Ștefan cel Mare

Sursa - Wikipedia, enciclopedia liberă

Ștefan cel Mare

Domn al Moldovei

Ștefan cel Mare după Evangheliarul de la Humor, considerată cea mai exactă reprezentare a

domnului.

Domnie 1457 - 2 iulie 1504

Născut 1433Borzești (azi în județul Bacău)

Decedat 2 iulie 1504 (~70-71 de ani)

Suceava

Predecesor Petru Aron

Succesor Bogdan al III-lea cel Orb

Căsătorit cu Evdokia Olelkovici (1463 - 67)Maria din Mangop (1472 - 77)Maria Voichița (1478 - 1504)

Casa Regală Dinastia Mușatinilor

Tată Bogdan al II-lea

Mamă Doamna Oltea

Venerare ca sfânt

Date importante

Venerat în Biserica Ortodoxă Română

Canonizat 12 iulie 1992, București, Biserica Ortodoxă Română

Rămășițe pământești

Mănăstirea Putna

Sărbătoare 2 iulie

 Sfinți

modifică 

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești - d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit 47 de ani, durată care nu a mai fost egalată în istoria Moldovei. În timpul său, a dus lupte împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei șiRegatul Ungariei. Biserici și mănăstiri construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial.

Cuprins

1 Prezentare generală 2 Începutul domniei 3 Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel Mare 4 Relațiile cu Ungaria 5 Relațiile cu Țara Românească 6 Conflictul cu Imperiul Otoman 7 Sfârșitul domniei

8 Familie 9 Figura și epoca lui Ștefan cel Mare în literatură 10 Galerie 11 Note 12 Bibliografie 13 Bibliografie suplimentară 14 Legături externe 15 Vezi și

Prezentare generalăCalitățile de om politic, strateg și diplomat, acțiunile sale pentru apărarea integrității țării și inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația contemporanilor, acesta devenind un erou popular în tradiție.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit "Athleta Christi" (Luptător pentru Hristos).

Grigore Ureche îl descrie astfel în cronica sa: "Fost-au acest Ștefan, om nu mare la statu, mânios, și degrabă a vărsa sânge nevinovat: de multe ori, la ospețe omorâia fara giudeț. Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu și lucrul său știa a-l acoperi și unde nu găndeai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie, însuși se vârâia ca văzându-l ai săi să nu îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu-l biruia și unde-l biruiau alții nu pierdea nădejdea că știindu-se cădzut gios se ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și fiul său, Bogdan-vodă, urma lui luase de lucruri vitejăști cum se tâmplă: den pom bun roade bune or să iasă."

Începutul domniei

Coroana lui Ştefan cel Mare

După uciderea tatălui său Bogdan al II-lea de către Petru Aron, Ștefan vine cu oastea sa, ajutat de Vlad Țepeș, domnulȚării Românești. După înfrângerea lui Petru Aron în "tina de la Doljești", la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe cei de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Adunarea în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și "toată țara" proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei.

Moldova în timpul domniei lui Ștefan cel MareVezi și: Politica externă a lui Ștefan cel Mare

Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare (1483)

În vremea lui Ștefan cel Mare, Moldova se întindea de la Carpații răsăriteni până la Nistru. Țăranii răzeși, proprietari de pământ, erau chemați la solicitarea domnului la "oaste" în schimbul unor privilegii. Alături de ei, un rol important îl jucau cetele boierilor, care veneau cu oșteni de pe moșiile lor, și cetele târgurilor, alcătuite din târgoveți, care se puteau strânge mai repede în caz de nevoie. Oastea mare a lui Ștefan era deci o ,,oaste de țară", la vremea aceea puțini fiind lefegii (mercenari sau soldneri). Țara era apărată de cetăți ca Soroca, Tighina și Cetatea Albă la Nistru, cetatea Chilia la Dunăre, cetățile Hotinului și Sucevei la Nord, spre Carpați Cetatea Neamțului, iar pe Siret Cetatea Nouă a Romanului.

Moldova era stabilă politic și bogată. Incursiunile pretendenților la domnie erau rare, și opoziția boierilor slabă. Buna securitate a drumurilor îmbia pe negustorii italieni, polonezi sau armeni să treacă prin Moldova de la Marea Neagră spreLiov (Lemberg) și invers, aducând din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale și pietre prețioase iar din Apus postavuri și arme. Vămile culese de la aceștia aduceau bani în vistieria domnească. Astfel se explică mijloacele materiale care i-au permis lui Ștefan să lupte și să construiască fără încetare în lunga lui domnie. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiuneaImperiului Otoman, care - după cucerirea Constantinopolului la 1453, de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih - își continua înaintarea spre centrul Europei.

