STRUCTURA ŞI DINAMICA PERSONALITĂTII ÎN CONTEXTUL ÎNVĂŢĂRII

Caracterul

După parcurgerea acestei teme, studenţii vor fi capabili:

să caracterizeze caracterul să identifice relaţii între caracter si alte

dimensiuni ale personalităţii să explice relaţiile dintre dimensiunile

personalităţii să explice rolul C în situaţii educaţionale; să construiască strategii educaţionale

simple adecvate diverselor structuri de personalitate.

Caracterul

sistem de însuşiri psihice, formate în timpul vieţii, care privesc relaţiile unei persoane cu semenii ei şi valorile după care se conduce.

nu este înnăscut, el se formează în copilărie şi adolescenţă şi se poate schimba pe tot parcursul vieţii

Clase de atitudini Atitudini faţă de ceilalţi oameniRespect şi grijă faţă de om, iubirea faţă de aproape, recunoaşterea

valorii altora, respectarea libertăţii de opinie, toleranţă, conciliere, altruism, exigenţă raţională, încredere în oameni, cinste, loialitate;

Rasism, şovinism, xenofobie, indulgenţă, intoleranţă, minciună, egoism exagerat, obrăznicie, aroganţă, mizantropie.

Atitudini faţă de sineDemnitate, umilinţă narcisism, modestie, cultivarea valorii proprii,

încredere în sine, lipsă de încredere în sine, îngâmfare.

Atitudini faţă de muncăSârguinţă, lene iniţiativă, disciplină în muncă, grija pentru lucrul bine

făcut, nevoia de competenţă (de excelenţă), atitudini ecologiste.

Trăsăturile voluntare de caracterTrăsăturile voluntare se constituie târziu, în şcolaritatea mare sau

tinereţe.

Exemple: perseverenţa (efort continuu în realizarea scopurilor); stăpânirea de sine (controlul propriilor emoţii,

dominarea impulsurilor primare şi subordonarea lor unor scopuri valoroase social);

spiritul hotărât (a lua decizii adecvate şi a le executa fără amânări);

cutezanţa (acceptare conştientă a unui scop ce implică dificultăţi şi riscuri);

curajul (depăşirea stării de teamă şi înfruntarea directă a situaţiilor de risc).

Formarea si schimbarea comportamentului / caracterului

Roluri ale copilului in familie Imitatia Sistemul de recompense şi pedepse Asteptările înalte Atribuirea de roluri în şcoală şi familie Managementul clasei de elevi

Rolul familiei în formarea caracterului (1)

Caracteristici ale părinţilor/ stiluri parentale

Comportamente ale copiilor

Părinţii cu autoritate - solicită respectarea regulilor; - îşi acceptă copiii;- le acordă importanţă, le solicită opinia când se iau decizii.

Copii independenţi- tind să se afirme;- sunt motivaţi pentru succes social;- cooperează;- sunt prietenoşi cu alţi copii.

Părinţii indulgenţi- au cerinţe puţine, nu impun reguli; - îşi acceptă copiii;- le acordă timp şi importanţă

Copii cu vitalitate deosebită- control slab asupra propriilor impulsuri; - respectul şi încrederea în sine sunt scăzute; - tind să rămână imaturi.

Rolul familiei în formarea caracterului (2)

Părinţii autoritarişti- impun reguli stricte şi standarde ridicate; - exercită un control riguros al respectării cerinţelor- îşi acceptă mai puţin copiii; - solicită respectarea autorităţii, a ordinii şi tradiţiei.

Copii responsabili- au relaţii sociale puţine, sunt retraşi; - sunt lipsiţi de spontaneitate; - nu sunt motivaţi pentru succes social; - băieţii sunt agresivi cu alţi băieţi, fetele sunt dependente de părinţi.

Părinţii neglijenţi- formulează puţine cerinţe;- se concentrează asupra propriei activităţi; - nu se implică în activitatea copiilor;- îi acceptă mai puţin.

