„Spune-mi ce sacrifici pentru idealul tău şi-ţi voi spune dacă-l iubeşti sau nu”.

(Panait Istrati, Reflecţii şi maxime)

Iubirea, de oricare natura, necesita sacrificii, acestea conturand importanta idealului.

Sunt de acord cu cele spuse de Panait Istrate, conform carora, se poate spune ca ai un ideal doar atunci cand te dedici acestuia si nu eviti niciun sacrificiu pentru a-l atinge, „iubirea” pentru un tel materializandu-se prin fapte.

In primul rand, pentru a atinge un anume scop, oamenii infaptuiesc tot ce le sta in putinta pentru ca acesta sa devina realitate. Din acest lucru reiese faptul ca un om ce nu poate sa sacrifice orice pentru ceea ce isi doreste, nu tinde cu adevarat la implinirea acestuia si nu ”iubeste” cu adevarat acel ideal. Un bun exemplu este opera Ryga Cripto si lapona Enigel in care regele ciupearca desi tinde catre iubirea laponei nu face nimic in acest sens ci doar o cheama pe aceatsa sa coboare treptele cunoasterii in sfera sa. Acest lucru demonstreaza faptul ca Riga cripto nu doreste cu adevarat atingerea acelei dorinte si nu poate sa sacrifice nimic in favoarea lui.

In al doilea rand, se poate vorbi despre faptul ca un om trebuie sa jertfeasca alte lucruri pentru a-si atinge aspiratiile. Trecand peste toate dificultatile aflate in cale, se remarca constientizarea adevaratei valoari a idealului, o recunoastere a ”iubirii”. Acesta este scopul nostru personal, avand astfel insemnatate diferita in viata fiecaruia, meritand sacrificiul, sau nu. Un exemplu relevant este personajul Ion din opera cu acelasi titlu care reuseste atingerea visului sau de a avea cat mai mult pamant prin orice mijloace. Se foloseste de alte personaje, acest lucru subliniind valoarea dorintei acestuia si iubirea pentru averea si pamantul mult visat.

In concluzie, un ideal nu poate fi atins fara un sacrificiu, de orice anvergura ar fi, acesta subliniind importanta scopului.