Academia de Studii Economice

Facultatea de Economie

STRATEGII DE ATRAGERE A INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN CONTEXTUL ADERĂRII

ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC,

ABSOLVENT,

BUCUREŞTI 2011

CUPRINS

Introducere...................................................................................................................2

Capitolul 1. Investiţiile străine directe.......................................................................41.1 Conceptul de investiţie străină directă....................................................................................4

1.2 Teorii economice privind ISD..................................................................................................6

1.3 Politicile de atragere a ISD....................................................................................................11

1.4 Efectele investiţiilor străine directe.......................................................................................13

Capitolul 2. Investiţii străine directe în România...................................................162.1 Atragerea investiţiilor străine directe în România..............................................................16

2.2 Evoluţia investiţiilor străine directe în contextul integrări europene................................19

2.3 Investiţiile străine directe şi criza economică........................................................................24

Capitolul 3. Investiţiile străine directe în industria auto din România şi evoluţia acestui sector...............................................................................................................28

3.1 Industria auto în România......................................................................................................28

3.2 Investiţii străine în industria auto din România..................................................................30

3.3 Efectele recesiunii şi perspectivele sectorului auto...............................................................33

3.3.1 Industria auto în perioada de recesiune...............................................................................34

3.3.2 Tendinţe pe piaţa auto din România...................................................................................42

Concluzii......................................................................................................................45

Lista de acronime.......................................................................................................47

Bibliografie..................................................................................................................48

1

Introducere

Investiţiile străine directe au devenit, în prezent cea mai importantă sursă de finanţare

externă pentru toate ţările lumii indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Acest gen de investiţii s-a

dovedit a fi o sursă de finanţare mult mai stabilă şi mai utilizată decât investiţiile de portofoliu şi

decât împrumuturile bancare pentru că sunt mult mai puţin afectate de crizele financiare.

România este implicată în prezent în diferite procese economice, dintre care cele mai

importante sunt globalizarea, integrarea economică europeană şi tranziţia la economia de piaţă.

Integrarea economică europeană presupune creşterea productivităţii prin competiţie sporită,

specializare şi alocarea eficientă a resurselor prin pieţe. Tranziţia la economia de piaţă a însemnat

restructurarea şi privatizarea firmelor de stat şi transformarea lor în societăţi comerciale competitive,

creşterea permanentă a exporturilor româneşti, dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii şi

atragerea de investiţii străine.

Investiţia străină constituie motorul esenţial al strategiei dezvoltării României. Ea face parte

din câtegoria fluxurilor financiare care nu generează datorie externă şi reprezintă, în prezent,

principala sursă de finanţare internaţională a ţărilor în dezvoltare şi în tranziţie. De asemenea, este

percepută ca un indicator al creşterii încrederii internaţionale în susţinerea întregului proces al

tranziţiei.

În România, investiţiile străine directe ajută la schimbarea comportamentului firmei,

promovează un nou standard de calitate al produselor, contribuie la mobilizarea şi alocarea eficientă

a resurselor. Prin aceasta, ele participă la formarea sistemului economiei de piaţă şi stimulează

creşterea economiei.

Am ales această temă pentru a evidenţia rolul şi efectele investiţiilor străine directe dar şi

nevoia României de ISD, acestea având o influenţă mare asupra modernizării economiei noastre.

Investiţiile trebuie direcţionate către acele sectoare ale economiei care produc o creştere economică

sustenabilă, precum industria prelucrătoare, agricultura, turism, şi nu în sectoare speculative, cum

sunt retailul şi imobiliarele.2

Mi-am propus în lucrarea de faţă să exprim cât mai clar de ce este nevoie de capital străin,

care sunt metodele de atragere a investiţiilor străine directe şi care sunt neconcordanţele din sistem

şi cum pot fie ele soluţionate, având în vedere importanţa investiţiilor străine directe în relansarea

economiei româneşti şi alinierea ei la standardele europene.

Metodele utilizate în acest demers au fost cercetarea bibliografică şi utilizarea site-urilor de

pe internet care aparţin instituţiilor economice româneşti, altor state europene şi organizaţiilor

internaţionale de profil.

În primul capitol al lucrării am urmărit să definesc conceptul de investiţii străine directe şi să

evidenţiez efectele şi politicile de atragere a ISD-urilor la nivel global.

Capitolul al doilea prezintă investiţiile străine directe în procesul de tranziţie parcurs de

România, înfăţişând în acelaşi timp perspectivele investiţiilor străine la nivel economic, politic şi

social în contextul integrării europene.

Iar în ultimul capitol am dorit să evidenţiez cu ajutorul unui studiu de caz, rolul semnificativ

al investiţiilor străine directe în restructurarea şi dezvoltarea sectorului auto din România şi evoluţia

acestei industrii.

3

Capitolul 1. Investiţiile străine directe

1.1 Conceptul de investiţie străină directă

Investiţiile internaţionale de capital se materializeaza sub două forme, şi anume investiţiile

străine directe şi investiţiile de portofoliu. Ceea ce deosebeşte cele două forme de manifestare ale

fluxurilor internaţionale de capital este modalitatea de exercitare a controlului asupra investiţiei de

către investitor. 1

Există mai multe definiţii ale investiţiilor străine directe însa cea mai importantă, din punct

de vedere practic, este definiţia aparţinând Fondului Monetar Internaţional, definiţie cuprinsă în

ediţia a cincea a Manualului de Balanţă de Plăţi.

“Investiţia străină directă este o categorie a investiţiilor internaţionale care reflectă scopul

unei entităţi rezidente într-o ţară (investitorul direct) de a obţine un interes de durată într-o companie

rezidentă într-o altă ţară (investiţia directă)”2

Această definiţie este utilizată de toate ţările membre FMI în momentul predării rapoartelor

privind situaţia balanţei de plăţi. Şi Banca Naţională a României utilizează această definiţie în

completarea datelor corespunzătoare acestui indicator în cadrul balanţei de plăţi.

Conform manualului de plăţi a FMI, pentru a identifica o investiţie străină directă este

utilizat ca criteriu principal, influenţa investitorului în administrarea investiţiei directe.

Fluxurile de investiţii străine directe se compun din3:

Acţiuni: acţiunile deţinute în sucursale, părţile sociale din capitalul filialelor şi asociatelor,

precum şi alte contribuţii la capital, cum ar fi participarea cu utilaje din partea unui investitor

direct;

Împrumuturi intra-firma (Alte investiţii directe de capital): Acestea se refera la fondurile

împrumutate între investitorul direct şi sucursale, filiale şi asociate.

Profituri reinvestite: Profiturile reinvestite constau în venituri pe care le primeşte investitorul

direct şi care nu au fost distribuite ca dividend de către filiale sau asociate, sau venituri pe

care sucursala nu le-a remis investitorului direct.1 Florin Bonciu – Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială Editura Universitară, Bucureşti, 2009, p.172 Balance of Payments Manual, Fifth edition, International Monetary Fund, Washington D.C.,1993.3Idem 1, p.18

4

Investiţiile străine directe se măsoara din punct de vedere cantitativ prin intermediul a doi

indicatori: fluxurile de investiţii străine directe şi stocurile de investiţii străine directe.

Prin fluxurile de investiţii directe (FDI flows) se înteleg sumele aferente investiţiilor

realizate de investitori străini într-o perioada de timp. Fluxurile de investiţii pot fi de intrare – FDI

inflows: ce investiţii s-au facut într-o ţară sau grup de ţări de firme sau investitori nerezidenţi, sau de

ieşire – FDI outflows: ce investiţii au fost făcute de firme sau investitori rezidenţi într-o ţară sau

grup de ţări.

Stocul de investiţii străine directe (FDI stock) reprezintă valoarea participanţilor la capital şi

a rezervelor aparţinând firmei investitoare, la care se adaugă valoarea datoriilor nete ale filialelor

către firma investitoare. Se poate spune ca stocul de investiţii străine directe reprezintă suma

investiţiilor străine directe efectuate de la un moment de referinţa până la data indicată.4

4 Florin Bonciu – Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială Editura Universitară, Bucureşti, 2009, p.19-20

5

1.2 Teorii economice privind ISD

Principalele teorii economice pot fi grupate în: teorii ale dezvoltării macroeconomice, teorii ale întreprinderii si teoria eclectică5.

Tabel 1.1 Principalele teorii economice

Categorie Teorie Reprezentanţi

Teorii ale dezvoltării

macroeconomice

Teoria valorificării

imperfecţiunilor

pieţei

Hymer(1960)

Kindleberger(1969)

Teoria ciclului de viaţă al

produsului

Vernon(1966,1979)

Teoria concurenţei de oligopol Caves(1971),Graham(1978)

Kindleberger,

Knickerbocker(1973)

Teorii ale

întreprinderii

Teoria avantajului de monopol Hymer (1976)

Teoria internalizarii producţiei Buckley si Casson (1976)

Rugman (1980)

Wiliamson (1985)

- Teoria eclectică John Dunning (1977)

În anii ’50, în Statele Unite ale Americii, au început să se constituie diferite societăţi

transnaţionale (STN) în sensul lor contemporan, societăţi, care dispuneau de reţele de producţie

dezvoltate şi care cuprindeau întreaga lume. Ele recurgeau la instrumentul investirii pentru cucerirea

pieţelor în creştere ale Americii Latine şi ale Europei de Vest. Foarte active, în acest sens, erau

5 Viorela Beatrice Iacovoiu –“ Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” , Editura ASE, Bucureşti, 2009 p.28

6

corporaţiile americane (Хеrох, IВМ, General Electric, Dupont, Ford, General Motors şi Соса-

Со1а). De aceea, cercetătorii din Statele Unite şi din Europa Occidentală, dispunând de date

empirice, necesare pentru studierea motivării şi conduitei STN în domeniul investiţiilor străine

directe, au început să emită diferite teorii, ce explicau esenţa noţiunii de investiţii străine directe şi

impactul acestora asupra ţării-recipient şi asupra ţării-donatoare. Deoarece ISD sunt strâns legate de

activitatea societăţilor transnaţionale, aceste investiţii sunt studiate în cadrul teoriei societăţilor

transnaţionale. Teoreticienii occidentali ai ISD s-au concentrat treptat în trei grupuri principale, unul

cu originea în SUA (R.Vernon, M.Porter, Lindert, Coase), al doilea în Canada (Hymer, Gordon,

Caevet, Saforian) şi al treilea în Anglia (Dunning, Cassun, Cantwell). Deşi anumite aspecte teoretice

ce se referă direct sau indirect la ISD au fost elaborate încă de A.Smith şi D.Ricardo, K.Marx şi

V.I.Lenin, cele mai multe teorii din acest domeniu au fost formulate abia în ultimele două-trei

decenii. Scopul principal al tuturor teoriilor investiţiilor străine este determinarea motivărilor

firmelor transnaţionale.6

Teoria valorificării imperfecţiunilor pieţei

Imperfecţiunile pieţei sunt determinate de mai mulţi factori şi anume:

a) diferenţele dintre pieţe, cauzate de intervenţia statului în economie (nivelul diferit al impozitelor

şi taxelor vamale, reglementări antimonopol etc.);

b) imperfecţiunile legate de eşecurile pieţei (posibilităţile efectuării economiilor de scară, bunurile

publice etc.);

c) rata profitului distincta pe diferite pieţe în virtutea costurilor diferite ale factorilor de producţie.

Hymer a observat că teoriile iniţiale care privesc investiţiile străine directe şi susţin că

fluxurile de ISD se datorează diferenţelor de profit ca şi în cazul investiţiilor de portofoliu, nu

explică unele fenomene apărute în practica economică, ca de exemplu faptul că intrările şi ieşirile de

fluxuri de ISD se realizează în aceeaşi ţară în acelaşi timp; companiile multinaţionale care investesc

în străinătate au în continuoare o activitate susţinută sub ţara de origine; societăţile transnaţionale

investesc, şi in acelaşi timp, se împrumută din străinatate.7

Constatând această contradicţie, Hymer subliniază diferenţa existentă între investiţiile străine

directe şi cele de portofoliu, precum şi necesitatea includerii în orice teorie despre ISD a conceptului

de control asupra activelor în care s-a realizat investiţia. El consideră că fluxurile de ISD se

6 Elena Moise – „ Investiţii străine directe”, Editura Victor, Bucureşti 2005, p.20-257 Mişu Negriţoiu - „Salt înainte” , Editura Expert, Bucureşti, 1996, p.56-59

7

datorează imperfecţiunilor pieţei, a căror valorificare prin investiţii străine directe este preferată de

societăţile transnaţionale altor forme, ca de exemplu exportul sau vânzarea licenţelor.

