Spectrometria de Masa

Introducere

SPECTROMETRIA DE MASĂ

1

Introducere

CUPRINS

CAPITOLUL 1Introducere

1.1. Principii fundamentale 11.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică 31.3. Scurt istoric şi perspective 3

CAPITOLUL 2Aparatura

2.1. Introducerea probei 52.2. Surse de ioni şi tehnici de ionizare 6

2.2.1. Ionizare prin impact electronic (Electronic Impact, EI) 62.2.2. Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI) 7

2.2.2.1. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină 112.2.2.2. Formarea de aducţi 122.2.2.3. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI) 13

2.2.3. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi 132.2.3.1. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass

Spectrometry, SIMS)13

2.2.3.2. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB) 132.2.4. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA) 152.2.5. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization) 152.2.6. Ionizarea cu termospray (TSP) 152.2.7. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI) 172.2.8. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API 182.2.9. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma,

ICI)18

2.3. Analizoare 192.3.1. Clasificarea spectrometrelor de masă 202.3.2. Analizorul magnetic 212.3.3. Analizorul electrostatic 222.3.4. Spectrometre de masă cu dublă focalizare 22

2.3.4.1. Dispersie şi rezoluţie 222.3.4.2. Focalizarea de direcţie 232.3.4.3. Focalizarea în energie 23

2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF) 242.3.6. Analizoare quadripolare 242.3.7. Rezonanţa ciclotronică 26

2.4. Detectoare 282.4. Sisteme de înregistrare 302.5. Prelucrarea datelor 30

CAPITOLUL 3CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE

MASĂ3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS) 323.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS) 33

2

Introducere

3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt 333.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB) 343.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP) 353.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical

Ionization, APCI)35

3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP) 363.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice 37

CAPITOLUL 4SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS) 38

CAPITOLUL 5SPECTRUL DE MASĂ

5.1. Introducere 405.2. Informaţii analitice 415.3. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie 425.4. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe

izotopice42

5.5. Ionul molecular 455.5.1. Structura ionului molecular 455.5.2. Identificarea ionului molecular 455.5.3. Regula azotului 47

5.6. Ioni metastabili 475.7. Procese de fragmentare 48

5.7.1. Generalităţi 485.7.2. Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie 505.7.3. Simboluri utilizate în spectrometria de masă 505.7.4. Ioni cu număr par şi impar de electroni 515.7.5. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică 535.7.6. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării 535.7.7. Scindări simple 545.7.7. Scindări cu rearanjare 56

5.7.7.1. Fragmentarea retro-Diels-Alder 565.7.7.2. Rearanjarea McLafferty 58

5.7.8. Factori ce influenţează procesele de fragmentare 605.7.9. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare 61

5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi 62

CAPITOLUL 6PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE

COMPUŞI ORGANICI6.1. Hidrocarburi 64

6.1.1. Hidrocarburi saturate aciclice 646.1.2. Cicloalcani 66

6.2. Alchene şi alchine 676.3. Hidrocarburi aromatice 686.4. Derivaţi halogenaţi 69

6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici 696.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici 72

6.5. Compuşi oxigenaţi 736.5.1. Compuşi hidroxilici 73

6.5.1.1. Alcooli 736.5.1.2. Fenoli 76

3

Introducere

6.5.2. Eteri 776.5.2.1. Eteri alifatici 776.5.2.2. Eteri aromatici 79

6.6. Compuşi cu azot 796.6.1. Amine 79

6.6.1.1. Amine alifatice 796.6.1.2. Amine cicloalifatice 816.6.1.3. Săruri cuaternare de amoniu 81

6.6.2. Amine aromatice 816.6.3. Nitroderivaţi 83

6.6.3.1. Nitroderivaţi alifatici 836.6.3.2. Nitroderivaţi aromatici 83

6.7. Compuşi cu sulf 836.7.1. Compuşi alifatici 84

6.7.1.1. Tioli 846.7.1.2. Tioeteri, tiocetali 85

6.7.2 Disulfuri 856.8. Compuşi carbonilici 86

6.8.1. Aldehide 866.8.1.1. Aldehide alifatice 866.8.1.2. Aldehide aromatice 86

6.8.2. Cetone 876.8.2.1. Cetone alifatice 876.8.2.2. Cetone aromatice 88

6.9. Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali 896.9.1. Acizi carboxilici 89

6.9.1.1. Acizi carboxilici alifatici 896.9.1.2. Acizi carboxilici aromatici 90

6.9.2. Esteri 916.9.2.1. Esteri alifatici 916.9.2.2. Esteri ai acizilor aromatici 926.9.2.3. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor 926.9.2.4. Lactone 93

6.9.3. Amide 936.9.3.1. Amide alifatice 936.9.3.2. Amide aromatice 94

6.9.4. Nitrili 946.9.4.1. Nitrili alifatici 946.9.4.2. Nitrili aromatici 95

6.9.5. Anhidride 956.9.6. Cloruri acide 956.10. Compuşi heterociclici aromatici 96

CAPITOLUL 7SPECTROMETRIA DE MASĂ A BIOMOLECULELOR

7.1. Peptide şi proteine 987.1.1. Punerea în evidenţă a mutaţiilor 1007.1.2. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale 1007.1.3. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice 1007.1.4. Stabilirea structurii 1017.1.5. Influenţa poziţiei şi a deocalizării sarcinii 1047.1.6. Strategii şi exemple de determinarea secvenţei 104

4

Introducere

7.2. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor 1067.3. Oligozaharide 1087.4. Acizi graşi 1137.5. Grăsimi 1157.6. Săruri biliare 117

CAPITOLUL 8PROBLEME 120

ANEXEAnexa nr. 1. Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite combinaţii de C, H, N şi O

143

Anexa nr. 2. Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică 199Anexa nr. 3. Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom

205

Anexa nr. 4. Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali 207Anexa nr. 5. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă

213

Anexa nr. 6. Constante fizice fundamentale 215

SEMNIFICAŢIA PRINCIPALELOR PRESCURTĂRI UTILIZATE ÎN TEXT

216

INDEX ALFABETIC 217

BIBLIOGRAFIE 218

5

Introducere

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Spectrometria de masă este cea mai sensibilă metodă de analiză structurală. Ea diferă fundamental de celelalte tehnici spectrale uzuale (rezonanţa magnetică nucleară, spectrometria în infraroşu, în ultraviolet etc) prin faptul că nu implică utilizarea radiaţiilor electromagnetice. Spectrometria de masă este inclusă în tehnicile spectroscopice deoarece reprezentarea distribuţiei unor mase funcţie de abundenţele relative este analogă cu reprezentarea intensităţii unor radiaţii funcţie de lungimea de undă. Spre deosebire de celelalte tehnici spectrale, spectrometria de masă transformă chimic proba care devine astfel nerecuperabilă.

1.1. Principii fundamentale

Spectrometria de masă este o metodă fizică utilizată, în special, pentru analiza substanţelor organice ce constă, în esenţă, în ionizarea substanţei investigate, urmată de separarea ionilor obţinuţi în funcţie de raportul dintre masă şi sarcină. Spectrul de masă reprezintă înregistrarea maselor şi a abundenţelor relative ale ionilor obţinuţi. Spectrul de masă este o caracteristică a fiecărui compus, iar identificarea ionilor rezultaţi în cursul fragmentării permite, de multe ori, stabilirea completă a formulei structurale.

