REDACŢIUNTi A.,igtliMiiMi ?i tipoinlftfcţev, piaţa marţ n.?. 30.

TELEFON N r.|2SS.Sorinorl netranoHt® nu ea

primesc. |Aaaaseripte nu se eetriwi*

I n s e r a t e ta p rtae j la Adir.lnltţraţinc«

8raş<w ţi la u rm ătoarei« BIPOUHI da A N U N Ţ U R I/I '

în Vlana ia M. D u io s U aohf., Wnx. An^ecteld St Emario Les*

_ aer, Hemrioh Sehaiak. Jir. O3?*’t tlik Nachf., /.n ton Oppelik.

a Budapesta la A. V Golber- gw. E ksteinB om at Iu liu Le- opoli (VII f ire săb e t-k o ru t

Prsţul (aserţiunilor: o se rie germond pe o co loană K ban i p iatra o publicare. Publicări s-ai dese după ta r ifă şi tavo. ia.;. — RECLAME pe pagina i a o serie 20 bani.

(N u m ă r de D u m in e c ă 4.)Telefon: Nr. 226.

8AZETA apare in tteo&rs «iMiuunte putri Aistro-tJuprPe un an 24 o ji\ , ne şase iu •

13 cor., pe t al lun i 6 em N-rlI ds Dumlnará 4 oor. j j » .?utri România şl uráliim.

Pe un an 40 tian e l, pe şas luni 20 ir ., pe tio i luni IC ir B-rlI ds Domin jo a 8 fr . 93 a n .

Se p renum ără la to a te o< sü lé po şta le i in tni.ru şi d> afară şi la d -a .i colectori.lOonameatiil unira Braso?

Administrerons*, P ia ţa maie tâ rg u l In u lu i N r. 30. etagio L Pe un an 2J coi», pe şaa? iun! 10 cor.. p3 tre i luni 5 0 0 ». Ou dusul acasă : Pe un an ■) cor., po şase un i 12 cor., v tre i lun i 8 0 0 — Dn oastrp la r 10 bani. — At&t abon m entele , oflt şi in se iţiun t au n t a se p lă 'i c a ie te .

STr. 17.~A nnl L X X III. Braşov, Sâmbătă 23 Ianuarie (5 Februarie! 1910.

C onstitu ţia m u n citor i lor . —Heinrich Freese aro o fabrică de persiene pentru fereşti şi de parchete pentru ca­mere la Niederschonhausen şi o adminis­trează deosebit decât alţii. Sunt 25 de ani, de când a înfiinţat un sistem do reprezen­tare a muncitorilor şi a încredinţat acestei reprezentaţii mare parto din drepturile sale administrative.

Cu prilejul serbărei a 25 de ani dela introducerea acestui sistem, Freese a arătat pricinile cari l-au călăuzit şi experienţa ee a făcut. Apoi a publicat darea de samă într o carte vrednică de luare aminte.

Ca şi Abbe în lena, Freese a ajuns la acest sistem, din pricini nobile, căci a văzut că purtarea sa faţă de lucrători nu­mai Iberală nu era. De aceea a chemat pe lucrători şi !e*a cerut să aleagă oa­meni de încredere dintre ei. Acestei co- misiuni i-a dat drept să hotărască lun­gimea zilei de muncă, repaus^le, amenzile şi tot ce priveşte organizarea lăuntrică a fabricei. Comisia hotăreşte, iar patronul are şi ei drept să-şi dea părerea şi să

I voteze.De 25 de ani nil s-a întâmplat nici

o grevă şi deşi s-a introdus participarea la câştig, câştigul a mers crescând. între­prinderea înfloreşte mai mult decât altele de acest fel. In fabricile cu regimul vechiu, patronul poartă luptă pe două fronturi: cu lucrătorii şi cu concurenţii. In fabrica

' lui Freese, muncitorii sunt aliaţi cu dân­sul. Totodată a fost cu putinţă să intro­ducă întocmiri sociale, cum nu se întâl­nesc aiurea. Este casă de ajutorarea vă­duvelor, pentru sărbători etc Şi lucrătorii, cu toate că dau partea lor la toate aceste case, au salare foarte buno

Iată cum închee Freese cartea s a : »Cred că am dovedit că se poate intro­duce regimul constituţional în fabrici, ba chiar cu folos, dacă se lucrează cu price­pere şi stăruinţă. Astfel de organizare nu se poate fără jertfe de timp şi bani, dar se plăteşte. Şi celelalte fabrici pierd mult prin greve ş* lockouturi. Deosebirea e că în acelea se fac jertfe pentru răsboiu, iar aci pentru pace.«

Tisza redivivus.Ce-i acu m şi ce Ta 11«

(I. S.) Ce va fi — asta e mai greu de ştiut, dar ce este acum, nu mai este o taină, ci se poate afla din oricare articol_ al oricărui ziar ma­ghiar. Luăm din întâmplare, articolul ziarului „A“, în care se spun cam acestea :

Săptămâna viitoare contele Khuen Hédervâry va oferi spectacolul unui „Théâtre paré“, sau, cum se mai zice, va ţinea o adunare de constituire pentru noul partid al „reformei“. Băr­baţii kossuthişti şi 48-işti sunt ne­mulţumiţi şi se jăluesc, pentrucă ei n-au primit invitare la spectacol, nu­mai 67 iştii.

Dar Tisza vine şi-i mângăe. Tisza a spus cu energia în Cazinul Naţio­nal, că nici odată, în parlament sau în senat, el n-a făcut deosebire între 67-işti şi 48 işti, când a fo9t vorba de alcătuirea noului partid. El a mai zis, să nu se mai joace nimeni de a- cuma cu devize de 67 şi 48. In noul partid va avea loc oricine, fără să i*se cerceteze principiile politice, tre­cutul, nemoteniile, şi păcatele fami­liare. Se va cere un singur lucru de la toţi : să lucre din răsputeri pentru ca roatele frânte ale parlamentului să le poată pune din nou în mişcare.

Organizatorii vor avea grijă, ca în noua societate să nu se simtă râu nimenea, şi pe nime să nu-1 mustre morala şi patriotismul. In program va fi luat tot ce aprobă fiecare partid şi din program va fi scos tot ce ar putea jigni pe unul sau pe celalalt din partide. Cea mai nouă şi cea mai fără de seamăn invenţie a artei poli­tice va fi programul acesta. Toate se vor găsi în el şi nimic.

Poftiţi domnilor, poftiţi. Intrare liberă. Mamelucii 48-işti, obişnuiţi cu ascultarea de guvern, sunt cei mai bine veniţi. Şi e ciudat, că tocmai „Az Ujsâg“, care altădată gâceşte de

minune gândurile lui Tisza, acum se formalizează, şi e cătrănită pe Tisza pentru noua „coaliţie“, care, vorba lui „Az Újság“, în ce priveşte morala politică şi publică — aşa cum o înţe­leg« „Az U.“, fireşte — nu se va deosebi nici cât de puţin, de coaliţia lui Wekerle. Păcat de Tisza, zice a- celaş ziar, că s’a înhămat la un car cu astfel de oameoi.

întâiul sprijinitor al nouei inter- prinderi s’a şi ivit. „Commune-ul o- vreesc“ din Budapesta, în frunte cu democraţii lui Vászonyi, într’un mi­nut l’au ales pe Andrássy de cetă­ţean de onoare ai oraşului, şi ia la cunoştinţă, cu sentimente binevoitoare, primirea guvernului. Iar dacă vor fi vecsaţi, o să voteze chiar încredere guvernului — s’a hotărât astăzi în „cagalul“ din Budapesta.

Ministrul preşedinte se leagă din greu, că îndată ce a isbutit să pună la cale noua alianţă, va pune ia por­tofoliul cultelor un catolic get-beget, care numai şi cu numele lui va cu­ceri pe toţi catolicii, risipind neîncre­derea lor rece, manifestată pănă şi în senat, de mitropolitul de Kalocsa...

*

Va să zică ce-i acum?Iată ce-i:învierea unui partid risipit şi

frânt — întâiaşdată în urma corupţiei, trândăviei şi neghiobiei sale proprii, învierea unui politician căzut ruşinos — întâiaşdată în urma îngâmfării j sale şi în urma „liberalismului“ său mincinos. învierea unei elice întregi, sdrobite cu desăvârşire — întâiaşdată în urma laşităţii saieşiîn urma poftei sale de a face pe demagogul naţio­nalist. învierea feudalismului, care timp de un jumătate de veac ţinuse în robie politică ţeara asta, şi dusese pe râpă constituţionalismul, sprijinind totdeauna, pe sub mână, şi de frică, tendinţele subversive, revoluţionare ! j

Cea mai neagră reacţie, va zică !

Reacţia feudală şi reacţia cleri­cală — gravaminele poporalilor să nu ne amăgiască; numirea lui Szekely la portofoliul cultelor a fost numai o „presiune“ diplomatică! — de-o po­trivă ! ■-«

Cui îi mai trebue mărturii, să ce­tească numai scârboasele gudurări ale ziarului „independent“ Budapesti Hir- lap, la picioarele lui Tisza, „menit să ai vă el conducerea, iar nu altcineva !“

*Tisza, Tisza şi iar Tisza în toate

părţile ! Nu mai e nici o taină acum, ce planuri urmăreşte Hâdervâry. El are un singur plan: reactivarea par­tidului liberal, reactivarea feudalismu­lui reprezentat şi servit de parvenita familie a Tiszaiştilor. Nu ne mai pu­tem face iluzii asupra celor ce se petrec acum. Ştim foarte bine ce — este.

Şi nu e greu, după astea, să gâ- cim şi ceea-ce va — fi.

Cineva are să fie păcălit, tras pe sfoară.

Păcălită va fi întâiaşdată dinas­tia „Naţiunea“ se va pleca acnm şi va forma o nouă „coaliţie“, şi mai conciliantă şi mai darnică decât cea­laltă. Şi dinastia va crede că „naţiu­nea“ s’a împăcat fiindcă s’ar fi po­căit şi ar fi revenit la sentimente mai bune. Dar „naţiunea“ nu s’a pocăit ! Naţiunea a văzut (dacă!?!) numai că deocamdată nu-i destul de tare şi va aştepta pănă se va mai întări! A- tunci din nou va isbucni răsboiul!

Păcăliţi vom fi şi noi. Liberalii desigur, nu vor învia pentru a întro duce votul universal. Lor le dă viaţă tocmai grija de a feri ţara de pri­mejdiile votului universal.

Noroc că votul universal mai are prietini şi între partidele maghiare. Şi ce-ar fi, dacă odată ne-am apuca să fim şi noi — rebeli?

La Fondai Jubilar al „Gazetei să j Transilvaniei« a întrat delà Teodor

j Cerbeanu, Mező-Szt-György 2 cor.

FOILETONUL »GAZ. TRANS.cIMO'0 //M //W //J//J//M //J//A

La răspântii.— Pentru Mărioara. —

Mi-an spus-o-ncet, cu vocea trăgănată,Că ai să pleci de-acuma înainte,Cum ţi-a sosit frumos, ca din poveste Ai să urmezi chemării lui ferbinte.

II.Par-că te văd... sfioasă şi tăcută Te-apropii ’ncet cu fruntea ’nseninată Pecetluind, eterna legătură Cu sărutarea ta nevinovată.

III.In jurul tău sunt feţe zimbitofţre,

beată de atâta iericire,Iţi pleci frumoşii cehi şi-i cazi pe umăr Aceluia, ce-ţi este-acuma m ire!

IV.Să plâng ?... O nu ! In clipele solemne Ridic spre cer privirele senine :

>£’o faci mai fericită, maică sfântă De mii, de mii de ori, decât cu mine.«

V.(Adânc în suflet roade suferinţă,Tu inimă-ţi înneacă tânguirea, Altarului credinţei mele sfinte Să nu-i mai afle nimeni prăbuşirea!)

VI....Şi niciodată nu-ţi mai vină-n minte Povestea mea ţesută azi în jale,Să nu mai ştii, c’am fost şi eu pe lume Biet scrutător ai gândurilor tale !

VIITârziu... când, semnul inimii-mpăcate:Un fir cărunt ţi-a răsări ’n neştire Să spui nepoatei tale cu ochi limpezi, Că-un singur om murit-a de iubire!

Budapesta, Februarie 1910.Sebastian Bornemisa.

A. Vlahuţa.

Dreptate.Luni, 29 Decembrie... De vr-o trei

zile mă tot frământ cu mintea... Ca o fiară ’n cuşcă umblu de colo-colo: Aşi vrea să încep iar să scriu, şi nu ştiu cum som ai iau din loc. Ciudat, de când mi a spus doc­torul că povestirea ticăloşiilor mele îl in­teresează ca un roman, de când ştiu că e cineva care se pleacă nerăbdător peste umărul meu şi aşteaptă, din picul înceti- nel al vorbelor, închegarea urâtei poveşti pe care-am trâit-o — par-că nu-mi mai găsesc nici firul amintirilor, nici rostul cu­vintelor. Dar şi afurisita asta de boală m-a slăbit, — că mi-e sufletul împaingenit, de nu-mi mai pot lămuri nimic — toate gân­durile rai-s în ceaţă. Şi m a cuprins o silă de lume, şi-o scârbă de mine, că — ştiu eu, dacâ m-or graţia, ce-aş face cu viaţa? De sinucis, nu m-aşi sinucide, Doamne fe­reşte — cu toate că asta ar fi cea mai cuminte treabă. Dar nu pot. Mi-e frică. Şi nici un tel de voinţă nu mai am. Câte umilinţi, câtă ruşine, câte bătăi am răb­dat, au siârşit prin a ucide în mine sen­timentul de orn !

Cea dintâi lovitură mare pe care am simţit-o eu a fost la Galaţi, acum nouă

ani, când m-a încolţit justiţia într o dara- veră foarte complicată. Eşisem din puşcă­rie pentru a patra-oara. Eram „practicant* într-o casă de comision din Ploieşti. Intro­dus în familia unui negustor, a cărui fată îmi făcea ochi dulci, mă dădusem drept fiul unui bogat moşier din Teleorman. Acte falşe, scrisori şi depeşi ticluite de mine îl înduplecă să-mi dea, împreună cu binecu­vântarea lui de viitor socru, suma de cinci mii de lei, cu cari, chiar a doua zi dupi logodnă, am şi spălat putina. Eram de două săptămâni în Galaţi, unde, cu ace­leaşi mijloace pusesem la cale o figură la fel, când, într-o dimineaţă, pân’ a nu mă scula din pat, îmi bate cineva la uşă ; des­chid şi mă pomenesc în faţă cu trei domni: unul din ei era negustorul din Ploeşti — pe ceilalţi doi i-am gâcit numai decât. M-am îmbrăcat iute, sub grindina de ocări a păgubaşului, pe când cei doi poliţişti pu­neau stăpânire pe toate lucrurile mele. Eram al lor de-acum.

Am fost trimis ia Ploieşti, pe urmă adus la Galaţi, unde, pentr-un supliment de instrucţie, ra-au ţinut aproape două luni în arestul de acolo. Toate închisorile sunt şcoli de stricăciune. La Galaţi am văzut eu câte mai aveam de învăţat. Mâ împre- tinisem cu doi greci, decanii pungaşilor din port, cum î?i ziceau ei, şi toată ziua iâ-

Pagina 2 A % E T À T R A N S X L V A H 1 RS h N r. 17.—1910

RăzbOt ? Din Creta sosesc ştiri alar­mante. Zilele acestea anume s’a convocat parlamentul grecesc, şi Creta vrea să tri­mită şi ea deputaţi in parlamentul gre­cesc. La acest pas al Cretei Turcia n-ar putea răspunde decât cu proclamarea răz­boiului. Ştirile din urmă vorbesc de con­centrări de armată.

