Stagii ale durerii, prin care va trece copilul tau: Negarea: „Nu se poate, nu e adevarat” – Copilul va refuza sa creada ca ceea ce se intampla este

adevarat. In ambele cazuri, acest stagiu poate fi caacterizat prin plansete, refuzarea realitatii, un comportament la fel ca inainte.

Furia: „Tu esti de vina!” – Acest stagiu poate fi cel mai dureros pentru parintele ramas langa copil. De multe ori, furia se va indrepta asupra acestuia, copilul spunand cuvinte dureroase, ce vor fi cu greu uitate. Nu pune la suflet, este normal sa incercam sa acuzam pe altii de ceea ce este inevitabil.

Targuiala: „Voi fi mai bun!” – Daca in cazul mortii unuia dintre parinti, copilul stie ca targuiala nu mai poate ajuta (desi, in sinea lui, s-ar putea sa se roage sa ii fie adus parintele inapoi), in cazul divortului, acest stagiu va fi mult mai evident.

Depresia: „Nimic nu e bun” – Din fericire, acest stagiu este unul trecator, si este mult mai superficial decat o depresie adevarata. Acum este momentul sa comunici cu el si sa ii explici situatia mult mai bine.

Acceptarea: Intr-un final, va aparea si acceptarea. Momentul de scadere a tensiunii, conformarea, intelegerea realitatii – acesta este semnul care iti va spune ca viata a mers inainte si ca lucrurile si-au intrat, din punct de vedere emotional, pe fagasul normal.

Sfaturi pentru un parinte singur: comunicarea este, de multe ori, parghia ce salveaza orice situatie nu te sfii sa apelezi la ajutorul unui psiholog, pentru a iti ajuta copilul sa depaseasca momentele

critice accepta manifestarile copilului si incearca sa i le intelegi vorbeste cu el si ajuta-l sa inteleaga ceea ce se intampla ai rabdare, trecerea timpului va atenua din durere si va face lucrurile sa se linisteasca nu incerca sa suplinesti lipsa parintelui celuilalt prin compensatii materiale raspunde-i la intrebari sincer, chiar daca unele dintre aceste raspunsuri par sa fie dureroase nu iti descarca stresul pe copil, chiar daca uneori simti ca „explodezi”. Adu-ti aminte ca acesta

este nevinovat.