TEORIA TRIUNGHIULARA A IUBIRII - ROBERT J. STERNBERGAbstract Acest articol prezint constructul de validare a unei scale a iubirii bazat pe o teorie triunghiulara a iubirii. Articolul debuteaza cu trecerea n revist a unora dintre cele mai importante teorii ale iubirii, i cu o discuie despre unele dintre marile problemele din domeniul cercetrii dragoste. n continuare, vom comenta pe scurt elemente selectate ale teoriei triunghiulare a iubirii, n funcie de care iubirea poate fi neleas ca fiind compusa din trei componente - intimitate, pasiune, i devotament. Apoi, articolul prezint dou studii despre constructul de validare a scalei de dragoste. Constructul de validare cuprinde aspecte legate de validare intern - stabilirea dac structura intern a datelor este n concordan cu teoria - i validarea extern - stabilirea dac scala bazata pe teorie demonstreaza modele sensibile de corelaii cu msuri externe. Datele susin, n general, dar nu pe deplin utilitatea scalei triunghiulare a iubirii.INTRODUCEREPartenerii pot fi de multe ori evazivi, dar astfel, ei reflecta fenomenul de iubire de sine. Cteva constructe psihologice sunt mai evazive dect constructul iubirii (vezi Berscheid, 1988). Dar evazivitatea iubirii, cum ar fi evazivitatea partenerilor, nu a descurajat oameni intru totul: mai multi psihologi si-au propus s surprind esena iubirii printr-o gam divers de teorii ale fenomenului.

Una dintre cele mai vechi teorii psihologice a fost cea a lui Freud (1922), care a explicat iubirea in termeni ca lupta pentru un ego ideal. O alta teorie a fost cea a lui Reik (1944), care a explicat iubirea n termeni precum cutare mntuirii. Maslow (1962) a sugerat c Deficitul de iubire (D-love) ar putea avea caracteristicile despre care au vorbit Freud i Reik, dar c o form mai mare de iubire, Fiind iubire (B-love), a fost posibila pentru persoanele care s-au auto-actualizat i care mai degraba i-ar iubi pe alii ca pe ei nii, dect sa-si vindece propriile deficiente.

