Stelele

 stea este un corp ceresc fierbinte, formata din gaze ce ard permanent. Din aceasta cauzã, o stea degajã caldurã şi luminã fiind singurul corp ceresc care are caldurã şi luminã proprie. O parte din cãldurã şi lumina ei se transmite planetelor si sateliţilor acesteia.. Multe stele se pot vedea ca puncte stralucitoare pe cerul noptii, ce tremura sau clipesc, datorita insa, efectului atmosferei terestre. Soarele este o exceptie notabila, fiind singura stea suficient de aproape de Terra pentru a fi vizibila ca un disc (nu ca un punct). Cu ochiul liber se pot observa aproape 5.000 de stele, dar folosind un telescop optic se pot observa sute de mii de stele din galaxia noastra; cu un

radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din Univers (numarul acestora fiind extrem de mare, circa 70.000.000.000.000.000.000.000 sau 7 la puterea 22).              In galaxia noastra exista aproximativ 300 de miliarde de stele. În funcţie de temperatura lor, stelele sunt roşii, galbene sau albastre. Stelele roşii au o temperaturã de circa 3.000ºC. Acestea mai sunt numite şi stele reci. Stelele galbene, sunt cu ceva mai ,,calde” ajungand la 5.500ºC. Stelele albastre sunt stele fierbinţi circa 30.000ºC. De exemplu, Sirius este o stea albastrã. Numãrul stelelor este foarte mare. Ceea ce cuprindem cu privirea este numai o micã parte din mulţimea stelelor care alcãtuiesc Universul. Stelele vãzute de noi sunt şi cele mai apropiate de planeta Pãmânt. Grupãrile mici de stele alcãtuiesc constelaţii. Oamenii le-au denumit dupã conturul lor, asemãnãtor unor obiecte : Carul Mare, Carul Mic, Balanţã etc. Pe cer pot fi vãzute 88 de constelaţii. Din cauza mişcãrii de rotaţie a Pãmântului în jurul Soarelui, unele constelaţii se vãd numai în anumite luni ale anului : Orion în decembrie, Lyra în iulie. 

          

               In interiorul galaxiei stelele sunt grupate in alte sisteme. Un numar infinit de mare de stele batrane, rosii formeaza nucleul galactic. Acesta este de fapt o sfera imensa fata de care dimensiunile stelelor pot fi considerate neglijabile. Alte stele rosii formeaza roiuri

  O

globulare, aglomerari cu forma sferica ce contin peste un milion de stele. Exista cam 150 de astfel de roiuri in Calea Lactee, iar majoritatea sunt dispuse sub forma unui halo urias care inconjoara intreg discul galactic (ex. Omega Centauri, M13 din Hercules etc). Acest disc consta intr-un numar de brate ce pornesc din nucleu, dand galaxiei aspect de spirala. Aceste brate sunt alcatuite din stele tinere, albastre, dar si din materie interstelara. Printre stele exista niste nori imensi de gaze, in special hidrogenul, precum si pulberi si praf. Norii au primit denumirea de nebuloase, care la randul lor se clasifica in mai multe tipuri.              Exista nebuloase difuze (care vazute prin instrumente optice au aspectul unei pete cetoase, cel mai evident exemplu fiind M42, Nebuloasa Orion), cat si nebuloase obscure (care au aspectul unei pete intunecate pe un fond luminos al cerului, ca ex. Nebuloasa Cap de Cal, un nor din vasta M42). Aceste nebuloase sunt adevarate incubatoare in care iau nastere noi stele printr-un proces indelungat si complex. Al treilea tip il reprezinta nebuloasele planetare. Acestea au aspectul unui inel cu o stea in centru. Spre deosebire de cele difuze si obscure, aici o stea in ultimul stadiu de viata emite gaze si praf care formeaza inelul. Astfel de corpuri sunt Nebuloasele Dumbell, Helix, Ochiul Pisicii etc. Pe langa acestea mai exista in bratele galaxiei si roiuri deschise de stele tinere. Sunt asemanatoare celor globulare, doar ca numarul de stele componente este foarte mic. Ex.: Closca cu Pui, Caseta cu bijuterii, Stupul etc. Ca materie neorganizata mai exista si vantul stelar, flux de particule emis in spatiu de catre stele, in urma reactiilor nucleare ce au loc in interiorul acestora.

 

Galerie foto (1)

Găurile negre sunt cele mai stranii fenomene din spaţiu şi fizicienii recunosc că încă nu pot şti exact

ce se întâmplă în interiorul lor. Există multe teorii, iar una din ele susţine că în interiorul acestora ar

putea exista civilizaţii foarte avansate. Mai mult, afirmă un fizician, chiar şi universul nostru s-ar afla,

de fapt, într-o uriaşă gaură neagră.

Fizicianul Nikodem Poplawski, de la Universitatea din New Haven, crede că dacă am cădea într-o

gaură neagră, particulele noastre ar ajunge într-un univers paralel.

El, asemeni altor teoreticieni, susţine că o gaură neagră nu este ceva infinit de dens şi de mic, cum

presupunea Albert Einstein, ci este ceva finit.

Teoria lui Poplawski se bazează pe ipoteza că înainte de Big Bang a existat ceva, o „sămânţă” de

materie foarte densă, care s-a format în interiorul unei găuri negre.

Era probabil de trilioane de ori mai mică decât orice particulă cunoscută de oameni, precizează

Michael Finkel, de la National Geographic.

Această minusculă particulă a avut suficientă energie ca să dea naştere întregului univers pe care îl

cunoastem noi. Totul s-ar fi întâmplat, deci, în interiorul unei găuri negre.

Cum apare o gaură neagrăO gaură neagră se formează atunci când o stea uriaşă rămâne fără combustibil şi se prăbuşeşte în

interiorul ei. Atunci se produce o supernovă, care aruncă în spaţiu o parte din materia stelei. Apoi,

gravitaţia acestei „stele moarte” este atât de puternică încât atrage orice formă de materie şi nici

lumina nu poate scăpa.

Găurile negre sunt o poartă între două universuri paralele, crede Poplawski. Şi alţi fizicieni susţin

această teorie.

Cosmologul rus Viaceslav Dokuchaev, de la Institutul de Cercetare Nucleară din Moscova, crede

chiar că în interiorul găurilor negre pot exista civilizaţii avansate, superioare nouă. El şi-a prezentat

teoria în 2011.

Dokuchaev spune că dincolo de punctul fără întoarcere, unde timpul şi spaţiul se unesc, în interiorul

găurii negre, dincolo de orizontul Cauchy, poate exista un alt univers.

Aici au putea exista forme de viaţă şi chiar civilizaţii care ar fi cele mai avansate din univers. Asta

pentru că, din cauza condiţiilor foarte dificile, civilizaţiile au fost nevoie să evolueze rapid, ca să

poată supravieţui.

Dacă există asemenea civilizaţii acolo, atunci este vorba de civilizaţii de Nivelul III pe scara

Kardaschev. Prin comparaţie, omenirea încearcă încă să atingă Nivelul I.

Oricât de interesantă ar fi această teorie, ea este imposibil de demonstrat practic. Nimic nu poate

trece prin gaura neagră, pentru ca noi să aflăm dacă acolo există sau nu ceva.