Analizele lui Hymer se bazează pe două feluri de imperfecţiuni ale pieţei, care au fost

studiate , ulterior, si de alţi teoreticieni, cum ar fi Calvet, Dunning si Rugman, şi anume:

Imperfecţiuni structurale, caz în care investitorii urmăresc să controleze o întreprindere

străină prin fuziune sau achiziţionare, pentru a aplica înţelegeri de cartel între ei;

Costul tranzacţiei si al imperfecţiunii informaţionale datorate distribuţiei inegale a

“avantajelor” între întreprinderile existente sau cele potenţiale. 8

Teoria ciclului de viaţă al produsului

Această teorie a fost susţinută si dezvoltată de Vernon(1966) şi demonstrează că localizarea

activităţii productive a unei întreprinderi multinaţionale evoluează pe parcursul ciclului de viaţă al

produsului, fiind determinată astfel deplasarea companiilor transnaţionale de la export catre

investiţii străine directe9.

Teoria ciclului de viaţă al produsului porneşte de la ideea de inovare tehnologică, ca rezultat

al unor stimulente şi presiuni furnizate şi respective, exercitate de către piaţă. Conform ipotezei,

firmele dau dovadă de o adevărata miopie, nereuşind să vadă dincolo de oportunităţile şi

ameninţările prezente pe piaţa din imediata lor apropiere, respectiv piaţa locală. Desigur că

inovaţiile firmelor tind să reflecte caracteristicile pieţei locale, între altele, dotarea cu factori de

producţie, nivelul şi structura cererii. Mai mult decât atât, piaţa locală constituie nu numai sursa,

motivaţia inovării, ci chiar spaţiul economic preferat de firme pentru dezvoltarea produselor lor, în

virtutea comunicării facile între specialişti si clienţii potenţiali.10

În opinia lui Vernon, ipoteza ciclului de viaţă al produsului rămane încă valabilă pentru

întreprinderile mai mici, care nu pot alege cea mai buna ţară pentru investiţii.11

Teoria avantajului de oligopol

Teoria avantajului de oligopol a fost dezvoltată de Caves(1971), Graham(1978) si

Kindleberger, şi susţine că marile întreprinderi investesc una în ţara celeilalte ca acţiune de

autoapărare în faţa concurenţei oligopoliste. De asemenea teoria explică de ce întreprinderi europene

8 Iacovoiu, Viorela – „Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” , Editura ASE, Bucureşti, 2009 p.299 Iustina Luţan – „Investiţii străine directe de capital in contextul aderării României la Uniunea Europeană”, Editura ASE Bucureşti 2006, p.610Anda Mazilu – „Transnaţionalele şi competitivitatea” Editura Economică, Bucureşti 1999,p.4511 Idem 8,p.36

8

investesc in S.U.A exact în aceleaşi sectoare industriale în care companii americane investesc în

Europa.

O teorie asemănătoare a fost lansată de F. Knickrbocker (1973), şi susţine că în ramurile

oligopolice, după liderii pieţei, care investesc în străinătate, urmează concurenţii lor naţionali. În

45% din cazuri, această strategie „de urmare a liderului” s-a observat în decurs de trei ani din

momentul investirii iniţiale12.

În sectoarele cu o concurenţă ridicată: sectorul energetic, metalurgia; astfel de strategii

investiţionale sunt mai rare, deoarece liderii vor alege în locul luptei concurenţiale, simpla divizare a

pieţei, evitând astfel efecte de tipul diminuării generale a preţurilor ce ar duce la pierderi pentru toţi

oligopoliştii.

Conform acestei teorii investitorii străini îşi organizează activitatea în funcţie de existenţa

unor avantaje, cum ar fi: posibilitatea efectuării economiilor de scară; mărimea costurilor;

posibilitatea de diferenţiere a produselor sau serviciilor.

Teoria avantajului de monopol

Hymer a dezvoltat teoria avantajului de monopol pornind de la Teoria imperfecţiunilor

pieţei. Noua teorie presupune că întreprinderile investitoare au unele avantaje de monopol care le

permit sa amplaseze unităţi în străinătate, acestea fiind mult mai profitabile decât întreprinderile din

ţară.

Se disting două categorii în cadrul avantajelor de monopol ale unei întreprinderi

multinaţionale: cunoştinţe superioare şi economia de scară. Este o diferenţă între investiţii străine pe

orizontală şi investiţii străine pe verticală. În cazul investiţiilor străine pe orizontală întreprinderea

investitoare amplasează în ţara gazda o filială care realizează acelaşi produs ca şi în ţara de origine

însă, pe de altă parte, întreprinderea realizează şi o investiţie pe verticală atunci când stabileşte noi

capacităţi de producţie pentru fabricarea produselor intermediare.

Alţi cercetători cum ar fi David T. Teece, consideră că integrarea pe verticală prin investiţii

străine nu poate fi utilizată ca un instrument de obţinere a unei rente de monopol şi în consecinţă,

teoria lu Hymer nu poate explica acest tip de ISD. Acelaşi cercetător este de părere că nici ISD pe

orizontală nu pot fi explicate în întregime prin această teorie13.

12 Viorela Beatrice Iacovoiu – “Investiţii străine directe între teorie şi practică economic”, Editura ASE, Bucureşti, 2009 p.3313 Idem 12, p.32

9

Teoria internalizarii producţiei

Teoria internalizării producţiei a fost dezvoltată în a doua jumătate a anilor ’70 de către doi

economişti de la Universitatea din Reding (Marea Britanie) – P. Buckley şi M.Casson (1976) şi

cuprinde o analiză empirică a firmelor multinaţionale.14

Conform teoriei, intrarea în ţară a investiţiilor străine directe se află într-o dependenţă

directă de nivelul dezvoltării ei economice. Adepţii acestei teorii susţin că companiile tind spre

dislocarea investiţiilor lor directe pe pieţele cu un nivel mai scăzut al PIB-ului pe cap de locuitor,

decât în ţara de origine a capitalului. Atitudinea unei ţări faţă de ISD este determinată de starea

economiei ei, o ţară care necesita un volum mare de muncă şi cu tehnologii învechite devine aproape

întotdeauna neto-importator al investiţiilor străine directe.15

Conform teoriei lui P.Buckley şi M.Casson, firmele mari pot să-şi extindă activitatea,

excluzând concurenţii prin know-how-urile lor. Cei doi criticau teoriile anterioare pentru accentul

mare pus pe funcţia de producţie şi ignorarea altor avantaje unice ( organizarea internaţională a

activităţii, resursele de marketing şi de asigurare, dezvoltarea resurselor umane şi managementul

financiar bine reglementat). Operatorii internaţionali obţin avantaj concurenţial nu în urma utilizării

unui singur factor specific într-un anumit domeniu, ci în consecinţa internaţionalizării know-how-

ului lor, în loc de a-l transmite altor organizaţii externe.16

În toate sectoarele industriale, care suportă cheltuieli mari pentru cercetare, iar organizarea

producţiei necesită un volum mare de capital (industria chimică, construcţia de automobile) şi un

număr mare de mărfuri intermediare sub formă de componente şi semifabricate (electronica de uz

casnic, farmaceutica), are loc internaţionalizarea producţiei.

Internalizarea activităţii economice a societăţilor transnaţionale este o necesitate de utilizare

a avantajelor de proprietate şi a posibilităţilor acordate de imperfecţiunea pieţei. Prin

internaţionalizarea producţiei, firmele urmăresc maximizarea profitului prin micşorarea cheltuielilor

pentru producţie şi încheierea tranzacţiilor.

Teoria eclectică a investiţiilor străine directe

14 Elena Moise – „Investiţii străine directe”, Editura Victor, Bucureşti 2005, p.2915 Mişu Negriţoiu – „Salt înainte”, Editura Expert, Bucureşti, 1996, p.65-6816 Idem 14, p.29 - 30

10

Teoria eclectică a investiţiilor străine directe aparţine profesorului englez J.Dunning. Această

teorie este mai complexă şi mai integrală, cuprinzând şi combinând diferite teori.

Teoria eclectică se bazează pe idea că prin comparaţie cu competitorii locali, companiile

străine nu au informaţii la fel de bune despre mediul de afaceri local.17

În opinia lui J. Dunning, fluxurile de investiţii nu sunt determinate de o singura cauza ci de o

combinaţie de motivaţii, şi anume18:

Avantajele specifice ţării gazdă;

Avantajele specifice întreprinderii investitoare;

Capacitatea proprietarului întreprinderii investitoare de a internaliza aceste avantaje.

De asemenea profesorul englez ajunge la concluzia ca există mai multe direcţii de

provenienţă a factorilor determinanţi ai avantajelor de proprietate:

Obstacole în calea noilor concurenţi, ca de exemplu accesul pe piaţa de materii prime;

Investiţii anterioare în anumite active ale căror costuri se reflectă in calculele noilor

întreprinderi, dar nu si ale sucursalelor întreprinderilor multinationale;

Caracterul multinaţional al întreprinderii, care plaseaza mai bine pe piaţă internaţională.

Ideea esenţială a acestei teorii constă în explicarea distribuţiei producţiei internaţionale pe

ţări. Este nevoie atât de dotările specifice unei întreprinderi cât şi de condiţiile specifice unei ţări

pentru dezvoltarea investiţiilor străine directe.

1.3 Politicile de atragere a ISD

În sens general, prin politica economică vom întelege: O direcţie de acţiune definită,

selectată din mai multe alternative, care urmăreşte în condiţiile date, să ghideze şi să determine

decizii prezente şi viitoare; un plan, la nivel înalt, continuând obiective generale si proceduri

acceptabile, aparţinând unui organism guvernamental. 19

Referitor la politicile de atragere a investiţiilor străine directe, simpla realizare a unui plan,

oricât de complex, este o condiţie necesară dar nu şi suficientă pentru atragerea investiţiilor străine.

Implementarea unor politici nu este posibilă fară existenţa unor premise economice, premise juridice

si instituţionale. Toate aceste premise formează capacitatea de a atrage investiţii străine directe.

17 Iustina Luţan – „Investiţii străine directe de capital în contextul aderării României la Uniunea Europeană”, Bucureşti, rt2006, p.718 Mişu Negriţoiu – „Salt înainte” Editura Expert, Bucureşti, 1996, p.68-7119 Dicţionarul Merriam- Webster – Ediţia a 10-a

11

Capacitatea de a atrage investiţii străine directe

În privinţa capacităţii de atragere a investiţiilor străine directe, un aspect important este

reprezentat de asigurarea cel puţin a unui cadru minimal privind societăţile comerciale, concurenţa,

falimentul, asigurările, sistemul bancar, impozitarea, sistemul contabil şi altele.

Un alt aspect se referă la deschiderea economiei în faţa investitorii străini, ţările care au atras

mai mulţi investitori străini au fost cele care au deschis complet economia, permiţând respectarea

reglementărilor tehnice, de protecţie a mediului dar şi accesul investitorilor străini în toate domeniile

de activitate.

Importantă în atragerea capitalului străin este şi atitudinea populaţiei şi a partidelor politice

faţă de investiţiile străine. Este evident faptul că în cazul unei atitudini ostile faţă de investitorii

străini, atât la nivelul populaţiei cât si la nivelul unor partide politice, investitorii străini vor fi

descurajaţi şi vor evita să acţioneze pe piaţa respectivă.

Capacitatea de a atrage investiţii străine directe poate fi privită si din punctul de vedere al

competitivităţii unei economii. Gabor Hunya prezintă o analiză în care competitivitatea economiilor

naţionale poate fi considerată prin prisma capacităţii de a vinde, de a atrage activităţi şi investiţii,

precum de a prezenta structuri economice flexibile, adaptabile evoluţiilor mediului economic intern

şi internaţional.20

Clasificarea politicilor de atragere a investiţiilor străine directe

Pentru atingerea unor obiective naţionale de politică economic, utilizarea investiţiilor străine

directe se poate face sub o mare diversitate de forme. Politica economică a unui stat poate stabili

priorităţi pe ramuri - domeniile în care se doreşte efectuarea de investiţii; pe regiuni – locul în care

se doreşte efectuarea investiţiilor; pe probleme - problemele care trebuie rezolvate cu ajutorul

investiţiei străine.

Cu cât un guvern va stabilii mai precis astfel de obiective pentru fiecare perioadă, cu atât va

putea mai bine să folosească diverse pârghii economice pentru a dirija investiţiile către obiectivele

dorite.

20 Florin Bonciu, “Investitii străine directe si noua ordine economica mondiala”, Ed. Universitară, 2009, p.9712

Politicile privind investiţiile străine directe pot fi clasificate astfel21:

Politici minimale ce prevăd doar posibilitatea unui investitor străin de a desfaşura activităţi

economice într-o altă ţară;

Politici de promovare a investiţiilor străine directe care pun accentul pe marketingul unei ţări

ca destinaţie a proiectelor de investiţie;

Politici de atragere a investiţiilor străine directe care, în plus faţă de activitatea de

promovare, prevăd si o componentă de negociere activă, cu acordare de stimulente deseori

substanţiale, în vederea determinării unui investitor sa îşi localizeze investiţia într-o ţără

dată;

Politici de menţinere a investitorilor străini deja prezenţi în economie. Dată fiind mobilitatea

capitalurilor internaţionale, menţinerea unui investitor străin nu este un fapt automat, care

vine de la sine. Menţinerea unui investitor o perioadă cât mai lungă de timp într-o economie

necesită măsuri active si personal specializate;

Politici mixte care includ în diferite proporţii variantele de mai sus.

