stat societate si mentalitati in evul mediu
description
Transcript of stat societate si mentalitati in evul mediu
Curs „Stat, societate și mentalități”-
02.03.2010 – Despre Țara românească
Arheologul Radu Popa a realizat cercetări în Maramureș și Hațeg – teoria conform căreia
existau forme de organizare pe cursul apelor, grupate în cnezate.
La începuturile Evului Mediu românesc. Țara Hațegului
Țara Maramureșului în veacul al XIV-lea
1. El susține originea străină a cnezilor, proviniența acestora din râdurile gentilice ale
migratorilor.
2. Respectivii cnezi provin din rândul autohtonilor și sunt ei înșiși întemeietorii unor
sate.
Pentru unii istorici, cnezii aveau atribute administrative și judiciare pe care un cneaz le
exercita în calitatea sa de fruntaș al satului. Pentru alți istorici, cnezatul era o formă de
organizare politică, deci cneazul avea atribuții politice.Pentru alți cercetători cneazul era pur
și simplu stăpânul feudal al unui teritoriu.
La un moment dat se constată coagularea comunităților din aceste spații și se pun bazele
formațiunilor prestatale. Aceste comunități conduse de cnezi sunt cele menționate de izvoare
începând cu sec. al XIII- lea.
Letopisețul cantacuzinesc (cronică anonimă de la sfârșitul secolului XVII care folosește
izvoare mai vechi)
- Banatul de Severin care era „un sistem de guvernare al unor teritorii stăpânite de
regatul ungar unde toate puterile- administrative, militare și judiciare- erau concentrate în
mâinile banului care era reprezentantul regelui aici” (Viorel Achim, Istoria unei provincii de
frontieră: Banatul de Severin în sec. al XIII-lea, în Secolul al XIII-lea pe meleagurile locuite
de către români);
- Banatu de Severin a existat până în 1291 când niște împrejurări politice destul de tulburi,
hanul Napai a cucerit teritoriile din zona balcanico-carpatică, desființând toate formațiunile
existente până atunci; titlul de Ban de Severin, ca titlu de pretenție, avea să fie purtat în
continuare de comitele Kever și Caraș
1
- în toată această perioadă maghiarii au dorit recucerirea Banatului de Severin
Negru Vodă:
Se ascund mai multe personaje în spatele acestui nume.
Venirea unor populații de peste munți în Țara Românească este un lucru cert; dovada
trecerii unor oameni de confesiune catolică în sudul munților este o piatră de mormânt din
biserica catolică din Câmpu Lung ce are o inscripție în limba latină ( Laurentius comes de
Longo campus – Lanrențiu, comite de C.Lung).
Țara Făgărașului se bucura de autonomie; era o formă de organizare a românilor în cadrul
regatului unghiar
În 1291, populația română din Țara Făgărașului își vede drepturile drastic restrânse prin
suprimarea autonomiei lor în cadrul regatului maghiar; pentru unii istorici, presiunea
harpadiană asupra autohtonilor ar fi generat o revoltă, aceștia părăsindu-și locurile și
îndreptându-se la sud de Carpați – DESCĂLECATUL LUI NEGRU VODĂ
Pentru alți istorici, DESCĂLECATUL a fost doar mutarea centrului politic de la nordul la
sudul munților în cadrul aceleiași formațiuni politice care cuprindea ambii versanți ai munților
Făgăraș; era vorba de un cnezat cu o întindere mai largă.
Din cercetările întreprinse de Anton Lucaci (Țara Făgărașului în Evul Mediu) se pare că
prima teorie, cea a revoltei românești, este mai probabilă pentru că nu s-au găsit urme ale
întinderii Țării Făgărașului pe ambii versanți.
Formațiunea din zona Câmpul Lungului se extinde spre răsărit și spre sud; spre vest se
pare că a existat o închinare a celor care cârmuiau zona respectivă și este cert că pe tot
parcursul Evului Mediu Oltenia s-a bucurat de o cvasiautonomie (Banul Craiovei).
În 1324, regele Ungariei, Carol Robert, emite un document în favoarea magistratului
Martin, fiul lui Bugar,comite de Sălaj, căruia îi restituie niște proprietăți pentru slujbă
credincioasă și, între aceste slujbe se numără și „purtarea soliilor noastre în mai multe rânduri
la Basarab voievodul nostru, al Țării Românești, unde și-a îndeplinit slujba soliei sale în chip
credincios și vrednic de laudă”(publicat în Documenta Romaniae Historica, seria de Relații
între Țările Române, vol I); la 1324, în Țara Românească era voievod Basarab; începutul
2
domniei lui Basarab I în Ț.R. trebuie plasat înainte de 1324; după o lucrare apărută în 1605 la
Veneția, realizată de Giacomo di Pietro Luccari, Basarab domnește cu 30 de ani înainte de
Vladislav Vlaicu, ceea ce înseamnă anul 1310.
În „Cronica pictată de la Viena” (informațiile de aici sunt oarecum confirmate de niște
acte de cancelarie ale regelui maghiar) sunt redate evenimente din anul 1330. Între 9-12
noiembrie 1330, pe valea Cernei, între Dunăre și Mehadia, în Banatul de Severin, are loc
lupta de la Posada.După această luptă se poate vorbi de statul independent Ț.R. Din
descrierile din cronică reiese că Basarab a pregătit foarte bine această luptă, atrăgând într-o
capcană pe regele maghiar.
Tot în jurul anului 1330, Basarab începe să se impună în politica din regiune și se
implică într-un conflict dintre bulgari și sârbi – lupta de la Velbuyd. Basarab îl susține pe
țarul bulgar, trimite oșteni dar lupta este câștigată de sârbi.
Până spre sfârșitul domniei sale, Basarab reia relațiile cu Ungaria(la tron se afla fiul lui
Carol Robert, Ludovic cel Mare), recunoaște suzeranitatea maghiară dar fără să plătească dări.
Data morții lui Basarab a fost zgâriată în tencuiala bisericii Sf. Nicolae din Curtea de
Argeș (1 sept. 1352/ 31 august 1352).
Nicolae Alexandru
Fiul lui Basarab, a rezidat la Câmpu Lung.
A continuat orientarea politică spre sud. Încearcă să îi împace atât pe bulgari cât și pe
sârbi; își mărită o fiică cu țarul Ștefan al sârbilor și o altă fiică cu țarul bulgar Strațimir de la
Vidin. La numai câteva decenii de la întemeirea Ț.R. a înregistrat victorii numeroase.
A întemeiat mitropolia Țării Românești la 1359 prin mutarea scaunului mitropolitan și al
titularului său, mitropolitul Iachim, de la Bicina la curtea de Argeș; a înfiinșat episcopia
catolică la Argeș (un rol imortant l-a avut soția sa catolică, Clara).
Moare în 1364
3
Vladislav I (Vlaicu)
Continuă o politică orientată spre sud.
În Ungaria este în continuare rege Ludovic cel Mare iar acesta încearcă să își extindă
granița spre teritoriul dinspre Dunăre; trece Dunărea și îl ia în captivitate pe țarul Strațimir de
la Vidin, cumnatul lui Vladislav Vlaicu, și întemeiează Banatul de la Vidin. La aceste
evenimente, Vladislav reacționează atacând orașele din sudul Transilvaniei.
În 1366 are loc o împăcare între Vladislav și regele Ludovic și, în acest context, Vlaicu
primește ca feud Făgărașul cu întreaga țară a Oltului și Amlașului. Vladislav va încheia la
1368 primul tratat comercial cu negustorii brașoveni, ceea ce arată că la acel moment Ț.R.
devine și un punct pe harta comercială a Europei centrale și de răsărit.
La Țaratul de Târnovo la acea vreme era țar Șișman. El va ataca Banatul unguresc de la
Vidin la 1369. Vladislav va interveni în calitatea sa de vasal și astfel românii vor lupta
pentru prima dată cu turcii; Vladislav reușește să îi respingă și ia Vidinul pentru sine; sunt
trimise oști maghiare în zonă, unele iau Vidinul de la Vladislav iar alte oști, care pătrund
efectiv în Ț.R., sunt înfrânte de Vlaicu pe apa Ialomiței.
Se va încheia o nouă înțelegere între Ludovic și Vladislav. Regalitatea maghiară renunță
la Vidin pe care îl redă țarului Strațimir, prilej cu care îl eliberează și din închisoare.
În 1371 are loc bătălia de la Marița. Acum are loc prima mare victorie pe care turcii o
obțin în zonă (înving pe bulgari și sârbi; Vladislav trimisese și el un comandament), mulți
cnezi sârbi mor și turcii înaintează în Balcani.
Tot Vlaicu va întemeia și primele mănăstiri din Ț.R.; călugărul Nicodin, cel acre puse
bazele mănăstirii Vodița, se refugiează în munții Gorjului și formează mănăstirea Tismana.
De aici, un grup de călugări trec în Transilvania și întemeiează mănăstirea de la Prislop.
Vladislav moare la 1377 și la domnie vine fratele său Radu I.
Radu I: 1377-1385
Dan I: 1385-1386
4
09.03.2010 – Despre Moldova
Întemeierea statului moldovenesc (până la 1400)
Nu avem aceiași cantitate de informații referitoare la etapa anterioară statului în cazul
Moldovei însă, logica ne obligă să admitem că procesul de constituire a statului a urmat, în
linii mari și cu nuanțe deosebitoare, același drum.
5
În zona Carpaților de Curbură ungurii, trecând spre răsărit prin pasul Oituz, au întemeiat
un episcopat catolic numit Episcopia Milcovei. Principele cuman din această zonă a trecut la
creștinism cu toți nobilii săi și, astfel, regele maghiar adaugă la titlul spu pe cel de „rege al
Cumaniei”. Invazia tătarilor a distrus această primă instituție implantată de regalitatea
maghiară și, din nordul Moldovei până spre Dunăre, Ungaria a căpătat ca vecini pe tătari.
Expansiunea maghiară însemna, în același timp, expansiunea catolicismului; în estul și
sudul Carpaților, populația băștinașă era însă ortodoxă (de la 1054-schisma). Pentru această
populație ortodoxă exista deja un început de organizare bisericească. Aceasta presupune, în
mod obligatoriu, și începuturi de organizare socialp și politică prestatală.
La năvălirea tătarilor, cei mai mulți dintre cumanii creștini s-au refugiat peste munți în
regatul maghiar. S-a născut, paradoxal, o unitate de interese, o colaborare între noii stăpâni
veniți din stepe și populația băștinașă. Tătarii erau indiferenți în materie de credință (nu
adoptaseră încă islamul); important era pentru ei ca supușii să-și plătească dările, lăsându-le
libertate totală în materie de credință(documentele atestă incursiuni realizate de români și
tătari împotriva maghiarilor- N. Iorga – „colaborarea româno-tătară”).
Din această îndepărtată epocă (sf. sec. XIII – sec. XIV) nu ne-au rămas documente, nu a
fost nimeni care să scrie o cronică. Pentru a cunoaște epoca stăpânirilor tătare, istorie recurge
la analogii, pe de o parte, și la mici recuperări în toponimia și onomastica românească precum
și în domeniul instituțiilor, pe de altă parte.Trebuie să acceptăm, prin aceiași logică istorică,
faptul că pătura superioară a localnicilo și pătura superioară a năvălitorilor au început un
proces nu numai de colaborare, ci și de fuzionare. (exemplu din domeniul toponimiei – unul
din documentele cele mai vechi emise de cancelaria Moldovei la începutul sec. XV arată că
mai exista încă un sat care se numea Tămârtășinți; în plin elan de dezvoltare a principatului
moldovenesc mai există încă un sat care poartă numele fostului conducător tătar).
La începutul sec. XIV regatul ungar își schimbă dinastia; la 1301 moare ultimul rege
Arpadian și începe o perioadă de lupte pentru tron (incapacitatea de a continua programul
expansionist). Pe teritoriul vitoarei Moldove încep să fie meționate grupuri de populație
băștinașă- nimic nu este sigur la aceste grupuri-: brodnici (brod=vad; o populație de la
vaduri), bolohoveni (undeva în nordul Moldoveu; s-a pus întrebarea dacă nu ar putea fi vorba
6
despre volohoveni, adică români; această așezare pe hartă a bolohovenilor a fost susținutp de
existența unei populații valahe în număr mare în Galiția sau Țara Maliciului/Rusia Roșie).