Relațiile cu Ungaria

Regatul Ungariei împotriva steagului moldovean în bătălie

După urmărirea lui Petru Aron, care se refugiase în Polonia, Ștefan cade la înțelegere cu regele Cazimir, restituindu-i-se cetatea Hotinului, ceea ce atrage dușmănia regelui Ungariei, Matei Corvin. Într-o luptă decisivă la Baia (1467), pe valea Moldovei, oastea ungurească este înfrântă, regele fiind rănit de trei săgeți și o lovitură de lance. Ștefan năvăli în Ardeal pe urmele armatei ungurești în retragere și își asigură liniștea la granița apuseană a țării.

Relațiile cu Țara RomâneascăPrimul conflict cu Țara Românească a avut loc în 1462 când, profitând de faptul ca Vlad Țepeș se afla în război cu turcii, Ștefan atacă cetatea Chilia dinspre uscat și beneficiază de ajutor turcilor care bombardează cetatea de pe corăbii aflate pe Dunăre. Asediul cetății eșuează și Ștefan este rănit de o săgeata în picior, rană care îi va provoca o cangrenă în preajma morții. Ștefan cucerește Chilia și Cetatea Albă în 1465.

Prevăzând că va avea în curând de luptat cu turcii, Ștefan dorea să aibă un domn prieten în Țara Românească, în locul vasalului turcesc, Radu cel Frumos. În anul 1470 Ștefan începu ostilitățile, prădând Ialomița și arzând orașul Brăilei (la 27 februarie, în "marțea brânzei"). Turcii au trimis drept răspuns pe tătari în Moldova dar Ștefan i-a învins în dumbrava de la Lipnic, pe Nistru. După alte ciocniri cu Radu cel Frumos, acesta fugi la turci. În noiembrie 1473, Ștefan cucerește cetatea Dâmboviței de la București, și pune în scaunul Țării Românești pe aliatul său, Laiotă Basarab. Însa după 2 ani Laiotă Basarab îl trădează.

Conflictul cu Imperiul Otoman

Spada lui Ştefan cel Mare

Din cei 47 de ani de domnie Ștefan a purtat războaie cu turcii într-un interval de 10 ani (1474 - 1484), iar după 1484 a pierdut definitiv cetățile Chilia și Cetatea Albă și a revenit la plata tributului.

Mahomed al II-lea nu a vrut să lase nepedepsit amestecul lui Ștefan cel Mare în treburile domniei Țării Românești. De aceea în iarna anului 1474 trimise în Moldova pe beylerbeyi Hadâm Suleiman Paşa (Hadin Süleyman Paşa), cu 120.000 de oameni, cu misiunea de a supune pe domn și a-i nimici oastea. Ștefan își organizează tabăra în fața Vasluiului în locul numitPodul Înalt și în ziua de 10 ianuarie 1475, înainte de a se lumina de ziuă, dădu atacul pe neașteptate. Oștirea turcilor se destrămă în învălmășeală. Locul mlăștinos, ceața, necunoașterea terenului, mări tulburarea turcilor,

care se risipiră. După alungarea lor, Ștefan trimise o scrisoare în limba latină către toți principii creștini din Europa, vestindu-le marea izbândă și cerându-le sprijin pentru încercările viitoare. Dar în afară de felicitări din partea Papei și a Republicii Venețiene, ajutor nu veni de nicăieri.

Mahomed II luă comanda oștirii turcești, îndreptându-se spre Suceava pe Valea Siretului, iar dinspre Nistru se iviră cetele tătarilor. În codrul de la Valea Albă sauRăzboieni, turcii covârșiră puterile moldovenilor în seara zilei de 26 iulie 1476. Mahomed II atacă cetățile Suceava, Neamțul și Hotinul, dar nu le putu cuceri. Aflând că Ștefan pregătește o nouă oaste, că ungurii și polonezii se apropie de granițele Moldovei cu ajutor armat, văzând că hrana se împuținează și că se ivesc boli în rândul oștenilor, Mahomed al II-lea se hotărî să se retragă. El părăsi Moldova hărțuit de cetele lui Ștefan.

