Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi

Statutul judecătorilor şi procurorilor

Meiu Alina-Alexandra

Grupa A4, An IV

1

Statutul judecătorilor şi procurorilor

Judecătorii şi procurorii reprezintă o categorie aparte de persoane a cărei

raporturi juridice de muncă sunt reglementate de legi speciale în domeniu, precum

Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor sau Legea nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească.La aceste legi se mai adaugă bineînţeles şi

Constituţia sau alte acte normative ce prevăd dispoziţii speciale aplicabile

magistraţilor. .

Astfel, o situaţie aparte au, sub aspectul specifităţii raporturilor de muncă,

magistraţii (judecătorii şi procurorii)1.

Contrar opiniilor exprimate de-a lungul vremii în literatura de specialitate cu privire

la natura juridică a statutului juridic a judecătorilor şi procurorilor, magistraţii nu sunt

nici demnitari, nici funcţionari publici, civili sau militari; ei constituie o categorie

specială de personal care exercită puterea judecătorească şi îşi desfăşoară

activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis.Este un raport juridic care

are la bază un acord de voinţă (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu

însuşi statul, reprezentat de Preşedintele României şi de Consiliul Superior al

Magistraturii.Ulterior numirii,parte în raporturile de muncă ale magistraţilor sunt, în

puterea legii, ca exponenţi ai puterii judecătoreşti a statului, Înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curţile de Apel,

parchetele de pe lângă Curţile de Apel ,Tribunalele, parchetele de pe lângă ele.Dar,

atribuţiile acestor persoane juridice, ca parte în raporturile de muncă cu

magistraţii,sunt exclusiv de natură funcţional-organizatorică, operativă, iar nu de fond

şi de subordonare ierarhică2.

1 .T.Ştefănescu, „Tratat teoretic şi practic de drept al muncii”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2010, p.292 I.T.Ştefănescu,op.cit. ,p.31

2

a) Incompatibilităţile şi interdicţiile

Legea nr.304/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor reglementează în

Titlul I intitulat „Dispoziţii generale” principiile , incompatibilităţile şi interdicţiile în ceea

ce priveşte raporturile juridice de muncă ale magistraţilor.

Potrivit acestui act normativ, funcţiile de judecător,procuror, magistrat-asistent şi

asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcţii publice sau private, cu

excepţia funcţiilor didactice de învăţământ superior,precum şi a celor de instruire din

cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Şcolii Naţionale de grefieri(art.5

alin.1).

Judecătorilor şi procurorilor le este interzis:să desfăşoare activităţi comerciale,

direct sau prin persoane interpuse; să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigiile civile,

comerciale sau de altă natură; să aibă calitatea de asociat sau de membru în

organele de conducere, administrare sau control al societăţii civile, societăţii

comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare ori

financiare, companii naţionale, societăţi naţionale sau regii autonome; să aibă

calitatea de membru al unui grup de interes economic (art.8 alin.1).

Ei nu pot să dea consultaţii scrise sau verbale în probleme litigioase, chiar dacă

procesele respective sunt pe rolul altor instanţe sau parchete decât acelea în cadrul

cărora îşi exercită funcţia şi nu pot îndeplini orice altă activitate care, potrivit legii, se

realizează de avocat.

Desigur că magistraţii nu pot cumula funcţia ce o deţin cu profesia de mediator

autorizat, în condiţiile Legii nr.192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de

mediator3.

Le este permis însă să pledeze, în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi

descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela

lor.Dar, şi în asemenea situaţii nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe

3 Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul juridic”,Bucureşti, 2010,p.509

3

care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie

să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia(art.10 alin 2 şi 3).

