Sanatatea psihica nu inseamna doar absenta bolilor psihice. Sanatatea psihica pozitiva implica o stare de bine psihic, ce merge mana in mana cu un sentiment de sine sanatos (Keyes si Shapiro, 2004; Ryff si Singer, 1998)

Este o stare subiectiva de bine sau de fericire ce constitue evaluarea de catre persoana a propriei vieti. (Diener.2000).

Se stie ca starea de bine subiectiva (cat de fericita se simte o persoana) este corelata cu anumite dimensiuni ale personalitatii identificate de modelul celor cinci factori. In special oamenii stabili emotional, activi fizic si social si foarte constiinciosi tind sa se simta cei mai fericiti. (Weiss, Bates si Luciano, 2008).

In numeroase studii efectuate pentru evaluarea starii de bine, s-a constatat ca motiv al multumiriii fata de viata in general este acela ca trairile afective pozitive asociate cu amintirile placute tind sa persiste, pe cand emotiile negative asociate cu amintirile neplacute dispar. Cei mai multi oameni au abilitati bune de a face fata situatiilor. ( Walker.2003). Dupa evenimente deosebit de fericite sau deosebit de tulburatoare, cum este casatoria sau divortul, ei se adapteaza in general si starea de bine subiectiva revine la nivelul anterior sau aproape de el (Lucas. 2003; Didier. 2000).

Csikszentmihalyi sustine ca sprijinul social – prietenii si partenerul de viata, religiozitatea, calitatea muncii si a ocupatiilor de timp liber ar contribui la multumirea fata de viata.

In studiul MIDUS multumirea fata de viata a fost influentata de sanatatea fizica , de capacitatea de a se bucura de viata si de sentimente pozitive fata de propria persoana. (Markus, Ryff.2004).

Josselson ne atrage atentia asupra unui alt lucru de care depinde multumirea fata de viata si anume o analizasau o revizuire la jumatatea vietii – o cautare a echilibrului prin orientarea spre dorinte si aspiratii neglijate.

Evolutia starii de bine s-a dovedit a avea o forma de “U”, adica oamenii tind sa fie mai fericiti la inceputul si spre sfarsitul vietii si cei mai nefericiti la varsta mijlocie. In general starea de bine incepe sa creasca din nou dupa 50 de ani. Cercetatorii ofera trei ipostaze ce cauzeaza aceasta curba in forma de “U”.

1. la jumatatea vietii, oamenii stiu deja sa imi maximizeze punctele forte, sa se adapteze la slabiciunile proprii si sa isi tina in frau visele neimplinite

2. cum oamenii veseli tind sa traiasca mai mult decat cei nemultumiti, cresterea starii medii de bine in a doua jumatate a vietii poate fi un efect al selectiei

3. oamenii care isi pastreaza forma fizica buna si care isi vad prietenii sau cunostiintele de varsta lor imbolnavindu-se sau murind invata in viata ca, in anii ce le raman, sa se concentreze asupra lucrurilor bune din viata lor.

Carol Ryff impreuna cu colegii sai Keyes si Singer au elaborat un model ce cuprinde sase dimensiuni ale starii de bine si o scala de autodeclarare, Inventarul Ryff privind starea de bine, care sa le masoare. Cele sase dimensiuni sunt :

Acceptarea de sine. Se refera la elemente ca: simtul valorii personale, acceptarea de sine si capacitatea de a gândi si actiona independent, atitudine pozitiva fata de propria persoana, acceptarea calitatilor si defectelor personale, perceptia pozitiva a experientelor trecute si a viitorului.

Relatiile pozitive cu altii, Se refera la incredere in oameni, sociabilitate, intimitate, nevoia de a da si de a primi afectiune, atitudine empatica si deschisa.

Aautonomia.

Autonomia personală este o trăsătură de personalitate, care diferenţiază un individ în raport cu alţii ca orientare generală în relaţiile sale cu mediul (fizic şi social) 1.

• Autonomia exprimă un grad de libertate şi capacitate de deliberare neinfluenţabilă şi facilă ca trăsătură psihică a conştiinţei de sine şi a personalităţii 2.

