STIHOSLOVIA

Alcătuită de Sfântul DIMITRIE

Mitropolitul Rostovului și al

Iaroslavului

Tradusă și tipărită la Iași în anul 1752

în editura Sfintei Mitropolii

Cântare de laudă cu mulțumire lui

Dumnezeu

ubi-Te-voi Doamne tăria mea:

Domnul întărirea mea, și scăpa-

rea mea, și Izbăvitorul meu, Dum-

nezeul meu, ajutorul meu, și voi nă-

dăjdui spre Dânsul: și cornul mântui-

rii mele, și sprijinitorul meu, lăudând

voi chema pe Domnul, și de vrăjmașii

mei mă voi mântui.

Câtu-s de iubite lăcașurile Tale Doam-

ne al Puterilor, dorește și se sfârșește

I

sufletul meu în Curțile Domnului:

inima mea și trupul meu s-au bucurat

de Dumnezeul cel viu. Fericiți cei ce

viețuiesc în Casa Ta, în vecii vecilor Te

vor lăuda pe Tine, că mai bună este o

zi în curțile Tale Doamne decât mii,

voit-am a mă muta în casa Dumneze-

ului meu, mai vârtos decât a locui în

lăcașurile păcătoșilor.

Cât am iubit legea Ta Doamne, toată

ziua învățătura mea este. Câtu-s de

dulci grumazului meu cuvintele Tale!

Mai mult decât mierea gurii mele:

pentru aceasta am urât toată calea

nedreptății. Făclie picioarelor mele

legea Ta, și lumină cărărilor mele.

Îndreptările Tale Doamne sunt dorite,

mai mult decât aurul și piatra scumpă

mult, și sunt mai dulci decât mierea și

fagurul.

ât este de bun Dumnezeul lui

Israil celor drepți la inimă!

Câtu-i de multă mulțimea

bunătății Tale Doamne, care o ai as-

cuns celor ce se tem de Tine: lucratu-

o-ai celor ce nădăjduiesc spre Tine,

înaintea fiilor omenești. Acoperi-vei

pe dânșii întru ascunsul feței Tale, de

tulburarea omenească. Însă lui Dum-

nezeu te pleacă sufletul meu, că de la

El este răbdarea mea: și Acela-i Dum-

nezeul meu și Mântuitorul meu, nu mă

voi clăti în veac.

Întru Dumnezeu mântuirea mea și

mărirea mea. Dumnezeu ajutorul

meu, și nădejdea spre Dumnezeu.

Nădăjduiți spre Dânsul toată aduna-

rea noroadelor, vărsați înaintea Lui

inima voastră: că Dumnezeu ajutorul

nostru este. Nu nădăjduiți spre ne-

dreptate, și spre jefuire nu doriți.

C

Bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima.

O dată au grăit Domnul, două acestea

am auzit, pentru că ținerea este a lui

Dumnezeu, și a Ta este Doamne mila,

că Tu vei răsplăti fieștecăruia după

lucrul lui.

Dumnezeule, Dumnezeul meu către

Tine mânec, însetat-au de Tine sufle-

tul meu, de câte ori Ție trupul meu, în

pământ pustiu și neumblat și fără de

apă: așa întru cel Sfânt m-am arătat

Ție, ca să văd Puterea Ta, și mărirea

Ta, că mai bună este mila Ta, mai

vârtos decât viețile. Buzele mele Te

vor lăuda. Așa bine Te voi cuvânta în

viața mea, întru numele Tău voi ridica

mâinile mele. Lipitu-s-au sufletul meu

după Tine, iară pe mine m-au sprijinit

dreapta Ta.

În ce chip dorește cerbul de izvoarele

apelor, așa dorește sufletul meu către

Tine Dumnezeule, însetat-au sufletul

meu către Dumnezeul cel tare cel viu:

când voi veni, și mă voi arăta feței lui

Dumnezeu? Ruga-mă-voi Dumnezeu-

lui vieții mele, zice-voi lui Dumnezeu:

sprijinitorul meu ești, pentru ce m-ai

uitat? Și pentru ce mâhnindu-mă um-

blu, când mă scârbește vrăjmașul.

Domnul luminarea mea și Mântuito-

rul meu, de cine mă voi teme? Domnul

scutitorul vieții mele, de cine mă voi

înfricoșa? Una am cerut de la Domnul,

aceea voi cerca: ca să viez în casa

Domnului, în toate zilele vieții mele,

să privesc frumusețea Domnului, și să

cercetez Biserica cea sfântă a Lui.

Cercat-au pe Tine fața mea, fața Ta

Doamne voi cerca.

Gata este inima mea Dumnezeule, ga-

ta este inima mea: cânt și voi cânta în-

tru mărirea mea. Deșteaptă-te psal-

tire și alăută, deștepta-mă-voi dimi-

neața, mărturisi-mă-voi Ție întru no-

roade Doamne. Cânta-voi Ție întru

neamuri: că mai presus de ceruri mila

Ta, și adevărul Tău până la nori.

Înalță-Te peste ceruri Dumnezeule, și

peste tot pământul mărirea Ta.

Tu ești Dumnezeule ținerea mea,

aprinde rărunchii mei și inima mea,

că mila Ta înaintea ochilor mei este,

trimite Lumina Ta și Adevărul Tău:

acestea m-au povățuit, și m-au dus în

muntele cel sfânt al Tău, și la lăcașul

Tău, și voi intra către jertfelnicul lui

Dumnezeu, către Dumnezeu Cel ce

veselește tinerețile mele. Mărturisi-

mă-voi Ție în alăută Dumnezeule,

Dumnezeul meu, pentru ce ești scâr-

bit sufletul meu, și pentru ce mă tul-

buri: nădăjduiește spre Dumnezeu, că

mă voi mărturisi Lui, mântuirea feței

mele, și Dumnezeul meu.

