Ştefan cel Mare(habitat rural)

Istoric:

Satul Ştefan cel Mare a fost întemeiat în anul 1878 în urma împroprietăririi

însurăţeilor promovată de domnitorul Carol I. Până la 1864, trupul de moşie „Dealul

Bârladului” pe care a fost aşezat satul, era în proprietatea mănăstirii Fâstâci din judeţul

Vaslui. După aplicarea legii de „Secularizare a averilor

mănăstireşti”, această moşie a fost declarată moşie a statului şi

dată în arendă prin licitaţie celor interesaţi. Două grupuri de

săteni fără pământ din satele Bahnari (22 km SE) şi Muntenii de

Sus (20 km E) au constituit „obşti de arendare” beneficiind şi de

avantajul că şi înaintaşii lor lucraseră aici ca clăcaşi şi au început să

lucreze pământul. Decretul-Lege nr. 1550/02.07.1878 le-a acordat

acestor două obşti privilegiul împroprietăririi şi al întemeierii noului sat

tocmai datorită vechimii lor ca arendaşi şi foşti clăcaşi. La întemeiere, satul avea 30

de familii cu 176 de suflete.

În 1970, la sud de fostul CAP, în jurul izvoarelor din dreapta DN 15 D Vaslui-

Roman, s-au descoperit resturi ceramice de tip „Poieneşti” (sec. II-III), resturi de amfore

romane, precum şi fragmente de vase caracteristice secolului al IV-lea d.Hr.

Localizare:

Satul Ştefan cel Mare face parte din comuna cu acelaşi nume şi este situat la 12 km

nord de oraşul Vaslui, aproximativ în centrul judeţului Vaslui. Din comuna Ştefan cel Mare

mai fac parte următoarele sate: Bârzeşti, Brăhăşoaia, Călugăreni, Cănţălăreşti, Mărăşeni şi

Munteneşti. Comuna Ştefan cel Mare are următoarele vecinătăţi:

est, nord-est: comuna Zăpodeni;

nord, nord-vest: comuna Vultureşti;

vest: comuna Deleşti;

sud: comuna Bălteni.

Relief şi climă:

Din punct de vedere fizico-geografic satul Ştefan cel Mare este aşezat în zona

Podişului Central Moldovenesc, partea estică a sa fiind străbătută de râul Bârlad. Clima este

moderată dar, uneori, verile sunt extrem de secetoase iar iernile geroase.

Nu putem face nici o referire asupra faunei şi florei deoarece împrejurimile satului

sunt complet lipsite de păduri. Uneori, îşi mai fac apariţia prin gospodăriile oamenilor vulpile

şi păsările răpitoare (ulii). Satul are 1323 ha de teren arabil şi 168 ha păşuni (islaz sătesc).

Înainte de 1989, pe coasta numită „Dealul Bârladului”, CAP-ul plantase aproximativ

150 ha cu viţă de vie pe un teren neprielnic altei culturi dar, care, ulterior a fost distrusă

devenind păşune.

Clima este temperat continentală cu nuanţe excesive, fiind caracterizată prin veri

călduroase, secetoase şi ierni geroase.Tempertaturile medii anuale sunt cuprinse între + 8˚C şi

+ 9,4˚C, iar precipitaţiile sunt relativ reduse.

 Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 – 1998), pune în

evidenţă următoarele:

temperatura medie anuală este de + 9,4˚C, apropindu-se de media pe ţară

care este de + 9,5˚C;

trecerea de la anotimpul rece la cel cald şi invers se face brusc;

există mari diferenţe de temperatură între luna martie şi luna mai;

numărul mare de zile cu îngheţ (120).

 Regimul eolian pune în evidenţă dominarea curenţilor dinspre nord, nord - vest

precum şi sud, sud - vest. Aceştia au o influenţă directă asupra regimului precipitaţiilor care

sunt sărace în perioada lunilor noiembrie – martie.

 Cantităţile mari de precipitaţii cad în perioada calda a anului cu maxime înregistrate

în lunile mai şi iunie, cu o medie anuală de 80,79 mm/an. Stratul de zăpadă are o grosime

ce variază între 12,2 – 33,6 cm.