Copii impulsivi- nu sunt interesaţi de şcoală;- nu-şi propun scopuri îndepărtate;- pot prezenta tulburări de integrare socială.

Aplicarea recompenselor este mai eficientă dacă…

până la învăţarea comportamentului, recompensa se aplică frecvent;

se aplică recompensele la intervale variabile;

se specifică, în detaliu, motivele recompensării unui elev;

se recompensează respectarea regulilor stabilite anterior;

Aplicarea recompenselor este mai eficientă dacă…

se relaţionează comportamentul prezent cu cel anterior, orientând elevul spre comparaţia cu sine;

elevul este ajutat să aprecieze exact eficacitatea propriului comportament;

se evită comparaţia cu ceilalţi.

Recompensele sunt ineficiente dacă…

se acordă la întâmplare, se aplică la reacţii globale fără a sesiza

elementele special recompensate, se folosesc la intervale fixe (periodic), se recompensează participarea şi se ignoră

performanţa, mărimea recompensei nu are legătură cu

efortul depus, se orientează elevul spre compararea cu

ceilalţi

Modele de prevenire a comportamentelor indezirabile social

1. Modelul Glaser sau terapia realităţii - elevii sunt fiinţe raţionale care îşi pot controla comportamentul pentru a-l adapta la diversele situaţii, dacă doresc să o facă.

Se recomandă profesorului:- să stabilească cu elevii reguli flexibile, deschise care privesc

comportamentul acestora;- să evidenţieze responsabilitatea elevilor în respectarea

regulilor;- să lase clasei de elevi sarcina de a aborda problemele şi de a

se implica în rezolvarea lor; când apare o problemă, un incident, elevii se vor aşeza în cerc şi vor discuta problema apărută, iar profesorul, retras în afara cercului, va evita să îşi formuleze opinia.

Modelul Kounin - efectul de undă (1)

Efectul de undă -influenţa pe care o are admonestarea, sancţionarea unui elev asupra restului clasei care nu a participat la actul de indisciplină sancţionat.

Efectele pozitive (modelul Kounin) sunt condiţionate de …(2)

claritatea mesajului care trebuie să diferenţieze între comportamentul deviant şi cel dezirabil;

intransigenţa cererii - profesorul solicită încetarea imediată a comportamentului nedorit şi să nu reîncepe lecţia înainte de îndeplinirea comenzii;

centrarea pe activitatea de învăţare - profesorul să orienteze elevul indisciplinat spre efectuarea sarcinii şcolare, să insiste asupra acesteia şi nu asupra relaţiei sale cu elevul;

Efectele pozitive (modelul Kounin) sunt condiţionate de …(3)

indicarea comportamentului dorit - profesorul nu îşi va reduce intervenţia la admonestarea elevului, îi va indica acestuia ce trebuie să facă;

evitarea asprimii, a ameninţării pentru că ele provoacă furie, resentimente şi produc noi comportamente indezirabile;

antrenarea elevilor cu status înalt în grup pentru a-i influenţa pe ceilalţi colegi (Stan, 1999, p. 46).

Modelul Canter

Profesorul- să comunice cerinţele lui clar, de la

începutul anului şcolar,- să nu încalce drepturile, interesele

fundamentale ale elevilor- să se abţină de la ameninţări

Imitatia si modelele sociale

Condiţii ale producerii imitaţiei: - se imită mai mult comportamente

recompensate, modelele adulte afectuoase şi instructive,

- se imită comportamentul adulţilor care deţin puterea şi acordă recompense

- sau se imită mai mult când subiectul este stimulat, îndemnat direct să imite.

Imitatia si modelele sociale

- modelele cu status social înalt sunt imitate mai mult decât cele cu status scăzut, dar diferenţa de status elev-model nu trebuie să fie foarte mare.

- se imită mai mult comportamentele persoanelor despre care se spune că seamănă cu elevul, se pot imita şi modele descrise nu doar observate (Bandura, 1961).

Efectul Pygmalion Rosenthal et Jacobson (1968).

Pygmalion à l’école.