STIHOSLOVIA A DOUA

A vorbirii cu dragoste către

Dumnezeu

Cu nevoință strigă către Hristos,

grăind:

ănită și netămăduită totde-

auna să fie inima mea, pen-

tru dragostea Ta Doamne,

ca împreună cu proorocul pururea să

strig aceste cuvinte dorite: Rănit sunt

de bunătatea Ta Mirele meu cel prea

dulce, în urma Ta alerg. Întru mirosul

mirului Tău, de care au dorit sufletul

meu. Unde paști? Și unde odihnești în-

tru amiază-zi? Unde strălucești lumi-

nă? Unde luminezi întunericul? Unde

mângâi pe cei ce Te iubesc? Unde

odihnești pe cei iubiți ai Tăi, și-i umpli

pe dânșii de dorirea cea Dumneze-

iască.

R

Iarăși cu dragoste strigă către

Dumnezeu:

, prea dorite Doamne al Domnilor,

o prea dulcele întru desfătările

cele mai presus de lume! O, prea

iubite întru cei iubiți, carele toată

mintea și tot cugetul covâșești! O dra-

goste, care nimenea nu poate să Te

iubească după vrednicie, că cine este

vrednic să se lipească de Tine cu toată

inima; cine este vrednic să te primeas-

că întru inima sa! O, dorirea Ta cea

Dumnezeiască, o, strălucirea măririi

Tale celei pururea fiitoare.

Iarăși cu osârdie strigă către

Dumnezeu:

e-mi este mie în cer? Și ce

mai mult de la Tine am vrut

pe pământ, o Dumnezeul

meu? Numai ca să viez întru dorirea

O

C

Ta cea Dumnezeiască. Numai însăși

aceasta să-mi fie mie comoară și veș-

nică bogăție, numai însăși aceasta să-

mi fie mie hrană și băutură, și desfăta-

rea cea veșnică, numai însăși aceasta

să-mi fie mie mărire și laudă, și mare

cuviință, și haină luminată: ca dezbră-

cându-mă de trup, să nu mă aflu gol în

ziua Judecății Tale celei groaznice, ci

în vecii cei veșnici să petrec înaintea

Ta Domnul Dumnezeul meu, nedes-

părțit de Tine niciodată.

Iarăși cu osârdie strigă către

Dumnezeu:

oată dorirea mea și suspinul

meu, ca să fie întru Tine Doam-

ne, toată dorirea mea și pofta

mea ca să fie însuși întru Tine

Mântuitorul meu, toată voirea mea, și

gândul meu să se înrădăcineze întru

Tine, și toate oasele mele să zică:

T

Doamne Doamne, cine este asemenea

Ție? Cine se va asemăna puterii

Darului, și înțelepciunii Tale? Că toate

înțelepte, și drepte, și bune, pentru

noi le-ai așezat.

Iarăși cu deadinsul roagă pe Domnul

prinde rărunchii mei și ini-

ma mea, că mila Ta înaintea

ochilor mei este. Aprinde

rărunchii mei și inima mea,

Dumnezeul vieții mele, aprinde și

moaie sufletul meu, ca să topească

toate, și să se verse înaintea Ta Doam-

ne, ca să fiu cu totul întru Tine, și Tu

întru mine, Dătătorule de bine al meu.

Ca într-acest chip fiind unit împreună

cu Tine Dumnezeul meu, niciodată să

nu mă înstrăinez de dragostea Ta cea

Dumnezeiască. Că unde va fi sufletului

meu odihnă neschimbată? Unde ini-

mii repaus neclătit și odihnă? De nu

A

întru Tine Doamne, de nu vei odihni

Tu însuți sufletul meu, și să dăruiești

mângâierea cea veșnică. Că toată bu-

curia lumii acesteia, este plângere:

toată mângâierea ei, scârbă și necaz:

toată desfătarea pământească, amă-

răciune și greutate sufletului: toată

dragostea trupească este mincinoasă,

și fățarnică, nu este adevărată încre-

dințare sufletului meu nici o dulceață

a acestei lumi: numai Tu însuți să-mi

fii mie bucurie și veselie, și desfătare

veșnică.

Iarăși fă rugăciune către Dumnezeu:

ă nu îndrăgească inima mea

vreo făptură, ce-i făcută de

Tine Domnul meu, ci cu toa-

tă inima să mă lipesc de

Tine Făcătorul a toată făptura, să nu

cinstesc nimica mai întâi decât pe

Tine, să nu iubesc ceva afară de Tine

S

Domnul meu, Izvorul vieții, să nu iu-

besc mărirea lumii acesteia, și bogăția

ceea ce lesne piere. Nici frumusețea

cea stricăcioasă, nici cea vremelnică

dezmierdarea trupească: ci numai

însuți Tu să fii mărirea mea și lauda,

bogăția și comoara, hrana și băutura,

și mângâierea cea pururea fiitoare.

Iarăși cu fierbințeală zi către

Dumnezeu:

um nu voi iubi pe Domnul

meu? Carele pe mine cu to-

tul m-a zidit, O, Dumnezeul

meu! Cum nu mă voi lipi de

Tine, carele pe mine cu totul m-ai

făcut? Cum nu mă voi uni cu Tine, ca-

rele pe mine cu tot mă ții: îmi dai

viață, mă hrănești, mă saturi, porți

grijă de mine și mă chivernisești,

toate cele bune și de mântuire le

lucrezi pentru mine, și cu voia Ta

C

precum știi așează toate cele bune

mie spre folos. Cum nu se va despica

ticăloasă inima mea? Cum nu se va

aprinde întunecatul meu suflet? Cum

nu se vor aprinde toate cele dinlă-

untru ale mele, către dragostea Ta cea

Dumnezeiască.

