Stari negative cu care se poate confrunta un individ dupa trecerea printr-un soc emotional

Conditiile deosebite în care se pot afla militarii la un moment dat,produc de regula, încordari psihice si emotionale. Ca urmare, la uniidintre ei acestea sunt însotite de mobilizarea resurselor interne, pe cândla altii pot genera fenomene de dezadaptare precum si aparitia simptomelorde stres psihic. Din aceasta perspectiva, stresul este vazut ca o urmare adisproportiei marcate dintre cerintele mediului si posibilitatile deraspuns ale individului. Daca se depaseste un anumit prag individual deintensitate si durata a valorilor stimulilor externi, se produce odezorganizare a proceselor de prelucrare psihica si a produselor psihiceutilizate în aceste procese, dezorganizare ce poate avea grade diferite deintensitate (alterare, încetinire sau blocare) si care se soldeaza cudezorganizarea, în grade diferite, a comportamentelor elaborate. Daca areloc o încetinire a proceselor de prelucrare psihica, comportamentele deraspuns la solicitarile mediului vor fi elaborate mai greoi, mai lent;daca se produce o alterare a proceselor psihice, o functionare cu erori aacestora, comportamentele de raspuns vor reproduce aceste erori; daca seproduce o blocare a proceselor de prelucrare psihica, individul se va gasiîn situatia de a nu putea raspunde la solicitarile mediului, se va blocadin punct de vedere comportamental.

Aceasta limita de normalitate a functionarii proceselor si produselorpsihice este individuala si variabila de la individ la individ sidefineste rezistenta sa psihica la solicitarile existentei obiective,limita pâna la care psihicul individului are capacitatea de a raspundefunctional si adaptativ, potrivit specificului unei împrejurari date. Laorice individ normal din punct de vedere psihic, aceasta valoare arezistentei psihice poate fi rezultatul evolutiei lui spontane sau poatefi dezvoltata printr-o antrenare speciala, prin programe de pregatire caresa duca la cresterea rezistentei psihice la valori superioare, în sensulmaririi valorii pragului de intensitate si durata a solicitarilor, dincolode care apar alterari functionale. Acesta este obiectivul fundamental al

2.Program de pregatire psihica

Programul de pregatire a fost aplicat pe un efectiv de 100 de militari,împartiti în 4 grupe, în functie de plutonul de care apartin.Este unprogram cu o durata scurta (15 sedinte a câte 75-90 de minute) carecuprinde 4 module în care militarii îsi formeaza o serie de deprinderinecesare pentru a face fata situatiilor mai deosebite.

Modulele sunt urmatoarele: 1. Modulul de relaxare, având ca obiectiv însusirea deprinderilor derelaxare dupa metodele Jacobson (Relaxare musculara progresiva-DMR),

controlul respiratiei si administrarea de sugestii si autosugestii petimpul sedintelor de relaxare.2. Modulul de restructurare cognitiva, în cadrul caruia militarii învatamodalitati alternative de gândire în vederea combaterii tulburarilor dedispozitie (depresie, anxietate) cu risc mare de aparitie pe timpuldesfasurarii misiunii.3. Modulul de antrenare în vederea optimizarii relatiilor interpersonalecare cuprinde o serie de tehnici ce vizeaza atât facilitarea comunicariiîntre membrii grupului cât si cu rol de sustinere pe plan afectiv.4. Modulul de rezolvare de probleme prin care militarii sunt învatati saconstientizeze si sa rezolve problemele care le produc tulburariemotionale sau comportamentale precum si capacitatea de a face fatasituatiilor dificile.

1.MODULUL I (sedintele 1-4): Tehnici de relaxare

1.1.Controlul respiratiei Functia respiratorie este deosebit de importanta pentru fiintele vii.Influenta starilor psihice asupra respiratiei este un fapt incontestabil.Se stie ca un soc emotional poate produce oprirea respiratiei pentrucâteva momente chiar înainte ca inima sa înceapa sa bata mai repede.Într-o stare de teama sau anxietate, respiratia tinde sa devina maiaccelerata, dupa cum la trairea un sentiment de admiratie, respiratiadevine în mod spontan lenta si mai profunda. În starile depresive seconstata o diminuare a ritmului respiratiei, în timp ce în starileexpansive, de bucurie, se produce o accelerare a acestuia.

Daca starile psihice influenteaza respiratia, aceasta la rândul ei, atuncicând este dirijata voluntar, poate regla starile psihice. Astfel, orespiratie lenta si profunda poate calma o stare de agitatie, dupa cumritmicitatea si regularizarea respiratiei contribuie la crestereacapacitatii de concentrarea a atentiei si la marirea randamentuluiactivitatii intelectuale în ansamblu.