Ziarul »Ieni Tanini« discutând apre­cierile pesimiste relative la primejdia de război zice, că începutul războiului de­pinde de politica din Orient a marilor Puteri, cari trebuesc să reprime ardoarea războinică la Atena şi la Sofia şi să spri- jinească silinţele pacinice ale Turciei. Zia­rul »Taswirzîriar« invită Puterile sau a recunoaşte drepturile Turciei prin fapte sau să lase Turciei voinţa de a-şi face dreptate ea însăşi.

Bulgaria de-asemenea face pregătiri de război. Sub cuvânt, că Turcia pedep­seşte prea 8spru bandele din Macedonia, se pregăteşte să*şi ia satisfacţie.. Probabil însă Bulgaria este înţeleasă, pe ascuns, cu Grecia.

Neatârnarea neamului.(a. d.) Poporul nostru — ca urmare

firească a gradului celui mai din jos al deşteptării — pune mai multă greutate pe un trai tihnit, fără griji şi năcazuri, decât pe gândirile mai înalte despre elup- tarea neatârnării dela alţii, cari, numai şi numai prosperarea semenilor lor o fău­resc ! El, în puţina lui precumpânire, nu judecă, că numai viaţa liberă, neatârnă- toare de alţii este urzitoarea traiului mai bun. — Şi, în convingerea, că această rea credinţă tot mai lăţite înrădăcinări prinde în sânul poporului nostru ceeace — fără a fi împotrivitori, — mai grabnic, ori mai târziu îl va duce în cea mai primej­dioasă vâltoare, de unde numai prin peire se mai poate mântui (?) — ţinem de cea mai mare datorie a-o înfăţişa, în toată grozăvenia, înaintea tuturor acelora, cari deşi au esperiat-o, totuşi nu au avut tăria a o mărturisi, precum şi a acelora, cari nu se pot ridica până la acea înălţime, de unde cu uşurinţă se poate lămuri starea adevărată a lucrurilor.

Gândul de-a trăi mai uşor în lumea asta c-o înfăţişare atât de tăinuită, mun­ceşte pe ori ce om cu judecată limpede, şi din acest motiv auzim zilnic tânguirile celor ce nu se mai pot împăca cu starea maşteră a vremii de faţă. Mulţi socotesc, că răul ar proveni din îndatoririle mari, pe cari le are unul fieştecarele dintre ce­tăţeni, faţă de puterea, în contra căreia nu este împotrivire : statul, şi cari înda­toriri se înmulţesc din ce merge, iar nă­dejdile într-un viitor mai asigurat, se ri­sipesc ca destrămarea unui vis nelămurit.. Alţii, nu se sfiesc a întări, că împotrivirea neatârnării dela alţii ar învrăjbi pe stăpâ- nitorii, pe purtătorii frânelor în viaţa atâ­tor popoare, căci supunerea in toată for­ma, purtarea pacinică a celor ce sunt in- crosniaţi cu tot felul de împovărări — va aduce negreşit împărăţia traiului îndestu- Ut şi tihnit. (?/)

Câţi vor fi însă de aceia, dintre ne-

cărturarii noştri, cari printr-o lămurită i judecată, au tăria a mărturisi pe faţă, că | numai omul neferecat, lăsat în bună voia j sa, poate înainta, se poate ridica şi poate

prospera pe toate căile?!...jj Negreşit, foarte puţini ! * 0

Ţărănimea noastră, lăsată de capul I ei, lipsită de-o conducere potrivită, şi de-o f desluşire mai temeinică în toate împreju­

rările noastre româneşti, — începe a or­beca buimăcită şi a-şi pierde ori-ce nă­dejde într-o viaţă mai bună. Simţământul, care apropie pe om de om, şi printr-asta închiagă mulţimea aceloraşi fel de oameni, din ce merge se râm peşte, se amorţeşte.. Ţăranii noştri îţi spun în faţă : »dacă dom­nii, cari au avere, putere şi învăţătură nu-şi bat capul cu d-astea ; apoi ce putem face noi, săracii, fără carte?!«...

Şi au tot dreptul.Numărul bărbaţilor cu simţiri şi ni-

zuinţe cu adevărat româneşti — încres- tăm cu durere — scade din zi In zi ; iar pretinşii conducători ai poporului nostru încep a interpreta greşit gândirea deşpre o atitudine mai tmpotrivitoare în vârtejul atâtor prăpăstii, cari stau să înghită — pe ’ntregul — nenorociţii drumeţi, dor­nici de un train mai liniştit în zorirea unor zile mai senine.,. Ei judecă : »îngră­mădim avere, ne câştigăm reputaţie, cinste, vază, (omenie?), ajungem acolo, înspre culme, de unde pe ceilalţi, mulţimea, no­rodul, îl facem imposibil! Treburi naţio­nale, împotriviri, expuneri făţişe, ruinări neprecugetate de relaţii cu sărbătoriţii zi­lei, ba ce-i mai mult, îndemn celor puter­nici Ia prigoniri,., zicem ? — fleacuri !< Ba, de se întâmplă, ca vre-unul dintre cei ti­neri, — învăpăiaţi de sfântul foc al celui mai curat simţământ, al simţământului, care strânge şirurile răslăţite, apropie mul­ţimea celor de acelaşi graiu şi încălzeşte inimele frământate de aceleaşi bătăi, — să-şi ispăşească virtutea în întunerecul celulei ; tot cei îmbuibaţi şi cu reputaţie, le predică : »să-şi vadă de studiu mai bine, să nu se îmbulzească la martiraj, căci cu lucruri de acestea numai strică obştei !<

E drept: discrédité ză traiul tihnit şi — somnul ! — »Un lucru de acesta nesocotit — rezonează ei ne strică toată treaba şi isprava 1«

Poporul, vrednicul nosiru popor — aplaudează ! Şi nu e întrunire, nu e miş­care socială, nu e moment sărbătoresc, când la glasul »eroilor z'deh să nh-ţi gân­deşti esclamaUa pleb: i, de p* vremea pră- buşirei imperiului roman: »/ uvan et cir- censesh — Căci poporul, vrednbm] nostru popor, în marba-i rătăcire, eîir reropt — aplaudează !...

Lucru firesc, că între astfel de rela­ţii şubrede, de-o groasă ironie, Idealul nea­mului nostru tot mai mult. şi mai mult se înnoroieşte! Tendenţa de-a ne apropia, in­telectuali şi plugari, rămâne numai teii- denţă. Căci ţărănimea tot mai reţin şi mai nelămurit se gândeşte Ia vremea, ce o să vie. Străjerii de apăr; re ai satelor noastre : preoţi, învăţători, (să amintim şi notari?), în urma încbtorirllo mai rouă, cei mai mulţi : se iapă dă <k toată gloria trecutului! Pe lângă viitor?... » ici nu mai inzistăm ! — Să stăruim n-ai mult şi pe

plângă acest morb? — Credem, că i de | prisos 1I Rămâne familia.

Ar trebui, — între astfel de împre­jurări — ca tot părintele de familie să fie un îuvăţător al fragezilor copilaşi: vii~ lorii cetăţeni de mâne. Ar trebui, ca fle­care mamă, să-şi ia înalta însărcinare a vestitelor matroane romane de odinioară, cum a fost intre altele şi Cornelia, mama Grachilor, care în copilaşii săi a văzut cele mai scumpe comori din lume, despreţuind podoabele femeieşti de aur şi argint şi de alte lucruri scumpe, ca pe nişte lucruri deşerte, fără nici un preţ.

Şi până când aceasta era cea mai de frunte îndeletnicire a matroanelor ro­mane, şi până când iubirea moşiei era una dintre datorinţele cele mai sfinte ale ce­tăţenilor romani: întinsu-li-s-a împărăţia dela o margine a lumii până la cealaltă, făcându-se o întindere necuprinsă, fără hotare şi fără margini !

Dar să ne întoarcem iară la vremea de acum. Oare când am şi putea vorbi, noi, despre neatârnarea neamului nostru pe toate terenele?! ..Umilirea lui Siegescu.

— Corespondenţă. —In ziua de Sâmbătă 16/29 Ianuarie

a. c. studenţii universitari români din Bu­dapesta, neluând în consideraţie amenin­ţările pe faţă ai rectorului universităţii şi nici pe cele trimise pe sub mână de tovarăşii de principii ale numitului rene­gat, au pus la cale ei de ei şi fără nici un ajutor străin o demonstraţie reuşită, manifestare demnă a dispreţului general adresat în prima linie ştiinţei de dubioasă şi şubredă valoare, ridicate, acum* cu vol- nicie la catedra românească prin servicii josnice.

Iată chipul fidel »sine ira et studio«, al menţionatei demonstraţiuni:

Cu o oară înainte de începerea pre- legerei de instalare, cam la 100 de stu­denţi români aşteptau nerăbdători pe co­ridorul sălei sosirea lui Siegescu ca să-i dea pedeapsa meritată.

Patru şi jumătate a bătut şi Sie- g seu r u mai vine. Nerăbdarea a ajuns culmea, in fine iată-1 însoţit de decanul facultăţii de filosofie, iată-1 zâmbind cinic, cu pas greoi şi nesigur.

O sută şi. mai bine de guri româ­neşti îl întâmpină deodată cu un »huideo« »ho« formidabil. Şease pedeli şi o mulţime nesfârşită de studenţi unguri formează garda, menită a apăra trupul renegatului împotriva furiei elementare a studenţilor români. »Trădătorule, obrăzniciile, jos cu el, jos cu mârşavul« şi alte epitete de astă natură sburau spre urechile acestui »preot« nevrednic. Cu şiroaie do sudori pe frunte, decanul împodobit cu lanţul de aur al ofi­ciului, încearcă a face linişte, ceea-ce îi şi succede după o îndelungată sforţare.

Decanul înainte de toate dă espresie bănuelei sale că între demonstranţi n-ar fi numai studenţi, ci şi străini. Răspunsul e un tunet de protestări. Decanul roagă

apoi pe studenţi să între în sală. Cu mari greutăţi i se împlineşte această dorinţă

Siegescu alături de decan se suie pe catedră. Şiruri dese de studenţi unguri, alături un număr şi mai mare de pedeli apără coada de topor împotriva amenin­ţărilor cari deveneau tot mai serioase, >Afar’ cu renegatul«, »jos cu obraznicul^ »jos cu neruşinatul«, »trădătorule« »mişe- lule« ; garda se vedea tot mai strâmtorată.

In fine cam după 20 de minute, ia insistenţa decanului, se face linişte pe o clipită, în care timp decanul face cunoscut actul denumirei şi invită pe Siegescu să-şi înceapă prelegerile. Siegescu îşi cască gura. Vorba i se îneacă în sgomotul oribil. In- zadar ameninţările ungurilor, zadarnică întrepunerea servitorilor, zadarnic cearcă servitorii ajutaţi de colegii unguri a prinde cu forţa pe unii dintre ai noştri. Sunt îm­pinşi de ai noştri şi ghiontiţi. In fine Siegescu fără a-şi fi început prelegerea măcar şi decanul es din sală între hui- duelile cu cari au fost primiţi.

Intr-aceea studenţii unguri cari for­mau garda renegatului şi cari deja la în­ceputul manifestaţiei întreceau numărul nostru, fiind chemaţi prin apeluri oficiah chiar al număroaselor lor societăţi, pri­mesc încontinu ajutoare de bătăuşi armaţi cu boxere şi bastoane.

Ca să salveze »onoarea« renegatului ̂ei — cari o oară întreagă au suferit ală­turi cu Siegescu împinsăturile şi huiduie­lile alor noştri, văzând în fine, că românii în mare parte s-au depărtat mulţumiţi şi ridicaţi în suflet, —- se aruncă asupra mi­cilor grupuri rămase, cari nu aveau altă armă decât braţele şi mânia scormonită de obrăznicia renegatului. Mulţi dintre cei rămaşi âi noştri arată o laşitate condam­nabilă, mulţi însă au un curaj maratonic primind răni »adverso in pectore« scăpând onoarea steagului şi a retragerei. S-au in tâmplat răniri p8 amândouă părţâle.

Astfel a decurs această memorabilă zi în viaţa studenţimii universitare ro­mâne, care având în vedere lipsa de dis­ciplină ce domneşte Intre ei, stricteţa dra­conică şi duşmănoasă a profesorilor pre- cum şi umilirea naţională pe cari dascălii unguri din I clasă gimnazială direct şi indirect caută să o .înrădăcineze în elevii români, precum şi numărul studenţimei române nc'asemnat faţă de unguri, — a dai o dovadă frumoasă de bărbăţie.

Siegescu, — după cum cetim în foile ungureşti — dă o declaraţie în care arată că Aiexici prietinul său de caracter po­litic, cu care a ajuns acum în conflict în urm ̂ iegei lui Darwin (»Kampf um Da- sein«) ar fi organisatorul demonstraţiei. Să fim scurţi la vorbă. Aiexici în faţa uni­versitarilor români, fiind cunoscut prin linguşirea şi trecutul iui pângărit, nu are

ceam combinaţii, planuri măreţe pentru vii­tor. In vremea asta mereu eram chemat de judecătorul de instrucţie, care, după toate'ce- lelalte, mai dăduse, al dracului, şi de urmele unei vechi isprăvi c-un negustor de saci, cu nişte fracturi mincinoase, — în sfârşit lucruri, de cari spun drept că-mi uitasem cu desăvârşire, dar în care, pe lângă un ovreiu din Bucureşti, dispărut la timp, în­curcasem destul de rău şi pe bietul tata; ia început curat fără ştirea iui — în urmă însă, ce să facă?... vrei nu vrei, bei Gli- gore aghiazmâ. Deci, iată că într-o Luni dimineaţa, m& chiamă iar la cabinetul jude­cătorului de instrucţie. De câteva zile aveam o nelinişte, o apăsare, o frică ne­lămurită — par-că simţeam apropierea unei mari nenorociri. Când am intrat, judecăto­rul cetea într-un dosar, şi poate-un ceas xn-a ţinut pironit lângă uşe fără să se uite la mine. In sfârşit vine un aprod, ti şop­teşte câteva vorbe. Eu vedeam că se pregă­teşte ceva, dar nu înţelegeam ce să fie. Mii de gânduri îmi fulgerau prin minte şi nu ştiam la care să mă opresc. Aveam Impresia că visez. Un vis groaznic. Jude­cătorul face-un semn — in faţa lui era o uşe ce da într e altă cameră. Aprodul o deschide şi apare... tata. Slab, îmbătrânit — nu-1 mai văzusem de doi ani — când dete cu ochii de mine, începu să tre- iu ure.

- - II cunoşti?, întrebă aspru judecă­torul.

— - Cura să nu-1 cunosc, *'/ mele!

Şi bietul tata se strâmbă Sutr-o zgâl­ţâi re de plâns fără lacrimi.

— Da pe mine... mă mai cunoşti?In clipa aceia mie par-că odată mi s-a

ridicat o perdea de pe ochi. Şi-ara stat în­cremenit, sub groaza celor ce-aveau să se întâmple.

Tata s-a uitat lung la oi, apoi s rf- dicat din umeri şi-a zis c-o sfială da co­pil, care se teme să nu fie bătut:

— De... Poate... da nu-mi aduc amin­te. Am trecut şi eu prin multe, domnule judecător, şi să vă fie milă, că-s un biet bătrân nenorocit... |

Judecătorul se sculă şi întorcându-şi tâmpla dreaptă spre lumină, zise liniştit:

— Vezi dumneata aici, lângă ochiu, un semn, o tăeturi?

— Da, văd, zice tata, plecându-se cu smerenie.