Iarăși strigă fără de tăcere către

Dumnezeu:

um dară eu adică fân fiind,

mă voi uni cu focul Dumne-

zeirii Tale, O, Dumnezeul

meu? Cum stricăciune vre-

melnică fiind eu mă voi uni cu Tine,

Cela ce totdeauna ești pururea fiitor?

Cum întunecat fiind eu, mă voi lipi de

Tine, Cela ce ești Lumină neînserată?

cum muritor fiind eu mă voi uni cu

Tine Cel fără de moarte? Unește-mă

însuți Tu Doamne, precum știi, Dătă-

torul meu de bine, luminează-mă,

C

învață-mă să fac voia Ta cea sfântă,

aprinde, înfochează sufletul meu cu

dragostea Ta cea Dumnezeiască, ca

nimic alt să nu iubesc, numai pe Tine

Cela ce ești Izvorul vieții și al

nemuririi.

Iarăși fă rugă cu deadinsul către

Dumnezeu:

trălucește mie lumina cu-

noștinței Tale, o, Dumneze-

ul meu! Luminează sufletul

meu cel întunecat, aprinde

și arde inima mea, și rărunchii mei ca

focul, către dragostea Ta cea Dumne-

zeiască, o, Ziditorul meu! Ca să slăvesc

și să măresc pururea, și să laud prea

Sfânt numele Tău, și negrăita iubirea

Ta de oameni, că Tu pe noi pururea ne

miluiești și ne cruți, și folosești celora

ce nădăjduim spre Tine. Că Ție se

cuvine toată mărirea, cinstea și

S

închinăciunea, împreună cu Cel fără

de început al Tău Părinte, și cu Prea

Sfântul, și Bunul, și de viață Făcătorul

Tău Duh, acum și pururea și în vecii

vecilor, Amin.

STIHOSLOVIA A TREIA

A strigării cu dragoste către

Dumnezeu

Cu nevoință strigând, zi:

entru ce să nu Te iubesc pe

Tine Domnul meu cu toată

inima mea? Pentru ce să nu

dau toată dorirea și voința mea Ție?

Pentru ce să nu fiu înrădăcinat cu tot

sufletul meu, și cu tot gândul meu,

întru prea sfânta Ta dragoste? Că Tu

pe mine cu totul m-ai făcut, și toate în

Dar mi-ai dăruit, cu totul sunt de la

Tine, cu totul sunt al Tău, cu totul ca

să fiu întru Tine. Pentru ce mă

P

îngreuiez, și nu cad către Tine cu ma-

re nevoință și sârguială, că Tu dintru

neființă întru ființă m-ai adus, și

neîncetat porți grijă pentru sufletul

meu, o Dumnezeul meu! Tu mă

hrănești, îmi dai viață, mă folosești,

mă păzești, acoperi sufletul meu, îmi

dăruiești tărie, sănătate, mă ocârmu-

iești, mă înțelepțești, mă luminezi, îmi

dai ajutor, mă povățuiești, și mă

îndreptezi spre tot lucrurl bun, toate

cele bune și de mântuire pentru mine

le lucrezi, o Dumnezeul meu.

Iarăși cu fierbințeală Cu strigă către

Dumnezeu:

um dar să nu Te iubesc eu pe

Tine Doamne Dumnezeul

meu? Cum să nu mă lipesc de

Tine? Că Tu ești însuți Dumnezeul

meu, Izvorul vieții și Dătătorul tutu-

C

ror bunătăților, Făcătorul meu și

Domnul. Toți cei ce se depărtează de

la Tine vor pieri, toți cei ce nu Te cear-

că pe Tine nu se vor mântui: că ai

pierdut de la Tine pe tot cel ce curveș-

te. Toți bogații întru desfătările tru-

pești, cu adevărat cei ce nu Te cearcă

pe Tine au sărăcit, iară cei ce Te cear-

că pe Tine nu se vor lipsi de tot binele.

Pentru aceea ziua și noaptea către

Tine să mânec, ziua și noaptea de Tine

să însetoșez, o Dumnezeul meu! Și cu

toată inima să Te iubesc pe Tine. Una

am cerut de la Tine Domnul meu,

aceea să cerc: ca să viez în casa Ta în-

tru toate zilele vieții mele, ca să pri-

vesc frumusețea Ta, și să cercetez

Biserica cea sfântă a Ta. Ție au zis ini-

ma mea: pe Domnul voi cerca. Cercat-

au pe Tine fața mea, fața Ta Doamne

voi cerca.

Iarăși către Dumnezeu strigă cu

nevoință:

um nu Te voi iubi pe Tine

Domnul meu? Că Tu ești via-

ța mea, Tu mântuirea mea,

mărirea și lauda mea. Tu bogăția și

comoara mea cea veșnică, Tu nădej-

dea mea, bucuria mea, și odihnă în

veci. Au mai bine este mie să iubesc

lucru deșert, lucru neadeverit, lucru

răzvrătit, lucru pieritor, mincinos,

decât pe Tine izvorul vieții mele celei

adevărate? Pentru aceea toată nădej-

dea mea, toată mângâierea mea, tot

dorul meu, numai întru Tine îl pun

Doamne. Toată inima mea tot sufletul

meu, tot gândul meu, întru Tine îl am

întărit și înrădăcinat. Toate cele din-

lăuntru ale mele, încheieturile și cre-

ierii, Ție unuia îl pun, cu totul ca să fiu

întru Tine și Tu întru mine: ca să știu

și să cunosc pe Tine unul adevăratul

C

Dumnezeu și Domn și pe Iisus Hristos

pe Carele L-ai trimis și întru lumina

Ta să văd lumina Darului Prea

Sfântului Tău Duh.