În lupta pentru tronul Ungariei va ieși învingător un prinț francez din Italia: Carol robert
de Anjou care va muri în 1342. Fiul său, Ludovic, ia tronul la 16 ani fiind foarte puternic
dominat de ideea de cruciadă. În acest timp și în spațiul est-carpatic procesul de coagulare se
accelerează. Sunt atestați, în estul Carpaților, potentes illarum partium. Prin logicp și prin
analogii putem admite că este vorba de cei dintâi „feudali”, puternicii acelor locuri care
corespund cu ceea ce pentru Țara Româneascp sunt maiores terraes , adică „boierii de
dinaintea boierilor”.
Punctul de început al acțiunilor care vor conduce la apariția principatului moldovenesc îl
constituie o întâmplare din anul 1345 când s-a organizat o expediție în sudul Carpaților
împotriva tătarilor. Evident, această expediție a pornit din Transilvania care era atunci sub
conducerea unei familii de nobili numită Lackfy. În același timp, la Napoli, fratele regelui
Ludovic este asasinat de nevasta sa iar regele se duce în Italia pentru a o pedepsi. În 1345-
1346 a avut loc o epidemie de ciumă, iar acest lucru a dus la o creștere a nivelului de trai
(Franța), iar la noi a ajutat la nașterea statului. Paradoxal această întâmplare care a produs un
declin demografic a condus și la nașterea unui stat.
Cronicarii noștrii cei vechi folosesc termenul de „descălecat”.Mult timp, prin acest termen
s-a văzut acțiunea unei forțe dinafară, că statul s-a născut ca urmare a venirii unui grup de
români de peste munți. În același timp, s-a crezut, că o asemenea teorie presupune un vid de
populație și de organizare în spațiul est-carpatic; de aceea, teoria descălecatului a fos socotită,
de istoriografia marxistă, ca fiind reacționareaâ, de fapt, este o confuzie gravă care pornea de
la recunoașterea sensului pe care cuvântul „descălecat”, verbul „a descăeleca” l-a avut în
limba română în secolul XVI-XVII.
Și Moldova și Țara Românească apar ca stat în urma unui transfer de feudaliate de peste
munți. Cronica cea veche a Moldovei povestește acest moment în câteva cuvinte: în anul
1359 a venit Dragoș Voievod din Maramureș după un bour, la vânătoare și așa s-a întemeiar
Țara moldovei. Aceasta este imaginea pe care oamenii sec. Xiv-XV au păstrat-o despre
formarea statului. Actele de cancelarie maghiare arată c spre 1351-1352 luptele cu tătarii se
terminaseră, ori scopul pentru care s-au organizat expedițiile în estul Carpaților erau tocmai
7
pentru înlăturarea pericolului tătarilor. Foarte probabil, Ludovic a trimis în 1345 această
expediție pentru a organiza o marcă de apărare. Acest lucru este exact ceea ce făcuse cu o sută
de ani în urmă Bela IV împotriva tătarilor.
Probabil a urmar un drum în nord. Tătarii aveau teama de locurile închise și ăduri. Atunci,
în pădure și la marginea munților locul era adăpostit. Această oaste îl avea în frunte pe Dragoș
pentru ca acesta să se înțeleagă cu românii de la este de Carpați.
Un document emis la 1360 de cancelaria maghiarp care spune cp în Moldova se petrecuse
o revoltă împotriva suveranității regelui. Împotriva lor a fost trimis un Dragoș. Documentul
răsplătește pe acest Dragoș pentru faptele sale de armă în moldova. Ită deci la ce se
referăcronica când dă anul 1359. Acest Dragoș s-a întors în Maramureș. Tot pentru 1360
avem în documentele maghiare dovada că atunci Bogdan era încă în Maramureș și își
stăpânea domeniul de acolo. Astfel, domnia lui Bogdan a început în 1363. În conștiința
urmașilor întemeietorul statului îl reprezință Bogdan I însă nu se cunoaște nimic despre
faptele petrecute în domnia sa.
Lațcu
I-a urmat în domnie fiul spu Lațcu. Putem vorbi de domnie și de domni nuami începând
cu Bogdan. Pentru etapa anterioară îi putem numi voievozi soar (voievodul=conducătorul
oastei; domn=cel care exprimă suveranitatea).
Din domnia lui Lațcu știm că a organizat un nucleu de cancelarie în care s-au scris
documente și că a avut ideea de a da âării sale o organizare ecleziastică. Cu o populație
majoritar ortodoxă, Moldova era destinată să facă parte dni sistemul ecleziastic bizantin
numai că Lațcu vodă se adresează Papei pentru a se crea o episcopie catolică pentru țara lui.
După 1054 sunt înregistrate eforturi uriașe din ambele părți ale creștinătății pentru unirea
bisericilor. În 1366 împăratul de la Constantinopol, Ioan V, merge la Roma și acceptă unirea
bisericilor.
Episcopia de la Siret se va afla sub conducerea directă a Sf. Scaun. Soția domnitorului
refuză trecerea la catolicism. Gestul lui Lațcu a rămas fără urmări; domnul a murit ortodox și
a fost îngropat la Rădăuți lângă tatăl său. Episcopia de la Siret a mai existat un timp apoi a
fost mutată la Bacău.
8
Petru I
Urmează probleme de succesiune. Domnia trece la nepoții săi, probabil copiii unui frate al
spu, Ștefan, căsătorit cu Margareta. Aceasta a trecut la catolicism împreună cu ful ei Petru în
același moment ca și Lațcu. Probabil la început, Margareta a fost regentă și s-a adresat Sf.
Scaun. În urma răspunsului Papei din 1377 ea a fost numită „doamna Valahiei Mici”, adică a
Moldovei. Această femeie are o importanță extraordinară pentru istorie. Întâi, că din numele
ei s-a nscut numele generic pentru întreaga dinastie a Mușatinilor(confuzie). Datorită ei avem
cel dintâi act păstrat emis de cancelaria Moldovei (1 mai 1384- fiul său , Petru I, a dat un
docuemnt prin care a concedat Bisericii cu hramul Sf. Ioan Botezătorul din siret venitul
cântarului din acel oraș). Această concesiune este făcut pentru cp doamna Margareta și-a alea
acea biserică responsabilă ca loc de veci.
Petru I a domnit 16 ani și a fost domnia cea mai importantă. Este cel dintâi care bate
monedă. Baterea monedei este un eveniment care trebuie pus în legătuă și cu unele modificări
la hotarele nordice ale Moldovei, Țara Haliciului, teritoriu disputat de Polonia și Ungaria (una
din fiicele lui Ludovic s-a căsătorit cu regele Poloniei Vladislav Iagelo). Prin această anexare
se deschide un drum comercial (lega Cetatea Albă de Liov; se numea drumul moldovenesc).
Așezarea stăpânirii polone în nordul Moldovei a avut și o altă contribuție. În septembrie
1387, la Liov, Petru I depunde jurământul de vasal față de regele și regina Poloniei, Vladislav
Iagelo. În 1388 regele Iagelo are nevoie de bani și i se adresează lui Petru I care îi pune la
dispoziție o sumă neașteptată: câteva mii de piese de argint și cțteva kg de aur. Încheierea
acestei înțelegeri are loc la Suceava (capitala se mutase de la siret la Suceava). Regele polon
garantează cu un teritoriu din nordul Moldovei, care făcea parte din Țara Haliciului. Petru I se
adresează la Constantinopol și cere instituirea unei mitropolii numai că el are candidatul său
propriu pentru scaunul mitropoliei. Se poate spune că Biserica Moldovei a fost cea dintâi
biserică națională.
După Petru I a urmat fratele său Roman I însă nu știm de ce întrucât Petru avea fii.
Roman I
Are o domnie scurtă. Ridică prima biserică din târgul Romanului.
Ștefan I
9
În timpul domniei sale regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, năvălește în Moldova
ca să o supună dar este drastic învins la Hîndău.
Întemeietorul mănăstirii Probota.
Moare într-o bătălie cu tătarii, ca aliat al regelui Ungariei.
Iuga vodă
A lăsat câteva documente.
16.03.2010- Despre Țara Românească
Organizarea cancelariei
Primele documente emise și păstrate în Țara românească datează din vremea lui vladislav
Vlaicu, dar cu siguranță au existat și altele înaintea sa. O altă dovadă a existenței unei
cancelarii mai vechi este un document de la 1618 aparținând lui Gavril Movilă care amintea
de o danie a lui Nicolae Alexandru. Acest document a fost considerat inițial un fals.
La scurt timp după întemeiere, Țara Românească se manifestă ca o putere militară, putere
politică; în câteva decenii avem un stat cristalizat, cu mitropolie, episcopie, cancelarie.
Baterea monedei
- Gest de suveranitatea (dacă devii dependent de alt stat nu mai ai drept de a bate
monedă proprie)
- Monede de argint (cele mai utilizate)
- Monede de aur folosite pentru marile cumpărături, schimburi, pentru cumpărarea
satelor
Vladislav Vlaicu moare în 1377, în niște împrejurări politice destul de complicate (se
realuse vechiul conflict cu ungaria în privința Banatului de Severin). Este primul domn care se
îngroapă la Curtea de Argeș.
Radu I 1377-1385
10
Acesta va rezida la Curtea de Argeș (aici se contruiește o curte propriu-zisă, fortificată și o
biserică). Conflictul cu ungaria continuă și acum și pierde teritoriile primite ca feud (Amlașul
și Făgărașul) iar pe la 1377 începe construcția castelului Bran(menită a păzi trecătorile dintre
Ț.R. și Transilvania.
De numele său se leagă construcția mănăstirii Tismana chiar dacă fusese construită
dinainte de călugărul Nicodin.
Nu se știe în ce împrejurări a murit. A fost îngropat tot la Curtea de Argeș, într-un
mormânt acoperit cu lespezu de gisant.
Radu vodă este personajul care a fost asimilat în sec. XVI-XVII ca întemeietor al Ț.R.,
Negru Vodă.
Dan I 1385-1386
Este fiul lui Radu I.
Continuă conflictul cu Ungaria, recucerește Severinul de la Ludovic, își îndreaptă politica
spre sud și intră în conflict cu țarul Bulgariei, Ivan Șișman de la Târnovo (nu se știe pentru ce
anume; se presupune că din cauza unui teritoriu dintre Dunăre și mare), conflict în care Dan a
fost ucis la 23 septembrie 1386.
Mircea cel Bătrân 1386-1418
Era fratele lui DanI, fiul lui Radu I.
A început prin a fi asociat la tron al fratelui său (asocierea la domnie era o practică
curentă; suveranul își ia alături un frate sau un fiu, asigurându-i lent transferul de putere). Lui
i se datorează aşezarea ţării cu toate structurile ei şi adunarea pământurilor. În vremea sa se
definitivează organizarea tuturor instituţiilor statului, organizarea administrativă, stabileşte
formularul documentelor de cancelarie, a dat privilegii cormerciale negustorilor din Braşov şi
din Liov (pentru prima dată; legătura dintre Marea Baltică şi Marea Neagră). Se reprezintă pe
sine pe monede într-un costum de factură bizantină şi are în mână globul cu cruce (simbol
imperial).
[Situaţia externă: în 1354 turcii puseseră piciorul în Europa; singurul punct de stabilitate îl
reprezenta Ţara Românească;]11
La Krusevac rezida cneazul Lazăr care a încercat să stabilească o coaliţie împotriva
turcilor a unora dintre statele sârbeşti dar nu a reuşit deoarece era nevoie de o putere mare
pentru a ajuta. Sultanul Murad I va interveni iniţiind o campanie de pedepsire a sârbilor.
La data de 15 iunie 1389 are loc marea bătălie de la Kosovopolje. Unii istorici ar fi spus
că a participat şi Mircea cel Bătrân deoarece turcii l-au însemnat printre cei învinşi (multe
nume erau adăugate pentru a creşte prestigiul turcilor). Lupta a început în defavoarea sârbilor.
Milo Obilič a avut ideea de a intra în conrtul sultanului şi de a îl ucide, lucru pe care l-a reuşit
(sultanul era Murat); Baiazid, fiul lui Murat, a preluat conducerea şi i-a înfrânt pe sârbi. În
această bătălie a murit şi cneazul Lazăr şi îi va urma fiul său, Ştefan Lazarovici, care va
recunoaşte suzeranitatea otomană şi plăteşte tribut. Speriat, ţarul Şişman se grăbeşte şi el să se
împace cu sultanul. În aceste condiţii Mircea va prelua Dobrogea (ieşirea la mare este un
simbol imperial). Mircea cel Bătrân va prelua de la maghiari Ţara Amlaşului şi Făgăraşului şi
Banatul de Severin. Acest lucru va determina mânia regelui Ungariei, Sigismund de
Luxemburg. Pentru a contrabalansa acest lucru, Mircea încheie un tratat cu Polonia (pentru
prima dată în Ţ.R.) cu ajutorul domnului Moldovei, Petru I; tratatul este încheiat în 1390 şi va
fi reînnoit în 1403.