În cel mai simplu spectrometru de masă (figura 1.1), moleculele organice aflate în fază de vapori sunt bombardate cu un fascicul de electroni, având energia cuprinsă între 10-70 eV, pentru a fi transformate în ioni pozitivi cu energie înaltă:

M + e M 2e-

Datorită conţinutului energetic ridicat, ionul , denumit ion molecular sau ion-părinte, va suferi, în continuare, procese complexe de fragmentare, ce vor conduce la formarea de fragmente ionice şi neutre:

M m m sau M m m+ 1 2

+ 1

2

Dintre acestea, spectrometrul de masă analizează numai fragmentele ionice. Deoarece ionii

au de parcurs o distanţă considerabilă până la colector, pentru a se evita ciocnirile dintre particulele pozitive sau dintre acestea şi molecule neionizate, incinta aparatului este menţinută la o presiune foarte joasă (10-6 - 10-7 mm Hg).

6

Introducere

Figura 1.1.Schema de principiu a unui spectrometru de masă:

1. rezervor de vapori; 2. frită; 3. catod; 4. anod; 5. zonă de accelerare; 6. fante de focalizare; 7. tubul analizorului; 8. magnet; 9. detector; 10. amplificator; 11. înregistrator.

Ionii formaţi în sursa de ioni sunt acceleraţi sub acţiunea unei diferenţe de potenţial, realizată între doi electrozi, şi ajung apoi la analizor care are rolul de a-i separa în funcţie de raportul masă/sarcină, după deviere într-un câmp magnetic variabil. În acest mod ia naştere un curent de ioni de la camera de ionizare spre detector, curent proporţional cu numărul de ioni care l-a generat. După detectare-amplificare acest curent este înregistrat de către înregistrator, care furnizează astfel spectrul de masă.

Elementele principale ale unui spectrometru de masă sunt prezentate în figura 1.2.

Figura 1.2. Schema bloc a unui spectrometru de masă

În figura 1.3. este prezentat spectrul de masă, în formă normalizată, al 2-metilpentanului. Spectrul evidenţiază o serie de caracteristici ale substanţei investigate, dintre care cele mai importante sunt:

a. masa moleculară este 86 u.a.m;b. picul cel mai intens apare la m/e 43; aceasta arată că scindarea preferenţială are loc între

C2-C3, cu formarea celor mai stabili ioni;c. picurile de la m/e 15, 29, 57, 71 indică fragmente rezultate din scindarea, directă sau

indirectă, a ionului molecular şi care corespund unor ioni CH3+, C2H5

+, C4H9+, respectiv

C5H11+.

Analiza detaliată a zeci de mii de spectre a permis formularea unor legi semi-empirice referitoare la fragmentările preferenţiale suferite de moleculele organice. Aplicarea detaliată a acestor reguli la elucidarea structurii compuşilor organici va fi discutată în capitolul 5.7.

7

Introducere

Figura 1.3. Spectrul de masă al 2-metilpentanului

1.2. Utilizarea spectroscopiei de masă în chimia organică

Chimia organică poate utiliza spectrometria de masă pentru elucidarea următoarelor aspecte principale:

1. determinarea masei moleculare. Este cea mai utilizată facilitate oferită de către spectrometria de masă. Posibilitatea determinării masei moleculare se bazează pe procesul primar de formare a ionului molecular prin expulzarea unui electron din molecula investigată. Ionul astfel format va avea, practic, aceeaşi masă moleculară cu molecula din care provine. Din acest motiv, identificarea ionului molecular reprezintă o etapă cheie în interpretarea unui spectru de masă;

2. determinarea formulei moleculare. Formula moleculară a unui ion poate fi determinată direct dacă este posibilă măsurarea cu o precizie de cel puţin patru zecimale a masei moleculare. Aceasta precizie necesită aparate cu o rezoluţie mai mare de 104 (spectrometre de masă de înaltă rezoluţie). Rezoluţia necesară determinării directe a formulei moleculare creşte rapid odată cu creşterea masei şi a numărului de elemente prezente în moleculă;

3. elucidarea structurii moleculelor. Stabilirea formulei structurale poate fi realizată, în unele cazuri, în urma interpretării fragmentărilor suferite de către ionul molecular. Atribuirea structurală poate fi făcută şi prin compararea datelor spectrale cu cele existente în bibliotecile de spectre de masă;

4. stabilirea marcajelor izotopice. Spectrometria de masă este metoda standard pentru analiza rezultatelor experimentelor de marcare izotopică, experimente de o importanţă deosebită pentru evidenţierea proceselor chimice ce au loc în organismele vii. Determinarea extrem de precisă a abundenţelor izotopice prezintă o importanţă deosebită pentru geo-ştiinţe şi arheologie. Astfel, posibilitatea de a determina un raport 14C/12C = 1/1015 a permis datarea unui eşantion de 40.000 de ani cu o precizie de 1 %. Spectrometria de masă permite stabilirea cu uşurinţă a prezenţei izotopilor şi a poziţiei acestora în moleculă.

1.3. Scurt istoric şi perspective

1886: E. Goldstein descoperă ionii pozitivi;1898: W. Wien face primele analize prin deflexie magnetică;1912: J.J. Thomson (premiul Nobel în 1906) înregistreză primele spectre de masă ale O2,

N2, CO, CO2, COCl2. A observat ioni negativi şi ioni cu sarcini multiple. A descoperit ionii metastabili. A descoperit (1922) izotopii 20 şi 22 ai neonului;

1918: A.J. Dempster construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de direcţie (magnet în formă de sector);

1919: F.W. Aston (premiul Nobel, 1922) construieşte primul spectrometru de masă cu focalizare de viteză. A măsurat defectul de masă (1923);

8

Introducere

1930: R. Conrad utilizează spectrometria de masă în chimia organică;1934: W.R. Smythe, L.H. Rumbaug şi S.S. West realizează prima separare preparativă a

izotopilor;1942: firma Consolidated Engeneering Corporation produce primul aparat comercial

pentru Atlantic Refinery Company;1948: A.E. Cameron descoperă analiza prin măsurarea timpilor de zbor ale ionilor (TOF);1953: W. Paul (premiul Nobel, 1989) şi H.S. Steinwedel descriu analizorul quadripolar şi

capcana de ioni;1957: firma Kratos comercializează primul spectrometru cu dublă focalizare după ce J.

Beynon a arătat importanţa analitică a determinării exacte a maselor;1958: apar primele spectrometre de masă cuplate la gaz-cromatograf;1966: M.S.B. Munson şi F.H. Field descoperă ionizarea chimică;1967: utilizarea primelor sisteme de tratare computerizată a datelor;1972: J. Beynon descrie descompunerea ionilor metastabili;1975: apar primele aparate de rutină GC/MS cu coloane capilare;1980: H.L. Vestal descoperă termospray-ul;1981: M. Barber descrie ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi, FAB;1982: primul spectru complet al insulinei (5750 u.a.m.);1985: F.H. Hillenkamp descoperă Matrix Assisted Laser Desorption Ionization (MALDI);1988: primele spectre ale proteinelor cu mase mai mari de 20.000 u.a.m.

Progresele tehnicilor experimentale şi perfecţionarea instrumentelor au condus la creşteri spectaculoase ale rezoluţiei şi sensibilităţii:

An Rezoluţie, m/m Autor1913: 13 J.J. Thomson1918: 100 A.J. Dempster1919: 130 F.W. Aston1937: 2.000 F.W. Aston1991: 2*108 A.G. Marshall

Studiile efectuate de către Strategic Directions International (Los Angeles, California, SUA) prevăd creşterea spectaculoasă a vânzărilor de spectrometre de masă în următorii 5 ani. În anul 1995 vânzările de spectrometre de masă au totalizat 1,1 miliarde de dolari, comparativ cu anul 1991 când vînzările au fost de numai 597 milioane de dolari. Raportul indică, de asemenea, apariţia de noi tipuri de instrumente şi tehnici; se aşteaptă ca spectrometrele cu timp-de-zbor să joace un rol din ce în ce mai mare în biotehnologie. Supravegherea factorilor de mediu va necesita utilizarea spectrometrelor de masă transportabile. Aceste date relevă, o dată în plus, importanţa majoră pe care o are spectrometria de masă în prezent.

