideilor ar fi fost poatede-a dreptul descurajante 2).

Dar neapärat eä marea influentä pe care au avut-o

1.) A nu se confunda cu influenta ce o poate avea medlulIn desuoltarea unul talent, cum s'a putut velea la cazul luiMalorescu Incusi. Se cade totusi a recunoaste, cA uneori InMeld luntei ansul merra prea denarte, nesocotind putin teoriamediului chiar In limitele el rezonabile.

2) SA semnalez totusi cA aceastA imutabilitate a convingerilorcare la dansul era s'o nazuintA, II fAceau In genere sprebittranete putin accesibiljdellor timpului, pe care de altfel nielnu prca lc studia.

www.digibuc.ro

Titu Matorescu 261

prelegerile salis universitare unde it'au perindatzeci de rânduri de ascultAtori se datore§te inprimul loc talentului säu de profesor, fata de carehiperbolà nu existà. LAsând deocamdatá la o partelatura oratoricá propriu zisà, e de relevat darulpedagogic de-a -prezenta ideile abstracte incet, etapácu etapà, Mil precipitare §i lotdeauna cu grijá.. Aifi zis, vázându-1 in mijlocul tinerimii, o corabie care§i-a mic§orat viteza când se apropie de dânsa luntrileware, care altfel ar puteh sá fie rásturnale...

Am puteA chiar spune cá uneori In dorinta de aface ideile filosofice at mai accesibile §i cât smaiconcrete, par'cà le coborà cam tare §i, pentruca sà-1Inteleagä toti sau In tot cazul cât mai multi, nu lefereà into tdeauna, Imbrácându-le In vominte pop ul are,chiar de-o wail alterare1).

1) Asa Imi amintesc de lectia filosofiei lui Fichte, un cuge-lator pe care de altfel Maiorescu 11 simpatiza, pentru lnalta saconceptie moralä. Felul In care II Infätish Maiorescu ln scopulde a-I face mai lesne accesibil 11 facea mai degraba bizar sibolnävicios. Fichte sustine ce e drept a obiectele lumii dinafarà nu au un substrat exterior, un .,lucru In sine" dupàcum afirmase maestrul sau Kant ci sunt produsul uneiimaginatii inconstiente care le proecteazA In fata eului nostruce nu le recunoaste ca pe-o opera proprie si le atribue gresito existentl aevea. Maiorescu insista asupra caracterului halu-cinatoriu" al perceptiilor noastre In teoria lui Fichte siprezinta pe oameni, dupà aceasta conceptiune, ca un fel denebuni, ale caror vedenii atat ca coincideaza. Lucrul ar fimers, daca nu s'ar fi sters prin asta un element esential alfilq.sofiei lui Fichte, anume, cà dupl acest filosof acel procesde imaginatie amagitoare nu avea loc In sfera lumii sensibile,unde si pentru Fichte, ca pentru toatä lumea sänätoasä,obiectele exterioare ne sunt date aevea s'i stint realikifi, ci peun plan mai Malt, Inteo regiune suprasensibilà, unde subiectivul,si obiectivul, reprezentarea si obiectul nu prezintä acel caracterabrupt de antitezà, care In lumea sensibill nu poate fi suprimatà,

www.digibuc.ro

282 Stud li istorico-filosoficeMLS1.1.

Tactul si rIbdarea pedagogicd a lui Maiorescu,sustinute de cea mai perfectá In]. Ant-111re logica a

ideilor asà cà trecerea dela una la alta se faceàobligatoriu si necesar au mai avut norocul s5. fieIntregite prin acea elocvent6 elegant6 si uneori vi-branta, cu care fascinâ. Fiindcâ poate a doua oaràn'am sA exprim mai bine impresiile pe care le des-teptà In auditoriu forma artisticA a lectiunilor luiMaiorescu, sà-mi fie Ingkluit a reproduce câtevAranduri scrise.altAdatâ, In cartea mea Amintiri uni-versitare", unde am vorbit si despre Maiorescu, limi-tându-mà la calitAtile lui de profesor. Rezumandu-miIntaiu impresiunile dela cea dintâiu prelegere aseul-tatà, spuneam: N'aveai Inainle un profesor careexplica; ci mai mult un preot care oficiazá. Nu erâ .

numai mintea care culegeA idei, el-A tot sufletul careprins de mreje nevAzute se sirntià tot mai aproapede albastrul cerului. Erà un fel de cálátorie usoaràspre tinuturi transcedente, In scApdrári de facie sicântece de harpá. Mai ales de pe la a doua jumátatea lectiunii glasul magistrului devenise atAt de muzical,Inc At par'a. Iti venea sá-ti clatini capul ca In tactulunei melodii... i totusi nici o urmá de ceeace s'ar_puteA numl o afectare sau o declamatiune!"

Iar pe urnad formulând o caracterizare mai sin-tetica dupà un lung sir de prelegeri ascultate, spu-neam urmAtoarele:

In afarâ de limpezimea cristalinä a expunerii, de

Wit a se vorbi de halucinare sau nebunie. Filosofia lui Fichtepoate fi inferioarä aceleia a lui Kant, insä e tot a§h de 0111-toasii ca, §i a acestuia. ceeace din expunerea lui Maiorescunu para.

www.digibuc.ro

titu Malorescu 263

excelenta rânduialà a ideilor i pregAtirea atenta afiecAreia din. ele, In earl de unitatea lectiunii carealcAtuià un tot armonic si implinit, ceiace ridichnivelul acestor prelegeri neuitate este suflul cu ade-vArat filosofic care le animA. Desl trAind In vremeamai mult a pozitivismului, des]. puternic Inr Aura dedoctrina Kantianä a lirnitelor totusi Maio-rescu având un real temperament de filosiof, care nupoate sá renunte la marele IntrebAri capitale, insperanta lipsa unor ráspunsuri precise se potobtine micar unele IntrezAriri, abordà la cursproblemele cele mai inalte, silindu-se sA." ne avânteInspre culmile lor. Nu zic cá ne prezentà solutii,acolo unde altli nu putuserA. da nici una. Dar stià

aleagá cele mai bune pozitii ca s'a." privirnaclâncurile realitátii i sä ne därn seama de imen-sitatea ei. Iar uneori svarleà cate-o rachea vie, bräz-dând c'o dungá lurninoasä bezna care ne'nconjoarà.In general n'ai fi putut, urmând pe Maiorescu, s.confunzi existenta cu suprafata ei, fondul lucrurilorcu fatada, nkuintele sufletului c'o vibratie molecular%si sà Inchizi In concepte meschine i vulgare,inepuisabil al realitAtii. Urechea lui fin5. desluseaIn clocotul lurnii Inconjurátoare sunetele care veneaude-aiurea, dintr'o lume nevA.zutà...

Acest contact aproape mistic eu isvoarele supremeale lumii nu se poate mijlocl, de regulà, pe ciobisnuite. Ceiace nu se poate zugrAvl In desemnurilimpezi, ràmâneh sá ne facA s'o Aceasta esteadesea, pentru metafizicianul care s'avantä departe,unicul mijloc i singura resura In piivinta astaMaiorescu dispunea de arta expunerii lui magistrale.

www.digibuc.ro

264 ttudii istorico-tilosofice

Nu erà numai nemerita alegere a expresiilor, maierà minunata elocventa a gesturilor, desávarsita mo-dulare a vocii, Insfarsit o Intreaga colaborare atuturor fibrelor sale, care iti dadeau senza(ia lucru-rilor ce nu se pot descrie. Adeseori treceh prin salafiorul limanurilor Indepartate i al regiunilor inac-cesibile, si masurai adâncul realitatii traindu-1, scu-fundându-te In el".

Aceasta stralucita si influenta activitate oralacare a depasit cu mult opera scrisä a autorului1)a contribuit In cea mai mare masura la crearea Intara noastra a posibilitd(ii viitoare de studii si demiscare filosofica. Daca aceastä opera a Injghebariiunui mediu filosofic ar fi fost lásatá In seama scrie-rilor originale ale lui Conta multa vreme ramasenecitite nu stiu uncle ne-am ea Este drept caIn istoria universala a filosofiei, scrierile Jui Contasi-au dobandit un locusor si, gratie lor, filosofiaromâneasca poseda In unele carti straine micul eip?ragraf. Maiorescu nu-si are o astfel de mentiunesi'n privinta aceasta a fost probabil un sacrificat.Dar In loc de opere proprii, a deschis 'posibilitatide opere viitoare si o natiune nu se ridica prinscaparari sporadice de capete izolate ci printr'o Mal-tare a mediei sale generale, In care devine cu putintäo miscare culturala sustihuta si continua.

Opera filosofica a lui Maiorescu nu poate fi Ingenere aratata indicându-se anume titluri de volumesau am reduce-o procedând ash. Ea este mai sub-terana, mai invizibila, e revarsata -pretutindeni,

1) Maiorescu nn-a spus odatä cif dânsul, nu sitnleh adevarE 1pläcere de cat atunci and vorbei, nu §i atunci and sulk.

www.digibuc.ro

Titu Maiorescn 265

circuld In vinele organismului Intregii culturi ro-manesti.