Judecătorii şi procurorii pot participa la elaborarea de publicaţii, pot elabora

articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice şi pot participa la emisiuni

audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic , pot fi membri ai unor comisii de

examinare sau de întocmire a proiectelor de acte normative , a unor documente

interne sau internaţionale, pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice

precum şi a oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial (art.11)4.

b) Drepturile şi îndatoririle

1) Drepturile specifice magistraţilor

Independenţa.Raportând noţiunea de independenţă la specificul

sistemului judiciar susţinem, într-o măsură diferită de opinia generală

exprimată în literatura juridică sau prin acte normative, că independenţa

magistraţilor nu constituie doar o garanţie a statutului pentru desfăşurarea

serviciului public de justiţie ci , în egală măsură, un drept şi o obligaţie a

magistraţilor.Constituie un drept deoarece în situaţia în care statul nu ar

asigura garanţiile necesare de independenţă a serviciului judiciar, ori ar fi

încălcată obligaţia erga omnes privind respectarea sistemului judiciar şi a

magistraţilor, aceştia ar avea la dispoziţie temeiul legal pentru a-şi

revendica dreptul la independenţă.5

Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii consfinţeşte rolul

acestuia ca instituţie independenţă, având în acelaşi timp şi rolul de garant al

justiţiei (art.1) şi de gestionar unical carierei profesionale a magistraţilor.

Legislaţia românească actuală este compatibilă cu prevederile internaţionale

referitoare la independenţa justiţiei adoptate la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite

şi Consiliului Europei.Conform pct. 10-12 din Opinia nr.1/2001 a Consiliului

Consultativ al Judecătorilor Europeni „independenţa judecătorilor este o condiţie

4 Al.Ţiclea,op.cit., p.5095 I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.181

4

prealabilă a statutului de drept şi o garanţie fundamentală a unui proces

echitabil”.Potrivit unui alt document adoptat de acelaşi Consiliu, independenţa

judecătorilor „comportă un aspect instituţional şi un aspect personal”6.

În Legea nr. 303/2004 în art. 2 se dispune că judecătorii sunt inamovibili,

independenţi şi imparţiali,iar „judecătorii inamovibili pot fi mutaţi prin transfer,

delegare, detaşare sau promovare, numai cu acordul lor, şi pot fi suspendaţi sau

eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute în prezenta lege.”

În ceea ce îi priveşte pe procurori, potrivit art 132 alin.1 din Constituţia

României : „procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiul legalităţii, al

imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministerului justiţiei”7.

În Legea nr.303/2004 se menţionează în art.3 alin.1 că „procurorii numiţi de

Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile

legii.”, iar în alin.2 „procurorii care se bucură de stabilitate pot fi mutaţi prin transfer,

detaşare sau promovare,numai cu acordul lor;ei pot fi delegaţi, suspendaţi sau

eliberaţi din funcţie în condiţiile prevăzute de prezenta lege.” În art.4 alin.1 se

precizează ca „judecătorii şi procurorii sunt obligaţi ca ,prin întreaga lor activitate, să

asigure supremaţia legii, să respecte drepturileşi libertăţile persoanelor, precum şi

egalitatea lor în faţa legii şi să asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor

participanţilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea acestora, să respecte

Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor şi să participe la formarea

profesionalăcontinuă,iar în alin2. „judecătorii nupot refuza să judece pe motiv că

legea nu prevede, este neclară sau incompletă.”8

Inamovabilitatea constituie în principal o garanţie pe care statul, ca

responsabil al organizării sistemului de drept, o acordă cetăţeanului, dar şi

un drept al judecătorilor, cu un specific aparte.Pentru judecător ea

înseamnă o protecţie în faţa oricărei tentaive de evicţiune, destituire ori

6 I.Popa, op.cit., p.1847 Idem,p.1968 Statutul judecătorilor, Ed. „ Hamangiu”, Bucureşti, p.3

5

suspendare arbitrară (inamovabilitatea funcţiei), precum şi protecţie faţă

de un transfer de la locul unde îşi exercită funcţia (inamovabilitatea

rezidenţei)9.

Legea pentru organizarea judecătorească nr.92/1992 a reglementat

inamovabilitatea prin art.75, conform căruia „judecătorii numiţi de Preşedintele

României sunt inamovibili”.În acelaşi timp, în art.129 se stabilea că „judecătorii

sunt inamovibili pe data numirii lor de Preşedintele României”, iar numirea

acestora „la tribunaleşi judecătorii se va face în termen de 2 ani de la data

publicării prezentei legi în Monitorul Oficial”10.

