SSrV-'V

CURIEIUJI X Q T V b m m m S U P T picioorcl

Anul XI.

SIONAR c & l o r ce-bi i?e<ve<ST&sc ce-Le-Bune-r

ceiORc&BinevesT&scpflce-,.

Scopul ascultării. No. 7.

Ascultarea este primul lucru pe care trebuie să-1 înveţe copilul. Nu că ea trebuie sau poate fi învăţată ca o ştiinţă aparte mai înainte de orice. Dar conducerea şi ascultarea sunt atitu-dini complimentare ale părintelui şi copilului, atitudini cari trebuie stabilite şi menţinute ca un factor de primă importanţă in toate legă-turile încă din cea mai fragedă vârstă.

In educaţia modernă este o tendinţă de a negii jâ accentuarea acestui punct al as-cultării, şi în schimb să se depună toată si-linţa în vederea „cooperării" între părinte şi copil. Aceasta în realitate nu este altcevâ de-cât un efort de atingere a atitudinei ideale în ce priveşte conducerea părintească,- un ideal prea puţin înţeles şi atins. Cooperarea este sta-bilirea unei stări de simpatie între două părţi, astfel ca acestea să lucreze într'un singur gând în vederea călăuzirii vieţii copilului. Pentru a face această cooperare efectivă, copilul tre-buie să recunoască părerile părintelui ca cevâ suprem, şi a cărui voinţă, la nevoie putând a fi impusă cu forţa; iar părintele trebuie să re-cunoască faptul că copilul nu este o maşină a sa, lucrând după bunul său plac, ci o fiinţă vie < care trebuie educată a ajunge de sine stătă-toare.

Deaceea, este locul a ne întrebă în primul rând, care este necesitatea ascultării? şi apoi, care este atitudinea cuvenită şi care este me-toda cea mai bună în îndrumarea spre ascul-tare?

„Copilul trebuie să asculte", spunem cu to-ţii! Dar pentru ce? Chiar în aceasta găsim mo-tivul pentru care mulţi părinţi nu izbutesc să obţină din partea copiilor lor ascultare, sau obţin numai o ascultare înceată şi nu din bu-năvoinţă. Aceasta se datoreşte faptului că pă-rintele nu înţelege pentru ce ar trebui să-1 as-

culte copilul, aşâ că nu-şi pregăteşte mintea, spiritul şi voinţa, pentru a obţine ascultare dela copil. Ca răspuns la întrebarea noastră: „De ce trebuie copilul meu să mă asculte?" au-ziţi răsunând în cor următoarele cuvinte: „Fiindcă cuvântul meu este lege". „Fiindcă eu sunt tatăl lui — ori eu sunt mama lui". Dar îngăduiţi-mi să pun şi întrebările copilului: „De ce spui aşâ?" „De ce cuvântul vostru este lege?" „De ce oare, sunteţi voi părinţii lui?" Prin aceste răspunsuri de mai înainte, nu a-jungeţi la baza acestei chestiuni; nu aduceţi un adevărat motiv pentru ascultare.

Motivul pentru care copilul trebuie să as-culte de părinţii săi este că pentru binele său el trebuie să aleagă cea mai bună cale de um-blat, şi fiindcă el nu are în toate cazurile expe-rienţa şi nici mintea nu-i este atât de desvol-tată spre a şti în orice moment ce este mai bine de făcut. Părintele este hotărît de Dum-nezeu a fi cel mai bun îndrumător spre bine, datorită experienţii şi cunoaşterii vieţii; apoi fiindcă el poate, — şi aci trebuie să spun că se cere lucrul acesta dela un părinte — a alege pentru copilul său acele căi cari sunt acestuia spre cel mai mare bine, copilul trebuie să as-culte de părinte. Şi acum, dacă părintele pre-tinde ascultare din partea copilului său numai din simplul motiv că părintele vrea să aibă oarecari foloase sau plăceri depe urma ascul-tării copilului său, atunci el nu răspunde pla-nului lui Dumnezeu, şi pretenţia sa nu este bine întemeiată. Această ascultare pe care el o cere se poate ca adesea să dăuneze mai mult decât să folosească formării caracterului copi-lului. încontinuu, când părintele dă oarecari îndrumări şi sfaturi, el trebuie să aibă în ve-dere absolut numai binele copilului.

Cum trebuie să începem a predâ ascultarea?

Mai întâiu de toate, trebuie să accentuăm ne-cesitatea ascultării din partea părintelui. A-cesta este un factor care prea deseori este ig-norant şi prea puţin luat în seamă. Părintele care vrea să înveţe pe copil ce este ascultarea, el însuş trebuie să asculte. Dumnezeu este Ta-tăl nostru. Ce învăţăm noi din voinţa Sa, ce ne spune El să facem, noi ca părinţi, trebuie să fim credincioşi în îndeplinirea lor, dacă şi noi vrem ca şi copiii noştri să asculte de cele ce le spunem să facă. Şi motivul este acelaş: Dum-nezeu ştie mai bine decât noi ce este mai de folos nouă, şi pentru binele nostru este să as-cultăm de El.

Numai părintele care este ascultător faţă de Dumnezeu poate învăţă pe copiii săi ascultare. Aceasta fiindcă, mai întâiu, starea sufletească a părintelui este influenţată de faptul dacă el este ascultător sau nu, şi el este în stare să ceară cu toată inima ascultare numai în cazul când el însuş este cu totul ascultător. Aceasta în al doilea rând, fiindcă copilul, crescând în vârstă şi în puterea de observaţie şi reflecţie, va apreciâ din ce în ce mai mult dacă părinţii săi trăesc potrivit legii, şi el îşi va măsură da-toria sa după felul cum este împlinită de pă-rinţii săi. In mâncare, în temperament, la lu-cru, în manifestarea iubirii, părinţii trebuie să fie ascultători legii divine, şi în măsura în care ei vor face aceasta vor fi şi în stare să înveţe pe copiii lor ce este ascultarea.

Atitudinea obişnuită a părintelui faţă de co-pil în toate privinţele, va determină în foarte mare măsură cât de repede şi de bine va în-văţa copilul să asculte. Un alt factor important în ce priveşte ascultarea, este, fără îndoeală, dispoziţia firească a copilului. Unii copii sunt cu mult mai greu de stăpânit şi condus decât alţii — dar prin procedee bune şi potrivite, se poate ajunge şi cu aceştia la foarte frumoase rezultate. Părinţii trebuie să lucreze totdeauna cu copiii lor în iubire. Aceasta nu înseamnă sentimentalism, împlinirea capriciilor şi gustu-rilor copilului. Aceasta înseamnă ca inima ta-tălui şi a mamei să fie unită cu aceea a copilu-lui, şi aceasta mai înseamnă asemenea mani-festări ale iubirii în mângâieri, în vorbiri, în prietenii la lucru şi la joacă, în daruri şi în felul de a da, lucruri cari vor ţine pe copil în căldura adevăratei iubiri. Lipsa acestei mani-ţ festări a iubirii este fatală pentru ascultare, ca şi pentru toate celelalte. Trebuie ca părinţii să-şi dea seama că această manifestare a iubi-rii nu este o chestiune de o clipă sau numai de o zi, ci de fiecare clipă a fiecărei zile, a fiecă-rui an al vieţii cât copilul şeade lângă părinţi.

Când ar trebui să începem să învăţăm pe copii ascultarea? De îndată ce copilul este năs-cut. Baza ascultării este stabilirea unui pro-

gram şi ascultarea credincioasă de el. Faceţi ca obiceiul ascultării să fie plantat din prun-cie, prin stabilirea unei vieţi regulate, şi faceţi ca această vieaţă regulată să fie menţinută în-continuu în mod stăruitor spre binele copilului. Câmpul de lucru al părintelui se măreşte din ce în ce mai mult, căci în vieaţa copilului în-cep să intre lucruri noui, se desvoltă plăceri şi impulsiuni noui, şi cu acestea părintele trebuie să se ocupe succesiv. Dar totdeauna trebuie ţi-nut înaintea ochilor punctul principal de o-rientare, că scopul conducerii părinteşti este a educă pe copil spre a ajunge de sine stătător.

Părinţii trebuie să ceară acelaş fel de ascul-tare dela copiii de şasesprezece ani ca şi dela aceia de un an. Ţinta în ascultare, trebuie să reamintim, esid găsirea căiei celei mai bune pentru fericirea copilului. In anii copilăriei şi adolescenţei, ţinta pe pare ar trebui să o urmă-rească pă r in ţ i i este de a desvoltâ experienţa şi judecata copilului său astfel încât acesta să poată din ce înlce mai bine să facă singur ale-gerea între ce este bine şi rău, folositor şi dău-nător. Este arta conducerii părinteşti de a pune voinţa copilului alături de aceea a părinţilor în discutarea lucrurilor. In felul acesta copilul se va obişnui să ajungă a lua hotărîri, nu în spiritul de răsvrătire, ci în felul cel bun, şi ast-fel el va dobândi mult mai bine puterea să folosească buna judecată în luarea de hotărîri drepte.