Dupd cum pentru explicarea rodnicti influenteexercitatä de Titu Maiorescu a trebuit pe lângà acti-vitatea lui cea scrisd sd punem In evidenta i pe cearaid, lot ash acestora arnandoug trebue sá le mai

aclgagArn Incd un lucru care le-a complectat ad-mirabil i le-a fdcul efectul si mai garantat unlucru care nu se poate definl cu usurintg si pe careI-am numl: prestigiu personal.

Acest prestigiu al lui Maiorescu nu erà desigurindependent de activitatea sa, dar aveà i unele iz-voare aparle, din care deslusim cloud Mai principale.

In primul rand inteligenta lui Maiorescu erh de-oprofundd seriozilate. El. dupd cum arald i Panu InAmintirile" sale, nu stià sá facd nici glume, deckcrude si rdutácioase). Din aceastd seriozitate de-curgeh ura lui de frazeologie (cu care totusi aconfundal cate-odatd exploziuni curate de sentiment ,

rezerva lui fatd de entuziasmul retoric, concisiuneastilului su Impinsd cteodatà la extrem cum suntunele paragrafe din Logica sa , inimicitia sa contraculturii fárd fond si a poeziei fgrá forma, aclfarma frumoasd identificându-se cu fondulAceastd constantá i adâncà seriozitate intelectualda fast de sigur una din cauzele prestigiului

In al doilea rand trebue sà relevdm cd mdrimeasufleteascd a lui Maiorescu n'a constal ca la altii, dinstrAlucirea unei singure insusiri Intovdrásite cu altele,Durnnezeu stie cum. Sufletul lui Maiorescu erh al-cdtuit dinteo armonie de IAsusiri, fiecare denuià §i

www.digibuc.ro

266 Studil istodco-filosofice

la locul ei. Era ca o perfectá reprezentatie de an-samblu unde chiar atunci and nu e nici un elementconsiderabil, niciodata nu supAr4 nimica, In timpce tesAtura sufleteascá a altor oameniymari e ca unturneu de provincie In care o stea stralucitcrare so-seste InconjuratA cu elemente de rand. Acest admi-rabil echilibru de Insusiri care nu se desvoltasera'una în dauna alteia i unde fosforescenta unor ele-mente nu se plAtea cu vulgaritatea altora, a fostdansul un factor al marelui sau prestigiu, a aceleiautoritAti care a lipsit uneori altora cu geniu poatemai mare, cum era de pildA B. P. Hasdeu,

Ar fi sá lAsAm icoana schitatA incomplect dacan'am amintl cA Maiorescu, tot asA dupa. cum s'astrAduit sA transplanteze principii teoretice sAnAtoasepentru cultura romaneasa asezand-o pe haze nouA,a vrut sà mai aducd Inca un lucru de care se siniteAnevoe si fArA de care progresul societatii e iluzoriu:principii de moralà mai rigida, sentimentul datoriei

obisnuinta abnegatiunii. Aceastá opera de mora-lizare care izbeste In atatea interese greu de Iná-

Maiorescu dat seama cA e mai dificilAdecat cealalta, care nici dansa nu e usoara, cAci Inloc sA se adapteze omul normelor morale, le adap-teazá de regula pe acestea apucAturilor sale sau dupacum se exprimA Maiorescu Insusi intr'un aforism:

Neputandu-se modifica oamenii dupA preceptelemorale ale religiunii, s'a màdificat aplicarea percep-telor dupa. oameni".

DacA cunostintele teoretice se pot rAspandi prinpropagandA i demonstratie,regulele de conduitá mo-ralA nu se pot impune decal numai pe- o singurtt

www.digibuc.ro

Tifu Maiorescti 261

cale: exemplul. $i Maiorescu a tinut sà deg exemplede abnegatie personall In Murat din Invätâmantpentru un motiv In afarrt de lege, dimpreunà cu altidoi trei profesori, §i venind curând dupà aceasta elInsusi ministr.0 al instructiunii publice, i-a reintegratpe toti colegii Indepgrtati pe nedrept, afarg de sineinsusi pe care nu s'a reintegrat. Ii va fi pgrul desigurcg, dacá si-ar fi dat si sie-si satisfactiune (de§1 cazulerg identic cu a celorlalti , prin asta ar fi fAcut sus-pectà intreaga operg de reparatie! Mai mult de atatâta, la esirea sa din minister, i-a luat local prietenul_sgu, Petre Carp. Nici pe acesta nu 1-a lgsat sà-1 rein-tegreze, f iinda se cunosteau de lume leggturile per-sonale dintre ei.

Dupri aceastä pildá datg. In tinerete (Maiorescu avaatunca. 32 de ani) §i care 1-a fAcut sg steà doisprezeceani afarg din inviltämânt, sit mai citäin o alta, daftmai tgrziu. Ca ministru de justitie a propus o lege,ca un fost Thinistru al dreptätii sg nu mai poatá pro-fesg advocatura Limp de cinci ani. Legea n'a treculprin parlament, dar Maiorescu päräsind guvernul adeclarat et moralmente se simte legat de dânsa §i§i-a dat demisia din baron Maiorescu studiase §i

dreptul §i a profesat si advocatura).Prin astfel de acte de abnegatie care 1-au pus In

conformitate integralg cu un alt aforism al sgu:Arta vietii? Rezervg., discretiune, cumpätare, In

genere negatiune §i in rezumat abnegatiune", prinastiel de acte, arora li se adgogà o perfectg. con-secruentg §i-o alegere scrupuloasg a mijloacelor deactiune (tot un aforism l ski sung. astfel: Mijlocule superior scopului §i-i reguleazg valoarea. Prin

www.digibuc.ro


urmare fraza jezuitilor trebue intoarsä: mijlocul jus-tificA scopul"), Maiorescu a fost unul dill marile ex-emple, desigur nu pen tru o §coald a Infláciirârii pro-fetice, dar pentru acea a datoriei §i a aliludinilorfrumoase.

N'ar putea sA spue nimeni In ce mAsurá pildelesale au dat roade §i In ce grad prin ele progresulmoral al tArii a crescut.

In orice caz prestigiului sku personal, despre caream vorbit mai Inain le, ele i-au adus un non aport,contribuind poate §i mai mult deck intelectualitateasa superioará la impresiunea pe care o lAsh multora,când apdreâ In mediul nostru aceia a unui dieutombé\

www.digibuc.ro

PE MARGINEA FILOSOFIEIBERGSONIANE

Trebuind sá recitesc pentru o conferintA publicAaproape Intreaga operä a lui Henri Bergson, am avutprilejul a reträl cu mare intensitate, desfAtarea inte-lectualà pe care nedesmintit o procurä lectura acestorscrieri filosofice, profund meditate, subtil realizate §iadmirabil scrise.

Bergson, care de§l evreu de originA, este..atät defrancez prin culturA, prin. sentimente §i prin traditiafilosoficA pe care o continuA §i desävär§e§te, maieste francez §i prin chipul magistral §i artistic Incare mânue§te limba frantuzeascd. Toate lucrárilesale suni cu mäestrie scrise, dar cu deosebire L'Evo-lution creatrice" este prin suflul ei puternic, prin ima-ginalia grandioasd, prin stilul -a§a de colorat §i props-pAt, o adevAralä epopeie cosmologica, un monumentde artd al literalurii franceze. AO se §i explicA pen-truce Academia francezA, care n'a prea abuzat nicio-datA sA ofere fotolli .marilor filoson, cu BergcnrLfácut aproape o exceptie, chemându-1 dela 1914 Inmijlocul ei.

www.digibuc.ro

270 rstorko-filosofke

Filosofice§te Bergson continuà o linie, mai exactdouit linii, ale spiritualismului traditional francez. Desigur nu pe aceea a eclectismului superficial §i reto-ric al lui Victor Cousin, care de§1 Inc6 dominantin, vremea când Bergson se formk nu putuse s5.-1subjuge câtu§i de putin. Bergson avea un spirit prea

pentru a adera la o conceptie filosofidi di-vortatá de §tiinta pozitiv5, preferând chiar sA Im-bráti§eze vremelnic o filosofie pe care mai tfirziu ova combate cu vigoare, dar care momentan pästràaparentele unui intim contact cu rezultateleevolutionismul mecanic al lui Herbert Spencer §ichiar materialismul unei psihologii fàrà suflet, redusadidi la procese fisiologice, cerebrale. Aceastà faztttranzitorie, amintitil de toti biografii std, a fost desigurfolositoare In evolutia intelectualit a filosofului, dupaurn se aralei utild i in evolafia istoried a spirilulai

omenese. Câci cu toate marile lui lacune' §i insufi-cieitte, materialismul a avul In genere §i efecte bune:pe acelea de-a fi elnancipal spiritul de-o filosofiepuerilk arbitrar5. §i izolatá de §tiinte §i a fi pregiltietnentalitatea unei filosofii §liintifice. Conceptia mate-rialisa a fost astfel o doctrin5. folositoare §i poate-fiIncà utiltt In evolutia individualk însà cu o conditie:sit fie temporarà, la un moment, sà ie§i din ea, Intr'uncuvânt st re,prezinte o simp1à punte, dela filosofia spe-culatiilor fanteziste, la o filosofie temeinicA §i binesprijinittt pe realitatea faplelor.