În literatura de specialitatea s-a arătat că „inamovabilitatea judecătorilor... a fost

instituită nu ca un privilegiu ori ca un drept al judecătorului, ci ca o importantă

garanţie a independenţei sale”.11

Stabilitatea.Apreciem , într-o opinie aproape unanim acceptată, că

stabilitatea reprezintă pentru procurori echivalentul noţiunii de

inamovabilitate pentru judecători.12

În legislaţia în vigoare stabilitatea nu a fost reglementată, spre deosebire de

inamovabilitate, la nivel constituţional, fiind prevăzută doar în art.3 alin.1, art.21

alin.3 şi art.66 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi al

procurorilor.

Astfel, conform art.3 alin.1 „procurorii numiţi de Preşedintele României se

bucură de stabilitate şi sunt independenţi în condiţiile legii”.În baza art.21 alin.3

„judecătorii stagiari se bucură de stabilitate”.13

Dreptul de apărare a reputaţiei.Potrivit art.75 din Legea nr.303/2004

„Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a apăra pe

9 I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007,p.20010 I.Popa, op.cit., p.20311 Idem, p.20412 Idem, p.20613 I.Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.207

6

judecătorii şi procurorii împotriva oricărui act care le-ar putea afecta

independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la

acestea.Judecătorii şi procurorii care consideră că independenţa şi

imparţialitatea le sunt afectate în oricemod prin acte de imixtiune în

activitatea profesională se pot adresa Consiliului Superior al Magistraturii,

pentru a dispune măsurile necesare, conform legii”.14

2) Drepturile generale

Dreptul la salariu. Cu privire la salarizarea personalului din justiţie ,

aceasta este prevăzută în Anexa nr.VI la Legea nr.330/2009, care

reglementează salarizarea şi alte drepturi salariale ale judecătorilor de la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunale

specializate şi judecătorii, ale porcurorilor de la parchetele de pe lângă

aceste instanţe, alemembrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale

personalului de specialitate juridică asimiliat judecătorilor şi procurorilor,

potrivit Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor,

republicatăm cu modificările ulterioare, precum şi ale magistraţilor de la

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art.3 din Anexă , salarizarea şi celelalte drepturi ale personalului respectiv

se stabilesc ţinându-se seama de echilibrul puterilor în stat , de locul şi rolul justiţiei

în statul de drept, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din

fiecare categorie, la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea,

complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de

pregătirea profesională, de incompatibilităţie şi interdicţiile prevăzute de lege pentru

aceste categorii de personal, precum şi de exigenţele impuse de documentele

internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul

magistraţilor (alin.1).

Obiectivul salarizării judecătorilor şi procurorilor constă în aceea de a asigura o

reală independenţă economică,condiţia necesară pentru protecţia acestora împotriva

14 I.Popa, op.cit.,p.209

7

oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de

justiţie (alin.2).

Echivalentul salariului de bază în cadrul judecătorilo,procurorilor, personalului de

specialitatea juridică asimilat acestora şi al magistraţilor asistenţi îl constituie

indemnizaţia de încadrare lunară.Aceasta este stabilită în raport cu nivelul instanţelor

sau parchetelor, cu funcţia deţinută şi cu vechimea în magistratură prevăzută de

art.86 dinLegea nr.303/2004(art.6 din Anexă).15

Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase,

judecătorilor,procurorilor, personalului de specialitate juridică asimiliat acestora şi

magistraţilor asistenţi li se acordă un spor de 15% din indemnizaţia de încadrare

lunară, proporţional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiţii (art.7 alin.1)16.

Se prevede că judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de

apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe

lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de

speciliatate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr.303/2004,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare, magistraţii asistenţi de la Înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie beneficiază de următoarele sporuri:

Pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică – 25% din salariul de bază,

respectiv indemnizaţia de încadrare brută lunară;

De confidenţialitate – 5% din salariul de bază, respectiv indemnizaţia de

încadrare brută lunară.

De asemenea, beneficiază de un adaos de 25% pentru risc şi suprasolicitare

neuropsihică şi, respectiv, de 10% pentru asigurarea confidenţialităţii, calculate la

indemnizaţia de încadrare brută lunară sau, după caz, la salariul de bază şi care

începând cu data de 1 ianuarie 2010 vor fi incluse în indemnizaţia de încadrare

brută lunară sau, după caz, salariul de bază.

