Statistică teoretică şi economică

CAPITOLUL 1. ISTORICUL SI ROLUL STATISTICII Cuvinte cheie:

- carcateristică statistică - frecvenţă statistică - statistica - statistica teoretică - statistica aplicată - statistica descriptivă - statistica inferenţială - unitatea statistică - variabilă statistică

Termenul de statistica, precum si primele formulari ale unui concept de statistica a fost utilizat de filozoful german Gottfried Achewall (1719-1772) in anul 1749. Termenul de statistica a fost popularizat in vestul Europei de catre englezul John Sinclair (1754-1835) in perioada 1790-1800. Insa, modul statistic de gandire si abordare a fenomenelor isi are originea in cele mai vechi timpuri. Istoria consemneaza operatii de numarare a populatiei, de masurare a terenurilor sau a altor resurse la popoarele antice, de exemplu la egipteni intre 2778-2160 i.H. si chinezi in jurul anului 2300 i.H. Etimologic, statistica îşi are originea în latinescul “status” cu sensul de stare sau situaţie, precum şi în termenul italian “stato” cu înţelesul de stat. Termenul, în înţelesul original al său, a însemnat numărarea şi socotirea (în sens de calculare) în activităţile cerute de dezvoltarea societăţii la acel moment. Intr-un sens larg, statistica reprezintă un set de metode şi tehnici pentru obţinerea, organizarea, agregarea, prezentarea, interpretarea şi analiza activităţilor cuantificabile (numărabile). Statistica cercetează aspectul cantitativ (numeric) al fenomenelor şi proceselor strict determinate în timp şi spaţiu. Aceste fenomene şi procese se manifestă aparent ca fiind întâmplătoare şi independente, însă, în realitate, au esenţe comune, sunt fenomene sau procese de tip colectiv (de masă). Cercetând fiecare manifestare se pot afla o serie de trăsături ale acesteia, care însă nu întotdeauna sunt specifice pentru întregul fenomen. Pentru a le putea desprinde trebuie cercetată întreaga masă (colectivitate) a acestor manifestări, înlăturându-se treptat ceea ce este neesenţial, întâmplător. Fenomenele din acestă categorie se numesc fenomene de tip colectiv sau fenomene de masă, întrucât cunoaşterea legilor care le guvernează presupune cercetarea întregului ansamblu de manifestări individuale. Legea statistică apare ca rezultantă medie a numeroase acţiuni individuale, ca o necesitate care îşi croieşte drum printr-un număr mare de manifestări aparent întâmplătoare. Obiectul de studiu al statisticii îl formează fenomenele din domeniul vieţii sociale, precum şi interdependenţa dintre acestea şi condiţiile meteriale în care se produc.

Statistică teoretică şi economică

Statistica este ştiinta care studiază aspectele cantitative ale determinărilor calitative ale fenomenelor de masă, fenomene care sunt supuse acţiunii legilor statisticii care se manifestă în condiţii concrete, variabile în timp şi spaţiu. Funcţie de domeniul de cercetare aceste fenomene de tip colectiv prezintă anumite particularităţi care duc la diferenţierea metodelor de cercetare. Astfel, statistica se diferenţiază în:

• statistica teoretică sau teoria statisticii, care are ca obiect de studiu dezvoltarea procedeelor şi metodelor de abordare şi analiză statistică a fenomenelor social-economice;

• statistica aplicată sau statistica de ramură, în care se face particularizarea şi adaptarea procedeelor şi metodelor la specificul domeniului cercetat (statistica comerţului exterior, statistica economică, statistica industrială etc.)

De asemenea, statistica se împarte, din punct de vedere al scopului urmărit în sensul caracterizarii unei populaţii sau a unei subpopulaţii cu extinderea concluziilor asupra întregii populaţii, în:

• statistica descriptivă; • statistica inferentială. Termenul de statistică descriptivă a fost introdus pentru prima dată de G.T. Fechner

(1801-1877) în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Termenul german folosit “kollektiv-masslehre” este foarte semnificativ dar, din păcate, prea lung. Statistica descriptive presupune utilizarea metodelor pentru organizarea, agregarea şi descrierea unei mulţimi de date. Statistica inferenţială reprezintă un important instrument de analiză utilizat în procesul de luare a deciziilor. Premisa de baza a statisticii inferenţiale este foarte simplă. Ea face trecerea de la statistica descriptivă a unui eşantion (subpopulaţie) la descrierea întregii mase care caracterizează fenomenul respective (populaţie). Cu alte cuvinte, statistica inferenţială presupune metode pentru inferenţa asupra populaţiei generale având la baza informaţii ale eşantionului desprins din colectivitatea generală. Una dintre utilizarile imediate ale statisticii inferenţiale este previziunea economico-socială. Rolul statisticii la nivel microeconomic şi macroeconomic se caracterizează în:

• cunoaşterea situaţiei problematice; statistica contribuind la colectarea de date; clasificarea datelor; prelucrarea sub forma de serii, tabele, grafice, estimarea parametrilor; analiza rezultatelor;

• evaluarea de variante de decizie: modelare statistică,; testarea modulelor; formularea de ipoteze; verificarea ipotezelor şi previziunea statistică;

