STAGIUL NR. 6 AN III odontoterapie

Prepararea cavităţilor de clasa a III-a pentru amalgam

Cavităţile de clasa a III – a sunt definite ca fiind acele cavităţi care

implică suprafaţa mezială sau distală a oricărui dinte anterior maxilar sau

mandibular. Majoritatea leziunilor anterioare sunt restaurate prin tehnici

directe cu materiale fizionomice, de aceea utilizarea amalgamului este

limitată de extensia cavităţii preparate (esteticul).

Cea mai comună indicaţie a restaurărilor cu amalgam de clasa a III-a o

reprezintă leziunile de pe faţa distală a caninilor maxilari şi mandibulari.

Amalgamul în aceste zone are o viaţă mai îndelungată decât restaurările din

răşini compozite şi oferă o protecţie mai bună faţă de migrarea mezială a

primului premolar.

Există mai multe variante în design-ul preparării cavităţilor de clasa a

III-a , cele mai conservative reprezentându-l atacul de pe faţa orală a

dintelui.

Iată câteva considerente generale de preparare a unei cavităţi de clasa a III-a

pe faţa distală a caninilor superiori sau inferiori:

Fig.75

Văzut dinspre distal:

a. Conturul marginal extern este reprezentat de o casetă formată din

joncţiunea pereţilor incizal, vestibular, gingival şi axial. Unghiurile de

cavosuprafaţă formate prin joncţiunea acestor pereţi sunt întotdeauna

uşor rotunjite.

b. Peretele vestibular este uşor curb astfel încât marginea vestibulară de

cavosuprafaţă este plasată în afara contactului interproximal cu dintele

vecin.

c. Peretele gingival este perpendicular pe planul lingual al dintelui şi de

obicei nu mai extins înspre gingival de 1,0 mm dincolo de aria de

contact interproximală, cu excepţia situaţiilor diferite dictate de carii

sau decalcificări.

d. Peretele incizal este paralel cu cel gingival şi extins incizal suficient

încât să includă aria de contact interproximală. Astfel, pereţii

vestibulari, gingivali şi incizali sunt situaţi în afara ariei de contact cu

dintele vecini (liberi de contact). Pentru tipodont, pe model, distanţa

dintre peretele gingival şi incizal va fi de aproximativ 2,0 mm.

Văzut dinspre oral:

Fig.76

a. Pereţii gingival şi incizal întâlnesc suprafaţa

externă a dintelui în unghiuri drepte (90o).

b. Peretele axial este plan atât în sens

incizogingival cât şi vestibulolingual şi situat la

0,5 mm dincolo de JAD (pentru tipodont,

la adâncimea de 1,0 mm). Peretele axial se întinde şi pe suprafaţa

linguală, de aceea în principiu la această cavitate nu există perete

lingual.

c. Plasarea şanţurilor

suplimentare de retenţie se face

de-a lungul unghiurilor de linie

axioincizal şi axiogingival, fiind

mai adâncă spre vestibular şi

mergând pierdut spre exterior pe

măsură ce se apropie de JAD.

Fig.77

Prepararea propriu-zisă a cavităţii de clasa a III-a:

a. Pregătirea instrumentarului adecvat

b. Stabilirea conturului marginal

- Cu o freză globulară #1 ţinută perpendicular pe planul suprafeţei orale a

dintelui se pătrunde într-un punct uşor oral şi uşor gingival de aria de contact

interproximală (la jumătatea înălţimii crestei marginale distale a feţei orale).

Fig.78

Apoi ne extindem spre

vestibular până la poziţionarea

aproape definitivă a peretelui

vestibular. Este indicată în

această etapă păstrarea unei forţe

subţiri de smalţ din faţa orală adiacent ariei de contact cu dintele vecin

pentru a asigura protecţia acestuia (la fel ca la caseta proximală a cavităţii de

clasa a II-a ).

Fig.79

Pe măsură ce freza se apropie de peretele

vestibular se va utiliza o mişcare incizogingivală de

pensulare ce va crea peretelui vestibular o formă

uşor curbă ce aproximează conturul feţei

vestibulare a dintelui adiacent.

Pe măsură ce capătul terminal al frezei crează peretele vestibular, marginile

frezei vor accentua unghiurile acestuia cu pereţii incizal, gingival şi axial.