1.4 Efectele investiţiilor străine directe

Implicaţiile economice ale investiţiilor străine directe asupra economiilor emergente pot fi

urmărite la nivel micro şi macroeconomic. Pe lângă efectele economice, ISD au atras după sine si o

serie de implicaţii politice mai ales în contextul integrării ţărilor central şi est-europene în Uniunea

Europeană.

Investiţiile străine directe generează la nivel macroeconomic atât efecte pozitive, cât si

negative, dintre cele pozitive menţionăm:

Susţinerea creşterii economice, care se realizează diferenţiat în funcţie de tipul

investiţiei străine directe. În cazul unei investiţii de tip greenfield, creşterea economică se

datorează creării unei noi capacităţi de producţie, locurilor de muncă suplimentare, apariţiei unui

nou consumator şi plătitor de taxe. Însă în cazul participării la privatizare – investiţii de tip

brownfield, efectele pozitive apar în situaţia eficientizării activităţii agentului economic şi

creşterii competitivităţii acestuia, permiţând astfel supravieţuirea pe termen lung a întreprinderii

privatizate. 21 Viorela Beatrice Iacovoiu – „Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” Editura ASE, Bucureşti, 2009 p.63

13

Stimularea investiţiilor interne, crescând astfel interesul producătorilor autohtoni în

sporirea eficienţei activităţii economice.

Sprijinirea restructurării şi privatizării, aspect deosebit de important mai ales în cazul

firmelor care necisită un volum mare de capital şi capacitatea de a reorganiza şi eficientiza

activitatea economică.

Susţinerea creşterii investiţiilor de capital. În cazul în care pieţele locale nu dispun de

resurse financiare pentru finanţarea unor proiecte importante, investiţiile străine pot acoperi

acest deficit. Astfel, prin finanţarea deficitului de cont curent pot avea efecte pozitive asupra

balanţei de plăţi externe.

Generarea efectelor pozitive asupra balanţei comerciale în cazul în care investitorul

direct produce în primul rând pentru export.

Susţinerea creşterii veniturilor la bugetul statului prin apariţia de noi contribuabili în

economia ţării gazdă.

La nivel microeconomic efectele investiţiilor străine directe sunt mult mai concrete şi mai

vizibile: accesul la tehnologii moderne, la management şi know- how.

Analiza situaţiei din economiile de tranziţie din Europa Centrală şi de Est a arătat că

modernizarea şi restructurarea au fost mult mai intense şi s-au realizat mult mai rapid în

întreprinderile cu participare străină de capital.

Nu lipsesc nici efectele negative care se manifestă, de obicei, pe termen scurt, apariţia lor

fiind strâns legată de implementarea investiţiei şi/sau eficientizarea acesteia, ca de exemplu:

Creşterea importurilor, care se răsfrânge negativ asupra soldului balanţei comerciale, se

datorează importului de maşini şi utilaje finanţat de investitorul străin, fără de care implementarea

investiţiei nu ar fi posibilă.

Creşterea şomajului datorită restructurării întreprinderilor privatizate cu scopul eficientizării

rapide a activităţii. În acest caz, se poate înregistra o reducere a numărului lucrătorilor în

întreprinderile privatizate.

Impact negativ asupra bugetului datorat, pe de o parte, facilităţilor fiscale acordate

investitorilor străini care duc la reducerea imediată a veniturilor bugetare, iar pe de altă parte,

creşterea numărului şomerilor ca urmare a privatizării şi restructurării întreprinderilor de stat, care

generează cheltuieli suplimentare la buget, întrucât forţa de muncă disponibilizată de sectoarele

restructurate nu este imediat absorbită de activităţile aflate în dezvoltare.

14

Cât despre factorul politic, s-a constatat în practica internaţională că intervine în domeniul

investiţiilor străine directe cel puţin în următoarele momente22:

În luarea deciziei de atragere a investiţiilor străine directe, ca măsură deliberată şi conştientă de

facilitare a creşterii şi dezvoltării economice;

În implicarea şi validarea la nivel guvernamental a proiectelor de investiţii majore;

În cazul investiţiilor străine referitoare la privatizări importante;

Aşadar, impactul ISD asupra economiei ţării gazdă este diferit de la o ţară la alta, în funcţie

de condiţiile concrete existente la nivel economic, social şi politic şi de gradul de pătrundere a

capitalului străin.

22 Florin Bonciu – „Investiţii străine directe şi noua ordine economică mondială” Editura Universitară, Bucureşti, 2009, p.70

15

Capitolul 2. Investiţii străine directe în România

2.1 Atragerea investiţiilor străine directe în România

România are serioase rămâneri în urmă faţă de statele din jur în ceea ce priveşte starea

economică, în general, şi cu atât mai mult din punctul de vedere al investiţiilor străine directe atrase.

Elaborarea strategiilor de atragere a investiţiilor străine este concepută selecţionând diferiţi

factori de influenţă: facilităţi fiscale şi stimulente; dezvoltarea mediului de afaceri la nivel european

şi mondial; stimulentele care au dovedit eficienţă mare în atragerea investiţiilor străine; aplicarea

unei metode de perfecţionare continuă şi de promovare a investiţiilor străine.

Această strategie presupune: eliminarea barierelor administrativ-birocratice care determină

costuri suplimentare la înfiinţarea şi în timpul funcţionării întreprinderii; asigurarea unui cadru stabil

de reglementare a mediului de afaceri; introducerea serviciilor on-line pentru a veni în întâmpinarea

nevoilor întreprinderii, pentru facilitarea accesului firmei la informaţii publice legate de dezvoltarea

afacerilor şi în relaţia cu administraţia publică; creşterea competitivităţii întreprinderilor din sectorul

productiv şi servicii; orientare către cerinţele sectorului productiv, a domeniului cercetare-

dezvoltare; promovarea instrumentelor financiare adresate întreprinderilor mici

Stimulentele joacă un rol important în multe state, atât dezvoltate, cât şi în curs de

dezvoltare. Într-o succintă definiţie, stimulentele investiţionale îmbracă forma oricărui avantaj

economic comensurabil acordat unor anumite categorii de firme sau, în mod specific, unor firme cu

scopul încurajării inducerii la nivelul acestora a unui anume comportament, dezirabil din perspectiva

ţării gazdă.23

Stimulentele pot fi grupate în trei categorii: cele fiscale, financiare şi de altă natură. Din

categoria stimulentele fiscale fac parte reducerile sau scutirile de la impozitare a cifrei de afaceri, a

beneficiilor, a valorii adăugate, a taxării importurilor sau exporturilor, reducerea cotizaţiilor stabilite

asupra forţei de muncă. Stimulentele financiare privesc cu prioritate subvenţiile directe, creditele

preferenţiale (cu o rată a dobânzii mai mică decât cea practicată pe piaţă). Ultima categorie de

stimulente cuprinde servicii subvenţionate furnizate de agenţiile de promovare a investiţiilor,

avantaje în privinţa accesului la piaţă şi protejarea segmentului de piaţă deţinut prin accesul

23 Anda Mazilu – „Transnaţionalele şi competitivitatea” Editura Economică, 1999, p.7516

preferenţial sau garantarea accesului la pieţele publice şi protejarea pieţei investitorului prin

restricţionarea importului de produse concurente; acordarea de subvenţii pentru clădiri, terenuri,

servicii de electricitate şi telecomunicaţii; existenţa unui regim privind schimburile valutare.

Date empirice arată că acordarea de stimulente pentru atragerea de investiţii străine directe

este în creştere pe plan mondial, cele mai răspândite fiind stimulentele fiscale şi cele financiare.

Stimulentele fiscale sunte preferate de ţările în curs de dezvoltare în timp ce ţările dezvoltate

oferă,în general stimulente financiare întrucât dispun de resurse necesare acordării unor stimulente

directe.24

Existenţa unui cadru legislativ stabil şi transparent este esenţială pentru atragerea ISD în ţara

respectivă. După 1989, posibilitatea efectuării de investiţii străine directe în România a fost

reglementată prin adoptarea Decretului-Lege nr.96/1990 privind unele măsuri pentru atragerea

investiţiei de capital străin în România. În conformitate cu prevederile acestui act normativ, devenea

posibilă constituirea de societaţi comerciale cu participare străină de capital, atât prin asociere cu

persoane juridice sau persoane fizice române, cât si prin participare 100% a capitalului străin.25

Stimulentele acordate de România privesc:

Noile investiţii. Decizia guvernamentală numărul 1165/2007 cu privire la stimularea

creşterii economice prin intermediul investiţiilor străine stabileşte: investiţia iniţială de minimum 30

milioane Euro să creeze cel puţin 300 de locuri de muncă noi în toate sectoarele de activitate;

alocarea de fonduri nerambursabile; Ordinul numărul 296/2007 stabileşte acordarea de stimulente în

susţinerea investiţiilor în parcurile industriale: scutirea de taxe pe clădiri şi terenuri, posibilitatea de

a modifica destinaţia unui teren din parcul industrial, scutirea de taxe la retragerea terenului din

circuitul agricol pentru integrarea acestuia în parcul industrial.26

Crearea de noi locuri de muncă. Legea numărul 76/2002 în legătură cu sistemul de

asigurări pentru şomeri şi stimularea angajării forţei de muncă stabileşte:

- se oferă până la 50% cotă parte din cheltuielile de pregătire pentru până la 20% din personalul

angajat;

- stimularea angajatorilor se face prin: subvenţionarea slujbelor; oferirea creditelor în condiţii

avantajoase pentru a crea noi slujbe;

24 Viorela Beatrice Iacovoiu – „Investiţii străine directe între teorie şi practică economică” Editura ASE, Bucureşti, 2009 p.8725 Florin Bonciu, “Investitii străine directe si noua ordine economica mondiala”, Ed. Universitară, 2009, p.13626 Ordin nr. 296/2007 - din 18/09/2007 - privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investiţiile realizate în parcurile industriale

17

- oferirea de fonduri nerambursabile;

- excepţii la contribuţiile către bugetul de asigurări de şomaj;

- reducerea de 2,5% pentru cota de contribuţie datorată de angajat către bugetul de asigurări al

şomajului.

Legea numărul 72/2007 privind stimularea angajării elevilor şi studenţilor priveşte

stimularea financiară însumând 50% din salariul minim pe economie, garantat în plata pentru fiecare

elev şi student. Durata acordării stimulentului financiar este de maxim 60 de zile calendaristice.27

Mediu. Ordonanţa de urgenţă numărul 196/2005 din Fondul de mediu se aplică

pentru: prevenirea poluării, reducerea impactului asupra atmosferei, apa şi sol, reducerea nivelului

de zgomot, folosirea de tehnologii ecologice, managementul deşeurilor (inclusiv deşeuri

periculoase), protejarea resurselor de apă, plante care purifică apa pentru comunitatea locală,

managementul malului mării, conservarea biodiversităţii, managementul zonelor naturale protejate,

protecţia mediului, educarea populaţiei, reducerea efectului de seră, emisia de gaze; reconstrucţia

ecologică şi un management durabil al pădurilor, împădurirea terenurilor depreciate în zone în care

pădurea este rară; închiderea bazinelor pentru noroiul minier. Aceasta priveşte alocări financiare sau

cofinanciare nerambursabile; susţinerea totală sau parţială a interesului implicat de împrumuturile

bancare contractate, cofinanţarea proiectelor susţinute de UE şi/sau de alte fonduri internaţionale.

Sectorul productiv. Decizia numărul 479/2008 a Ministerului Economiei şi Finanţelor

privind alocarea ajutorul de stat ca suport pentru consolidarea şi creşterea sectorului productiv

român prin investiţii în marile întreprinderi se aplică pentru: industria extractivă, distribuţia apei,

asanare, managementul deşeurilor, decontaminare, construcţii. Aceasta se referă la alocări financiare

nerambursabile, plafonul maxim de ajutor fiind de 5 milioane de Euro şi are ca termen final data de

31.12.2013.

Decizia numărul 477/2008 prin care se acordă ajutor de stat ca suport pentru consolidarea şi

creşterea producţiei României prin investiţii ale întreprinderilor mici şi mijlocii se aplică pentru:

industria extractivă, prelucrătoarere, pentru distribuţia apei, asanare, managementul deşeurilor,

decontaminare. Aceasta priveşte locări financiare nerambursabile, plafonul maxim de ajutor fiind de

1,5 milioane Euro.