Pentru a face aceasta, părinţii trebuie să ob-serve următoarele principii:

Cultivaţi în voi înşivă obiceiul de a lua ho-. tărîri drepte. Nu fiţi grăbiţi şi rău voitori în luarea de hotărîri ce trebuie împlinite de copiii voştri, ci căutaţi să aflaţi şi părerile lor şi luaţi-le în seamă. Pe de altă parte, nu ezitaţi şi nu şovăiţi. Ţine-ţi hotărîrea până eşti deplin încredinţat dc necesitatea celor ce doreşti; apoi cere-o a fi împlinită în mod blând, dar hotărît.

Staţi într'o atitudine de cooperare cu copilul. Impotriviţi-vă voinţii lui cât mai puţin posibil.

' Mai bine, conduceţi-i voinţa. Făcând aceasta înseamnă că sunteţi prevăzători. Nici un pă-rinte nu ar trebui să lase ca copilul să hotă-rască singur ce să facă; căci de cele mai multe ori el doreşte a face ce este rău, şi atunci pă-rintele se găseşte în situaţia de a se împotrivi lui. Fără îndoeală lucrul acesta se va întâm-pla mai adesea în cazul copiilor cu mintea a-geră; dar ea va fi micşorată foarte mult prin ideile date de părinţi în ce priveşte căile de urmat, şi conducându-i în ce să se joace, ce să facă, unde să meargă, ce să vorbească, ce să cetească, ce plimbări să facă. Puterea sugeră-rii ideilor călăuzitoare, folosită regulat şi la momentul potrivit, va îndepărtă multe pricini

de împotriviri între părinte şi copil. Dar dacă copilul propune cevâ ce părintele

nu poate îngădui, atunci părintele trebuie să fie repede gata cu o propunere care să înlo-cuească o hotărîre nepotrivită cu una demnă de urmat.

Daţi cât mai puţine porunci. Daţi copilului cât mai multă libertate de acţiune. Să nu staţi şi să veghiaţi asupra oricărei fapte cât de mici a lui şi de fiecare dată să-1 certaţi. Acest pro-cedeu conduce la încătuşare. Treceţi cu vede-rea peste micile greşeli, şi daţi atenţie puncte-lor principale de educaţie.

Să aveţi puţine reguli, şi pe cât vă stă în pu-tinţă să faceţi reguli mai mult pozitive decât negative. Este mai bine a zice „Să faci", decât „Să nu faci". Nu că „Să nu faci" nu îşi are lo-cui — deseori este necesar să spui „Să nu faci" — dar folosirea mai multă a lui „Să faci", în comparaţie cu „Să nu faci", aduce un mai mare folos.

Copilul are drepturi; el nu trebuie să fie co-pleşit de prea multe şi minuţioase îngrădiri. El are drept să trăească o vieaţă firească: să se joace în soare, în apă, în nisip, să înseteze, să-i fie foame, şi să obosească.

Copilul are un drept, mai ales pe măsură ce se măreşte, la unele libertăţi de acţiune. Nea-părat că trebuie să existe reguli, simple şi po-trivite, în ce priveşte formarea bunei conduite în vieaţă, ţinerea hotărîrilor, şi menţinerea vie-ţii de familie; dar acestea nu trebuie să facă din cămin o închisoare. Atunci când căminul este atât de atrăgător şi mama un tovarăş atât de iubitor cum ar trebui să fie, atunci legea iubirii reciproce va rezolvă cele mai multe probleme, şi va face disciplina un lucru foarte uşor de ajuns; dar dacă lipseşte acestea două, atunci lipsa lor nu va puteâ fi împlinită de nici un număr de reguli.

Băiatul sau fata pot veni în contact cu răul, oricând şi oriunde, dacă ei' se întovărăşesc cu alţi copii (şi de sigur că cel mai mare bine este ca părinţii să fie cu copiii lor, mai ales în pri-ma vârstă, oridecâteori aceştia trebuie să iasă din casă), dar dacă dreptatea este înrădăcinată în ei prin învăţăturile căpătate în cămin, atunci ei, ca şi pomul depe o înălţime bătută de vân-turi, îşi vor întinde şi întări rădăcinile mai adânc, cu cât va fi mai mare furtuna.

Dar în timp ce copilul are drepturi atât fi-zice cât şi sociale, el deasemenea are şi datorii. Şi el trebuie învăţat că după cum lui i-au fost acordate drepturile, tot aşâ şi el trebuie să res-pecte drepturile altora. El are datoria să fie, asemenea mamei şi tatălui său, iubitor, gata a da ajutor, şi plin de spiritul abnegaţiei de sine. El trebuie să-şi depună toate silinţele şi pute-rile în împlinirea lucrărilor ce sunt de făcut

prin casă, curte sau grădină, şi tot timpul să fie prudent şi econom. El are datoria să fie cre-dincios, amabil, politicos, curat — atât în min-te cât şi la trup. Şi ca să poată să desvolte în el toate aceste virtuţi, el trebuie să fie ascultă-tor de învăţăturile şi îndrumările părinţilor săi.

Căutaţi mai mult să aprobaţi decât să con-damnaţi. A condamnă este direct contrariu fi-rii omeneşti. Noi trecem în tăcere peste lucru-rile pe cari le aprobăm, dar facem mare zarvă în jurul lucrurilor pe cari le dezaprobăm. Cau-za principală a acestui procedeu este lipsa de iubire abundentă. Deci, cultivaţi veselia, bucu-ria, însuşindu-vă stări sufleteşti cari izvorăsc din iubire. Când copilaşul vine cu un mănu-chiu de flori, alese fără pricepere şi aranjate rău, cu toate acestea priveşte totul cu plăcere şi iubire. Zâmbeşte, aprobă, laudă. Nu încrun-ta, nu mustra, nu condamnă. Dezaprobă cât mai puţin posibil.

Noi trebuie să învăţăm şi să punem în carac-terul nostru: răbdare, amabilitate, politeţă, credifncioşie, sinceritate; noi trebuie să ne fa-miliarizăm şi să practicăm cu plăcere princi-piile cele bune şi drepte în dietă, îmbrăcă-minte, ordine, curăţenie, muncă işi odihnă, dacă voim să învăţăm pe copiii noştri să aibă corpuri sănătoase şi suflete tari. Este de mare importanţă sforţarea, efortul, lupta, rugăciu-nea, stăpânirea de sine şi abnegaţia; este dea-semenea important ca zilnic şi în fiecare an să ajutăm copiilor noştri a ajunge bărbaţi şi fe-mei nobile, instrumente potrivite în mâna lui Dumnezeu? Răspunsul în vieaţa noastră de toate zilele va fi măsura pregătirii noastre pen-tru a fi buni părinţi.

' A. W. Spalding.

Frate, antreprenor şi constructor de binale, execută orice lucrare în această branşă în con-diţiuni foarte avantajoase. A se adresă la Redacţie, sub E. D. S.

Procur în orice localitate din ţară zarzavatu-rile necesare. Cei interesaţi sunt rugaţi a scrie pe adresa: Ion Grigore Radu, Com. Simileasca, Jud. Buzău.

De vânzare una maşină de tricotaj, în bună stare de funcţiune, No. 5/20, marca Grosser.

Adresa: Ioana St. Nica, Corn. Tătăreştii de Jos, Jud. Teleorman.

„Curierul Misionar". Foaie lunară.

Red. responsabil: V. FLORESCU • Preţul unui număr Lei 9. Abon. pe un an Lei 100

Red. şi Admin. Str. Mitrop. Ghenadie Petrescu 116 Bucureşti IV.

Sfârşit de an Şcolar. A trecut încă un an de şcoală. îmi aduc a-

minte de zilele de astă toamnă, când grupe-grupe de elevi şi eleve de prin diferite părţi, se îndreptau spre şcoala misionară, zorind să a-jungă cât mai repede. O vrajă sfântă îi atră-gea pe toţi şi-i zoriâ. îmi aduc aminte de câţiva elevi, cu cari am stat de vorbă în acele zile. Din

O vedere a unei părţi din clădirile dinainte.

cuvintele lor înţelegeam înfrigurarea cu care aşteptau să treacă zilele, apoi ceasurile, minu-tele, secundele, ca iarăş să se vadă în acel lo-caş, în care au putut sorbi învăţătura dumne-zeiască, dată cu atâta pricepere de zeloşii şi neobosiţii lor profesori, a căror dorinţă este numai sacrificarea lor pentru binele şi educa-rea elevilor încredinţaţi lor.

Am avut fericitul privilegiu să pot lua parte şi la serbările de sfârşit de an. Deşi a trecut mai bine de o lună de zile de atunci, totuş par'că a fost ieri. Programul desfăşurat, micile „evenimente" în legătură cui sfârşitul anului şcolar, au rămas adânc întipărite în mintea şi inima mea.

Am sosit la şcoală Joi seara. Dar tocmai cu puţin înainte de sosirea mea, se întorseseră şi elevii dela o excursie făcută pe dealurile fru-moase din jurul şcolii. Impresia pe care mi-au făcută elevii şi elevele şcolii a fost una din cele mai bune. Şi atunci m'am gândit cât este de bine ca părinţii să-şi poată şti odraslele lor iu-bite, crescute cu multe jertfe, în acest loc sfânt.