Temperatura maximă absolută (46,6 grade C) a fost înregistrată la Murgeni la 21

august 1952, iar cea minimă (-32 grade C) la Negreşti la 20 februarie 1954, fapt ce

demonstrează, un aspect al continentalismului pronunţat, marcat de o amplitudine termică

foarte mare a valorilor extreme, respectiv -72,6 grade C. Precipitaţiile au o răspândire

teritorială inegală, însemnând cantităţi mai mari în sectoarele deluroase şi de podiş din N şi V

(circa 600 mm anual) şi mai mici în zonele depresionare şi de luncă (400-500 mm anual),

secetele reprezentând un fenomen frecvent pentru judeţul Vaslui, perioada în care se

înregistrează sub 200 mm anual, aşa cum au fost în anii 1896, 1921, 1937, 1945-1946, 1948.

Vânturile predominante bat cu o frecvenţă mai mare dinspre N (19%), NV (17%), S şi SE

(13,5%) cu viteze medii anuale cuprinse între 1,6 şi 6,5 metri pe secundă.

Populaţia:

Comuna Ştefan cel Mare este situată la doar câţiva kilometri de municipiul reşedinţa

de judeţ şi are o populaţie de 3.450 de locuitori, împărţită în şase sate: Ştefan cel Mare,

Mărăşeni, Cănţălăreşti, Călugăreni, Bârzeşti şi Brăhăşoaia.

Ocupaţiile locuitorilor:

Pe aceste locuri, ca dintotdeauna, oamenii se ocupă cu agricultura pe loturi mici de

până la 5 ha. Cam toate cele 191 de familii (472 de suflete) deţin câte o vacă de lapte, iar un

număr de 12 familii au 109 oi. Populaţia a îmbătrânit odată cu plecarea tineretului la oraş, iar

de spor natural pozitiv nu se poate vorbi. La 2 km vest se află halta CFR Brăhăşoaia dată în

axploatare în deceniul III al secolului XX, în urma intervenţiilor fostului proprietar al moşiei

Brăhăşoaia Gogu Petrescu. Pe teritoriul satului Ştefan cel Mare nu au fost boieri, oamenii

păstrându-şi, în general, proprietăţile primite în 1878, chiar sporindu-le prin contractele

matrimoniale încheiate de-a lungul timpului.

Aspectul satului:

În „Înaltul Decret Domnesc” citat mai sus era prevăzută şi obligaţia expresă ca

„inginerul judeţului” să creeze un sat modern, sistematizat, cu uliţe drepte şi paralele cu

şoseaua naţională care străbate satul.

În centrul satului trebuia să se rezerve un teren de 4 pogoane pentru o viitoare

construcţie de interes public. Pe acest teren se află acum Primăria a cărei construcţie a fost

finalizată în 1942, la 17 ani de la declararea comunei Ştefan cel Mare.

Primele case au fost construite din „ceamur pe furci”, aveau o cameră sau două şi

erau acoperite cu stuf care se găsea din abundenţă prin gârlele din apropiere. Acum, toate

casele sunt relativ noi fiind construite sau refăcute după 1950. Satul a fost electrificat în anul

1964, cetăţenii contribuind cu 80% din valoarea devizului, restul de 20% fiind participarea

statului.

Biserica şi şcoala:

Tot prin decretul domnitorului Carol I, viitoarei biserici i se rezervau 17 pogoane de

pământ, iar viitorului învăţător şi şcolii, tot 17 pogoane. Din 1878 şi până în 1939, enoriaşii s-

au dus la biserica din satul Mărăşeni, sat aflat la 4 km sud de Ştefan cel Mare, dar, odată cu

sfinţirea noii biserici din sat (cu hramul „Înălţarea Domnului”) la 8 noiembrie 1939, oamenii

nu au mai fost nevoiţi să facă acest drum. Prima şcoală din sat a luat fiinţă în anul 1919 iar

primul învăţător preda şi la şcoala din satul Cănţălăreşti (2 km nord) care fusese înfiinţată

doar cu 2 ani mai înainte. Până atunci, copii din Ştefan cel Mare erau nevoiţi să înveţe la

şcoala din Brăhăşoaia (2 km vest) care fusese înfiinţată în 1898 sau la cea din Mărăşeni care-

şi deschisese porţile prin strădania preotului Constantin I. Manoilescu la 15 septembrie 1900.

În anul 1971 s-a construit un local nou de şcoală cu clasele I-X.