• formularea deciziei sau alegerea variantei optime: analiza comparativă asupra variantelor; precizarea variantei de decizie prin măsuri cantitative;

• controlul aplicarii deciziei şi verificarea rezultatelor. In concepţia actuala a ştiinţei, statistica poate fi considerată ca o disciplină de

graniţă care prin metodele sale asigură cercetărilor ştiinţifice un caracter interdisciplinar. Apariţia unor ştiinţe ca cibernetica, informatica, teoria sistemelor, nu numai că au acelaşi domeniu de investigaţie ca şi statistica, dar au impulsionat folosirea din ce în ce mai mult a metodei statistice. Organizarea activităţii de statistică în România revine în present Institutului Naţional de Statistică. Acest organism are sarcina principală de a elabora informaţia statistică necesară caracterizarii fenomenelor şi proceselor economice şi sociale la nivel

Statistică teoretică şi economică

microeconomic şi macroeconomic. Rezultatele activităţii Institutului Naţional de Statistică se regăsesc în principal în publicaţii oficiale cu caracter periodic cum sunt: “Buletin de Informare”, “Anuarul Statistic al României” etc. Pe plan internaţional, principalul organism statistic este “Comisia de Statistică a Naţiunilor Unite” înfiinţată în 1946. De asemenea, “Departamentul de Economie şi Statistică” înfiinţat în cadrul OCDE in 1960, “Oficiul de Statistică al Uniunii Europene” înfiinţat în 1958 şi “Institutul Inter-American de Statistică” fondat în 1940. Toate aceste organisme cooperează cu guvernele ţărilor membre în vederea elaborării unor informaţii comparabile pe plan internaţional pentru toate domeniile activităţii umane. 1.1.Noţiuni fundamentale folosite în statistică. Colectivitatea statistică sau populaţie, reprezintă totalitatea unităţilor a căror esenţă este definită prin aceeaşi determinare şi ale cărei unităţi sunt delimitate în timp şi spaţiu formând o colectivitate statistică. Ea reprezintă forma de concretizare a fenomenului sau procesului economic studiat. Statistica social-economică operează cu colectivităţi finite, numarabile, spre deosebire de statistica matematică care operează cu colectivităţi infinite. Unitatea statistică adică fiecare element, manifestare sau concretizare a colectivităţii este o unitate statistică. Această unitate este purtatoarea tuturor trăsăturilor commune ale colectivităţii şi se înregistrează în timpul observării statistice. Funcţie de conţinutul unităţii acestea pot fi:

• simple, fiecare element constituient; • complexe, una sau mai multe unitati simple.

Unitatea de înregistrare sau raportare. In contextual organizării unui sistem informaţional statistic la nivel naţional (1780 şi la noi în 1859 de către Dionisie Pop Marţian), fiecare entitate cu personalitate juridică şi gestiune proprie poate contribui la alimentarea bazei de date, furnizand sistematic date despre propria activitate. Caracteristica sau variabila statistică reprezintă acea trăsătură a elementelor colectivităţii care se înregistrează într-o manieră uniformă la nivelul fiecarei unităţi constitutive. Caracteristicile care fac obiectul cercetării statistice trebuie să servească obiectivului cunoaşterii. Fiecare caracteristică prezintă la nivelul unui element un nivel specific care se numeşte variantă, valoare sau nivel. Valorile înregistrate de aceeaşi caracteristică la unităţile colectivităţii statistice de numesc variante. Caracteristicile statistice se mai numesc variabile statistice. Frecvenţa. Dacă o anumită variantă se înregistrează de mai multe ori într-o colectivitate de n elemente atunci numărul de apariţii ale variantei “i” se notează cu ni sau fi şi se numeşte frecventă. Frecvenţa poate fi absolută sau relativă.

Statistică teoretică şi economică

Probleme şi aplicaţii: 1.1.Zece studenţi care se aflau în sala de lectură a unei biblioteci universitare au fost chestionaţi în legătură cu motivul prezenţei lor acolo. Cinci dintre ei au răspuns că se află acolo pentru studiu; doi au răspuns că încercau să doarmă; unul a răspuns că trebuia să se întâlnească cu o colegă şi ultimii doi au răspuns prin întrebarea “Aici este sala de lectură?”. Precizaţi care din următoarele propoziţii aparţin statisticii descriptive şi care aparţin celei inferenţiale: a) 20% din studenţii chestionaţi au răspuns că se aflau acolo pentru a încerca să doarmă; b) unul dintre cei zece studenţi dintr-o universitate aşteaptă o colegă sau un coleg în sala

de lectură. 1.2. Arătaţi care din următoarele propoziţii aparţin statisticii descriptive sau statisticii inferenţiale: a) Dintre 100 de medici stomatologi chestionaţi au răspuns că 95% din pacienţii lor nu

mestecă chewing gum; b) Media notelor obţinute într-o grupă de studenţi la examenul de statistică a fost 7,50; c) Bazându-ne pe datele asupra inflaţiei din ultimii doi ani, rata inflaţiei pentru anul în

curs va fi de 35%.