Bergson, In adevAr a ie§it din ea.Nu puteà sà-1 satisfadi nici logicicqte explicárile

-,mecanice, nici subt raportul altor pspiratiuni. Dince In ce mecanismul Ii apäreà impropriu sA explice

www.digibuc.ro

Pe marginea filogofiei bergeoniane 271

evolutia cosmicá, cu Intruchipärile ei variate, cu trep-tele ei ascendente, sä explice viata si constiinta. Im-propriu totodatá sà lämureascA Inrudirea de struc-turä a spetelor animale, care se desvoltà pe linii di-vergente si In conditii materiale foarte diferite, im-propriu sä explice progresul, servindu-se de adaptare,fiindcä aceasta din urmà de multe ori Intârzie pro-gresul si In ori ce caz nu-I poate constitul.

Pe de altà parte materialismul mecanic aseza opiatra funerará pe cele mai nobile aspiratii umane,din care s'au näscut Indeobste idealul, frumosul, cre-dinta religioasä.

Conceptia materialistá a lumei este complect de-solanth viata si constiinta apar Intr'Insa ca nistescântei Intre rotile unei masini, care nu sunt bineunse- si bine angrenate si In orice suflet mai a-vintat isvoräste nazuinta evadArii, cu nadejdea de-adescoperl dincolo de marginea materialitátii, tärâ-muri mai luminoase si mai zâmbitoare, care sä deaexistentii o altá semnificatie.

Dar.pentru un spirit stiintific, asa cum este al luiBergson, evadarea aceasta nu se poate face deck cuautorizatia stiintei, färft sá zic si a oamenilor destiintä.

Insâ In primul moment stiintft revendia pentrusine, tot ce se poate cunoaste, demonetizând miceafirmatie care trece dincolo de lumea cognoscibilä.

$i atunci, ceeace parch' rámânea lui Bergson, siceeace a si Incercat sft facá e sl Ingrideasch drep-turile §tiintei, sä restrAngd pretentiile ei, sà reducáMateria untie stiinta troneazI suveranii la opójghitä a realitätii, §i sá descopere In adAncuri

www.digibuc.ro


tevci un element spontan §i viu, care sh depd§eascdschemele rigide ale §tiintel pozitive, o viatd care 14-ne§te, o spiritualitate care creiaza.

Cdtre o asemenea conceptie se Indrumaserd maiInainte de Bergson, alti doi filosofi francezi, spiri-tuali§ti §i dân§ii, dar oarecum disidenti fatd de spi-ritualismul Anemic al filosofiei oficiale: Felix Ravais-son §i Emile Boutroux. In aceastá linie francezd seinsereazd Bergson, reprezentând punctul ei culminant§i suprema el eflorescentä. Dar in altd privintä Berg-son continud o linie mai veche a filosofiei franceze,acea a lid Descartes. Ca §i Desciartes, Bergson conceperealitatea In chip dualist: spirit §i materie. Fire§tesunt §i mari deosebiri. Spiritul nu este limitat numaila om §i ni;:i nu e conceput ca o substantá, In dina-mismul bergsonian. De asemeni origina materiei etot in elanul via1 admis ca principiu unic, §i anumeinteo oboseald a acestuia care seal:4 din coloana luiascendentá piaturi care cad, care descind. Insd lumeavizibild presupune existenta prealabild a materiei,care se opune elanului vital, pe când acesta luptd sd

. o ridice §i s'o spiritualizeze, amenintat la tot pasul sdse prdvAleascd dânsul In inertia materiald.

In orice caz In fäptura noastrá organicd existáde-acapul doud principii deosebite: spiritul §i materia,hitovdrd§ite vremelnic, ca o haind prinsd intr'un cuiu.Este conceptia dualistd carteziand, modernizatd de cdtreBergso\i, pusd In armonie cu biologia contemporand,In opera- sa Matière et mémoire" apdrutd In 1896.Si este caracteristic pentru eruditia filosoficd a ger-manilor, care nu prea sunt In curent cu filosofia altorpopoare când e vorba de contemporani, cá uncugelätor ap de bine informat ca Killpe, In clasica

www.digibuc.ro

Pe marginea filosofiei bergsoniane 273

sa lucrare Einleitung in die Philosophie" (eu ameditia III-a din 1903), expunând conceptia dualistá,pentru care dânsul are, In contra tendintelor vremii,speciale Inclinari, poate sá afirme c5. dela Descartes §iMalebranche nu s'a gásit nimeni care sá reia a-ceastá teorie §i s'o punä la punct1).

Aceasta o Meuse Bergson, Inteun chip ingenios §i§tiintific, Infáti§ându-se sub raportul acesta adevá-ratul urma§ al lui Descartes, pe care pe ici pe colo11 repetau Mx% s5.-1 modernizeze, cugetátori lipsiti dcadâncime §i de originalitate.

Dupd aceastá nouá leeturá a operii lui Bergson,mi-am precizat §i mai bine, inoirile de apetenie pecare le-a adus In câmpul gândirii filosofice, acestrqInditor epocal. A§ puteà sá le fixez la patru.

1. Propunerea unei noui metode pentru explorárilemetafizice: infuitia, Inruclità cu instinctul, ca sign-rantà, vitezá §i adâncime. Bergson ca orice filosofde dupa Kant I§i verificà instrumentele de cunoa§ter3§i I§i face toate rezervele asupra functiunilor inteli-gen.tii, precum §i asupra datelor simturilor, elabo-rate de legile specifice ale 'aceleia§i inteligenti. Acesteorgan(' de cunoa§tere obi§nuith nu s'au constituit Invederea adevdrului, ci cu scopuri utilitariste, adicápentru orientarea noastrá practicá, pentru Inserareaeficace a activilátii noastre, In lumea Inconjurätoare.Inteligenta noastrá creiatá nu pentru cunoa§terearealitátii, ci mai mult- pentru rneisurarea ei, posedând.In scopul acesta mijloace de imobilizare §i diviziunea, realului, In sine simplu §i curghtor, inteligen.ta

1) Es ist merkwürdig, dass seitdem, der Dualismus gar keineabsehliessende Durchführnng mehr gefunden hat (p. 193).

www.digibuc.ro

274 Stud fi istorico-filosofice

aceasta dach e foarte destoinich pentru o §tiintha solidelor §i a fixärii raporturilor exterioare, e in-capabila sh seziseze esenta realitátii, conceputh deBergson, care se degajeazh eroic de mirajul spatiali-thtii, cu Uil dinamism pur, mobilitate si durath purl,spontaneitate, creatie. Aceastá esenth intimh a reali-

pe care spre deosebire de Kant, Bergson o so-coate cognoscibilä, n'o putem sesiza cu inteligentacare altereazá realitatea, exteriorizeind-o, ci cnborân-du-ne adânc In noi in§ine, coincidând cu firul centralal vietii noastre sufletesti, scufundându-ne Inteinsa,träind-o §i avansand cu valul ei nedivizibil, care seImboghte§te §i se desvolth fArà ragaz. Aceasta ar fiintuifia, asimilath cu cunoa§terea instinctivd mai alesatunci când n'ar fi vorba nurnai de a ne scobori adâncIn noi In§ine, ci chiar de-a ne transpune In lucruristreine, instalându-ne printr'un fel de sirnpatie In inte-riorul lor §i cunoscându-le printeun fel de coinci-dare a noastril cu ceiace IntrInsele este iuefabil §iindividual.

2. Bergson a adâncit considerabil observarea noa-.stilt interná §i corectând-o de erori permanente, caredecurgeau din viciul organic al -spatializhrii §i imobi-lizArii, chiar atunci ciind prin natura lucrurilor orealitate nu este in spatiu, ne Infhti§eazd o viathsufleteasch cu alth fizionomie, decAt acea cunoscuthprin prizma prejudechtii spatiale si care fliceà din-trInsa un mozaic de fapte elementare, care se Inl5n-tuiau mecanic, constituind complexitatea sufletului Inacela§ mod ca stânca de corail.

Aceastá imagine nouà a interiorului nostru, nu arenumai nieritul de a ne fi procurat o cunoa§tere maj

www.digibuc.ro

Pe marginea filosoflei bergsoniane 275

adequatA a vietii suflete§ti, dar tot odaai de a fiajutat sA se lAmureascA probleme generate nedesle-gate, uncle raporturi curioase, In sfâr§it a introdusefectiVe lurnini §i limpeziri In ceata care Inv Alueexistenta.

