Sectiunea 1. Consideratii generale

Odata nascute raporturile juridice, ele trebuie executate. Este de dorit ca subiectii sais a fie atat de responsabili incat sa-si execute voluntar prestatiile pe care le datoreaza, insa in practica se ivesc situatii in care executarea voluntara este impiedicata de refuzul debitorului de a-si indeplini indatoririle sau din alte cauze imputabile lui, caz in care raportul juridic obligational va fi realizat prin executarea silita in natura sau prin echivalent a obligatiilor.

Conform CC, modurile de stingere a obligatiilor sunt : plata, compensatia, confuziunea, remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare, precum si alte moduri expres prevazute de lege.

Sectiunea a 2-a. Clasificarea modurilor de stingere a obligatiilor

A. Dupa rolul vointei partilor cu privire la incetarea raportului juridic obligational, se distinge intre :- Moduri voluntare de stingere a obligatiilor, care implica o manifestare de vointa a

partilor, cum sunt : plata, remiterea de datorie, compensatia conventional, darea in plata;

- Moduri de stingere a obligatiilor care opereaza in afara manifestarii de vointa a partilor, cum sunt : imposibilitatea fortuita de executare, confuziunea, compensatia legala, compensatia judiciara.

B. Dupa cum stingerea obligatiei a dus sau nu la realizarea creantei creditorului, se distinge intre :- Moduri de stingere a obligatiilor care duc la realizarea creantei creditorului, cum

sunt : executarea obligatiei, compensatia si darea in plata;- Moduri de stingere a obligatiilor care nu duc la realizarea creantei creditorului,

cum sunt : remiterea de datorie, imposibilitatea fortuita de executare.

Capitolul II. Stingerea obligatiilor prin executarea voluntara

Sectiunea 1. Notiune

Indiferent de izvorul raportului juridic obligational, acesta confera creditorului dreptul de a pretinde debitorului sad ea, sa faca sau sa nu faca ceva, prin urmare o prestatie pozitiva sau negative, prestatie pe care debitorul este obligat sa o execute. In principiu, aceasta prestatie este executata de bunavoie, dar in cazul in care acest lucru nu se intampla, creditorul va putea apela la forta de constrangere a statului. In contractele sinalagmatice, pentru ca una dintre parti sa poata pretinde celeilalte parti executarea obligatiei asumate sau plata de daune-interese, trebuie ca ea insasi sa isi fi indeplinit obligatia corelativa.

Executarea obligatiilor se poate realiza in doua moduri : fie prin executarea directa sau in natura a obligatiilor, care consta in indeplinirea exacta a prestatiei la care debitorul s-a obligat (prin plata) ; sau prin executare indirecta, atunci cand din diferite motive , executarea directa in natura nu mai este posibila sau nu mai prezinta interes pentru creditor, acesta din urma putand pretinde despagubiri sau daune-interese de la debitor.