Cultura:

Prima bibliotecă (atestată documentar) s-a înfiinţat în anul 1951 cu cărţile de

propagandă specifice acelei epoci. În localul şcolii vechi care a funcţionat între anii 1924-

1971, s-a mutat căminul cultural unde erau difuzate şi filme o dată sau de două ori pe

săptămână. După 1990 cinematograful s-a desfiinţat. În anul 2007, această clădire a fost

renovată radical şi în ea au loc diverse spectacole sau repetiţii ale trupelor de teatru amator şi

fluieraşi.

În prezent, edilii comunei, primarul Emil Huzum şi viceprimarul Mihai Moraru

formează împreună cu cei din Consiliul Local o echipă perfectă care “luptă” pentru

dezvoltarea şi modernizarea comunei.

     În fruntea comunei se află Emil Huzum, în calitate de primar, şi Mihai Moraru,

viceprimar. Printre cele mai importante proiecte cu care se laudă echipa de la cârma comunei

se numără:

3 şcoli noi în satele Mărăşeni, Cănţălăreşti şi Bârzeşti

reabilitarea drumurilor din comună - proiecte în care s-au investit peste 30 de

miliarde de lei vechi

amenajarea parcurilor de joacă pentru copii în satele Ştefan cel Mare,

Bârzesti şi Mărăşeni

în zona Podului de la Cănţălăreşti s-a amenajat o scena pentru spectacole şi

alte manifestări cultural-artistice care vor avea loc în comună

pietruirea drumurilor săteşti - în proporţie de 90% şi dalarea şanţurilor din

coumună

aducţiunea cu apă în punctul Lemnosul – apă de care beneficiază un numar

de 600 de familii

modernizarea iluminatului public

în curtea Primariei s-a construit o casă pentru persoanele cu dizabilităţi

reabilitarea unui pod armat în satul Bârzeşti, în punctul Ciofu

modernizarea Căminului cultural ''Ştefan cel Mare''

reabilitarea Centrului Cultural din satul Bârzeşti

construirea unui Centru Cultural în satul Mărăşeni

înlocuirea reţelei de informatice din cadrul primăriei

sediu nou de primarie în valoare de 260.000 RON

extinderea reţelelor şi al iluminatului public în toate satele componente ale

comunei Ştefan cel Mare

În comuna Ştefan cel Mare,  viaţa spirituală este la mare cinste. Biserica şi implicit

preoţii din comuna Ştefan cel Mare au găsit mereu sprijin moral şi chiar material la primărie:

s-au investit 480 de milioane în alimentarea cu energie electrică la biserica

din satul Cănţălăreşti

s-a modernizat biserica de la Mărăşeni unde s-a realizat o pictura în frescă

În viitor se doreşte să se investească ceva “bănuţi” şi într-o bază sportivă şi bine

înţeles că până în toamna acestui an se va înfiinţa şi o echipă de fotbal. 

Obiective istorice şi turistice:

1. Prin dispoziţia Consiliul Popular al judeţului Vaslui în 1974, la 18 octombrie s-a

înfiinţat Muzeul Judeţean Vaslui, cu profil mixt istorie şi etnografie, având ca prim director pe

prof. Constantin Popescu, muzeograf cu experienţă şi contribuţii importante în formarea altor

instituţii muzeale cum ar fi: Bran, Făgăraş, Râşnov.

Cu sprijinul Consiliului culturii şi

Educaţiei Socialiste tot în acel an au fost

încadraţi ca muzeografi: Rica Popescu, Ionel

Bauman şi Ioan Mancaş care sub îndrumarea

şi supravegherea directorului general al

muzeelor din Romania, Iulian Antonesu au

realizat tematica pentru expoziţia de bază a

instituţiei.

Muzeul judeţean Vaslui s-a deschis în ziua de 26 septembrie 1975, în prezenţa

specialiştilor din centrele Universitarea Iaşi sâşi Bucuresâşti, a directorilor muzeelor din

Moldova şi a autorităţilor locale şi judeţene, fiind apreciat în acel moment şi după, ca cel mai

tânar muzeu al ţării, aspect valabil şi astăzi, şi cel mai bine realizat din punct de vederea

tematic, ştiinţific şi muzeotehnic.

2. Statuia care poartă marelui domnitor Ştefan

cel Mare.