— Ştii de unde am eu semnul ăsta ?— De unde?— De la dumneata. Ţi-aduci aminte

cum m-ai bătut, odată, de mult, fără să-ţi fi fost cu ceva vinovat, şi cum m-ai căl­

cat cu p5 -oarele. . Iată, aici e urma pinte­nul : d-tale... Vezi, d-ie major, cura se în-

<*• 1 ; urile pe lumea asta?A, scena aeeia grozavă o văd mereu

înaintea ochilor. Tat&-meu în genunchi, îrapreunâcdti-şi mâniie ca un copii vino­vat care cere iertare, bâlbăînd vorbe fâră şir, pe când judecătorul ii spunea cu un aier de generoasă ocrot're: »Scoală-te, domnule maior, şi linişteşte-te, că vreau să-ţi vorbesc«. In fulgerarea unei clipe î! revăzui pe el în genunchi, şi pe tata bă­tând u-L Ce mare şi ce soleam era acum băiatul ioanei spăifttoresei i Şi ce de sus vorbea:

»A vrut Dumnezeu să ne mai întâl­nim. Vedeţi că este o dr̂ tate pe lumea asta. Ce bine ar fi s i ştie ot omul că este o dreptn'ie, vi ou-se fapta îşi are răs­plata ei... Cred - atuncia v-aţi găsit cea­sornicul domnule uaior. Io orice caz fiul d-voastră ştia bine că eu nu eram vino­vat. Nu-i aşa că dumneata erai sigur de nevinovăţia mea?... Erai sigur—, şi-ai tă­cut. Pe când mă seuturau frigurile, de nu mai ştia biata maica ce ţoale să puie pe mine, pe când mă sbăteam între viaţă şi moarte, un singur gând ardea în sufletul meu : gândul că este un Dumnezeu de­asupra noastră şi că, de-acolo de unde-i el, toate le vede, le judecă şi le răsplă­teşte. Vremea a trecut de-atunci. Şi eu am

aşteptat mereu ziua aceasta. Am aştep­tat-o, fără clipă de-ndoială, — mereu ana chemat-o, cu purerea credinţei care face minuni Şi iată c-a venit«.

El vorbea liniştit. Noi ascultam sme­riţi cu ochii în jos, şi cuvintele lui ne pălmuiau.

Ne spuse că de-aci încolo cauza noa­stră nu-1 mai interesează, că el o trece altui judecător s-o cerceteze, ca să nu ră­mâi« în sufletul nostru cine ştie ce bă­nuială, — că de-acum nu mai are nimic în contra noastră: dreptatea iui s-a făcut pe deplin.

lata plângea. Ne-am despărţit fără să ne spunem o vorbă. Cine să ştie, câ despărţirea aceea era pentru vecii vecilorl

Pe când mă-ntorceam la ’nchisoare, cu sentinela după mine — o clipă m-am văzut copil, gătit ca o păpuşa cu părul buclat, mândru, eu ducându-mă Ia şcoală, călare pe »Puiuc sub paza soldatului, care se uita la mine, ca ia un fecior de împă­rat. Valuri.. valuri ale vieţii.

După cinci ani, la Vinerea Paştilor La Telega.... A şaptea osândă. Zeee ani de-aci încolo 1... Unde eşti doctore, care-ai pus vorba ta cinstită pentru cel mai mi­zerabil dintre oameni?

Nr. 17.—1910. Pagina 3.G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I .

niei o trecere. Respingem deci cu indig­nare acuza mincinoasă, că am fi intrat în luptă la glasul unui pângărit I

D. G.

Partidul cel nou. Tisza, N. Zichy şi Andrassy au întâlniri dese, discutând şi 'jttnuind cum s-ar putea înfiinţa noul par­tid, p̂entru salvarea parlamentarismului. In acest partid vor încăpea şi 48-iştii, de sub şefia lui Kossuth. Se va [căuta un program comun pentru noua »coaliţie« guvernamentală, având dreptul fiecare parte să-şi păstreze intacte principiile sale separate. Dacă succede iormarea parti­dului, N. Zichy primeşte portofoliul de culte.

Comitatul Budapestei a declarat re­zistenţa naţională. Oraşul Budapesta, ca demonstraţie parcă, a ales tot atunci de cetăţean de onoare pe contele Andrassy.

Lucrări frumoase ş< progrespe valea Harăşnlui.

Mureşul, aceasta vale legendară, care atâta putere de viaţă a vărsat în poporul român, şi de care vale ne leagă atâta du­rere. şi suferinţă, şi pe care poporul ro­mân o câ tă aşa de dulce în doinele sale, de un timp încoace pare că amorţise, căci aproape nici o veste, care să învio­reze inimile, nu ne-a mai adus. Intr ade­văr că înainte de aceasta multe lucruri Irumoase se făceau pe această binecuvân­tată vale, căci cine n-a auzit de falnica biserică din Topliţa română, şi cine tre­când prin fruntaşa comună, Deda n-a ad­mirat pompoasele edificii, cum e admira­bila biserică şi falnica şcodă, care In timpurile din urmă s-a zidit după cele inpi frumoase planuri?

Despre această comună ce poartă legen­darul nume de: *Deda<., şi care după co­lonizarea Daciei forma un centru de apă­rare contra continuelor invaziuni de po­potă barbare, pe care vasta Asie ni-lea trimis ca tot atâtea biciuri de loc; voesc in treacăt să vorbesc.

Această comună de pe malul drept al Mur&şului ne a trimis ştiri frumoase în trecut şi eram dedaţi să notificăm pro­grese culturale şi economice frumoase Înainte de anul 1907, căci aici se aranjau petreceri frumoase împreunate cu produc- ţiuni teatrale, j[cari aduceau bisericii venite frumoase, pe at"nci era în fruntea comu­nei vrednicul preot Leon Popescu, care cu trup cu suflet lucra pentru progresul po­porului pe toate terenele, dar nemiloasa moarte îi răpi ia anul 1907 d n fruntea comunei şi Jâsă pe fii săi în cea mai nea­gră jale. Comuna însă a ales după moar­tea lui L:on un tânăr absolut al universi­tăţii din Cernăuţi cu numele Ioan Vodă, originar din Topi'ţa română.

Cu introducerea părea că orizonul cultural al comunei s a posomorât şi fur­tuni groaznf e părea că ameninţă cu dis­trugere tot ce mai înainte se zidise pe acest teren. Dar Dumnezeu, al cărui ochiu vecinie veghiază, n-a lăsat sa se prăbu­şească întreg fundamentul cultural, ci lu­minând mintea unor oameni păşiţi pe ca­lea prăpastie', prin puternicul grai al pă­rintelui Vodă pacea şi armonia s-a sălăş­luit în comună, progresul cultural şi-a

jf'luat din ncu avântul, şi încă cu mult mai puternic ca mai înainte, şi acest tâ*

; nâr preot ne-a dat cea mai frumoasă do­vadă despre frumoasele lui intenp'uni în ziua de 9 Ianuarie 1910 st n. încântau du-ne cu o petrecere aranjată in stilul cei mai elegant, după cum văzuse în călăto­riile sale prin ţările sirăine.

Când am păşit pentru prima oară peste pragul salei de petrecere, nu-mi credeam ochilor ca într-o comună să văd la o petrecere atâta eleganţă, lux şi gust

; Sa decoraţiune. Durere numai, că acest [ tânăr preot n-a avut o^aziune până acum [ a-şi validita gustul fin şi nobleţă simţuri- : riior. Inteligenţa de elită din Reghin şi | jur, cunoscând vrednicia acestui preot şi r văzând într-ânsui pe omul modern, a luat I parte aproape toată petrecându-şi foarte | bine până la ziuă.Î Succesul atât material cât şi moral I a fost peste aşteptare. M-a pus însă în : mirare, că preoţii din tractul Reghinului

n-au luat parte ia potrecer© numai chiar ţjÎGf,"cu toate că a fost aproape petrecerea de ei. Ca ce a fost cauza, că n-au luat

A parte, eu nu-mi pot închipui; posibil invi­dia, căci kdepărtarea ca scuză aici n-are loc, până când harnicul preot ilie Iuga, din Arcalia (com. Bistriţa-Năsăud) a gră­bit cu întreagă familia ia aceasta pesre-

r cere spre a contribui şi ei cu denariui său - la o petrecere, care urmăreşte un scop

atât de nobil: ea înfiinţarea bibliotecii po­porale; laudă acestui preot; iar preoţilor din tract le-o scriem la catastif.

In sfârşit după câteva clipe frumoase ne-am depărtat plini de entusiasm şi cu dorul în suflet de a mai avea ocaziune cât maiîngrabă a vedea şi alte lucruri fru­moase, săvârşite de tânărul preot Ioan Vodă, în care publicul din jur pune mare speranţă.

Participantul.

Ş T I R I .— 22 Iannarie v.

Spiritul de cruţare... Conziliul comunal al oraşului Bordeaux, din Franţa, a votat, în şedinţa sa dela 21 Decernvre trecut, o rezoluţie, care constitue o ade­vărată reformă socială şi asupra căreia se cuvine să ne fixăm un moment atenţiunea.

»Art. 1. Cu începere deia 1 Ianuarie 1910, oraşul Bordeaux va înzestra, la naş­terea lui pe fie-care copil, născut la Bor­deaux din părinţi francezi, cu un libret al cassei de econom1'! din care va lua în sar­cina sa un prim vărsământ de un franc.

»Art. 2. Pentru a împedeca rambur­sarea iniţială, şi prin urmare anularea li­bretului, acesta va fi însoţit de clauza ur­mătoare :

»Soldul acestui libret, dar al oraşului »Bordeaux, nu va putea fi redus la mai »puţin de un franc, până la majoritatea »titularului«.

Prin această reformă nu s’a rezolvat, de sigur, chestiunea socială, dar s’a afir­mat îndemnul puternic spre prevedere, fă­când din economie, o chestiune de educa- ţiune socială.

Recomandăm această pildă frumoasă şi municipaiitâtelor noastre şi vom înre­gistra, cu o deosebită mulţumire, prima iniţiativă în care am vedea o contribuţiune puternică la rezolvarea problemelor sociale.

Şi nimic n’ar fi mai uşor, deoarece, după cum constatam deunăzi, românul este pătruns de spiritul de prevedere şi un în­demn din partea autoi ităţilor, cum este spre pildă, acei al consiliului comunal din Bordeaux, ar îndruma pe mulţi spre Cassa de Economie a statului.

(Bine înţeles, în felul acesta se poate vorbi în România, nu la noi).

Tablouri istorice In Blaj. in localul casinei din Blaj se găsesc expuse două ta­blouri, de o neîntrecută frumseţe. Unul reprezintă figura marelui bărbat, care s’a numit Augustiu Bunea. Par’câ-i vezi figura severă şi mândră, trecând majestos prin mijlocul pieţii spre catedrală, sau p'imbân- du-se liniştit pe dinaintea casei sale. Celă­lalt tablou, ca concepţie, e de o reuşită superbă: reprezintă crucea din dealul vii­lor, sfărâmată cu dinamită deodată cu »Pia­tra libertăţii«... Crucea, pe care era chipul lui Hristos, e sfărâmată în bucăţi, un preot priveşte cu pălăria în mână, cu capu ’n pă­mânt, dus pe gânduri... In vale, Blajul pier­dut în ceaţă.. Tabloul din urmă poartă titlul: »Din suferinţele noastre«. Amân­două sunt pictate de talentatul pictor, ita­lian de origine, Zeiier. — (»L-a.«)

Deia perceptoratui orăşenesc primimurmătoarea pubiicaţiune: Toţi proprietarii de pământ, cari au dat în arândă pămân­turi începând deia 1910, sunt provocaţi a subşterne perceptorului orăşenesc pănă în 15 Februarie a. c. lista despre arândaşii lor. In lista aceasta are a se arăta: 1. Nu­mele arândaşului. 2. Locuinţa arândaşului.3. Numărul jugărilor arândate, şi 4. Arâuda statorită pe un an.

Dn alt caz de generositate. Cetim în»Unirea« scrisoarea de mai la vale:

»Trimit, cu mandat postai, 50 coroane pentru ajungerea cât mai grabnică a sco­pului piu indicat mai su s; şi încă aşi avea ferbintea dorinţă, ca nu numai simplu mo­nument de marmoră, ci un adevărat mau­soleu impozant să se ridice deasupra scum­pelor moaşte ale marelui Dr. Augustin Bunea!

O fac aceasta ca o mică recunoştinţă pentru memoria acelui, care mi-a fost pre­fect do ştudii la absolvarea cursurilor teo­logice în Seminarul din Blaj în anul 1888, şi mare binefăcător moral şi material.

Deie bunul Dumnezeu, ca toţi foştii : lui elevi, şi toţi cei-ce au simţit măreaţa ; iui povăţuire, să fie îndemnaţi a-şi face sfânta datorinţă întru memoria acestui providenţiai bărbat ai bisericii şi naţiunii noastre. — L upeni, 9 ianuarie n. 1910. Atanasiu P. Bologa, par. gr. cat.«

America pentru Europa in anul trecut, numai din pri'ejul sărbătorilor Crăciunului catolic, s’au trimis la Europa bani în va­loare de 60 milioane dolari, pentru ea fa­miliile celor emigraţi în America, rămase acasă, să poată petrece un Crăciun mai fe­ricit. Toate vapoarele, cari au plecat să sosească pe sărbători în Europa, au adus cu ele sume însemoate de bani, ba unele au plecat mai de vreme decum trebuia să plece, numai ca să sosească cu cele tri­mise în Europa, ia bună vreme. Din suma de 60 milioane dolari, cât spun bancherii că s’ar fi trimis, şi care sumă încă poate fi cu mult mai mare, partea cea mai mare a banilor s’a dus în Anglia (8 milioane dolari), în Italia (2 milioane dolari), în Austria 700 mű dolari. Iar în Ungaria s’au adus 685 mii 464 dolari. Deci Ungaria stă la al 4-lea loc deja, ca ajutorată de emi­graţii săi din America.

Anul 1910 s anul comatelor. Pe lângă a lui Hilley, care se apropie mereu, pe lângă cömeta A 1910 mai sunt încă trei péí'drüm. Una din acestea e Tempel'II, descoperită în 1873 şi care se mişcă în jurul Soarelui în 5 ani şi l/2. Va trece la periheliu in Februarie. A doua e cea des­coperită de Arresfc ia 1851. Aceasta călă­toreşte în jurul Soarelui în 6 ani jum. Va trece la periheliu în Septemvre: a treia este Tempel I, descoperită de Tempel cu 6 ani înainte de Tempel II Aceasta va trece prin punctul cel mai aproape de Soare în Noemvre. Iată dar, în 1910, cinci comete din cari patru perioaice şi una, 1910 A., care n’a fost şi nu va mai v°ni (zice-se) prin sistemul solar.

NscroiOQ. Béni t min 1. fJopp, revisor regesc în penziune, după lungi şi îndelun­gate suferinţe, fiind împărtăşit cu sfintele Taine, a încetat din viaţă la Zârneşti, Joi în 3 Februarie st. n. ia */< 10 înainte de amiazi, în anul al 54-lea al vieţii sale.

Pentru masa studenţilor români dinBraşov au intrat:

D-i Vasile N. Orghidan, comerciant, Bucureşti, în amintirea soréi sale Maria Gheorghiu cor. 20—.

Pe lista de colectă Nr. 220, (coltctant: luliu llincea, cl. II. com ): Vasile C. Osvadă, dir. de bancă 3 cor., Ştefan Boer, contabil 1 cor., Dr. George Dubleşiu, adv. 3 cor., Dr. Augustin Pintea, când. de adv. 1 cor., Nicolae Macrea, cassar 2 coroane, Valeriu Beşan, contabil 1 cor, Constantin Dima, contabil 1 cor., Daniil Muşa, comerciant 1 cor., Petru Nicoara, funcţ. la magistrat 1 cor.. Diana Sándor, proprietar 1 cor., Si­meon Chirca, proprietar 1 cor., Dr. Strauss Arpad. advocat 2 cor.. Dima Nitiu, comer­ciant 1 cor., Alexandru Rimbaş, comerciant1 cor,, Dvorzsak József, chelner 1 cor., Augustin Dima, proprietar 2 cor., Victor Rimbaş, propr. de moară 2 cor., Avram P. Pâcurariu, protopres. (toţi din Hunedoara)2 cor. Suma totală 27 coroane.