• Autonomia personală este abilitatea unui individ competent de a-şi conduce viaţa şi de a lua decizii pe baza informaţiilor disponibile 3.

• Autonomia se referă la capacitatea individului şi la libertatea sa de a se auto-guverna sub aspect psihologic, moral şi social 4.

• Autonomia se defineşte prin atributele: încredere în sine, orientare spre muncă şi identitate 5.• Autonomia este competenţa sau capacitatea individuală de a înţelege, prin prisma valorilor

proprii, opţiunile relevante şi consecinţele unei decizii sau sarcini particulare 6.• Autonomia se referă la libertatea unei persoane de a-şi aranja viaţa în concordanţă cu propriile

dorinţe şi valori 7.De fapt, pe parcursul timpului, în filosofie şi în psihologie, termenul de autonomie a fost pus în

relaţie cu noţiuni diverse, unele imprecis şi vag definite,precum: libertate, alegere, decizie, independenţă, condiţionare, intenţionalitate, cauză, motivaţie, determinare, raţionalitate, responsabilitate, control, voinţă, agent, scop, sine 8.1 R. M. Ryan, E. L. Deci, 2000, apud L. Faiciuc, Autonomia comportamentală: definire şi căi de dezvoltare, în Cercetări şi aplicaţii în psihologie, M. Albu, C. Ţăran (coord.), Timişoara, Edit.Augusta şi Artpress, 2004, p. 129–141.2 Dicţionar de psihologie, U. Şchiopu (coord.), Bucureşti, Edit. Babel, 1997.3 C. Caldwell, Personal Autonomy: Development of a NOC Label, „International Journal of Nursing Terminologies and Classifications”, octombrie-decembrie 2003, http://www.findarticles.com/p/articles/ mi_ qa4065/is_200310/ai_n9311029 4 http://www.theihs.org/pdf/literatureofliberty/articles/33.pdf 5 E. Greenberger, 1984, apud E. L. Deci, E. Erikson, A. Gewirth, Enhancing Autonomy with Rationality while Dealing while Dependency and Peer Pressure, in: Personal Strengths: PositivePsychology, D. Franken (coord.), 2006, http:/www.lifeskillstraining.org/autonomy.htm .6 http://www.alz.org/Resources/FactSheets/autonomyEI.pdf).7 A. Sipos, H. Barratt, Autonomy – who chooses?, CMF File 29, 2005, http://www.cmf.org.uk/literature/content.asp?context=article&id=1610 .8 L. Faiciuc, Comportamentul autonom: fantoma de la operă, „Anuarul Institutului de Istorie «George Bariţ» din Cluj-Napoca”. Series Humanistica”, tom II, 2004, p. 31–39.

Stapanirea mediului. Se refera ma modul de gestionare a treburilor cotidiene, constientizarea oportunitatilor din jur, controlul asupra lumii externe, capacitatea de a crea contexte adecvate nevoilor si valorilor personale.

Scopul in viata Subiectul este directionat de scopuri de durata medie si lunga, de experienta pozitiva a trecutului, de bucuria prezentului si relevanta viitorului, de convingerea ca merita sa te implici.

Dezvoltarea personala. cunoastere de sine, cristalizarea imaginii de sine pozitive, cresterea responsabilitatii personale fata de sine/ceilalti, cresterea capacitatii de decizie responsabila, relationare interpersonala armonioasa, controlul stresului si pastrarea echilibrului in situatiile de esec si de succes, cresterea rezistentei la frustrare, autoevaluare realista, autoanaliza erorilor, esecurilor, asumarea riscurilor, stapanirea situatiilor de incertitudine, tehnici de invatare eficiente, atitudini creative, optiuni vocationale realiste, elaborarea unor solutii alternative.

Potrivit lui Ryff, oamenii sanatosi psihic au atitudini pozitive fata de ei insusi si de altii. Ei iau decizii compatibile cu nevoile lor. Au obiective care dau un sens vietii si incearca sa se exploreze si sa se dezvolte cat mai mult posibil.