15 Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul juridic”,Bucureşti, 2010, pp.716-71716 Al. Ţiclea, op.cit., p.718

8

Sporurile de mai sus se vor acorda într-un cuantum care, împreună cu noul

salariu de bază sau, după caz, noua indemnizaţie de încadrare lunară şi cu

celelalte sporuri prevăzute de prezenta lege, să fie egal cu câştigul salarial aferent

lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc şi suprasolicitare

neuropsihică de 50% şi a unui spor de confidenţialitate de 15%, ambele calculate

la salariul de bază sau, după caz, la indemnizaţia brută lunară (art.4).17

Dreptul la premii

Dreptul la prima de instalare.Conform art.26 alin.1 din O.U.G. nr.27/2007:

„absolvenţii, la încadrarea la judecători, procurori sau personal asimilat

acestora... în unităţile din altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază de

o indemnizaţie de instalare egală cu indemnizaţia de încadrare brută lunară

corespunzătoare funcţiei în care urmează să fie încadraţi”.

Dreptul la călătorii gratuite.Potrivit art.80 din Legea nr.303/2004 „judecătorii

şi procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în ţară dus-întors, gratuite, la

transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval şi aerian sau decontarea a 7,5

litri combustibil la suta de kilometri pentru 6 călătorii în ţară dus-întors, în cazul

în care deplasarea se efectuează cu autoturismul.18”

Dreptul la locuinţa de serviciu

Dreptul la concediu:concediul de studii, concediul fără plată pentru interese

personale, concediul pentru incapacitate temporară de muncă, concediul de

maternitate, concediul pentru creşterea de copil, concendiul pentru creşterea

copilului bolnav, concediul paternal, carantina, concediul pentru evenimente

familiale.

Alte drepturi generale prevăzute de Legea nr.303/2004 judecătorilor şi al

procurorilor în favoarea acestora sunt: dreptul la asistenţă medicală, dreptul

de folosinţă asupra caselor de odihnă, sanatoriilor şi altor amenajări

recreative şi sportive, dreptul magistraţilor de a ocupa funcţii didactice

în învăţământul superior, dreptul de asociere al magistraţilor, dreptul

magistratului de a participa la activităţi profesionale şi de altă natură,

17 Idem, p.72218 .Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”, Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007, p.230

9

dreptul la distincţii, dreptul la protecţie, dreptul la asigurare pentru risc

profesional, dreptul la indemnizaţii compensatorii şi dreptul la pensie.

3) Îndatoririle magistraţilor

Acestea se împart în două categorii:

Îndatorii specifice activităţii magistraţilor:îndatorirea magistraţilor de a fi

imparţiali în activitatea lor; îndatorirea magistraţilor de a asigura supremaţia

legii;îndatorirea magistraţilor de a avea o bună reputaţie; îndatorirea

magistraţilor de a participa la şedinţele de judecată; îndatorirea magistraţilor

de a păstra secretul deliberării; îndatorirea magistraţilor de a păstra secretul

profesional; îndatorirea magistrţilor de arezolva şi soluţiona într-un termen

rezonabil lucrările încredinţate; îndatorirea magistraţilor de a asigura

securitatea documentelor studiate;îndatorirea magistraţilor de a informa

asupra ingerinţelor în actul de justiţie;îndatorirea magistraţilor de a îndeplini

alre atribuţii decât cele privind activitatea de judecată; îndatorirea magistraţilor

de a respecta normele Codului deontologic

Îndatoriri generale:îndatorirea magistraţilor de a fi apţi din punct de vedere

medical pentru exercitarea funcţiei; îndatorirea magistraţilor de a depune

jurământ:; îndatorirea magistraţilor de a se perfecţiona profesional; îndatorirea

magistraţilor de a manifesta un comportament decent; îndatorirea magistraţilor

de a respecta programul de lucru; îndatorirea magistraţilor de a completa

declaraţia de interese;îndatorirea magistraţilor de a completa declaraţia de

avere.19

c) Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale

magistraţilor

Promovarea în funcţie de execuţie şi în funcţie de execuţie20.Potrivit

art.43 alin.1 „promovarea judecătorilor şi procurorilor se face numai prin

concurs organizat la nivel naţional,în limita posturilor vacante existente la

tribunale şi curţi de apel sau , după caz, parchete.”, iar în alin următor

19 I.Popa, op.cit.,pp.262-26320 Idem, p.414

10

„concursul pentru promovarea judecătorilor şi procurorilor se

organizează, anual sau ori de câte ori este necesar, de Consiliul

Superior al Magistraturii.”