Pe lista de colectă Nr. 189, (colectant: Traian Miilea, stud. ci. II. com.): Aureiiu Miilea, notar com. 5 cor., Ioan Cruţiu, co­merciant 40 b,, Ioan Curnşia, preot 1 cor, Ioan Popa, învăţător 1 cor., Regina Klâr- eann, comerciantă 1 cor., lacob Dumitru, econom 50 ba* i, Peiru Comşia, econom 1 cor., Simion Voicu, econom 20 b., Niculae Bibu, 30 b., dto dto 30 b, Torna Sava, pri­mar (jude com.) 30 b., ioan Iosof, econom 20 b., Vasiiie Chirtop, econom 25 b., Va- silie Precup, econom 20 b., Joau Bonea, paro h gr. or, 1 cor., Instit. de credit şi econ. »CordRna« 5 cor., Petru Soppu, eco­nom, nr. 36, 40 bani, Comuna polhică 5 cor., Lucreţia Miilea sen. 1 cor., Aurelia Miilea 60 b., Traian Milieu, ştud. cl. II. com.1 cor., Lucreţia Miilea jun. 35 b. (Toţi din FofeJdea per Ujegyház). Total 26 coroane.

Primească generoşii donatori since­rii© noastre mulţămite. — Direcţiunea < coa­ielor medii gr. or. rom. din Braşov.

Uu scaun ps roate âs guma pentru bolnavi, pe care poate bolnavul atât să stea cu picioarele întinse cât şi şezând, şi poate fi scos cu ei ia preumblare, es e de vânzare cu un preţ de tot scăzut. In­formaţii Ia administraţia ziarului nostru.

»Găiindarul Mioervsi« cunoscut ca cei mai frumos şi c-un cuprins valoros şi bo­gat, cu o mulţime de iiustraţiuni perfecte, a sosit la Librăria »Gazetei«. Preţui 1.25 fitri, plus 10 iiieri porto.

Un candidat de advocat român cupraxă bună află ocupaţiune cu 1 Martie a. c. îu cancelaria subsemnatului pe lângă condiţiuni favorablile. Dr. Dionisie Roman advocat Mediaş.

Avis! M. Radu, croitor Cluj, strada Jókai 2 îşi recomandă atelierul său de croitorie pentru domni.

Olăria noastră de azi.— Priviri generale. —

In viaţa economică a satelor noastre, în privinţa industriei, unu) din tipurile cele mai interesante — de aceia, se vede, şi trecute cu vederea — este »satul de olărie«, o aşezare în care ocupaţia de pre­dilecţie a oamenilor, în afară de lucrul câmpului, este olăria.

Din moşi-strămoşi, ca o industrie cas­nică de întâiul rând, olăria cu caracter artistic, inerent acestui s stern patriarhal de exploatare industrială, servia produ­cătorilor, nu numai pentru îndestularea nevoilor proprii, ci şi ca obiect de schimb, contra mălaiului sau altor produse carac­teristice altui ţinut. Urme ale acestui fe­nomen se mai pot găsi şi azi: aşa, de pildă, olarii din »mahalaua olarilor« din Cur- tea-de-Argeş îşi desfac, nu arare ori, mai ales în anii de secetă, produsul artei lor in Viaşca, contra păpuşoiului, şi acest mij­loc de schimb în natură mai dăinueşte şi în alte părţi. Drept constatare generală am putea zice, că, acolo unde este pământ bun de oale şi sărac pentru agricultură, oalele iau locul banilor în schi nbui pe la târgurile din apropierea locurilor mănoase în producte agricole. In trecut aceasta era regula, azi, când banul s-a înmulţit pe piaţă, este totuşi puterea obiceiului, care 8ocoate mai lesne: »dă-mi o strachină, că ţi oi da mălaiu cât încape ’n ea«, decât: »îţi dau cinci bani pe-» strachină«.

Este o industrie casnică, — dar olarii plătesc statului patentă de meseriaşi: opt iei pe a n ! De ce oare s-o fi considerând caracterul acestei mici industrii, pentru a se da loc ia nemulţămiri în sânul acestei clase de nevoiaşi?

Ocupaţi tot timpul respectiv cu lu­crul câmpului, pe vreme rea lucrând la pădure sau alt undeva, chiar şi în fabrică, »oiarii«, al căror meşteşug poartă pecetea artistică a lucrului casnic, nu pot produce anual mai mult de 3 —5 cuptoare, cu aju­torul soţiilor.

Şi lucrul oiăriei, fără să se fi schim­bat vre-o iotă din tehnica strămoşească, ba chiar în pericol de a degenera, din cauza secretului p » strat de taiăpânâşi în faţa feciorului, cum mărturise-c mulţi din­tre dânşii, este aşa de greu, cum numai cei ce au văzut înşişi pot să*şi dea seamă. De la prepararea pământului —, săparea până se dă de vâna de humă, întinderea lui pe arie în aşteptarea binefăcătoarei plo*, călcarea cu picioarele, frământatul cu mânile până se face pastă, până ta cuptor, este o şcoală de muncă progresivă în greu- tatea primitivităţii sale. Pe când bărbatu), pe-o bănculiţâ în faţa »roţii olarului«, aple­cat spre dreapta, cu piciorul stâng învâr­tind discul de jos, ochii aţântiţi ia modu­larea obiectului, face oaia de formă cât de măiestrită, femeia, supt o şură, învârteşte la râşniţa de piatră, de macină smalţul, iar vre-un băieţaş aşează oalele ia svântat.

Şi-aşa, cu hărnicie, dă »un cuptor« îotr-o lună, adecă 400-600 de oale de di­ferite mărimi.

Făcând socoteala câştigului în mediu rezultă următoarele:

La un cuptor de oale se cheltuieşte:12 oca smalţ, â 1 leu . . 1 2 .-5 „ humă albă, â 0.30 1 60

Zgură de aur................... 1.201 car lemne de brad . . 4.—1 oca aram ă................... 1.50V2 » humă roşie . . . - .30

20.50 20.60La desfacerea produselor se

cheltuieşte:Chiria carului . . . . 12.—Pentru ioc la târg . . 1.50

13.50 13.5034.80

Un car de oale (400—600) vânzân- du se cu 40 — 60 lei rezultă un profit de 6—26 lei la car. Deoarece într’un an de zile cei mai mulţi nu lucrează mai mult de trei cuptoare, rezultă un ven?t anual de 18—78 de lei sau, în mediu, 48 de iei, pentru o muncă de trei luni de zile. Dacă mai ©că­deţi cei 8 lei patenta, rămân 40 de lei după atâta muncă în murdărie şi îd pozi­ţie neprielnică dezvoltării corporale..... Deaceia plâng olarii, pe drept, soarta lor!

*Care sunt cauzele aoestei stări de

lucruri ?Eie sunt în condiţiile de producere

ca şi în cele de desfacere.Prin păstrarea secretului meşteşugului,

calitatea oalelor s-a prostit, aşa că, in urma încheierii întâii convenţiuni comerciale cu Ausfcro-Ungaria în 1875, pe baz» celui mai nesocotit liberschimbism ai unor guver­nanţi.. conservatori, n-au putut resista

Pagnia 4.O

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 17 —1910

® ncurenţei vaselor de bucătărie din fă­l c i l e austriac©, care au acaparat piaţa oraşelor şi a târgurilor mai mari. Aşa s-a “ icşorafc numărul cumpărătorilor de oale de pământ, concurenţa între olari a-a ascuţit, traiul lor a devenit din ce în ce mai greu.

Azi, prin cumpărarea izolată a ma­teriilor prime şi prin vânzarea cum dă Dumnezeu a produselor, situaţia lor s a înrăutăţit: cumpără scump şi vând ief­tin. Nu e de tot rar cazul când olarii nu se aleg cu nici un ban de ia un car cu oale. Desfacerea produselor se face la vre­un bâlciu sau târg de Duminecă. La bâlciu de nu găsesc vreun precupeţ mai puţin hrăpăreţ, trec cu carul la alt bâlciu, ne­socotesc că zilele chiriei carului se înmul­ţesc şi că, între străini, banul se rostogo­leşte în punga oârciumarului, şi-aşa se face că se-ntorc acasă chiar datori I La târg, Dumineca, ori vin cu câte oale încap îa- tr-un coş două, pleacă de cu noapte, stau până la amiazi, de vând cele 10—-35 oale mari câte cu 0.30—0.40 lei una la cumpă­rători, se mai aleg cu ceva, de nu, le dau precupeţului cum pot şi se întorc amărâţi acasă.

Plugari, când au câte-un petec de pă- mând, lucrători, când »le îngblaţă meşte­şugul« — de prin Octomvrie până în Pa* resimi — aceşti oameni prezintă tipul des- rădâcinaţllor capitalismului. Deprinşi în ra­porturi patriarchaie cu semenii lor, fără grija socotelii cu cifra, aşa de complicată Sn comparaţie cu >dă-mi o strachină ş; iţi dau porumb pe ea«, ei n-au avut răgaz să şi schimbe mentalitatea lor de ţărani, iar, azi, prin consumaţia oalelor de pă­mânt, ei nu le pot urca preţul, să se chi­vernisească şi ei, iar, dacă n-au perit cu totul, este muiţămită păstrării deprinderii de a întrebuinţa oale de pământ, mai ales la ţeară, dar şi la oraşe. Ni se pare că tot ei o pot servi mai ieftin, mai potrivit cu datina strămoşească, decât ori cari a*ţi şi pentruca nu-i cine ştie ce procops&ală mare. Dacă ar fi fost vre-un meşteşug mai uşor de deprins şi mai bănos, l-ar ii aca­parat străinii din ţară, cum s-a întâmjr lat cu celelalte: aşa, l-au lăsat pe seama bie­tului român!... Ei se mulţămesc cu puţin — săraci se nasc, şi mor şi mai săraci!

Procesul sărăcirii acestor oameni, odi­nioară tihniţi în intimitatea lor patriar­hală, este de dată recentă, căci oameni de vârsta de mijloc ştiu povesti cum locaşu­rile olarilor de trei decenii se înfăţişează din ce în ce mai triste. In curţile lor strâmtorate prin mulţimea lucrurilor dără­pănate, claie peste grămadă, doar’ cuptorul în ruină iţi mai aduce aminte de gloria de odinioară. Şi, cu dânşii, piere una din cele mai de laudă arte casnice, al cărei trecut artistic ne este tot atât de puţin cunos­cut ca şt raporturile economice ale ţără­nimii noastre de demult

*

Un singur mijloc ar putea întări această pătură de oameni năcăjiţi, de amin­tirea zilelor bune din trecut: »Obştii le pen­tru vânzarea produselor«. Dar pentru con­stituirea lor este nevoie de oameni cu tragere de inimă pentru ţărănime.

O uşurare ar fi : scutirea de patenta nedreaptă, căci nici o industrie casnică nu e supusă impositului, nici chiar altele mai bănoase. Şi meserie nu-i olăria ţăranilor noştri, si nici n-a fost vre-odată, cum măr­turiseşte, între altele, neexisfcenţa vre-unei bresle de olărie în trecutul nostru. Fap­tul că ţăranii vând oale ia târg nu cons- titue criteriul de caracterizare a olarilor noştri drept meseriaşi.

*Şcolile de meserii deprind tinerii şi

în meseria olăriei. Aceştia vor fi meseriaşi, întru cât, întrebuinţând tehnica învăţată la şcoală, vor produce oale de lux şi se vor hrăni numai din această activitate. Că vor fl concuraţi de ţărani, se prea poate, căci lumea nu se prea uită la dife* renţa de calitate, spre a da preţ mai mare. Dar, dacă e lucru sigur că olăria, chiar prin introducerea părţii artistice, nu mai poate redobândi teren în concurenţa cu similarele din alt material, deci rămâne mai mult afară din cadrul de cerinţe ale orăşenilor, dacă nu e vorba de ornamente de lux şi alte asemenea lor, — de ce-am mai căuta să întoarcem cursul desvoitării, făurind prin concurenţa între olarul ţăran şi cel cu şcoală o piedecă în viaţa tâhnită a celui dintâiu ?... Pentrucă organisăm şco­lile de meserii, prin imitaţie, la biuroul nostru din Ministeriu, dând mereu noi re­glemente )

Azi, când, prin întemeiarea unei noi direcţii în Ministeriu, tinde a se da o câti mai mare desvoltare a învăţământului in­ia trai, precum şi o nouă direcţie pără-

ginitei noastre industrii easnice, ies ia iveală greşelile neînţelegerii noţiunii: in­dustrie casnică«.(„Neamul Hom&neso“.) V. Madgearu.

Valoarea unui ban.(Fine.)

Odată acest lucru stabilit, mai e ne­voie de ştiut că însuşirile bizare înglobate sub numele generic de »radioactivitate« nu sunt apanajul exclusiv ai radiuiui sau celorlalte corpuri asemuitoare, ca uraniu, toriu sau poloniu. Eie aparţin sub acelaş titlu, dacă nu Sn aceiaşi grad, tuturor cor­purilor ; originalitatea radiuiui, uraniului, toriului sau poloniului, constă numai In faptul că radioactivitatea lor se manifestă cu o intensitate escepţ’onală.

Ilustrul savant Gusta v le Bon, ale că­rui lucrări vor lăsa în istoria filosoflei ştienţiflee o urmă tot atât de strălucită şi fecundă ca şi acelea ale lui Newton sau Darwin, afirmă, de altfel sprijinindu-se pe experienţe nediscutabile, câ toate corpu­rile sunt mai mult sau mai puţin radio­active, cu alte cuvinte, în oarecari condl- ţiuni, sub influenţa luminei, contactului unei flăcări, unei descărcări electrice, u^ei reacţiuni ctaiariee, sau chiar spontan, orice corp se demateriaiisează ca şi radiul, re- zoivându-se ca şi ei într-un foc de artificii de atomi spulberaţi.

Este stabilit că radioactivitatea con- stitue o proprietate generală ş> esenţială materiei, variind numai în intensitate dela un corp Ia altui, după cum variază şi den­sitatea, căldura specifică, conductibilitatea sau activitatea chimică.

Această radioactivitate este manifes­tarea unei puteri necunoscute până acum: energia intra-atomică, care se găseşte faţă de atomi, sau mai bine z s faţă de ele­mentele alcătuitoare ale atomilor, aceia ce energia cosmică este faţa de turma de aştri rătăcitori ce populează spaţiul ne­mărginit. Sub impulsiunea acestei puteri lăuntrice, ce se ascunde în cantităţi colo­sale în orice corp, fie el metal, vegetal sau carne vie, se împrăştie în toate păr­ţile cu o iuţeală ameţitoare, o mitralie de părticele capabile de a electriza aerul sau gazele prin care ar frece, şi a străbate unele obstacole ce ar întâlni în calea lor.

Nici substanţa din care este alcătuit banul nu scapă prin urmare de sub tutela acestei legi universale şi iată deci, cum după o abatere atât de lungă, am ajuns pe un drum pieziş la dovedirea făgăduită.

După cum am văzut, iuţeala emisiu­nilor radioactive poate atinge câte-odată iuţeala luminei. Pentru a nu exagera însă nimic, să presupunem că iuţeala părticele­lor împrăştiate de un bănuţ de aramă, a cărui greutate este d* un gram, ar fi nu­mai de 100.< 00 de klm pe secundă.

Energia cinetică ce posedă un corp în mişcare, fiind egală cu jumătatea pro­dusului massei sale prin pătratul vitezei, o socoteală elementară ne conduce la re­zultatul că disociat iu nea totală a acestui gram de metal ce preţueşte un ban, ar repre­zenta, în cazul când această disociar© s-ar face într-o secundă, fleacul de cinci sute zece miliarde de kilogrametri!

De altfel, iată socoteala lămurită pen­tru cei ce se îndeletnicesc cu acest sport.F“tDi r2= x x - 510 mii. tai,

Aceşti 510 miliarde kilogramometri, ce corespund la 6 miliarde 800 milioane de cai vapori, bine utilizaţi, ar putea trage un tren de marfă de 500 tone cu o iuţeală de 36 km. pe ceas, pe o lungime echiva­lentă aproape cu de 4 ori şi un sfert în­conjurul pământului. Pentru a efectua acest transport cu o locomotivă obicinuită, ar fi nevoie cam de 2880 tone de cărbuni, care socotite â 30 de lei tona ar însemna o cheltuială totală de aproape 85010 de lei.