ntruct aceste teorii anterioare au fost in sfera psihologiei clinice, unele teorii mai recente ale iubirii au derivat mai mult din sfera psihologiei sociale / a personalitii. Una dintre cele mai bine-cunoscute teorii sociale / de personalitate este a lui Lee (1977), care a spus ca iubirea nu consta intr-un singur lucru, ci mai degrab, e nevoie de o entitate pentru a fi neleas n termeni "stilurile" individuale de iubire ale oamenilor. Potrivit lui Lee, exist ase astfel de stiluri: (a) eros, stilul de iubire caracterizat prin cutarea unui partener a crui prezentare fizic de sine ntruchipeaz o imagine deja existenta n mintea celuilalt partener; (b) ludus, care este termenul lui Ovidiu pentru iubirea jucua; (c) storge, un stil bazat pe dezvoltarea lenta a afectiunii si companiei; (d) manie, un stil de iubire caracterizat prin obsesie, gelozie, i o mare intensitate emoional; (e) agape, care este iubirea altruist n care partenerul vede ca datoria lui este aceea de a iubi fr ateptri de reciprocitate; i (f) pragma, un stil practic care implic considerarea contienta a caracteristicilor demografice ale celui iubit. Teste ale acestei teorii au sugerat c aceasta este bine reprezentata pentru o varietate de date (Hendrick i Hendrick, 1986, 1990, 1995). Shaver, Hazan si Bradshaw (1988) (vezi, de asemenea, Hazan i Shaver, 1990, 1994; Shaver & Hazan, 1988, 1993) sugereaz un tip stilistic de teorie, cu stilul de a iubi al partenerului dependent, in parte, de stilul de ataament pe care si l-a stabilit vis-a-vis de mama sa in copilarie. Astfel de atasamente, care pot fi fie sigure, anxios-ambivalente, evitante, sunt reflectate, ntr-o anumit msur, n modurile de a iubi ca adult. Bineinteles ca nu toate teoriile social-psihologice au un punct de vedere stilistic. Hatfield (1984, 1988) a distins ntre iubire pasional i iubire parteneriala. Davis (1985) a sugerat, de asemenea, trei componente: atractia fizica, preocuparea, i simpatia. Teorile celori trei componente par a fi populare in aceste zile, cum e teoria care serveste ca baz pentru prezentul articol, ca teoriile lui Davis i Shaver. Aceast teorie `triunghiulara" va fi descrisa mai detaliat dect altele, pentru ca scopul articolului este de a construi-valida o scal bazat pe teorie.ELEMENTELE TEORIEI TRIUNGHIULARE A IUBIRIITeoria triunghiulara a iubirii (Sternberg, 1986, 1988) susine c iubirea poate fi neleas n termenii a trei componente, care mpreun pot fi vzute ca fiind vrfurile unui triunghi. Triunghiul este folosit ca o metafor, mai degrab dect ca un modelu strict geometric. Aceste trei componente sunt intimitatea (vertex partea de sus a triunghiului), pasiunea (vertex stnga a triunghiului), i devotamentul (vertex din dreapta al triunghiului). (Alocarea componentelor pe varfuri este arbitrara). Aceste trei componente au aprut n diferite alte teorii ale iubirii, i, n plus, pare s corespund destul de bine cu teoriile implicite ale oamenilor despre iubire (Aron & Westby, 1996). Fiecare dintre acesti trei termeni pot fi utilizati n moduri diferite, de aceea este important s se clarifice semnificaiile lor n contextul prezentei teorii. Cele trei componente ale iubiriiCele trei componente ale iubirii n teoria triunghiulara sunt: intimitatea, pasiunea, i devotamentul. Fiecare component manifest un aspect diferit al iubirii. IntimitateaIntimitatea se refer la sentimente de apropiere, conectare, i simpatie in relatiile de iubire. Aceasta include, astfel, n domeniul su de aplicare, acele sentimente care dau natere, n esen, la experiena de cldur ntr-o relaie de iubire. Sternberg i Grajek (1984), au analizat un grup de date provenite de la scalele de iubire si de simpatie ale lui Rubin (1970) i de la scala relatiilor apropiate a lui Levinger, Rands i Talabr (1977), in urma carora au identificat 10 grupuri n intimitate: (a) dorina de a promova bunstarea celu iubit; (b) experienta fericirii alaturi de cel iubit; (c) atentie sporita pentru psrtener; (d) posibilitatea de a conta pe cel iubit, n vremuri de nevoie; (e) nelegerea reciproc; (f) impartirea lucrurilor si a sinelui cu cel iubit; (g) primirea de sprijin emotional de la cel iubit; (h) acordarea de sprijin emoional pentru cel iubit; (i) comunicarea intim cu cel iubit; i (j) valorificarea celui iubit n viaa cuiva.PasiuneaPasiunea se refer la unitile care conduc la iubire, atractia fizica, mplinirea sexual, i fenomenele conexe n relaiile de iubire. Componenta pasiune include n domeniul su de aplicare acele surse motivaionale i de forme de excitare care duc la experiena pasiunii ntr-o relaie de iubire. Aceasta include ceea ce Hatfield i Walster (1981) au numit `starea de dor intens pentru unirea cu cellalt". ntr-o relaie de iubire, nevoile sexuale pot foarte bine sa predomine n aceast experien. Cu toate acestea, alte nevoi, cum ar fi cele de stima de sine, de ingijire afectuoasa si sprijin social, de atentie,de afiliere, de dominare, de supunere, i de auto-actualizare, pot contribui, de asemenea, la experimentarea pasiunii.DevotamentulDevotamentul se refer, pe termen scurt, la decizia pe care o ia partenerul de a fi stabil, i, pe termen lung, pentru angajamentul partenerului de a menine aceast iubire. Aceste dou aspecte ale componentei devotament nu merg neaprat mpreun, poti decide s iubeti pe cinev fr sa te angajezi intr-o relatie pe termen lung, sau te poti angaja ntr-o relaie fr sa recunoti c iti iubesti partenereul.

Cele trei componente ale iubirii interacioneaza unele cu altele: de exemplu, o mai mare intimitate poate duce la o mai mare pasiune sau angajament, la fel ca i un angajament mai mare poate duce la o mai mare intimitate, sau cu probabilitate mai mic, la o pasiune mai mare. n general, apoi, componentele sunt separabile, dar interactive unele cu altele. Dei toate cele trei componente sunt pri importante ale relaiilor de iubire, importana lor poate diferi de la o relaie la alta, sau de-a lungul timpului n aceeasi relaie. ntr-adevr, diferitele tipuri de iubire pot fi generate prin limitarea cazurilor de diferite combinaii de componente.Tipuri de iubireCele trei componente ale iubirii genereaza opt cazuri de limitare posibile atunci cnd sunt combinate. Fiecare dintre aceste cazuri d natere la un alt tip de iubire (descris n Sternberg, 1988). Este important s realizm c aceste tipuri de iubire sunt, n fapt, cazuri de limitare: este imposibil ca o relaie sa fie un caz pur de aceste limiatri. Non-iubirea se refer pur i simplu la lipsa de toate cele trei componente ale iubirii. Rezultatele arata ca este posibil sa se experimenteze doar componenta de intimitate a iubirii n lipsa pasiunii i a devotamentului sau sa se iubeasca cu pasiune n absena celorlalte componente ale iubirii. Iubirea "golita" provine din decizia partenerului de a se angaja intr-o iubire care nu are componentele intimitii i a pasiunii. Iubirea romantica deriv din combinaia componentelor intimitate i pasiune. Iubirea parteneriala deriv din combinaia compenentelor intimitate i devotament. Iubirea prosteasca deriv din combinaia componentelor pasiune i devotament, n absena componentei intimitate. Iubirea desvrita, sau completa, rezult din combinaia complet a tuturor celor trei componente.