Iarăși strigă către

Domnul fără tăcere:

nde mă voi duce de la Tine

Domnul meu: și de la fața Ta

unde voi fugi? De mă voi sui la

cer, Tu acolo ești; de voi lua

aripile mele dimineața, și mă voi

sălășlui întru cele mai dedesubt ale

mării, și acolo mâna Ta mă va povățui,

și mă va ținea dreapta Ta. Unde mă

voi duce și unde voi afla altă viață

veșnică. Fără numai la Tine Ziditorul

meu; unde voi afla altă mângâiere și

bucurie, liman și odihna sufletului

meu, fără numai la Tine Doamne

Dumnezeul meu? Unde mă voi duce de

la Tine? Că Tu graiurile vieții veșnice

U

întru Tine le ai. Tu ești izvorul vieții,

și Dătătorul tuturor bunătăților. Înse-

tat-a de Tine sufletul meu, însetat-au

de Tine inima mea, Dumnezeule al

vieții mele. Să mi se îndulcească mie

prea Sfânt Numele Tău, a prea dulce-

lui meu Domn Iisus, rănit să fie sufle-

tul meu, rănită să fie inima mea, ca

nimic alt mai iubit să nu am întru

toată viața mea, mai mult decât prea

Sfântul Tău nume. Să fie cuvintele

Tale grumazului meu dulci, și gurii

mele mai mult decât mierea, și

îndreptările Tale să-mi fie mie dorite

Doamne, mai mult decât aurul și

piatra scumpă mult, și mai dulci decât

mierea și fagurul.

Iarăși strigă către Dumnezeu cu

căldură:

e va iubi dar sufletul meu în

veacul acesta? Și de ce va dori?

Sau de ce va să se mângâie, fără

numai însuși de Tine Domnul Dumne-

zeul meu? Că de va iubi mâncarea și

băutura, se înșeală; că vremelnice și

stricăcioase sunt. De va iubi mărirea,

frumusețea, și cinstea lumii acesteia,

în deșert se tulbură: că trece și piere

degrab. De va iubi aurul și argintul, nu

ști cui îl strânge pe el: că toate aicea

pe pământ rămân, în praf și în cenușă

se schimbă. Nu este nicăirea întru

acestea mângâiere adevărată și odih-

nă, că sufletul dintru ale sale rumpân-

du-se, nicăierea nu are pace și odihnă,

de nu se va întoarce iarăși către Tine

Domnul său, de unde are facerea sa,

de nu Te va iubi pe Tine cu toată

inima sa, de nu va fi părtaș Darului

Prea Sfântului Tău Duh, nimica nu va

putea cu adevărat să se mângâie și să

C

se veselească.

Iară zi cu fierbințeală către Domnul:

n deșert se tulbură tot

omul ce viază, cela ce nu

iubește pe Tine Domnul

său. În zadar se ostenește tot pă-

mânteanul, de nu se va lipi de Tine cu

toată inima sa, și de nu va cerca pe

Tine ziua și noaptea: pentru ce și

trăiește omul, pentru ce s-au și născut

în lume? Dacă-i trec zilele lui în zadar,

că în deșert este și viața lui: în deșert

numește numele Tău cel Sfânt, cel ce

nu Te iubește pe Tine Domnul său,

Izvorul vieții, și Dătătorul tuturor

bunătăților. Rănește sufletul meu cu

dragostea Ta cea Dumnezeiască, o

Ziditorul meu! Rănește inima mea, o

Lucrătorule a toată făptura! Că de nu

mă voi lipi de Tine Domnul meu, ce alt

voi face ? de nu mă voi uni cu Tine, nu

I

știu ce voi lucra? de mă voi întoar-ce

de la calea Ta cea dreaptă, în răuta-

tea cea mai de pe urmă voi cădea; că

unirea cu Tine, viață este: iară înstrăi-

narea de la Tine, moarte veșnică și

pieire, și muncă fără de sfârșit! Uneș-

te-mă însuți Doamne, prin judecățile

pe care le știi, ca un iubitor de oameni

și prea îndurat Domn.

Iarăși strigă cu fierbințeală către

Dumnezeu:

entru ce să cinstesc mai îna-

inte deșertăciunea, și desfăta-

rea cea stricăcioasă? Pentru ce

să cinstesc mărirea cea vremelnică,

frumusețea cea împuțită, bogăția ceea

ce se stinge? Mai înainte cinstesc tot

lucrul rău, mai mult decât pe Tine

Domnul meu, Dătătorule de bine și

Îndurate: care nebunie a mea, care

P

orbire a mea, vai mie păcătosului! Vai

mie întunecatului! Ci însă îmi dăruieș-

te mie aceasta 0, Dumnezeul meu, ca

nimic să nu iubesc în veacul acesta,

afară de Tine Domnul meu, ca să nu

iubesc mărirea, bogăția, dezmierda-

rea, frumusețea și putrejunea, ci

numai însuți pe Tine Ziditorul meu, cu

toată inima mea și cu tot sufletul meu

să te iubească, și nimic mai înainte să

nu cinstesc, mai mult decât dragostea

Ta.

Iarăși cu dragoste strigă către

Dumnezeu:

e să iubesc alt, dar, de nu voi

iubi pe Tine Domnul meu și

Ziditorul? Carele pe mine cu

totul m-ai făcut, și cu totul cu

puterea Ta mă ții, mă hrănești, îmi dai

viață, și toate spre folosul meu le

C

tocmești, precum singur știi Doamne.