3. Bergson a atribuit metafizicii, care fusese a-proape expropriatA de §tiintele pozilive, domenii ne-defri§ate §i putem zice neobservate IncA. TolodatA a mai dat rezultatelor §tiintei, pe care le res-pectA §i de care nu se atinge, o altA semnificafie, scA-pând prin aceasta speculatiile metafizice, dacA nu decontrolul lor care rAmâne mai departe In oricecaz de tirania lor sufocantA, Metafizica devine unfel de colateralA a §tiintelor, cu obligatii de bunAvecinAtate, nu a§a cum ajunsese, o toleratA a acestora§i fArti nici o initiativA... .

4. In sfar§it. am mai putea adilogA In lista Inoirilordalorite operii lui Bergson, IncA una, de §i pecetluitAcu un caraeter mai de vremelnicie: anume de-a nefi dat o sintezá mai comprehensivA a evolutiei cos-mice, decal Inainta§ii lui, In orice caz pânii astAzisinteza cea mai multilateralA, cea mai ingenioasA §icare ImpacA mai bine faptele cunoscute.

,InsA odath cu IncântArile unei opere ruArete, plinAde sugestii fecunde §i de scânteeri, recitirea volumelorlui Bergs.on mi-au de§teptat §i unele rezerve, cdcioricât ar fi de uimitoare aceastA operA filosoficknu este la adApost de critici §i obiectiuni. In scriereamea Introducere In MetalizicA" apArutA de câtivaani, am consemnal cAteva Intâmpingri. Noua lee-

www.digibuc.ro

276 Studil istorico-filosotict

turrt mi-4 precizat obiectiile i pe alocuri le-a Intregit.Cum la, conferinta tinutA a trebuit sA alunee peste

ele (erà vorba de jubileul celor 70 de ani, ImplinitidilunAzi de filosof), le mentionez acuma, Inteo cât maimetodicA rânduialA.

I. Bergson propune pentru cercetärile metafisiceo metodA intuifia, IntrucAt.intelectul nostru §i.experienta elaboratA de el, rAmAn afectate cuno§tinteirelative, care alchtue§te tiina pozitivA. FArg o me-todA deosebitA, metafizica, spune Bergson, nici nu,poate s'A existe. Intuitia ar fi astfel instrumentul decunoa§tere cel mai adequat, In orice caz superior in-teligentii conceptual; care are meniri lAuntrice ade-vArului absolut1).

Trebue sA constatAm totu§ cA In opera sa filosoficA,oricare va fi lost calea cu care §i-a descoperit solu-tiile sale, niciodatA nu le prezintA altfel decAt spri-jinindu-le pe un Intreg aparat de fapte tiinifice, pecare le elaboreazá cu dialectica intelectualA. Este laurma urmei indiferent, In ce mod va fi avut primaviziune a ipotezelor sale. N'ar fi primul caz In careun gAnditor a ajuns la solutia cAulatA, printeo divi-natie bruscA, prin acea inspiratie despre care vor-besc to;i marii descoperitori, chiar dacA descope-rirea lor nu aveA un caracter metafizic, ci aparfinea

pozitive. Nimic mai firesc sA nu punem la nicio IndoialA cA §i Bergson a avut prima Intrevedere asolutiilor sale, tot In felul acesta, adicA printr'o in-

1) Introduction A la Métaphysique. Revue de Méthaphysiqueet de Morale, 1903 pp. 1, 3 §i urnaittoarele.

www.digibuc.ro

Pe margineaVilosoiiel bergsoniane 07

tuitie directä a adevArului, nu pe calea migloasä adibuirilor empirice sau rationale. Dar aceastâ intuitieBergson nu era mai intâiu autorizat sá o prezinte cametodá speciald a metafisicei si totodatä s'o infätisezeca pe-o metodil superioará luturor celorlalte, câtàvreme recurge Intotdeauna, pentru ali legitimh con-vingerea, nu numai pentru a si-o comunick cumunii ar vrea sh spue la metodele normale ale Inte-meierii adevilrului: controlul faptelor eperientii (pecare 11 face Intotdeauna excesiv de migälos si devast) si rationamentul logic unde atinge adesea sub-tiritáti geniale. Cu toatd pretentia de-a fi atins culmilemetafizice c'o metod5. specialà, In realitate con-ceptia lui Bergson, este o constructie empirio-ratio-nalistd, pornind dela o largä bazh concretä si InAl-tându-se c'o dialectich verliginoasA pe ináltimea unorconcluzii noi si Indrásnete. E o filosofie inductiva, genSchopenhauer, nu una deductivà ca la Hegel saa Spi-noza, Ins5. Inca odatä, câtusi de putin validitatácu instrumentul unei metode noi si superioare. nilsprijinul bogat al logicei si al faptelor, teoriile berg-soniene, fie ele gâsite cu cea mai diviná inspiratie,n'ar avea nici o putere de convingere si de pro-selitism.

In introducerea operei sale celebre Originea Spe-ciilor", 'Darwin pomeieste pe top precursorii sái, In-tre care pe 'Matthew, care a emis opinii identice cuale lui, dar cu deosebirea pe care acesta din urinksingur o recunoaste intr'o scrisoare cAtre Darwin:Conceplia acestei legi naturale, scrie Matthew, mi-avenit printeo intuitiune, ca un fapt evident si aproapef4rá nid 1.1n efort de reflectiune. D-1 Darwin arédeci

www.digibuc.ro

278 Studii istorica-filosofice

mai mull merit deceit mine In aceasth descoperire,care nici nu-mi apäreh ca atare. Dânsul a realizal-oprin inductiune, Incet-Incet §i cu con§tiinta de-a fiprocedat sinletic, Inaintând din fapt In fapt..,".

tocmai pentru asta toath lumea a atribuit luiDarwin paternitatea conceptiunii, nu lui Mathew saualtora cu viziuni nedocurnentate.

Oricât viziunea divinatorie va fi servit §i pe Berg-son, ca pe atâtia altii §i oricâl va fi repetat de sth-ruitor imperativul ca metafisica sh se slujeasch dealth metodä decât §tiintele pozitive, este totu§ faptincontestabil eh Bergson posedä o vast:a cuno§tinth arezultatelor tuturor §tiintelor §i cá le folose§te con-stant pentru a-§i Intemeià teoriile sale metafizice,

care ar rilmâneh färá valoare dach ar fi prezentatefàrä aceastá documentare, singura capabilh sti con-vingà sh smulgh adesiunile altora. Prezenta Inopera lui Bergson a acestui imens aparat de fapte§tiintifice, interpretate cu ì.ogica normalá a inteligentiinoastre, este un lucru care trebue§te subliniat, fiind-chdach am face abstractie, §i ne-am lásh impresionatinumai de pretentia neeontenit afirmatti, c intuitiainslinctivh constitue un procedeu superior orichruialt mijloc de investigatie, atunci filosofia bergsonianáar fi de-a dreptul periculoash. Multi ar vedeh §iau §i vhzut de fapt indemnul de-a arunch la co§euno§tinta §llintifich, ce reclamh mari eforturi demunch, practicând o intuitie comodh, fie ch dânsava luh forma reveriei lene§e, fie pe-acea a violentiiinstinctelor, chrora nu le place controlul ratiunii §ial experienlii faptelor. Aceasta dacä s'a IntAmplat §iInteo tara ea Franta, cu-atill mai mult nr- putea

www.digibuc.ro

Pe marginea filosofiei bergsonlane 279

sA se Intample intr'un mediu ca al nostru, unde lip-se§te disciplina muncii §1 chiar pasiunea ei.

Ceiace clistinge filosofia lui Bergson de alte sis-teme filosofice este desigur caracterul ei concret. A-ceasta dovede§le pur §i simplu larga baz4 empiricá pecare se Inaltà constructiile sale, pe lângd faptul de-afiscos la ivealä din negura introspectiei lucruripe carealtii nu le putuserä zärl. Nirneni n'a adâncit ca -dânsulobservarea interioark degajând-o de acele vAluri careIi acopereà constatárile. Luptând Impotriva manieide spatializare, adânc Inrädäcinatä in deprinderilenöastre dupá cum Hume luptase altddatà Impo-triva ideei de conexiune cauzalá Bergson a co-born In profunzimele con§tiintii §i-a deslu§it vietiipsihice caractere care trecuserá neobservate. Si Scho-penhauer apucase aceia§i cale: sezisarea luerului Insine, prin coborirea In noi in§ine. Dar dânsul semultumise cu constat-area unei vointe schematieecare se strAdue§te necontenit, pe and Bergson adescris mai copios §i In chip mai diferentiat, elanulinterior, care alcátue§te dupá a sa convingere reali-tatea absolutà. Insk ceeace vrem sA accerituám, estefaptul cá aceastá scoborlre In adâncul vietii interi-oare §i sezisarea ei nemijlocilk oricâte sforpri arpresupune §i orical merit ar implicà, nu depà§e§tetotu§, dacá vreh sá rAmâe valabilk calea observAriiempirice, pe care Bergson a perfectionat-o nu in-ventând aparate noi, ci asvârlind ochelarii colorati,pe care li purtAm de obiceiu qi alterAm cu ei reali-tatea. Acestei constatAri empirice purificate îi putemzice la urma urmei §i intuitie, dar atunci ca Intelesulmodest 4 acestei notimii, nti cu pretentiunea unuj

www.digibuc.ro


mijloc superior de cunoa§tere, deosebif nu numaide logica abstractd, dar chiar §i de empiria concretd.