Soarele care îi bătuse pe toţi în timpul ex-cursiei, şi jocurile pe cari le făcuseră acolo, îmbujoraseră feţele lor. Am văzut că în ade-văr tinerii au fost bine îndrumaţi şi în ceeace priveşte îngrijirea corporală. Obrajii lor roşii şi plini de vieaţă, vioiciunea lor, arătau sănă-tatea deplină a tuturor. 100

Seara de Vineri 29 Mai, a fost un frumos în-ceput de Sabat, cum şi un tot atât de frumos început al serbărilor de sfârşit de an şcolar. Cuvântarea fratelui Gilbert, venit dela Confe-rinţa Generală, a lucrat adânc în inima tutu-ror. Am recunoscut din nou cât de puternic poate lucră Cuvântul lui Dumnezeu printr'un serv credincios Lui.

Sâmbătă am petrecut cu toţii un Sabat din cele mai fericite. Fraţii conducători dela Uniu-ne, şi preşedinţii aproape a tuturor Conferin-ţelor din Uniunea română, cum şi câţiva pre-dicatori în vârstă, stăteau în mijlocul tinere-tului alături de neobositul director şi profesori, asemenea ca şi bătrânii profeţi în şcolile înte-meiate pentru educarea tinerelor vlăstare.

Un lucru mic în sine însuş, dar pentru mine important, a avut loc în această dimineaţă de Sabat. Deasupra amvonului, cei trei absolvenţi ai şcolii aşezaseră o frumoasă lustră, cadou făcut de ei şcolii. Dar cum în acel Sabat erâ o vreme frumoasă, ferestrele dela capelă erau larg deschise, lăsând să intre un miros îmbă-tător adus depe dealurile şi grădinile apro-piate, iar dirt parcul şcolii se auziâ ciripitul dulce şi încântător al păsărelelor adunate par'că într'adins a serba şi ele ziua aceasta de Sabat, şi a lăuda pe Dumnezeu. Erâ tocmai în timpul lecţiunii pe clase. Deodată două fru-moase rânduncle au intrat în capelă ciripind, şi s'au dus de s'au aşezat drept pe lustra des-pre care am amintit mai sus. Au stat câteva clipe, în care timp nu au încetat de a ne des-făta urechea cu cele mai frumoase ciripituri, şi apoi voioase au ieşit pe fereastră, 'nălţân-du-se spre zările înalte.

De ce oare aceste două rândunele au venit şi s'au aşezat tocmai pe această lustră, pe care

Râul ce curge prin mijlocul terenului şcolii.

erau scrise cu litere frumoase numele celor trei absolvenţi? Pentru mine, dacă aş fi fost în situaţia acelora cari ieşiau din şcoala misi-

onară, spre a porni în afară şi a înfrunta va-lurile spumegânde şi furtunoase ale împotri-virii, spre a vesti lumii iubirea lui Hristos, zic, pentru mine aceste două rândunele cari tot timpul au cântat, ar fi fost o încurajare ca dela Dumnezeu, că El va fi cu mine. Cred că dacă

Vedere generală a lucrărilor.

aceşti absolvenţi le-au văzut şi au fost atenţi la toate mişcările lor în tot timpul cât au stat acolo, vor fi simţit într'o oarecare măsură că se găsesc în aceeaş situaţie ca şi Mântuitorul la botezul Său. Şi după cum atunci, când Isus în-cepea misiunea Sa de predicare a împăcării oamenilor cu Dumnezeu, Spiritul Sfânt S'a co-borît sub formă de porumbel, toi astfel şi acum când aceşti tineri îşi începeau lucrarea de pre-dicare a Evangheliei a iubitului nostru Mân-tuitor, două frumoase rândunele, ca şi doi soli cereşti, veniau ca prin ciripitul lor drăgălaş să îmbărbăteze inimile acestor trei tineri şi să le spună că Isus îi va ocroti în lucrarea la care pornesc.

Apoi „Seara Cleasei", a fost un prilej de bu-curie. Din cuvintele acestor trei absolvenţi am înţeles că tinta care îi va călăuzi de acum îna-

inte în lupta pentru vestirea iubirii lui Hristos, va fi: „Totul pentru Cel care Şi-a dat vieaţa pentru noi".

Plecând dela Dicio, m'am oprit câteva ore şi la Braşov, unde am vizitat locul pe care acum se ridică noua şcoală misionară, ce sperăm a o

aveâ cât de curând gata să adăpos-tească pe cei doritori de învăţătură dumnezeească.

Se lucrează cu râvnă şi zel, depu-nându-se cele mai mari eforturi ca această şcoală să fie dintre cele mai moderne şi înzestrată cu toate cele nece-sare bunei îndrumări a acelora cari vor veni să se adape din izvoarele de învă-ţătură divină de acolo.

Fotografiile din acest articol arată stadiul în care se găsesc lucrările.

Să venim şi noi cu ajutorul şi timpul nostru, şi prin vinderea a cât mai multor ilustraţii cu

Partea din clădire deja ridicată.

şcoala nouă misionară dela Braşov, să spriji-nim la cât mai grabnica ei ridicare.

V". Florescu.

S A L U T U L N O S T R U , Stimaţi m e m b r i ai Comitetului Uniuni i şi stimaţi

m e m b r i ai corpului profesoral , cari aveţi la in imă prosperitatea şco l i i noastre, a inimilor şi a suflete-

lor noastre; iubiţi părinţi şi rude, a că-ror dorinţă este de a ne ajuta să ajungem la statura de bărbaţi desăvârşiţi în Hristos; iubiţi colegi din clasa a treia, a doua şi a în-tâia cu cari am dus zile plăcute la Şcoala noastră; iubiţ i prie-teni şi cunoscuţ i cari aţi arătat un interes pentru Şcoala noastră şi pentru noi, noi ele-vii clasei de absolvire din 19Ş1 vă salutăm

şi vă z i cem: „Bun venit", la festivalul nostru. Vă z icem „Bun venit" la acest program din această seară, f i indcă aceasta este seara noastră, o seară care reprezintă cea mai fericită seară din vieaţa noastră de elevi .

In timpul multelor şi deosebite lor zi le ale cur-sului şcolar, noi am crescut datorită cărţilor noas-tre după cum artistul creşte datorită paletei şi pen-sulelor sale, pentrucă aceste cărţi au fost instru-mentele prin cari cu ajutorul Harului divin şi în-drumaţi de profesori i noştri i noi am completat aci educaţia noastră. Dar nu numai „Educaţia" a fost i inta noastră; la rândul ei şi ea a devenit un instru-ment , şi va f i un instrument, atâta t imp cât Dum-nezeu ne va îngădui vieaţa, un instrument care să ne ajute să ne formăm caracterul şi deprinderea de a salvâ pe alţii , ca astfel să stăm în faţa împăratu-lui păcii .

Există două feluri de educaţ ie : aceea care face pe om intelectual şi aceea care face pe om înţelept.

Una agereşte mintea , cealaltă cult ivă d e a s e m e n e a şi in ima . In această seară ne s i m ţ i m fer ic i ţ i pentru p r i m i i noştr i i p a ş i făcuţ i către acest fe l m a i înal t de educa ţ i e .

Cunoşt inţa noastră ar fi fos t superf ic ia lă , dacă i gnorând desvo l tarea morală , am f i ţ int i t n u m a i de a f i i s tor ic iani , ş i a poves t i despre mari le gen i i în cucer ir i l e şi migra ţ iun i l e lor, t rans formarea şi ne-noroc ir i l e lor, desvo l tarea legi lor, ob ice iur i lor şi re l ig i i lor lor. S u p e r f i c i a l ă ar fi fost cunoş t in ţa noas-tră dacă a m fi ţ int i t n u m a i să f i m o a m e n i de şt i inţă, să d e m o n s t r ă m l u c r a r e a forţe lor naturi i , să arătăm cum se poate învârt i p ă m â n t u l împrejurul axe i sa le; sau dacă ne-am f i pus ca ţ intă să d e v e n i m f i l ozo f i , să căutăm aventur i în d iscursuri trecătoare despre natura in te lec tu lu i , a f e c ţ i u n e i şi vo inţ i i omulu i , despre relaţ i i le omulu i cu adevărul şi f rumosul , despre a d â n c i m e l e cunoş t in ţe i , despre p r i n c i p i i l e meta f i z i ce i , despre leg i le logice i , sau d e s p r e esen-ţialul v irtuţ i i . N o i suntem fer ic i ţ i că am găsit ac i în Şcoală o ţintă, mai sub l imă şi mai măreaţă.