În anii 1390-1391, când turcii încearcă să cucerească Vidinul, se înregistrează primele
incursiuni otomane în Ţara Românească. În 1392 cade oraşul Skopje şi cneazul care rezida
aici, Vuk Brancovič, este silit să se predea turcilor. În 1393 cade Târnovo.
Bătălia de la Rovine
În unele izvoare este menţionată ca având loc la 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395.
Rovine nu este o localitate ci înseamnă loc accidentat.
La această bătălie participă, pe lângă sultanul Baiazid I, şi cneazul de la Prilep şi cneazul
Dragaş (bunicul ultimului împărat de la Constantinopol). Unii istorici au localizat lupta pe
Argeş, alţii pe Jiu, iar a treia categorie de istorici: una pe Argeş, una pe Jiu. În luptă vor muri
cei doi cnezi sârbi.
După ce câştigă această bătălie în 1395, mircea va încheia un tratat de alianţă împotriva
turcilor dar în 1396 este domn pe tronul Ţării Româneşti Vlad (originea acestuia nu este
sigură; frate cu Dan şi Mircea sau fiu al lui Dan).
12
Totuşi, în 1396, Mircea participă la cruciada de la Nicopole ca domn al Ţ.R. În timp ce se
fac pregătirile pentru cruciadă, Vlad este îndepărtat ca domn al ţării (1397). Cruciada a fost
iniţiată de Sigismund de Luxemburg şi se vor aduna 10.000 de cavaleri în armură grea; nici
unul din aceşti cavaleri nu mai participaseră la bătălii împotriva turcilor. Mircea se oferă să
conducă armata însă ducele Burgundiei se împotriveşte ca Mircea să deschidă lupta (28
septembrie 1396).
Această adunare de forţe l-a înfuriat pe Baiazid. Astfel, la 1398 el va cuceri Vidinul (până
la 1477-1478Dunărea va reprezenta graniţa dintre Ţ.R. şi Imperiul Otoman). Tătarii lui
Timur Lenk vor lovi pe otomani în 1402 în Asia mică şi la Ankara îl vor captura pe Baiazid.
Acest lucru va declanşa o luptă pentru tron. Cei mai importabţi pretendenţi sunt Soliman şi
Musa. Mircea îl sprijină pe Musa xcare devine sultan între 1411-1413. În 1413 Mahomed (alt
pretendent) îl învinge pe Musa şi îl ucide . Mircea îl sprijină pe Murad (posibil fiu nelegitim
al lui Baiazid) dar acesta este ucis şi rămâne la putere tot Mohamed. În aceste împrejurări,
Mircea, la 1415, acceptă să plătească tribut (primul tribut plătit de Ţ.R.).
Cetatea Turnu şi giurgiu sunt pierdute. La 31 ianuarie 1418 Mircea moare şi e
înmormântat la Cozia.
Mihail I îi va urma la tron lui Mircea timp de doi ani.
În perioada de la Mircea şi până la venirea la tron a lui Vlad Ţepeş au fost o mulţime de
domnitori ce au domnit câte un an, doi.
Se vor desprinde două ramuri ce se vor confrunta. Prin succesorul lui Dan I asigurată de
fiul său (Dan al II-lea ) se vor pune bazele familiei Dăneştilor.
Radu Praznaglava, care susţine că este fiul lui Mircea, vine la tron cu ajutorul turcilor.
Alexandru Aldea este alt pretendent. Albert este de asemenea pretendent la tron.
Vlad Dracul (şi el susţine că este fiul lui Mircea), pretendent la tron şi tatăl lui Vlad Ţepeş,
va pune bazele liniei Draculeştilor.
Aceşti pretendenţi vor alterna la tronul Ţ.R. Vlad Dracul (1437-1442) vine la tron cu
ajutorul lui Sigismund de Luxemburg şi al saşilor şi secuilor.
13
Moldova
Alexandru cel Bun
La 1400 vine la tron cu ajutorul lui Mircea cel Bătrân. Este fiul lui Roman I.
În vremea lui se definitivează structura documentelor de cancelarie , este stabilită forma
de organizare administrativă, bate monedă. În timpul său Iosif I este recunoscut de
Constantinopol la mitropolit al Moldovei.. Se întemeiază a doua episcopie catolică la Baia. Se
emite un document prin care se recunoaşte autoritatea episcopului Ohones? cu scaunul la
Suceava asupra credincioşilor armeni. Aduce în 1415 la Suceava moaştele Sf. Ioan cel Nou.
În plan politic urmează exemplul înaintaşilor săi. În 1403 depune jurământ regelui
Poloniei. Va acorda privilegii negustorilor lioveni.
Acordul dintre Polonia şi Ungaria, încheiat la Lublau la 15 martie 1412, reprezenta un
mare pericol pentru Moldova, fiind primul acord de împărţire a unui teritoriu românesc în
sfere de influenţă. Acordul nu a fost aplicat, datorită faptului că Alexandru şi-a onorat
întotdeauna obligaţiile rezultate din acceptarea suzeranităţii regelui polon şi datorită
contradicţiilor polono-maghiare.
La 1420 are loc prima confruntare minoră cu turcii. Moare în 1432 şi este înmormântat la
Bistriţa (ctitoria sa).
23.04.2010 – Despre Moldova
Moldova la 1457
Graniţe: V- Carpaţi; E- Nistru; N- Polonia; S- Ţara Românească (spre Pol. Şi T.R.
hotarele nu erau precis plasate)
În ceea ce priveşte cadrul politic, la 1456 Moldova acceptă suzeranitatea otomană.
Teritoriul era împărţit în ţinuturi, avea o pătură puternică de mari stăpâni de pământuri dintre
care unii erau urmaşii cnezilor şi voievozilor dinaintea întemeierii statului.
Ştefan are de înfruntat un context extern ostil, compus din cele 3 forţe: regatul polon,
regatul machiar şi Imperiul Otoman, şi are de înfruntat un context intern la fel de ostil (marii 14
boieri). Primele sale mişcări sunt spre Polonia deşi a venit la tron ca ucenic al lui Iancu şi cu
sprijinul lui Vlad Ţepeş care era vasalul Ungariei. În câţiva ani a reuşit recuperarea Hotinului
şi, rând pe rând, marii boieri refugiaţi în Polonia s-au întors acasă, între ei, acele rude
domneşti a căror prezenţă însemna recunoaşterea din partea dinastiei.
În 1462 Ştefan încearcă să recupereze Chilia care era acum o garnizoană ungurească şi
muntenească şi, astfel, e silit să intre în conflict cu Vlad Ţepeş. În iunie 1462 are loc
campania împotriva lui Mahmed II în Ţara Românească . La 4 zile de la victoria lui Vlad
Ţepeş împotriva turcilor, Ştefan atacă Chilia. Vlad este victorios, respinge atacul
moldovenesc şi pierde domnia.
Vlad este întemniţat la Buda pentru 14 ani. Încercarea de a lua Chilia eşuează dar câştigă o
rană la picior pe care o va purta până la moarte.
În 1463 se căsătoreşte cu Evdochia de Kiev (nu era rusoaică şi nici ucraineancă; la vremea
aceea Kievul aparţinea Lituaniei; era o vară a regelui Lituaniei, o rudă a marilor cnezi din
Rusia).
Peste 2 ani a recuperat Chilia astfel încât Moldova era refăcută în frontierele ţării lui
Alexandru cel Bun. Acest lucru l-a nemulţumit pe regele Ungariei, Matei corvin (în acest
timp, domnitor în Ţara Românească era Radu cel Frumos). Această ostilitate duce la prima
mare bătălie pe care o duce Ştefan, lupta de la Baia. Secuii se răscoală împotriva ungurilor,
răscoală în care Ştefan i-a ajutat. Regele Ungariei pune la cale expediţia în Moldova în
toamna anului 1467, expediţie la care regele a participat personal; oştile au intrat în Moldova
şi, în drum spre Suceava, au distrus tot ce s-a putut distruge (oraşe, sate, mănăstiri); în timp ce
Ştefan era cu oastea pe drum, soţia sa a murit; lupta a avut loc la Baia (oraş important locuit
de saşi, unguri, români; aici se afla şi sediul unei episcopii cartolice); la început indecisă,
bătălia a fost câştigată de Ştefan (a fost o bătălie de noapte). Matei corvin a fost rănit. După
bătălie fiecare suveran a pedepsit pe cei care nu au fost credincioşi ori nu asu arătat supunere.
Victoria de la Baia i-a adus faimă, încrederea întregii ţări şi respectul măcar din partea
regelui Poloniei; încrederea întregii ţări era foarte importantă deoarece ceea ce numim „ţara
de jos” avea tendinţa de a se desprinde.
Există o oarecare ostilitate între vest şi sud iar din anii 1470 încep conflictele cu Ţara
Românească. Domnul Ţ.R. era supus total sultanului; încă din vremea lui Mircea, statutul 15
Ţ.R. era altul în cadrul Imperiului Otoman, astfel încât războiul era inevitabil. Acest război cu
Imperiul Otoman este cunoscut ca fiind „Războiul de 13 de ani” (1473-1486). Declanţat în
noiembrie 1473 când steagurile sunt înşiruite pe Milcov iar la 8 noiembrie Ştefan trece în Ţara
Românească, implicit în interesele Imperiului Otoman.
În toamna anului 1472 se recăsătoreşte cu o prinţesă bizantină, Maria Asima Paleologhina,
Ştefan reuşind astfel să cotroleze un mic teritoriu din Marea Neagră. În primăvara anului 1473
el este intitulat împărat la mănăstirea de la Humor.
Începutul războaielor cu Imperiul Otoman îl pune pe Ştefan într-o altă dilemă – suzeranul
său de drept, regele Poloniei, nu este deloc interesat de cruciada antiotomană; în schimb,
regele Ungariei este recunoscut de principii Europei ca un căpitan al cruciadei. Această
diferenţă de orientare între cei doi regi va determina apropierea lui Ştefan de Matei Corvin;
domnul Moldovei întră în legătură cu toţi principii interesaţi de cruciade şi, în prima linie,
Veneţia şi Sf. Scaun; solii lui Ştefan au ajuns până la Papa Sixt al IV-lea, iniţiatorul unui
prooiect de cruciadă; de peste tot i s-a promis ajutor dar atunci când, la începutul anului 1475,
oştile otomane erau în ţară, n-a avut ajutor efectiv de încredere; s-a dat marea luptă de la
Vaslui (10 ianuarie 1475) iat pentru prima dată turcii au suferit o înfrângere; Ştefan a
comunicat întregii Europe victoria, chemând la luptă comună.
În vara anului 1475 a renunţat la sezeranitatea polonă şi a acceptat-o pe cea ungară sub
forma unui tratat de alianţă cu regele Mathias (Matei Corvin). Victoria de la Vaslui a avut
darul de a-l stârni pe sultan; Mehmed II spusese încă din 1462 că atâta vreme cât ungurii
controlează Belgradul iar Moldova, Chilia şi Hotinul, treburile nu sunt încheiate. Astfel, în
1476 are loc o expediţie sultanală, un război sfânt; o oaste uriaşă a pornit spre moldova pe
uscat iar un număr mare de vase pe apă; oastea a luat ca ajutor pe domnul Ţ.R.
Dintre toate ajutoarele, Ştefan a primit doar un detaşament al regelui Ungariei şi nişte
trupe polone. Înfruntarea decisivă a fost pe râul Alb din ţinutul Neamţului, loc numit mai
târziu Războieni (26 iulie 1476).
Ştefan a dispărut pentrun un timp, perioadă în care a năvălit ciuma, seceta, foametea, iar
sultanul se retrage.
În 1477 trimite o solie la Veneţia cerând ajutor şi promiţând eliberarea Peninsulei
Crimeea. 16
În 1481 intră în Ţ.R. şi bate oastea domnului Ţ.R., aliat cu turcii la Râmnic; acesta este
numai un episiod din eforturile lui Ştefan de a aduce Muntenia în tabăra lui.
Între timp, se recăsătoreşte cu o prinţesă munteană, fiica lui Radu cel Frumos, Marias
(Voivhiţa); fiul născut din această căsătorie a fost Bogdan vodă (posibilitatea de a înscăuna pe
tronul Ţ.R. pe fiul său fiindcă prin mama sa aceasta avea drept la tron).
Sultanul moare în 1481; urmează Baiazid II după o perioadă grea de lupte pentru tron.