9

Cuplaje între tehnicile cromatografice şi spectrometria de masă

CAPITOLUL 2

APARATURA

După cum s-a precizat în capitolul 1.1, un spectrometru de masă conţine cinci secţiuni principale:

1. secţiunea de introducere a probei;2. secţiunea de ionizare şi accelerare;3. secţiunea de separare a ionilor;4. secţiunea de colectare-detectare;5. secţiunea de amplificare-înregistrare.

2.1. Introducerea probei

Spectrometrul de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă. Modul de introducere a probei în aparat depinde esenţial de modul de ionizare şi de proprietăţile fizico-chimice ale substanţei de analizat. În acest subcapitol vor fi prezentate, în principal, numai aspectele legate de introducerea probei în cazurile în care ionizarea se realizează prin impact electronic. În cazul celorlalte tehnici de ionizare, modul de introducere a probei rezultă din tehnica generală de lucru.

La introducerea probei în spectrometru de masă trebuie să se ţină seama de următoarele aspecte:

puritatea probei. Deoarece spectrometria de masă este o metodă de analiză deosebit de sensibilă, puritatea probei trebuie să fie extrem de mare. Prezenţa unor impurităţi, chiar în cantitate mică, poate afecta foarte mult interpretarea spectrului, mai ales atunci când volatilitatea impurităţii este mult mai mare decât a substanţei analizate (în cazul extrem se înregistrează numai spectrul impurităţii);

volatilitatea probei. Iniţial, una dintre dificultăţile majore întâlnite la înregistrarea spectrelor de masă era determinată de necesitatea ca substanţa de analizat să fie adusă în stare de vapori. Compuşii organici stabili şi care prezintă presiuni de vapori moderate la temperaturi de până la 300 0C, la presiunea de circa 10-5 mm Hg din aparat, sunt introduşi indirect (aşa-numita introducere indirectă), prin intermediul unei camere de vaporizare din care vaporii difuzează lent, printr-o frită, în camera de ionizare. Probele cu presiuni de vapori scăzute (în general solidele) precum şi cele care se descompun, se introduc direct în camera de ionizare (introducere directă). Volatilizarea lor se realizează în urma unei încălziri controlate. Substanţele cu volatilitate extrem de scăzută (cum ar fi aminoacizii,

10


zaharurile etc) pot fi analizate după derivatizare (transformare chimică în derivaţi mai puţin polari). Tehnicile moderne de ionizare au permis şi înregistrarea spectrelor unor compuşi tradiţional nevolatili: polimeri, peptide şi proteine etc;

cantitatea de probă. Deşi, în principiu, aceasta depinde de modul de introducere a probei, de tipul de aparat, de timpul necesar înregistrării spectrului etc., cantitatea necesară nu depăşeşte 1 mg, fiind mult mai mică decât cantităţile necesitate de celelalte tehnici spectrale. Aparatele moderne au permis înregistrarea de spectre de masă prin utilizarea unor cantităţi de substanţă de ordinul a 10-12 g. Utilizarea unor cantităţi extrem de mici de subsatnţă este extrem de avantajoasă, printre altele, şi datorită faptului că proba este nerecuperabilă (spectrul de masă este ultimul tip de înregistrare spectrală atunci când se dispune de cantităţi limitate de substanţă).

2.2. Surse de ioni şi tehnici de ionizare

Sursa de ioni (denumită frecvent şi cameră de ionizare) are rolul de a realiza ionizarea substanţelor ce urmează a fi analizate şi reprezintă una dintre cele mai importante componente a spectrometrului de masă.

Principalele tipuri de surse de ioni sunt clasificate, funcţie de modul de realizare a ionizării, după cum urmează:

surse de ionizare prin bombardament electronic (impact electronic, electronic impact, EI); surse de ionizare prin coliziunea probei cu ioni furnizaţi de sursă (ionizare chimică,

chemical ionization, CI); surse de ionizare prin bombardament cu un fascicul de ioni sau molecule neutre (Liquid

Secondary Ion Mass Spectrometry, LSIMS şi Fast Atom Bombardment, FAB); surse de ionizare cu ajutorul laserului (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA şi Matrix

Assisted Laser Desorption Ionization, MALDI); ionizare prin dispersarea unor soluţii sub formă de picături fine (termospray, TSP şi

electrospray, ESI);

2.2.1. Ionizarea prin impact electronic (Electronic Impact, EI)

Sursa de ionizare prin impact electronic este una din cele mai utilizate surse în spectrometria de masă organică. Sursa este formată dintr-un filament încălzit (catod) ce emite electroni. Electronii produşi sunt acceleraţi spre un anod, intrând în coliziune, în drumul lor, cu moleculele probei aflate în stare de vapori. În figura 2.1. este reprezentată schematic o sursă de ionizare prin impact electronic.

Fiecărui electron emis de către sursă îi este asociată o undă a cărei lungime de undă, , este dată de relaţia: = h/mv. Pentru o energie cinetică de 20 eV, = 0,27 nm, iar pentru valoarea de 70 eV, = 0,14 nm. Când această lungime de undă este de acelaşi ordin de mărime cu lungimea legăturilor chimice, unda este perturbată şi devine o undă compusă. Dacă una dintre frecvenţe are o energie h ce corespunde unei tranziţii din moleculă, poate avea loc un transfer de energie. Dacă această cantitate de energie este suficientă, poate avea loc expulzarea unui electron. În figura 2.2. sunt prezentate curbele tipice de variaţie a numărului de ioni produşi de un curent electronic dat, la o presiune constantă a probei, funcţie de potenţialul

11


Figura 2.1.Sursă de ionizare prin impact electronic

de accelerare a electronilor (deci de energia lor cinetică). La valori scăzute ale potenţialului, energia fasciculului electronic este inferioară energiei de ionizare a moleculei. La valori ridicate ale potenţialului, lungimea de undă asociată este prea mică şi moleculele devin “transparente” faţă de electroni. După cum rezultă din figura 2.2, pentru moleculele organice maximul este situat în jurul valorii de 70 eV.

Figura 2.2.Variaţia numărului de ioni produşi în spectrometrul de masă funcţie de energia electronilor

În medie, în condiţiile standard de presiune din spectrometrul de masă (2x10-5 mm Hg), se produce un ion la o mie de molecule intrate în sursă. Curentul ionic total produs în urma impactului electronic este de ordinul a 10-6 A.

2.2.2. Ionizarea chimică (Chemical Ionization, CI)

Datorită energiei înalte a electronilor utilizaţi pentru ionizarea prin impact electronic, ionul molecular produs prin expulzarea unui electron poate să sufere fragmentări. Din acest motiv, în multe situaţii, picul ionului molecular este foarte puţin intens sau absent, ceea ce produce dificultăţi în determinarea masei moleculare. Avantajul utilizării surselor de ionizare chimică constă în obţinerea unui spectru în care picul ionului molecular este uşor de identificat.

În principiu, ionizarea chimică implică producerea de ioni ai substanţei de analizat în urma coliziunii, într-o zonă limitată a sursei, dintre moleculele probei şi un gaz, ionizat în

12


prealabil prin impact electronic, prezent în interiorul sursei. Pentru ca aceste coliziuni să poată avea loc este necesar ca presiunea din interiorul sursei să aibă o valoare de circa 0,5 mm Hg (circa 60 Pa), situaţie în care drumul liber mediu al unei molecule este de numai câteva zeci de milimetri.