Acesta este costul energiei intra-ato- mice condensată sub înfăţişarea unui bă­nuţ. Vă închipuiţi averea colosală ce po­sedă chiar cel de pe urmă sărac care n-are d8cât cinci bani şi căru a nici prin gând nu-i trece de norocul ce-1 copleşeşte l Ne­norocirea este că dematerializarea unui gram de aramă în ioc să se producă în- tr-o secundă, necesită poate milioane de veacuri.

♦Veni-va oare timpul când omul va

putea libera dacă nu totul cel puţin parte din formidab:iele rezerve de energie intra- atomică ce ascunde fiecare grăunte de ma­terie în tainele ei ? De ce nu ? De când s-a născut Franklin, Volta şi Galvaoi, zâna »Electricitate« ne-a dăruit o mulţime de surprize cari ne îndreptăţesc a nădăjdui că nici această dorinţă nu va rămânea ne­satisfăcută.

In ziua însă când această deslegare

va fi căpătată, lumea va fi cu totul trans­formată. După cum spune d-1 Gustave Le Bon, omul găsind ia îndemână un isvor nemărginit de energie, nu va mai avea ne* voie să şi-o agonisească printr-o muncă istovitoare. Săracul va deveui de-opotrivă cu bogatul şi atunci nici o chestiune so­cială nu va mai frământa omenirea.

Păcat numai că noi ne-am născut prea de timpuriu !

(„Natura“.) Căpitan Gh. Grigoratu.

Serată mrzicalâ-teatraiă in HermanO frumoasă serată muzicalâ-teatrală

şi cu un succes strălucit a aranjat reuniu­nea de lectură şi cântări »Armonia« din Herman, Duminecă în 10 (23) Ianuarie 1910.

Sala cea mare a Hermanului era tic­sită de public număros. Aproape toate sa­tele dimprejur au fost representate prin preoţi sau învăţători cu familiile lor. Din Braşov încă au luat parte vre-o 30 de persoane.

Serata s-a început(cu 2 colinde: »Trei păstori« şi »Astăzi proorociile« de Gh. Dima, esecutate de corul reuniunei, dirijat de tânărul învăţător Ionel Baboie.

Ga punct 2 a urmat un duet duplu »Doi ochi albaştri«, esecutat cu mult sen­timent şi deosebită pricepere de d-şoarele O. lanovici şi Efr. Nan sopraniste, d-na preoteasă V. Grecean şi d-şoara Efr. Fă- tuleţ altiste, cari au fost răsplătite cu a- plauzs îndelungate. Urmează 2 cântări: »Pentru ochi ca murele« de 1. Crişan şi Nu-i dreptate« de Gh. Dima, esecutate de corul reuniunei. A urmat apoi dialogul co­mic »Nerodul şi negustorul« de A. Pan, care a stârnit râsul tuturora. Ca punct 5 se esecută de corul reuniunei »Răsunet dela Crişana« de 1. Vidu, în care solo de bariton a fost susţinut cu deplin succes de harnicul preot IJ. Grecean.

In genere toate cântările au fost ese- cutate cu un deosebit succes muiţămită tânărului învăţător de acolo Ionel Baboie, care prin zelul şi munca sa neobosită a dovedit, că şi puteri mai puţin probate pot forma un cor în stare să satisfacă aştep­tărilor celor mai buni pricepători în' ale muzicei.

S’a representat la fine piesa poporală şi foarte instructivă »0 Sâmbătă noro­coasă« de I. V. Diletanţii, feciori şi fete din popor, s’au achitat de roluriie lor spre deplină mulţumire. De remarcat a fost mai ales jocul tinerilor Gh. Nan (Uie), I Bă- trânu (Gheorghiţă), G. Vilican (Adam), Susana Pipu (Anuţa), Efr. Popovici (Sofia), M. Drăgan (Viorica) şi Ana Comaţi (O- priţ'r), secerând aplauze îndelungate.

După teatru s’a jucat »Bătuta« şi »Căluşern« de 8 feciori în costum naţional.

Ca la multe ocaziuni, astfel şi de as- tădată, neobositul preot D. Grecean păşind în mijlocul căluşerilor, se îndreptează că- tră poporul său prin o vorbire însufleţită, îl îndeamnă ia muncă, economie, ear în timp liber să mai cetească câte ceva, ţi­nând astfel şi el pas cu popoarele cari îna­intează pe calea culturei. In fine mulţu­meşte oaspeţilor, cari i-au onorat cil pre­zenţa lor. După o mică pauză se începu dansul care ţinu până în zori.

Servească spre laudă românilor hăr- măneni, că în fruntea lor păstoreşte un brav preot, care cu toată ocaziunea nu în­târzie a le da sfatul său părintesc şi că­ruia este a se mulţumi reuşita deosebita a piesei teatrale.

I n oaspe.

Blhliograi ie,Biblioteca tineretului. »Asociaţiunea

pentru literatura română şi cultura popo­rului român« a îmbogăţit literatura pentru tineret cu o noua publicaţie, care de s'gur va aduce cele mai bune servicii educaţiei artistice a tinerelor generaţii. Sub titlul »Biblioteca Tinerimii«, îngrijită de secţia şcolară, a început să publice o serie de broşuri, cari cuprind o lectură potrivită şi aleasă pentru tineretul dela ţară şi dela oraşe. Pană acum au apărut patru numere şi anume: Nr. 1. »Puiul« de Ioc-n Al. Bra- tescu-Voineşfci. Nr. 2. »Vestitorii« e Mi- hail Sadoveanu. Nr. 3. »Meşterul orb« şi »Luminăricăi de C. Negruzzi. Nr. 4. »Da­rul lui Christos« şi »La fereastră« de loan Popovici Bănăţeanul. Fiecare broşură se vinde numai cu 6 bani (trei creiţari), aşa că o poate cumpăra şi cei mai sărac tânăr.

Literatura noastră pentru tinerime pănă acum e foarte săracă în opere de adevărată valoare. Afară de »Biblioteca Copiilor şi a Tinerimei« publicată de d-naA. O. Maior în editura revistei »Lucea­fărul« nu cunoaştem nici o publicaţie fă­cută cu pricepere şi cu îngrijire. De aceia credem că »Biblioteca Tineretului« tipărită

de secţia şcolară a Asociaţiunei îndepli­neşte o lipsă arzătoare şi nădăjduim că toţi membri »Asociaţiunii« se vor grăbi să o răspândească mai ales între tinerimea dela sate. Cele patru broşuri apărute pănă acum sunt o garanţă că s-a făcut un în­ceput bun, care trebue sprijinit din răs­puteri pentru a se putea continua în ace- v leaşi condiţii. i

Atragem în deosebi atenţiunea învă­ţătorilor şi preoţilor noştri asupra acestei publicaţii, care se poate comanda dela Bi­roul Asociaţiunei (Sibiiu Str. Şaguna Nr 6) şi dela Librăriile noastre.

A eşit de sub tipar broşura »Diagnoza«

studiu asupra situaţiunii politice a româ­nilor din Ungaria de

Dr. Emil Babeş,Budapesta 1910 în editura autorului. Se poate comanda pe lângă trimiterea anti- cipativă (prin mandat postai) a preţului la adresa autorului (Budapesta IV gr. Ká­rolyi utra 14). Broşura se afla şi la libră­riile mai mari din provinţă. Preţul unui exemplar: (inciusivo postporto) pentru Au- stro Ungaria 3 cor., pentru România şi străinătate 4 lei.

Din biblioteca populară *Soc'c«, au apărut Nrii 75—76 conţinând: »Viaţa Omului«, traducere după Andrejew, de A. Zaborowsky si U. Soricu, şi Nrii 91—92, conţinând : *Zadig sau DesHnuh, tradu­cere* de 1. Z., — ambele â 5 o bani.

Prin tipografia »Neamul Românesc« din Văienii de-munte, se poate comanda romanul »Dreptul Vietei«, de Irina G. LeCi?a, preţul 2 Lei.

Din »Biblioteca pentru toţi«, a apărut Nr. 506. conţinând, »Spovedania unui me­dic“, de Conan Doyle, trad. de Dauş. — Preţul 30 bani.

Noia Oarzinîmpăratul Leu-Paraleui şi vulpoiul Halarip, vizirul său.|j (Poveste vechie — în haine nouă.)i| Leul, marele împărat al tuturor do- I bitoacelor din ţeara sa, şi-a chemat la sfat | pe toţi sfetnicii, mai marii, şi întreg nea­

mul dobitocesc, ca fiecare în persoană să-şi I spună bănatul şi duterea, — fiindcă era i tare drept şi bun împărat Leu-Paraieul. îşi i iubea poporul şi poporul pe împărat, adecă (poporul dobitocesc, căci făcea dreptate mare şi în grabă supuşilor săi.

Destul câ toţi erau în jurul tronului, animalele şi vizirii şi sietnicii şi întreg alaiul împărătesc, — dar când cu începe­rea desebiderei sfatului, Halarip, vizirul vestit, Măria sa Vulpoiul, nu-i nicăiri, — măcar el era prim*ministru, şi tare înţe­lept şi tare viclean şi al naibii de isteţ.

Împăratul se ridică dar de pe tronul său şi cu o voce leiască, binevoitoare, ast­fel începu:

— Scumpii mei supuşi! Iubitul meu popor 1 Îmi acapâră inima de bucurie, câud văd cu câtă credinţă v-aţi adunat în nu­măr atât de mare înaintea feţii mele; — dar nu-mi pot ascunde o mare părere de rău, dragii mei, şi ai lui Dumnezeu, când văd, că omul meu, vreau să zic, animalul meu ce! mai iubit, d-1 Vulpoiu, vizirul şi vistierul meu nu e de faţă. — Oare ce e cauza de n-a venit Măria Sa?!!

D-1 Lupulus, sucindu-şi mustăţile şi periindu-şi cojocul cu coada, se ridică fu­dul şi răspunse tare îndârjit:

— înălţate, luminate, şi de totului puternice împărate, Măria sa Vulpoiul, de aia n-a îndrăznit să-şi aducă cinstitul nas la dietă, că are din cale-afară multe pă­cate, tremură de frica mâniei tale mai halal ca răcile de gerul Crăciunului, — şi ştie bine dânsul, că tot poporul din ţară, îi este înduşmânit ds moarte, — şi-o să deie jalbă contra lui, aşternându o la tro­nul tău cel luminat, strălucite şi drepte doamne împărate.

— Şi cari ar fl aceste păcate ale lui? — întrebă Leul, încreţind din frunte, scăpărând din sprâncene şi scrâşnind din împărăteştii săi dinţi, albi ca diocul, — cât toţi sfetnicii se traseră cu sfială un pas mai îndărăpt, iar Lupul cu doi paşi odată ; — bag’ seamă l a prins curajul pe dindărăt,.

—- O, mă rog, atâtea păcate are, îa- cât nu-i popă să-l deslege, apă să 1 spele şi împărat să-i ierte, dar eu voiu spune cum m*a fript pe mine, — şi-apoi toţi vor da jalbele pe rând. — Mai deunăzi unde nu vine la mine zâmbind, şi-mi zice:

— Cumetre, n-ai mânca tu niţică carne de porc gras, şoldan tînăr; — iacă

Nr. 17 1910. *££ A 2 KT A T R A N S I L V A N I E Pag. 5.

morarul Tănase, a tăiat un drăguţ de porc rotund, cât să-ţi baţi copiii dela e l :

— Ei, bine — îi ziseiu eu, ca om drept şi nevinovat, — păi că ăla-i al mo* rariului, şi el o să-l mânco....

— Ci taci, — »nu-i colacul pentru cine se pregăteşte, ci cui se nimereşte« —

pătrate, am ispitit trebşoara, şi tare uşor ne putem ospăta, — am deschis podul c&sii, iar tu te bagi frumuşel pe acea des­chizătură..., eu rămân afară la pândă, — 8i nu ne surprindă cineva, şi ţi-oi face semn, când o fi I psă; tu lai carnea toată bioe, o arunci în spate, ca pe-o oaie, — şi ţine-te..., vii ia mine, — o aducem acasă, şi i gata ospăţul.«

Vezi bine, gerul mare, eu flămând pâuă dincolo, îmi lăsa gura apă, — şi haid’, mă vâr pe gaură în podul morarului. Sări una, iau slănina în spate, dau să ies cu ea pe gaură, — dar nu Sntraiu, — deci o chemai să-mi ajute! — Acu însă ia Vul- poiu de ai de unde! — A fost luat-o la tălpăşiţa, — ba cu dinadins a astupat gaura, şi-a deşteptat pe morari, cari ve­niră cu furcoaiele, — şi-acolo era să-mi las cojocul şi pielea popii, — norocul c-am căzut în tindă, şi d-acolo am sărit pe-o fereastră, — dar mai mult mort ca viu... Of!... oii... al naibii ospăţ!! 1

— Graţie căpşorului meu — îi taie jrwrba Borzu), nepotul Vulpoiului, — Inăl-

impârate, nu pot lăsa acuzele d-iui Lupoiu, asupra Unchiului meu, — pentrucă trebue luminate, i -lui şi-a căpătat împru­mutul numai pentrucă a înşelat pe un­chiul, şi-anume, vine odinioară la Vulpoiu şi zise:

— Măria ta, eu sum foarte hămisit de toarne, colo vine-un om cu-n car de peşti, — tu eşti mare maistor şi filosof, — cum am putea noi fermeca peştii ăia ia bucătăria noastră ?

— Cum? — zise unchiul — tare uşor, eu ţi-oi svâcli jos din car, fără să ştie omul, — tu-i adună pe departe, să nu te vadă, şi-apoi i-om împărţi frăţeşte. Zis şl făcut. Vulpoiul merse înaintea omului cu carul de pe t̂i, se culcă în mijlocul dru­mului, şi se prefăcu mort cum se cade. Omul îl luă de coadă pe Măria Sa, — îl svârli în car pe peşti, — bag’seamă ca să-i tragă pielea acasă, — şi-apoi fără nici o .bănuială, cea Joianâ, hois Mocană, pocneşte peste vaci, — cărui merge, Vulpoiul arun- d peştii pe drum, Lupoiul îi culege, iar dacă i-au aruncat pe toţi, sare şi el, — şi Hşdrl la împărţiaiă! Imparţială? — Vai şi amar! Lupul toţi peştii i-a mâncat sin­gur, şi bietului unchiu, abia i-a iăsat oa­sele alea ca acele vecinului Ariciu.

— Ei bine ’nălţate împărate, apoi omenie este asta, — drept lucru este ace­sta? Eu nu cred, că d-i Lupoiu să nu fie [pedepsit, peste împrumutul căpătat cu ca­mătă dela unchiul meu.

împăratul, înfuriat, chiar voia să-i dea tipului ocara şi desgraţiarea, — când iată

Iprin mulţime se îndeasă Pripiiicu-Căţelul- pe, văietându se şi plângând cu lacrimi.

— Vai, vai, vai, — începu Pripiiicu, sa, — înăitate împărate, în gr8u nă-

az ro-a vârât vizirul Vulpoiu, — am avut cârnaţ frumos, m-arn pus liniştit cu

oftă mare să gust, de-odată ca din pă- nânr, apare Măria sa Vulpoiul şi-mi

& „hoit« :— Cum ts încumeţi tu măi păcătos

le câne ce eşti, să mănânci carne, cândiii, că împăratul a poruncit sâ postim cu fii azi şi mâne, pentru sănătatea lui ?