În 1484, p mare oaste terestră şi navală s-a îndreptat spre Moldova, au blocat gurile
Dunării şi malurile Nistrului iar Chilia şi Cetatea Albă au căzut – cea mai grea lovitură
primită. Domnul a avut înţelepciunea să aducă paguba în folosul său – a încercat să
recupereze cetăţile cu sabia ( a rupt legătura cu regele Ungariei şi a reluat relaţiile cu Polonia
– s-a dus în Polonia şi a depus jurământul de vasalitate personal, lucru pe care nu îl mai făcuse
decât în scris); turcii au năvălit în timp ce domnul era înafara ţării, aducând un pretendent; în
1486 au venit din nou cu acest pretendent (Petru cel Şchiop), moment în care se declanşează
bătălia de la Şcheia. Boierul care l-a găsit pe domnul nostru printre morţi s fost Purice, l-au
ridicat, l-au pus la loc pe cal (timp în care adversarul său se urcase pe tron). Duşmanii sunt
alungaţi dar restabilirea relaţiilor cu Poarta este inevitabilă. Pentru că regele Poloniei nu l-a
ajutat, Ştefan a rupt încă o dată legământul de vasalitate, cu acordul Papei (argument: el, ca
suzeran, nu şi-a îndeplinit datoria faţă de vasalul său); a reluat alianţa cu Mathias, prilej cu
care regele Ungariei i-a dat ca feud 2 cetăţi din Transilvania: Ciceul şi Cetatea de Baltă.
În 1486 se încheia această etapă a războiului cu turcii, iar domnul trimite la Poartă un sol
care determină reluarea relaţiilor cu Poarta; are loc acum un război economic cu negustorii
polonezi care făceau comerţ la Cetatea Albă; Marea Neagră era un teritoriu turc iar Ştefan îi
supune la taxe şi pe turci şi pe poloni.
Această perioadă care urmează este cea mai prosperă; atenţia domnului nu mai este
îndrumată către Ţ.R. după ce a fost evident că nu poate pune acolo un domn care să-i fie
prieten; atenţia i se îndreaptă spre nord (acel pământ pe care încă regele Iagello îl pusese
amanet la 1388 - Pocuţia), ţinut locuit de ortodocşi şi nemulţumiţi de stăpânirea polonilor, pe
care i-a apropiat de el.
Acţiunile sale ostile faţă de Polonia au dus la o replică puternică a regatului; în 1497,
regele Ioan Albert, în fruntea unei mari oştiri, a venit în Moldova sub pretextul că merge la 17
Cetatea Albă să o elibereze de turci; urmarea a fost dezastrul din Codrii Cosminului unde
oastea polonă a fost zdrobită (26 octombri 1497); pacea s-a încheiat în 1499 în condiţii
dictate de Ştefan, act încheiat la Hârlău în condiţii de egalitate între regele Ungariei şi regele
Poloniei; Vladislav Iagello a impus condiţii tratatului impus de Ştefan.
În 1502 ocupă definitiv Pocuţia, o anexează Moldovei, pune dregători moldoveni. În
decembrie 1502 un medic elveţian este trimis de dogele Veneţiei să-i trateze rana; moare în
iulie 1504.
30.03. 2010 – Despre Ţara Românească
Vlad Dracul vine pe tronul Ţ.R. cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara şi participă la diverse
campanii alături de acesta până la 1444. După această dată, vlad rupe legătura cu Iancu iar
acesta va interveni şi îl va decapita în 1447.
Succesiunea va trece după acest eveniment la Dăneşti, domn devenind Vladislav al II-lea
care domneşte până la 1456.
În această perioadă are loc o înaintare a turcilor spre centrul Europei. În 1456 are loc
asediul Belgradului. Iancu va conduce rezistenţa împotriva otomanilor. Tot în acelaşi an
Iancu va muri de ciumă.
Vlad Ţepeş ajunge pe tronul Valahiei în 1456. El mai fusese domn pentru o perioadă
efemeră în 1448. Domnia lungă a lui Vlad Ţepeş este situată în perioada 1456-1462. Va mai
domni o perioadă în 1476. Domul Ţ.R. din perioada 1456-1462 nu s-a dovedit a fi mai „crud”
decât ceilalţi domnitori din celelalte zone; elementul de noutate la el este aşa-numitul „război
psihologic”.
Începând cu 1456, Vlad va trece Dunărea pentru a ataca oştile otomane. În 1456 oştile
otomane vor trece dunărea în frunte cu însuşi Mehmed al II-lea. În noaptea de 16 spre 17
iunie Vlad atacă, în mod cu totul neaşteptat, tabăra sultanului cu oşteni îmbrăcaţi în turci;
acţiunea va determina retragerea peste Dunăre a lui Mehmed. Cu toate acestea, el va fi
obligat să renunţe la tron.
Vlad Ţepeş, pentru a sprijini comerţul în Ţ.R. a interzis negustorilor saşi şi secui să mai
facă negoţ în interiorul ţării; ei puteau să-şi desfacă produsele în târgurile de margine. Pentru
18
a se răzbuna pe acest fapt, negustorii transilvăneni vor pune în circulaţie diverse poveşti ce
vor determina intervenţia lui Matei Corvin care îl va duce pe Ţepeş la curtea de la Budapesta.
După vlad Ţepeş se va realiza o succesiune ameţitoare – au domnit în Ţ.R. atât din familia
Dăneştilor cât şi din cea a Drăculeştilor (Dăneşti – Paiotă Basarab, Basarab cel Tânăr! /
Drăculeşti – Radu cel Frumos, care va fugi din Ţ.R. în 1473 după un atac al lui Ştefan cel
Mare).
Basarab Ţepeluş va fi cel împotriva căruia Ştefan cel Mare va declanşa un atac în 1481
soldat cu victoria domnului moldovean de la Râmnic. În urma acestei campanii, Ştefan va
ridica 2 biserici, una la Râmnic iar una la Milişăuţ?.
După ce duce tratative cu Matei Corvin, în 1476 Ştefan îl aduce la tron în Ţ.R. pe Vlad
Ţepeş, dar acesta va fi asasinat de boieri.
În 1481 Vlad Călugărul este adus la domnie de Ştefan. Acesta va domni până în 1495
când îi urmează un fiu al său, Radu cel Mare. Acestui domn i s-a spus „cel Mare” după
relaţiile pe care le-a avut cu biserica şi modul în care a reorganizat biserica.
În secolele XVI,XVII au fost numeroşi patriarhi saşi în scaunul patriarhiei de la
Constantinopol care au venit în Ţ.R. Un astfel de patriarh este Nifon, în timpul lui Radu cel
Mare. Acest prelat va face numeroase reforme printre care crearea episcopiilor de la Buzău şi
Râmnic. Însă între Nifon şi Radu va izbucni un conflict care va duce la alungarea patriarhului
care, la plecare, îl va blestema pe domn. După plecarea lui Nifon, Radu cel Mare îl va aduce
ca mitropolit pe Maxim Brancovici. Acest mitropolit va aplana un conflict apărut în 1507
între Bogdan şi Radu. Tot în 1507, acest domn va aduce la mănăstirea Dealu (ctitoria sa) un
tipar la care călugărul Macarie va tipări Liturghierul. Radu cel Mare va domni până în 1508.
La începutul domniei lui Radu, boierii craioveşti care deţineau de multă vreme bănia
Olteniei, vor muta această instituţie de la Severin la Craiova (pe moşia lor). Aceşti boieri vor
face gesturi de putere asemănătoare domnului: ctitoria mănăstirii Bistriţa, danii la locurile
sfinte, aducerea de moaşte întregi (Sf. Grigore).
După moartea lui Radu, la tron vine Mihnea cel Rău care, în tinereţe, a fost şi la
constantinopol, buda şi apoi la Sibiu. Din ce se ştie până acum, el trecuse la catolicism; el va
intra în conflict cu boierii craioveşti şi va încerca anihilarea lor. Craioveştii vor afla de
19
planurile domnitorului şi vor trece la sudul Dunării, fiind în relaţii foarte bune cu beiul de
Nicopole. La intervenţiile Craioveştilor pe lângă turci, ei vor obţine domnia pentru Vlad cel
Tânăr. Mihnea va lăsa în 1509 tronul fiului său Mircea care va domni până în 1510. Familia
domnului Mihnea se va refugia la Sibiu; aici el va fi ucis de un nobil sârb. Craioveştii vor
intra iarăşi în conflict cu domnul, acum Vlad cel Tânăr. Ei se vor refugia din nou la sud de
Dunăre la beiu Mehmed care dă însemnele domniei comisului Neagoe (unele izvoare îl indică
ca fiind fiul lui Basarab cel Tânăr). În calitate de aliat al turcilor el a trebuit să participe în
1521 la asediul Belgradului.
El va domni în perioada 1512-1521. Va avea relaţii bune cu Transilvania şi cu Moldova.
Pentru Ţ.R., domnia lui va însemna o perioadă de prosperitate. Sub el, Ţ.R. va intra în
rândurile marilor sprijinitori ai bisericii în lumea ortodoxă. La sfinţirea bisericii Adormirea
Maicii Domnului de la Curtea de Argeş va participa şi patriarhul de la Constantinopol. La
moartea sa tronul revine fiului său, Teodosie, dar acesta va muri de tânăr. Locul de înhumare
al lui Teodosie nu se cunoaşte. Basarab este înmormântat la ctitoria sa de la Curtea de Argeş.
După Teodosie urmează la tron o alternanţă între fiii lui Radu cel Mare. Radu de la
Afumaţi va domni între 1522-1529 de 9 ori. Domniile sale se caracterizează printr-un şir de
aprox. 20 de bătălii. El reuşeşte, pe tot parcursul domniilor, să păstreze autonomia Ţ.R. el va
picta şi ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş (era căsătorit cu fiica acestuia). Va
sfârşi decapitat împreună cu fiul său, Vlad, probabil de o grupare politică adversă.
Urmează Moise vodă (1529-1530) care va avea o politică externă mai însemnată, cu toate
că a avut o domnie scurtă. După Moise vodă urmează domni precum Vlad Înnecatul, Radu
Paisie, Vlad Vintilă.
Mircea Ciobanul este primul domn numit direct de către otomani care îşi cumpără
tronul cu bani. El era căsătorit cu Chiajna, o fiică a lui Petru Rareş. Făcând datorii foarte mari
faţă de Poartă, el a impus noi dări şi chiar a torturat şi ucis boieri pentru a le lua banii. A fost
înlocuit la tron de către fiul lui Radu de la Afumaţi, Radu Ilie, după lupta de la Moneşti,
refugiindu-se la sud de Dunăre. A domnit prima dată între 1545-1552.
Moldova după Ştefan cel Mare
20
Ştefan îl impune ca succesor pe Bodgan al III-lea (născut la 6 iunie 1479). La vremea în
care ajunge pe tron, Moldova era în conflict cu polonii din pricina Pocuţiei. Pentru a soluţiona
problema, Bogdan îi cere regelui Poloniei să se căsătorească cu sora acestuia, însă regele va
muri şi tronul va fi luat de fratele său, Sigismund, care s-a împotrivit căsătoriei.
Bodgan va intra cu trupe în Pocuţia şi va asedia Liovul. La întoarcere va cuceri un oraş
polon şi îi va lua clopotul, pe care îl va duce în Moldova. Polonezii vor recuceri Pocuţia, vor
intra în Moldova şi vor înfrânge oastea trimisă de Bogdan împotriva lor. Prin mijlocirea
Ungariei, problema Pocuţiei şi pacea dintre Moldova şi Polonia va fi realizată.
Moldova, în perioada lui Bogdan, avea relaţii normale cu imperiul Otoman, plătea tribut
şi, după încheirea unui nou acord în 1512, moldova va primi noi teritorii printre care şi vadul
Isaccea?.
Pericolul venea din partea tătarilor care în 1513 vor ataca Moldova şo cetăţile otomane,
Chilia şi Cetatea Albă. Bogdan va începe zidirea noului sediu al Mitropoliei din Suceava pe
care însă moartea îl va împiedica să o facă; va continua ctitoriile începute de Ştefan, va face
danii la Muntele Athos, În Moldova şi la mănăstirile din Bg?. Bogdan moare pe neaşteptate în
1517, fiind înmormântat la Putna.
Când Bogdan moare, vine la tron fiul său nelegitim, Ştefan cel Tânăr, sau Ştefăniţă care
era născut în 1506 sau 1508. De conducerea ţării în această perioadă s-a preocupat Luca
Arbore.