CAL despre Intelesul de presimtire a adevärurilorascunse, proces psihologic mai complicat poatedeck 11 Infdti§eazd. Bergson asupra lui ne-ampronuntat, admitAndu-1 ca moment prealabil stabi-lirei unei teorii, care trebue Insd ulterior supusd unuicontrol mai concludent.

II. Sant. §i alte nedumeriri fata de filosofia berg-soniand. Iatá una nu lipsitd de important& Bergsoneste de pdrere cd prin intuitie interioard, noi sezisdmrealitalea ultimd, absolutul, lucrul In sine al lui Kant.Il me semble, spune dAnsul, que pour tout le monde,une connaissance qui saisit son objet du dedans.., estune connaissance absolue, une connaissance d'absolu.Elle n'est pas la connaissance de toute la réalité, sansaucun doute; mais autre chose este une connaissancerelative, autre chose une connaissance limitée. Lapremière altère la nature de son objet; la seconde lelaisse intact, quitte à n'en saisir qu'une partie"1).

0 obiectie care se ridicd este urmilloarea: -Existáa§a dar In absolut, un total qi pärfi? Un raporl delaparte la tot? Dar termenul de raporl, nu excludetocmai existenta absolutd? Iar ideia unui absolut tdiatIn felii, nu introduce Intr'Insul o \raga ideie de mdsu-rdtoare, care dupd Bergson constitue stigmatul rela-tivitatii?

In altd parte Bergson caracterizeazil realitatea ab-

1) Vocabulaire philosophique, publical de Lalande. Note NIPergson. (V. I p. 358).

www.digibuc.ro

Pe marginealitosofiei bergsoniane 281

solutA, sezisabila prin intuitie, ca ceva infinit Ltdde posibililAtile noastre de nurnArAtoare: ce qui seprête en même temps A une appréhensi on indivisibleet A une énumération inépuisable est, par définitionmême, un infini"1).

Dar dacâ absolutul este infinit, atunci cum maipoate fi limitat, brâzdat de hotare, §i cum In cadrullimitelor trase, mai poate râmâne absolut?

Nu existä cred nici un argument categoric, care sâoblige la identificarea unei perceptii interioare curealitatea absolutâ. Oricât am botezA nemijlocità oatare cuno§tintä, nu urmeazâ cA ea ne destAinu?.§tenatura, existentii ultime. Este plausibil cd viata psi-hicà are un caracter mai profund decât extensiuneamaterialâ. Insa dacä acea viata ar fi cu adevärat reali-tatea absolutA, ar trebul sâ contie ratiunea explicativAa tot ce existâ, inclusiv a lumii fizice. Insd acest lu-,cru nu se Intâmpll, §i oricât ar fi materia de superfi-cialil In comparatie cu viata psihicl, ea tot cuprindeelemente nederivabile din psihic, ceiace ne-ar arAtA cdrealitatea ultimá, In calitatea ei de fundament al tu-turor aspectelor existentii, va contine uncle trAsáturi,care nu apar In aspectul psihic §i oarecum II depà-§esc, oglindindu-se mai degrabA;pe alocuri, In InfAti-§area lumii materiale.

Este caracteristic In aceastâ privintá, cum unii filo-sofi, cu conceptie dinamica §i mobilistA, care socoteaumateria o sgurd §i numai ac(iunea ca fundamentald,pAnA In cele din urmA, spre sfAr§itul vietii, au re-nuntat de-a prezentA activitatea psihicA, drept ultima

1) Introduction A la Metaphysique, p. 3.

www.digibuc.ro

28/ gtudil lstorico-filosofkd

esenta a realitatii, preconizând un strat §1 mai pro-fund, care sa includrt si ceva din caracterele staticesau din aspectele imobilitatii.E cazul lui Fichte si maiales al lui Maine de Biran.

III. Rezerva precedent:A ne pregateste ealea pentrualta serie de obiectii, cu un caracter fundamental.Pentru Bergson, inteligenta noasIra, prin faptul caeste o logic'," a solidilor" si peste tot concepe reali-tatea sub forma de cantitali masurabile, este uninstrument hnpropriu pentru a sezisa absolutul, caree calitate si mobilitate purrt. Cand se amesteck IIfalsifica, dânclu-i Infátisari simbolice si relativiste,aplicandu-i norme care sunt valabile cel mult pentrulumea materialä, cum este de pilda norma determinis-mului, care nu-si poate gas1 o suprapunere adequataIn lurnea spiritualitatii care e totodata a lffiertatii sia spontanietatii pure. Sprijinindu-ne chiar pe textebergsoniane, ne Indoim totus de posibiitatea uneiastfel de ostracizari a inteligentii din sfera specula-tiilor metatisice, §i nu credem nici In putinta de-a ex-plorà lumea absolutului, cut eliminarea integrala acategoriilor logice.

Bergson sustine eu stáruintä ea viata psihica In In-fatisarea ei nemijlocita nu are elemente cantitative,ci este nomai calitate. Ceiace In mod obisnuit consi-dekam ca o intensificare a aceleiasi sensatii, In reali-tate nu ar fi deal o schimbare de calitate. Totus eli-minarea factorului intensitate din cuprinsul vietii su-flete§ti, adequat percepute, este, cred, o mutilare afisionomiei acestei vieti. Nu o purificare de elementebeterogene, ci o defigurare. Ne vom servl In j3rivinta

www.digibuc.ro

Pe marginea filosofiei bergsoniane 283

aceasta, de chiar pasagii din Bergson, luate tocinaidin locul unde 1§i demonstreaa. teoria. El vrea sásemnaleze eroarea pe care am face-o In mod obi§-nuit, atunci când interpretäm sensatii calitativ di-verse, ca o schimbare d6 márime a aceleia§i sensa-tiuni. Pourtant vous parliez d'abord d'une seule etmême sensation de plus en plus envahissante, d'unepiqUre de plus en plus intense. C'est que, sans yprendre garde, vous localisiez, dans la sensationde la 'main gauche, qui est piquée, l'effort progressIfde la main droite qui la pique. Vous introduisez ainsila cause dans l'effet, et vous interpréliez inconsciem-ment la qualité en quanta% l'intensité en grandeur.Il est aisé de voir que l'intensité de loute sensationreprésentative doit s'entendre de la 'name manière"1).AO dar dupà Bergson noi substituim sensatiilor a-vute, efortul progresiv al mânei care le provoacd.Insà prin aceasta nu se recunoa§te implicit d efortuleel putin dânsul, are cantitate? Si-atunci Intrebareacare se pune: efortul nu este un fapt psihic, chiar maiadânc deck o sensatie tactilti? Si dacà existà faptepsihice cu InfAti§are invederat cantilativá. In chiarargumenlarea lui Bergson, cum dmâne en teoriacalitátii pure, §i cu ostracizarea ineeligentii fiindcàn'ar sesiza deck cantitki?

rrebue sà constatAm totodat5. d. §i determinismul,care implid principiul intelectual al cauzalitkii saumlcar pe acel al ratiunii suficiente, se gdsesc postu-,late de Bergson §i folosite de dânsul In chiar do-meniul unde interziceA accesul inteligentii, creatä ex-

I) Essai sur les données immediates de la conscience, p. 32.

www.digibuc.ro


clusiv pentru lumea exterioarA. i ce este mai picant,In chiar pasagiul in care vrea sá probeze improprie-tatea radicald a fntelectului pentru cuno§tinta meta-fizicà a absolutului. Créée spar 'la vie, dans des cir-constances déterminées3 pour agir sur des choses.déterminées, comment embrasserait-elle la vie, (il s'a-git de notre pensée) dont elle n'est qu'une émanationoft un aspect? Deposée en cours de route, par le mou-vement évolutif, comment s'appliquerait-elle le longdu mouvement évolutif lui-même ?Autant vaudrailpré-liendre que le partie égale le tout, que l'effet peuttesorber en lui sa cause, ou que le galet laissé sur laplage dessine la forme de la vague qui l'apporta" 1).

Tree peste faptul di Bergson aplia. In acest do-meniu metafisic notiunile cantitative de parte §i tot(ceeace nu se Intâmpla de altfel pentru intâia oarA.).Dar mai aplia. In regiunea absolutului, principiulcauzalitä(ii, care este pivotul intelectuluf §i II caracte-rizeazà In ceiace dânsul are mai specific. Critica §idenegarea puterilor inteligentii noastre, o face Berg-son, cu Insài categoriile acestei inteligente, atribuin-.du-le -astfel o functiune §i-o valoare absolutä.

