HHeerrmmaannnn

ssttaarroossttee mmaacceellaarrsseecc.XVIII

Piaţa Mică nr. 21,Casa Artelor

©© Fundaţia Culturală Inforom

www.inforom-cultural.org 3

Piaţa Mică s-a constituit caelement deschis urbanistic între incintainiţială definită azi prin Piaţa Huet (abisericii Sf. Maria) şi a doua centură defortificaţii a Oraşului de Sus, ridicată înprimul sfert al sec. XIII şi definitivatăspre sfârşitul secolului, cu sincopa produsăde invazia tătară din 1241-1242. Fronturileactuale ale pieţei sunt rezultanta sec. XV-XVI, iniţial legătura între Oraşul de Jos şi piaţă realizându-se pesub un tunel surmontat de un turn de apărare şi construcţiiadiacente. Linia virtuală ce uneşte traseul acestui tunel şi TurnulSfatului, de pe latura sudică, separă piaţa în două alveole cutraseu curbiliniu, neregulat. Imobilele sunt dezvoltate pe parter şietaj, cu cornişa paralelă cu aliniamentul, conferind o unitatearhitecturală remarcabilă. După demolarea acestui corp de clădiripe latura nord-vestică, în 1859 se construieşte Podul Minciunilor,realizat din fontă, unul din elementele de mare particularitate şipitoresc ale pieţei. Funcţiunea preponderentă a pieţei a fost şi semenţine cea comercială, pe laturile nord şi est existând caseridicate încă din sec. XV-XVI cu portice delimitate de arcadecătre piaţă. Azi parterele pieţei îmbină comerţul alimentar –berării, cafenele, restaurante – cu spaţiile culturale (Muzeul FranzBinder, Casa Artelor, Muzeul Farmaciei).

De partea cealaltă a Podului Minciunilor, profilat pe faţadalaterală a Casei Artelor (fosta Hală a Măcelarilor încă din sec.XIV, Piaţa Mică nr. 21 este amplasat Hermann starostemăcelar – sec. XVII, care, alături de Hermann berar – sec.XVII reprezintă clasa de mijloc a târgoveţilor - negustori şimeseriaşi. Îmbrăcat în ţinută de lucru, statuia starostelui

www.inforom-cultural.org4

măcelarilor reprezintă nu numai un comerţ trebuincioslocuitorilor cetăţii şi profitabil meseriaşilor înscrişi oficial, ci şisistemul de organizare în bresle. Perioada în care acesta seîncadrează a fost aleasă atât datorită folosirii extensive a clădiriimăcelarilor în sec. XVIII (etajul acesteia avea şi rol social şicultural), cât şi pentru numărul cel mai mare de bresleînregistrate în oraş – aproape 40 către 1780.

* * *

Breslele sunt corporaţii de tip feudal, constituite învederea protejării intereselor economice ale unui grup profesio-nal în faţa concurenţei, fiind compuse din meşteri calificaţi înaceeaşi branşă şi conduse pe baza unor reglementări ce senumeau statute. Breasla a reprezentat, de asemenea, o organizaţie

de ajutor reciproc, lucru realizabil datorită obligaţiei fiecăruimembru de a plăti o taxă de înscriere şi apoi cotizaţii periodice,ce puteau fi folosite pentru ajutorarea familiilor unor membri aibreslei. În interiorul breslelor sibiene se pătrundea destul de

Table şi steag aparţinând breslelor măcelarilor

www.inforom-cultural.org 5

greu, principala condiţie impusă a fost aceea a originii germane,ca o modalitate de împiedicare a maghiarilor şi românilor de apătrunde în oraş. Ierarhia breslei cuprindea trei stadii importante:ucenicia – 2-4 ani, călfia - 2-4 ani şi apoi urma statutul de meşter.Trecerea de la o categorie la alta se făcea prin examen, iar de lacalfă la meşter era necesară şi aşa-numita călătorie de calfă, cepresupunea deplasarea pe durata de minim un an a calfei îndiverse oraşe unde meşteşugul breslei sale era dezvoltat. Laîntoarcere făcea dovada calităţilor sale prin trecerea unui examende măiestrie şi a călătoriei de calfă prin intermediul carnetului decalfă (acesta fiind un adevărat paşaport).

În afară de aspectele economice şi cele sociale, breasla maiavea şi atribuţii în plan religios şi militar. Fiecare breaslă avea unaltar propriu în Biserica Sf. Maria (actuala Biserică ParohialăEvanghelică din Piaţa Huet), pe care avea obligaţia să îl întreţină.Membrii breslei erau obligaţi să participe la fiecare slujbăreligioasă şi la procesiuni îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, custea-gul breslei pe care era cusută stema acesteia.