A s e m e n e a lui Columb noi am păşit în oceanu l larg şi fără urme al Educa ţ i e i creşt ine , ca să desco -p e r i m un drum nou către Indi i l e vieţ i i şi iată că am găsi t î n i m p e r i i l e i n i m i i şi minţ i i un vast con-t inent nou şi bogat , ne-am găsit pe noi , am găsit eul nostru n e e x p l o r a t ; şi odată cu af larea adevărate i noastre personal i tă ţ i , noi ne af lăm pe no i datori către lume şi datori faţă de D u m n e z e u . No i am aflat că l u m e a es te suprapl ină de o a m e n i fără ţintă, şi strigă după bărbaţ i şi f e m e i care să n e t e z e a s c ă povârnişur i l e , care să aibă dor inţa după v e ş n i c i e , cari să z â m b e a s c ă atunci c â n d vest i tori i m o r ţ i i stau la uşă, şi c â n d soare le s lăbeşte şi d i spare ; bărbaţ i şi f e m e i a căror corec t i tud ine şi a căror răbdare este ca s tânca tăcută şi necl int i tă , a căror p r i e t e n i e este rudă c u ajutorarea şi facerea de bine , al căror curaj este ca îndrăznea la vulturului ce se înal ţă

spre cer, a căror mi lă a s e m e n e a zăpezi i ce ascunde or ice u r â c i u n e ; da, bărbaţi şi f e m e i a căror d iscreţ ie este ca râuleţul care îşi face l o c sub b locur i l e de s tânci , şi a căror nepărt in ire şi to leranţă se asea-m ă n ă c u l u m i n a clară şi s trăluci toare a zi le i . Noi a v e m de trăit o v ieaţă poate p e n t r u un i i mai lungă, pentru alţii m a i scurtă, dar cu ajutorul aces te i edu-caţ i i şi pr in călăuzirea Celui V e ş n i c în care noi ne î n c r e d e m , no i ţ int im să î m p l i n i m dor inţa lui Dum-nezeu şi să sa t i s facem pe cât ne v a f i p o s i b i l nevo i le aceste i lumi, adică să v e n i m în ajutorul ei. Dar pen-tru aceasta no i a v e m nevo ie de î n ţ e l e p c i u n e . înţe-l e p c i u n e care î n c e p e în t emerea de D u m n e z e u , în-ţ e l epc iune care . nu se arată pe s ine în săş atât în precepte , cât -în vieaţă", î n ţ e l e p c i u n e care „lasă îna-po i urme de lumină", în ţ e l epc iune , „care raţ ionează cu c o n s i m ţ ă m â n t c l in imi i şi e x e c u t ă printr 'o natură morală ş i / sp i r i tua lă , î n ţ e l e p c i u n e care este de sus, curată, paşn ică , nob i lă şi p l ină de mi lă şi de fructe bune, fără părt inire şi fără ipocr iz i e , î n ţ e l e p c i u n e care găseşte pe un o m „născut murdar" şi îl ajută să moară curat ca „marmora albă".

De o astfel de î n ţ e l e p c i u n e a v e m n e v o i e noi , ca astfel să ne d ă m seama că în această l u m e avem de î n d e p l i n i t o lucrare, pentru D u m n e z e u cel Viu. El ne-a ajutat să ne pregăt im aci în această Şcoală şi acum, pregăti ţ i , suntem gata să păş im pragul pri-mi tor a lumii aceste ia şi să î n a i n t ă m în oceanul ei turburat. Ştim că El va fi cu noi ,

Să fo lo s im educaţ ia noastră ca un ins t rument pen-tru per fec ţ ionarea caracterului nostru, să f i m în lume ca un Iosef în Egipt — o mărturie şi o b inecu-vântare — să î m p l i n i m in tenţ i i l e lui D u m n e z e u cu no i şi să f im gata să stăm în faţa împăratu lu i păci i , este dorinţa şi ţinta f i ecăru ia persona l p r e c u m şi a întregi i clase de absolv ire d in anul 1931.

M. T. Pârvan. D ic iosânmart in , 26 Apri l ie , 1931.

M O T T O Ş I T I N T A . 3> J>

Dorul de per fec ţ i -onare e dor î n n ă s c u t şi face parte d in f i in ţa suf letească a omulu i . Este o însuş ire pe care dacă ai răpi-o o m u l u i l-ai degradat c u totul. Omul l ipsit de dorul de per fec ţ ionare n u ar mai fi om, c i n u m a i o f i inţă neraţ ională .

Dorul de p e r f e c ţ i u n e şi desăvârş ire a fos t ace la care ne-a deter-minat să v e n i m la a-ceastă şcoală, care es te unica în felul ei în tara

noastră. Sosiţi aci am î n c e p u t să ne d e p r i n d e m cu programul şcol i , cu vieaţa de şcoală, şi cu studi i le m i n u n a t e ce ni s'au predat .

Dar acum după un t imp de patru ani de vieţuire î m p r e u n ă cu iubiţ i i noştr i i pro fe sor i şi conşco lar i , în această s c u m p ă şi iubită şcoa lă îmi amintesc foarte b ine , ş i de t impul c â n d noi am ven i t aci de pr ima dată. Atunci c r e d e a m c e v a d e s p r e noi , şi ch iar c r e d e a m că ş t im multe , dar n'a trecut mult t imp şi noi ne-am c o n v i n s că ne l ips iâ mult , şi am văzut că avem de învăţat mult m a i m u l t decât am crezut no i la început .

Aci a fost locul unde no i am putut să câş t igăm o f r u m o a s ă şi adevărată educaţ ie , aci am putut noi să ne adunăm cunoşt inţe le ce le mai bune, sănătoase , şi de valoare neper i toare . Ac i pe bănc i l e şcol i i am petrecut câţ iva ani p l in i de m ul ţ umire şi bucurie ,

ş i am fost î m p r e u n ă un trup şi u n suf le t s imţin-du-ne foarte f er ic i ţ i ca într'o fami l i e , sau mai b ine z i s ca niş te a lb ine harn ice , adunate în jurul unui s i n g u r fagure, care a fo s t învăţătura noastră. Ac i în şcoa lă am trecut cu adevărat pr in mai multe labo-ratoare, cari n'au fos t a l tceva decât săli le de clasă, în cari am fos t încercaţ i şi cari ne-au sch imbat v i ea ţa şi ne-au m o d e l a t caracterul , datorită stră-duinţe lor iubiţ i lor noştr i pro fe sor i .

D e a c e e a numele aceste i şcol i , pen tru no i înseam-nă mult , şi nu v o i u uită n i c i o d a t ă zi le le şi ani i pe-trecuţi aci în această şcoală, unde ou toţi i am fost c o n d u ş i de acelaş spirit , de aceeaş dragoste şi de ace laş ideal de a lucră pentru r id icarea moralului lumi i şi de a duce Cuvântul lui D u m n e z e u oameni -lor.

In adevăr aci s'a petrecut cu no i un p r o c e s foarte mare . T i m p u l de faţă ne arată câtă deoseb ire este între v ieaţa noastră de acum şi c e a d ina inte de a v e n i la şcoală. In tot t impul ce lor patru ani trecuţi iubi ţ i i noştri i pro fe sor i s'au străduit să ne formeze pe cât a fost pos ib i l , v r e d n i c i lucrători , pentru lu-crarea d in vi i tor.

Cred că următoarea i lustraţie v a ajuta să se în-ţe leagă mai clar avantajul ce lor ce au avut ocazie de a fi e levi ai acestui Institut, b inecuvânta t de D u m n e z e u . După c u m b i n e se ştie.' u n cosaş înainte de a sos i vremea tăiatului i erb i i , î ş i cumpără coasă ş i ce le necesare pentru bătut coasa, îşi face furcă, greb lă şi toate une l te le t rebu inc ioase la strângerea fânului . Apoi pregăteşte unelte le , ie ascute, le ţ ine gata de lucru. Sos ind vremea , fără n ic i o p i e d i c ă se aşterne la lucru. Harul lui D u m n e z e u îi mai trebuie şi zel de muncă , ce le la l te cu mare z o r m e r g înainte . Ca şi cosaşul face plugarul bun, ca plugarul seceră-torul, c u m şi cel care treeră . . . .

La oameni ca aceşt ia se u m p l u hambare le , au toată dulceaţa p ă m â n t u l u i ; satele sunt populate , fe-ţele vese le , v ieaţa în f lor i toare , în toate părţ i le unde sunt astfel de o a m e n i . Iar în ce pr iveş te nemulţu-

ISIOItlCIII CD.ASH Noi m u l ţ u m i m lui D u m n e z e u pentru c h e m a r e a ce

El ne-a adresat ca să ne c o n s a c r ă m studiului în şcoa la m i s i o n a r ă d in R o m â n i a . Dor in ţa noastră ar f i fos t ca acest i s tor ic să c u p r i n d ă mult mai mulţ i e lev i . Dar iată că în acest an sunt numai trei dintre acei cari s'au ţ inut pe această cale până acum. Bio-gra f ia acestora v o e s c să v'o d e s c r i u :

„Unul este din Confer in ţa Muntenia de Vest, unul d in Confer inţa Banat şi unul d in Confer inţa Tran-s i lvania .

Preşed inte le c lase i noastre s'a născut la 2 Februa-rie 1913 în Comuna P u t i n e i u jud. Te l eorman . E un tânăr de statură mi j loc ie , s er ios şi bun student, a-v â n d ţ inte frumoase pentru v i i tor . Este bun înţele-gător al lucruri lor şi e gata cu p lanur i or icând,

mir i le , tânguiri le d e greul vieţ i i , îş i iau rămas bun de la ei .

