Stilurile limbii

Diasistemul

(Limba unică)

Diasistemul--limba populară --limba standard(literară)

Limba populară--limba solemna --limba familiară Limba populară reprezintă aspectul neelaborat al limbii unice, intalnit in exprimarea orală si caracterizat prin simplitate sintactică, polisemie,prezenta regionalismelor.Si limba populară are două aspecte: unul solemn si unul familial. Limba standard--limbaj literar --limbaje specializate(stilurile functionale): -stilul ştiintific -stilul beletristic(artistic) -stilul juridico-administrativ -stilul publicistic(gazetăresc) Limba literară reprezintă aspectul cel mai ingrijit al limbii unice, supus normelor gramaticale,care se vorbeşte in şcoală,in presa.Aceasta are limbaje specializate folosite in domenii importante de activitate umană.

Stil provine din latinescul “stylus” care insemnă condei. Mai tarziu a inceput să desemneze felul propriu de a fi,de a folosi limba.Vorbim de stilul individual.

Stilul se defineşte ca totalitatea particularitătilor lexicale, morfolo-gice,sintactice şi topice caracteristice modului de exprimare orală şi scrisă a unui individ sau a unei categorii de vorbitori.

Stilul functional este modul de a folosi limba,anumite grupuri de vorbitori care au o formatie culturală comună şi activează in acelaşi mediu.

Stilurile functionale

Stilul ştiintific este propriu creatiilor ştiintifice si se caracterizează prin:claritate,sobrietate,simplitate,uniformitate şi precizie, printr-un continut de precizie verbala,semne grafice,impersonalitate, eliminarea constantă a figurilor de stil şi a emotiei spontane,respectarea strictă a normelor limbii literare.

Stilul beletristic,artistic,este propriu literaturii artistice şi este cel mai complex dintre stilurile functionale.Complexitatea lui rezultă din imbinarea exprimării rationale cu cea emotională. Deoarece creatiile literare sunt produsul a foarte numeroase şi variate personalităti creatoare şi pentru că se adresează unei categorii eterogene de cititori manifestă o mare deschidere spre cele mai diverse categorii lexicale,prezentand o largă varietate in domeniul sintaxei.In privinta lexicului:sunt folositi termeni arhaici,regionali,neologici,elemente de argou,de jargon. Caracteristici: -folosirea constantă a figurilor de stil -valorificarea tuturor posibilitătilor de expresie a cuvintelor -ambiguitate -prin diferentierea şi expresivitatea cuvintelor -prin imbinări indrăznete şi neobisnuite de cuvinte -prin emotionalitate -prin subordonarea comunicării emotiei spontane a autorului -printr-o comunicare cat mai sugestivă a ideilor şi a sentimentelor.

Stilul juridico-administrativ este propriu administratiei de stat,dispozitiilor,ordonantelor şi decretelor unui organ administrativ de stat. Se caracterizează prin simplitate,claritate şi precizie,prin folosirea cliseelor lingvistice sau formule consacrate.Actele si documentele oficiale elimină complet inventia verbală,sensul cuvintelor fiind strict denotativ.Această uniformizare voită are la bază intentia de evitare a echivocului,ori a inter-pretărilor diferite,dorinta de accesibilitate avându-se in vedere oameni cu diverse grade de cultură.De asemenea se urmăreşte perfecta sistematizare a

materialului,fapt pentru care se recurge la ordonarea pe puncte si paragrafe şi la repetarea unor formule.Fraza este lipsită de relief stilistic,nu se folosesc figuri de stil,intrucât nu se urmăreste observarea atitudinii autorului,fata de continutul lucrarii.Se mai inregistreaza coexistenta termenilor vechi si noi,abun-denta de verbe la gerunziu si uniformitate.Compuneri cu destinatie oficiala:cererea,referatul,raportul, curriculum vitae,proces verbal,adeverinta.

Stilul publicistic este propriu tuturor publicatiilor periodice considerate ca mijloc de informare a publicului.Contestat de unii cercetători cu argumentul că nu ar avea trasături proprii suficiente care să-i justifice existenta indepen-dentă,stilul publicistic are o deosebită eterogenitate si mobilitate pentru că se situează in permanentă in mijlocul realitătii zilnice.Stilul publicistic apelează si la elemente ale celorlalte stiluri din pricina ariei tematice largi pe care o cuprinde presa.In cadrul stilului publicistic există o mare diversitate de variante deoarece intr-un fel se transmite o stire,altfel se face un anunt publicitar, altfel se concepe un articol de fond sau un reportaj ziaristic.Se caracterizează prin simplitate,frază amplă,prin diversitate lexicală,mare receptivitate pentru neologisme si pentru inovatia lingvistică(creatii literare proprii).Folosirea unor procedee menite a stărni curiozitatea cititorului:titluri mari,formulări eliptice, constructii retorice, repetitii,interogatii,exclamatii,etc.,prezenta sinonimelor, multe epitete, preferinta pentru imbinări de cuvinte.A se evita abuzurile, cliseele lingvistice.