Transferul21.Cu privire la transfer art.60 din Legea 303/2004 prevede:

„Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă

sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la

cererea celor în cauză, de Consiliul Superior al Magistraturii.”

Detaşarea22 este prevăzută în art. 58 din Legea 303/2004: „Consiliul

Superior al Magistraturii dispune detaşarea judecătorilor si procurorilor,

cu acordul scris al acestora, la alte instanţe sau parchete, la Consiliul

Superior al Magistraturii, Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul

Justiţiei sau la unităţile subordonate acestuia ori la alte autorităţi publice,

în orice funcţii, inclusiv cele de demnitate publică numite, la solicitarea

acestor instituţii , precum şi la instituţii ale Uniunii Europene sau

organizaţii internaţionale. ”, iar art.59 menţionează că „detaşarea nu se

poate face la instanţe sau parchete de nivel superior celor la care

judecătorul sau procurorul are dreptul să funcţioneze potrivit legii.”

Delegarea23.Potrivit art. 57 alin.2 din aceeaşi lege „delegarea

judecătorilor de la judecătorii, tribunale şi tribunale specializate în

circumscripţia altei curţi de apel se dispune, cu acordul scris al acestora,

de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea preşedintelui curţii de

apel în circumscripţia căreia se cere delegarea şi cu avizul preşedintelui

curţii de apel unde aceştia funcţionează.”,iar în alineatul următor

„delegarea judecătorilor curţilor de apel se dispune, cu acordul scris al

acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii, la solicitarea

preşedintelui curţii de apel.”În cazul procurorilor în alin.7 se prevede că

„în interesul serviciului,procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al

acestora, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta

21 Idem22 Idem23 Idem

11

Curte de Casaţie şi Justiţie,la parchetele din cadrul Ministerului Public

pe o perioadă de cel mult 90 de zile.”

Suspendarea.Potrivit statului sunt doar două cazuri de suspendare în ceea

ce îi priveste pe magistraţi, astfel că potrivit art. 62 alin. (1) Judecătorul sau

procurorul este suspendat din funcţie in următoarele cazuri: a) când a fost

pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa prin ordonanţă sau

rechizitoriu; b) când suferă de o boala psihică, care îl impiedică să-şi

exercite funcţia în mod corespunzător.

Încetarea este prevăzută în art.65 alin.1 şi 2 din Legea 303/2004: „1)

Judecătorii şi procurorii sunt eliberaţi din funcţie în următoarele cazuri: a)

demisie; b) pensionare, potrivit legii; c) transfer într-o altă funcţie, în condiţiile

legii; d) incapacitate profesională; e) ca sancţiune disciplinară; f) condamnarea

definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracţiune; g) încălcarea

dispoziţiilor art. 7; h) nepromovarea examenului prevăzut la art. 33 alin. (14);

i) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (2) lit. a), c) si e). (2)

Eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor se dispune prin decret al

Preşedintelui României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.”

În ceea ce priveşte corupţia în rândul magistraţior, sancţionarea faptelor de

corupţie şi a abuzurilor face obiectul reglementărilor răspunderii de natură

administrativă, disciplinară, civilă şi penală.

Sub legislaţia, actuală judecătorii şi procurorii sunt sancţionaţi disciplinar doar

de către Consiliul Superior al Magistraturii,organ centrul cu sediul în capitala

ţării;competenţa de primă instanţă pentru judecarea infracţiunilor revine curţii de

apel (pentru magistraţi de la nivelul judecătoriilor şi tribunalelor, notarilor,

avocaţilor, executorilor judecătoreşti) sau curţii supreme ( pentru magistraţii de la

nivelul curţilor de apel şi instanţei supreme, membrii Consiliului Superior al

Magistraturii, judecătorii Curţii Constituţionale) – art.281 şi art.29 C. proc.pen.