Dacă aces ta este fo losu l une i pregăt ir i c h i a r în lucrur i le trecătoare, c r e d că n i c i pregăt irea spir i -tuală şi inte lectuală a t iner i lor nu va f i mai p e jos d e . c e a amint i tă . V r e m e a petrecută aci a fost pentru no i un pri lej de a ne întări , iar restul t impulu i ce ne-a m a i rămas în v ieaţă este pri lejul de a păş i pe terenul fapte lor .

Sfânta Scr iptură z i ce : „Aduţi aminte de D o m n u l , D u m n e z e u l tău, c ă c i El îţ i va da putere". (Deut . 8, 18 ) . D e c i bazaţi p e această făgăduinţă că D u m n e -zeu ne dă f i e c ă r u i a tărie, v o i m să m e r g e m afară în câmp, să î m p l i n i m l o z i n c a c lase i noastre, care es te : „Să sa lvăm". î n t e m e i a ţ i pe această tărie suntem gata să m e r g e m să sa lvăm suflete .

„Să s tăm în faţa împăratu lu i păci i" , este ţ inta noastră, şi armonizează cu motto al nostru, d e o a r e c e no i v o i m să sa lvăm suf lete , pentru aces t împărat , ş i apoi ş t i ind c ă ne-am î m p l i n i t lucrarea v o m puteâ sta în faţa Lui . î n ţ e l e p t u l z i ce : „Dacă vezi u n o m i scus i t în lucrur i l e lui, acela poatev sta l â n g ă Îm-păraţi". ( P r o v . 22, 29 ) .

Spir i tul pro fe t i c adevereş te acest lucru c â n d z i ce : „Mulţi t iner i cari au învăţat Cuvântul lui D u m n e z e u şi s'au p r e d a t lucrări i Sale, şi au în ţe les adevăratul serv ic iu , vor sta în faţa întrunir i lor leg i s la t ive , în săl i le de judecată sau în curţi le regale, ca o mărtu-rie pentru î m p ă r a t u l împăraţ i lor".

Ca abso lvenţ i , n o i suntem conş t i en ţ i că asupra noastră apasă o datorie — datoria de a salvă. Isus z i c e : „Fer ic i ţ i cei cu i n i m a curată, pentrucă e i vor v e d e a pe D u m n e z e u " . (Mat. 5, 8 ) . Dacă noi ne păs-trăm curaţi ş i nepătaţ i de lume şi v o m răbda până la sfârşit , ş t i m că v o m ajunge în cele d in u r m ă cea mai mare dor inţă şi ţ intă a noastră: „Să s tăm în faţa î m p ă r a t u l u i Păc i i" , şi să cântăm cântarea de b iruinţă .

Danţoş l o a n . D i c i o s â n m a r t i n , 26 Apri l ie , 1931.

D P i asupra or i căre i c h e s t i u n i . Atâta t imp cât î n c e p u s e să c u n o a s c ă numai pe ce i din casă a stat în c o m u n a sa natală; apo i a plecat cu întreaga fami l i e re întor-cându-se d u p ă 8 ani de zile. D » r n i c i de această dată nu a rămas m a i mult de câteva luni în c o m u n a lui , căc i t e r m i n â n d c lase le pr imare urmă patru clase la l i ceu , în t impul cărora pr imeş te şi adevărul . Avu mul te de sufer i t în vieaţă. Această şco lă prin care a trecut şi Moise, l-a ajutat să-şi f o r m e z e u n ca-racter nobi l . In anul 1927—28 avu ocaz ia să v ină la şcoa la m i s i o n a r ă u n d e obţ inu pr iv i leg iu l să în-veţe multe lucruri fo los i toare . I-a plăcut î n d e o s e b i s tudiul l i m b i l o r străine. Motto al său a fost : „ învaţă tot ce poţ i , câşt igă tot ce poţi, e c o n o m i s e ş t e tot ce poţi , sa lvează tot c e poţ i , şi fo loseş te cât m a i b i n e

prezentul" . „Nu-ţi p u n e în faţă o ţintă mai înaltă", z i cea el, „căci vei ajunge n u m a i la o ţ intă înaltă, c i p u n e ţ i în faţă cea mai înaltă ţ intă şi ch iar dacă nu ve i a junge p â n ă aco lo ajungi totuş la o ţ intă mai înal tă . Fo loseş te cât mai b i n e prezentu l şi v i i torul f r u m o s ţi se va desch ide la orizont". Orele ce le mai p lăcu te ale sale, ca şi ale tuturor, au fos t ore le de c o n s a c r a r e .

In z iua de 10 Apri l ie 1902 văzu pr ime le raze ale soare lu i un alt elev, d in c o m u n a Curtici , jud. Arad. A c e s t a e o persoană venerabi lă , ca cel mai în etate d in c lasa noastră. De tânăr avu dor in ţa să trăească 0 v i ea ţă de adevărat creşt in . Când erâ m i c nu-i p l ă c e â învăţătura şi fugeâ când auziâ de şcoală, dar mai târziu d e p r i n z â n d u - s e cu cetitul , i-a plăcut mul t ş i a ajuns să f i e premiat . După ce termină şcoa la pr imară, cutoatecă ar f i voi t să s tudieze mai departe , in terv ine războiul care îl opr i de a face aceasta . După t erminarea războiulu i el se ocu-pă cu învăţarea importante i meser i i a cro i tor ie i , care îi ajută să-şi câşt ige o mare parte din mijloa-ce le p e n t r u şcoală. In anul 1926—27 p r i m e ş t e ade-vărul c â n d v ine la şcoală. La î n c e p u t el s'a doved i t ca adversar m i c e i grupe de sâmbătar i d in c o m u n a sa şi într'un Sabat ia parte la o adunare a lor ca să-i c r i t i c e ; dar se c o n v i n g e de adevăr . Cel mai plă-cut s tud iu al său fu Bibl ia , pentru care se şi con-sacră lucrări i de evanghel izare . Cu ven irea la şcoală

1 s'a real izat c e a mai mare dor inţă . Multe m o m e n t e p lăcu te şi fer ic i te a avut în v ieaţa de şcoală . Motto al său a fost : „Să studiez".

In s fârş i t sunt gata să î n c h e i acest m i c i s tor ic arătând schi ţa b iograf i că a e levulu i ce a mai ră-mas . Aces t co leg de clasă se n ă s c u în anul ,1912 la

26 Iul ie în c o m u n a Coroiu, jud. Târnava Mică. D e m i c c o p i l a avut o f ire l inişt i tă . Pot să spun c ă p lăcerea lui deoseb i tă de a câştigă i n i m a o a m e n i l o r a d e v e n i t o adevărată pat imă. D u p ă t e r m i n a r e a şcol i i pr imare , intră în l i c e u unde t ermină patru c lase . De aco lo a auzit el că D u m n e z e u a b i n e c u -vântat judeţul său cu o şcoa lă m i s i o n a r ă a d v e n t ă . Şi nu a m a i avut pace, n i c i l inişte p â n ă când n u s'a î n s c r i s ca e lev acolo. Ceeace 1-a făcut să v i n ă aci a fos t o c o m p a r a ţ i e în tre şcoala la care erâ şi între o oră de consacrare de Vineri seara la c a r e asistă aici . Ştie textul din Ieremia 10, 23. A cugetat mult la fe lul persoane i p r i n care D u m n e z e u a re-velat spir i tul profe ţ i e i , şi crede că p r i n D u m n e z e u sunt pos ib i l e lucruri mari . Motto al lui a fos t „Să trăesc p e n t r u a face pe alţii fer ic i ţ i" , ceeace se potr iveş te foarte b ine cu expres ia lui caracter i s -t ică: „ într 'adevăr". I-a p lăcut mult s tudiul Geogra-f i e i şi al l i m b i l o r ;şi în pr imul rând Bibl ia .

Iată s fârş i tul acestui i s tor ic . Când ne a m i n t i m ce multe şi f rumoase au fos t m o m e n t e l e pe trecute aci la şcoală , ne v ine să n u ne mai despăr ţ im de ea; dar d u p ă cât şt im ne bucurăm că ea ne s i m p a -tizează, căc i odată cu p lecarea noastră, n ic i ea n u mai vrea să mai stea aci. Cu drag ne a m i n t i m d e orele de consacrare , apoi de orele f rumoase la stu-dii , în c l a s e , de orele vese le la masă, p r e c u m şi d e excurs i i l e pe deal , cari poate vor fi u l t imele p e n -tru toţi e l ev i i în acest ţ inut. Acum î n c ă puţ in şi n e depărtăm dela izvoarele de apă d iv ină , dar ne bu-curăm ş t i ind că m e r g e m să împl in im datoria noas -tră, ca apoi să putem stă în faţa împăratu lu i păc i i" .