Deoarece orice coliziune produce devierea ionului de pe traiectorie, urmată de descărcare pe pereţii aparatului, majoritatea spectrometrelor de masă lucrează în condiţiile unui vid înaintat. Pe de altă parte, coliziunile dintre ioni şi molecule pot provoca reacţii chimice care, dacă nu sunt controlate, complică inutil spectrul.

Conform teoriei cinetice a gazelor, drumul liber mediu se determină cu relaţia:

Ln

1

2 2 n = p / kTunde

(n este numărul de molecule pe cm3 iar diametrul de coliziune, în cm, adică suma razelor moleculelor care intră în coliziune).

În condiţiile întâlnite în spectrometrul de masă ( 3,8.10-10 m, T 300 K), drumul liber mediu al unei molecule, L (cm), se calculează cu formula: L = 0,66/p, unde p este presiunea din aparat, exprimată în pascali. În aparatele care utilizează surse de ionizare prin impact electronic, acest parcurs liber mediu trebuie să fie cel puţin de ordinul metrilor, ceea ce conduce la valori ale presiunii de maximum 10-5 mm Hg.

În tabelul 2.1 sunt prezentaţi factorii de transformare între diversele unităţi de presiune.

Tabelul 2.1. Unităţi de presiune (simbolul utilizat este prezentat în paranteze)

1 pascal (Pa) = 1 newton / m2

1 bar = 106 dyne / cm2 = 105 Pa1 milibar (mbar) = 10-3 bari =102 Pa

1 microbar (bar) = 10-6 bari = 10-1 Pa1 nanobar (nbar) = 10-9 bari = 10-4 Pa

1 atmosferă (atm) = 1,013 bari = 101.325 Pa1 torr = 1 mm Hg = 1,333 mbari = 133,3 Pa

Realizarea practică a acestei cerinţe se poate face, de exemplu, prin introducerea în interiorul sursei a unui cub cu latura de circa 1 cm, prevăzut cu orificii pentru trecerea electronilor, pentru admisia gazului ionizant, pentru introducerea probei şi pentru trecerea ionilor formaţi spre analizor. Presiunea din interiorul acestei incinte se menţine la valoarea optimă prin introducerea de gaz ionizant. În figura 2.3 este prezentată o cameră de ionizare capabilă să lucreze atât în varianta EI cât şi în varianta CI.

Deoarece raportul dintre moleculele gazului ionizant şi moleculele probei este foarte mare (circa 103), un electron intrat în incintă va ioniza preferenţial, prin impact electronic, numai moleculele gazului ionizant. Ionul astfel format va intra, la rândul său, în coliziune cu alte molecule de gaz ionizant, formând, printr-o serie de reacţii, o plasmă de ionizare. Ionii substanţei de analizat se vor forma prin reacţii chimice cu ionii acestei plasme (transfer de proton, extragere de ion hidrură, adiţii, transfer de sarcină etc). Această plasmă va conţine şi electroni cu energie joasă (electroni termici) rezultaţi în urma scăderii vitezei electronilor utilizaţi la ionizarea gazului sau produşi în reacţiile de ionizare. Aceşti electroni lenţi pot să adiţioneze la molecule formând ioni negativi.

13


Faţă de ionizarea prin impact electronic, principalele avantaje ale ionizării chimice sunt următoarele:

Figura 2.3. Cameră de ionizare combinată EI/CI. Prin coborârea cutiei 10 se trece de la varianta EI la varianta

CI. 1. buton de comutare CI/EI; 2. întrerupător; 3. intrare gaz ionizant; 4. tub capilar flexibil; 5. diafragmă; 6. filament emiţător de electroni; 7. orificiu de trecere a ionilor formaţi; 8. orificiu de

trecere a electronilor ionizanţi; 9. orificiu pentru introducerea probei.

1. determinarea masei moleculare este mult mai uşoară deoarece abundenţele ionilor M+, M+1 sau M-1 sunt mult mai mari;

2. procesele de fragmentare sunt mult mai simple (datorită, în special, faptului că ionul format din molecula de analizat nu mai este un radical-cation);

3. realizarea mult mai uşoară a tandemului GC-MS în condiţiile în care metanul poate fi utilizat atât ca gaz purtător cât şi ca gaz ionizant.

Principale substanţe utilizate drept gaze ionizante sunt:

a. metan. În cazul utilizării metanului drept gaz ionizant, reacţia primară la impact electronic este cea de formare a unui radical-cation:

CH e CH4 4 2 e

Ionul astfel format suferă două tipuri principale de transformări:a. reacţii de fragmentare:

CH CH H

CH CH H

4 3

4 2 2

b. reacţii ioni molecule:CH CH CH CH4 4 5 3

Au loc şi reacţii la care participă ionii formaţi în urma transformărilor suferite de CH4+

:

14


CH CH C H H3 4 2 5 2 CH + CH C H H H2

+ 4 2 3 2

C H CH C H H 2 3 4 3 5 2

C H2 2H CH C H5 4 3 5 2 După cum este de aşteptat, abundenţele tuturor acestor ioni depind de presiunea din

aparat. În figura 2.4. este prezentat spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului obţinută la 20 Pa.

Figura 2.4.Spectrul de masă al plasmei de ionizare a metanului (20 Pa)

Ionii obţinuţi în urma acestor reacţii pot reacţiona cu moleculele probei prin mai multe tipuri de reacţii:

a. transfer de proton prin reacţii de tip acido-bazic:M CH MH CH5 4

b. extragere de ion hidrură (când specia analizată este o hidrocarbură saturată):RH CH R CH H5 4 2

c. formare de aducţi de tip ioni - molecule (în cazul în care proba este formată din molecule polare):

M CH (M CH )3 3

Ionii de tipul (M+H)+, (M-H)+ şi (M+CH3)+, ce apar în cazul ionizării chimice, sunt denumiţi ioni quasi-moleculari sau pseudo-moleculari. Ei permit determinarea valorii masei moleculare. Deorece formarea lor este un proces chimic, aceşti ioni nu conţin excesul mare de energie ce apare la ionizarea prin impact electronic; din acest motiv, procesele de fragmentare sunt mult mai puţin numereroase şi analiza spectrului este mai simplă;

b. izobutan. Ionul molecular al izobutanului se fragmentează astfel:

În spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului, obţinută la 20 Pa (figura 2.5), se observă şi un ion de masă 39, corespunzând formulei C3H3

+; acesta poate să fie ionul ciclopropeniliu ce prezintă structură aromatică.

Şi în acest caz, ionii formaţi reacţionează în special prin transfer de proton către probă. Cu molecule polare se observă formarea de aducţi ce apar la m/e M+57 şi M+39. Deoarece cationul terţ-butil este relativ stabil, izobutanul prezintă o eficienţă scăzută în ionizarea hidrocarburilor. Din acest motiv, izobutanul poate fi folosit pentru identificarea selectivă a unor compuşi în prezenţa hidrocarburilor saturate.

15


c. amoniac. Radicalul-cation format prin impact electronic reacţionează cu o moleculă de amoniac:

NH NH NH NH3

3 4 2

Figura 2.5.Spectrul de masă al plasmei de ionizare a izobutanului (20 Pa)

În spectrul plasmei de ionizare (figura 2.6.) se observă şi un ion de masă 35, format prin asocierea ionului amoniu cu o moleculă de amoniac:

NH NH (NH NH )4 3 4 3

Modul de ionizare depinde de natura probei. Moleculele bazice (şi în special aminele) ionizeză prin transfer de proton:

R NH NH R NH NH2 4 3 3

Figura 2.6.Spectrul de masă al plasmei de ionizare a amoniacului (20 Pa)

Moleculele polare şi cele ce pot forma legături de hidrogen (dar care sunt puţin sau deloc bazice) formează aducţi. În cazurile intermediare se observă cei doi ioni quasi-moleculari (M+1)+ şi (M+18)+. Substanţele ce nu corespund criteriilor de mai sus (cum ar fi hidrocarburile saturate, eterii, nitroderivaţii etc) nu pot fi ionizate eficient.