După preluarea tronului de Ştefăniţă, moldovy va trimite o solie la poloni pentru a realiza
o legătură ce avea scopul de a lupta împotriva turcilor. În 1523, Ştefăniţă îşi încheie minoratul
şi se orientează către o politică de alianţă cu turcii. El îl va omorî pe Luca Arbore şi partizanii
politicii filopoloneze. Vor exista mai multe tentative de înlăturare a lui Ştefăniţă. În 1526
Soliman Va înfrânge la Mohacs oastea maghiară şi vor omorî în luptă pe regele Ladislav al II-
lea. În 1527 Ştefăniţă va muri.
Vine la tron Petru Rareş (1527-1538 / 1541-1546). În perioada lui Petru Rareş, pentru
conducerea Transilvaniei va izbucni un conflict între Ferdinand de Habsburg şi Ioan Zapolya.
Petru Rareş îl va sprijini pe Ferdinand de Habsburg dar Ioan Z., sprijinit de turci, va învinge.
21
În 1526, soliman va cuceri Buda iar Ungaria va fi împărţită între Imperiul Habsburgic şi
Imperiul Otoman. Transilvania va evolua ca voievodat.
În 1529, soliman va ajunge la viena. În aceste condiţii Pentru Rareş va tirmite trupe în
Transilvania pentru a-l sprijini pe Ioan Z. Trimişii lui Petru vor obţine importante victorii în
schimbul cărora voievodul Transilvaniei îi va oferi lui Rareş nişte teritorii însă teritoriile vor
refuza administraţia moldovenească, ceea ce va determina intervenţia lui Petru Rareş.
Pentru a obţine Pocuţia, Petru Rareş semnează un tratat secret cu Moscova care era în
război cu polonii. Petru Rareş va cuceri Pocuţia. Polonoo vor răspunde printr-o acţiune bine
organizată, învingându-i pe moldoveni.
În 1531, Petru Rareş va intra el însuşi în Polonia. Moldovenii vor fi înfrânţi la Obertyn.
Cu acest moment se încheie definitic problema Pocuţiei. În 1532 polonii vin în Moldova dar
sunt înfrânţi la Tărăsăuţi.
După ce polonii se plâng că moldovenii i-au atacat, Petru Rareş se va orienta spre o alianţă
cu Ferdinand de Habsburg.
Are loc o răscoală a transilvănenilor împotriva lui Aloisia Gritti, trimis de turci ca
observator. Trimişii lui Petru Rareş ca apărători ai lui Aloisia Gritti, vor trece de partea
răsculaţilor. Această sfidare a Porţii va determina intervenţia din 1538 a lui Soliman
Magnificul. Moldova va fi atacată de otomani, poloni şi tătari. Petru Rareş va încheia la 1538
la Hotin un tratat cu polonii şi îi va învinge pe tătari. Rareş va fugi, la venirea otomanilor, cu
familia în Transilvania.
Boierii moldoveni vor negocia cu sultanul şi îl vor alege domn pe Ştefan Lăcustă (care se
va declara nepot al lui Ştefan cel Mare). Sultanul va lua cetatea ce se va numi apoi raiaua
Bender şi teritoriul numit Buceag unde vor fi aşezaţi tătari. În 1540, Ştefan Lăcustă va fi
asasinat de boieri şi va fi făcut domnAlexandru Cornea. În 1541, Poarta îl numeşte domn pe
Petru Rareş; acesta îl învinge pe Al. Cornea şi redevine domn. A doua domnie este mult mai
liniştită. Totuşi el va încerca să ia teritoriile oferite în 1529 de Ioan Zapoly şi Cetatea de Bală
şi Cetatea Ciceului. În 1546 moare şi este îngropat în ctitoria sa de la Probota.
27.04.2010
22
Istoria politică a Moldovei – de la moartea lui Petru Rareş la Constantin
Mavrocordat (a doua jumătate a secolului XVI – jumătatea secolului XVIII)
A doua jumătate a secolului XVI a reprezentat o perioadă foarte grea. În 1538, În
Moldova s-a accentuat dominaţia otomană (crelterea tributului, cumpărarea tronului de la
Poartă). Modalitatea de alegere a domnului a rămas neschimbată (din familia domnitoare se
va alege iar sultanul confirmp în schimbul unei sume de bani). În primăvara-vara anului
1574 are loc revolta antiotomană a lui Ion vodă cel Viteaz (ultima ridicare a moldovenilor
împotriva otomanilor), în urma căreia sultanul şi marele vizir au înăsprit controlul. În 1574-
1575, o dată cu urcarea la tron a lui Ieremia Movilă, se instaurează un control sever.
Petru Rareş a murit în 1546, iar la tron au urmat fiii săi, Iliaş Rareş (1546-1551) şi Ştefan
Rareş (1551-1552). Aceşti fii au încălcat legatul şi memoria tatălui lor. Iliaş s-a turcit, fiind
singurul caz din istoria Moldovei de domn care a trecut la credinţa otomanilor; astfel, începe
transformarea uşoară a Moldovei în paşalîc; Iliaş a crezut că în urma gestului său va primi o
funcţie înaltă, în schimb a devenit paşă de Silistra apoi l-au deportat în Siria. Ştefan a încercat
să şteargă memoria rece a fratelui său; a prigonit, cât a putut, toate celelalte religii din
Moldova- armeni, protestanţi; a ucis mulţi boieri ceea ce a provocat, pe 1 septembrie 1552,
declanşarea unui complot.
În urma acestui complot vine la domnie Alexandru vodă Lăpuşneanul (1552-1561 /1564-
1568). Ca boier este numit Petru stolnicul. S-a opus lui Iliaş şi Ştefan. A pribegit în Polonia
unde a pregătit o armată şi a aşteptat găsirea unui moment favorabil pentru a interveni în ţară.
Când a venit în Moldova i s-a schimbat numele fiindcă numele iniţial trimitea la Petru Rareş.
A fost ales domn în septembrie 1552 la Hârlău.
Domnia, în porima parte, se caracterizează prin relaţii bune cu Polonia (tratate suzerano-
vasalice, nu se depune omagiul). Spre 1559-1560 se depărtează de Polonia şi a se apropie de
Imperiul Otoman pentru a recupera cetăţile din Transilvania ale lui Ştefan cel Mare şi Petru
Rareş, dorinţă regăsită şi la Imperiul Otoman. Această politică, ce nu s-a soldat cu recuperarea
cetăţilor, a dus la adăpostirea în Polonia a lui Despot vodă care îl detronează pe Alexandru
Lăpuşneanul în bătălia de la Verbia din noiembrie 1561 (posibilă pe fondul nemulţumirii
boierilor).
23
Despot vodă a domnit între 1561 şi 1563. El este un grec din insulele din Marea Egee care
şi-a format o carieră de mercenar în vestul Europei. Şi-a spus Despot pentru că a vrut să arate
că are drept de tron datorită înrudirii cu Ruxandra (presupusă înrudire). În 1563 moare în
urma unui complot în frunte cu Ştefan Tomşa.
Pentru cea de a doua domnie a sa, Alexandru Lăpuşneanul a cumpărat tronul de la sultan.
A chemat boierii la curtea domnească de la suceava pentru a-i decapita. Capitala a fost mutată
de la Suceava la Iaşi. Tot acum a avut loc dublarea vorniciei: cea a Ţării de Jos (capitala la
Bârlad) şi cea a Ţării de Sus (capitala la Dorohoi). Printre ctitoriile sale se numără mănăstirea
Slatina, Pahomie; a refăcut mănăstirea Bistriţa, ctitorită de Alexandru cel Bun, a refăcut
biserica episcopală de la Rădăuţi. A fost un important ctitor al muntelui Athos. S-a preocupat
de viaţa ortodoxă de la Liov (biserica Sf. Paraschiva).
A lăsat tronul lui Bodgan Lăpuşneanu (1568-1572). Acesta nu a avut o politică externă
importantă, a avut relaţii cu Polonia. Perioada acestei domnii a fost condusă mai ales de
doamna Ruxandra. După 1572 s-au refugiat în Polonia, apoi în Rusia.
Ioan vodă cel Viteaz (1572-1574)
Este fiul lui Ştefăniţă (fiul lui Ştefan cel Mare) dintr-o legătură cu o armneacă. A pribegit
la Moscova, a ajuns apoi în Imperiul Otoman, ajungând în graţiile Porţii. A vrut să răzbune
prigoana împotriva armenilor a lui Ştefan Rareş, fapt pentru care a ucis un episcop în smoală.
În primăvara anului 1574 a încercat să diminueze supremaţia Imperiului Otoman; bătălia
de la Jilişte pe care a câştigat-o şi a reuşit să înlăture din Ţ.R. pe un apropiat al Poartei. În
iunie 1574, la Roşcani, a luptat alături de cazaci (cel mai important corp militar care-l avea
estul Europei) dar, datorită trădării unui boier, el a fost învins de turci; a încercat o negociere
cu turcii dar a fost ucis iar turcii au ordonat tătarilor „pradă liberă”.
Petru vodă Şchiopul (1574-1591)
Este domn din dinastia Ţ.R., a Basarabilor, urmaş al lui Vlad Ţepeş. A avut o domnie cu
intermitenţe (pretendenţi veniţi din partea cazacilor- Nicoară Potcoavă, Alexandru Potcoavă,
Creţul). A avut legături cu familia Movilă care va creşte din punct de vedere politic, va
strânge avere. S-a retras de pe tron în 1591 în faţa pretenţiilor Poartei (creşterea tributului). A
fost exilat în nord-estul Italiei. O ctitorie de a sa este mănpstirea Galata. Este primul care pune
24
ordine în visterie (catastife/ registre de venituri şi cheltuieli). Ştefan, fiul său, care avea doar 6
ani, a primit confirmare de la Poartă pentru a fi asociat la domnie din 1589.
*Luca Stroici
A fost mare logofăt al lui Petru vodă Şchiopul. Primul dintre români care scrie cu
caractere latine la cererea unui nobil polon (rugăciunea „Tatăl nostru”). A ctitorit mănpstirea
Dragomirna împreună cu Anastasie Crinca şi Miron Barnovschi.
Aron Tiranul (1591-1595)
A domnit cu pauze. Datoriile faţă de Poartă au fost foarte mari. A cumpărat domnia. La
sfârşitul domniei, în aprilie-mai 1595, s-a aliat cu Sigismund Bathorz şi cu Mihai Viteazul
împotriva Imperiului Otoman declanşând campanii împotriva turcilor de la Dunăre, încercând
eliberarea cetăţilor Cetatea Albă, Tighina şi Chilia. Oştenii lui Sigismund l-au arestat şi l-au
luat în Transilvania unde l-au otrăvit. Ctitoria sa este Aroneanu.
Ştefan Răzvan
- Negustor
A intrat în conflict cu Mihai Viteazul. A fost ridicat de Bathory în scaunul Moldovei. A
comandat armata sub Aron Tiranul. În decembrie 1595 vine să-şi ia tronul de la Ieremia
Movilă dar a fost ucis la Areni.
Ieremia Movilă (septembrie 1595 – 1606)
Este fiul logofătului Ion Movilă şi al Mariei, fiica lui Petru Rareş. S-a bucurat de sprijinul
regelui polon şi al cancelarului Ion Zamoiski care l-a adus în Moldova pe tron, desprinzând
Moldova din frontul antiotoman. Turcii îi voi da bani în două rânduri pentru s lupta împotriva
lui Mihai Viteazul. În mai 1600 în Moldova a intrat, dinspre Transilvania, Mihai Viteazu iar
din mai 1600 până în septembrie 1600 domn al Moldovei a fost Mihai Viteazu.
În septembrie 1600 Ieremia s-a întors cu oastea polono-moldovenească şi a mers în Ţ.R.
punându-l pe tron pe Simion Movilă, înlăturându-l pe fiul lui Mihai Viteazu (Mihai Viteazu
era domn în Transilvania).
A murit la 30 iunie 1606.
25
Simion Movilă (1606-1607)
Constantin Movilă
După conflictele dintre soţiile lui Ieremia şi Simion Movilp dintre 1607-1611 ajunge la
tron cu ajutorul Porţii.
Ştefan Tomşa (1611- 1615 / 1621-1623)
A luat domnia de la constantin Movilă. În bătălia de la cornul lui Sas din primăvara anului
1612 Ştefan Tomşa a învins iar o mare parte din boierimea de partea Movileştilor a fost ucisă.
Ctitoria sa este mănpstirea Solca.
Gaşpar Graţiani (1619-1620)
A fost croat. A venit pentru a pune ordine în Moldova, fiind, până atunci, funcţionar al
Poartei. În 1620 s-a răsculat împotriva Porţii împreună cu polonii.