Au mai bine este să iubesc lucru de-

șert, lucru răzvrătit, decât pe Tine

Domnul meu și Ziditorul? Au mai bine

es-te să iubesc făptura, decât pe Tine

Făcătorul făpturii? Pe zidire, decât pe

Tine Ziditorul? Că nu voi iubi pe Tine

Domnul meu cu toată inima mea, pe

cine dar altul să iubesc? Sau către cine

altul să mă lipesc? Sau cu ce alt lucru

voi fi robit?

Iarăși către Dumnezeu strigă cu

nevoință:

u nu este bine picăturii lângă

izvor, viței lângă rădăcină, mă-

dularelor cu capul? Adevărat

este bine, așa și lângă Tine

Doamne Dumnezeul meu au nu este

mai bine? Că Tu însuți îmi ești mie

Domn, scăparea mea și mângâierea,

A

Tu îmi ești nădejdea și nădăjduirea.

Pe altul liman și mângâierea nu am,

altă nădejde și nădăjduire nu cunosc,

afară de Tine Dumnezeul meu, Tu ești

mie acoperitor și sprijinitor, Tu ești

mărirea mea și ținerea, și bucuria cea

veșnică.

Iarăși cu nevoință roagă pe Domnul:

i rog dar bunătatea Ta o, Zidito-

rul meu Doamne! Primește-mă

întru dragostea Ta cea sfântă,

luminează sufletul meu, strălu-

cește-mi mintea mea, o Dătătorule de

bine al meu, rănească-se sufletul meu

cu dragostea Ta cea Dumnezeiască,

dorită să fie inima mea, a se lega cu

dânsa tare, și robite să fie toate întru

dorirea Ta cea Dumnezeiască, și dra-

gostea să se înrădăcineze și să înflo-

rească tot sufletul meu, ca nici una din

C

părțile mele, ca niciuna din cămara

sufletului meu să nu rămână fără de

dânsa. Ca să deschizi toate încuieto-

rile sufletului meu, să lumineze toate

simțirile mele, să o întărești și să o

odihnești pe aceasta întru sufletul

meu, cu totul să fiu întru Tine, iară Tu

întru mine. Ca să slăvesc Preasfântul

Numele Tău, să laud și să măresc, îm-

preună cu Cel fără de început al Tău

Părinte, și cu Prea Sfântul și bunul și

de viață Făcătorul Tău Duh, acum și

pururea și în vecii vecilor, Amin.

STIHOSLOVIA A PATRA

Strigare cu dorire către Dumnezeu

ănită să fie inima mea cu dra-

gostea Ta cea Dumnezeiască, o

Dumnezeul meu! Să cerc ziua și

noaptea pe Tine Domnul meu,

cu tot sufletul să fiu unit către Tine,

ars și aprins să fie sufletul meu, cu

R

dorirea Ta cea Dumnezeiască, pu-

rurea întru această mângâiere să fie

sufletul meu, ca pururea întru liniște

și liman să fiu și întru această odihnă

neschimbată. Toată dorirea și aprin-

derea mea, să fie întru Tine însuți

Doamne, cu totul să fiu înrădăcinat

întru dragostea Ta cea Dumnezeiască:

și împreună cu Tine fiind unit, nicio-

dată să nu mă despart de Tine Dom-

nul meu.

Iarăși strigă fără tăcere către

Dumnezeu

imene să nu mă rupă, nimene să

nu mă osebească de dragostea

Ta cea Dumnezeiască o Dumne-

zeul meu! Nimenea să nu mă

oprească, nimenea să nu mă desparță,

nici focul, nici sabia, nici foametea,

nici goana, nici adâncul, nici înălți-

mea, nici cele stătătoare, nici cele

N

viitoare, numai însuși aceasta să

petreacă în sufletul meu, de nimic alt

să nu doresc în veacul acesta Doamne.

Ci ziua și noaptea să Te caut pe Tine

Domnul meu: și aflându-Te să iau co-

moara și bogăția cea veșnică, și tu-

turor bunătăților să mă învrednicesc.

Iarăși strigă cu fierbințea-lă către

Dumnezeu:

oată nădejdea mea, toată nădăj-

duirea mea întru Tine o pun toată

comoara mea toată bogăția întru

Tine să o aib, toată mărirea și des-

fătarea mea numai însuși întru Tine

să fie Doamne: că cu însuși aceasta nu

mă voi înșela, nu voi alerga îndeșert:

ci aceasta însuși să petreacă cu mine

în veacilor: ziua și noaptea totdeauna

neîncetat să strig către Tine, o Dum-

nezeul meu! Ca totdeauna cu prooro-

cul să strig: de noapte mânecă către

T

Tine duhul meu Dumnezeule. Pentru

că lumină sunt poruncile Tale pe pă-

mânt: ziua și noaptea să cerc pe Tine

Domnul meu, ca să aflu întru Tine Iz-

vorul vieții, și să potolească setea

sufletului meu.

Iarăși strigă către Dumnezeu cu

dragoste:

mpreună cu proorocul totdeauna să

strig către Tine o Dumnezeul meu!

Nu voi da somn ochilor mei, nici

genelor mele dormitare, până când

voi afla loc Ție Domnului meu, sălaș

Dumnezeului lui Iacob. Nu voi da

odihnă, nici răsuflare până când voi

afla pe Tine cel cercat, și să dobândesc

pe Tine cel dorit. Că toată mărirea și

bogăția lumii acesteia, este deșartă:

toată desfătarea pământească, și pofta

trupească este amăgitoare. Ca să Te

iubesc pe Tine Domnul meu cu toată

I

inima mea, și cu tot sufletul meu,

nimic mai mult să nu cinstesc, mai

vârtos decât dragostea Ta, că numai

cu aceasta am a petrece în veșnica

mângâiere și bucurie. Amin.