Decizia guvernamentală numărul 1164/2007 pentru acordarea ajutorului de stat pentru

dezvoltarea şi modernizarea întreprinderilor se aplică pentru: prelucrare, comerţ cu amănuntul,

vânzare en gros, reparaţia de maşini, motociclete şi a bunurilor personale şi domestice, hoteluri şi

27 Legea nr.72/26-03-2007 - Lege privind stimularea încadrării în muncă a elevilor şi studenţilor18

restaurante; tranzacţii imobiliare; chirii şi servicii oferite în principal pentru întreprinderi; educaţie

şi alte activităţi colective sociale şi personale. Decizia se referă la alocări financiare nerambursabile

plafonul maxim de ajutor fiind de 200 de mii de Euro până în 2011.

Consultanţă şi pregătire. Decizia numărul 478/2008 de acordare a ajutorul de stat ca

suport pentru consultanţă şi training oferit întreprinderilor mici şi mijlocii pentru a implementa şi

realiza proiecte de investiţii se aplică pentru: industria extractivă, prelucrătoare, distribuţia apei,

managementul deşeurilor, decontaminare, construcţii. Decizia se referă la alocări financiare

nerambursabile, plafonul maxim de ajutor fiind de 150 de mii de Euro până la 31.12.2013.

Decizia numărul 480/2008 de acordare a ajutorul de stat ca suport pentru creşterea

competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii prin servicii de consultanţă se aplică în toate

domeniile de activitate şi priveşte alocări financiare nerambursabile, plafonul maxim de ajutor fiind

de 10 mii de euro.

Promovarea exportului. Decizia numărul 1609/2007 de acordare a ajutorul de stat

pentru a organiza misiuni economice şi activităţi de promovare peste hotare se aplică pentru

promovarea exporturilor în toate domeniile de activitate.

Turism. Decizia numărul 261/2008 pentru dezvoltare regională prin susţinerea

investiţiilor în turism în acord cu Programul Operaţional Regional 2007-2013 se aplică pentru

investiţii în turism.

2.2 Evoluţia investiţiilor străine directe în contextul integrări europene

Investiţia străină a constituit motorul esenţial al strategiei dezvoltării României, în care

obiectivele propuse şi provocările au luat o cu totul altă dimensiune o dată cu perspectiva integrării

în Uniunea Europeană.

Integrarea europeană a constituit principalul obiectiv politic al tuturor partidelor aflate la

guvernare, care a fost confirmat de încheierea negocierilor de aderare a României şi Bulgariei la UE

cu ocazia summitului de la Bruxelles din 16-17 decembrie 2004.

Odată cu încheierea negocierilor de aderare, România a intrat într-o nouă etapă, în care

economia românească a trebuit să îşi reafirme potenţialul de participare activă pentru a atinge

convergenţa economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de

structurile decizionale ale acesteia.

19

Pregătirea României pentru aderarea la Uniunea Europeană şi atragerea de investiţii străine

directe a permis o evoluţie economică pozitivă. Investiţiile au avut o creştere constantă mai ales în

perioada de preaderare, în 2005 menţinându-se la un nivel ridicat de 6,6% din PIB.

Prin aderarea la Uniunea Europeană, România şi-a sporit gradul de atractivitate ca ţară de

destinaţie pentru investiţii străine directe, mai ales faţă de investitorii proveniţi din ţări membre

U.E..

Tabel 2.1 Evoluţia investiţiilor străine directe

Indicatori 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Modificarea

investiţiilor

străine

(%)

12,81 -6,33 60.56 166,34 0,57 73,77 -19,96 30,97 -63.26 -23,73

Investiţii

străine

-MiiEuro -1294 1212 1946 5183 5213 9059 7250 9496 3488 2596

Sursa: Prelucrare proprie după Arisinvest

Investiţiile străine directe în România au crescut progresiv astfel, dacă în 2001 investiţiile

străine directe erau în valoare de doar 1294 mii euro, cifra a ajuns până în 2006 la 9050 mii euro.

România a trecut la începutul anilor 2000 prin transformări de natură economică şi politică menite

să stabilească economia liberă de piaţă, prin privatizarea întreprinderilor deţinute de stat şi prin

deregularizarea economiei. Rezultatele nu au întârziat să apară: cererea internă a început să-şi

revină, inflaţia a scăzut, încrederea în piaţa s-a îmbunătăţit, poziţia externă a fost în continuare

consolidată.

20

Figura 2.1 Evoluţia investiţiilor străine directe atrase de Romania 2000-2010(flux net de ISD miliarde euro)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 20100

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

1.2 1.3 1.21.9

5.1 5.2

9

7.2

9.4

3.4

2.6

mld.euro

Sursa: Arisinvest

ISD-urile au început să crească din anul 2000 de la 1,2 miliarde ajungând la un maxim de 9,3

miliarde în anul 2008, iar în anul 2010 au scăzut la 2.6 miliarde euro.

În anul 2004 ISD-urile au crescut datorită aderării Romaniei la NATO, crescând astfel

nivelul de încredere al investitorilor asupra ţării. Au crescut investiţiile în domenii precum cel

prelucrator, comerţ şi domeniul serviciilor.

În anul 2005 a fost adoptată cota unică de impozitare, fapt ce a atras investiţiile străine

directe, observându-se o creştere semnificativă în anul 2006. Această creştere s-a datorat şi

privatizării celei mai mari bănci din Romania: BCR, statul obţinând pentru 37% din acţiuni, 2.2 mld

Euro.

În perioada 2005- 2008, datorită intensificării procesului de privatizare, investiţiile străine

directe au crescut, înregistrând nivele fără precedent.

Apropierea de momentul aderării la Uniunea Europeană a dus la creşterea încrederii

investitorilor străini şi la o intensificare a creşterii economice care a condus la o şi mai mare

atractivitate pentru investitorii străini.

Participaţiile nete ale investitorilor străini direcţi la capitalul social al întreprinderilor din

România a început să creasă ajungând la valoarea de 4873 milioane euro (51,3% din fluxul net de

21

ISD) faţă de 2220 mil euro în anul 2007. Însă cei cinci ani de creştere susţinută a investiţiilor străine

directe au luat sfârşit odată cu anul 2008. Cauzele scăderii fluxurilor ISD sunt:

Creşterea primelor de risc, în contextul perspectivelor nefavorabile privind creşterea

economică;

Concentrarea ISD în sectoare puternic afectate de criza economică – tranzacţii imobiliare,

industria auto, metalurgie;

Tendinţa de majorare puternică a costurilor cu forţa de muncă până în 2008.

Figura 2.2 Structura soldului ISD la 31 decembrie 2009Repartizare pe principalele activităţi economice

31.10%19.00%

12.90%

12.30%6.50% 5.80

% 4.60%

4.50%1.40

%1.10%0.40%0.40%

Total economie 49984 mil. euro Industia prelucrătoare

Intermedieri financiare si asigurări

Construcţii si tranzacţii imobiliare

Comerţ

Tehnologia informaţiei si comu-nicaţii

Energie electrică, gaze si apă

Activităţi profesionale, ştiinţifice, tehnice

Industria extractivă

Transporturi

Agricultură, silvicultură şi pescuit

Hoteluri şi restaurante

Alte activităţi

Sursa: Banca Naţională a României – prelucrare proprie

În România, contribuţia investiţiilor străine la creşterea economică, îndeosebi ale

multinaţionalelor, s-a evidenţiat pe cele trei segmente principale: balanţa de plăţi, ocuparea forţei de

muncă şi creşterea economică.

„Importanţa investiţiilor în economie decurge şi din conţinutul concret al efortului

investiţional. Investiţia presupune mobilizarea şi punerea în circulaţie a unor importante resurse

productive într-o structură foarte diferită ca natură şi volum, precum capital, tehnici şi tehnologii de

22

vârf, competenţe organizatorice şi manageriale.”28 În cazul ţărilor cu economii în dezvoltare sau în

tranziţie, aceste resurse nu pot fi asigurate din economia internă, şi de aceea, aceste state îşi

elaboreaza politici de atragere a unor investitori externi capabili să asigure o cât mai bună structură

a investiţiilor. În acest sens se observă o creştere a ponderii companiilor cu participare

extranaţională la crearea valorii adaugate în cadrul economiilor naţionale, precum şi o creştere a

numărului de locuri de muncă, a resurselor financiare interne. Rolul lor preponderent pozitiv din

perspectiva economică face ca prezenţa lor să fie preponderent benefică pentru majoritatea

populaţiei ţărilor gazdă.

Figura 2.3 Clasamentul primelor zece ţări după participarea la capitalul subscris la societăţile comerciale din

România –Sold existent la 31 ian 2010

Spania

Elveţia

SUA

Italia

Cipru

Grecia

Franţa

Germania

Austria

Olanda

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

2.6

2.7

3.8

4.9

5.3

5.5

7.9

11.1

13.3

17.8

Pondere în total capital subscris

Pondere în total capital subscris

Sursa: Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

Exemple de societăţii comerciale care au investit în România:

Olanda: ING Bank ,ABN Amro, Shell, Unilever, Damen Shipyards

Nr. firme: 2.021

Domenii de interes: imobiliare, metalurgie, comerţ cu bijuterii, export-import

Austria: BCR, Erste,Petrom, OMV, Raiffeisen Bank, Brau Union

28 Florin Bonciu şi Marin Dinu – “Politica şi instrumente de atragere a investiţiilor strdine directe”, Ed. Albatros, Bucuresti, 2001

23

Nr. firme: 3.300

Domenii de interes: industria lemnului, alimentară, construcţii, infrastructura, auto,

protecţie a mediului

Germania : Printre cei mai importanţi investitori germani direcţi în sectorul industrial din

România se număra producătorii de componente auto Draxlmaier, INA Schaeffler,

ThyssenKrupp, Leoni Wiring Systems, Continental. Cei mai mulţi au preferat însă locaţiile

din vestul ţării, motivaţia principală fiind apropierea de graniţa cu UE.

2.3 Investiţiile străine directe şi criza economică

Perioada şi evoluţia unei crize nu poate fi prevăzută cu exactitate dându-se un termen

tranşant, ci unul nuanţat cu probabilitate determinată de momentul afirmaţiei, de amplitudinea crizei,

de resursele ce pot fi alocate şi mai ales de capacitatea managerială a decidenţilor economici.

Mass-media românească ne oferă zilnic informaţii, adesea contradictorii, despre cauzele,

măsurile, stadiul şi durata crizei, informaţii care oferă politicienilor şansa de a îşi prezenta de pe

poziţii partinice, păreri şi soluţii contrare, generate nu numai de interese, ci şi de lipsa de cunoştinţe.

Din analiza FMI privind criza din România rezultă că ţara noastră a suferit în 2009 din cauza

a două dezechilibre. Unul este balanţa comercială (import – export). Era necesar ca, începând cu

anul 2005, să se ia toate măsurile necesare pentru stoparea oricărui deficit extern şi să organizeze

reluarea producţiei agrare şi industriale autohtone. Numai aşa ar fi putut fi evitată în România criza

economică în care a intrat economia naţională în anul 2009. După cele întâmplate, suportul financiar

internaţional a devenit necesar atât din punct de vedere preventiv, dar şi pentru a furniza, la nevoie,

valuta pentru finanţarea datoriei externe.

Al doilea dezechilibru este reprezentat de deficitul bugetar, care a crescut semnificativ în

ultimii ani. În locul existenţei unui surplus de venituri în raport cu cheltuielile, România a

înregistrat permanent numai deficite. Dacă acestea ar fi fost utilizate pentru investiţii în capacităţi de

producţie, situaţia economică a României ar fi fost bună. Dar deficitele au fost utilizate, în principal,

tot pentru consum sau investiţii în clădiri şi recondiţionări. În 2009, deficitul trebuia utilizat numai şi

numai în investiţii şi pentru sprijinirea producţiei autohtone.

24

Analiştii FMI şi ai UE consideră că politicile economice ale României trebuie să prevadă

simultan următoarele :

● Să reducă gradual inflaţia spre ţinta stabilită;

● Reducerea deficitului de cont curent spre un nivel de echilibru în concordanţă cu nivelul său de

dezvoltare şi cu abilitatea de a atrage finanţare externă, echivalentă cu aproximativ 10% din PIB.

● Să reducă creşterea cererii interne şi în special consumul.

● Menţinerea unui echilibru al ratei de schimb care să protejeze economia de la a importa inflaţie şi

menţine competitivitatea externă a României.

● Reducerea deficitului bugetar la maxim 3% din PIB la finalul ciclului macroeconomic şi la 1% din

PIB în momentul de vârf al ciclului.

● Reducerea creşterii salariilor la un nivel şi punerea în concordanţă cu creşterea productivităţii.