— Că n-am ştiut!....— Ai să ştii, calicule. îmi zise, —

cârnaţul, — ii întabulă în burtă inain- mea, şi numai aţa din capăt mi o

Bă mie!— Na şi te spânzură, — îmi zise.— Păi dacă-i post, Măria ta de ce

hi mâncat ?— Măi! Eu sunt ministru şi vizir,

ir tu un câne prăpădit şi prost.Eu de dulce Tu de post,Eu cu minte Şi tu prost I

Abia termiuă cânele jalba, şi iată, ude nu vine un cocoş negru, în doliu ftnc, şi se plânge amar, că Măria sa vi-

Vulpoiu, prăpădeşte ţeara şi popoa- ile d-un capăt.

— Înălţate împărate!, începu cocoşul glas plângător şi jalnic, noi am trăit

fcfyf cu soţ>a mea şi cu treizeci de copii Inoştri în curtea unei mănăstiri, — când

-o bună dimineaţă, aduse cei rău pe stru-preşedinte Vulpoiul şi la noi, — spuze că strălucenia ta ai dat ordin înalt, ca toate dobitoacele şi gadinile

hbcI înainte să trăiască în iubire şi dra- Bte ca fraţii în ţeara lor şi a ta, ba mai

iause, că ei încă s-a călugărit, şi numai {

e p&gân, carne absolut nu mai mănâncă, şi deci putem merge cu Măria Sa ia pre­umblare pe câmp afară.

Atât ni-a mai lipsit. Noi am crezut cum nu, unui vizir şi favorit ai împăratu iui, — dar vai cât ce-am fost ia larg — Măria sa, mi-a omorât şi jumulit douăzeci de copii nevinovaţi, iar soţia mea, apărân- du şi copilaşii şi-a, pierdut capul în gâtul ticălosului Vulpoiu, şi era să mă mânce şi pe mine, de nu venea Cânele Marghiol in ajutor. Rog în coate şi genunchi, pe înăl­ţatul împărat, să-mi răzbune copiii şi fe­meia, şi să mântue ţara de-un Halarip pă­cătos, înşelător, tiran, nemilos, mincinos şi ucigaş cum e Vulpoiul cu tot neamul său ! Of! o f !

Abia termină cocoşul jalba, şi-abis î;i sterse gloata dobitocească lacrimile d - jale, ce curgeau părău la auzul groasuici- lor tiranii, când iată Pantera se îndreaptă sclipind din ochi, şi sare peste mulţime până înaintea regelui.

— Înălţate Paraleu! Împăratul tutu­ror şi-al meu bun părinte! Eu nu pentru mine dau jalbă, — căci har Domnului, cu mine iute-ar sfecli-o afurisitul de bandit Vulpoiul, — dar acei Halarip tiran a ni­micit pe-un pretin al meu, pe b etul şi onestul urechUt, cumătrui Epure, care din fire e tare fricos şi are aplicare spre pust­nicie, deci s-a hotărât bietul că se va călugări, ca să aibă picea şi liniştea do­rită. Vulpoiul, mirosind aceasta, a chemat Epurele ia curtea sa, zicând că 1 va pre­găti şi învăţa în ştiinţele sufleteşti şi teo­logie înaltă. Dar abia a întrat in'untru, şi Vulpoiul râzând cu hohot, se aruncă asupra lui, începu a-i strânge de grumaz, de i-au eşit ochii ca alunele din cap, i-a tăiat coada, zicând, că călugării nu au, şi era gata să-l sugrume, de nu mă aruncam eu să-i scot din ghiareie iui, ş< din ştiin­ţele sufleteşti ale ticălosului şi nevrednicului ministru Vulpoiu. Deci împărate, — mân­tue poporul şi ţeara de astfel de sfetnici păcătoşi şi tirani, cari o nimicesc, şi-o duc perirei.

Leu-Paraleu împăratul, foarte supă­rat, a strigat cu glas tare :

— Intr-adevăr! Vulpoiul merită să fie pedepsit straşnic! Deci demând d-iui Ursus Grozavus sau camerierului meu Marcu, judele ţării, ca imediat să-mi aducă înainte pe ticălosul şi tiranul vizir, Vulpo- iui-Halarip.

Ursul deci plecă cătră cetatea Vul­poiului, unde bătu în poartă :

— Deschideţi în numele împăratului — zise ursul f

Vulpoiul s-a speriat, crezând că vin mai mulţi, dar observând pr n zăbrelele pirţii, că numai ursul iste singur, cu un zâmbet şiret, li deschise poarta :

— Bine-ai venit domnul meu f ~ cui am de-a mulţumi fericita întâmplare, că o persoană atât de distinsă să-mi cerceteze modesta mea locuinţă?

— Păi d-i meu... mi am luat permi­siunea ca să te rog a mă îasoţi înaintea împăratului, unde e?ti acuzat cu o droaie de păcate, şi trebue sâ te aperi, căci de nu..., într-ad8vâr pe viaţa Măriei tale nu dau o pipă de duhan.

— Numai atâfca-i totul? — zise Vul­poiul, cu o linişte care-1 scoase din fire.—O, atunci putem porni şi mâne dimineaţă, mai ales că şi d-voaMrâ sunteţi ostenit de drumul lung, ba veţi fi şi cam flă­mânzi — poftiţi mai înăuntru, înainte spectabiie, înainte I pasă. — Nevastă fa ! grăbeşte cu cina, căd avem un oaspe stră­lucit, justiţia ţării, ilustrul donm Ursul.

Vulpoaica, şi aduse îndată cina pe masă, pui fripţi rumeni, dar de geaba au îmbiat pe oaspe, căci ei n-a primit, cu toate câ era sleit de foame... Vulpoiul naibii ştia năravul ursului, deci îi zise:

— Pofteşte d-I meu, aşa*i de minu­nată friptura aceasta, chiar ca mierea din faguri, cu aroma sa de floare, cu dulceaţa sa neasemănată,...

— Hm I... miere de stup ?... — mor­măi ursul — aceast-ar fi ceva!...

— Poate-ţi place mierea destup? în­trebă Vulpoiul pe Urs.

— Mă rog, e mâncarea mea cea mai favorită.

— Măcar eu ştiu Intr-o grădină dm apropiere, mai multă decât trebue.

— O ! dragă d-le! Foarte m-ai înda­tora, de cumva m-ai duce să-mi stâmpăr foamea!

— Prea bucuroşi Pasă numai după mine — zise Vulpoiul, —- şi tunde-o prin gradină, până înaintea casei unui om, unde era un trunchiu de lemn mare, crepat ia un capăt, şi băgat un ic în el.

— lată D-i meu ! în crepfitura asta vârâţi mânile până-n coate acolo-i un stup greu şi bogat de miere, eu cu s&curea voiu omora albinele, ca sâ nu ţi iacă vr-o

supărare cu ghimpii lor, — zice Vulpoiul.— Ursul flămând după miere, îşi vâră mânile una după alta în crepătura silită. Vulpoiul dete cu săcurea în icul gros, care sări sbârnăind din lemn, şi lemnul se în­cheie peste labele bietului urs, care erupse intr-un urlet de durere cumplit.

— Ia seama dragă domnule, să nu mănânci prea multă miere, că ţi-o face rău stomachului, — zise vulpea râzând şi o luă cătră curtea sa.

La urletele desperate ale bietului urs, se deşteptară oamenii, servitorii, cari cu bâtă, sapă, îmblăcei, căzură asupra iui, şi-l bătură bietul, până nu mai ştia de-i urs sau ursoaie, — nici noi nu ştim ce-a fost, destui, câ scăpând schilav, cu mare pri­mejdie a ajuns a patra zi, ca vai de el ia cartea împărătească, unde spuse ce-a pă­ţit, şi dete împăratului o jalbă asupra Vulpoiului, cât o zi de grapă şi una de plug, iar împăratul, nu ştia să plângă ori sâ râdă, văzând namila de urs atât de co­mic şi prăpădit.

— Ei, ticălosul de ei — începu Pa­raleul ! La*’ că-1 învăţ eu, încă azi tri­mit după el un alt mandatar.

Leul trimise acum pe Miauş, mota­nul, crezând, că acesta e mai ager şi mai iute, mai isteţ şi uşurel, mai vrednic de asemenea slujbe decât ursul.

Dar ţi-ai găsit-o. Poate motanul a umblat mai bine? — Taman ca ursul.

— Avem timp şi mâne de mers. — zise Vulpolui cătră pisică, — pofteşte a lua cina cu noi împreună....

— Oho! Nu te grăbi Măria ta ! Crezi poate că şi eu voiu li ca ursul, mai stăi..., şi de altcum eu cu şoareci trâasc, şi nu cu miere de stup.

— Şi-ntradevăr îţi plac şoarecii.., bine că ştiu, cu de aceia vă pot servi cu carul.

— Unde sunt? — îotrebă pisica cu­rioasă.

— In şură ia vecinul, atâţia sunt cât ba să mai vezi, pofteşte numai pe gaura asta treci dincolo, — auzi că de aici se aud ţiţăind.

înaintea găurii, de ceia parte, omul a pus o cursă, fi-ndcă Vulpoiul în toată seara fura pe gaura aceasta câte-o găină.

Motanul cum păşi, iu strâns de-un picior ca cu cleştele. începu a mieuna du­reros, şi începu Vulpoiul a râde sănătos, şi-o tunse înapoi.

Ce s a întâmplat apoi, peste două zile, a povestit pisica împăratului Pa­raleul.

Şi noi vom cominua în Nrul viitor,— acum noapte bună dragi nepoţei şi Dv. | boeri mari, somn uşor.

mân, care a participat şi de astă-dată în- tr-un număr cum nu se poate mai mare.

Braşov, 13 Ianuarie v. 1910.Pentru corul bisericesc :

Dumitru N, Căpăţină^ Dumitru Noianu, preşedinte. caisar.

*

Comitetul »Reuniunei femeilor ro­mâne din Braşov« a publicat în preajma sărbătorilor Naşterii Domnului un apel cătră publicul nostru românesc, cu scopul de a se ajutora cu îmbrăcăminte, elevele sărace dela şcoalele noastre elementare române. On. Public românesc a răspuns cu cea mai mare bunăvoinţă ia acest apel, trimiţându-na cu deosebită prevenire obo­lul său de binefacere.

Astfel rezultatul colectei a fost des­tul de satisfăcător, obţinându-se în total suma de 442 cor. 30 fii.

Destînaţiunea acestei sume s a făcu In următorul chip. S-au provăzut cu îmt brâcăminte şi cu încălţăminte 28 de eleve sărace dela şcoalele noastre elementare, dintre care 11 au aparţinut parochiei sfântului Nicolae, 15 parochiei de pe To­cile şi 2 parochiei din Dârste. — Afară de aceste eleve au mai primit încălţăminte şi îmbrăcăminte 5 eleve sărace ale inter­natului nostru.

Distribuirea acestor vestminte s-a fă­cut Duminecă în 10 Ianuarie în sala fes­tivă a gimnaziului român, asistând corpul învăţâtoresc şi un mic public ales. Coru­rile le-au esecutat eleve'e Internatului Or­felinat.

Contribuirile s-au făcut după cum urmează:

»Reuniunea femeilor române« cu

Dare de seamă şi muiiăinitâ publică.

suma votată de adunarea generală 150 cor.Filiala băncei »Albina« 50 cor.D-na Elena A. Popovici 30 cor.D-nii şi d-nele: Ioan şi Elena Săbă-

deanu, Dr. Iulius Mureşianu c. şi r. medic colonel, Ioan Lenger, Dr. Eugen Meţian, Nicolae Dima şi Tassi Safrano câte 10 cor.

D-nele: ţBalaşa Blebea, Virgicia Vlaicu, Eugenia Dr. Vecerdea, Catinca Bâr- seanu, Zoe Damian, Catinca Puşcariu, Mă­ria Burduioiu, Paraschiva Eremia, Elena A. Mureşianu, d-nii: Prot. militar Nicolae Fizeşianu şi George Chelariu câte 5 cor.

D-nele: Maria B. Baiul eseu, Sidonia’ Petroviciu, Dora Dr. Venter, Maria G. Savu Maria S. Savu, Maria Precup, Maria Me­dian, Maria losil Maximiiian, D-nii: Tassi Boiu, Dr. Emil Dan, căp. Nicolae Chinto- ianu câte 4 cor.

D-nele: Leontina Dr. Bunea, Maria Gr. Popescu, Maria Cristan, Elisabeta Pop. Elena D. Căpăţină câte S cor.

D-nele: Maria de Pruncul, Maria La- zar Nastase, Catinca Dr. Străvciu, Ecate- rina Rădulescu, Sofia Enghiurliu, Miniţa Sibian, Elena Brenciu, Maria D. Lupan, Paraschiva Olteanu, Paraschiva Zavici,

Dr.

Din incidentul producţiunei muzicale- teatrale aranjată de »Corul bisericei ro­mâne gr. cr. a Sf. Adormi« i din Braşovul; Elena Maximilian, Ana Marica. D-nii: vechiu« în ziua de Bobotează (6 Ianuarie J iosff Blaga, Ioan I. Maximilian, Ioan Dariu, st. v. 1910) în sala hotelului central Nr. 1, | câte 2 cor. au binevoit a contribui peste taxa de întrare următorii:

Prea stimata doamnă deanu 5

Eiena I. Să.,ă-cor.

rohOnorata familie losif Maximilian, pa-

4 cor.Prea stimaţii domni: Dumitru N. Că­

păţină preş. 4 cor, Ladislaus Popa, major în armată 2 cor., Dr. Sâmpetrean advocat 2 cor., Petru Pa vel croitor militar şi ci vii 2 cor., D-l Alexandru Suru medic la aba- toriu 1 cor. 40 bani, Nicolae Arsu m -zu­grav 2 cor., d na Dob’ a Oprea proprietară 1 cor., Ioan Voicu m. zidar 1 cor., Ioan Moidovan m.-zidar 1 cor., Ioan Sârbu, m.- zidar 1 cor., Constantin Spătarii! m.-zidar 1 cor., George Stinghe 1 cor., Vasile Ogea 1 cor., Lipofc Stein 1 cor., Vasile Ardelean 80 bani, Constantin Sibian m.-lemnar 60 bani, Vasiie ivan serg.-major 40 bani, Va­sile Suhotean 40 bani şi Nicolae Balea m.- pantofar 40 bani.

La această producţiune s’au încassat 442 cor. 20 ban'.

Spesele au fost 216 coroane 60 bani.Rămâne un venit curat de 225 cor.

60 bani.Exprimam cea mai vie mulţumită

prea stimaţilor domni şi doamne din clasa inteligentă română care ne-a oferit bine­voitorul sprijin prin confcribuiri, făcând ca prin aceasta produeţiunea să aibă un re­zultat îmbucurător.

In special avem bucuria de a mul- ţămi harnicului nostru învăţător d-l Romul Ardelean, dirigentul corului, care a instruat gratuit şi a condus corul depunându-şi mult zel şi stăruinţă pentru ca produeţiunea sâ ! reuşiască cât mai bine.

Mulţumim bravului nostru popor ro-

D-nele: Eiena Navrea, Maria Olteanu, Elena D. Zamfir, Elena Orghidan, Reveica G. Bădiţoiu câte 1 cor.

i)-nele: Marina L. Negru 60 fii., Paras­chiva G. A vrigeanu 50 fii., Paraschiva Şt. Mi­toc 40 fii., Paraschiva Hârbea Munteanu 40 iii., Paraschiva Neamţu 49 fii., Marina Căpăţină 40 fii., Maria Preda 40 fii., Elena V. Pricu 20 fii.

Daruri în natură am primit dela d-na Luc a Bologa 2 iigarouri de lână împletite, dela doamna Derussi două costume pen­tru elevi săraci.

D-l Nicolae Balea a dăruit o păreche de ghete.

Dela firma Ascher 3 jachete de iarnă pentru elevele sărace din internat.

D-nii comercianţi: Fraţii Simay, Schütz Fii, Theiss şi Marton, Király Lajos şi VVerzar Antal au făcut generoase da­ruri în natură, trimiţindu-ne diferite stofe de lână, de barchent şi de creton, precum şi căptuşeli, şirete, nasturi, care s-au fo- bsifc pentru elevele sărace.

