CAP. I

STRUCTURA MICROSCOPICĂ A PIELII

EPIDERMUL

Este separat de derm prin membrana bazală pe care sunt aşezate celulele stratului bazal, de formă cilindrică, aşezate paralel, asemănător elementelor unui gard (în palisadă), cu nucleul la polul apical al celulei, adesea în mitoză, deoarece stratul bazal (germinativ) are rol în regenerarea epidermului. Celulele bazale sunt legate de membrana bazală prin hemidesmosomi, iar între ele şi de celulele stratului spinos, prin desmosomi. Fixarea lor la joncţiunea dermo-epidermică se realizează prin filamente de ancorare. Celulele bazale au o evoluţie de circa o lună, timp în care ajung la suprafaţa pielii sub forma celulelor cornoase (de aici denumirea de keratinocit). În psoriazis turnoverul celulelor epidermice se reduce la aproximativ o săptămână. Între keratinocitele stratului bazal se găsesc melanocite (celule dendritice cu rol în melanogeneză = formarea pigmentului melanic). Celulele dendritice intraepidermice fără potenţial de melanogeneză dar cu rol important în imunitatea pielii (celule prezentatoare de antigen), poartă denumirea de celule Langerhans.

Stratul filamentos (spinos, corpul mucos al lui Malpighi) este format din 10-20 rânduri de celule care, spre suprafaţă devin din ce în ce mai turtite şi care sunt caracterizate prin prezenţa unor punţi intercelulare (desmozomi) de aspect filamentos, de unde derivă şi denumirea stratului. În interiorul celulelor se găsesc microfilamente (tonofilamente) cu rol în keratogeneză.

Stratul granulos este format din celule romboidale, cu marele ax orizontal şi citoplasma încărcată cu granule de keratohialină.

Stratul lucidum (prezent în tegumentele palmoplantare) este format din celule turtite, dispuse paralel cu suprafaţa pielii, având nucleu picnotic şi citoplasmă bogată în lipide.

Ultima pătură a epidermului este formată de stratul cornos , 4 -10 rânduri de celule lipsite de nucleu, cu citoplasma bogată în keratină (scleroproteină intens sulfurată) dispusă sub formă de filamente într-o matrice alcătuită din granule de keratohialină. Partea superficială a stratului cornos este formată din celule cornoase care îşi pierd legătura intercelulară şi se descuamează continuu, formând stratul disjunct.

DERMUL

Partea superficială a dermului poartă numele de corp papilar, deoarece la acest nivel ţesutul conjunctiv al dermului prezintă invaginări spre epiderm (papilele dermice) care delimitează invaginări ale epidermului spre derm, denumite creste interpapilare. La nivelul papilelor dermice vasele sanguine ajung în vecinătatea membranei bazale. Epidermul nu prezintă vascularizaţie proprie, fiind hrănit de la nivelul vaselor dermice prin procesul de osmoză.

Statul profund al dermului poartă denumirea de corion şi este format din ţesut conjunctiv mai dens decât dermul papilar.

Ţesutul conjunctiv al dermului prezintă structura caracteristică oricărui ţesut conjunctiv, fiind format din celule, fibre şi substanţă fundamentală.

Celulele ţesutului conjunctiv sunt reprezentate de fibroblaste, histiocite, plasmocite, monocite, limfocite, mastocite, polimorfonucleare. Creşterea numărului elementelor celulare ale dermului are importanţă în procesele inflamatorii întâlnite în majoritatea dermatozelor.

Fibrele conjunctive elaborate de fibroblaste sunt fibre de colagen, elastice şi de reticulină:- fibrele de colagen sunt excesiv reprezentate în dermatozele scleroase (cicatrici, sclerodermii).- fibrele elastice suferă degenerări importante sub acţiunea razelor solare (elastoze solare) şi sub acţiunea hormonală a glucocorticoizilor (vergeturi în sarcină, corticoterapie).- fibrele de reticulină formează o reţea fină care este grav alterată în procesele de tuberculoză (în sarcoidoză fibrele de reticulină sunt păstrate, fenomen important în diagnosticul diferenţial histopatologic al celor două entităţi).

Substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv al dermului este bogată în glicoproteine ce conţin mucopolizaharide. În patologia cutanată asistăm adesea la alterări ale substanţei fundamentale dermice (degenerescenţa fibrinoidă în colagenoze, depuneri de calciu în calcinoze cutanate etc.)

HIPODERMUL

Este format din lobuli de ţesut adipos separaţi prin septe conjunctive, în care se găsesc vasele şi nervii pielii.

Vascularizaţia pielii este realizată de artere, vene şi limfatice. Se descriu un plex vascular subpapilar şi unul subdermic, interconectate prin numeroase ramuri perpendiculare pe suprafaţa pielii. Din plexul papilar pornesc vase spre papilele dermice.

Nervii pielii se clasifică în:- senzitivi sunt ramuri dendritice ale neuronilor din ganglionul spinal, care formează terminaţiile senzitive libere din epiderm sau corpusculii senzitivi din derm (Krause, Ruffini, Vater-Paccini etc.).- motori inervează muşchii striaţi (muşchii pieloşi ai feţei).- vegetativi inervează vasele, glandele pielii şi muşchii erectori ai firelor de păr.

ANEXELE PIELII

Firul de păr

Firul de păr este format din tulpină (partea vizibilă) şi rădăcină (partea inclusă în grosimea pielii). Rădăcina prezintă porţiunea profundă îngroşată - bulbul - care are în zona inferioară o excavaţie numită papila firului de păr ce conţine celule germinative asemănătoare celor din stratul bazal al pielii, cu rol în creşterea părului. În papilă pătrund vase de sâge care asigură nutriţia firului de păr. Rădăcina firului de păr este înconjurată de un sac conjunctivo-epitelial denumit foliculul pilos în care se deschide glanda sebacee. În unghiul obtuz format de suprafaţa pielii şi rădăcina firului de păr se găseşte muşchiul erector al părului.

Deosebim trei tipuri de fire de păr:

- lanugo: peri lungi, fini, ce apar intrauterin, dispar la o lună după naştere

- vellus : peri scurţi, subţiri, fără medulară, înlocuiesc perii lanugo

- peri terminali: lungi, groşi, cu medulară (pe scalp, axile, regiunea pubiană şi zone androgen-dependente)

Unghiile

Sunt reprezentate de lamele cornoase care acoperă fata dorsala a ultimelor falange ale degetelor. Unghia este formată din rădăcina si corpul unghial. Matricea unghiei se gaseste sub rădăcina şi are rol în regenerarea unghiei. Unghia este asezată pe patul unghiei, fiind inconjurată de repliurile periunghiale.

Glandele pielii

Glandele sebacei sunt glande holocrine care secretă un material grăsos în urma transformării treptate a celelelor glandulare în sebum.

Glandele sudoripare sunt de două feluri: eccrine şi apocrine.

Glandele eccrine sunt merocrine, adică secreţia lor provine din prelucrarea complexă a plasmei sanguine de către celulele secretorii din glomerulii sudoripari. Se găsesc pe toată suprafaţa pielii, fiind foarte numeroase palmoplantar si în regiunea frontală. Canalul excretor al acestor glande se deschide la suprafaţa pielii prin porii sudoripari.

Glandele apocrine sunt holomerocrine, adică secreţia lor rezultă atât din prelucrarea plasmei sanguine cât şi din "topirea" zonei apicale a celulelor glomerulului sudoripar. Se găsesc în număr mare in regiunea axilară şi inghino-perineala. Canalul lor excretor se varsă în foliculii piloşi adiacenţi.