Respiratia completa – este cel mai eficient tip de respiratie,asigurând organismului o cantitate sporita de oxigen. În timpul acesteia,aerul patrunde în toate zonele plamânilor. Respiratia completa îmbina treitipuri de respiratie – claviculara, costala, si abdominala – solicitândîntregul aparat respirator si musculara respiratorie în totalitate. Serealizeaza prin coborârea diafragmei concomitent cu împingerea abdomenuluispre înainte, departarea coastelor si ridicarea umerilor.

Respiratia completa se practica cel mai bine în pozitia stând, cu coloanadreapta si corpul relaxat. Dupa o expiratie ampla urmeaza inspiratia carecuprinde trei secvente:– coborârea diafragmei concomitent cu împingerea abdomenului spre înainte;umflarea abdomenului trebuie executata fara a se manifesta intentia de a

inspira.– dilatarea toracelui cu departarea plamânilor;– ridicarea claviculelor;

Efectele respiratiei complete asupra organismului.– creste rezistenta la raceli si la alte tipuri de afectiuni aleaparatului respirator;– amplifica vitalitatea generala a organismului;– creste capacitatea organismului de a rezista la temperaturi scazute;– contribuie în mod indirect la o mai buna functionare a tuturor organelorinterne, datorita oxigenarii mai bune a sângelui care le iriga, cât si amasajului exercitat de diafragma asupra organelor aflate în cavitateaabdominala;– contribuie la o mai buna functionare a sistemului nervos si implicit aproceselor psihice;

1.2. Relaxarea musculara (DMR – deep muscular relaxation) – este otehnica de relaxare ce si-a dovedit eficienta. Aceasta tehnica a fostelaborata de Sank si Carolyne Shaffer dupa o tehnica mai veche – relaxareamusculara progresiva a lui Jacobson. Prin intermediul ei subiectulconstientizeaza contractiile fiecarei grupe musculare. Subiectul se aseazaîntr-o pozitie comoda, detasat de mediul înconjurator (cu închidereapleoapelor) si va survola mental toate zonele corpului, constientizând, perând, toate grupele de muschi si contractiile acestora. Subiectul varealiza astfel o relaxare progresiva analitica a întregii musculaturi ceeace duce la relaxarea psihica.

1.3. Exercitii de relaxare cu hetero/ autosugestii pentru reglareastarilor psihiceAutosugestia este definita ca metoda de autoreglare a starilor psihice aleomului. Prin intermediul ei subiectul îsi autoadministreaza sugestiile,având drept finalitate o auto-programare, un comportament auto-indus.Raspunsul sugestiv indus are o semnificatie adaptativa prin care se poaterealiza optimizarea unor procese si functii psihice si fiziologice.

În cazul nostru s-a mers pe administrarea unor sugestii pentruîmbunatatirea imaginii de sine ("sunt o persoana echilibrata si eficientacare merita sa aiba succes", "zi de zi pe toate caile eu devin persoanacare doresc sa fiu"), pentru dezvoltarea gândirii pozitive ("ma simt calm,echilibrat, destins", "ma simt în putere sa fac fata situatiilor"), pentrucresterea încrederii în fortele proprii ("ma simt perfect calm, destins,încrezator în propriile forte").

Aceste sugestii au fost administrate în timpul urmatoarele exercitii:– relaxare cu încarcare energetica a organismului;– relaxare cu distribuirea energiei în organism;– exercitiu pentru calmarea durerii;– exercitiu pentru dezvoltarea unor calitati fizice si psihice;

– exercitiu pentru diminuarea emotiilor negative;– exercitiu pentru reducerea rapida a încordarii emotionale;– exercitiu pentru optimizarea activitatii.

2.MODULUL II (sedintele 5-7): Restructurarea cognitiva

sedintele 5, 6 si 7 au fost dedicate exercitiilor de restructurarecognitiva. Au fost utilizate strategiile de psihoterapiecognitiv-comportamentala a lui Beck si terapie rational-emotiva. Acestestrategii au avut drept scop sa-i învete pe participanti sa-si controlezestarile afective prin intermediul identificarii si modificarii modelelornegative de gândire. Participantii s-au familiarizat cu conceptele degânduri negative disfunctionale sau cognitie irationala, care genereazastari afective dezadaptative, cum ar fi furia, disperarea sau vinovatia sicuprind: gândirea de tip "totul sau nimic", suprageneralizarea,concentrarea asupra negativului, descalificarea pozitivului, desprindereaunor concluzii pripite (prin citirea gândurilor si eroareaprezicatorului), catastrofizarea, minimalizarea, judecata afectiva,cerintele absolutiste, etichetarea, raportarea la propria persoana etc.Apoi s-a realizat o identificare a gândurilor negative ale membrilorgrupului si psihologul i-a învatat sa gaseasca gânduri alternativerationale, care sa le înlocuiasca pe cele irationale prin exercitii decontraargumentare (adresarea unor întrebari provocative credintelorirationale).