Tuturor acestor marinimoşi binefă­cători mai sus însemnaţi le exprimăm în numele comitetului Reuniune! femeilor ro­mâne, cea mai călduroasă şi desăvârşită mulţămită, asigurându-i, că prin ejutorul făcut au alinat suierinţele ace Mor eleve sărace, lipsite de cea mai necesară îmbră­căminte în zilele de frig şi de iarnă a- prigă, încălzin iu-ie totodată şi inimile Jor de bucurie.

Braşov, 21 ianuarie 1910.Maria B. Baiulesm.

presidentâ.

G A Z E T A T R A N S I L V A N I E IPagina 6.

M U L T E Şl DE T O A TE .

Cuptoare îne&lzite cu electricitate.Întrebuinţările electricităţii la încăiz>t,

copt, fript şi fiert fac din zi în zi progrese tot mai mari. Aceasta, din cauză că curen­tul electric lucrează foarte curat 'nu lasă cenuşe şi nu face fum. Mâşinile de călcat, încălzite electric se răspândesc neînchipuit de repede, mai ales în America, unde In unele oraşe vine câte o maşină la 27 "de oameni.

La expoziţia de electricitate din Mar­silia a fost expus un cuptor electric pentru copt pâine şi prăjituri, care a funcţionat minunat. El avea o înălţime de 1,92 m , o lăţime de 1,43 m. şi o lungime de 1,36 m. şi cuprindea 2 despărţituri. Sub fiecare din acestea se afla câte un mecanism de încăl­zit, .compus din sârme răsucite în spirală şi încălzite prin trecerea prin ele a unui curent electric de o tărie anumită.

Dala această căldură se Încălzeau ta ­blele cuptorului prin aerul dinăuntru. Des- părţitura de sus era pentru prăjituri, iar cea de jos, mai caldă, era pentru pâine Cup­torul a funcţionat timp de cinci luni fără întrerupere şi fără reparaţie. Pentru 100 kg. pâine se cheltuia 15 până la 16 kiio- vaţi-oră. Foarte preţios e faptul că acest cuptor trebuia să fie încălzit noaptea târziu când curentul electric nu mai era atât de cerut la luminat, şi fabricile electrice îi vin­deau mai ef(in ca de obiceiu.

*Un ceas de artă.

Un ceasornicar anume C. Iulius Spâth din Steinmauern (Baden) după o muncă de 19 ani, a construit uu ceas artistic astro­nomic, cu calendar perpetuu U regulat după timpul mediu al Europei centrale. A* rată anii, lunile, anotimpurile, zilele, orele, minutele şi secundele. La începutul fiecărui an, un mecanism special regulează toate sărbătorile mobile ca Paştile şl celelalte. Pa un cadran, compus din cinci cercuri, se mişcă soarele şi luna apunând şi răsărind la oarele calculate, luna prezintă pe rând toate fazele; discuri Închise sar de ascund soarele sau luna cu totul sau în parte eând se întâmplă o eclipsă. In partea de jos a ceasului pe un glob, ce reprez ntâ bolta înstelată se mişcă planetele întoc­mai ca pe cer. La 21 al fiecărei luni se schimbă simbolul constelaţiei în care întră soarele. Zilele sunt datf prin primele 7 li­tere ale alfabetulului; la începutul fiecărui an un arătător indică litera Dominicală. Afară de asta pentru a indica zilele săp- tămânei apar imaginile zeilor antici Ap- pollo (p. Duminecă), Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venera şi Saturn, iar anotimpu­rile sunt arătate prin următoarele imagini: o fată ce presară fior, ;o tânără cu o se­ceră şi cu braţul plin de grâu, o femeie cu un co? cu struguri şi un bătrân cu un coş cu lemne.

Ceasul bate orele şi sferturile: ia sferturi bate un înger al dreptăţii cu pa­loşul într-un clopot şi )a ceie patru sfer turi apar imaginile: la primui sfert un copil, la al doilea uu tânăr, un bărbat şi în urmă un moşneag. In momentul când bate ceasul, apare imaginea îngerului morţii cu o coasă, de la un sfert la altul se vede îngerul pacei.

Ou cinci minute înainte de ora 12, strigă un cocoş cucurigul său, iar după 12, înaintea figurei Mântuitorului trec pe rând oei 12 apostoli. La orele 6 dun., 12 şi 6 seara un călugăr din poarta unei bi­serici trage clopotele. Această opera artis­tică e compusă din 2200 de părţi şi nece­sită o întoarcere la fiecare 14 zile: poate însă funcţiona perfect fără să i se atingă vre-uu mecanism până în anul 3899.

(»Natura«.)

POSTA REDACŢIEI.D-lui D?\ I. CI. 1.., Cluj. Porumbescu,

»A căzut o rază lină« e epuizată, iar pen­tru cele 2 piese din Lira Română vă ru­găm a trimite 40 fii. plus 5 porto, căci rambursat nu se rentează. — Librăria.

Proprietar : D r. A urel Mureşianu.1Răni.

Redactor respons.: Io an S p u d erca .fir. s iiB ii i . c r e mVIII Kochgasse Nr. 29 — Viena

Con s u l t a ţ i u n icn c e le b rită ţile m edicale, cu sp ec ia liş tii de h

fa c u lta te a de m ed ic ină din Hiena.

Telefon nr. 17065.

Delà librăria „GAZ .TEI“ Braşovsa pet procura urmátórele cârti

(La c&rţile aici înşirate este a se mai adaoge pe láng* portul postai arătat, încă 25 bani pentru recomandaţie.)

Scriitori, cetitori şi critici de N. Ră-dulesou-Niger 50 b. plus 5 b. porto.

Lira Sionuiui sèu cântarea sărbători­lor de Aron Boca Velchereanu 50 b. plus 10 b. porto.

Bocete adecă Cântări la morţf, adu­nate de 1. Pop-Reteganul. Preţul HO bani. (~h b. p.)

Umbre ş i lu m in i poesii de Em. Pă- rdeanu, oor. 2*50 (porto 20 b.)

Cu vârful penei, scrieri satirico-Sumo- ristice de Antoniu Pop 1 Oor. plus 10 b. porto.

Asupra situaţiunei, articoJi şi foişdre de lóaö A. Lăpedat. Preţ. 40 b. pl. 10 o. porto)

Influinţa trancesă în Romáiba de A Xeaopol profesor la universitatea* din Iaşi. Cu 60 b. -\- 5 b. porto.

Teoria dram ei ou uu traotat intro­ductiv despre frumos şi artă de prof. Dr. losif Blaga. Preţul eoróne 3.60 (plus 30 b. porto.)

„Despre cel dintâiu ajutor la râtă- mărî ale ochilor“ de Dr. Ioan Popp, me­dio coloneii.şi r. Acéstá broşură conţine pe 36 pagini sfaturile cele mai bune, cum së se procéda şi ce măsuri grabnice së se ia în caşurile de vătămări ale ochilor o căr- tioică, oare n’ar trebui së lipséscà din nici o familie.

A mai apărut tot din pó >a medicu­lui oolouel Dr. Popp instructiva broşurş „Combaterea Malariei“ şi va apare în cu­rând îu broşură şi tractatul forte" intere­sant şi folositor „Despre tutun“, o schiţă istorică-igieaică.

A m in t ir i d in G recia de Teodor Bule; preţul cer. 1.20 (plus 10 b. porto).

JM anual catechetic pentru primii an- şoolasticî, ca îndreptar pentru cateoheţl, învăţători şi părinţi, prelucrat de Ras'hu Haţm, profesor ia seminariul din Blaşiu. Preţul 80 b. (cu posta 90 b.)

Schiţe d in Ita lia de Teodor Bule preţui 2 oor. (-j- 20 b. porto).

O ral general pentru şcola română cu 6 clase şi cu un singur învăţător de Georgia Masyir. Preţul 80 b. (-f- 10 b. p.

Pontul de Crăciun. Ieóná familiară într’un act. Localizată din nemţeşte de Moşul. — Tipografia A. Mureşan Pag. 45 Preţul 40 bani,

„ Novele“ de V&siiie Ranta Buticescu. Broşura are 286 pagini şi conţine istoriore frumóse scrise, într’un limbagiu plăcut. Pre­ţul ei e 1 cor. 60 bani plus 20 bani porto.

Poesii de Vâsle Banta Butioescu, Ediţiunea „Amicului Familiei“ Preţul 1 oor. 20 b. plus 10 b. porto. '

Versuri de dor, adunate di a poeţii român] de A. Preţul50bani (-f- 5 b. porto.)

Cartea Ilustrată pentsu copii şi copile de George Snnu. Acéstá broşură conţine poesii istorióre şi coora'e sore eseitarea gustului de cetit ia copii. Preţui 50 bani -j- 56 b. porto.)

„Pe pra g u l m o r m â n t u l u i de preotul G. Sitnu, conţine ver;-url fu.-.ebrsle pentru popor şi pentru inteligenţi. Pr. 50 bau! (-4- 6 b. porto'.

iuvenilia, prosă şi versuri, de Sexti. j Puacarm. Preţul cor. 1.60, pl. 20 b. porto!

Opiniunea publ că, eonferenţa ţinută a Athénéul român de 0. Dissescu la 27 Februarie 1885, preţul 50 b. plus porto 6 bani.

Nu më uita! Colecţiune de versur< pentru ocasiunl funebrall. Aranjată prin N. F. Neoruţiu. Ediţ. IV. Preţui 50 baul - f 5 b. p.) r i '

Pribeag, ediţia 1 ă de Ioan los f S e- opul Preţ. cor. 1. 60 b. pi . 10 b. por o.

Poesii de A'. A. Macedtnsk'. Preţ. 3 oor. pl, 20 b. porto.

„Ris şi plâns14, schiţe umoristice şi nuvele de Vasile Pop, preţul 1.50 eoróne plus 20 bani porto.

„Neamul românesc din Ardeal şi Ţor- nguréscà“ de iorga. Voi. 1. Cor.2’M) (plus 10 bani porto.

„Neamul românesc în Ardeal şi Ţara unguréscà“ de lorga. Vol. II. Preţul cor. 3’50, plus 20 ban! porto.

Din •»’Biblioteca Minervei< (cea nouă), au apărut pana acuma (preţul unui număr 10 bani) 9 numen ş. a. :

Nr. 1 : cuprinde .,Duduia Margaréta, de Sadoveanu.

Nr. 2: „Guvernatorul“ de Sandu-AldeaNr. 3: rNuvele“ o’e Andreiew, trai.

de Sandu-Aldea.

Nr. 4 : „Carmen“, povestire de Pros­per Mér mée, trad. de R. Balfcag.

Nr. 5: „Proza L’terară“ de Emioesou.Nr 0: „Poezii Postume“ de Robeanu

cu o prefaţă de Iorg*.Nr. 7: „Scrisori din moara mea“, după

Daudet, de P&udelea.Nr. 8 : »Istoria vieţei mele“ de Vâroav.Nr. 9: „Spiru Călin“, de Slavici.„Multe de tóté'1 cu mic! ilustraţii şi

text explicativ, 6 foi format 8° mare cu învëlitôre drăgălaşe, Cor. —.80 bani. „Ani­male domestice'1 cuprindâud o serie de ani­male cu artă esecutate, format 4°, 8 foi cu table tari cor. 1.50. „Din grădina zo o lo g ic ă cu cele mai însemnate animale sëlbatioe, format 4°, 8 foi table tari 1 cor. 50 bani.

Săpă toru l de b a n i , comediă în trei acte, localisată de A. Porno Se recomandă mai ales pentru cei vréu së jóce teatrul Preţul 24 baoî (prin postă 28 b.)

A. B. G. pentru fete şi băeţî „Alfabe­tulu, „Abecedarul copiilor„M oşia*, tóté patru cu text esplicativ, construcţii, pro­verbe şi cuvinte in format, 4° cu câte 8 foi, cor. 140 bani.

„Cele (0 pisicuţe“, „Cele 6 le b e d e cu­prind douë basme cu ilustraţii fórte dră­gălaşe după gustul copiilor şi cu un text ce le deşlâptâ viu inte resul mai cu sémà Ia ce» mai mărişori. Formatul -.° cu 8 foi cor. 1*40

C Sandu-Aldea. „Pe drumul Bără­ganului“. 1‘50 cor. 10 porto.

1. L. Coragiale. Teatru. „Opere co u- plete* Preţui 2 cor. 10 bani porto.

A. Vlăhuţa. „Clipe de iiDişte“. 1*50 eu*., 10 porto.

1. Statici. „Nuvele". 150 cor., 10 b. porto.

Sadoveanu. „fnsemnârde lui Neoulai Manca“. Preţul 2 cor. 10 porto.

JSeli Cornea. „frena“, dramă în 4 acte oe s’a reprezentat p*- s-ena teatrului nation -.1. Preţul oor. 150, 10 b. porto.

Vasile Alexandri. „Teatru“. V., pre­ţul 1.50 cor Í0 pono.

N lorga : „Negoţul şi meşteşugurile in trecutul românesc“. Preţui c r. 2.50.

„Doamne aj st»-ne“. Schiţe din po­por de Romulus Cioflec, à 2 coroane plus 10 bani poro.

Al. I. Odobeacu opere eomplet*. Vol. 1. Pagmi 860. Preţul Lei 1.6' .

Sandu Aldea „Cărticica plugarului“ —-50 dam plus 10 băut po-to.

„Două neamuri“ de Sandu Aldea cu oupriusu urmat r: Uu arândaş, Despărţire, La ţ*ră, as*, Tinereţe, Nepotul lui VH- hat s, Seri de iarnă, Livrftjbiţii O afacere. La oaste, A te înv deii, Singură, Seceta Pierzanie, Ogorul st ăm o şese Preţui 1 cor. 50 plus 20 bani porto

— Romanul „Robia »anului“ de Sofia Nădejde a apărut în o nouă ediţie şi se află la tipografia şi librăria A. Mureşianu în preţ d<- 2 Lei plus 30 bani porto.

„Dac'aşl ti o pă$nr că“ romanţă fru- môsà pentru vo;e si piano, cuvintele de I. Ioan ovi t.s, compus» de d-1 btefan C. Voi cu. op. 1. preţul 80 bani plus 5 bani porto,

„Geloşii“, comeue îutr’un act, după germană, de Moşul. B aşov. Tipografia A. Muren*rtu 1105. 0 piesa forte potrivită pentru diletanţii noştri delà sate si oraşe (pentru 3 domni şi 2 dame). Preţul 40 fi­eri (franco.

M. Sadoveanu. A iutntirile căpraru­lui Gheorghiţă. Pagini 280. Preţul Lei 2.

„Opere complete“ de N. Nicoeanul, C. Stamati şi V. Cârlova ia olalta intro singură Broşură. Preţuri 1 cor. 50 plus porto 10 bani.

Din ooereie complete a lut Ioan Creau gâ a ai ăru ediţia a doua. Preţul 1 cor.0 fii plus 20 b. porto.

0. Gog a „Poes*eu din editura „Mi• nervn“ premiate de Academie şi costă nu­mai 1 .'*or. plus 10 bani porto

Nestor Urechiă : „In Bucegi“ (Nara­ţiune) Format octav mare pagini 285 pro- ţul 1 cor. 50 plus 20 porto.

„Călăuza staţiunilor balneare“ de Aurel S cur tu. Preţul 1 cor. 60 fii. plus 20 bani porto.

A. C. Cuza. „Naţionalitatea în artă“ L50 cor. 10 porto.

„Popasuri rânătoreşti“ de Ion Bar eeanul pe 205 pagmi forn.atul octav mare preţul cor. 1.60 bani plus 20 bani porto

Ludovic Dauş : „Doamna Oltea« (Mama lui Ştefan cel mare) poem drama tic în versuri. Mu dea de d-1 D. G. Chiriak Piesa aceasta s’a jucat pentru prima oară pe scena Teatrului naţional din Bucureşti în seara do 19 Noemvrie 1904 la repre­zentaţia de gală dată cu ocazia jubileului de 400 ani delà moartea lui Ştefan cel mare. Poemul e scris po 62 pagini. Costă 1 coroană plus 10 bani porto.