În final se rupe foiţa subţire de smalţ subminat de la marginea cavităţii

cu o toporişcă de smalţ şi se planează toţi pereţii la conturul final cu aceeaşi

toporişcă sau

cu un bizotator de prag gingival. Ne asigurăm că marginea vestuibulară este

plasată în ambrazura vestibulară dincolo de punctul de contact cu dintele

vecin la aproximativ 0,2 mm. Pereţii incizal şi gingival depăşesc şi ei aria de

contact aşa cum am descris.

c. stabilirea formei de rezistenţă şi retenţie

- pereţii incizal şi gingival se netezesc cu lama toporiştii de smalţ

ţinută de-a lungul lor în direcţie vestibulară. În situaţii clinice,

acest lucru se realizează excelent cu toporişca Jeffrey

contraunghi;

- peretele axial şi marginea linguală de cavosuprafaţă se planează

şi se netezesc fie cu instrumentar rotativ (#56 sau #169) sau cu

un instrument de mână;

- peretele vestibular se netezeşte printr-o mişcare de „periaj” cu o

toporişcă de smalţ sau bizotator de prag gingival. Bizotatorul de

prag cu lama sa angulată este excelent pentru îndepărtarea

prismelor de smalţ nesusţinute de-a lungul marginii vestibulare

de cavosuprafaţă;

Fig.80

- plasarea retenţiei de-a lungul unghiurilor de linie axiogingival

se face fie cu o freză globulară #1/4, fie cu un bizotator de prag

gingival. Retenţia incizală se plasează într-o direcţie

axiovestibuloincizală cu toporişca incizală (GF 18). Acest

instrument este destinat exclusiv acestui scop la nivelul

restaurărilor de clasa a III-a. De multe ori forma palatului nu

permite angulaţia ideală sau direcţia corectă a frezei. Pentru a

avea acces suficient şi pentru a stabili o direcţie corectă

retenţiei incizale este recomandată freza globulară #1/4.

Retenţia se plasează în dentină şi va avea o înclinatie axială

uşoară pentru a nu submina smalţul proximal. Este mai adâncă

axiovestibuloincizal şi axiovestibulogingival la nivelul

unghiurilor de punct şi se micşorează pe măsură ce se apropie

de suprafaţa linguală.

- toate unghiurile interne de linie se exprimă cu ajutorul unei

toporişti de smalţ sau bizotator de prag gingival.

d. obţinerea formei de convenienţă se realizează în general când toate

cerinţele anterioare sunt satisfăcute

e. exereza dentinei cariate restante se face cu excavatoare lingură şi/sau

instrumentar rotativ la turaţie mică

f. finisarea marginilor şi a pereţilor de smalţ – planarea pereţilor se face

cu instrumentar rotativ de finisare la turaţie joasă sau cu instrumente

de mână

g. toaleta cavităţii se realizează prin îndepărtarea tuturor debriurilor cu

bulete de vată umezite, cavitatea se spală cu spray-ul aer – apă şi se

usucă cu grijă cu spray-ul de aer. A nu utiliza prea mult sau continuu

spray-ul de aer pentru a nu produce desicarea sau deshidratarea

structurii dentare.

Fig.81

O cavitate complet preparată de clasa a III –a trebuie să

demonstreze următoarele criterii:

design de casetă clasică cu pereţii incizal şi gingival paraleli unul

cu altul şi perpendiculari pe planul lingual al dintelui

pereţii vestibular, incizal şi gingivali plasaţi uşor în afara

contactului proximal cu dintele adiacent

peretele vestibular este uşor curb pentru a aproxima conturul

vestibular al dintelui adiacent

distanţa între pereţii incizal şi gingival este de aproximativ 2,0 mm

marginea linguală de cavosuprafaţă nu este situată în aria faţetelor

de uzură

toate marginile de cavosuprafaţă întâlnesc suprafaţa dentară

externă în unghiuri drepte

toate unghiurile de cavosuprafaţă sunt uşor rotunjite

Forma de retenţie, rezistenţă şi convenienţă

a. peretele axial este plasat în dentină la 1,0 mm de suprafaţa

externă

b. retenţia este plasată de-a lungul unghiurilor de linie

axioincizal şi axiogingival pe toată lungimea lor

c. unghiul de linie axiovestibular este ascuţit dar nu retentiv

d. toţi pereţii interni sunt netezi; nu există bizouri de

cavosuprafaţă

e. toate debriurile sunt complet îndepărtate de la nivelul

preparaţiei

Cazurile care implică leziuni carioase

extinse necesită prepararea de cavităţi

adiţionale pentru a asigura retenţia

restaurării de amalgam. În acest caz se

prepară pe faţa linguală retenţia în coadă

de rândunică, asemănător ca la cavitatea

de clasa I.

Fig.82