E. Gheţan. D i c i o s â n m a r t i n , 26 Apri l ie , 1931.

UkMAS In v idu l eterului înalt şi albastru, c i rcu lă de si-

gur în drumul lor conste laţ i le ce l u m i n e a z ă ma ie s to s d e a s u p r a noastră. Ca de o b i c e i u marea rostogoleşte

val după val, către ţărm. Ca de o b i c e i u se varsă f luv i i l e în in-stagnabi la şi nes fârş i ta mare. Ierni i îi urmează ca de o b i c e i u primă-vara ce î m p o d o b e ş t e în modul cel niai plăcut c â m p i i l e şi l ivez i le . Dar nu c a de o b i c e i u stăm noi în această seară în faţa Dvs . N o i cari am p o p o s i t atâta t imp sub ocro t i rea aces tor z iduri , noi ce i cari am fost le-gaţi cu b a n d a ace loraş ţ inte şi ace loraş simţă-minte , noi trebuie să

vă părăs im. Anul acesta şco lar sfârşeşte zi lele noas -tre de ş edere în acest loc . Nu mult mai s u n t e m şcolari ai aceste i şcol i ci matr iculăm într'o ş c o a l ă mai mare a vieţ i i . La pragul acestei v i e ţ i ne o p r i m şi ne u i tăm înapo i la even imente l e z i le lor noas tre de şcoală . Multe amintir i plăcute şi iubite l u m i -nează trecutul cu o rază strălucitoare şi a d e s e o r i v o m r e c h e m ă cu pred i l ec ţ i e acest tablou. Ne gân-dim la t impul c â n d pentru prima dată am salutat noi Inst i tutul Bibl ic . T o a m n a eră rece . U l t i m e l e raze solare m a i încălz iau î n c ă puţin p o m i i , iar f l o -rile târzii îşi dădeau par fumul lor în u l t imele ore . In curând natura se s c h i m b ă î m b r ă c â n d o h a i n ă de culoare ga lben-ruginie . Atunci când noi am sa-lutat de pr ima dată Institutul natura vo ia să ne z ică rămas bun. Dar anii s'au strecurat. Incăodată mai stăm noi în acelaş l oc . Dar în ce fe l? F â ş i e pr imăvara în crengi le verzi . Adierea uşoară a v â n -tului cu re împrospătarea pr imăver i i ne înconjoară , natura ne salută, dar noi trebuie să luăm rămas b u n dela scoală . O dacă ar rămâne în v e c i p r i m ă v a r ă !

O dacă am puteâ noi todeauna, uniţ i într'un cerc vese l să ne p l i m b ă m p e drumul v ie ţ i i într'o pr imă-vară nesch imbătoare . Dar nu. Valoarea pr imăver i i este numai în făgăduinţa u n u i t imp v i i tor al sece-rişului . Vara lungă trebuie să-i urmeze . Sămânţa trebuie să înco l ţească , să răsară, să facă frunze, să în f lorească şi apoi să dea fructe. Nu poate să ră-mâie în acelaş stadiu. Aşâ es te v ieaţa noastră. Gân-durile , speranţe le , s trăduinţe le cari ne-au entuzias-mat în zi lele şco lare nu p o t rămâne n e î m p l i n i t e . Destul t imp am fost no i ascunşi în şcoală, ca să-mânţa în pământ , acum trebuie să i e ş im şi să lup-tăm s inguri împotr iva vântulu i şi a călduri i soare-lui . Lucrul cel greu, înaintarea p l ină de obose l i trebuie să urmeze .

Noi vă v o m regretă iubiţ i profesor i , părinţ i şi co-l eg i . Cu ce cuv in te am puteâ noi s ă e x p r i m ă m s im-ţ iminte l e noastre? Legături le ani lor nu pot f i aşâ de uşor rupte. N o i suntem strâns legaţi de şcoală , aci erau pr ie ten i i noştr i i , ac i erâ lucrul nostru, aci «râ i n i m a noastră. Mult am da n o i să mai rămâ-n e m aci , dar totul îşi are sfârşi tui . Cea mai scurtă urmă, ce l mai l u n g drum, f iecare v ine la sfârşitul său .

Eu stau aci bun rămas ca s ă vă zic. Căci a c u m v ine vântul d in zare, Şi mă va -conduce 'n marea depărtare. Iar acum la despărţ ire simt legătura ta, Şi c ine cu bucur ie să o rupă ar putea?

Nu pentrucă este ob ice iu l , spun că această oră m ă face trist. Ci tocmai amint ir i le ani lor petrecuţ i ac i sunt ace lea cari lasă o u r m ă , d e tristeţe în su-f le te le noastre. Câte b i n e c u v â n t ă r i nu am întâmpi -nat noi în această cape lă? Şi de câte ori nu s'au ri-d ica t în l inişte rugăc iuni le noastre ca un f u m al jertfei b ine p lăcute către tronul lu i D u m n e z e u ? Şi acum la sfârşitul z i le lor, pare potr iv i t ca din cele ce am învăţat să f a c e m şi no i o „valori f icare".

Profesor i i noştr i i ne-au c o n d u s neobos i ţ i pe dru-mul cunoşt inţe i . Dar care este darul cel mai mare pe care l-am obţ inut no i de la p r o f e s o r i i noş tr i i? Ce ne-au dat dânş i i , ca să putem luă cu noi în ani i s erv ic iu lu i ce ne stă în faţă? 0 ! Este cred inţa pe care dânş i i au plantat-o în i n i m a noastră. Este spe-ranţa une i lumi mai bune, valoarea unei vieţi con-sacrate lui D u m n e z e u . Dânş i i ne-au învăţat să pre-ţuim toate lucruri le după adevărata lor valoare . Noi p r i v i m în seara aceasta asupra u n e i lumi care se s cu fundă , o m e n i r e a îşi vede comori le ei materia le zăcând în c e n u ş ă şi moloz . Fără n ic i o mângâ iere spir i tuală p r i v e s c ei, fără speranţă, în vi i torul care le stă în faţă. Cu o teamă grozavă speră ei că Pho-n i x va ieşi d in c e n u ş ă la o nouă ord ine mondia lă . Dar în zadar! D i n grămada de pietre a Babi lonului , d in ruinele Tiru lu i şi ale S inodulu i , din rămăşiţe le ţărilor pust i i răsună Ecoul unui inexc luz ib i l şi

apropiat sfârşit . E drept că no i am apucat darul cel mai mare ce ni s'ar fi putut da, care este adevă-ratul „ s u m m u m bonum". într 'o lume fără pace, no i a v e m pace ; într'o lume fără speranţă noi avem spe-ranţă. Şi dacă în v ieaţă a v e m succes , s e datoreşte faptului că am c u n o s c u t pe Hristos .

A c u m numai câteva cuv inte către e l ev i i celorlalte c lase : „Fie ca să nu p ierdeţ i n ic iodată din o c h i i Dvs . p r i n c i p i i l e pe care stă această şcoa lă . Fie ca să le îngrij i ţ i şi să le îngrădi ţ i . Şi a c u m vă reco-m a n d ă m ca î m p r e u n ă cu noi să ţineţi tare la spe-ranţa ce ne-a fost dată şi să nu cedaţi p â n ă la bi-ruinţa f inală.

Aceas tă oră îmi aminteş te de o ocaz ie asemănă-toare. Isus urcâ cu u c e n i c i i pe munte . El î i învăţase trei ani în cuv in te şi fapte . T im pul erâ p e sfârşite şi trebuiâ să-i părăsească . Şi le-a zis iub i tor : „Copi-laş i lor Eu mai sunt n u m a i puţ ină vreme cu voi, şi ^ u n d e Mă duc Eu nu puteţ i v e n i şi voi". Petru nu puteâ să înţeleagă. „ D o a m n e pentru ce n u pot eu . să-ţi urmezi?" „Ah, Petre tu nu ai gândi t că Acela care ţi-a în t ins m â n a pe mare are să te părăsească aşâ repede". D a r erâ n e v o i e ca Domnul să-i pără-sească, p e n t r u c ă n u m a i aşâ puteau fi împl in i t e in -tenţi le mare lu i Maestru. Chemarea Lui a răsunat ca vuetul mări i în auzul lor : „Mergeţi şi învăţaţ i toate popoare le" .

Iubiţ i co legi din c lasa de absolvire , această che-mare răsună c u o putere î n m i i t ă la u r e c h i l e noastre. Prezentul , legături le iubir i i ne-au ţinut. Dar, deş-teptaţi-vă, sculaţ i -vă, l u m i n a zi lei este aproape st insă . Prezentu l sboară ca n i s ipu l d i n mâinele noastre . In u l t imul amurg al z i le i de har , clasa de absolv ire 1931 merge afară, să-şi î m p l i n e a s c ă dato-ria ei de a salvă. No i m e r g e m şi probabil n u ne v o m mai întâlni n ic iodată . In u l t ima agonie d i n luptele cu în tunerecu l unul s a u altul poate va sigila cre-dinţa sa cu sânge le său. De aci înco lo cărări le noas-tre se desfac . F iecare ca Petru am întrebă noi de camaradul nos tru: „Doamne ce să facă acesta?" şi ca lui Petru ni se va r ă s p u n d e : „Dacă Eu vreau ca să rămână p â n ă vo iu ven i ce te priveşte pe t ine?" „Urmează-mi numai" .