Iarăși strigă către Dumnezeu cu

dragoste:

e va voi altceva inima mea în vea-

cul acesta? Ce va dori altceva, fă-

ră numai pe Tine, Dumnezeul

meu, Cel ce ești lăudat și dorit de

toată făptura cea înțelegătoare. Bău-

tura este vremelnică și stricăcioasă,

bogăția și averea se stinge și piere,

mărirea și cinstea se prefac și se

schimbă, nimic nu este statornic și să

nu se strice, numai Tu însuți ești veș-

nic și neschimbat. Pentru aceasta nu-

mai pe Tine Te dorește cel mai mult,

cu toată inima, să Te iubească sufletul

meu. Cu totul mă voi afla pustiu și gol,

C

de nu mă voi lipi de Tine cu toată

inima mea. Cu totul în durere, și în

scârbe, și în necaz voi fi: trage-mă

precum Tu însuți știi Doamne, și

rănește inima mea cu toată dorirea, și

toate gândurile mele cu dragostea Ta

cea Dumnezeiască, Ziditorul meu

Doamne.

Iarăși strigă către Dumnezeu cu

dragoste:

nde se va duce sufletul meu?

Unde va afla liman lin? Unde voi

găsi repaos neschimbat, dacă nu

întru Tine Domnul Dumnezeul

meu? Că Tu ești Domnul meu, Domn și

Ziditor. Tu ești mărirea mea, ținerea

și marea cuviință, ca să nu se zbuciu-

me încoace și încolo sufletul meu, să

nu se desfăteze inima mea în locuri

deșarte, să nu se încurce și să nu se

robească de lucruri trecătoare, să nu

U

se supună și să nu zăbovească în

lucruri deșarte și nici de o trebuință

bună, ci numai de Tine, Limanul cel

bun, să se țină cu toată tăria, și

niciodată să nu se despartă.

Iarăși strigă către Dumnezeu cu

dragoste:

mple sufletul meu de dragostea

cea Dumnezeiască, o Dumnezeul

meu! Varsă asupra mea prea-

sfânta Ta milă. Rourează-mi apa

Preasfântului Duh. Dă-mi apa prea

sfântului Tău Dar, dă-mi apa aceasta

Doamne, ca nici să nu mai însetez, nici

să nu mai vin la fântâna stricăciunii

acestei desfătări, la fântâna jurămân-

tului lui Iacob, că tot cel ce bea din

această apă a poftelor pământești va

înseta iar. Dar cel care va bea din apa

Darului Tău, pe care Tu singur o dai,

nu va înseta în veci, ci va fi în el

U

Izvorul apei care curge spre viața

veșnică, care este Sfântul Duh. Ca fiind

părtaș al apei Darului să mă satur de-

săvârșit când mi se va arăta mărirea

Ta.

Iarăși strigă cu fierbin-țeală către

Domnul:

ntoarce Doamne robia noastră ca

pâraiele în austru, topește gheața

cea geroasă a sufletului meu: por-

nește cu austrul Tău cel îndurat și

iubitor de oameni, ca să curgă apele și

râurile Darului Tău, din ticăloasa mea

inimă, pătrunde și rănește sufletul

meu cu dorul Tău cel Dumnezeiesc, ca

mai mult inima mea lucruri deșarte să

nu îndrăgească. Satură sufletul meu

de mana cea Dumnezeiască, ca să nu

mă mai întorc de acum către Eghipe-

tul dezmierdărilor acestei lumi tre-

cătoare, nici să mai doresc de căldă-

I

rile Eghipetului cele mult tulbură-

toare, și de usturoiul care întunecă

mintea. Ci această mană a Darului

Prea Sfântului Tău Duh, să-mi fie mie

întru toată plăcerea și veșnică veselie

și bucurie sufletului meu. Că unde

aiurea voi cerca bucurie? Fiind Tu

bucuria mea cea adevărată. Unde voi

cerca viață? Fiind Tu Viața mea; unde

voi cerca altă bogăție, fiind Tu bogăția

mea și veșnică comoară.

Iarăși strigă fără de tăcere către

Domnul:

ă-mi mie Ziditorul meu a Te cu-

noaște pe Tine, unul adevărat

Dumnezeu, și pe Mântuitorul lu-

mii Hristos Dumnezeul nostru, pe

Carele L-ai trimis în lume, și să fiu

părtaș Darului Prea Sfântului Tău

Duh, ca să-mi cunosc ale mele către

Tine precum și dator sunt a cunoaște,

D

și așa să mă unesc Ție, precum sunt

tot de la Tine, că trupul meu, nu este

al meu, ci al Tău Doamne, sufletul meu

nu-i al meu, ci al Tău Mântuitorul

meu. Toată firea mea, vederea, auzi-

rea, gustarea, miroseala, nu sunt ale

mele, ci toate ale Tale sunt Domnul

meu, cu totul sunt, toată viața mea, nu

a mea, ci a Ta Doamne, toate ale mele,

nu ale mele, ci ale Tale toate sunt,

darul meu: în dar toate de la Tine am,

în dar toate de la Tine am luat.

Iarăși strigă cu nevoință către

Domnul:

căpare zid și folosirea mea Tu în-

suți să-mi fii Doamne: iară liman și

mângâierea mea, dragostea Ta cea

Dumnezeiască. Că Tu însuți îmi ești

Domn, iară Tu și putere, Tu îmi ești

Dumnezeu, Tu bucuria mea. Tu ești

mărirea mea și mare cuviință, Tu ești

S

lauda mea, Tu nădăjdea. Cu totul ești

dorire, cu totul ești dulceață, o Dum-

nezeul meu! că cu totul petreci în vecii

vecilor, niciodată schimbându-Te. Tu

însuți mângâierea mea, și veșnică des-

fătare să-mi fii Doamne: iară bucurie

și veselie, prea sfânta și Dumneze-

iasca dragostea Ta: decât aceasta

nimic mai bun și mai scump nici în Cer

nici pe pământ să nu aib, aceasta să-

mi fie mie mai cinstită decât toate

vistieriile, mai scumpă decât adia-

mantul cel de mult preț. De nimică

mai mult să nu doresc decât de aceas-

ta, nimică mai mult să nu cerc decât

pe aceasta: ci însuși cu aceasta să fiu

îndestulat în veacul acesta, iară mai

vârtos în cel viitor.