Conţinutul energetic al ionilor formaţi prin ionizarea prin impact electronic a metanului, izobutanului şi amoniacului descreşte în ordinea:

CH5+ (CH3)3C+ NH4

+

Astfel, prin alegerea gazului se poate controla tendinţa ionilor MH+, formaţi prin ionizare chimică, de a se fragmenta. De exemplu, la ionizarea cu metan, di-octilftalatul are ca pic de bază MH+ ; ionii-fragmente de la m/e 113 şi 149 reprezintă între 30-60 % din abundenţa picului de bază. La utilizarea izobutanului ca gaz ionizant, picul MH+ este intens iar cele două picuri de fragmentare reprezintă aproximativ 5 % din picul de bază.

2.2.2.1. Ionizarea chimică prin transfer de sarcină

16


Gazele rare, oxidul de carbon şi alte gaze cu potenţial de ionizare ridicat reacţioneză prin transfer de sarcină:

Xe e Xe 2 e -

Xe M M Xe Ca şi în cazul ionizării prin impact electronic, se obţine un radical-cation care are însă

un conţinut energetic mult mai scăzut. Din acest motiv, ionul molecular va da mai puţine fragmentări.

2.2.2.2. Formarea de aducţi

În plasma rezultată în urma ionizării chimice, toţi ionii se pot asocia cu molecule polare, cu formare de aducţi. Procesul este similar unei solvatări în fază gazoasă şi este favorizat de posibilitatea angajării de legături de hidrogen. Pentru ca un astfel de aduct să fie stabil, este necesar ca excesul său de energie să fie eliminat prin ciocnire cu un alt treilea partener. Frecvent, în spectrele produşilor ionizaţi chimic apar ioni rezultaţi prin asocierea unei molecule de gaz ionizant cu un ion quasi-molecular MH+ sau cu un fragment F+, a unui ion quasi-molecular MH+ cu o moleculă neutră etc. În principiu, orice ion din plasma de ionizare poate să se asocieze fie cu o moleculă a probei, fie cu o moleculă a gazului ionizant:

MH M (2M H)

F M (F M)

Aceste asociaţii sunt utilizate, adesea, pentru a pune în evidenţă un amestec sau pentru a determina masele moleculare ale componenţilor unui amestec. Astfel, un amestec a două specii M şi N poate da asociaţii precum (MH+N)+, (F+N)+ cu (F+M)+ etc.

Din acest motiv, este întotdeauna util să se examineze picurile ce apar la valori m/e superioare ionului molecular al unei substanţe presupus pure. Dacă există picuri care nu pot fi explicate raţional, este vorba probabil de un amestec. În interpretarea rezultatelor trebuie însă stabilit dacă amestecul este determinat de prezenţa mai multor specii introduse înainte de vaporizare sau a apărut în urma unor transformări chimice după vaporizare.

În figura 2.7. este prezentat spectrul de ionizare chimică a unei substanţe pure. În spectru se pot evidenţia picuri provenite din fragmentarea ionului quasi-molecular (m/e 176, 228, 272, 284) cât şi picurile rezultate în urma unor procese de asociere a ionului quasi-molecular cu ionii gazului ionizant (m/e 327+57), cu fragmente (m/e 327+176, 327+228, 327+284) sau chiar de asociere cu molecule ale probei (m/e 2x327+1).

Figura 2.8. prezintă spectrul unui amestec de substanţe rezultat prin eliminarea de acid cianhidric şi apă din moleculele probei. În consecinţă, apar doi ioni quasi-moleculari ce se pot asocia în diverse moduri.

17


Figura 2.7.Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan)

Figura 2.8.Spectru de ionizare chimică (gaz ionizant: izobutan)

2.2.2.3. Ionizarea chimică prin desorbţie (Desorption Chemical Ionization, DCI)

Comparativ cu tehnica ionizării prin impact electronic, ionizarea prin desorbţie este o metodă “blândă” de ionizare. Principalul ei avantaj constă însă în faptul că permite analizarea probelor solide sau a soluţiilor.

În principiu, metoda constă în depunerea probei, prin evaporarea unui solvent, pe un filament de tungsten sau de reniu, a cărui temperatură poate fi controlată. În prezenţa plasmei de ionizare chimică au loc fenomene de desorbţie, ceea ce permite înregistrarea spectrului la temperaturi considerabil mai joase (uneori cu peste 150 0C) decât cele utilizate în tehnicile uzuale de ionizare.

Aspectul spectrului se schimbă, în general, cu variaţia temperaturii. Spectrul este un rezultat al suprapunerii mai multor fenomene, dintre care cele mai importante sunt: evaporarea probei urmată de ionizare rapidă, ionizarea directă pe filament, desorbţia directă a ionilor, piroliză urmată de ionizare etc. Metoda permite, de obicei, detectarea precisă a ionului quasi-molecular.

2.2.3. Ionizarea prin bombardament cu ioni sau cu atomi rapizi

Ionizarea are loc prin focalizarea unui fascicul de ioni sau molecule neutre asupra probei şi se realizează prin două tehnici de bază.

2.2.3.1. Spectrometria de masă a ionilor secundari (Secondary Ion Mass Spectrometry, SIMS)

Tehnica se aplică în special solidelor şi este în mod deosebit utilă în studiul suprafeţelor. În general, metoda nu poate fi aplicată substanţelor organice deoarece acestea acumulează sarcini care deviază fasciculul incident de ioni. SIMS implică generarea unui fascicul de ioni, cum ar fi Ar+, Ne+, Xe+ şi direcţionarea acestuia asupra moleculei analizate.

18


Energia acestor ioni este transferată moleculelor probei care va ioniza, formând aşa-numiţii ioni secundari.

2.2.3.2. Ionizarea prin bombardare cu atomi rapizi (Fast Atom Bombardment, FAB)

Metoda constă în bombardarea moleculelor probei, dizolvate într-un solvent greu volatil, cu un fascicul de atomi neutri ce are rolul de a expulza ioni şi molecule din soluţie.

Fasciculul de atomi neutri este format din atomi de argon sau xenon, ce posedă o energie ridicată. Radiaţia este obţinută prin ionizarea iniţială a atomilor, prin impact electronic, la radical-cationi, Xe+ :

Xe e Xe 2 e -

Radical-cationii formaţi sunt acceleraţi sub un potenţial de 6-10 keV pentru a forma radical-cationi de energie înaltă (Xe)+ , care sunt apoi trecuţi prin xenon. În cursul acestei treceri, (Xe)+ primesc electroni de la atomii de xenon, transformându-se în atomi de xenon cu energie înaltă:

Xe accelerare

Xe

Xe Xe Xe Xe

Ionii care rămân în fascicul sunt apoi eliminaţi prin trecerea printre doi electrozi.Atomii neutri formaţi, ce posedă o mare cantitate de energie, lovesc soluţia probei,

provocînd o undă de şoc ce va expulza ioni şi molecule. Ionii probei vor fi apoi acceleraţi şi trimişi spre analizor. În figura 2.9. este prezentată schema unei surse de ionizare prin FAB.

Figura 2.9.Schema sursei de ionizare prin bombardament cu electroni rapizi (FAB):

1. zona de ionizare a argonului; 2. lentile de accelerare şi focalizare; 3. zona de formare a atomilor neutri rapizi; 4. electrozi pentru deionizare; 5. proba dizolvată într-o picătură de glicerină;

6. accelerator de ioni; 7. electrozi de focalizare a fasciculului ionic; 8. spre analizor.

