1. Stadiul preoperaţional (2-7 ani)

Este considerat stadiul reprezentărilor. Ce s-a construit anterior din punct de vede-re

motor, se construieşte pe planul reprezentărilor. Progresiv, sunt interiorizate schemele de

acţiune motoare din stadiul anterior. Învaţă să utilizeze limba şi să reprezinte obiectele prin

imagini şi cuvinte. Dar logica lui nu poate depăşi particularul, nu înţelege organizarea globală

a lucrurilor. În această fază, copilul nu înţelege încă anumite reguli sau operaţii (operaţia este

abilitatea de a combina sau de a separa informaţiile). Apare gândirea simbolică, ce va permite

reprezentarea schemelor şi a obiectelor în absenţa concretă a acestora, precum şi dezvoltarea

şi utilizarea cuvintelor. Se dezvoltă imitaţia manifestată în joc simbolic, desen, imagini

mentale şi limbaj. Funcţia semiotică permite construirea unei gândiri reprezentative, deschise,

flexibilă, depăşind gândirea senzoriomotoare, care era o gândire în acţiune. (Muntean, 2009)

Există anumite limitări în gândirea copilului din acest stadiu de dezvoltare, cum ar fi:

ireversibilitatea, egocentrismul - adică inabilitatea copilului de a vedea lumea altfel decât din

punctul lui de vedere, nu este capabil să înţeleagă că pot exista şi alte opinii -. Centrarea

implică orientarea atenţiei asupra unei singure trăsături a situaţiei şi ignorarea celorlalte,

indiferent de relevanţa lor (Birch, ). Copilul nu şi-a achiziţionat conservarea unor invarianţi:

cantitate, greutate, volum. El este capabil de serierea unor elemente, însă doar în funcţie de o

singură dimensiune (Muntean, 2009).

2. Stadiul operaţiilor concrete (aprox. 7-11 ani)

Operaţiile concrete sunt restructurări mentale importante. Copilul trebuie să

manipuleze şi să experimenteze obiecte reale, cu scopul de a rezolva problemele într-o

manieră logică. Acum, copilul reuşeşte să achiziţioneze gândirea reversibilă şi dobândeşte

abilitatea de decentrare. El este capabil să înţeleagă conceptul invarianţei, întrucât îşi dă

seama că transformarea formei, volumului, distribuţiei spaţiale este supusă reversibilităţii, iar

pe de altă parte gândirea copilului nu mai este dominată de o singură trăsătură a situaţiei.

Procesul de conservare apare într-o ordine definită, mai întâi apare conservarea numerelor

(6,7ani) şi apoi conservarea volumului (11, 12 ani). (Birch, )

3. Stadiul operaţiilor formale (aprox. peste 11 ani)

Acest stadiu marchează apariţia abilităţii de a raţiona abstract, fără a se bizui pe

obiecte sau evenimente concrete. Gândirea copilului se aseamănă din ce în ce mai mult cu

aceea a adultului. El este capabil să rezolve o problemă la nivel mental prin evaluarea

sistematică a mai multor propoziţii şi, în acelaşi timp, să analizeze intercorelaţionarea lor

(Birch, 2000). Este o gândire ipotetico/inductivă- deductivă. Gândirea inductivă prelucrează

posibilul şi asemănătorul. Gândirea dedctivă produce adevărul plecând de la adevăr.

(Muntean, 2009)