STIHOSLOVIA A CINCEA

către Domnul foarte cu dorire și cu

mulțumire pentru facerea de bine a Lui

Mulțumește Domnului, că te-au făcut

pe tine:

ulțumescu-Ți Ție Domnul meu,

Făcătorul meu de bine și milos-

tiv, că m-ai făcut după chipul

Tău și asemănare, și dintru

neființă întru ființă m-ai adus, cu

mărire și cu cinste m-ai încununat, nu

m-ai făcut fiară, nici dobitoc, nici altă

oarecare jivină: ci om, făptură înțele-

gătoare, cu nemurire și cu singură stă-

pânirea ai cinstit sufletul meu, că de

ne și despărțim cu trupul cel vremel-

nic, ci spre mai bună sălășluire tre-

cem, și rămânem cu sufletul nemuri-

tor în veci, nu întru o mie de ani, nici

în două sau trei mii, ci în vecii cei

veșnici ce n-au sfârșit. Că de se cade a

M

mulțumi doftorului celuia ce tămădu-

iește puțin oarice, de vreo oarecare

neputință a boalei, cu cât Ție mai

vârtos, Doamne, carele cu totul întreg

m-ai făcut, viu, sănătos, din neființă

întru ființă m-ai adus, și în vecii cei

nesfârșiți m-ai așezat.

Mulțumește lui Dumnezeu că toate

pentru tine dintru neființă întru ființă

au adus

ulțumesc Ție Domnului meu,

Făcătorul de bine al meu prea

Milostiv, că toate pentru mine în

dar ai făcut, pentru mine Cerul

și pământul, Soarele, și Luna, și toată

podoaba Cerului cu stele: pentru mine

fiarele, dobitoacele, pasările zbură-

toare, toată jivina: pentru mine ma-

rea, râurile, izvoarele, iezerele, peștii,

chiții cei prea mari. Pentru mine pă-

durile, dumbrăvile, și feluri de pustii,

M

lemnele cele roditoare. Pentru mine

verdețile buruienilor, semințele, fe-

luri de poame: pentru mine toate cele

văzute și nevăzute sunt făcute, o

Dumnezeul meu.

Mulțumește lui Dumnezeu că toate

pentru tine cu dreaptă judecată le-au

așezat

ulțumesc Ție Domnul meu Făcă-

torul de bine al meu prea Milos-

tiv, că toate pentru mine cu

dreptate și cu milostivirea le-ai

așezat, și neîncetat porți grijă pentru

sufletul meu: mă folosești, mă păzești,

mă acoperi, sprijinești sufletul meu,

îmi dăruiești tărie, sănătate, mă viezi,

mă înțelepțești și mă luminezi, mă

ajutorezi, și îmi ajuți, mă povățuiești

și mă îndreptezi spre tot lucrul bun:

toate cu dreptate, cu milostivirea, și

cu bună îndurarea, pentru mine le-ai

M

așezat.

Mulțumește lui Dumnezeu că pentru

tine S-au pogorât pe pământ și au luat

asupra Sa chipul nostru

ulțumesc Ție Domnul meu Făcă-

torule de bine prea Milostive,

că Tu Dumnezeu Atotputernic

fiind, pentru mine Te-ai făcut

om, ca să mă unești pe mine Ție întru

una. Nu Te-ai îngrețăluit a lua ale

noastre asupra Ta, ca să Te dai pe

Tine cu totul nouă, pentru mine în ies-

le Te-ai pus, pentru mine în scutece

Te-ai înfășat, Cel ce îmbraci cerul cu

nori, pentru mine a opta zi Te-ai tăiat

împrejur, pentru mine ai fugit la

Eghipet, pentru mine în Iordan Te-ai

botezat, pentru mine preacuratul Tău

cap Botezătorului l-ai plecat ca să mă

înalți pe mine sus netrebuindu-Ți

botez, pentru mine Te-ai botezat, ca

M

să-mi dai mie curățirea prin botez.

Mulțumește lui Dumnezeu că pentru

tine toate relele au răbdat

ulțumescu-Ți Ție Doamne Dum-

nezeul meu Făcătorule de bine

prea Milostive, că pentru mine

bătut, ocărât, scuipat, bătut pes-

te fălci, legat, cu cunună de spini ai

fost încununat, pentru mine mâinile

Tale pe Cruce le-ai întins, oțet și fiere

ai gustat, cu sulița în prea curata

coastă ai fost împuns, pentru mine

sângele Tău cel prea curat l-ai vărsat,

pentru mine ai murit cu trupul, ca să

mă viezi cu Duhul, și viața veșnică să-

mi dai, pentru mine în mormânt ai

fost pus, pentru mine a treia zi din

mormânt ai înviat, ca să dăruiești

nouă tuturor înviere din mormânt.