Previziunile economice pentru perioada 2011-2013 în România au la bază ipoteza că mediul

de afaceri va rămâne stabil, iar creşterea economică a principalilor parteneri comerciali ai României

nu va urma un curs accentuat descendent. Suportul pentru înregistrarea unui uşor ritm de creştere

economică îl va reprezenta, în principal, cererea internă, iar în cadrul acesteia cererea pentru

investiţii, bazată atât pe ipoteza unor fluxuri importante de investiţii străine cât mai ales pe absorbţia

fondurilor comunitare. O premisă decisivă pentru dezvoltarea economică accelerată o reprezintă

valorificarea potenţialului intern de creştere şi îmbunătăţirea în consecinţă a contribuţiei producţiei

naţionale la satisfacerea cererii agregate.29

În perioada postcriză, ca şi celelalte ţări, România are nevoie de investiţii în toate sectoarele

economice pentru relansarea creşterii economice. Consiliului Investitorilor Străini susţine că cele

110 companii reprezentate în acest organism au investit în România 30 de miliarde de euro şi au

subliniat că există o reţinere de la a derula noi investiţii. Markus Wirth, membru al Consiliului

Director al Consiliului Investitorilor Străini, a subliniat că dacă se vor pune în aplicare proiectele

aprobate şi anunţate de MTI şi vor mai fi atrase fonduri suplimentare, România ar deveni mai

atrăgătoare pentru investitorii străini.

Proporţia fluxurilor de ISD la nivel global deţinută de economiile în curs de dezvoltare şi de

tranziţie crescuse în 2008 la 43%, însă criza a schimbat peisajul ISD. Acestă schimbare se datorează

în mare parte declinului intrărilor de capital în ţările dezvoltate, care în 2008 s-au comprimat cu 29%

comparativ cu nivelul din anul 2007. În acest context Federaţia Rusă a rămas cel mai mare receptor

de investiţii, urmată de economiile de tranziţie din Sud-Estul Europei şi alte state din Comunitatea

29 http://www.cnp.ro/user/repository/7f68a351df298f4f7798.pdf25

Statelor Independente, care au raportat de asemenea un nou record, cu influxuri atingând 114

miliarde dolari SUA. Însă în 2009 fluxurile de ISD către toate regiunile au suferit scăderi majore,

conform UNCTAD.

Criza financiară mondială a dus la scaderea investiţiilor străine directe şi în România şi

potrivit estimărilor oficiale, acestea au scăzut la 3,4 miliarde euro in 2009 faţă de 9 miliarde de euro

investite în 2008. În 2010 investiţiile străine au ajuns la valoarea de 2,6 miliarde de euro.

Figura 2.4 Evoluţia ISD 2006 – 2010(milioane euro)

2007 2008 2009 20100

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

10000

35474873

1729 2042

3703

4623

1759 554

CrediteParticipaţii la capital

Sursa: Prelucrare proprie după Arisinvest

Investiţiile străine directe au fost în 2010 de 2,596 miliarde de euro, în scădere cu 25,6% faţă

de 2009 când se ridicau la 3,48 miliarde euro. Potrivit BNR, investiţiile străine au finanţat deficitul

de cont curent în proporţie de 50,3%. În 2010, ISD-urile au fost în cea mai mare parte participaţii la

capital – 2,04 miliarde euro. Alte 556 milioane euro au venit sub formă de credite intra-grup oferite

firmelor rezidente.

Pentru perioada următoare se preconizează că, în condiţiile păstrării competitivităţii fiscale

actuale, să se menţină ritmul investiţiilor private în economie, cu toate că efectele crizei economice

vor fi destul de mari.

26

Pe termen scurt se apreciază că impactul negativ al crizei economice şi financiare mondiale

asupra fluxului global de investiţii străine directe va rămâne dominant, contribuind la scăderea în

continuare a acestuia.

Totuşi, anumiţi factori ar putea contribui la revigorarea fluxurilor investiţionale

internaţionale. Aceşti factori includ: oportunităţi investiţionale date de reducerea preţului activelor şi

restructurării industriale, existenţa unor resurse financiare în economiile emergente şi ţările

exportatoare de petrol, expansiunea rapidă a noilor activităţi cum ar fi resursele neconvenţionale de

energie. În acest context, perspectivele pe termen mediu legate de evoluţia fluxului de investiţii

străine directe atrase la nivel mondial sunt greu de apreciat.30

În ceea ce priveşte orizontul anului 2011, conform experţilor UNCTAD, determinanţii

investiţiilor străine directe vor avea la baza criteriile legate de dimensiunea pieţei ţării gazdă,

identificării de resurse (în special forţa de muncă calificată, materii prime şi surse de finanţare),

stabilitatea climatului investiţional din ţara vizată pentru investiţii şi eficienţa acţiunilor

guvernamentale.

Investiţiile vor creşte, alimentate de finanţări interne şi externe, ca şi de oportunităţile

create de finanţarea UE. Formarea brută de capital fix va creşte cu o rată anuală estimată la 11,1%.

În aceste condiţii, rata investiţiilor va creşte de la 23,9% din PIB în 2006 la 31,5% în 2013.31

România va rămâne o destinaţie atractivă şi profitabilă pentru investiţii străine directe,

decizia partenerilor străini fiind influenţată de evoluţiile macroeconomice din economia reală

precum şi calculele de eficienţă economică.

Pe termen scurt datorită crizei financiare internaţionale ritmul de creştere a investiţiilor

străine directe atrase de România va fi moderat, însă începând cu acest an România va recepta

fluxuri semnificativ mărite de investiţii străine directe. În prezent, investitorii doresc şi sunt nevoiţi

să realizeze mai mult decât oricând investiţii eficiente. România deţine un avantaj strategic

semnificativ în această privinţă prin costul scăzut al forţei de muncă comparativ cu celelalate ţări ale

UE.

30 http://www.arisinvest.ro/files/arisprofile/rapoarteanuale/ARIS%20annual%20report%202008.pdf31 http://www.cnp.ro/user/repository/7f68a351df298f4f7798.pdf.

27

Capitolul 3. Investiţiile străine directe în industria auto din România şi evoluţia acestui sector

3.1 Industria auto în România Industria auto din România se caracterizează în prezent printr-o tulburare generată pe de o

parte de infuzia de capital străin atras de forţa de muncă ieftină, bine calificată, costurile modice,

experienţa redusă în relaţiile cu partenerii străini, dorinţa si voinţa pentru colaborare şi dezvoltare a

românilor, iar pe de altă parte de producătorii români de componente auto, care se află într-o

continua evoluţie, prospectând constant piaţa, pentru stabilirea de noi contacte, în vedrea încheierii

de noi angajamente cu partenerii străini.

Cât despre infrastructura de transport rutier din România, aceasta este una care măsoară în

prezent 82.386 km, din care doar 23.630 km sunt modernizaţi.

Segmentul cu cea mai importantă creştere a industriei auto din România este reprezintat de

producţia de componente pentru automobile, această creştere fiind stimulată de dinamica industriei

mijloacelor de transport rutier. Obiectivul principal de atractivitate al acestor firme este producţia

de componente din materiale metalice, plastice şi cauciuc, dar si componente electrice şi electronice.

În prezent companiile finalizatoare au transferat către industria de componente acţiunile întreprinse

referitor la gradul de inovare si de competitivitate a produselor în contextul asigurării unei dezvoltări

durabile. Aşadar companiile care finalizează produsele şi producătorii de componente se

influenţează reciproc pentru realizarea produsului finit.32

Industria constructoare de autovehicule din România a apărut în anii 1950 şi s-a dezvoltat şi

diversificat cu precădere începând cu anii 1970. Ea cuprindea producători de tractoare,

autocamioane, autobuze, autovehicule de teren şi autoturisme: Fabrica de automobile Marta (Arad);

Fabrica de automobile Dacia (Piteşti); Fabrica de automobile de la Craiova; Fabrica de automobile

de la Timişoara; Fabrica de automobile de la Câmpulung; Fabrica de autocamioane Roman Braşov;

Fabrica de autoutilitare Rocar Bucureşti (autobuze, troleibuze, microbuze, autocamionete, etc);

Uzina Tractorul Braşov;

În 1989, ţara noastră producea o serie de autovehicule, de la Lastun (un autoturism de mici

dimensiuni cu un motor de 500 cmc) până la camioane de mare tonaj, în special pentru piaţa internă,

dar şi pentru export. Fabrici de autovehicule existau la Mioveni, Craiova, Câmpulung-Muscel,

Timişoara şi Braşov. Astăzi, mai avem doar două dintre acestea: Craiova şi Mioveni. Ambele au fost

32 http://www.minind.ro/legislatie/politica_industriala_2005_2008.html28

cumpărate de mari producători internaţionali şi de aceea au supravieţuit. În cadrul fabricii de la

Braşov se mai produce numai atunci când statul acordă subvenţii, fabrica de la Câmpulung a dat

faliment, iar cea din Timişoara şi-a închis definitiv porţile.

După revoluţia din 1989, o serie de producători auto, printre care Mercedes, Audi, Hyundai,

Volvo, Toyota sau Peugeot au dorit sa producă maşini în România sau să cumpere una dintre firmele

autohtone.

Perioada următoare s-a caracterizat printr-o conjunctură de factori favorabili industriei de

automobile, dintre care amintim:

- Preluarea producatorului intern de automobile, DACIA de către grupul Renault.

- Stabilirea în România a unor mari producători de componente auto.

- Promoţiile oferite de importatori s-au concretizat în reduceri de preţuri sau în echipări mai

bogate ale automobilelor.

- Derularea în mod constant a programului de înnoire a parcului auto (denumit programul

“Rabla”)

- Producătorul intern de automobile, Dacia, a crescut ritmul de producţie, fiind astfel în

măsură să facă faţă cererii pentru noul său model Logan, cea mai vândută maşină de pe piaţa

românească.

- Stabilirea în România a unui nou producător de automobile, Ford, prin preluarea uzinelor de

la Craiova.

Figura 3.1 Producători de autovehicule din România

Sursa: MADR

29

3.2 Investiţii străine în industria auto din RomâniaCu toate că deschiderea economiei din România nu a coincis cu momentul în care marii

producători de componente auto s-au stabilit la noi în ţară, aceştia preferând iniţial ţările din

împrejurimi, industria auto din ţară este una dintre ţintele preferate ale investitorilor străini.

S.C ARO S.A. Câmpulung

ARO (Auto Romania) a fost primul producător de autoturisme de teren din România,

avându-şi sediul în Câmpulung-Muscel. Compania şi-a început producţia în 1957, însă a cunoscut

succesul abia după anii 1970, când au lansat pe piaţă autoturismul de teren denumit ARO, vehiculul

fiind cotat ca unul dintre cele mai bune autoturisme off-road din vremea respectivă. Însă după 1989

producţia a mers în scădere, autoturismul ieşind din fabricaţie în anul 2003.

Statul român a vândut la sfâşitul anului 2003, pentru preţul de 180.000 USD, 68,7% din

ARO, companiei americane cu sediul în Brazilia, Cross Lander USA Inc., deţinută de John Perez. În

contractul de privatizare erau prevăzute mai multe obligaţii: să lanseze un nou autoturism de teren;

sa realizeze o infuzie de capital de 3 milioane de euro până la 5 ianuarie 2005, dată până la care

trebuia să realizeze şi un aport de capital de 1,4 milionae de euro; să investească pentru protecţia

mediului 600.000 de euro; iar investitorul străin urma să beneficieze de facilităţi fiscal

semnificative. De asemenea au fost anulate datorii către bugetul de stat reprezentând 50 milioane

USD cu condiţia ca noua societate să îşi achite ulterior toate obligaţiile financiare către buget.

Investitorul stăin nu a respectat contractual de privatizare, fapt ce a dus la reorganizare

juridică şi la lichidarea societăţii, viitorul fabricii de autoturisme de la Câmpulug fiind astfel

pecetluit odată cu vânzarea companiei către un investitor neinteresat în modernizarea şi dezvoltarea

producţiei.

Fabrica de automobile de la Craiova

În cadrul fabricii de automobile de la Craiova regăsim 3 perioade distincte: colaborarea cu

Citroen, perioada Daewoo şi perioada Ford.

1. Colaborarea cu Citroen

Primul model produs de cei de la Citroen în ţara noastră s-a numit Oltcit, numele provenind

de la îmbinarea cuvintelor Oltenia şi Citroen. În cadrul fabricii de la Craiova au fost produse trei

30

versiuni ale modelului Oltcit: Club, Special şi Axel 12 TRS. Condiţiile impuse de reprezentanţii

regimului Ceauşescu nu erau foarte convenabile, fapt ce a provocat tensiuni între statul roman şi

investitorii francezi care au acceptat să preia 36% din fabrică. După 1990, înţelegerea cu guvernul

român a fost anulată.