Este interesant In aceastà ordine de idei, cà un en-tuziast bergsonian, autorul unei frumoase monografiiasupra maestrului, ganditorul Jacques Chevalier,vrând s6. Intind6. Inca §i mai departe, in domeniulabsolutului, concluzille lui Bergson, utilizeazd prin-cipiul intelectual .al cauzalitätii, chiar In forma strictäpe care Po dau §tiintele naturii.

Tatá cum Chevalier, cautá sà Impingá elanul vital

') Evolution créatrice, p.

www.digibuc.ro

Pe marginea filosoflei bergsonlane 285

al lui Bergson, pAnA la Durnnezeu, afirmând cA a-ceastà complectare o face chiar In spirit bergsonian:...lorsque l'homme agit, l'action dont il est la causele dépasse: mais c'est gull n'en est pertt-ètre quel'instrument, et non la cause totale. C'est pent-are,c'est sans doute que son action fait intervenir unepuissance créatrice que 1st en lui sans are de luir unepuissance gull tient du créateur. Ainsi en est-il sansdoute de tout le nouveau qui se cr.& sans cesse dansle monde... Car, au sens vrai, au sens profond, il nesaurait g avoir plus dans Pellet que dans la causetotale; et enfin l'être ne saurait venir du néant, nipar consequence le plus du moins, puisque rare estet que non-être n'est rien qu'une illusion" i .

ToatA argumentarea lui Chevalier, aminteste extra-ordinar argumentatia rationalistA a lui Spencer, careIntelege sa- deducA toate principiile stiintifice din per-sistenta fortei", si B. vedem cum aplicl riguros nunumai ideia suveranA a cauzalitAtii, dar chiar formaei cea mai rigidA: causa aequat effectum.

Iri sfArsif o altA dovadA, cA In filosofia bergso-nianá, cu toate declaratiile contrare, inteligenta sinormele sale, rArnân dominante pentru orice fel dedomeniu, este atitudinea pe care o ia Bergsonifatá de idtia de desordine 2). Aceastá ideie ar finumai o pseudo-ideie. Realitatea dupA Bergsonse prezintA exclusiv In ordine, dar sub douA formediferite de rânduialä, care se preschimbh alternativ,acea 'a mecanismului geometric si acea a progresului

i) Bergson, p. 270.2) Evolution crdatrice pp. 233 214.

www.digibuc.ro


sub formA de creatie si de activitate liberá. InsAfiindcit dezordine nu existA, atunci i cea de-a douaformA, de si mai elastict e supusl unor reguli, iaraceste reguli trebuesc a fi dintre acele recunoscutede inteligenta noastrA, care voeste sit se regAseasaIn tot ceiace gândim. In orice caz atitudinea de corn-plectä denegare, fatà de ideia de dezordine, face din

Bergson un rationalist inconstient, §1 crick ar fi

vrut sit sustragA domeuiul absolutului, tutelei inteli-gentii, din moment ce-1 declarA cognoscibil, implicitil supune postulatelor rationale.

Din toate aceste consideratii conchidem, cA cutoate sfortArile sale, Bergson n'a putut IngrAdll func-liunea inteligentil la domeniul stiintelor potitivela acea fatadil a existentii care poate fi mecanicconceputt Intelectul i ratiunea rAmAn in fiintA,

chiar atunci când se trece; In domeniul metafizic, pecare Bergson are meritul de a-1 fi lArgit considerabilsi de a-i fi evidentiat aspecte, multd vreme trecutecu. vederea. Deci chiar 'pentru aspectul clinamic alexistentii, i pentru interpretarea lui, ratiunea rAmânesuprema putere i supremul indreptar. Poate cA ejustificatA afirmarea lui Bergson. eh intelectul nostrueste mai propriu sA Inteleagg aceia ce este, deckaceia ce devine. Dach Insä ne putem alAturà luiBergson in a recunoaste cA actia ce este la suprafataexistentii ar fi o oprire vremelnicd a ceia ce devine,InclinAm a cred cà i elanul care devine, implicA Inprofunzimile sale, cevâ care este. Deci cA dinamiculvital, mai adânc deeftt staticul fizic, nu este totusexpresia ultimA a esentii rnetafizice, care include sicevh permanent, cevA care aminteste vechea substanp,

www.digibuc.ro

Pe marginea iilosofieiibergsotilátte mr

conceputá desigur prea material de unii, ceiace de-sigur trebue§te depà§it, chiar cu riscul de-a nu maiaveA o reprezentare darä. 1').

Desigur aceastä postulare a unui cevd" permanenteste cerutä de ratiune, de altfel dupä indicatia fap-telor empiriee, §i s'ar puteh vorbl iará§i de functiautilitaristä a intelectului care altereazà, pentru mo-tive practice, adevárul. Insà aci se va ráspunde euindoiala O. o functiune poate fi utilà cand este corn-pled divortatà de adevär §i cu probabilitatea cáratiunea omeneascä, de§1 inadequatá absolutului, rás-frânge totu§i. In normele §i'll näzuintele sale cevädin structura §i din fundamentele existentii. care indefinitiv- au creat-o §i pe ea.

Astfel se poate Intemcià un optimism al speculatieimetafizice, cu atât mai necesar, cu cat ratiuneanoasträ, oricare ar fi insuficientele sale, rämäne sin-gurul nostru organ de speculatiune, intuitia r0.-mänând numai mobilul care o pune In mi§care,ceeate s'a putut vedea din felul hi care se servescde dansa, chiar aceia care o deneagh §i se cred gatas'o inlocuiasca.

IV. 0 .ult:imä intampinare. Este cert, c5. dup.5.

Bergson lumea inconjurátoare n'ar fi putut lua fiintáWA existenta materiei, pe care elanul vital o orga-nizeazä §'o ridick bine Inteles atunci cand nu selasä inälm§it de ea. Totu§, dupä marele filosoffrancez, materia rezultá dintr'o obosealá, dinteun de-ficit al elanului vital (care rämâne principiul creator),materia este realitatea care se dizolvä (qui se (Wait).

1) In definitiv §i .elanui vital» al tut Bergson, e mal mult o notiuneabstract:I decat o imagine intuitivA.

www.digibuc.ro

tudiì istorico-tilosoficd

Intrebarea care se pane firesc acuma este urmätoa-reai Ce-ar fi Meat totu§ elanul vital dach nu existhacea mi§care de descindere, acel gest de oboseald carea nhscut materia §i. i-a pus-o la dispozitie? In ce/hod §i-ar fi realizat Infhptuirile §i ce-ar mai fi pututtoncretiza aevea?

Desigur eh materia este unul din stâlpii creatieicosmice, §i atunci nu apare oarecutn bizar cabaza creatiunii sh re§adá Inteo obosealh, Intr'undeficit ?

Din punctul acesta de vedere e paech mai satis-fáchtoare o conCeptie ca a lui Fichte, care atribuindEului absolut, de naturá spiritualä, calitatea de prin-cipiu uliim §i unic al exislentii, prezinth tolus ma-teria (non-eul) ca un moment necesar pentru des-vollarea §i eflorescenja celui dinthiu. Saa conceptialui Hegel, care socoate de-asemeni materia ca o etaphdialectich necesará, ca un mijloc al ascensiunii spi-ritului chtre libertate?

Caracterul deficitar §i pejorativ care se (IA materieide chtre Bergson nu prea cadreazá cu absoluta elnecesitate la geneza cosmica.

Paralel cu asta, Bergson are aceia§ atitudine de-preciatoare, §i fath de ideile distincte §i definite, pecare le considerá ca hotare §i impiedicari ale flui-dului gândiril,, neasemánat superior In dinamismulshu, gandirei realizate. L'iciée est un area de lapensée".

Dar Mil astfel de opriri putem Intrebh acumaghndirea nu s'ar pierde In gol §1 n'ar rhmâneà difuzà,ca §i elanul vital fára materie? Si-atunci mai merge0_ le prezinti §i materia §i ideile, drept accidente

schderi? Desigur orice virtualitate e mai b^gntä,

www.digibuc.ro

Pe marginea filosofiei bergsoniene 289'

deck o actualizare, care se rea1izeaz5. In genere priningustare i simplificare.Desigur elanul care creiazà,deprt§e§te o creatie determinatil, i pentru asta nu sepoate Inchide pe vecie In niciuna din ele. Dar, orices'ar zice, in creatia actualizatei se Osefte i ceva su-perior virtualitNii poten(iale, oriek ar clocon a-ceasta de viatà pururea neistovilit In forma reali-zatà, se oglinde§te probabil un alt aspect fundamentalal existentii, care nu se strilvede bine In efervescenta

E Apolon care vine sA complecteze peDipnisos, pentru a folosl celebrele denurniri alelui Nietzsche, idealul de perfectie efectuatá, färáde care poate Ca' §i dinamimsul ar Incetà.