n concluzie, posibilele subgrupuri ale celor trei componente ale iubirii genereaz drept cazuri de limitare diferite tipuri de iubire. Cele mai multe iubiri sunt "impure" exemple ale acestor tipuri: au parte de toate cele trei vrfuri ale triunghiului, dar n cantiti diferite.Geometria triunghiului iubiriiGeometria triunghiului iubirii depinde de doi factori: cantitatea de iubiriii a balanei iubrii. Diferenele cantitatilor sunt reprezentate de zone diferite ale triunghiului iubrii: cea mai mare cantitatea de iubire, cea mai mare zona de triunghi. Diferenele balantelor celor trei tipuri de iubire sunt reprezentate de diferite forme de triunghiuri. De exemplu, iubirea echilibrata (parti aproximativ egale din fiecare componenta) este reprezentat printr-un triunghi echilateral.Triunghiuri multiple de iubire Iubirea nu implic doar un singur triunghi. Mai degrab, este vorba de un numr mare de triunghiuri, dar doar unele dintre acestea sunt de interes major teoretic i practic. De exemplu, este posibil triunghiurile reale s contrasteze cu cele ideale. O persoana nu are un singur triunghi care reprezint iubirea sa pentru partener, dar, de asemenea, un triunghi reprezint un ideal pentru acea relaie (vezi Sternberg & Barnes, 1985). Idealul poate fi bazat n parte pe experiena din relaiile anterioare de acelai fel, care formeaz ceea ce Thibaut i Kelley (1959) numeau "nivelul de comparaie", i, n parte, pe ateptrile a ceea ce ar putea deveni acea relatie apropiata. Este de asemenea posibil s se fac distincia ntre auto-perceptia asupra triunghiurilor i perceptia partenerului. Cu alte cuvinte, sentimentele de iubire ntr-o relaie pot sau nu s corespund ca semnificatie cu ceea ce simte partenerul. n final, este important s se fac distincia ntre triunghiurile de sentimente i triunghiurile de aciune.

Sa simti ceva pentru partener i sa acionezi ntr-un mod consecvent cu aceste sentimente sunt doua lucruri diferite. Fiecare dintre cele trei componente ale iubirii are un set de aciuni asociate cu ea. De exemplu, intimitate ar putea fi manifestat n aciune, prin mprtirea bunurilor i a timpului, exprimndu-i empatia, comunicand sincer, i aa mai departe. Pasiune ar putea fi manifestat prin contemplari, atingeri,prin a face dragoste, i aa mai departe. Devotamentul ar putea fi manifestat prin fidelitate sexual, angajament, cstorie, i aa mai departe. Desigur, aciunile care exprim o anumit component de iubire poate diferi oarecum de la o persoan la alta, de la o relaie la alta, sau de la o situaie la alta. Cu toate acestea, este important s se ia n considerare triunghiul iubirii aa cum se exprim prin aciune, deoarece aciunea are att de multe efecte pe o relaie.

Prezentul articol descrie dou studii care reprezint o ncercare de a construi-valida o scal bazat pe unele aspecte ale teoriei triunghiulare a iubirii, n scopul de a determina ct de bine scala se aplic relaiilor de iubire de diferite tipuri, cu diferite persoane. n cazul n care teoria este corect, ar fi de ateptat ca (a) cele trei componente ale teoriei sa poata fi msurate; (b) ar prezenta un anumit grad de corelare, pentru c cele mai multe relatii de iubire vor implica mai mult de o singur component a iubirii, dar ele nu vor fi corelate perfect, aa cum nu toti iubim "desvrit"; (c) componentele vor aprea ca factori separati, dar corelati ntr-o analiz factor; i (d) componentele vor prezice satisfactie in relatiile de iubire.

ntr-adevr, exist deja cateva dovezi c aceste componente ar trebui s se refere la satisfacie (Murray, Holmes, si Griffin, 1996). De asemenea, exist dovezi c corelaiile ntre componente, i cu msurile externe ar putea fi oarecum "umflate" din cauza tendinelor oamenilor de a idealiza propriile relaii (Murray & Holmes, 1993; Van Lange & Rusbult, 1995).