2. Investiţia Daewoo în România

Daewoo Motor Company a fost primul producător de automobile străin care a intrat pe piaţa

românească, formând în anul 1994 împreună cu S.C Automobile Craiova S.A. o societate mixtă -

denumită Daewoo Automobile România S.A. Ulterior, Daewoo Motor Company a dobândit

calitatea de acţionar principal, prin preluarea a 51% din acţiunile societăţii comerciale Daewoo

Automobile România S.A. Până în anul 2000 au fost realizate investiţii de aproximativ 700 mil.

USD pentru modernizarea fabricii de la Craiova, construirea unei fabrici de motoare şi cutii de

viteză, dar şi o nouă linie de producţie si o nouă linie de montaj.

Grupul Daewoo a intrat în colaps financiar şi a fost divizat în anul 2008. Şi situaţia Daewoo

Automobile Romania S.A. s-a deteriorat continuu, datorită faptului că Daewoo Motor Company,

care intrase de asemenea în faliment, nu a mai oferit societăţii comerciale Daewoo Automobile

România S.A. noi modele pentru producţie, încetând orice finanţare.

În acest context, în 2006, statul român, a plătit 60 mil, USD pentru pachetului majoritar de

acţiuni, (51% de acţiuni deţinute de Daewoo Motor Company Coreea) şi a devenit astfel unicul

acţionar. Prin documentul semnat au fost şterse toate datoriile companiei Daewoo Automobile

România către Daewoo Motor Coreea.

3. Investiţia FORD

În anul 2007 şi-au manifestat interesul în achiziţionarea Automobile Croaiova S.A., trei mari

producători: Ford, General Motors şi Tata Motors din India. Compania Ford a fost cea care a

încheiat contractul cu statul român pentru 57 milioane de euro, reprezentând 72,4% din capital,

producătorul american angajându-se la investiţii directe de 675 milioane euro pentru modernizarea

fabricii şi la suplimentarea numărului de angajaţi.

Compania americană a inclus în planul de afaceri pentru viitor proiecte care ţintesc realizarea

a 245.000 de unităţi în anul 2011 şi a 300.000 de maşini în anul 2013, din care pentru export a

prevăzut un procent de 80-90%.

31

Renault în România

Al doilea producător străin care a intrat pe piaţa românească a fost grupul francez Renault,

care a preluat în 1999 fabrica de automobile Dacia S.A. Piteşti, constituind o nouă societate S.C

Automobile Dacia S.A. Francezii au cumpărat 51% din acţiuni, investiţia ridicându-se la

aproximativ 50 milioane UDS.

În această colaborare, România a participat cu clădiri, utilaje, terenuri si muncitori, la care se

adaugă facilităţi fiscale şi vamale importante acordate de guvern. În schimb, francezii au promis să

investească 269.7 milioane USD şi să facă Dacia a doua marcă a firmei Renault.

Compania Renault-Dacia a lansat încă din primul an de existenţă pe piaţa românească

modelul Dacia Nova urmat de varianta sa îmbunătăţită Dacia Supernova. Modelul s-a bucurat de un

succes impresionant pe piaţa internă datorită calităţii şi fiabilităţii ridicate în raport cu un preţ relativ

scăzut. La sfârşitul anului 2004 a fost lansat modelul Dacia Logan care a înregistrat atat un succes

pe piata internă cât şi peste hotare, numărul autoturismelor vândute depăşind 161.0000 în anul 2005.

Acest model a beneficiat de o lansare la export în 14 ţări, ajungând să ocupe o poziţie importantă în

regiunea Europei Centrale şi de Est, cu o cota de piaţă de peste 2%.

Un aspect important pentru România este faptul că investitorii străini au înfiinţat o unitate,

Renault Technologie Roumanie S.R.L, dedicată exclusiv cercetării-dezvoltării ceea ce dovedeşte

interesul francezilor pentru creşterea calităţii şi competitivităţii produselor realizate.

Având in vedere datele prezentate anterior, putem identifica patru perioade care au marcat

evoluţia industriei auto în România după 1989:

- 1994: Primului investitor străin (Daewoo Coreea) intră pe piaţa românească şi formează împreună

cu S.C Automobile Craiova S.A. a o societate mixtă - denumită Daewoo Automobile România S.A.

- 1999: Intră pe piaţă al doilea investitor străin care a preluat fabrica de automobile Dacia S.A.

Piteşti, în cadrul procesului de privatizare şi a constituit o nouă societate S.C Automobile Dacia S.A.

- 2003: Compania românească ARO este privatizată către un investitor neinteresat în modernizarea

şi dezvoltarea producţiei, lucru ce a dus la ieşirea firmei de pe piaţă.

- 2007: Compania Ford încheie contractul pentru cumpărarea acţiunilor deţinute de stat asupra

companiei Daewoo; fiind singura care asigura producţia autohtonă.

32

3.3 Efectele recesiunii şi perspectivele sectorului auto

Anul 2002 a fost singurul an în care toţi cei trei producători îşi desfăşurau activitatea,

industria automobilelor româneşti fiind dominată de autoturismele Dacia (53%), urmate de

Daewoo(7%) şi Aro(1,4%). Astfel că din cele 88.804 unităţi vândute pe piaţa autohtonă 61,4% au

provenit din producţia internă iar din import doar 38,6%.

Figura 3.2 Repartiţia pe piaţă în industria autoturismelor în anul 2002

39%

53%

1% 7%

ImporturiDacia Automobile Aro S.ADaewoo Automobile

Sursa: Buletin statistic INSSE 2002

În anul 2007, după ieşirea de pe piaţă a societăţii Aro S.A. dar şi după restrângerea activităţii

companiei Daewoo Automobile, 35% din cererea interna de autoturisme a fost acoperită de către

Dacia Automobile, diferenţa de 65% provenind din importuri după cum se observă şi figura 3.3.

Figura 3.3 Repartiţia cotelor de piaţă în industria autoturismelor în anul 2007

65%

35% Importuri Dacia Automobile

Sursa: Buletin statistic INSSE 2007

33

3.3.1 Industria auto în perioada de recesiune

După un an solid, 2007, în care am avut o creştere economică sustenabilă atât în zona euro

cât şi în UE-27, criza a lovit din greu în 2008, provocând o scădere bruscă a activităţii economice la

nivel global în ultimul trimestru din 2008.

Criza financiară mondială a dus la scăderea vânzărilor auto în 2008, iar datorită

condiţiilor de creditare tot mai dificile, mulţi producători au decis să închidă fabrici sau să

facă disponibilizări masive.

Numărul total de autovehicule noi înregistrate la nivelul Uniunii Europene a fost în anul

2008 de 17 228 051 faţă de 2007 când s-au înregistrat 18 724 534 de unitaţi, înregistrâdu-se astfel o

scădere de 8%.

Tabel 3.1 Înregistrări autoturisme noi UE 2007-2008

Înregistări

autoturisme noiIan- Dec 2008 Ian- Dec 2007 Variaţie 2008/2007

Autoturisme pasager 14,712,158 15,959,804 -7.8%

Autoturisme

comerciale <3.5t2,039,382 2,275,349 -10.4%

Autoturisme

comerciale > 3.5t431,028 448,807 -4.0%

Autobuze 45,483 40,564 12.1%

Total 17,228,051 18,724,524 -8.0%

Sursa: Traducere după ACEA

Anul 2008 a adus şi României scăderi în industria auto, în primele 10 luni ale anului ritmul

de scădere fiind apropiat de cel al Uniunii Europene. Însă lunile noiembrie si decembrie ale anului

2008 au fost caracterizate de scăderi masive, vânzările de maşini înjumătăţindu-se, fiind înregistrată

o diminuare a vânzărilor de autoturisme autohtone de 58.8% în luna noiembrie şi de 61% în luna

decembrie. Cât despre vânzările autoturismelor de import, şi acestea au avut o scădere solidă,

34

diferenţa dintre vânzările din luna decembrie a anului 2008 şi aceiaşi lună a anului 2007 fiind de

49.7%. (Anexa 1)

Conform Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV)

din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, în anul 2008 înmatriculările de maşini

second-hand din România au înregistrat un record pentru piaţa auto încă din prima jumatate a

anului, crescând cu 107%. Faţă de 2007, vânzările de autoturisme second hand au crescut de la 123

843 unităţi la 300 885 unităţi, înregistrând o creştere de 142%.

Figura 3.3 Vânzări autoturisme autohtone în România 2007-2008

Ianuari

e

Februari

eMarti

eAprili

eMai

IunieIulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

02000400060008000

10000120001400016000

20082007

Sursa: Prelucrare proprie după Buletin statistic APIA 2008

Figura 3.4 Vânzări autoturisme import în România 2007-2008

Ianuari

e

Februari

eMarti

eAprili

eMai

IunieIulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

0

5000

10000

15000

20000

25000

20072008

Sursa:Prelucrare proprie după Buletin statistic APIA 2008

Anul 2009 a avut evoluţii diferite pentru membrele Uniunii Europene, de la scăderi de 80%

în Letonia, până la creşteri uriaşe în Germania.

35

După o scădere marcantă în ultimele luni ale anului 2008 şi primele luni ale anului 2009,

înmatriculările de maşini noi la nivel european au crescut în a doua jumătate a anului 2009, creştere

datorată în mare parte programelor de tip Rabla. În total, 14.481.545 de maşini noi au fost

înregistrate în 2009 cu doar 1.6% mai puţin decât în 2008 şi cu 9.5% mai puţin decât în 2007. În

decembrie 2009, cererea pentru maşini noi a crescut cu 16% comparativ cu aceeaşi lună din 2008.33

Figura 3.5 Înmatriculări autoturisme UE 2009/2008

Germania Franţa Austria România Islanda Letonia

-100.00%-80.00%-60.00%-40.00%-20.00%

0.00%20.00%40.00%

Sursa: Prelucrare proprie după ACEA

Programele de tip Rabla au avut o contribuţie deosebită, ajutând unele pieţe să înregistreze

niveluri ridicate, cum ar fi Germania (23.2%), Franţa(10.7%) şi Austria(8.8%) şi altele să nu se

prăbuşească, chiar dacă ţările în care sistemul bancar a avut mult de suferit au înregistrat şi scăderi

incredibil de mari ale vânzărilor de maşini.

Cea mai mare scădere a fost înregistrată în Letonia (-80.5%), însă nici România nu a stat

foarte bine. În 2009 piaţa auto din România care include autoturisme, vehicule comerciale şi

autobuze, s-a clasat pe locul al 14-lea în UE, fiind înregistrată o scădere de 59.4%. Vânzările de

autoturisme autohtone au scăzut cu 52.7%, iar cele de import cu 51,6%. (Anexa 2)

Figura 3.6 Vânzări autoturisme autohtone în România 2008-2009

33 Traducere din http://www.acea.be/index.php/news/news_detail/passenger_cars_2009_registrations_down_16_compared_to_2008

36

Ianuari

e

Februari

eMarti

eAprili

eMai

IunieIulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

02000400060008000

1000012000

Unită

ţi

Sursa:Buletin statistic APIA 2009

Figura 3.7 Vânzări autoturisme import în România 2008-2009

Ianuari

e

Februari

e

Martie

Aprilie

MaiIunie

Iulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

0

5000

10000

15000

20000

25000

20092008Un

ităţi

Sursa:Buletin statistic APIA 2009

Şi înregistrările de maşini la mâna a doua au scăzut, însă mai puţin, având un declin de

29,2% conform Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor (DRPCIV).

Cu toate acestea, investiţiile în industria auto au continuat şi pe timp de criză. Cel mai

important moment al anului 2009 a fost începerea producţiei investitorului Ford la Craiova, fiind

lansat pe 8 septembrie primul autovehicul asamblat la noi în ţară. De asemenea, grupul Delphi, de

origine americană, specializat in fabricarea de componente pentru autovehicule, a pornit productia

de pompe diesel in localitatea Miroslava, Iasi, intr-o unitate care presupune investitii totale de 100

de milioane de euro.

37

Tot în 2009, AutoItalia România a devenit importatorul oficial al autoturismelor Infiniti,

marca de lux a producătorului japonez Nissan, iar compania Mercedes-Benz a decis implicarea mai

puternică pe piaţa românească, astfel grupul german Daimler a preluat participaţia de 49% deţinută

de grupul Ţiriac în cadrul Mercedes-Benz România.

Figura 3.8 Variaţia înmatriculărilor de autovehicule în Uniunea Europeană 2009-2010

-60.00% -40.00% -20.00% 0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00%

54.70%

38.80%

35.70%

-18.50%

-28.90%

-35.80%

Ţara

Sursa: Prelucrare proprie după ACEA

Pe piaţa auto la nivelul Uniunii Europene, înmatriculările de autoturisme noi în 2010 au

scăzut cu 5.5%. Înregistrările în luna decembrie 2010 s-au ridicat la 1 009 638 de unităţi, cu 3.2%

mai puţin decât în decembrie 2009. În timp ce Spania şi Marea Britanie au înregistrat creşteri de

3,1% şi respective 1,8%, piaţa auto din Germania a scăzut cu 23.4%. Cea mai mare creştere a fost

observată în Irlanda, 54,7% după scăderea bruscă de 62.1% din 2009. Cel mai abrupte scăderi au

fost înregistrate de Grecia(-35.8%) şi Bulgaria (-28,9%).