Sfârșitul domniei

Mormântul lui Ştefan cel Mare şi al soţiei sale Maria Voichiţa, din gropniţa bisericii mănăstirii

Putna

Ultimii ani de domnie au fost ani de pace. Cel care spunea în actele scrise că este din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a zidit 44 mănăstiri și biserici, conform tradiției, după fiecare luptă câștigată o biserică. Bătrân și bolnav de gută, i s-a amputat un picior la care aparuse o cangrena de pe urma ranii capatate la asediul Chiliei din 1462. Exista opinii ca decizia luata de doctori adusi din Italia i-a grabit moartea cu cateva luni. După o domnie îndelungată de 47 de ani - neobișnuită pentru acele vremuri - a decedat la 2 iulie 1504.

Iară prea Ștefan Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul, jale era, că plângea toți ca pe un părinte al său...(Grigore Ureche)

În cursul domniei sale Moldova a cunoscut o înflorire fără precedent. Luptând de la egal la egal cu vecini mai puternici, Ștefan cel Mare a reușit să impună Moldova ca un stat cu drepturi aproape egale. Dar odată cu modificarea tehnologiei războiului (introducerea pe scară largă a armelor de foc, scumpe și greu de fabricat) Moldova, cu o populație și resurse limitate, nu a mai putut ține pasul cu acești vecinii. În conflictele cu turcii, Ștefan a beneficiat și de faptul că, în cursul domniei lui, Imperiul Otoman a avut de luptat cu

adversari puternici și pe alte fronturi: Skanderbeg în Albania, Uzun Hasan în Asia Centrală, cetățile genoveze Caffa și Mangop în nordul Mării Negre etc.

Ştefan cel Mare în tabloul votiv al bisericii Sf. Nicolae Domnesc Iaşi

FamilieS-a căsătorit prima oară la 5 iulie 1463 cu Evdochia „de la Chiev, sora lui Semen țarul”, fiica lui Alexandru Olelka, marele cneaz de Kiev. Au avut împreună doi copii: pe Alexandru și pe Elena (Olena). Evdochia s-a stins din viață la 25 noiembrie 1467 și a fost înmormântată în Biserica Mirăuți din Suceava – vechea Mitropolie a Moldovei.

La 14 septembrie 1472, Ștefan cel Mare s-a căsătorit a doua oară, cu Maria din familia dinaștilor de la Theodoro-Mangop. Copiii născuți din această căsătorie (Ilie și Bogdan) au murit la vârste fragede. Maria a murit la 19 decembrie 1477 și a fost înmormântată în biserica Mănăstirii Putna.

Ștefan cel Mare s-a căsătorit pentru a treia și ultima oară, cu Maria, fiica lui Radu cel Frumos, Domnul Țării Românești, pe care o luase ostatică, împreună cu mama ei, încă din 1473. Din această căsătorie au rezultat Bogdan-Vlad, viitorul DomnBogdan al III-lea al Moldovei, și „două fiice frumoase”,[1] Ana și Maria.

Un alt fiu natural (născut în 1483) al lui Ștefan cel Mare, cu o anume Răreșoaia (a cărei existență nu e documentată istoric), a fost Petru Rareș, care avea să devină la rândul său domn al Moldovei, de două ori (1527-1538 și 1541-1546).

Dintre urmașii naturali ai lui Ștefan cel Mare, 14 au ajuns domnitori ai Moldovei în perioada 1504-1668 (2 fii, 7 nepoți, etc.).

Figura și epoca lui Ștefan cel Mare în literaturăFigura și perioada lui Ștefan au fost o puternică sursă de inspirație pentru scriitori români. Iată o listă neexhaustivă de asemenea creații:

Barbu Ștefănescu Delavrancea , Apus de soare;

Dimitrie Bolintineanu , Muma lui Ștefan cel Mare; Dimitrie Bolintineanu , Visul lui Ștefan cel Mare; Vasile Alecsandri , Dumbrava roșie; Vasile Alecsandri , Imn lui Ștefan cel Mare; Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri, Ștefan,

Ștefan, domn cel mare; Poezie populară culeasă de Vasile Alecsandri, Movila lui

Burcel; Gheorghe Asachi , Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamțu; Alexandru Vlahuță , Din trecutul nostru; Mihail Sadoveanu , Frații Jderi; Ștefan Octavian Iosif , Cântec despre preafericita izbândă

de la Podul-Înalt; Nicolae Gane , Stejarul din Borzești; Eusebiu Camilar , Stejarul din Borzești Adrian Păunescu , Jurământ la Putna