Nr. 17 - 1910

D. C. Moruzi : „Ruşii şi Românii“ c’o, prefaţă de N. Iorga. Preţul cor. 1.50.

Oin trecutul Silvaniei. Legendă de Vi» tor Russu 2 cor. plus 10 b. porto.

Cursul la bursa din Viaua.Diu 4 Februarie n. 1910.

Renta ung. de aur i'ya. Renta de íoróae ung. 4°/f[ a r i . că1 . ter. ung. în aur 3' 53/(Lupi. căii. fer. ung. îu argon. 4 Bonuri rurale croace-siavone oepr. ung. cu premii Renuri pentru reg. Tisei şi Segnedia Lumea de hârtie austr.Rfata de argiut austr. 42/t0 Renta de aur austr. 4°/0 Renta de cordne austr. 4%Boa iri rurale ungare 31/2°/0 . .Loauri din 1860 ...................Acţii Ue-aie Bânoei ung. de credit Acul de-aie Bânoei austr. de credit A ţ i de-aie Bânoei * itsro-uagN<ipoi'*en<lon .........................Măre» i nper»aie germ «ne . .Lond n vtsta

11410 . *240 . 82 45 . >*310

. 94-

. 216- 15625 94.95 9495

, 11735 9495

. 85.60171.50

1775-8 2.Ó0 670-

19 lt177.51 240.41

Cursus Pieţii Braşov.31 Ianuarie u 1910

B '.'»onote rom. (Jurnp 18.84 Vând. 8.5!Argint român 1*70 „ 189(1

ro turceso , îl 50 21 8j»!». főne.Albin- 6"/,i lot) 2 .!■'

Kuses- 253.50 , 255 -’«apoleondori. „ b; 06 65Albeai ii.iiO N ‘*40iârci gm u ne i n .— „ lî UI

m m r U a cerealelor dm piaţa Sraşo?Oir> 4 Februarie 19 0.

«sura Valuta*en I ' a l i t a t r » . înuratea Kor

i R L Grâul cel mai frumos. 24Grâu mijlociu 23 - iGrâu mai slab 22 -Grâu amestecat 20 -Bécará frumósá 17 -Secară mijlocia 16 -Orz frumos 10 -AOrz mijlociu 9 -XOvös frumos 8 -jfOvés mijlocia 7Cucuruz MűLiu (rnciu)

1211 "1

-Mazăre. 20 -Linte , . I 16 -Fasole . . . *

A Semânţa de in . 18 -R SSmenţu de câuepâ . 15

Cartofi. . 4 -Măzâriche. ~ -

1 kîlă Oarne de vită 1 12% Carne de porc 1 52n Carne de berbece. . - -

100 kil. Sélt de vită orosobt 40 _Séu de vită tooit te

Pentru reînprospetarea ci mai repede a forţelor dup

boala de frigurişi alte morburi, cari slăbesc pe ou „E mulşi un ea lui S c o t t “ aduc cele mai bune servicii.

Sumisiunea lui Scottare gnst plăcut, e uşor de mistuB şi o iau bucuros chiar si aceia, c nu pot suporta ori şi ce prepara Pentru aceea este

lEMULSIUNEA lui SCOTT

cu mulţ mai mare efect.In ceeace privei

curăţenia preparaţiei siguranţa, în efect, mulsiunea luiScott esl ceva ideal şi ea ejftj noscută pretutindeni cea mai bună. —

Veritabilă numai cu Hrbţul Unei Sticle 0:ilma-ea — pairul— naj6 j coroane 50 blca semn de gf-rautio

a procedúrái lai CSpătă în toa.fiS r c u . farmaciile.

ţ

Nr 17.—1910. GAZ E T A T R A N S I L V A N I E I , P a g i n a

B A N C A N A Ţ I O N A L A A R O M Â N I E IACTIV Bilanţ General încheiat la 31 Decembrie 1909 P A S IV

132.565.086 42 241 000

28174806.086 28

— — 3.701.485 4236.024.472 0826.756.817 87 62.781.289 95

— — îl 999 924 —— — 14.922.995 81

3 134 621 339.228

58— — 41

7.367.30"7.522.500 — 14.889.800 —

__ : • Í i 17.646.831 29— — 5.999.687 54— — 708 822 11— — 567.943 25— — 105.836.350 —

74.861.20236.283.730

3817 11L144.932 55

— — 528.382.998 19

Casa Monetă metalicăAur . 93 841.681.61Argint 677.231,67 Trate aur 38 046.223 10

Bilete de B a n c ă ....................Efecte predate Cassei spre încasare Portofoliul român şi străin Centrala

„ „ Sucurs. şi AgenţiiEfecte publice...................................

„ fond de reservă statutară .„ „ amortis. imobil, mobilier

Cupoane ............................................împrumuturi pe I Centrala . .efecte publice j Sucursale şi agenţii

împrumuturi pe efecte publice în Ct Sucursale şi Agenţii . . .

Imobile.............................................Mobilier şi maşini de imprimerie . Dobânzi datorate la împrumuturi peDepozite l i b e r e ..............................

tataeru J Compt curenteI n de valori

Şi maşini

Ct. Centrala

efecte publice

C apital............................................Fond de r e s e r v ă .........................

„ „ amortis. imobil, mobilierşi maşini . . . . .

Bilete emise de bancă . . . .Bonuri de c a s s ă .........................Reescontul semestrului viitor . .Depozite de re tras .........................Conturi curente.............................

4*

12.000 00028.187.792

4120.826 324.871.U0

759.548 318.923

105 836.350 52.288:408

528.382.998

24

06

59

30

19

DEBIT Profit si Perdere încheiat la 31 Decembrie 1909 CRED IT■Salariile personalului de adm in istra ţie .................... 569.681 05 Sold precedent ..................... 2.237.648 54

„ „ d e im prim erie......................... 41.016 1 Dobânzi şi beneficii diverse . 2.989.940 52Cheit.de adm., impozite că- (Centrala . 393 536 35| Trate şi remize şi diverse opera-treStat, dif. taxe şi îndemn. (Sucur. şi Ag. 108.382.36 j 501.918 71 ţiuni cu străinătatea . . . 2.116.783 23

Cbeltueli de im p rim erie .................... . . . . 3 843 — Venitul efectelor publice . . . 286.177 — 5.392.900 75Fondul amortisărei im obilelor.................... . 45.:'00 —

j „ „ mobilierului şi maşin. de imprim. 12.00: —

Luminat şi în că lţa t............................................ .... 30.57 6 45Drepturi de presentă . ................................... 24 760 —1 Material pentru fabricare.- biletelor frizat) . . . . 74 107 45

i Efecte în suferinţă. . . . .............................. 22.046 95 1.324.962 11Beneficiul net Lei 6,305,597 18 aporţinând:Fiad de rez. Partea rez. de 20°/0 {i* lei 3 585,597 18 1 117.1 i 9 tO

kSestul de lei 4,468.477 73 se va distribui :200/0 Minst. de Fin. Part. cuv. i tat. dm benef. . . 893 695 55 ] •?% Tantiemele consii. de administr. şi cenzori 3 2 7: 3 4 8J°/0 Cassei de penzii şi ajut. a funeţ. Băncii. 44 684 75

Dividende pe 1909. I. dividendă de 50 iei de acţiune1.200.000. „ „ Ii. „ „ 114 „ 2 736 000 3.936.000 — 6.304.293 20

Dividend integral 164 lei de acţiune . . . . 1 —

De reportat pentru anul viitor.............................. — — 1 303 9b__ 7.630.549 29 7.630.649 27

p. Guvernator, Anton Carp.

icliI>in

.actor delegat la serviciul coutabilità ţii, A. N. Ş efănescu.

^ ( K x i i x m x x x x x x M m m x i i x r x

Institut indigen. 0OO Banca de asiguraig g : „ T R A N S I L V A N I A “

; .1&Ş-

! !'OKJ

•fj»r:-.<

d i n S i b i i u~ . : î n t e m e i a t ă la a n u l 1868 —----

fii S ib iiu , s t r a d a C isn ă d îe i ni*. 5 (edificiile proprii asigurează în cele mai avantagioase condiţii:

mt* contra pericolului de incendiu şi esplosiuue, -ts*I i i fie ori-ce fel, mole, mărfuri, vite, itreţi şi alte profleeîe mim eic

mc~ asupra vieţii omuluiîn toate combinaţiile, capitale pentru caşul moi ţii şi cu termin fix, as gurări de copii, de studii, de zestre, rente pe vi ©«iţa

întreagă etc. etc.

A sig u ră r i p o p o ra le f ă r ă c e r c e t a r e m e d ica lă .

HiXXxy

X*Xxxnx»X■iX

x n xX

w m x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x k x x x x *

Atipurftri pe spese de înmormântare cu solvirea imediată a capitalului.

firi asigurate contra incenlinlni: a Capital asigurat asupra neţii:95,816.419 c o r . V 9 ,8 8 8 .4 5 4 c o r o a n e »

Dela întemeiare institutul a solvit:pamtepă£.4eiBceuiii4,484.278-83c.,pt. capitale aslg. pe yieaja 4,028.113-12 c.

Oft»»te şi informaţiuul se pot primi dela : D irecţiunea în Sibiiu, strada Cisnădiei nr. 5 stagiul I., curtea I., şi prin agenturile principale din Arad, Braşov, Bistriţa, Cluj, şi Oradea-mare, precum şt deia gobagenţiidin t d t e comunele mai mari.

Antrsprise tU pompe funebreE . T u t s e t

B r a ş o v , s t r a d a P o r ţ i i Mr. 3 .v is -à -v is de B ă că n ia S té u a R o ş ie .

Recomanda Onor. public ia c&sutl de môrte, aşecţămentul set înmormântare b o g a t a s o r t a t în carï tôt© obiectele, atât sortele mai ds rend, cât şi cele mai fine, se p o t că*p â t a eu p r e ţu r i ie ft in e .

Oomisiune şi «Iepos« d e s t c r l u n de m e ta l ce se pot Închide herinetic, dm prima fabrică din Viena.

Fabricarea propria a tuturor s f e r tu r i l o r de le m n . de m eiiiA şi imitaţiuni de r^etal şi de le m n de ş t e j a r u .

Depou de cunun! pentru mtmu mente şi plantiCi eu preţurile cele mai moderate.

Representanţă de monumente de marmură, care funebre proprii CU 2 şi CU 4 cai, precum şi ud c a r f u n e b r u venet, pentru cc p is , precum şi cioclii.

Comand , u tit se r-secută p r o m p t ş l I e f t in , ia u tji'a i/B jjport^rî d e m o r ţ i iu \d re l ia a ta tc «i ft u p :/a* i i i î

La casuii de morte a se adresa laE. T u t s e k .

„Gazete Transilvaniei* cu numérul à 10 ftieri se vinde la zaraful Dumitru, Pop la tutungeria de pe par­cul Rudlof şi la Eremias Nepoţii.

. -A

Pagina 8 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 1 7 ,-1 9 1 0 .

„ARIEŞANA“ ,institut de credit şi economii societate pe acţii în Turda

Domniii acţionari ai institutului de credit şi eoonomii „ARIEŞANA“ societate pe acţiuni, se invită conform §-ului 17 al statutelor societăţii la

a XXIV-a adunare generala ordinara,care se va ţinea în T u rd a la 25 F e b ru a r ie 1910 d. a . Iu 2 o a re , în localitatea institutului.

- A . g r e n . d . e l e a d . - v a j a . i i r i l v o r ± 1 :

1. Raportul direcţiunei despre resultatul anului de gestiune1909.

2. Raportul comitetului de supraveghiare3. Deciderea asupra conturilor anuale şi asupra împărţirii

profitului curat.4. Sorţirea alor 3 membrii din direcţiune, conform §. 32 din

statute (sorţirea I.)

5- Fixarea marcelor de presenţă pe anul curent.6. Alegerea comitetului de reviziune pe timp de 3 ani, con­form §-ului 42 din statute.

7. Eventuale propuneri în cadrul statulelor.8. Alegerea alor 3 acţionari pentru verificarea procesului verbal al Adunării generale.

Domnii acţionari, cari în înţelesul §-lui 18 din statutele societăţii, doresc a participa la adunare în persoană ori prin plenipotenţiaţi, sunt rugaţi aş depune acţiile şi evenualele documente de plenipotenţă la cassa institutului, cel mult pănă în 24 Februarie 1910. — Acţiile se pot depum

şi la institutele „Albina“ Sibiiu, „Bihoreana“ Oradea-Mare şi „Patria“ Blaj.

TURDA, 27 Ianuarie 1910. DIRECŢIUNEA.

A C T I V E Cor. fii. P A S I V E Cor. fii.

Casa în n u m ă ra r .................... 25,896 40 Capital social....................................... 161,000*—Cambii de bancă , . . . , 251,770 29 Fond de rezervă.................................. 101,107*09Cambii cu acoperire hipotecară 109,321-— 361,091*29 Fond special de rezerv ă .................... 2,943*88împrumut hipotecar . . . . 517,653*17 Fond de p en z iu n i............................. 23,172*13Obligaţii caventate.................... 6193 — Depuneri spre fructificare . . . . 767,852*41E fe c te ....................................... 6413 — Dividende n erid ica te ......................... 735 —R e a li tă ţ i .................................. 127,871 36 împrumut pe casele institutului . . 44,557*88Depuneri proprii......................... 40,100* — Diverese conturi-creditoare . . . . 5,473*59Credite de Cont-curent . . . 26,797*35*— Debite de cont-curent......................... 2,210*60M o b ilia r .................................. 1.270*66 Interese anticipate pro 910 . . . . 10,480-79Diverse conturi debitoare . . 9,513 34 Profit curat............................................ 19,044*45Interese restante......................... 14,778*25

1.137,577*82 1 1.137,577*82

I1i1

P E O r i T S I I— . J

D E B I T Cor. fii.I n t e r e s e :

la depuneri spre fructificare. . 33,693*70„ fond de rezervă......... 3.979*72„ fond de penziune . . . . 896*46„ împrumut pe casele institut. 2,571 08„ reescompt................... 352*70 41,493 66

Spese : salare .............................. 6,330*04relut de cuartir......................... 1,503 32rem uneraţii.............................. 814* —maree de presenţă.......... 600*—imprimate, registre, diverse. . 2,071*68 11,319\4

Da r e : directă........................ 5,934*85iO°/0 dare la interese de dep. 3,369 37ecuivalent, competinţă de timbr 205*55 9 509*77 |

Profit curat . . . . . . . . . 1,9014 45 j81,366 92

C R E D I T Cor. fii.I n t e r e s e :

dela escompt.....................împrumut hipotacar . obligaţii caventate .e f e c t e ....................depuneri proprii

„ cont-curent Interese de întârziare Provisiune a porto Venitul realităţilor

21,124*81 39,006*63

214-42 288 78 417*78

1,195 51 8,536*15 70784 08

5,815*87 4,76697

81,366*92

Iu iiu C- V laduţu mp.director esecutiv.

Iacob T rif «>p-contabil

Turda, la 31 Decembre 1909A lexandru Gaia uip.

cassarD I E E C Ţ I T J 1 T E A :Iu liu Bardosy mp. Ioan M észár'S mp. Nicolae P. R aţiu mp. Dr- Iu liu Popeccu mp. Dr. Vaier Moleovan mp. Georgiu Popesou mp. Satuoilâ P oru lu i

preşedinte v.-preşedinte Pap Gergely m p.S-a examinăt şi aflat în consonanţă cu cărţile purtate în bună regulă.

Turda la 27 Ianuarie 1910.Simeon Pop mp lovian Mureşian mp. Iosif Costin mp. BSlőni István mp- Jelinek Henrich mp.

preşedinteIosif Liszai mp.

revizor export al »Solidarität

Tipografia A Mureşi^nn, Braşov.