Şi acum vă z i c e m rămas bun. Noi nu p l e c ă m des-curajaţi de aci . Căci cu D u m n e z e u vom birui , încre-zându-ne în EI care poate să meargă cu n o i şi poate să rămână şi la Dvs. , să p r i v i m dar curajoş i în v i i -tor. Să ţ inem cu tărie sus s t indardul adevărului până când v ic tor ia va f i câşt igată. Şi a tunc i f iecare din noi î n d e p l i n i n d u - ş i c r e d i n c i o s dator ia sa, v a puteâ auzi cuv inte l e Maestrului : „Bine slugă cre-d inc ioasă , intră în bucur ia D o m n u l u i tău".

A c u m vă z i c e m rămas bun, iar pentru acea zi, la revedere .

D i c i o s â n m a r t i n , 26 Apri l ie , 1931. E. Cheţan.

Obsemaţiiuim la Tabloiuill Şcolii de Sabat din „Ciuirieriuill Misionar" Mo. 6.'

Dirigintele în special şi comitetul care poarta răspunderea desvoltării lucrării în Comunitate, nu trebuie să lase ca Comunitatea care a fost încredinţată lor, spre creştere şi desăvârşire, să rămână pe loc. Trebuie să ne alarmăm, mai ales când ştim că o luăm înapoi. Imediat tre-buie să studiem cauzele şi să cercetăm pe Domnul! Nu este un semn bun când dăm îna-poi, şi trebuie să ne întoarcem cu toată căinţa spre Isus.

Priviţi acel tabel, în Sabatul pentru educaţie în special, cu toată Comunitatea, după ce a fost cercetat de comitet. Se poate prea bine că şi Comunitatea Dvs. să fi contribuit la regresul vădit al Conferinţei.

Cum putem îndrepta situaţia? Ţintele gra-fice sunt de un real folos. Inscriţi pe ţintă care este dorinţa Dvs., care trebuie să fie puţin mai sporită't decât trimestrul corespunzător din a-nul trecut. Dacă aţi ajuns în anul trecut în tri-mestrul al treilea, spre exemplu o ţintă de 4.500 lei, înscriţi-vă anul acesta cu 4.750 lei şi faceţi ca în fiecare Sabat să puneţi în casa Domnului partea cuvenită.

Dacă după două sau trei Sabate aţi rămas în urmă amintiţi celor ce pot aduce cinci sau şase lei, că ei pot face un mic efort pentru a pune şapte lei, completând astfel lipsurile ce-lor împovăraţi şi cari câştigă prea puţin din cauza bătrâneţei, boalei, etc.

Educaţi pe cei ce au absentat, să facă în casă

în ziua aceea Sabatul, punând darul lor deo-parte, pentru a-1 aduce Sabatul următor. Nu este oare drepUînaintea lui Dumnezeu? Nici un om n'are binecuvântarea lui Dumnezeu, stând cu mâmele încrucişate, şi spunând „N'am de lucru". Curtea noastră, a fraţilor, a vecinilor şi a Comunităţii, sunt deştul de în-căpătoare pentru a da de lucru braţelor pe care Domnul Ie-a ordonat şi binecuvântat: „Şase zile să lucrezi cu ele şi să-ţi faci toate lucrurile tale". Să nu uităm niciodată fraţilor această poruncă regală şi deasemenea că Sa-batul este „ca o agrafă de aur, care uneşte pe Dumnezeu cu poporul Său. Sunt zile grele şi vor veni şi mai grele! Ridicaţi capetele voastre în sus! Nu auziţi armiile îngereşti cari se pregătesc să însoţească pe Regele Măririi, gata să zică: „S'a sfârşit"!

Bucuraţi-vă fraţilor, şi grăbiţi să încheiem lucrarea, ca venind împăratul să ne găsească lucrând. Şase zile cu plugul în ogradă şi „a şaptea este zira Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci nici un lucru, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta".

„Căci în şase zile a făcut Dumnezeu ceru-rile, pământul şi marea, şi1 tot ce este în ele» iar în ziua a şaptea S'a odihnit. Deaceea a bi-necuvântat Demnul ziua de odihnă, şi a sfin-ţit-o".

P. P. Păunescu.

Organizarea unei Scoli de Duminecă. Vacanţă! Duminecă! Când ceasul bate ora

nouă, eu tocmai intru în adunare spre a lua parte la Şcoala de Duminecă.

Am venit cu un sfert de oră mai de vreme şi profit de aceasta spre a discută cu predicato-rul. Şcoala lui numără şasezeci de elevi, mari şi mici. Aceştia chiar vih unul câte unul. Şcoala începe. Dirigintea anunţă o cântare care este intonată cu căldură; apoi copiii pro-pun pe a doua, pe a treia ... şi ei şi-ar trece ora tot cântând, dacă Dirigintea nu ar între-rupe frumosul lor zel, spre a face apelul. Oda-tă terminat şi acest lucru, copiii se strâng în jurul instructorilor lor, şi cum unul din aceş-tia este în concediu, cu multă iubire, predica-torul mă invită să-1 înlocuesc. Şi timp de două-zeci de minute, eu vorbesc elevilor mei despre textul: „Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci Im-106

părăţia cerurilor este a unora ca acestora". Timpul îngăduit instructorilor este terminat.

Elevii se adună toţi şi predicatorul rezumă lecţiunea explicată în grupe, căutând să scoată învăţăturile cari se desprind.

Iată acum şi câteva reguli scoase dintr'o broşură qe se ocupă cu organizarea Şcolii de Duminecă.

Cu privire la folosirea timpului.

Deschiderea; cântare; cetirea textului lecţiunii, şi rugăciune

Formrea grupelor Pe grupe Adunarea pentru darea învăţă-

mintelor generale 3 minute Cetirea numelor celor absenţi.

Diferite comunicări 3 minute

10 minute 3 minute

24 minute

Instruire generală 12 minute închidere: cântare, rugăciune,

binecuvântare 5 minute Total 60 minute

Deci instructorilor le sunt rezervate două-zecişipatru de minute, ini care timp aceştia ex-plică pe larg lecţiunea prezentă. Trebuie ca instructorul să dea elevilor o privire clară şi explicaţii precise asupra tuturor punctelor mai greu de înţeles din lecţiune. Va trebui să se caute exemple, sau anecdote cari vor ajută co-piilor să înţeleagă cu mult mai uşor lecţiunea predată. Este bine ca instructorul să aibă no-tiţele sale lângă el pentru ca pregătirea sa te-meinică să nu rămână fără a produce maxi-mum de efect. Instructorii ar trebui să ia în serios îndatorirea lor, căci ea este o însărci-nare foarte însemnată. Deci pregătirea lor ar trebui făcută cu multă atenţie. Deaceea adu-narea instructorilor le va fi de uri mare folos. Dirigintele care o prezidează nu ar trebui să neglijeze nici un punct întunecos din lecţiune. Instructorii ar trebui să ia notiţe, culegând idei pentru clasele lor, căci adunarea instructorilor are ca ţintă principală unificarea învăţăturii.

In ce priveşte instruirea generală, ea nu se va întinde la detalii, ci ea va scoate doar învă-ţăturile spirituale cari reies din textul studiat. Această scurtă cuvântare va fi presărată cu frumoase şi mici povestiri şi întrebări. Ţinta ei principală trebuie să fie convertirea şi sfinţi-rea, un apel adresat copiilor de toate vârstele.

Şi acum, câteva chestiuni de detaliu, cari îşi au importanţa lor. Autorul broşurei despre care v'am amintit, recomanda diriginţilor şi instructorilor să fie primii din Şcoală şi înainte de oră, astfel ca să poată îneepc la ora fixată. Un registru în care să fie trecute numele elevi-lor, va cuprinde prezenţele, absenţele şi mai ales motivele absenţelor. O aruncătură de ochiu în registrul acesta va fi de mare folos pentru dirigintele (sau predicatorul) care doreşte să se intereseze în mod deosebit de elevii cari îi lipsesc dela Şcoală.

O tablă neagră deasemenea poate sluji cu folos, dar se recomandă îndeosebi ilustraţiile. Apoi, este bine ca colecta să nu se facă în tim-pul cântării, ci pe grupe.

Cred că am terminat cu Şcoala de Dumi-necă. Şi acum Şcoala noastră de Sabat Dar aceasta este un lucru cu totul altul. Eu las fiecăruia grija de a trage concluzia, şi de a pune la încercare toate lucrurile şi a reţine ce este bun. Ţiu însă să atrag deosebita atenţie asupra faptului că aci este vorba de o Şcoală pentru copii iar nu de o Şcoală pentru adulţi.