Galerie

Reconstrucția sălii tronului lui Ștefan cel Mare de la Cetatea de Scaun a Sucevei în incinta Muzeului de Istorie din Suceava

 

Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din fațaPalatului Culturii din Iași

 

Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava, amplasată în apropiere de Cetatea de Scaun

 

Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt, județul Vaslui

 

Bustul lui Ștefan cel Mare din holul colegiului național ce îi poartă numele din Suceava

 

Bustul lui Ștefan cel Mare din fața Inspectoratului de Poliție Județean din Suceava

Note

1. ̂  Cronicile slavo-române, pag.31

Bibliografie

Constantin C.Giurescu & Dinu C.Giurescu Istoria Românilor volum II (1352-1606) p. 154-192. Editura Ștințifică și Enciclopedică București (1976)

A.D. Xenopol Histoire des Roumains de la Dacie trajane : Depuis les origines jusqu'à l'union des principautés Tome I des origines à 1633. Editeur Ernest Leroux Paris (1896)

Șerban Papacostea , Ștefan cel Mare domn al Moldovei (1457-1504), Editura Enciclopedică București, 1990

Binder Iijima, Edda und Dumbrava, Vasile (Hrsg.): Stefan der Große – Fürst der Moldau. Symbolfunktion und Bedeutungswandel eines mittelalterlichen Herrschers. Leipziger Universitätsverlag, Leipzig 2005, ISBN 3-86583-039-0

V. Mărculeț, A.V. Ștefănescu, S. Ion, Gherghina Boda, G. Marcu, M. Chiriac, Elena-Gabriela Maximciuc, I. Mărculeț, S. Stoica, Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Ed. Meronia, București, 2009.

Grigore Ureche , Letopisețul Țării Moldovei de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor care scrie de la Dragoș până la Aron-vodă

Bibliografie suplimentară

Liviu Pilat, Itinerariile lui Ștefan cel Mare, în Ștefan cel Mare și Sfânt. Atlet al credinței creștine. Simpozion sf. Mănăstire Putna 2004, Suceava, 2004

Mihail Sadoveanu, Viața lui Ștefan cel Mare - recenzie

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate deȘtefan cel Mare

Monumentul Ștefan cel Mare (Chișinău, Republica Moldova)

Text în limba germană despre Ștefan cel Mare Sfantul Stefan cel Mare in literatura poporului , 25 mai 2012,

Nicolae Iorga, CrestinOrtodox.ro Ștefan cel Mare , 13 mai 2010, Marius Teja, Historia

Ștefan cel Mare – Un sfânt pe tronul Moldovei , 26 noiembrie 2009, Adrian Nicolae, Descoperă

20 de ani de la canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare Viața privată a lui Ștefan cel Mare. Cine au fost soțiile

domnitorului?, 6 februarie 2013, Cronica Română Sfinti Romani - Voievodul Stefan cel Mare si Sfant , 2 iulie

2005, Costin Anghel, Jurnalul Național Sfintii de la Putna , 17 iulie 2006, Costin Anghel, Jurnalul

Național De ce s-a luptat Ștefan cel Mare cu turcii? Adevăratul

motiv!, 2 iulie 2013, Adevărul - articol Historia Ștefan, voievodul Mare și Sfânt al românilor , 2 iulie 2008,

Diac. Nicolae Pascal, Ziarul Lumina Adevăratul chip al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare , 2

iulie 2011, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina Voievodul Ștefan în arhivele secrete ale Vaticanului , 2 iulie

2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina Cele două deshumări ale Sfântului Ștefan cel Mare , 2 iulie

2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina „Norocul domnului“ și disputele privind sfințenia lui Ștefan

cel Mare, 4 iulie 2010, Dr. George Enache, Ziarul Lumina Ziua în care Ștefan a fost uns domn al Moldovei , 13 aprilie

2008, Diac. Vasile M. Demciuc, Ziarul Lumina Cum au ajuns dușmani de moarte Ștefan cel Mare și Vlad

Țepeș?, 25 iulie 2013, Adevărul - articol Historia

Vezi și

Lista bisericilor ctitorite de Ștefan cel Mare Lista bătăliilor lui Ștefan cel Mare