Cel mai utilizat solvent în tehnica FAB este glicerina. Alături de aceasta se mai utilizează tioglicerina, alcoolul m-nitrobenzilic şi, la analiza ionilor negativi, tri-etanolamina

Această tehnică nu produce ioni; ea se mulţumeşte să expulzeze în faza gazoasă ionii pre-existenţi în soluţie. În acest mod se minimizează excitarea vibraţională a moleculelor, ceea ce se reflectă în procese de fragmentare extrem de sumare. Un alt avantaj îl reprezintă obţinerea de fascicule de ioni ce pot fi menţinute timp de 20-30 de minute, spre deosebire de tehnicile convenţionale unde semnalul durează câteva secunde.

De obicei, ionul molecular nu apare ca atare; sunt însă uşor de identificat aducţi de tipul (M+H)+. Alţi aducţi rezultă prin asocierea cu diverse impurităţi din săruri sau în urma adăugării de NaCl sau KCl: (M+Na)+ sau (M+K)+. Apar, de asemenea, aducţi prin asociere cu

19


moleculele solventului nevolatil (aceştia pot fi însă eliminaţi cu uşurinţă la interpretarea spectrului).

Sursa de ionizare prin FAB poate genera ioni moleculari ai unor molecule foarte polare şi nevolatile cum ar fi, de exemplu, cele ale peptidelor şi proteinelor. Pot fi determinate mase moleculare de până la 10.000 u.a.m. Cea mai importantă trăsătură este însă aceea că metoda permite stabilirea secvenţei aminoacizilor din modul de fragmentare a ionului molecular. În figura 2.10a este prezentat spectrul FAB al unui amestec de peptide ce evidenţiază picurile pseudo-moleculare (M+H)+. Figura 2.10b prezintă spectrul MS/MS al ionului de masă 872, spectru care permite stabilirea secvenţei de lanţ.

Figura 2.10.a. Spectrul FAB al unui amestec de peptide; b. Spectrul MS/MS al ionului de masă 872, utilizat pentru stabilirea secvenţei de lanţ

2.2.4. Ionizarea cu laser (Laser Ionization Mass Analysis, LIMA)

Desorbţia laser (Laser Desorption, LD) este o metodă eficace pentru producerea ionilor gazoşi. Ionizarea are loc cu ajutorul unor impulsuri ce furnizează între 106108

watt/cm2 şi care sunt focalizate pe o suprafaţă de circa 10-310-4 cm2 pe care se află proba, de

20


obicei în stare solidă. Aceste impulsuri provoacă expulzarea unor cantităţi infime de substanţă sub formă de ioni şi molecule neutre, care pot reacţiona în continuare între ele în faza gazoasă de deasupra suprafeţei probei. Ionizarea poate fi amplificată în continuare prin utilizarea unui al doilea laser sau prin impact electronic.

Această tehnică este utilizată pentru studiul suprafeţelor şi în analiza compoziţiilor locale ale probelor, cum ar fi, de exemplu, incluziunile în minerale sau a organitelor din celule. Metoda permite o ionizare selectivă funcţie de valoarea lungimii de undă. Deoarece semnalul furnizat are o durată foarte scurtă sunt necesare analizoare foarte rapide (cu detecţie simultană sau cu timp de zbor).

2.2.5. MALDI (Matrix Assisted Laser Desorption Ionization)

În această tehnică de ionizare substanţa de analizat se amestecă cu o soluţie ce conţine compuşi organici cu moleculă mică, numiţi matrice, şi care prezintă o absorbţie puternică la lungimea de undă a laserului utilizat. Iradierea amestecului cu ajutorul laserului va conduce la creşterea conţinutului energetic al fazei lichide prin excitarea moleculelor din matrice. Drept consecinţă, are loc un transfer de proton între matricea fotoexcitată şi substanţa analizată, urmată de fenomene de desorbţie a ionilor formaţi. Procesul de ionizare este schematizat în figura 2.11.

Figura 2.11.Schema de principiu a ionizării cu laser asistată matriceal (MALDI)

Principalele avantaje prezentate de către această metodă sunt următoarele:1. aflată într-un mare exces, matricea izolează moleculele probei, limitând apariţia de agregate ce ar împiedica formarea ionilor moleculari;2. folosirea matricei elimină necesitatea modificării lungimii de undă a laserului funcţie de natura probei;3. pot fi desorbite şi ionizate proteine cu mase moleculare de până la 300.000 u.a.m;4. sensibilitatea determinării este foarte mare (de exemplu, o matrice din acid

nicotinic permite detectarea unor cantităţi de ordinul picomolilor dintr-o proteină).

21


În figura 2.12 este pezentat spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal ce prezintă o masă moleculară de circa 150.000 u.a.m.

2.2.6. Ionizarea cu termospray (TSP)

Tehnica termospray-iului presupune pomparea unei soluţii ce conţine o sare şi proba de analizat într-un capilar din oţel încălzit prin trecerea unui curent electric şi proiectarea acesteia cu o viteză supersonică într-o cameră vidată. Se formează un jet ce conţine picături foarte fine, formate din ionii şi moleculele probei şi solvent. Încălzirea în timpul vaporizării este absolut necesară pentru evitarea congelării picăturilor. Ionii formaţi sunt separaţi şi acceleraţi spre analizor.

Figura 2.12Spectrul MALDI al unui anticorp monoclonal

2.2.7. Ionizarea cu electrospray (ES sau ESI)

Electrospray-ul se obţine prin aplicarea, la presiune atmosferică, a unui câmp electric puternic asupra unui lichid ce trece, cu un debit scăzut (de obicei 110 l/min) printr-un tub capilar. Câmpul electric se obţine prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de +36 kV între capilar şi un electrod, separaţi de o distanţă de 0,32 cm (figura 2.13). Acest câmp provoacă acumularea de sarcini la suprafaţa lichidului situat la capătul capilarului, acumulare ce determină formarea unui jet de picături fine încărcate electric. Evaporarea solventului conţinut de aceste picături va provoca micşorarea lor până în momentul în care forţele de repulsie coulumbiene vor egala valoarea forţelor de coeziune. În acest moment, picăturile vor suferi un şir de scindări ce vor conduce la picături din ce în ce mai mici, până în momentul în care câmpul electric de la suprafaţa lor va deveni suficient de puternic pentru a provoca desorbţia ionilor. Dacă molecula conţine mai multe zone ionizabile, ionii astfel produşi sunt purtători ai unui număr mare de sarcini.

22


Figura 2.13Schema sursei tip electrospray

Un exemplu de spectru de masă la care ionizarea s-a realizat prin tehnica ESI este prezentat în figura 2.14. Datorită formării de aducţi cu ionii de sodiu, potasiu sau amoniu, ionizarea cu electrospray poate fi aplicată şi moleculelor ce nu posedă zone ionizabile.

Figura 2.14.Spectrul ESI al lyzozimului . Pe picuri este indicată valoarea masei şi numărul de sarcini

Spectrele de masă ESI corespund, în general, unei distribuţii statistice de picuri consecutive, ce caracterizează ionii moleculari rezultaţi prin protonări multiple, (M+zH)z+. Obţinerea unor ioni cu sarcini multiple are ca avantaj creşterea sensibilităţii şi posibilitatea analizării unor molecule cu masă moleculară foarte ridicată cu ajutorul unor analizoare ce prezintă valori mici ale masei nominale (după cum se ştie, spectrometrele de masă nu măsoară masa unui ion, ci raportul dintre masă şi sarcină).