Figura 3.9 Vânzări autoturisme autohtone în România 2009-2010

38

Ianuari

e

Februari

eMarti

eAprili

eMai

IunieIulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

0500

100015002000250030003500400045005000

20102009

Sursa:Buletin statistic APIA 2010

În 2010 înmatriculările de maşini noi au continuat să scădă, astfel că la nivelul întregului an

piaţa auto a înregistrat o diminuare de 18,5%. Din totalul de maşini vândute, 34 400 de unităţi au

fost autoturisme autohtone, care au scăzut cu 11.2% şi 71 928 unităţi autoturisme de import, acestea

înregistrând o scădere mai pronunţată (21.4%) (Anexa 3)

Piaţa second-hand a avut o evoluţie pozitivă, crescând doar cu 1%, de la 212.900 în 2009 la

214.600 în 2010, potrivit Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor

(DRPCIV).

Figura 3.10 Livrări autoturisme import în România 2010-2009

Ianuari

e

Februari

eMarti

eAprili

eMai

IunieIulie

August

Septem

brie

Octombrie

Noiembrie

Decembrie

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

20102009

Sursa: Buletin statistic Apia 2010

Vânzari Dacia în anul 2010

39

În 2010, Dacia a vândut 348 723 vehicule, volum superior cu 12 % faţă de cel realizat în

anul 2009. Ritmul de creştere a vânzărilor Dacia a crescut de la an la an, volumul livrărilor anuale

ale mărcii ajungând sa se dubleze între 2005 şi 2010. 

Dacia a comercializat 35 730 vehicule în 2010, pe piaţa din România în condiţiile în care în

anul respectiv s-a înregistrat o scădere de 18,5%, astfel compania a reuşit să îşi adjudece o cota de

piaţă de 31,7 %, în creştere cu 2,8 puncte procentuale faţă de anul precedent. Peste două treimi din

volumele vândute - 24 856 unitati au fost livrate prin intermediul programului de reînnoire a

parcului auto din România.

De asemenea, anul 2010 a fost marcat de lansarea modelului Duster. Dacia Duster s-a

impus rapid drept lider în segmental său de piaţă, în principal datorită raportului prestaţii/spaţiu

interior/preţ fără echivalent în lumea vehiculelor 4x4.

Duster a obţinut premiu premiul “Autobest 2011”, precum şi titlurile “Maşina anului 2011”

în România şi Croaţia, dar şi trofeul “SUV-ul anului 2011” în România. Pe plan internaţional, au

crescut vânzările Dacia, depăşind 311 000 uniţăţi anul trecut, în creştere cu 15% faţă de anul 2009.

În ciuda recesiunii, industria auto românească continuă să se dezvolte, iar pe lângă

Automobile Dacia, acest sector este sprijinit de câteva sute de firme, care își desfășoară activitatea

atât ca furnizori ai companiilor autohtone, cât și ai unor importante mărci externe. Potrivit

ACAROM, din totalul cifrei de afaceri corespunzătoare anului 2009, de 8,1 miliarde euro, 5,409

miliarde euro provind de la companiile producătoare de componente şi doar 2,638 miliarde provin

de la cele producătoare de vehicule. În anul 2010 cifra de afaceri totală a crescut la 8,9 miliarde

euro, adică 7,3% din PIB.

Figura 3.11 Cifra de afaceri industria auto

2006 2007 2008 2009 20100123456789

10

5.6

7.3

10

8.18.9

Cifra de afaceri (mld. euro)

40

Sursa: ACAROM

În 2011, în luna mai înmatriculările de autoturisme noi au crescut cu 7.1% în Uniunea

Europeană, aducând totalul înmatriculărilor din ianuarie până în luna mai la o scădere de doar 0.8%

faţă de aceeaşi perioadă din 2010. În majoritatea ţărilor membre UE s-au înregistrat creşteri: Letonia

(120%), Estonia(100.7%), Bulgaria(25.6%), Danemarca (20.8%) în timp ce în Grecia, Italia,

România au scăzut vânzările de autoturisme cu 45.6%, 15.1% respectiv 12.1%.34

Figura 3.12 Înmatriculări autoturisme în Uniunea Europeană. Variaţia 2010-2011

(Ianuarie-Mai)

-60%

-40%

-20%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

140% Letonia; 120.00%

Estonia; 100.70%

Bulgaria; 25.60%

Danemarca; 20.80%

Grecia; -45.60%

Italia ; -15.10%

România; -12.10%

2011/2010

Sursa: Prelucrare proprie după ACEA

În România prima lună a anul 2011 a adus creşteri majore, înregistrându-se cu 48.9% mai

multe autoturisme autohtone şi cu 8.1% mai multe autoturisme din import, faţă de luna ianuarie

2010, însă în perioada februarie-aprilie vânzările s-au diminuat, astfel că totalul înmatriculărilor a

înregistrat o scădere de 14.6% (Anexa 4)

34 Traducere din http://www.acea.be/images/uploads/files/20110617_PRPC-FINAL2-1105.pdf41

Tabel 3.2 Vânzări autoturisme România 2010-2011

Vânzări

2011 2010 Variaţia

2011/2010Aprilie Variaţia luna ant. 4 luni 4 luni

Autoturisme 8 465 38.3% 23 216 28 296 -18.0%

Vehicule

comerciale

875 -14.2% 3 778 3 510 7.6%

Autobuze 66 34.7% 260 126 106.3%

Total 9 406 30.9% 27 254 31 932 -14.6%

Sursa: Buletin statistic Apia 2011

3.3.2 Tendinţe pe piaţa auto din România

Evoluţia pieţei auto în România va fi influenţată de evoluţia pieţei auto europene şi

mondiale.

În condiţiile în care se reprofilează o nouă criză a petrolului în principal datorită stărilor

conflictuale din tările din nordul Africii şi din zona Golfului Persic, aproape toate cu mari rezerve

subterane de hidrocarburi, coroborată cu expansiunea unor noi producători de autoturisme în special

din China şi India, pe lângă cei tradiţionali (Japonia, Coreea, Germania, Franţa, Italia, Anglia şi nu

în ultimul rând SUA), constructorii de autoturisme din România reprofilaţi sub tutela a doi mari

constructori mondiali, Renault şi Ford, vor continua lupta obţinerii de pieţe de desfacere a

produselor fabricate în ţară.

Pentru realizarea acestui ţel, va trebui să se ţină cont de următoarele aspecte:

Producerea unor produse noi cu tehnologie avansată în: consum redus de carburanţi,

siguranţă în trafic, preţ de cost cât mai mic.

Proiectarea şi producerea unor noi prototipuri cu consumuri energetice alternative: etanol,

hidrogen, electric, etc.

Prospectarea pieţii auto pentru descoperirea unor noi potenţiali cumpărători (America de sud,

Africa, ţările din fosta Uniune Sovietică, etc.)

Sprijinul guvernamental pentru susţinerea comercializării produselor în ţară. (taxe mai mici,

operaţiunea „Rabla”, etc)42

Dezvolatrea industriei de componente auto

O componentă foarte importantă a pieţii auto româneşti, cum am specificat şi mai sus o

constituie producţia de componente auto.

Începând cu anii 2000, foarte multe companii internaţionale au investit în construcţia de

fabrici pentru componente auto, atrase de mâna de lucru ieftină şi cât de cât calificată. Această

tendinţă continuă şi în prezent. Dintre investitorii care desfăşoară afaceri în ţară enumerăm:

Delphi Automotive deţine trei fabrici în România localizate în Sânnicolau Mare,

Ineu, Iaşi şi Moldova Nouă, în care lucrează peste 10.000 de oameni. Uzinele Delphi din

România produc cablaje şi componente pentru sistemele common-rail ale motoarelor diesel.

MGI Coutier SA este producător francez de componente auto care deţine încă

din 2006 o unitate în Timişoara, şi urmează să deschidă o nouă unitate de producţie care să

o înlocuiască pe cea veche, devenită neîncăpatoare. Decizia vine pe fondul creşterii

comenzilor venite de la Audi, Dacia, Ford si PSA.

Grupul Bosch deţine momentan investiţii în trei oraşe din Romania: Bucureşti,

Timişoara şi Blaj, în domeniul distribuţiei de echipamente şi piese auto, echipamente

termotehnice şi scule electrice, import şi distribuţie electrocasnice şi componente pentru

industria de maşini-unelte, precum şi un centru de servicii de externalizare.

International Automotive Components (IAC) din SUA a început în februarie 2010

construirea unei fabrici de planşe de bord, panouri de portiere şi capitonaje de plafon la Balş,

judeţul Olt. Finalizarea lucrărilor este programată la sfârşitul anului 2011, potrivit informaţiilor

comunicate la lansarea lucrărilor. Este primul furnizor auto care face o investiţie greenfield în

România, în valoare de 58 milioane de euro. 400 de oameni vor munci aici când uzina va fi

deplin funcţională, produsele fiind destinate în special uzinei auto Ford de la Craiova.

Tehnologii noi în construcţia de autovehicule

Autoturisme Hibride cu propulsie combinată carburanţi-energie electrică.

Atenţia guvernelor din întreaga lume este centrată asupra automobilelor deoarece acestea

poluează în oraşe, metropole sau zone aparent verzi. Japonezii de la Toyota au fost primii care au

venit cu idea de a proiecta un automobil ecologic la începutul anilor `90, un automobil care să 43

consume mai puţin combustibil şi astfel a apărut Prius, maşina care a pornit trendul maşinilor

ecologice. Diferenţa de preţ între hibride şi alte modele similare din punct de vedere al

dimensiunilor şi performanţelor dinamice este de câteva mii de euro, cost al bateriilor şi motorului

electric.

Şi în România va fi prezentat în această vară primul hibrid românesc. Maşina va putea fi

admirata la Monte Carlo cu ocazia participării la o competiţie a automobilelor care folosesc energii

alternative.

Dacia Hamster nu este produsă de uzina de la Mioveni, ci este produsul “Centrului de

Cercetare Universitară Ingineria Automobilului”, din cadrul Universitatii din Piteşti. Scopul

studenţilor a fost realizarea unui automobil cu emisii de CO2 de numai 99g/km. Numele dat maşinii

simbolizeaza faptul ca modelul este un “cobai”, dar are şi o altă semnificatie, în limba germană,

termenul „hamster” defineşte capacitatea de a face rezerve, acumulări de energie, ca în cazul

hibridelor.

Maşina foloseşte platforma tehnică a Daciei Sandero cu un sistem de propulsie EcoMatic

Hybrid System. Hamster este un sistem hibrid diesel-electric, motorul termic fiind amplasat sub

capota din faţă, iar sistemul electric în partea din spate, Dacia Hamster va beneficia de tracţiune

integrală. Hamster nu este singura idee pe care studenţii de la Universitatea din Piteşti o au, legată

de modele Dacia. De asemenea, aceştia mai lucrează şi la alte doua modele de automobile hibride:

Electra si Grand Sandero. Rămâne de văzut dacă cercetările efectuate în această direcţie se vor

materializa într-un autoturism de serie la unul dintre producătorii români.

Autoturisme care consumă Biodiesel

Uniunea Europeană a impus ca, până în anul 2020, 20% din combustibilul folosit sa fie bio.

Până atunci, cotele intermediare au fost de 2% în 2005 şi de 5,75% în 2010. Biodieselul, care până

în anul 2005 lipsea cu desăvârşire din România, acoperea în 2008 o piaţă internă de circa 50

milioane de Euro. România poate produce anual între 400.000 şi 600.000 tone de biodiesel, ceea ce

reprezintă de patru până la şase ori mai mult decât necesarul său cerut şi impus prin reglementările

UE.

Produsul Biodiesel este un combustibil ecologic si este elaborat in conformitate cu

standardul SR EN 14214 : 2005. Produsul este obţinut din uleiuri vegetale şi grăsimi animale şi se

44

utilizează drept carburant pentru motoare cu aprindere prin combustie sau compresie, pentru

centralele termice cu combustibil lichid.

 Utilizarea combustibilului biodiesel este motivata de:

Reducerea combustibilului fosil;

Reducerea poluării mediului;

Caracterul ecologic şi regenerabil al esterilor uleiurilor vegetale;

Performanţele energetice sunt aceleaşi cu ale motorinei.