Miron Barnovschi Movilă (1626-1629 / aprilie- iunie 1633)
A încercat să reorganizeze viaţa ecleziastică din Moldova (reguli de funcţionare a
mănăstirilor). Are un număr mare de ctitorii, printre care: biserica Barnovschi, mănăstirea
Bârnova (terminată de Istrate Dabija), biserica Toporăuţi, Dragomirna (fortificaţia). În iunie
1633 a fost chemat la Istanbul, păcălit de Vasile Lupu, şi ucis.
04.05.2010
Istoria politică a Moldovei
Radu voda mihnea 1616-1619 1623-1626
- mutarea domnilor dintr-o tara în alta (tradiţie)
Nu a lăsat în mold multe ctitorii în schimb a refăcut curţile domneşti de la Hârlău
(Biserica Sf. Gheorghe , ctitorie a lui Ştefan cel Mare; Biserica Sf. Dumitru, ctitorie a lui
Petru Rareş probabil). A murit la Hârlău însă rudele l-au înmormântat la bucureşti la biserica
26
Sf. Treime. A fost pentru Miron Costin modelul de domn drept şi bun pentru că a colaborat
excelent cu boierimea.
A constituit modelul politic al lui Vasile Lupu (aprilie 1634- aprilie 1653). Vasile Lupu
era de origine greacă ( Vasile vodă Albănaşul – era albanez). Numele lui Vasile Lupu de boier
era Lupu Coci (de la Constantin, un dimunitiv în albaneză) iar în momentul în care a luat
domnia şi-a schimbat numele în Vasile vodă. Această schimbare de nume l-a determinat pe
Nicolae Iorga să spună că este unul din domnii Moldovei care a încercat să refacă ceva din
împărăţia uitată a Imp. Bizantin. Miron Costin spune că a avut o fire împărătească mai mult
decât domnească. Această domnie a început în 1634 sub auspiciile unei bune relaţii cu Poarta.
Politica externă:
- alianţă bună cu Imp. Otoman, de aceea, când Poarta a avut nevoie de un negociator; în
1641 Vasile Lupu a negociat între ţarul rus şi sultanul Otoman condiţiile păcii pentru
cetatea Azovului;
- raporturile încordate cu Matei Basarab; între 1634-1644 Vasile Lupu a încercat
permanent să ocupe şi tronul Ţării Româneşti; a intrat cu armată în câteva rânduri
(1635, 1637, 1639) dar de fiecare dată a fost înfrânt de Matei Basarab; în 1639 se
părea că dorinţa lui Vasdile Lupu va fi realizabilă, făcându-şi şi un sigiliu însă
campania a eşuat, turcii s-au dat de partea învingătorilor iar prin mari eforturi
financiare, Vasile Lupu şi-a păstrat tronul în Moldova
- 1644-1645 între cele două ţări s-a încheiat o pace în care cei doi stăpânitori îşi
promiteau că nu se vor mai ataca unu pe celălalt; pacea a fost semnată la nunta fiicei
lui Vasile Lupu, Maria, cu fiul unui magnat lituanian (această alianţă arată şi răcirea
relaţiilor cu Imp. Ot.); în urma înţelegerii parafată cu Matei Basarab – Vadsile Lupu a
ridicat biserica Stelea din Târgovişte; Matei Basarab a ridicat mănăstirea Soveja,
numită şi Dobromira (bună pace) lângă Focşani; aceată pace a făcut ca relaţiile dintre
cei doi stăpânitori să fie normale (negociatori – Moldova- mitropolitul Varlaam; Ţ.R.
– Udrişte Năsturel, cel mai important cărturar al Ţ.R.);
- La încuputul anilor 1650 Vasile Lupu s-a confruntat cu un mare pericol dinspre răsărit
– răscoala cazacilor conduşi de Bogdan Hmelniţki; această răscoala a fost
declanşată în 1648 şi se îndrepta spre Polonia; lui Bogdan H. I-a venit ideea să îşi 27
căsătorească fiul, Timuş, cu cea de a doua fiică a lui Vasile Lupu, Ruxandra, (semn al
alianţei) însă Vasile Lupu s-a opus ceea ce a făcut ca toată politica să intre într-un
proces de schimbare; această căsătorie a adus în Moldova în 1650 una dintre prăzile
cazacilor şi tătarilor, pradă ce s-a întâmplat vara, în august; au prădat toată partea de
nord a Moldovei, au prădat şi Putna şi Trei Ierarhi; Vasile Lupu s-a opus în continuare
dar pe 1 septembrie 1652 Timuş s-a căsătorit cu Ruxandra; această alianţă a făcut
ca principele Transv să încerce spargerea alianţei prin înlăturarea lui Vasile Lupu;
ideea ce îl frământa pe Gheorghe Racozki II era coroana Poloniei şi astfel s-a aliat cu
Matei Basarab împotriva lui Vasile Lupu dar era nevoie şi de un complot din interior -
Gheorghe Ştefan, cel dintâi logofăt al lui Vasile Lupu; această mişcare din interior,
odata declanşată, venirea dinspre Ardeal a trupelor – ; noua stăpânire a lui Gheorghe
Ştefan a durat doar două săpt. deoarece Timuş l-a înlăturat; Ştefan fuge în Ţ.R. iar
timuş cu Vasile Lupu atacă Ţ.R. dar în drum pe Târgovişte erau aşteptaţi de Matei
Basarab care i-a înfrânt la data de 20 mai 1653; Vasile lupu a fugit spre Moldova iar în
apropiere de Tg. Frumos a avut loc o luptă iar acesta a fost silit să se refugieze în
teritoriul cazacilor şi a venit la tron Gheorghe Ştefan; Vasile Lupu a sperat ca Poarta
să îl ajute să îşi recapete tronul însă a fost întemniţat la Constantinopol; a reuşit să
trimită, în 1659, la tron pe fiul lui Vasile Lupu; Vasile Lupu moare în 1660
Cultură:
- Prima tipografie, instalată la mănăstirea Trei Ierarhi; a adus-o din spaţiul polon şi cel
rus; prima carte tipărită Cazania lui Varlaam în 1643; alte cărţi: Pravila lui Vasile
Lupu din 1646, primul cod de legi al moldovei, în lb. română, traducă de logofătul
Eustratie;
- Mitropolitul Varlaam – din 1632 a fost numit mitropolit iar în 1653 s-a călugărit la
Secu; Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Şapte taine ale Bisericii; a murit în
1657;
- A fost un protector al întregii ortodoxii; a ajutat Muntele Athos; s-a implicst în
administrarea Patriarhiei din Constantinopol (a numit un consiliu de laici şi clerici care
administrau cheltuielile); s-a implicat în alegerea patriarhului dar nu numai la
28
Constantinopol dar şi la Ierusalim- Paisie, patriarh la Ierusalim; s-a preocupat şi de
românii din Transilvania;
- Ctitorii: Trei Ierarhi, Golia, Sf. Anastasie şi Chiril; o biserică la Orhei, două în Galaţi ,
dintre care Precista sau Maica Domnului
Gheorghe Ştefan iulie 1653 – aprilie 1658
Această domnie a rezistat cu sprijinul principelui Transv şi cu cel al lui Matei Basarab. Se
caracterizează printr-o viaţă economică prosperă şi linişte. Miron Costin – „nasc şi în
Moldova oameni, cunoscători în politica externă şi buni cărturari”. Ca urmă palpabilă, gh.
Şetfan a clădit o biserică asemănătoare Goliei, mănăstirea Caşin, în apropierea oraşului
Oneşti.
Tot de această domnie se leagă şi un episod trist - a ales să plece în exil în Ungaria şi a
sfârşit într-un oraş, Stetin, din Polonia, supus regelui suedez; a primit drept de găzduire la
Stetin deoarece în timpul războiului polono-suedez el a rămas aproape de regele suedez.
Această domnie a fost sfârşitul unei perioade istorice care a început în vremea lui Petru
Rareş.
După 1658, în ambele ţări, începe perioada prefanariotă.
Pentru prima dată au fost trimişi domni în mold şi Ţ.R. fără întrebarea ţării. Pentru
Moldova, primul domn impus a fost Gheorghe Ghica (1658-1659). A fost boier în
Moldova lui Vasile Lupu, a ajuns mare vornic, a fost trimis la constantinopol de Gheorghe
Ştefan.
Mihnea III fusese funcţionar otoman şi a fost trimis, drept pedeapsă, domn în Ţ.R.
După Gh. Ghica urmează la tron Ştefăniţă vodă, fiul lui Vasile Lupu (1659- 1661); a
continuat politica tatălui său aducându-i din nou în dregătorii pe cei care au fost aproape
tatălui său şi a continuat să definitiveze ceea ce a început să clădească în Iaşi tatăl său. În 1659
şi 1660 a fost o secetă şi astfel a fost numit Papură Vodă. A murit de ciumă.
29
După acesta, la tronul Moldovei vine un boier de ţară, Istratie Dabija (1661-1665). A
terminat mănăstirea Bârnova, începută de Barnovschi. A participat în 1663-1664, alături de
turci, în campanii împotriva Imp. Habsburgic, realizate în Ungaria; lupte pentru cetatea
Ujvarului; ostilităţile se încheie în 1683. A murit în scaun.
Gheorghe Duca (1665-1666; 1668-1672; 1673-1678 în Ţ.R.; 1678-1683 în Mold. ) –
grec, venit în Moldova în vremea lui Vasile Lupu, a făcut la început carieră ca negustor, apoi
s-a ridicat spre dregătorii. În 1665 a venit la tron fiindcă era ginerele lui Istratie Dabija, fiind
căsătorit cu Anastasia, fiica vitregă a lui Istratie Dabija. Modelul domnesc al lui Gh. Duca a
fost Vasile Lupu.
Între 1681-1683 Gh. Duca a fost numit hatman al Ucrainei (Ucraina de sud, spaţiul
nistre Nipru şi Nistru, teritoriu numit astăzi Transnistria) de către Imp. Otoman. Pe
malulNiprului a făcut un mic orăşel, o mică stăpânire. În 1683 turcii au fost învinşi sub
zidurile Vienei unde se afla si Gh. Duca cu oastea moldovenească şi Şerban Cantacuzino cu
oastea muntenească. Întorcându-se de la asediul Vienei în Moldova, oastea polonă l-a luat
prizonier şi a murit după un an în Polonia.
Constantin Cantemir (1685-1693), tatăl lui Dimitrie Cantemir şi al lui Antioh Cantemir,
ambii domni în Moldova. S-a confruntat cu politica de cucerie a regelui Poloniei, Ioan
Sobieski. Pentru a păstra individualitatea politică C-tin Cantemir a încheiat în 1690 un tratat
cu Imp. Habsburgic. Acel tratat prevedea şi clauze politice antiotomane dar care nu au fost
puse în practică. Ctitorie – mănăstirea Mera sau Mira în zona Focşanilor. A fost oştean o viaţă
întreagă atât în Moldova cât şi în Polonia. În decembrie 1690, datorită faptului că unii boieri l-
au pârât pe Miron Costin complotează împotriva sa, a poruncit să fie ucis Miron Costin.
La tronul Moldovei a ajuns atât fiul lui C-tin Cantemir, Antioh Cantemir, cât şi fiul lui Gh.
Duca alături de un boier de ţară, Mihai Racoviţă (1703-1705).
Un alt domn important este Nicolae Mavrocordat ajuns pentru prima dată la tron în
1709-1710. Era fiul marelui dragoman Alexandru Mavrocordat (tălmăcitor oficial; cel care a
negociat din partea porţii tratatul din 1699 de la Karlovitz, motiv pentru care i-au oferit lui
Nicolae Mavrocordat tronul în Moldova).
Dimitrie Cantemir (noiembrie 1710- iunie 1711). S-a aliat cu imperiul rus condus de Petru
cel Mare sau Petru I. A părut pentru Imp. Otoman chiar mai fidel decât Nicolae Mavrocordat. 30
În aprilie 1711 s-a semnat tratatul de la Luţc între Dimitrie Cantemir şi Petru I; condiţia
era să nu plătească tribut, domnia să rămână în familia Cantemir sau cuiva apropiat familie; a
încercat prin acest tratat să crească prerogativele domneşti. A căutat să creeze din nou un
domeniu al domniei. Sunt precizate graniţele ţării. Nu a putut scăpa de prezenţa garnizoanelor
ruseşti din cetăţile moldoveneşti. A murit în 1723.