Lucrul la presiune atmosferică măreşte eficacitatea ionizării de 103104 ori. Deoarece compartimentul analizorului trebuie menţinut la o presiune foarte joasă, de circa 10 -5 mm Hg, compartimentul sursei şi cel al analizorului au fost separate de un orificiu cu diametru foarte mic (10 m), utilizându-se în acelaşi timp pompe de vid de mare capacitate.

23


Această tehnică a permis determinarea unor mase moleculare cu valori mai mari de 130.000 u.a.m. În cuplaj cu un aparat HPLC, tehnica ESI permite obţinerea succesivă a spectrelor unor amestecuri complexe.

2.2.8. Ionizarea la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Ionization, API)

Dacă ionizarea probei se poate realiza la presiune atmosferică, eficacitatea producerii ionilor este de 103-104 ori mai mare decât în cazul ionizării prin impact electronic la presiune redusă. Deorece analizorul lucrează la vid înaintat (10-5 mm Hg), legătura între sursa de ioni şi acest compartiment se realizează prin intermediul unui orificiu cu diametru extrem de mic (10 m), orificiu care limitează pierderile de presiune. Se utilizează, de asemenea, pompe de vid de mare capacitate.

2.2.9. Ionizarea cu surse cu plasmă cuplată inductiv (Inductively Coupled Plasma, ICP)

Plasma cuplată inductiv este o sursă ce permite analiza rapidă şi simultană a elementelor metalice. Metoda este extrem de precisă şi sensibilă. Această sursă este formată dintr-o flacără în care se introduce proba dizolvată sub forma unui aerosol. Plasma formată este înconjurată de către o bobină. Curentul alternativ al bobinei generează un câmp magnetic longitudinal care imprimă o traiectorie circulară ionilor. Interacţiunile sunt optime dacă frecvenţele sunt egale şi dacă impedanţa generatorului şi a plasmei sunt adaptate. Drept consecinţă, are loc o încălzire a plasmei la temperaturi ce pot atinge 10.000 K. Din acest motiv procentul de ionizare este practic de 100 %. În figura 2.15 este prezentată schematic sursa cu plasmă cuplată inductiv.

Figura 2.15Sursa cu plasmă cuplată inductiv

2.3. Analizoare

Ionii produşi de către sursa de ioni sunt dirijaţi către analizor, care, pentru a permite identificarea lor, are rolul să-i separe funcţie de raportul masă/sarcină. Tipul de analizor utilizat depinde, în multe cazuri, de sursa de ioni folosită.

În prezent, au devenit din ce în ce mai răspândite aparatele care utilizează mai multe tipuri de analizoare. Aceste aparate permit, de exemplu, selectarea şi înregistrarea spectrului de masă a unui singur ion, izolat dintre cei rezultaţi la fragmentarea unei substanţe.

24


Principalele calităţi ale unui analizor sunt legate de: limita de detecţie - reprezintă valoarea limită măsurabilă a raportului m/e; transmisia - este dată de raportul între numărul de ioni ce ajung la detector şi cel produs

de către sursă; rezoluţia - reprezintă capacitatea detectorului de a distinge între doi ioni de mase vecine.

Rezoluţia unui spectrometru de masă este una dintre cele mai importante caracteristici. Astfel, pentru stabilirea formulei moleculare posibile cu ajutorul intensităţii picurilor izotopice este necesar ca picurile adiacente să fie net separate. Arbitrar, se consideră că rezoluţia este corespunzătoare dacă "valea" dintre două picuri adiacente nu reprezintă mai mult de 10 % din intensitatea picului mai proeminent. Pentru a determina rezoluţia unui instrument, se aleg două picuri adiacente de intensitate aproximativ egală, între care există o vale ce nu depăşeşte 10 % din intensitatea picului mai proeminent (figura 2.16). Rezoluţia (R) este definită de relaţia:

RM

M Mn

n m

unde Mn şi Mn sunt numerele de masă ale celor două picuri şi Mn = Mm+1Funcţie de puterea de rezoluţie există două tipuri de spectrometre de masă:

a. spectrometre de rezoluţie joasă - pot fi definite ca aparate capabile să detecteze ioni ale căror mase diferă cu cel puţin o unitate de masă (aparate cu rezoluţie unitară - unit resolution), valoarea maximă a raportului m/e ce poate fi măsurată fiind de circa 2000. Un asemenea aparat este capabil, de exemplu, să separe un ion de masă 2.000 de unul cu masă 1999: [R = 2.000/(2.000-1.999) = 2000];

.Figura 2.16.

Determinarea rezoluţiei unui spectrometru de masă.

2. spectrometre de înaltă rezoluţie - sunt aparate capabile să separe doi ioni a căror masă diferă cel puţin prin 0,05 u.a.m. Un asemenea aparat este, de exemplu, capabil să separe un ion de masă 500 de unul cu masa 499,5 [R = 500/(500-499,5) = 10.000].

2.3.1. Clasificarea spectrometrelor de masă

Spectrometrele de masă utilizate pentru determinarea structurii compuşilor organici sunt clasificate funcţie de metoda de separare a ionilor utilizată de către analizorul de masă.

Analizoarele de masă realizează separarea particulelor cu sarcină (ale ionilor) pe baza raportului masă/sarcină sau a unor proprietăţi ce depind de acest raport.

În prezent sunt utilizate patru tipuri principale de analizoare de masă bazate pe: 1. câmpuri magnetice şi electrice; 2. timp de zbor;

25


3. filtre quadripolare;4. rezonanţă ciclotronică. În tabelul 2.1. sunt prezentate principalele caracteristici ale celor mai utilizate tipuri de

analizoare.

Tabelul 2.2. Principalele caracteristici ale analizoarelor de masă

Metoda de separare

Mărimea investigată

Ecuaţia fundamental

ă

Domeniul de măsurare

Rezoluţia la 1.000 u.a.m.

câmp magnetic moment 2.3. >104 105

quadripoli filtru pentru m/e - >103 105

timp de zbor timp 2.6 >104 105

rezonanţă ciclotronică frecvenţă 2.9 >104 106

2.3.2. Analizorul magnetic

Într-un analizor magnetic ionii sunt separaţi pe baza valorilor raportului m/e, după devierea într-un câmp magnetic ce acţionează perpendicular pe direcţia de deplasare a ionilor (figura. 2.17).

La ieşirea din sursa de ioni, un ion de masă m şi sarcină e, ce se deplasează cu viteza v, sub acţiunea unei diferenţe de potenţial V, va îndeplini condiţia de egalitate a energiei cinetice cu cea potenţială (2.1.):

Figura 2.17Sensul forţei centripete (FM) ce acţioneză asupra ionului

Emv

eVc 2

2 sau v

eV

m2 2 (2.1.)

Ionul pătrunde apoi în câmpul magnetic al analizorului, ce acţionează perpendicular pe direcţia sa de deplasare, fiind supus unei mişcări circulare în care forţa centrifugă, mv2/r (r este raza de curbură a tubului aparatului) egalează forţa centripetă exercitată de către magnet, Bev (2.2.):

mv

rBev

2

sau vBer

m (2.2.)

Din combinarea ecuaţiilor 2.1. şi 2.2. rezultă:2 2 2 2

2

eV

m

e B r

m sau

m

e

B r

V

2 2

2 (2.3.)

26


Ecuaţia 2.3. este relaţia fundamentală ce explică funcţionarea spectrometrului de masă cu o singură focalizare. Ecuaţia arată dependenţa raportului m/e de trei parametri: r - raza tubului analizorului; B - intensitatea câmpului magnetic; V - potenţialul accelerator. Întrucât r este o constantă de aparat iar B este, la rândul său, menţinut constant în cele mai multe dintre aparate, rezultă că separarea ionilor funcţie de raportul m/e se realizează prin baleiajul potenţialului accelerator: la potenţiale acceleratoare mari are loc separarea ionilor mai uşori, pe când la potenţiale mici are loc separarea ionilor mai grei.