Album Böbel (1887 ) - Poarta Cisnădiei, arondată spre apărare breslei măcelarilor

www.inforom-cultural.org6

Din punct de vedere militar, rolul breslelor a fost foarteimportant, deoarece ele erau cele care asigurau apărareafortificaţiilor oraşului, fortificaţii ce erau arondate pe porţiuni, iarporţile şi turnurile de apărare erau preluate de cele mai puternicebresle. Totodată, membrii breslei aveau datoria să efectueze prinrotaţie serviciul de garnizoană în cadrul oraşului.

În anul 1376 sunt atestate în cele patru localităţi (Orăştie,Sebeş, Sibiu, Sighişoara) 19 bresle care grupau 25 de branşemeşteşugăreşti. În aceeaşi perioadă în oraşele germane Augsburgşi Ulm sunt atestate doar 16 bresle cu 20 de branşe şi respectiv17 bresle.

În perioada cuprinsă între anii 1470-1530 sunt menţionaţiîn Sibiu 35 de meşteri numai în domeniul făuririi armelor şi esteştiut faptul că breslele producătorilor de arme nu erau cele maiimportante, nici economic, nici numeric. Aceste cifre nu facdecât să reliefeze standardul de viaţă al locuitorilor cetăţii Sibiuluiîn perioada de maximă înflorire cuprinsă între sfârşitul secoluluial XIV-lea şi începutul secolului al XVI-lea.

Dintre meşteşugurile orăşeneşti care au cunoscut odezvoltare ascendentă continuă, fără mari perturbaţii din cauzaevenimentelor politice,au fost cele în legăturăcu alimentaţia şi cuîmbrăcămintea. Decarne sau de pâineoamenii au avut nevoieîntotdeauna în aceeaşimăsură. La sfârşitul se-colului al XIV-lea suntmenţionaţi documentar măcelarii din Sibiu (carnificium fraternitas),alături de cei din Orăştie, Sebeş, Sighişoara, fiind vorba de

Hala măcelarilor, cunoscută azi ca şi Casa Artelor

www.inforom-cultural.org 7

menţionarea lor în primul document din Transilvania care atestăexistenţa unor bresle meşteşugăreşti (în anul 1376).

În registrele bisericii din Sibiu se aminteşte, la 1370, omăcelărie aşezată în Piaţa Mică, actuala Casa a artelor situatălângă Podul Minciunilor, ce este cunoscută şi sub denumirea deHala măcelarilor.

La Sibiu, breasla măcelarilor era printre cele mai puternice,fapt ilustrat şi de încredinţarea spre apărare a turnului porţiiCisnădiei, unul dintre cele patru turnuri de poartă. Creştereaputerii economice a breslei a dus la integrarea unor meşteri înrândul patriciatului oraşului ca urmare a cumpărării de case şiproprie-tăţi. În acest sens este cunoscut cazul unui meştermăcelar Petru Ţop (carnifex), care a cumpărat în anul 1430 de la

mănăstirea din Cârţa o proprietate pe care o avea aceasta în oraş.Un exemplu şi mai edificator al creşterii puterii economice abreslei măcelarilor sibieni este dat de alegerea lui Benedictmăcelarul în conducerea oraşului în anul 1491.

A. Carraci - Măcelari

www.inforom-cultural.org8

În secolul al XVI-lea, măcelarii din Sibiu au fost nevoiţi săducă o luptă acerbă cu Magistratul oraşului pentru anularea unordecizii care le aduceau serioase daune materiale, reuşind în anul1528 ridicarea interdicţiei exercitării meseriei în oraş,permiţându-se măcelarilor sibieni să taie din nou animale, cucondiţia respectării unor reguli de igienă.

Ca urmare a acestei situaţii, în anul 1539, măcelarii sibienişi-au modificat statutul breslei obţinând apoi în perioadesuccesive recunoaşterea acestor statute de către autorităţile localeşi de cele voievodale. În anul 1578 au obţinut de la voievodulCristofor Bathory privilegiul de a nu permite decât în anumitezile din an altor măcelari din afara Sibiului să vândă produse pepiaţa sibiană.

La sfârşitul secolului al XVI-lea, ca urmare a diversificăriiproduselor oferite de măcelarii sibieni, are loc desprinderea dinbreasla mamă a unor branşe, cum a fost cea a cârnăţarilor, carese vor constitui ulterior în breaslă separată, fapt ce a generat oserie de neînţelegeri între cele două categorii: măcelarii şicârnăţarii.