A venit din nou la tron Nicolae Mavrocordat, fiind luat din Ţ.R. şi astfel se instituie în
Moldova regimul fanariot.
05.05.2010
Învăţământul în Moldova de la mij sec. XVI la înc sec. XVIII
Prima şcoală publică din Moldova a fost înfiinţată în primăvara anului 1563 de
Despot vodă. Despot vodă este un aventurier de origine greacă născut în jurul anului 1520 în
insula Samos. Din Samos el a plecat în Italia, apoi în Franţa unde se pare că urmat o vreme
cursurile Facultăţii de Medicină de la Montpellier, apoi în Germania, ajungând prieten cu
Phillip Melahton. Ajungând în preajma lui Melahton? a fost atras de ideile reformei –
învăţământul în limbile vernaculare. S-a considerat urmaşul lui Hercule. A intrat pentru o
vreme în serviviul împăratului romano-german. În jurul anului 1560 a venit în spaţiul
răsăritean al Europei, mai exact în partea de sud a Poloniei găsind adăpost şi ocrotire la Ioan
Laski, protestant. Acest lucru a făcut posibil ca în momentul potrivit să găsească sprijin pentru
a veni cu oastea în Moldova. A venit prin 1560 în Moldova dându-se drept rudă a soţiei lui
Alexandru Lăpuşneanu. Aici a uneltit printre boieri să găsească modalităţile pentru a-l
răsturna de pe tron însă Lapuşneanu a prins de veste iar Desspot a fost silit să plece în
Polonia. În noiembrie 1561 a intrat cu oastea polonă în Moldova şi a luat tronul Moldovei.
Domnia sa a adus în spaţiul românesc ideile protestante (mai ales înfiinţarea de şcoli şi
predarea în limbile populare). Prima tentativă de traducere a unor cărţi (cărţi de cult) în limba
română a avut loc la 1532. În vremea domniei lui Alexandru Lăpuşneanu sunt date că prin
Moldova a trecut un alt propagator al ideilor reformei care va ajunge în anturajul lui Despot
vodă, un diacon sârb Dimitrie convertit la reformă şi avea aceiaşi misiune (să traducă cărţile
sfinte protestante în limba română). Această atitudine de convertire a generat în Moldova şi
reacţii de respingere de aceea Lăpuşneanu a realizat o adevărată prigoană împotriva 31
protestanţilor. În acest context în toamna anului 1561 Despot vodă ajunge pe tron fiind un
prim domn de confesiune protestantă. Una dintre direcţiile politice ale lui Despot vodă a fost
îănfiinţarea unei şcoli şi a ales oraşul Cotnari ca loc de înfiinţare pentru că acolo era o
comunitate de catolici convertită la protestantism, o comunitate de maghiari şi germani. Prima
idee a lui Despot a fost să întemeieze această şcoDală la Hârlău fiindcă era o populaţie
catolică convertită formată din germani şi maghiari.
Între aprilie 1563 şi toamna anului 1563 a funcţionat aşa-numitul Colegiu de la Cotnari.
Despot vodă s-a îngrijit să aducă profesori de calitate dn lumea protestantă dar care urmau să
predea nu în maghiară, germană sau română ci în limba latină pentru că vroia astfel să
menţină un standard relativ ridicat al acestei şcoli (Johan Sommer - unu dintre cărturarii
însemnaţi ai acelei vremi, autor mai târziu a unei vieţi a lui Despot vodă şi a unui cicluu de
elegii în care se găsesc informaţii despre Moldova şi Despot vodă). A vrut să îl aducă în
Moldova ca profesor pe Gaspar Peucer, ginerele lui Malehton. A adresat o invitaţie unuia
dintre faimoşii matematicieni poloni Raeticus, unui fost profesor de-al său din vremea în care
a stat în Grecia, HermodorusLestarhos? pentru a preda limba greacă elevilor de la Cotnari.
Diaconul sârb Dimitrie a predat latină şi probabil şi slavonă. Şcoala de la Cotnari, Despot
vodă o dorea adresată majorităţii copiilor urmând să primească bursă cuprinzând bani pentru
hrană, pentru îmbrăcăminte şi să fie cazaţi la Cotnari.
(Exista de asemena un învăţământ la mănăstire adresat călugărilor care asigurau cărturarii
vremii. Pentru trebuinţele statului, şcoala se făcea la cancelaria domnească.)
Şcoala a fost proiectată drept un colegiu urmând a se preda un grup de discipline potrivit
regulilor şcolare moştenite din Evul Mediu (trivium şi quadrivium). Tot la Cotnari a pus
bazele unei biblioteci (în toamna anului 1563 biblioteca şi şcoala au fost arse).
Spre sfârşitul sec XVI în Moldova şi-au făcut apariţia iuezuiţii (înfiinţarea de şcoli în toată
Europa pentru a face misiune catolică în aceste teritorii). Aceştia au gpsit în moldova un teren
mai bun la curtea lui Petru Şchiopul care a acceptat ca aceştia sp intre în Moldova iar la
Cotnari a început să funcţioneze o şcoală pentru a-i reconverti pe protestanţi la catolicism.
Mitropolitul ortodox al acelei vremi, Gheorghe Movilă, a fost permisibil.
Un rol foarte important în crearea şcolilor din Moldova şi Ţara Românească l-a avut
Vasile Lupu.
32
În 1640, la Iaşi, pe lângă mănăstirea Trei Ierarhi, a fost înfiinţat un colegiu având ca limbi
de predare latina, slavona şi româna. A apărut la Iaşi datorită strădaniilor mitropolitului
Kievului, Petru Movilă (fiul domnitorului moldovean, Simion Movilă). Petru Movilă a
înfiinaţat un colegiu la Kiev care s-a dezvoltat şi a devenit academie, inspirându-se atât din
şcoala iezuită cât şi din cea de frăţie. Acest centru de cultură de la Kiev a fost un focar de
difuziune culturală. Petru Movilă, văzând dorinţa lui Vasile Lupu şi a mitropolitului Varlaam,
a ajutat la înfiinţarea şcolii.
A funcţionat de la 1640 până la 1649-1650. Se poate să se fi desfiinţat odată cu
distrugerea Trei Ierarhilor din 1650. Directorul acestui colegiu şi egumenul mănăstirii a fost
un fost rector colegiului de la Kiev, Sofronie Pociaski. În 1644 Vasile Lupu a ridicat un local
special pentru şcoală situat în spatele mănăstirii, pe uliţa ciubotărească. Şcoala pregătea
specialişti în teologie pentru a putea apăra religia ortodoxă din interior, însă nu era o şcoală
pentru călugări. Vasile Lupu a dat şcolii venitul a trei sate. Aceste trei sate erau formate din
populaţie catolică. A mai dat venitul băii publice. Au venit profesorii de la Kiev care au creat
o ostilitate din partea călugărilor greci, reprezentanţilor episcopiilor de constantinopol,
Ierusalim si...., care s-au simţit lezaţi.
Meletie Sirigul (mare învăţat al lumii ortodoxe din prima jumătate a secolului XVII care a
călătorit în tot spaţiul ortodox purtând cu el cărţi ce cuprindeau ortodoxia pură, fără influenţe
protestante sau catolice) a găsit la Iaşi o bună primire. În 1642 s-a înfruntat latura kieveană de
limbă latină cu cea ortodoxă. Acest moment a continuat astfel încât profesorii greci vor lua
încetul cu încetul locul profesorilo de la Kiev.
La puţină vreme după înfiinţaresa bisericii, a ţcolii, a tipografiei, cam la 1641, mănăstirea
Trei Ierarhi a fost închinată muntelui Athos ceea ce presupunea ca o parte din averea acesteia
să meargă la muntele Athos. Odată cu închinarea Trei Ierarhi a devenit metoc al muntelui
Athos, moment în care egumenul trebuia să fie de la muntele Athos iar toţi cei de la Kiev au
fost încet înlăturaţi.
Ştirile istoriografice :
- mărturia străinilor care au trecut prin Iaşi în acea vreme (Paul de Alep, patriarhul
Macarie al Antiohiei, Marco Bandini,
33
- Activitatea lui Gh. Asachi de la începutul secolului XIX; a găsit un document din
aprilie 1656 prin care Gh. Ştefan, domnul de atunci al Moldovei, arăta că atâta vreme
cât în şcoala lui Vasile Lupu au predat profesori de la Kiev societatea moldovenească
a avut de câştigat, şi îi acuza pe preoţii greci.
După 1650 şcoala de la Trei Ierarhi se pare că funcţionat între 1656-1658, în timp ce
era domnitor Gheorghe Ştefan. Plecarea lui Gh. Ştefan de pe tron şi venirea tătarilor
şcoala a intrat în uitare, de aceea nu avem date despre funcţionarea unei şcoli publice până
la sfârşitul secolului al XVII-lea.
Academia domnească de la Iaşi a fost înfiinţată în primele decenii ale secolului al
XVIII-lea. Ariadna ... afirmă că a fost înfiinţată în 1707 în timpul lui Antioh Cantemir iar
Ştefan Bârsăneascu consideră că s-a înfiinţat în 1714 în vremea lui C-tin Mavrocordat.
Această academie avea ca limbă de predare limba greacă, slavona şi româna. Şcoala a
avut momente în care a funcţionat şi momente în care a stagnat mai ales din cauza
războaielor ruso-autro-turce. Un rol important în dezvoltarea academiei domneşti l-a avut
Grigore II Ghica care a dat două acte importante pentru dezvoltarea şcolii (1728, 1747).
Prin oprimul act – finanţarea şcolii va fi asigurată prin contribuţia dregătorilor statului dar
acest sistem nu a funcţionat. Prin al doilea hrisov a hotărât ca întreţinerea să cadă în seama
preoţilor care, prin scutirea de impozite, să dea o parte din bani pentru şcoli.
Domnii s-au îngrjit ca în fiecare episcopie din moldova să funcţioneze câte o şcoală, ca
în fiecare ţinut să fie câte un dascăl care să se îngrijească de copii. Pe lângă domni, un rol
important l-au avut mitropoliţii ortodocşi ai Moldovei (Nichifor de Sidis – singurul
mitropolit grec al Moldovei , 1740-1750; Iacov Putneanul – s-a îngrijit de înfiinţarea unei
şcoli lângă Putna; Gavriil Callimachi – fratele domnului în scaun, Ioan Teodor
Callimachi).
18.05.2010
Politica Ţării româneşti de la mijlocul secolului al XVI-lea până la Constantin
Brâncoveanu
Mijlocul sec. al XVI-lea este dominat de figura lui Mircea Ciobanul (1545-1554 / 1558-
1559) care a urcat la domnie în 1545, fiind ginerele lui Petru Rareş, căsătorit cu fiica acestuia,
Chiajna. Domnia sa se caracterizează printr-o accentuare a stăpânirii otomane care a impus 34
creşterea tributului şi mutarea capitalei de la Târgovişte la Bucureşti. În această vreme
constatăm dezvoltarea urbanistică a Bucureştilor, caracterizată prin apariţia instituţiilor urbane
şi a unei serii de ctitorii. Principala ctitorie din Bucureşti a lui Mircea Ciobanul este biserica
Curţii Vechi din Bucureşti. A refăcut o veche ctitorie, mănăstirea Snagov, acolo unde se
bănuie că a fost înmormântat Vlad Ţepeş. În aceiaşi domnie s-au confruntat partidele
boiereşti, atât un grup care urmărea diminuarea influenţei otomane, cât şi celălalt grup care
acceptase situaţia înrăutăţirii acestei dominaţii. Mircea Ciobanul a procedat la adevărate
carnagii în rândul boierilor; această neînţelegere dintre domnie şi boierime s-a făcut pe fondul
neînţelegerii succesiunii la domnie.
La tron i-a urmat unul dintre fii săi, minor, Petru cel Tânăr, care în timpul domniei sale a
fost tutelat de mama sa, doamna Chiajna. Principalul adversar al lui Petru cel Tânăr a fost
Pătraşcu cel Bun, tatăl lui Petru Cercel şi al lui Mihai Viteazu (înafara căsătoriei în cazul lui
Mihai).
La sfârşitul domniei lui Petru cel Tânăr, la tron a ajuns Alexandru Mircea (1568-1577),
din ramura Mihneştilor. Alexandru Mircea a fost tatăl lui Mihnea Turcitul (1577-1583 /
1585-1591). Cei doi domni, tată şi fiu, au acceptat creşterea influenţei otomane în timpul
domniei lor înregistrându-se ceamai acută perioadă a dominaţiei otomane. Totuşi, şi ei au
încercat să contribuie la dezvoltarea societăţii, în timpul lui Mihnea Turcitul redeschizându-se
tipografia din Bucureşti. Tot în Bucureşti, cei doi domni au ridicat două importante ctitorii:
mănăstirea Sf. Treime şi mănăstirea Plumbuita.