 Caracterul ecologic al combustibilului Biodiesel este dat de toxicitatea redusă în cazul

ingerării şi toxicitatea redusă în cazul poluării apelor, risc redus de contaminare a solului,

biodieselul fiind degradabil dupa 21 de zile în proporţie de 95% în timp ce doar 75% din motorină

se degradează.

Concluzii

Decizia de a investi într-o ţară se bazează pe o analiză a factorilor locali: avantajele şi

dezavantajele ţării gazdă corelaţi cu intensitatea riscului pe care investitorul este dispus să şi-l asume

prin operarea într-un mediu străin.

Principalele motivaţii ale companiilor multinaţionale de a investi în Europa Centrala şi de

Est sunt mărimea pieţei şi costul factorilor de producţie, însă în ultima vreme se pune accentul din

ce în ce mai mult pe stabilitatea mediului economic si politic, calitatea instituţiilor guvernamentale,

stabilitatea si transparenţa sistemului juridic şi pe gradul de dezvoltare al infrastructurii.

România a devenit membră a Uniunii Europene în 2007, însă în comparaţie cu celelalte ţări

are cele mai mari decalaje economice şi sociale. PIB/locuitor, productivitatea muncii, exportul,

salariul mediu sunt printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Cel mai important obiectiv al

României este dezvoltarea economiei, bazată pe valorificarea la maxim a oportunităţilor oferite de

integrarea în Uniunea Europeană, care a făcut din ea o ţintă atractivă pentru investitorii străini.

Consider că investiţia străină a constituit motorul esenţial al strategiei dezvoltării României,

iar prin aderarea la Uniunea Europeană, România şi-a sporit gradul de atractivitate ca ţară de

destinaţie pentru investiţii străine directe. ISD în România au crescut progresiv după anul 2000, iar

la doar un an după integrare au ajuns la un maxim de 9,3 miliarde euro.

45

Proporţia fluxurilor de ISD la nivel global deţinută de economiile în curs de dezvoltare şi de

tranziţie crescuse în 2008, însă criza a schimbat peisajul ISD. Acestă schimbare se datorează în mare

parte declinului intrărilor de capital în ţările dezvoltate, care în 2008 s-au comprimat cu 29%

comparativ cu nivelul din anul 2007.

Chiar dacă pe termen scurt, datorită crizei financiare internaţionale ritmul de creştere al

investiţiilor străine directe va fi moderat, eu cred că începând cu acest an România va recepta fluxuri

semnificativ mărite de investiţii străine directe, ţara noastră deţinând un avantaj strategic prin costul

scăzut al forţei de muncă dar şi prin poziţia geografică. Atragerea unui volum mare de investiţii

străine va asigura accesul la un management eficient, la tehnologii moderne, precum si la noi

segmente de piaţă.

Apreciez că România va rămâne o destinaţie atractivă şi profitabilă pentru investiţii străine

directe, decizia partenerilor străini fiind influenţată de evoluţiile macroeconomice din economia

reală precum şi de calculele de eficienţă economică.

Un sector important din România asupra căruia investiţiile străine şi-au pus amprenta a fost

sectorul auto. Cu toate că deschiderea economiei din România nu a coincis cu momentul în care

marii producători de componente auto s-au stabilit la noi în ţară, aceştia preferând iniţial ţările din

împrejurimi, industria auto din ţară este una dintre ţintele preferate ale investitorilor străini. ISD au

avut o contribuţie majoră în dezvoltarea industriei locale de componente şi accesorii auto atât prin

atragerea investitorilor străini cât si prin stimularea celor autohtoni.

Evoluţia bună a sectorului auto din România se datorează în mare parte investiţiilor străine

directe. ISD au avut un rol important în restructurarea, dezvoltarea şi modernizarea industriei auto

românească. Chiar dacă criza mondială a dus la scăderea bruscă a activităţii economice, investiţiile

străine au continuat, industria auto românească s-a dezvoltat, iar pe lângă Automobile Dacia, acest

sector este sprijinit de câteva sute de firme, care își desfășoară activitatea atât ca furnizori ai

companiilor autohtone, cât și ai unor importante mărci externe.

Consider că această evoluţie a sectorului auto trebuie sprijinită şi de autorităţi prin

dezvoltarea infrastructurii, susţinerea inovării, dezvoltarea învăţământului tehnic şi simplificarea

accesibilităţii la fondurile europene.

Piaţa auto din România va fi influenţată de evoluţia pieţei auto europene şi mondiale. În

condiţiile în care se reprofilează o nouă criză a petrolului în principal datorită stărilor conflictuale

din tările din nordul Africii şi din zona Golfului Persic, constructorii de autoturisme din România

46

reprofilaţi sub tutela a doi mari constructori mondiali, Renault şi Ford, vor continua lupta obţinerii

de pieţe de desfacere a produselor fabricate în ţară.

47

Lista de acronime

ACEA - Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile

ACAROM - Asociatia Constructorilor de Automobile din Romania

ADR – Agenţie de Dezvoltare Regională

ARD - Agenţia Româna de Dezvoltare

ARIS - Agenţia Româna pentru Investiţii Străine

BNR – Banca Naţională Română

CNP – Comisia Naţională de Prognoză

CRPCIS – Centrul Român pentru Promovarea Comerţului şi Investiţiilor Străine

FMI - Fondului Monetar Internaţional

ISD – Investiţii Străine Directe

ONRC - Oficiul Naţional al Registrului Comerţului

MADR – Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

MTI – Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii

NATO – Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord

PIB - Produsul Intern Brut

UNCTAD - Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare

48

Bibliografie Anghel, E Ion – “Investiţii străine directe în România”, Editura Expert, 2002

Bonciu, Florin – “Investiţiile străine directe şi noua ordine economică mondială” Editura

Universitară, 2009

Bonciu, Florin - “Politici şi instrumente de atragere a investiţiilor străine directe” Editura Albatros,

Bucureşti, 2001

Denuţa, Ioan – “Investiţiile străine directe ” Editura Economica, Bucureşti, 1998

Iacovoiu, Viorela – “Investiţii străine directe între teorie şi practică economică ” Editura ASE,

Bucureşti, 2009

Luţan, Iustina – “Investiţiile străine directe de capital în contextul aderării României la U.E.” Editura

ASE, 2006

Munteanu, Costea – “Finanţe Transnaţionale”, Editura All Beck, 2005

Negriţoiu, Mişu - “Salt înainte- Dezvoltarea şi investiţiile străine directe” Editura Expert, 1996

Negriţoiu, Mişu -“Rolul investiţiilor străine în strategia naţională de dezvoltare economică” Editura

ASE, Bucureşti, 1999

Pirtea, Marilena, Dima Bogdan – “Evaluări cantitative ale impactului investiţiilor străine directe

asupra creşterii productivităţii întreprinderilor din Europa centrală şi de Est”, Editura Economica,

2009

Prelipceanu, Raluca – “Investiţii străine directe şi restructurarea economiei româneşti” Ed. Lumen,

Iaşi, 2006

Serbu, Simona Gabriela – “Investiţii străine directe. Determinanţi, efecte şi politici de promovare”

Editura Casa Cărtii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007

www.arisinvest.ro – Agenţia naţională pentru investiţii străine

www.acea.be – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Automobile

www.apia.ro - Asociaţia Producătorilor şi Importatorilor de Automobile

www.mdrt.ro–Ministerul dezvoltării regionale şi turismului

www.mfinante.ro – Ministerul finanţelor publice

www.insse.ro – Institutul naţional de statistică

www.bnr.ro – Banca naţională a României

www.europa.eu – Uniunea Europeana

www.unctad.org - Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare

www.revistadestatistica.ro

www.cnp.ro – Comisia Naţională de prognoză

www.minind.ro – Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri49

AnexeAnexa 1

Vânzări autoturisme autohtone în România 2007-2008

Luna/An 2008 2007 Variaţie

Ianuarie 6 429 5 429 18.4%

Februarie 7 761 6 494 19.5%

Martie 7 135 9 793 -27.1%

Aprilie 6 872 8 691 -20.0%

Mai 7 073 14 607 -51.6%

Iunie 10 472 12 183 -14.3%

Iulie 8 951 11 782 -24.0%

August 5 930 6 743 -12.1%

Septembrie 7 941 6 945 14.3%

Octombrie 5 912 9 774 -39.5%

Noiembrie 4 258 10 328 -58.8%

Decembrie 3 211 8 234 -61.0%

Total 81 945 110 902 -26.1%

Sursa:Buletin statistic APIA 2008

Vânzări autoturisme import în România 2007-2008

Luna/An 2008 2007 Variaţie

Ianuarie 13 283 8 897 49.3%

Februarie 14 890 12 210 21.9%

Martie 17 925 17 176 4.4%

Aprilie 16 299 14 453 12.8%

Mai 16 391 18 306 -10.5%

Iunie 20 458 18 154 12.7%

Iulie 20 541 19 611 4.7%

August 18 524 20 438 -9.4%

Septembrie 16 122 17 066 -5.5%

50

Octombrie 14 566 19 266 -25.6%

Noiembrie 10 208 19 266 -47.0%

Decembrie 9 843 19 569 -49.7%

Total 189 050 204 719 -7.7%

Sursa:Buletin statistic APIA 2008

Anexa 2

Tabel Vânzări autoturisme autohtone 2008-2009

Luna/An 2009 2008 Variaţie

Ianuarie 1 645 6 429 -74.4%

Februarie 2 302 7 761 -70.3%

Martie 3 823 7 135 -46.4%

Aprilie 3 595 6 872 -33.1%

Mai 4 361 7 073 -38.3%

Iunie 4 816 10 472 -54.0%

Iulie 4 538 8 951 -49.3%

August 2 653 5 930 -55.3%

Septembrie 2 550 7 941 -67.9%

Octombrie 3 141 5 912 -46.9%

Noiembrie 2 592 4 258 -39.1%

Decembrie 1 720 3 211 -46.4%

Total 38 736 81 945 -52.7%

Sursa: APIA

Vânzări autoturisme import 2008-2009

Luna/An 2009 2008 Variaţie

Ianuarie 5 463 13 283 -58.9%

Februarie 6 780 14 890 -54.4%

Martie 9 661 17 925 -46.1%

51

Aprilie 10 289 16 299 -36.8%

Mai 8 975 16 391 -45.2%

Iunie 7 900 20 458 -61.4%

Iulie 7 673 20 541 -62.6%

August 6 954 18 524 -62.4%

Septembrie 6 792 16 122 -57.9%

Octombrie 7 239 14 566 -50.3%

Noiembrie 7 189 10 208 -29.5%

Decembrie 6 542 9 843 -33.5%

Total 91 457 189 050 -51.6%

Sursa:Buletin statistic APIA 2009

Anexa 3

Livrări autoturisme autohtone 2010- 2009

Luna/An 2010 2009 Variaţie

Ianuarie 715 1 645 -56.5%

Februarie 1 025 2 302 -55.5%

Martie 3 995 3 823 -4.5%

Aprilie 3 703 3 595 -19.4%

Mai 3 531 4 361 -19.0%

Iunie 4 901 4 816 -1.8%

Iulie 2 745 4 538 -39.5%

August 1 836 2 653 -30.8%

Septembrie 3 318 2 550 -30.1%

Octombrie 3 915 3 141 -24.6%

Noiembrie 3 254 2 592 -25.5%

Decembrie 1 462 1 720 -15.0%

Total 34 400 38 736 -11.2%

Sursa:Buletin statistic APIA 2010

52

Livrări autoturisme import 2010-2009

Luna/An 2010 2009 Variaţie

Ianuarie 3 076 5 463 -43.7%

Februarie 3 181 6 780 -53.1%

Martie 5 982 9 661 -38.6%

Aprilie 6 673 10 289 -35.1%

Mai 7 227 8 975 -19.5%

Iunie 8 991 7 900 13.8%

Iulie 5 591 7 673 -27.1%

August 5 217 6 954 -25.0%

Septembrie 6 493 6 792 -4.4%

Octombrie 6 515 7 239 -10.0%

Noiembrie 7 737 7 189 7.6%

Decembrie 5 299 6 542 -19.0%

Total 71 928 91 457 -21.4%

Sursa:Buletin statistic APIA 2010

Anexa 4

Livrări autoturisme autohtone 2011-2010

Luna/ An 2011 2010 Variaţie

Ianuarie 1 058 715 48.9%

Februarie 919 1 025 -10.3%

Martie 1 459 3 995 63.5%

Aprilie 2 544 3 703 -31.0%

Total 5 990 9 438 -36.6%

Sursa: Buletin statistic APIA 2011

53

Livrări autoturisme import 2011-2010

Luna/ An 2011 2010 Variaţie

Ianuarie 3 341 3 076 8.6%

Februarie 3 314 3 181 4.2%

Martie 4 660 5 928 -21.4%

Aprilie 5 911 6 673 -11.4%

Total 17 226 18 858 -8.7%

Sursa: Buletin statistic APIA 2011

54