Clasa

Grup de control Grup experimentalDiferenţa de puncte C.I. medii ale eşantioanelor

Număr de elevi

Câştig mediu la C.I.

Număr de elevi

Câştigul mediu la C.I.

Clasa de pregătire

48 +12 7 +27,4 +15,4

CE1 47 +7 12 +16,5 +9,5

CE2 40 +5 14 +5,0 -0,0

CM1 49 +2,2 12 +5,6 +3,4

CM2 26 +17,5- 9 +17,4 -0,0

Anul 6 45 +10,7 11 +10,0 -0,7

Total/media 255 +8,42 65 +12,22 +3,8

Entuziasti si sceptici Entuziaştii au acceptat rezultatele

fără critici şi au crezut ca găsesc ăn ele mijlocul de a suprima inegalităţile scolaire (Gilbert, 1995).

Scepticii contestă rolul aşteptărilor profesorului asupra parcursului scolar al elevilor săi

- Critica corectitudinea metodologică a experimentului (Wineburg, 1987)

Explicatii ale asteptărilor înalte asupra evoluţiei elevilor

climatul (mediul social şi emoţional mai cald, relaţiile dintre profesor şi elevi de o mai bună calitate),

feed-back-ul (frecvenţa mai mare a transmiterii rezultatelor),

tipul informaţiilor (au fost furnizate acestor elevi informaţii mai bogate, de nivel superior),

gradul de solicitare a elevilor (elevii au fost incitaţi să răspundă mai mult şi să pună întrebări, şi-au îmbogăţit cunoştinţele).

Mecanismul asteptărilor înalte Când percepţia pe care profesorul o are

despre elev şi despre potenţialul acestuia este pozitivă, profesorul creează un mediu mai bogat, stimulativ, modifică tehnicile pedagogice.

Se modifică simultan concepţia pe care elevul o are despre el însuşi, încrederea în propriile posibilităţi, motivaţia, modul de a învăţa şi aptitudinile lui.

G. Racle, 1983, p. 134.

Critici ale efectului Pygmalion 1) Rosenthal et Jacobson nu au examinat rolul

stereotipurilor in formarea asteptărilor profesorului;

2) au manipulat numai asteptările pozitive, lasandu-le pe cele negative neanalizate si necontrolate;

3) efectele identificate nu sunt puternice cresterea de la 110 la 114 nu este spectaculoasă si se poate pierde

4) rezultatele studiului nu par sa sustină afirmatia conform căreia asteptărilor profesorului pot crea nedreptate socială

Jussim et al. (1998)

Studii recente

Prima meta-analiză (345 de experimente) confirmă existenta EP in ~ 37 % de studii

…dar puterea efectului este mică

Implicatii practice A elabora asteptări diferentiate este

natural, normal, pentru ca elevii sunt diferiti Daca asteptările sunt precise si actualizate

ele influenzează in bine planificarea invatarii de către elev

Daca sunt influentate de prejudecăţi, sunt rigide, generează inegalităţi intre elevi

Good et Brophy, 2000; Weinstein & McKown, 1998

Implicatii practice A incita profesorii sa aiba asteptari precise,

poate influenta in bine eficacitatea predării-invăţării

Impactul asteptărilor + pare mai puternic decât al celor negative

(Madon et al., 1997). Asteptările ridicate maximizează reusita

deoarece prof. au tendinta de a- crea un climat afectiv mai cald- oferi informatii asupra performantelor realizate- propune spre invatare mai multe continuturi si

mai dificile- crea elevilor mai multe oportunităţi dea răspunde si a

pune întrebări

Totusi…

Aşteptările – nu pot fi total suprimate pt. că profesorii nu-şi controlează total emotiile şi preferintele

Sensibiliser les enseignants sur les comportements (souvent

Sensibilizarea prof. asupra propriilor comportamente şi a necesităţii de a crea un mediu just, este un obiectiv al formării

Trouilloud, D., Sarrazin, Ph., Revue Française de Pédagogie, n° 145, octobre-novembre-décembre 2003