Structura unei activităţi de convorbire

Consultarea noului Curriculum preşcolar este punctul de plecare în proiectarea oricărei

activităţi instructiv-educative.Stabilirea unor obiective,a unei teme şi a unui conţinut bine

determinate reprezintă punctul de plecare în desfăşurarea activităţii de convorbire.

Respectiva activitate cuprinde aceleaşi etape ca şi celelalte activităţi de educare a

limbajului.Specifice sunt obiectivele,conţinutul,metodele şi procedeele caracteristice acestei

activităţi.

Debutul activităţii constă în asigurarea climatului corespunzător desfăşurării activităţii şi

captarea atenţiei copiilor.Acest moment poate fi organizat diferit de la caz la caz,în funcţie de

tema convorbirii şi de nivelul grupei astfel:printr-o ghicitoare,o scurtă conversaţie,imagini,un

fragment dintr-o poezie sau dintr-un cântec,video-proiecţii.Toate aceste exemple de momente

pentru captarea atenţiei trebuie să stârnească interesul celor mici faţă de tema convorbirii.

Anunţarea temei se face simplu,clar,concis pentru a-i orienta şi a-i face pe copii să înţeleagă

subiectul convorbirii.

Desfăşurarea propriu-zisă a activităţii este determinată în mare măsură de întrebările

educatoarei menite să stabilească puncte esenţiale ale discuţiei,dar şi răspunsurile copiilor la

aceste întrebări care pot lua un curs neaşteptat.Planul de întrebări trebuie să fie în concordanţă cu

caracteristicile grupei la care se realizează această activitate.Tot în funcţie de nivelul

grupei,copiii pot fi antrenaţi în realizarea planului de întrebări,a dificultăţăţii acestora,care îi

poate solicita mai mult sau mai puţin.

Caracteristicile planului de întrebări:

-conţine întrebările principale,cărora li se adaugă întrebări ajutătoare;

-întrebările vizează scopul activităţii,conţinutul convorbirii,complexitatea tematică,volumul de

cunoştinţe actualizat;

-întrebările diferă în funcţie de scopul activităţii.

În cazul în care copiii greşesc un răspuns,educatoarea trebuie să repete răspunsul corect,apoi să

îl repete cu copilul care a făcut greşeala şi poate şi cu un alt copil.

Partea importantă a oricărei convorbiri este conţinutul şi succesiunea de întrebări şi

răspunsuri,urmată de partea de evaluare din final.Pentru fiecare problemă dezbătută se realizează

o evaluare parţială,iar evaluarea finală constituie o sinteză amplă realizată diferit.

Convorbirea de verificare solicită enumerarea şi reproducerea cunoştinţelor,iar convorbirea de

sistematizare solicită generalizarea,analiza,sinteza şi comparaţia.

Succesiunea întrebărilor şi a răspunsurilor alternează cu sublinieri,repetări ale unor aspecte

principale,cu sistematizări ale răspunsurilor sub forma concluziilor parţiale şi finale.

O altă etapă importantă în cadrul unei convorbiri este aceea a stabilirii concluziilor,care sunt

parţiale(la sfârşitul unei idei principale)şi generale(la sfârşitul convorbirii).Concluziile parţiale se

formulează după fiecare problemă dezbătută,iar la sfârşitul activităţii se trage concluzia

finală.Aceste enunţuri finale se realizează oral de către educatoare sau de către copii,în altă

formă decât s-a desfăşurat discuţia,şi reprezintă evaluarea activităţii.De aceea,se pot folosi şi alte

elemente de joc,se pot realiza tablouri sau machete,acţiunea motrică fiind dublată de

verbalizare,se poate recurge la un cântec,la dramatizarea unor acţiuni discutate,la reconstituirea

unui puzzle etc.

Încheierea activităţii reprezintă etapa de fixare a temei şi a conţinutului dezbătut şi cuprinde

aprecierea răspunsurilor celor mai frumoase,încurajarea tuturor copiilor chiar dacă nu toţi au avut

rezultate foarte bune.