Maurice Mathy

Notă pentru Comitet: Lăsând să se t raducă acest a r t i co l al f r . M. Ma thy ,

am vo i t să v i u î n a ju to ru l acelor Comun i tă ţ i car i şi-au p ropus ca ţ i n t ă să facă cevâ e f o r t u r i p e n t r u organizarea c o p i i l o r la s tud iu l B ib l ie i . Ne g â n d i m la acei c o p i i ca r i n u pot lua parte î n Sabat. Fo los i ţ i s tud iu l lu i , p e n t r u a încura jâ pe D i r ig in te , să în-ceapă să lucreze p e n t r u c o p i i î n sensul fexperiinen-tat de f r . M. Mathy. ' '

Dar gându l meu se îndreaptă cu toată seriozitatea spre marea noastră răspundere î n faţa l u i Dumne-zeu. Ta tă l ne va în t reba î n t r ' o z i : Unde sunt c o p i i i pe car i ţ i i - a m dăru i t? Comunitatea va aveâ să răspundă laola l tă cu p ă r i n ţ i i . Da r pent rucă şi eu am o par te î n răspunderea voastră, folosesc împre -jurarea, să at rag atenţia, că lun i le de vacanţă tre-buie folosi te, tocmai p e n t r u aducerea tu tu ro r cop i i -l o r î n Sabat, şi a-i i n s t r u i p o t r i v i t vârste i l o r cât şi clasei d i n care fac parte. Repede D i r ig in te le să ia l u c r u l î n mână! I n s t r u c t o r i p o t r i v i ţ i şi f iecare cu g rupa S'a să caute să câştige i n i m a c o p i i l o r p e n t r u Isus. „Lăsaţ i c o p i i i să vie la M i n e " este o serioasă avert izare p e n t r u p ă r i n ţ i i care cred că c o p i i i ar f i p rea m i c i p e n t r u ca să înţeleagă şi prea neş t iu to r i ca să p r i ceapă l uc ru r i l e l u i Dumnezeu. Dar S p i r i t u l l u i Dumnezeu este l a luc ru , şi c o p i i i noş t r i sunt aşâ de pregăt i ţ i , că ei sunt un aluat excelent, p e n t r u lu-crarea l u i Dumnezeu: sol ia r e v e n i r i i Sale,- l a toate popoarele.

Faceţ i î n aceste zi le de vacanţă ca, ei să lucreze î n societatea voastră ca p ă r i n ţ i şi faceţ i ca m u n c a l o r să f ie răsplăt i tă, pen t ru ca ei să poată c o n t r i b u i cu darur i le l o r la a jutarea l u c r ă r i i ca o dovadă a m u n c i i şi e c o n o m i s i r i i l o r sub conducerea voastră. F r a ţ i l o r şi s u r o r i l o r conduceţ i pe c o p i i i voş t r i î n rugăciune cu vo i î m p r e u n ă la Isus.

„ î n c ă p u ţ i n şi foarte p u ţ i n şi cel ce v ine va ven i şi nu va ma i zăbov i " . Faceţ i tot ce puteţ i ma i b ine, î n fami l ie şi î n Comuni tate, ca t i m p u l de vacanţă să f ie pen t ru ei o în ro la re act ivă î n armata l u i Hr is -tos, care a i u b i t aşâ de mu l t şi care a p re ţu i t aşâ de mu l t pe c o p i i şi a fost aşâ de atent faţă de ei, încât a zis: „Lăsaţ i c o p i i i să vie la M ine" . Lăsaţ i - i să f ie p regă t i ţ i pen t ru a p r i m i pe Isus î n i n i m i l e lo r , şi astfel conduceţ i - i la botez. Să nu z ice ţ i că sunt p rea m i c i şi nepr i cepu ţ i , c i i ns t ru i ţ i - i şi edu-caţ i - i . Faceţ i să poarte î n rugăciune şi luc rarea zil-n i că mis ionara , crucea răspunder i lo r pen t ru salva-rea a l tor c o p i i şi rude. Faceţ i ca ei să se plece î n rugăciune cu v o i î n f iecare zi şi să stăruească pen-t r u a câştigă i n i m a l o r şi a a l tora pen t ru Isus, care z ice: „ V i u c u r â n d " . „Lăsaţ i c o p i i i să vie la Mine, căc i a u n o r a ca acestora este î m p ă r ă ţ i a l u i D u m -nezeu".

• P. P. Păunescu.

Din Madagascar* Cu ajutorul lui Dumnezeu am sosit în Ma-

dagascar în iarnă, adică în luna Iulie 1930. Nu vreau să trec cu vederea de a spune că aici timpul e cu totul contrar celui din Europa. Aici iarna începe în a treia săptămână din Mai, şi ţine până la jumătatea lui August. Primavara începe în August şi ţine până în Noembrie. Vara începe din Decembrie şi ţine până pe la începutul lui Martie. Toamna începe din Mar-tie şi ţine până pe la începutul lui Iunie.

Iată numele celor patru anotimpuri în limba malgaşă: Iarna: Ririnina Primăvara: Lohataona adică: Capul anului. Vara: Fahavarotra adică: Timpul tunetelor şi

al fulgerelor. Toamna: Fararano adică: Sfârşitul ploilor.

Aici soarele nu mai e amicul nostru ci un inamic, întrucât Europenii nu pot să poarte pălării de pae, ca în Europa, ci trebuie să poarte un fel de „coif", prin care razele soare-lui nu pot străbate. A umbla cu capul gol în timpul zilei nici vorbă, întrucât e foarte peri-culos. Noi umblăm cu coifuri albe. In timpul sezonului de vară după amiază plouă adesea, ploi torenţiale însoţite de bubuituri; şi fulgere. Ziua e căldură, iar seara şi peste noapte e ră-coare, aşâ ca ne simţim foarte bine.

LIMBA MALGAŞA. Potrivit instrucţiunilor date de conducerea

Misiunii, ne-am instalat în oraşul Tananarive), Capitala insulei Madagascar, pentru un timp nedeterminat, ca să putem studia şi învăţă limba malgaşă. Malgaşii se simt foarte bine, când le vorbeşti în limba lor maternă, fapt care ne determină să învăţăm cât se poate de repede limba lor ca se le putem povesti isto-ria cea veche dar totdeauna nouă, despre Isus, Prinţul ceruluii şi Mântuitorul celor pierduţi. După aproape două săptămâni dela sosirea noastră; am şi început studiul limbii malgaşă.

Ca să aveţi idee de limba malgaşă, scriu câteva rânduri mai jos. Cutoatecă ne-am cam obişnuit cu învăţarea limbilor străines în-trucât este a treia limbă străină ce învăţăm, totuş vechia zicală îşi are valoarea şi azi: „Tot începutul este greu. (Soratra mandrakariva ny fiandohana)". Noi însă avem încrederea că Cel care a învaţat pe apostoli să vorbească în limbi noui, ne va învăţa şi pe noi limba malgaşă.

Câteva cuvinte — fraze — şi versete biblice. L* Romană. L. Malgaşă.

Omul Ny lehilay Femeia Ny vehivavy

Laptele Ny ronono Cerneala Ranomainty: adica apă neagră Călimara Ny fitoeran dranomainty Masa Ny Iatabatra Iubire Fitiavana Luna (pe cer) Ny volana Stelele Ny Kintana Cerul Ny lanitra Ceasul Nyfamantaranandroo Plimbare Mitsangatsangana Soarele Ny masoandro adică „ Ochiul zilei" Orezul este fiert f ) Masaka ny vary Cartea e roşie Mena ny boky Eu sunt mulţumit Faly aho Ei sunt mulţumiţi pentrucă orezul e fiert Faly izy fa masaka ny vary

O convorbire între două persoane. Bună ziua Domnule 2) Koso Tompoko Poftiţi un scaun Mipetraha eo ambony ny seza Tompoko Foarte mulţumesc Misaotra dia misaotra Cum vă aflaţi toţi Manahoana daliolo hianareo Tompoko Bine mulţumesc Tsara fa misaotra Tompoko * Noi lăudăm pe Dumnezeu în ziua Sabatului Mankalaza an'Andriamanitra izahay amin'ny andro Sabata

Isaia 34, 16: „Izahao ao amin'ny bokin'i Je-hovah ,ka vakio Tsy misy na dia iray akary aza hitady ny nam any Fa ny vavan'i Jehovah no nandidy izany, Ary ny Fanahiny ihany no nanangona azy".

Matei 28, ÎS—19: „Ary Jesosy nanatona dia niteny taminy ka nanao hoe: „Efa nomena Ahy ny fahefana rehetra any an-danitra sy ety an-tany; koa mandehana hianareo, dia ataovy mpianatra ny firenena rehetra, manao batisa azy ho amin'ny anaran'ny Ray sy ny Zanaka ary ny Fanahy Maşina".

Iată şi câteva nume malgaşe. Ramiakabola; Rainizafitsara; Ramanantsia-

lonina. C. Tolici.

*) A c i orezui inlocueşte pâinea, g râu l nu creşte aic i .

2) Aşâ se salută clasa de mi j loc , insă malgaşi c a r i se t rag d i n f a m i l i i de p r in ţ se salută: „Tsarava T o m -p o k o " . — Când se întâlnesc, deseori se în t reabă d i n ce fami l i e se t rag şi dacă sunt d in clasa de m i j l o c îş i z i c : „Koso T o m p o k o " , i a r dacă sunt d i n clasa sau fami l ie p r i n c i a r ă îş i z ic : „Tsarava T o m p o k o ' .

M'au î n t reba t şi pe mine d i n ce fami l i e fac par te , ca să ştie cum să mă salute, dar eu le-am răspuns că fac par te d i n fami l ia „ P r i n ţ u l u i ceresc" .

T i p . şi E d i t . „ C U V Â N T U L E V A N G H E L I E I " . Bucureşt i . I V . Str . M i t r o p o l i t u l Ghenadie Petrescu, No. 116.