Toate aceste rezerve dovedesc cA nici conceptialui Bergson nu este ultimul cuvânt al gandirii umane,hicru pe care de altfel nu l'a pretins nici dânsul, a§aprecum pretinseserá fatil de sistemele tor, Hegel sauAug. Comte. E foarte probabil cA se va produce Inscurtà vreme sunt semne cA aceasta a §i Inceputo reactie filosoficA puternicA pentru reintegrarea ra-riunii logice In drepturile -ei fire§ti.

E§irea din sfera modei, a filosofiei bergsoniane, nuva Insemna totu§ intrarea ei In umbra uitárii. E ofilosofie care va rAmâneà eterna §i nimeni nu vaputa. In viitor s'o ignoreze, fie va Inoda firuleu acel al solutiilor bergsoniane, fie Cà va trebulmai Inthiu s5. le Inititure pentru a face loc altorpAreri.

Cáci Bergson a rdscolit prea pufernic problemele.filosofice, scotându-le de sub pAnza de piliajen aprejudecàtilor §i dându-le un aspect de prospAtime,pe care In multe privinte nu-1 mai aveau. A pus In

www.digibuc.ro

'290 tudii istorico-flIosotice

lumina unghere obscure §i terenuri neobservate, ca-rora chiar daca le-a dal. o iinportanta excesiva, prinasta n'a facul decal sh atraga §i mai viguros atentiaasupra lor. Cat despre adevaruri palliate §i formu-lari fericite, oera sa va ramane de-apururi o minaintelectuala, care oricat se va exploata de intens §ide lacom, n'are sa se epuizeze niciodala.

www.digibuc.ro

ETNICUL IN FILOSOFIE

Un tânär profesor dela Cernäuti vorbind despreeventualitatea unor creatii filosofice, aci, pe pilmântultärii noastre, scrie textual urmätoarele:

Suntem i noi capabili de cugetare profundil, sun-Lem i noi capabili de creatie; Insä un lueru sa nu-1uitäm: nimic n'are valoare dacà nu e sträbatut de sevace pulseazh In organismul poporului propriu. Viabilà

folositoare pentru omenire e numai aceea ce e ma-nifestare a sufletului.national. 0 cugelare adâncil filo-sofieä, va trebul sä nascä din cugetarea adâncá a nea-mului. Atât artistii cât i cugeteitorii nostri vor puteäaduce un aport progresului general al omenirii, nu-mai dadi se vor coborî in adâncurile vietii popu-lare, dactt vor pune urechea ca sä asculte bätitileiiiiinii neamului, (lacit vor §11 i vor puteä sä se iden-Lifice cu aspiratiile acestui mare popor"1).

Asa dar obligatiunile pe care le are arta, de-a o-glindi specific:I nationalà, s'ar extinde duptiautor asupra speculatiunilor filosofice, consti-

1) V. Gherasim: Etnicul in filosofie, p. 20,

www.digibuc.ro


tuind directiva si cAläuza lor fireascá. Filbsolia a-junge astf el si clânsa cum ar fi de pilclä. literatura

una din marile expresii ale temperamentului etnicsi structurii sufletesti nationale.

Inteo epocà preocupatà, pentru motive blagoslovite,sä dovedeascá lumii vigoarea sufleteascä a românis-mului, grija ca toate manifestärile care pleaciidintre hotarele tárii noastre sá aibà pecetea etnieä., emai mult deck explicabilä. Totusi problema carac-terului etnic ln elaborärile filosofice nu este chiar asade simplä si nid cu totul necontroversatá. In oricecaz, mai putin simpld deck ar fi la alte manifestäriculturale care sunt invederat legate de parlea cea maipersonalá si mai pitoreasch a sufletului national, siuhcle contactul cu aceasta putere elementará este a-proape un postulat.

Netägtiduit di dacá examinhm diversele conceptiifilosofice chiar märginindu-ne la acele europenevom constatà la multe din ele raporturi strânse custructura suileteascä a popoarelor respective.

Empirisniul englez, intemeiat pe bazà de fapte pre-cise si cu excluderea ipotezelor aventuroase, oglin-deste o laturä fundamentalá a etnicului englezesc,pasiunea faptclor concrete, palpabile, si evitarea ab-stractiilor vaporoase. Când ins5. aceasta filosofie em-pirist il. reprezintata cu atâta strälucire de Bacon,Locke, Berkeley si Hume, trägând ultimele consecinicsi eliminând din continulul cunostintii valabile oriceideie care nu fusese scoasä din experientd, a devenitdisolvantá si revohitionarä, atunci o altá laturila temperamentului englez, caracterul traditionalist §i.conservator, a reactionat cerându-si o altá filosofie

www.digibuc.ro

Etnicul in filosofie 293

mai cumpdtald, care pästrà mai toate ideile tradi-tionale, asa numita filosofic a bunului sim(, reprezen-lath' de Reid, i de urmasii

Sufletul national francez oferil de asemenea maimulle laturi. Una scepticd, IndreptAtindu-1 pe Alfredsd. spue: Par ler de ses- opinions, de ses admirationsavec un demi-sourire, comme de peu de chose, gu'onest tout près d'abandonner pour dire le contraire:vice francais". 0 alta, rationalistd-matematicd, ce im-plied dragoslea de claritate si de logicd. In sfarsit maieste si.Inclinatia retorick mai desvoltatd poate decalla alte popoare, care strilbate impetuoasä chiar Ingenuri literare heterogene, cum este in lirica si tea-trul lui Hugo, si chiar la poeti burghezi i cu ore-tenth naturaliste cum este Francois Coppée.

Cdte-si trele aceste träsâturi si-au avul repereu-siunea §i In domeniul filosofic: Scepticismul Ild Mon-taigne, Rafionalismul lui Descartes si filosofia orato-ried a lui Royer-Collard si Victor Cousin.

Filosofia germand care ne Infiltiseazd vasty sis-teme de ansamblu niizuind sd se ridice indrtiznatilin regiunea principiilor supreme, acolo unde con-trastele se anuleazil i divergentelc se topesc ca

pildd sislemele lui Fichte, Schelling, Hegel si altiipare a corespunde i dânsa elanului mistico-me-

tafisic care agitd de preferinp sufletul specificgerman.

Insfdrsil filosofia pragmalistä americand, care facedin reu§ita practick norma fundamentald a adevd-rului, aceasld filosofie noud care a Impins la ce-lebritale numele lui James nu este fdrä legtiturd

www.digibuc.ro


cu dispoziiile technice i realiste ale poporului a-merican.

Aceste exemple cArora li s'ar puteä addughaltele marturisesc in deajuns cä Sistemele si con-ceptiile filosofice, tot asa precum atarná de nivelulcultural al epocii, asa cum nu se pot degaja de tern-peramentul individual al autorilor, nu stau niei er-inetice MO de earaclerele nafionale ale popoareloruncle au apärul.

Dar chestia e alta: este acest lucru un bine sau unneajuns? Un avantaj sou o scädere? Chei elaborareafilosofich vrea s fie aliceva decal o operä literarasau de fanlezie, ea urmilresle sä exprime adeveirul §irealilalea, In forme universal valabile i objective.

eel putin In unele eazuri, particularitätile etnice,amestecandu-se In speculatia filosoficä, constilue unneajuns. Dovadd cá adesea ori, atunci când se Infäti-seazd analitic sistemele filosofice si se constatil câte oincoherenth sau o idee räzleatá care nu se Imbind cu.armonia conceptiunii, ea este In genere push sau iwseama preudecatilor vremei, sau a traditiilor i inch-narilor nationale. _1(/ dar ladloral nafional e invocalea scuzei pentru laeune ci eroril

Pentru a ilustra caracterul, defichar In uncle pri-vinte, al Insusirilor etnice, va fi poate de folos shiciiu o cliprt din domeniul pur filosofic i sil cithindoua pasagii chute() carte recenlä: Memorialul mare-salului Foch.

Povestiml peripetiile incheerii armistitiului cuNemtii, Foch destdinueste cá maresalul Haig, coman-dantul armatelor engleze, insistà sä se impue

ceiace ar fi fost foarte primejdios comb.-Uuni mai Mande §i asla ïiindcá socoteà armata ger-

www.digibuc.ro


manä Inc5. In stare sä. reziste. Cu prilejul acesta Fochsemnaleadi unele margini structurale ale spirituluienglez :

Englezii au luptal spume dânsul Intfun chipextraordinar. Au cAstigat victorii peste victorii... darlucru stranin, aceste bii-ninte le-au castigat aproapefärä sá sfie. Nu päreau a-si fi dal seama. O lipsei desupleje, o oarecare rigidilate in fudecatei, ii face seifie ceileodatä in in(ûrziere fa(ei de, evenimente. Eicontinuau sh considpre pe germani casicum victoriiten'ar Ji avid loc, casicum nu i-ar fi invins deatâtea ori".

Aceastä teamit de a conclude färä verificári migá-loase, si care stmt lot o manifestare a empirisMuluinational englez, apare luminos aicea ca o insuficientä,ea o limitä.