3. Modulul III (sedintele 8-11): Antrenare în vederea optimizariirelatiilor interpersonale

sedintele 8-11 au ca obiectiv principal cresterea si dezvoltareacapacitatii de comunicare, atât la nivel de individ cât si de grup,comunicarea fiind considerata mijlocul principal prin care se regleazaraporturile interpersonale, se creeaza si se întretine climatulpsihosocial, se previn sau se detensioneaza starile conflictuale.

Desi pe parcursul acestor sedinte comunicarea de grup reprezintaobiectivul prioritar, restructurarea cognitiva va continua sa fie înatentia psihologului deoarece atât pasivitatea, cât si agresivitatea încomunicare sunt rezultatul unui stil distorsionat de gândire care provoacamoduri deficitare de comportament.

De asemenea, sedintele vor începe printr-un exercitiu de relaxare datoritafaptului ca acesta permite reducerea supraîncarcarii si anxietatii lamembrii grupului, îi orienteaza spre trairea unei experiente pozitive,care conduce la o mai rapida sudare a grupului, dar si pentru întarireadeprinderilor de relaxare.

În cadrul acestui modul s-au aplicat o serie de tehnici de

comunicare bazate de regula pe jocul de rol, alegându-se scenarii adaptateunor realitati concrete.

Exemplu: Studiul riscurilor sau al obstacolelor

Se pun în discutie riscurile care ameninta un proiect sau o activitate,urmând ca fiecare participant sa-si enunte parerea. Se noteaza totul pe ofoaie, se clasifica riscurile, pentru solutionarea fiecarei categoriiformându-se subgrupuri. Se face o unificare a solutiilor.

Comunicarea rotativaSe formeaza mai multe subgrupuri între care se urmareste stabilirea uneicomunicari regulate în cadrul activitatii de reflectare sau elaborare.Exercitiul presupune mai multe etape, de durate egalei iar la sfârsitulfiecareia câte un participant se îndreapta spre alt subgrup (grupul seschimba o singura data). Exercitiul se desfasoara dupa un plan precis,punând în discutie o anumita tema. Acest exercitiu ofera sansa unei bunecomunicari si initiaza o forma dinamica de subgrupare, asigura coeziuneagrupului si se evita închiderea în grupuri de tip "bisericuta".

Obiectivele importante ale acestei activitati sunt urmatoarele:– Cunoasterea reciproca si cunoasterea de sine;– Stimularea si constientizarea gradului de participare la activitatea degrup;– Stimularea empatiei;– Asigurarea asumarii rolului/sarcinilor în grup;– Asigurarea coeziunii grupului si construirea unei relatii de colaborareprin evitarea formarii "bisericutelor";– Promovarea identitatii de grup printr-o atitudine si o imagine pozitivadespre ei însisi;– Asigurarea participarii membrilor grupului la discutii;– Formarea abilitatilor de ascultare activa în vederea atingeriiobiectivelor mai sus amintite.

4.Modulul IV (sedintele 12-15): Rezolvarea de probleme

Obiectivul acestor sedinte consta în abordarea acelor situatii careprovoaca disconfort sau pun subiectii în dificultate si care pot generadiverse simptome nevrotice sau psihosomatice. În acelasi timp, acum seformeaza si abilitatile de rezolvare de probleme care, împreuna cucelelalte deprinderi de autoajutorare, îi vor determina pe indivizi safaca fata situatiilor stresante viitoare.

În cazul nostru sunt importante atât dezvoltarea abilitatilor de rezolvarea unor probleme la nivel individual, pentru cazul în care militarul este

nevoit sa rezolve singur o anumita problema, cât si la nivelul grupului,pentru gasirea celei mai optime solutii.

În sedintele 12-13 militarii sunt învatati o serie de strategii derezolvare a problemelor (dupa Hawton si Kirk, 1989):– Generarea unor solutii posibile la problema;– Repetarea cognitiva (antrenamentul mintal);– Jocul de rol între membrii grupului;– Monitorizarea activitatilor prin stabilirea unor obiective, ierarhizariale sarcinilor si elaborarea unor programe de activitati;– Adresarea de verificari convingerilor eronate;– Acordarea de recompense la finalul rezolvarii corecte a sarcinilor;– Obtinerea de informatii si sfaturi suplimentare, de regula în cadrulgrupului.Sedintele 14-15 sunt dedicate exercitiilor dedezvoltare în grup a unor abilitati de rezolvare de probleme. Membriigrupului expun pe rând câte o problema care este analizata în cadrulgrupului. Grupul este antrenat sa realizeze un exercitiu de brainstorming(asalt de idei), generând cât mai multe solutii alternative pentrurezolvarea problemei respective, fara a cauta sa cenzureze ideile care levin în minte. Se evalueaza fiecare solutie pe o scala de la 1 la 5, subaspectul eficientei. Solutia care a întrunit punctajul cel mai mare va fiadoptata ca decizie.