Strategii promotionale ale radioului

Strategii promotionale ale radiouluiPoposind cateva clipe in domeniul activitatilor societatilor comerciale de radio, concentrandu-ne acum interesul fata de sistemul de gestiune economico financiara care a reprezentat decenii de-a randul o zona invaluita in mister pentru public si chiar pentru jurnalisti. Chiar daca aparent problema nu pare sa aiba multe lucruri de-a face cu libertatea de informare si expresie a cetateanului, pe care jurnalistii sunt obligate professional s-o slujeasca, totusi, cata vreme cetatenii platesc taxe pentru radiouri, iar acestea sunt si subventionate, pare natural ca sistemul de organizare financiara, ca si activitatile curente de acest fel al posturilor publice de radio sa se desfasoare transparent si responsabil. E de spus aici ca, de la infiintare si pana in 1997, deci timp de 40 de ani, publicul nu a stiut cum se administreaza, se cheltuiesc si se controleaza activitatile financiare din aceasta institutie.Discutiile pro si contra managementului profitabil, pro si contra liberalizarii de piata (emisiuni si programme) ale radioului, pro si contra favorizarii educationalului si culturii impotriva consumismului continua cu patos in arena publica romaneasca, politica sau nu. Ele nu sunt cu totul incheiate nici pe alte meridiane, de altfel; dar in occident nu sunt nici atat de vehemente, nici atat de patetic ignorante cu privire la sansele reale ale unei institutii mediatice, fie si publice de a rezista si de a-si propaga mesajele cata vreme nu e economic profitabila.

Legea precizeaza ca societatea de radio isi desfasoara activitatea pe baza unor bugete proprii,al carei ordonator principal de credite este directorul general. Dar, sursele financiare se asigura din venituri proprii, alte surse, precum si din alocatii de la bugetul de stat, iar executiile bugetare vor fi prezentate o data cu rapoartele anuale, Camerelor reunite ale Parlamentului, o data pe an, si vor fi date publicitatii.

Deoarece in tarile democratice presa este considerate ca un garant al democratiei, statul isi asuma obligatia de a sprijini anumite institutii de presa, in special pe cele care prin activitatea lor raspund definitiei si exigentelor interesului public. Sprijinirea institutiilor de presa se poate face prin contributii directe din subventii si finante sau indirecte, din reduceri de taxe ori tarife preferentiale.

Contributiile directe sunt deosebit de vizibile in sfera produselor mass-media, respectiv radio, ele constand in subventii si finantari partiale: altfel spus statul acopera integral sau in chip majoritar prin contributii financiare varsate direct institutiilor de presa costurile de productie. Acest model opereaza o distinctie clara intre bunuri si valori de interes general si produse care sunt de interes individual; primele trebuie sa fie accesibile tuturor membrilor societatii, la un pret suportabil, in conditii de difuzare echitabila si continua; pentru a asigura accesul egal, statul intervine finantand procesul de productie si distributie a acestor bunuri si servicii. Drept urmare serviciul public a ajuns sa se refere la doua sisteme specifice: 1. ansamblul institutiilor si dotarilor tehnice care permit accesul echitabil la bunurile si serviciile considerate de interes public;2. ansamblul valorilor juridice, cutumiare, simbolice, care justifica si legitimeaza sistemul ca atare.Proliferarea formelor de exercitare a cadrelor legislative, a modelelor teoretice si a experientelor nationale a condus la multiplicarea acceptiunilor si la suprapunerea, in interiorul aceleiasi sintagme a mai multor niveluri semantice. Contributia indirecta la finantarea posturilor de radio, desi mai putin vizibila, nu este mai putin importanta. In acest caz, statul nu ofera sume bine definite, ci permite institutiilor de radio sa nu plateasca o parte din sumele pe care acestea ar trebui sa le returneze statului sub forma de impozite si taxe.

Ajutorul indirect al statului se concretizeaza prin avantaje fiscale, adica reducere de impozite, prin tarife preferentiale sau prin reduceri de impozite la cumpararea de echipamente.

Principiul care sta la baza acestei politici este acela al mentinerii unei piete libere a ideilor prin sprijinirea posturilor de radio care contribuie la efervescenta sferei publice si care, prin profilul lor mai specializat nu-si pot acoperi cheltuielile din retelele publicitare sau din vanzarea cu bucata.

In cazul in care statul nu ar interveni, acestea ar fi nevoite sa mareasca pretul de vanzare, fapt care ar conduce la restrangerea ascultatorilor si la gonirea din spatiul informarii, educarii si dezbaterii a unor categorii sociale cu venituri medii sau mici.

Ajutarea radioului prin diferite forme de finantare nu este un apanaj exclusiv al statului, firme particulare, fundatii ori alte persoane pot la fel de bine sa contribuie prin ajutor direct sau indirect, la producerea si distributia de bunur mass-media. Una din formele cele mai vechi de sprijinire a actului cultural este mecenatul, care consta in asumarea integrala de catre un partener extenr manat de interese pur filantropice a tuturor costurilor legate de producerea si distribuirea emisiunii respective de cultura. Mai des intalnit este parenajul sau sponsorizarea, aceasta constand in asocierea unei societati comerciale la producerea unei emisiuni, aceasta preluand o parte din costurile respective.

Fenomenele actuale de trustizare si globalizare precum si dezvoltarea sistemelor multimedia schimba radical modul de functionare al presei si ne obliga sa regandim sistemul de valori pe care s-a intemeiat pana acum munca jurnalistilor.

PAGE