Intrebal asupra cauzelor esecului lui Ludendorff,Foch spune intre altele, urmátoarele:

Germanii au lost Incäodatä victimele unui sistemdefinitiv. Acesta este cusurul obiomit al spirituluigerman: A crede cá odalà elaborai, planul valoreazil.prin el Insäsi, In toate circumstantele i pentru toatevremurile".2)

Clasicd zugrávire a acelei träsäturi etniceun ne-ajuns considerabil dânsa cä un sistem unitareste hichegal valabil a priori si sub specie aeternitatis!

$i dach Foch a dominat pe Englezi, dupäcum alnfrânt pe Germani, asta n'a filcut-o probabil enInsusirile etnice franceze, limitative i ele, ci cu geniutsitu personal, care s'a putut (Mich de-asupra contin-

p. 51.2) P. 96.

www.digibuc.ro


gentelor nationale, ce constituesc adesea fdgasuri in-guste rutinare.

Acum ne pulem intoarce la problema noastrft. Fi-losofia, inteleasd stiintificeste, ca o prelungire con-vergentil a stiintelor pozitive, nitzueste la o imaginetotald despre lume, cat mai obiectivil i cdt maiadequatd. In aceastá aspiratie cittre adevitrul abso-lift,_cfitre adevitrul detasat de negurile subiectivitiltii,spirilul cugetätor este trildat totusi de mai multe eon-lingente, care II pun stavild, introducând In cerce-tárile sale, tot atâtea credintele i ideiledominante ale timpului (azi uncle, mane altele , do-rinte individuate isvorând din propriul temperament,s'apoi desigur alit turi de acestea,barierele etnice, careIngrAdesc liranice i ele, lárgimea comprehensiunii

câmpul solutiilor.Directivele etnice constituesc deci In domeniul a-

cesta o liinit, i de-aceia nu pot fi propuse ou un

Dela faptul Ca nu ne putem degaja complect de ele, cdopereazd latent, predeterminând i anticipând ade-gea rezultatele cugetdrii filosofice mai ales la mo-ralisti nu urmeazd cit trebue sit le si cäutAtn, sitne eonstituim sclavii voluntari ai acestor tendinte,asa cum ni se recomandd astäzi de unii si de altif.

Desigur aceastä limitare etnicd prezintd câteodatä siunele avantagii: In cadrul ei se pot sezisa aspecte inte-resante ale existentii,cu toate cit unilaterale..Si empi-rismul englez, i rationalismul francez i idealismulgerman, au reusit fiecare sá evidentieze unele nuante

www.digibuc.ro


.ale firii, poate tocmai din cauza ingustárii cämpuluilor vizual.

Par Incà odatá, dispozitiunile etnice existá normalin fiecare, ele 10 vor produce rezultatele rele 0bune dela sine, insá ceiace nu trebue, e sg. au..Om a ne Ingloda cu. vointa In ele, luandu-le caindreptar, 0 a (là filosofiei o lozincit similará culiteratura 0 cu arta.

DimpotrivA calea filosoficA este a ne degaja, In câtmai mare másur5., de toate ambiantele limitative, defatalitätile ereditare, 0 chiar dach in realitate nu iz-butim a destrâmà cu tatul välurile relativitatii, säne silim tutus In permanenta, a ne depdsi tnarginilesi barierele, a intelege gândirea altora si-a Imbr AtisNcAt mai multe puncte de vedere1).

Mai putin deci, in ocest domeniu, scobcirâri In a-dâncurile vietii popular& si ascultarea bAtAilor i-nimii neamului", cat ambitia ca sezisând problemelefilosofice mondiale, sá le contempli cu cât mai mult5.0 mai stiintificà pregAtire, ca cât mai (lepliná deta-sare si cu cât mai largâ. comprehensiune...

1) Bergson merge §i rrtai, departe In directia aceasta, pre-tinzAnd pur §i simplu filosofului sä se degajeze chiar de condittitipice §i normal-omene§ti, bunäoarà de forma spatiului §i atimpului §tiintific (mésurabil §i spa(ializat) intrucat acesteforme s'au zämislit pe haze utilitariste, streine de preocupareaadevArului. Philosopher, spune Bergson, consiste a invertirla direction habituelle du travail de la pensée" si define§tefilosofarea un effort pour transcender la condition humakie".

Mergând pe calea aceasta, s'a putut in orice caz sältà panäla o doctrinà despre care Jacques Chevalier a avut dreptulsä spue, inteo frumoasK monografie: rqu'au lieu d'être, commetant d'autres, un simple reflet de l'ambicalce, est affranchie, enquelque maniare des conditions de temps et de lieu dont ellesemblait dépendre, parce que c'est la vérité, et non l'occasionqui est sa r2gle". (p. 71).

www.digibuc.ro

208 Studii istorico-filoscifice

Nota dispozitillor etnice, asta se va strecurà deiasine: Irish' ca murmur de acompaniament, nu cal

glas de trâmbilil si mai ales ea inscriptie pe draPel.

www.digibuc.ro

TABLA DE MATERII

Pag.

1. ff. Poincaré (ca filosof) 5

2. Alfred Pout Kee . 149

3. ff. Spencer si problema cunostznfii 179

4. Kant ,g cugetarea româneascä ,i 221

5. Titu Afaiorescu . .3 239

6. Pe marginea filosofiei bergs.oane 269

7. Etnicul In filosofie 29 l

www.digibuc.ro

DE ACELAS AUTOR

Scrieri filosofice :

Cercetdri filoso fice. (Ed. 11-a).Teoria Notiunitor. (Ed. 11-a).Probleme de logicd. (Ed. 111-a).Introducere in metafizia. (Ed. 11-a).Pagini filosofice. (Biblioteca Universa1).Valoarea omulut. (Biblioteca pentru to(i).

Scrieri literare :

Amintiri universitare.Simfiri rostite. (Biblioteca Universalä).Figuri dispdrute. _ _

Amintirile unfit bdtat de familie. (Biblioteca Dimineata).Raite prin tard.Mute fi &Me.Momente Solemne.

www.digibuc.ro

BUCURESTI

TIPOORA PIA ION C. VACARESCU

4, Strada Utabrel, 4

Preful Lei 70.

www.digibuc.ro

emassamm immussoug smeassamm sesessamil witassummenni

souNtsmumennv mossimmusienv miesOmmennen sIONSOUSS

ON 0000000 00 MOOS 000000000

0000000000000000 000000000000000

000000000000000000 00000000000 400041410000010

0000000000 M00000040 1,000000000SUROCUR

000000USUROURS 04000004.00essaussyNO 41000000000asmanninn

.41.0000 COUNROM2 000000000 Vusiummon COOMOSSOON

ONUSES MUSS

Se US

1 OSUMI

t

le ern .......-

4-..

VC-C 0 . l *ht- MO. ---t.i.t.t.t-C.^, .:44 44

,, -4,-tC tC. C. f.' V , ,----- y Lltre n _.,,,,--.».........................44,444

,,,,4,(c.,c.,,,.......-.-...............÷..44.4444 t.t.,GC-C.C.Oce,^^^

LLGGGC,06 CURSOR CURSOR

COOSNONNO 00 VrOusnmsan

VVImmasys V VOsive

Urns v0

444411.741 ' 4444411111

4,444111 1 44134 44411-3- 441111-

441

4 3.1 444.4 . ".

I.

4.4-11-111 uu4444.7.111*

4444. 4.3.11'

4

4 4

44- .... ....

0 OCCOOSSOURS

OCCOCCOURONOR S ONNO000 OVolumwommen

CONOSOSSON, seSSOUNS MUMS eSONSe 00000 00 se O 00

'

'''' .444444.3.1111 ,44444.4, 4444-31.:

-

41-71 ..... 4. C t. C. t. C. C, c''' 44444.4', ' 44-1.C.C.CtCc"^-''''' 444444.- 4'Q-^^' 4

4 4"9-4-4-11 44044/11 ,44444-4111 -1

u4444.3.1. 44441.4. 444444., t '

0000000411000MUSSOUSUR 000110000000000NSUROR

000000: ' CORSO 000000, --yl.

-,11. OCOURNO OUSURSON 4-41111 WOUSSONOM

..;,..4.44441-1 ." 444411.. . SUMO 444-4.' 111::::

- '' '

4.4,4.6.c.c.o4^^/// 41:-.1,!1111111.1 Z-T4411 -'47-7-1-1,1

111 4444411. 1-4

44-44-t..c.c.c.c.Cf4^^- 4

..,4,)44 1411 -,4444 411 uuu444

443. 444-

- - - ... .. .. 11- . .

1 ... ..... C.C.C

UUSSOS COUSSNO USSOONN COSMOS

RR RUSSO CUOMO USUOUNSON Veassmenne SOOSSSSOS 0 Vmommenne 0 OUONSONON *00

CMS OUSONS0000, 00

www.digibuc.ro

Studii Istorico-Filosofice.pdf

Documents

Transcript of Studii Istorico-Filosofice.pdf