Tot astfel, pentru soluţionarea cererii de confiscare a unei părţi din avere sa a

unui bun determinat, competenţa revine curţii de apel în a cărei circumscripţie

12

locuieşte persoana verificată, în timp ce pentru judecătorii de la Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, judecătorii curţilor de apel şi procurorilor parchetelor de pe

lângă aceste instanţe,membrii Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii

Curţii Constiţuţionale competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi

Justiţie – art.46 din Legea nr.144/200724.

În legătură cu sancţiunile disciplinare aplicabile judecatorilor şi

procurorilor ,potrivit art.100 din Legea nr.303/2004, acestea se aplică proporţional

cu gravitatea abaterilor şi sunt:

a) Avertismentul;

b) Diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 15% pe o

perioadă de la 1 lună la 3 luni;

c) Mutarea disciplinară pe o perioadă de la 1 lună la 3 luni la o instanţă sau la un

parchet, situate în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel ori în circumscripţia

aceluiaşi parchet de pe lângă curtea de apel;

d) Excluderea din magistratură25.

Concluzii

După cum am văzut statutul magistraţilor este unul aparte şi special, acesta

diferenţându-se de la numirea lor în funcţie de către Preşedintele României,

încheind astfel un contract cu statul, pâna la încetarea raporturilor lor juridice de

24 C.Danileţ, „Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic”, Ed. „C.H.Beck”, Bucureşti, 2009, pp.165-16625 Idem, p.860

13

muncă.De asemenea, şi răspunderea lor este mult mai drastică, sancţionarea lor

făcându-se de către Consiliul Superior al Magistraturii, iar competenţa de a-i

judeca revenind Curţii de Apel sau Curţii Supreme.

Aceasta este consecinţa faptului că atât judecătorii cât şi procurorii reprezintă

oglinda justiţiei impecabile, a unei dreptăţi ce nu permite nici cea mai mică

greşeală pe care ei ar putea să o săvârşească în îndeplinirea atribuţiilor lor. Dacă

ar trebui să comparăm statutul magistraţilor cu persoanele din afara sistemului

juridic, am putea afirma că judecătorii şi procurorii nu sunt „simpli oameni de rând”,

ei având datoria, dar mai ales obligaţia să aplice corect legea, iar drept

consecinţă sancţiunile celor din urmă trebuie să fie mai aspre şi aplicate fără

ezitare.Prin această măsură se pune în aplicare principiul conform căruia nimeni

nu este mai presus de lege şi că toţi cetaţenii trebuie să i se supună.

Pentru a garanta supremaţia legii, judecătorii se bucură de imunitate, fiindu-le

garantate independenţa şi imparţialitatea.Ar fi injust, dar mai ales superfluu ca

după ce judecătorul şi-a motivat hotărârea conform legii şi potrivit împrejurărilor

ce s-au petrecut, acesta să mai fie obligat să răspundă în faţa cetăţenilor şi a

mass-mediei.Prin această răspundere ar înseamna că judecătorul explică propria

lui decizie care a dus la terminarea procesului, iar acest lucru este de necuvenit

deoarece legea se bucură de suveranitatea absolută a statului pe teritoriul căruia

se aplică.

Prin reglementarea lui, Statutul judecătorilor si procurorilor le asigură

acestora stabilitate şi siguranţă în exercitarea funcţiei lor, dar cel mai important

oferă cetăţenilor certitudinea că legea este aplicată în mod corect şi fără

discriminări.

Bibliografie

1. C.Danileţ, „Corupţia şi anticorupţia în sistemul juridic”, Ed.

„C.H.Beck”, Bucureşti, 2009

14

2. I. Popa, „Tratat privind profesia de magistrat în România”,

Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2007

3. T.Ştefănescu, „Tratat teoretic şi practic de drept al muncii”,

Ed. „Universul juridic”, Bucureşti, 2010

4. Al.Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii”, Ed. „Universul

juridic”,Bucureşti, 2010

5. Statutul judecătorilor, Ed. „ Hamangiu”, Bucureşti

15