[ascunde]v • d • m

Domnii Moldovei

Anii1340 – 1400

Dragoș I • Sas • Balc • Bogdan I • Petru I • Lațcu • Petru al II-lea • Roman I •

Anii1400 – 1500

Iuga Ologul • Alexandru cel Bun • Iliaș • Ștefan al II-lea • Petru al III-lea • Roman al II-lea • Petru al III-lea (a treia oară) • Ciubăr Vodă • Alexăndrel (prima oară) • Bogdan al II-lea • Alexăndrel

 • Petru Aron (a doua oară) • Alexăndrel (a treia oară) • Petru Aron (a treia oară) • Ștefan cel Mare

Anii1500 – 1600

Bogdan al III-lea • Ștefăniță • Petru Rareș (prima oară)  • Ștefan Lăcustă • Alexandru Cornea • Petru Rareș (a doua oară) • Iliaș Rareș • Ștefan Rareș • Ioan Joldea • Alexandru Lăpușneanu

 • Despot Vodă • Ștefan Tomșa • Alexandru Lăpușneanu (a doua oară) • Bogdan Lăpușneanu • Ioan Vodă cel Viteaz • Petru Șchiopul (prima oară) • Ioan Potcoavă • Petru Șchiopul

 • Alexandru Potcoavă • Petru Șchiopul (a treia oară) • Iancu Sasul • Petru Șchiopul • Aron Vodă (prima oară) • Petru Cazacul • Aron Vodă (a doua oară) • Ștefan Răzvan • 

Anii1600 – 1700

Mihai Viteazul • Simion Movilă • Mihail Movilă • Constantin Movilă • Ștefan Tomșa al II-lea • Alexandru Movilă • Radu Mihnea • Gaspar Graziani • Alexandru Iliaș • Miron Barnovschi-Movilă

 • Alexandru Coconul • Moise Movilă • Vasile Lupu • Gheorghe Ștefan • Gheorghe Ghica • Constantin Șerban • Ștefăniță Lupu • Eustatie Dabija • Gheorghe Duca (prima oară) •

 • Gheorghe Duca (a doua oară) • Ștefan Petriceicu (prima oară) • Dumitrașcu Cantacuzino • Gheorghe Duca (a treia oară) • Ștefan Petriceicu (a doua oară) • Constantin Cantemir

 • Dimitrie Cantemir (prima oară)  • Constantin Duca • Antioh Cantemir

Anii1700 – 1800

Caimacam Ioan Buhuș • Mihai Racoviță • Nicolae Mavrocordat • Dimitrie Cantemir (a doua oară)   • Caimacam Ioan Mavrocordat • Grigore II Ghica • Constantin Mavrocordat • Ioan N. Mavrocordat

 • Iordache Stavrachi • Constantin Racoviță • Matei Ghica • Scarlat Ghica • Ioan Teodor Callimachi • Grigore Callimachi • Grigore III Ghica • Constantin Moruzi • Alexandru I Mavrocordat

 • Alexandru II Mavrocordat • Alexandru Vodă Ipsilanti • Manole Giani Ruset • Alexandru Moruzi • Mihai Suțu • Alexandru Callimachi

Anii1800 – 1860

Constantin Ipsilanti • Alexandru Suțu • Caimacam Iordache Cantacuzino • Scarlat Callimachi • Caimacam Iordache Ruset-Roznovanu • Caimacam Veniamin Costache • Mihail Suțu • Caimacam

 • Ioniță Sandu Sturdza • Mihail Sturdza • Grigore Alexandru Ghica • Caimacam Teodor Balș • Caimacam

 • Caimacam Ștefan Catargiu/I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu • Alexandru Ioan Cuza

 Categorie •   Portal

Informații bibliotecare

WorldCat  

GND : 119067765 

ISNI : 0000 0001 1030 8840 

LCCN : n50038453 

VIAF : 89758463 

Categorii:  Nașteri în 1433 Decese în 1504 Decese pe 2 iulie Ștefan cel Mare Dinastia Mușatinilor Familia Mușatinilor

Nobili români Români pe monede și bancnote românești Români din secolul al XV-lea Români din secolul al XVI-lea Români pe medalii românești Sfinți români Domni și domnitori ai Moldovei Români pe mărci poștale românești Români pe monede și bancnote din Republica Moldova