După Mihnea Turcitul. La tron a ajuns Petru Cercel (1583-1585), fiul lui Pătraşcu cel
Bun, un aventurier de factură renascentistă, care înainte de a ajunge la tron a trecut pe la multe
dintre curţile Europei. Deşi a domnit puţin, a avut câteva realizări artistice importante, în
fruntea acestor realizări aflându-se Biserica domnească din Târgovişte.
Sfârşitul secolului al XVI-lesa este dominat de înfăptuirile lui Mihai Viteazul. Acesta a
urcat pe tron în septembrie 1593 şi l-a ţinut până la 9 august 1601. Când a ajuns la tron,
situaţia Ţării Româneşti era foarte dificilă (tributul destul de mare, cumpărarea domniilor,
peşcheşuri, cadouri). Domnia sa a reglat raporturile cu imperiul Otoman în aşa fel încât, după
domnia sa, tributul a scăzut la valoarea de la mijlocul secolului al XVI-lea, ţara a putut să-şi
35
aleagă domnii, situsţia aceasta relativ bună prelungindu-se până în a doua jumătate a secolului
al XVI-lea.
Un lucru important este realizarea primei uniri (restitutio Daciae; punere sub acelaşi
control politic). Când a realizat unirea, există date că era conştient de realizarea acestui lucru
– păstrarea pentru sine a atribuţiilor de conducător al celor trei ţări şi folosirea sintagmei de
restitutio Daciae. În ţara românească a fost ales domn fiul său, Nicolae Pătraşcu iar în
Moldova pe nepotul său Marcu, fiul lui Petru Cercel (unitate dinastică). În sfatul domnesc din
Moldova şi Ţara Românească, ca şi în Dieta de la Cluj, existau câteva funcţii ocupate de
acelaşi boier din Ţara Românească. În acest fel, şi la nivelul aadministrativ existau persoane
care puteau să privească în ansamblu această nouă organizare. Se pare că Mihai Viteazu ştia
până unde trăiau românii şi care era spaţiul pe care el putea să îl controleze (teritoriul
Transilvaniei până la Tisa / recuperera de la otomani a sudului Moldovei, a spaţiului dintre
Prut şi Nistru).
S-a preocupat pentru realizarea unităţii bisericeşti; astfel, a obţinut prin tratatul din 10 mai
1595 recunoaşterea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei şi supunerea acesteia către
Mitropolia Ţării româneşti. Cu acest prilej s-a şi făcut o biserică la Alba-Iulia drept catedrală
mitropolitană. În felul acesta, românii din Transilvania căpătau posibilitatea afirmării
religioase. În Moldova, Mihai viteazu a numit un nou mitropolit, unul dintre consilierii săi,
Dionisie Rally Paleologu. Această numire arată că vroia să controleze în stil bizantin întreaga
viaţă bisericească din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Unirea s-a reflecatat în
sigiliul unit al celor trei ţări. Sigiliul a fost folosit în timpul când Mihai Viteazu a fost domn şi
în Moldova (mai-septembrie 1600). Din punct de vedere social, domnia lui Mihai Viteazu a
adus o practică nouă – legarea de glie (toţi ţăranii, acolo unde i-a prins după campania lui
Sinan Paşa, nu mai puteau pleca de acolo nici ei, nici urmaşii lor; îână atunci oamenii nu
puteau să plece după cum vroiau, ci trebuiau să plătească aşa-numita „găleată de ieşire”).
Astfel, a făcut rost de bani pentru campaniile sale. A fost căsătorit cu Stanca cu care a avut un
fiu, Nicolae Pătraşcu, şi două fiice: Florica, legitimă, Marula, nelegitimă. Ctitoria principală
este biserică cu hramul Sf. Nicolae din Bucureşti, numită astăzi, mănăstirea Mihai vodă.
Urmaşul la tron a fost Nicolae Pătraşcu care a domnit puţin. Acestuia i-a urmat Radu
Vodă Şerban (1601-1611). Acest domn, prin mama sa, cobora din familia Craioveştilor iar
ărin aceştia se înrudea cu Barabii. Domnia sa s-a desfăşurat sub semnul conflictelor cu
36
principii Transilvaniei, Radu Şerban desfăşurând campanii în Transilvania, unele încheiate cu
succes dar fără să ajungă la supunerea completă a Transilvaniei.
Principala lui ctitorie este mănăstirea Comana din apropierea Bucureştilor. A avut o fiică,
căsătorită cu postelnicul Constantin Cantacuzino, şi un fiu nelegitim, Constantin Şerban
(1654-1658).
Unul dintre cei mai importanţi domni din prima treime a secolului al XVI-lea a fost Radu
Mihnea, domn în mai multe rânduri atât în Moldova cât şi în Ţara românească. A fost fiul lui
Mihnea Turcitul iar în copilărie a crescut la muntele Athos, la mănăstirea Ivir. Are mai multe
domnii în Ţara Românească, cele mai importante fiind cele din 1611-1616 şi 1620-1623. În
vremea acestuia a crescut foarte mult influenţa boierilor greci în sfatul domnesc, de asemenea
a sporit numprut mănăstirilor închinate către locurile sfinte. Creşterea rolului grecilor a
generat reacţia nobilimii de ţară care s-a răsculat împotriva boierilor greci şi a domnului.
Mişcarea împotriva preeminenţei grecilor s-a desfăşurat în 1631, în vremea lui Leon tomşa.
În urma acestei mişcări au obţinut scoaterea din dregătorii a boierilor greci, oprirea
închinărilor de mănăstiri către locurile sfinte, scutiri de dări pentru boierimea mică,
promisiunea că în ierarhia ecleziasticăvor fi primiţi şi români. Unul dintre liderii acestei
mişcări a fost Matei din Brâncoveni, numit mai târziu Matei Basarab.
Principala ctitorie a lui Radu Mihnea a fost Sf. Treime ridicată, la început de tatăl şi
bunicul său, distrusă de turci şi refăcută de Radu Mihnea, mănăstire cunoscută astăzi sub
numele de Radu vodă din Bucureşti.
Domnia cea mai importantă din prima jumătate a secolului al XVI-lea a fost cea a lui
Matei Basarab (1632-1654). Era rudă cu Radu Şerban. A beneficiat de situaţia dificilă în
care s-a aflat Imperiul Otoman care se afla în război atât în Asia cât şi cu Veneţia. În acest fel
a reuşit să rămână pe tron. A fost multă vreme boier în Oltenia. a fost căsătorit cu Ilina din
familia boierilor Năsturel. Fratele Ilinei a fost Udrişte Năsturel, cel mai important cărturar din
vremea domniei lui Matei Basarab. Politica externă se caracterizează printr-o alianţă solidă cu
Transilvania; ca să ajungă domn a beneficiat de sprijinul lui Gheorghe Racozky I. Între cele
două ţări s-a încheiat o serie de tratate, printre care un tratat ce avea un dezechilibru (Matei
Basarab se angaja să ofere ajutor necondiţionat; principele Transilvaniei şi-a permis să spună
că va acorda ajutor împotriva tuturor duşmanilor împotriva turcilor şi prietenilor lor, tătarii).
37
Un alt punct cu prins în acest tratat este aşa-numita dare a oilor. În momentul în care în 1648,
la tronul Transilvaniei a juns gheoghe Rscozky al II-lea, s-a semnat un tratat în care Racozky
îi promitea ajutor împotriva tuturor duşmnilor, însă acesta nu a renunţat la darea oilor. Istoricii
s-au străduit şă găsească motivul ostilităţii dintre Basarab şi Vasile Lupu. În perioada de
linişte de după 1644, datorată negocierii dintre Varlaam şi Udrişte Năsturel, s-a ridicat câte o
biserică la Târgovişte şi una la Putna. Această perioadă de linişte s-a datorat şi reorientării
politicii lui Vasile Lupu către Polonia.
Matei Basarab a desfăşurat o politică şi la scară mai largă. A întreţinut relaţii politice bune
cu Imperiul Habsburgic; relaţii buna cu Papalitatea şi cu Veneţia (încercarea Veneţiei de a-l
atrage într-o luptă antiotomană). Din punct de vedere al vieţii interne, C-tin C. Giurescu a
scris despre Matei Basarab că este „cel mai mare ctitor al neamului românesc”; a ridicat un
numpr de ctitorii din nimic dar a şi refăcut bisericile domneşti mai vechi pentru că atunci când
moare ctitorul, ctitoriile se destramă.
Ctitoriile reprezentative sunt: Arnota (din Vâlcea; Matei Basarab a definitivat-o, fiind o
ctitorie începută de tatăl său; aici este înmormântat Matei Basarab, osemintele sale fiind aduse
aici de la mănăstirea domnească din Târgovişte),mănăstirea Brâncoveni (ridicată pe moşia
strămoşească a familiei), mănăstirea Plumbuita (ridicată de Al. Mircea însă s-a prăbuşit din
cauza unui cutremur), mănăstirea Căldăruşani; un văr de-al lui Matei Basarab a ridicat
biserica Dintr-un Lemn, unde a ridicat şi Basarab o biserică din piatră; Măxineni (ruine),
Brevu. A mai ridicat o serie de biserici în Bulgaria şi în Transilvania. A întrerupt închinarea
mănăstirilor către locurile sfinte pentru ca Mitropolia Ţării Româneşti să aibă asupra cui să îşi
exercite autoritatea.
Din punct de vedere al vieţii culturale în Ţara Românească. În această perioadă, un
personaj important este Udrişte Năsturel, cumnatul lui Matei Basarab. Acesta s-a format ca
om de carte la kiev sau în Ţara Românească cu profesori veniţi de la Kiev. A fost unul dintre
cei mai buni cunoscători ai limbii slavone; ştia şi limba latină. A tradus din latină în slavă o
lucrare mistică, Imitatio Cristi, scrisă de Tomas de Kenpis?. A tradus din limba slavă în limba
română o scriere de popularizare creştină, un aşa-numit roman popular, Varlaam şi Ioasaf. A
fost inspiratorul organizării în Ţara Românească a unui incipient sistem de învăţământ. Astfel,
sub îndrumarea sa, a funcţionat la Târgovişte în anii 1639-1640 o şcoală unde limbile de
predare erau slava şi latina. Prin 1647-1648, tot la Târgovişte, a apărut şi o şcoală cu limba de
38
predare greacă; aici, profesor a fost adus unul dintre învăţaţii importanţi ai vremii, Pantelimon
Ligaridis; se pare că de această şcoală nu a fost vinovat Udrişte Năsturel ci Constantin
Cantacuzino. Academia domnească de la Bucureşti îşi are începuturile în vremea lui Şerban
Cantacuzino (1678-1688). Această academie a fost dezvoltată şi mult amplificată de
Constantin Brâncoveanu.
Udrişte Năsturel a fost unul dintre boierii, dintre cărturarii, de la care au rămas şi
traducerile unor scrieri sfinte.
Matei Basarab a murit în aprilie 1654, pe fondul unei răscoale declanşate de corpurile
militare din Ţara românească (răscoala seimenilor).
La tron a urmat Constantin Şerban (1654-1658). S-a confruntat cu răscoala seimenilor.
A participat la campania din 1657 din Polonia condusă de gheorghe Racozky al II-lea,
campanie ce s-a sfârşit prost; în 1658 toţi cei trei domni aflaţi ladomnie în cele trei ţări şi-au
pierdut tronul. Ctitorii: catedrala mitropolitană din Bucureşti cu hramul Constantin şi Elena.
Urmaşul la tron a fost Mihnea al III-lea Mihail (1658-1659) care se dădea drept urmaşul
lui Radu Mihnea. Cu el se începe aşa-numita perioadă prefanariotă. În ciuda faptului că a
venit trimis direct de la Poartă, el s-a răsculat împotriva Imperiului Otoman, înregistrând
ultima răscoală antiotomană din istoria Ţării româneşti.
În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, un rol important l-a avut Grigore Ghica căruia
i se datorează începutul împărţirii boierimii Ţării Româneşti în două partide: partida Bălenilor
şi partida Cantacuzinilor (în 1663, Grigore Ghica l-a ucis pe postelnicul Constantin
Cantacuzino la mănăstirea Snagov în urma pârii unor boieri că acesta ar fi vrut tronul pentru
el sau pentru unul dintre fiii săi). A ridicat, în Focşani, o biserică cu hramul Sf. Ioan
Botezătorul.
39