M

Mulțumește lui Dumnezeu că

totdeauna te primește pe tine cel ce te

căiești

ulțumescu-Ți Ție Domnului meu

Făcătorule de bine și prea Mi-

lostive, că deși greșesc înaintea

Ta întuneric de întunerice, cu

milostivire mă primești pe mine, cel

ce mă pocăiesc. De câte ori eu greșesc

înaintea Ta? Iară Tu niciodată nu mă

lepezi; de câte ori mă apropii de Tine:

iară Tu nu Te întorci de la mine; de

câte ori cad, Tu mă ridici pe mine, în-

delung rabzi, nu îndată mă dai morții,

până la suspinul cel de pe urmă, până

la sfârșitul cel de pe urmă, când mă

întorc către Tine: Când cad către Tine

căindu-mă: iară Tu îndată cu milosti-

virea mă primești pe mine cela ce mă

întorc.

M

ulțumescu-Ți Ție Domnul meu,

Făcătorule de bine prea Milos-

tive, că ai dat legea Ta înaintea

ochilor mei, dat-ai mie să cu-

nosc voia Ta cea sfântă, nu m-ai lepă-

dat pe mine de la botez, nu m-ai lăsat

pe mine întru altă credință, sau să fiu

înghițit de pieirea eresurilor, făcutu-

m-ai părtaș prea curatelor Tainelor

Tale, răscumpăratu-m-ai cu sângele

Tău, și moștean Împărăției Tale celei

cerești m-ai făcut.

ulțumescu-Ți Ție Domnul meu,

Făcătorule de bine prea Milos-

tive, că m-ai tras din gâlcevile

lumii acesteia, și m-ai adus în

staulul oilor Tale celor cuvântătoare,

și m-ai ales Ție spre slujbă, făcutu-m-

ai Ție lucrător, măcar de sunt și

nevrednic, dar de ajuns ai înmulțit

peste mine Darul Tău, din destul ai

M

M

tins darul Tău peste mine, lesne mi-ai

arătat mie cale de mântuire, toate le-

ai descoperit mie, toate înaintea ochi-

lor mei de față le-ai pus, nimică n-ai

lăsat ascuns de mine.

ulțumescu-Ți Ție Domnul meu,

Făcătorule de bine prea Milos-

tive, că de nimică nu m-ai lăsat

lipsit, ci întru toate sunt îndes-

tulat: nu sufăr foame și ger, cu lucru-

rile cele trecătoare nu mă învăluiesc,

nici mă înec în ape, nu sufăr primejdu-

iri pe drumuri pentru lucrurile aces-

tei vieți, nu mă tulbură pe mine dato-

rii grele, nici mă supără dăjdii mari

împărătești, nici mă scoate cineva cu

sila la lucru, înotarea cea grea cu cora-

bie pe mare nu mă supără pe mine,

nimic dintru acestea nu rabd, precum

rabdă alți oameni, carii întuneric de

întunerice pătimesc, dând dăjdii

M

multe, suferind scârbe și năpăști: iară

eu cu Darul Tău de toate acestea sunt

slobod, că de mă și ostenesc oarice și

rabd puțin ceva, ci și aceasta nu pen-

tru cele stricăcioase, ci pentru cele

petrecătoare în veci, întâi să zic: lesne

calea mi-ai arătat Doamne spre

mântuire, lesne mi-ai așezat Împără-

ția cea cerească, în Dar toate ai dăruit

nouă.

ulțumesc Ție prea bunul meu

Domn, și Făcătorule de bine că

pentru oarecare puțină bună

plăcere, viață veșnică, Împărăția

cea cerească Te-ai făgăduit a-mi da:

însuți Cela ce m-ai făcut, însuți Cela ce

m-ai zidit, și toate spre buna plăcere

îmi dai, viață veșnică în Dar îmi

dăruiești: nu spre oarecare vreme pu-

țină, nu spre vreme oarecare scurtă,

nu spre o sută de ani sau spre mii, ci

M

în viață veșnică, ce n-are sfârșit.

Mărire nemărturisitei Tale milostiviri

Doamne. Mărire minunatei purtării

Tale de grijă prea Sfinte Împărate.

Mărire bunătății Tale, și înțelepciunii

celei neajunse și negrăite iubitorule

de oameni Doamne: că Ție se cade

toată mărirea, împreună cu Părintele

și cu Prea Sfântul și Bunul, și de viață

Făcătorul Tău Duh acum și pururea și

în vecii vecilor, Amin.

CUPRINS

STIHOSLOVIA 1..........................................3

STIHOSLOVIA 2..........................................7

STIHOSLOVIA 3........................................15

STIHOSLOVIA 4........................................27

STIHOSLOVIA 5........................................38

Din ALFAVITA SUFLETEASCĂ

tipărită la Iași în 1752

STIHOSLOVIA

Rugăciuni de laudă cu dragoste

către Dumnezeu

Din ALFAVITA SUFLETEASCĂ

tipărită la Iași în 1752

STIHOSLOVIA

Rugăciuni de laudă cu dragoste

către Dumnezeu

STIHOSLOVIA

Rugăciuni de laudă

cu mulțumire lui Dumnezeu

Alcătuită de Sfântul DIMITRIE

Mitropolitul Rostovului și al

Iaroslavului

Tradusă și tipărită la Iași

în anul 1752 în editura Sfintei Mitropolii

STIHOSLOVIA

Rugăciuni de laudă

cu mulțumire lui Dumnezeu

Alcătuită de Sfântul DIMITRIE

Mitropolitul Rostovului și al

Iaroslavului

Tradusă și tipărită la Iași

în anul 1752 în editura Sfintei Mitropolii

MACHETAREA

48, 1, 36, 13, 2, 47, 14, 35, 46, 3, 34,

15, 4, 45, 16, 33, 44, 5, 32, 17, 6, 43,

18, 31, 42, 7, 30, 19, 8, 41, 20, 29, 40,

9, 28, 21, 10, 39, 22, 27, 38, 11, 26, 23,

12, 37, 24, 25