Ecuaţia 2.3. indică şi faptul că spectrometrele de masă nu sunt capabile să discearnă între un ion de masă m+ şi unul de masă (2m)2+ deoarece:

m

e

m

e

B r

V

2

2 2

2 2

(2.4.)

În analizorul magnetic, ionii formaţi de către sursă sunt deviaţi de către câmpul magnetic şi focalizaţi pe detector. Focalizarea produsă de câmpul magnetic se numeşte focalizare de direcţie iar aparatele construite pe acest principiu se numesc spectrometre de masă cu o singură focalizare.

Unghiul de deviere a fasciculului de ioni în aparatele cu o singură focalizare poate să varieze în limite largi. În cele mai multe dintre aparate, devierea fasciculului de ioni se face sub unghiuri de 1800, 900 sau 600. Cea mai avantajoasă este focalizarea realizată în sectoare magnetice aflate sub unghiuri de 600, deoarece atât sursa cât şi detectorul sunt distanţate de magnetul ce produce câmpul focalizator.

2.3.3. Analizorul electrostatic

Analizorul electrostatic separă ionii formaţi în camera de ionizare cu ajutorul unui câmp electric longitudinal care accelerează numai particulele încărcate pozitiv. Acestea vor poseda, independent de masa lor, o energie cinetică, Ecin proporţională cu sarcina elementară şi diferenţa de potenţial, V. În acest mod toţi ionii vor poseda aceeaşi energie cinetică (ioni izocinetici) corespunzând însă la mase şi viteze diferite:

E eVm v m v

cin 1 12

2 22

2 2...... (2.5.)

În realitate, ionii ce părăsesc secţiunea de accelerare nu sunt riguros izocinetici deoarece la viteza dobândită aici se adună vectorial viteza cu care particula a intrat în zona de accelerare.

Analizorul electrostatic are tocmai rolul de a mări puterea de rezoluţie a spectrometrelor de masă prin focalizarea ionilor cu acelaşi raport m/e, dar care posedă energii cinetice diferite şi nu pot fi focalizaţi pe detector într-un punct, cum ar fi ideal. Focalizarea ionilor ce au un anumit raport m/e poate fi realizată prin trecerea fasciculului ionic printr-un câmp electrostatic radial, de intensitate E, perpendicular pe direcţia de deplasare. Traiectoria ionului în câmpul electrostatic radial este dată de ecuaţia (2.6.):

rV

E

2 (2.6.)

Astfel, în analizorul electrostatic toţi ionii monovalenţi ce posedă energii cinetice identice vor avea traiectorii identice, ale căror raze de curbură vor creşte cu scăderea energiei cinetice. Prin utilizarea unei fante foarte înguste se poate selecta un fascicul de ioni, riguros izocinetic, compus însă din ioni cu mase şi viteze foarte diferite (focalizare de viteză).

27


2.3.4. Spectrometre de masă cu dublă focalizare2.3.4.1. Dispersie şi rezoluţie

După cum rezultă din definiţie, rezoluţia unui spectrometru de masă depinde de calitatea semnalului furnizat de analizor. Cu cât acest semnal este mai larg, cu atât separarea picurilor va fi mai dificil de realizat. Scăderea rezoluţiei este determinată, în principal, de trei factori:

1. dispersia energetică. Faptul că ionii intraţi în analizor nu posedă aceeaşi energie cinetică conduce la dispersarea traiectoriilor în câmp (figura 2.18a);

a bFigura 2.18.

Dispersia ionilor în analizor: a. dispersie energetică; b. dispersie angulară

2. dispersia unghiulară. Dacă ionii ce intră în analizor au traiectorii divergente, această divergenţă se poate amplifica în câmp (figura 2.18b);

3. mărimea fantei de intrare. Intrarea ionilor în analizor se face printr-o fantă a cărei lărgime are o influenţă directă asupra calităţii semnalului.

2.3.4.2. Focalizarea de direcţie

După cum rezultă din figura 2.17, un ion care intră în câmpul magnetic după o traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un al doilea ion, care intră pe o traiectorie ce face un unghi cu cea precedentă, va descrie o traiectorie circulară de rază egală şi va părăsi sectorul pe o direcţie convergentă cu prima (figura 2.19a). În consecinţă, prin alegerea unei geometrii adecvate a câmpului magnetic, se poate realiza o focalizare de direcţie a fasciculului ce pătrunde în analizor.

În acelaşi timp, ionul care intră într-un câmp electric urmând o traiectorie perpendiculară pe câmp va descrie o traiectorie circulară. Un alt ion, ce va intra după o traiectorie mai inclinată, va rămâne mai mult timp în câmp şi va ieşi pe o traiectorie convergentă cu prima. Optimizarea geometriei va produce, de asemenea, o focalizare de direcţie (figura 2.19b).

a b

Figura 2.19

28


Focalizare de direcţie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

2.3.4.3. Focalizarea în energie

Simultan cu focalizarea de direcţie, sectoarele magnetic şi electric realizează o dispersie în energie (figura 2.20).

Prin combinarea a două analizoare ce realizează aceeaşi dispersie energetică şi montarea lor inversă (figura 2.21), dispersia de energie a primului va fi anulată de convergenţa celui de-al doilea.

În principiu, puterea de rezoluţie a spectrometrelor cu focalizare de direcţie creşte cu raza de curbură a analizorului magnetic şi cu valoarea potenţialului de accelerare a ionului. Din raţiuni practice, aceşti doi parametri nu pot fi amplificaţi atât cât ar fi necesar, astfel încât puterea de rezoluţie la aparatele de acest tip nu depăşeşte 10.000. Prin cuplarea unui analizor magnetic cu unul electrostatic se poate mări puterea de rezoluţie la circa 60.000 - 70.000.

a bFigura 2.20.

Dispersie de energie: a. în sector magnetic; b. în sector electric

Figura 2.21. Combinarea unui sector electric cu unul magnetic (rotit corespunzător) pentru

realizarea dublei focalizări (elctrice şi magnetice)

O asemenea rezoluţie face posibilă determinarea masei moleculare a unui ion cu o precizie de peste patru zecimale, ceea ce permite determinarea directă a formulei moleculare. Aparatele de acest tip se numesc spectrometre de masă cu dublă focalizare sau spectrometre de masă de înaltă rezoluţie (High Resolution Mass Spectrometer, HRMS). În figura 2.22. este prezentată schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

29


Figura 2.22. Schema unui spectrometru de masă cu dublă focalizare.

2.3.5. Analizorul cu timp de zbor (time-of-flight, TOF)

Analizorul cu timp de zbor diferenţiază ionii pozitivi prin măsurarea timpilor necesari ca aceştia să traverseze un “tub de zbor” cu lungimea de circa 1 m.

Principiul metodei timpilor de zbor este extrem de simplu. Un fascicul de ioni, generat de o sursă pulsatorie (pentru a se evita sosirea simultană la detector a ionilor ce au rapoarte m/e diferite), este accelerat sub un potenţial cunoscut, V, şi se măsoară timpul t necesar pentru ca aceştia să ajungă la un detector aflat la o distanţă d. Deoarece toţi ionii sunt supuşi aceluiaşi potenţial, V, vitezele v trebuie să fie invers proporţionale cu rădăcinile pătrate ale maselor, m. Astfel, timpul de zbor depinde de raportul m/e conform ecuaţiei (2.7.).

mveV

2

2 sau v

eV

m

2 sau t

m

e

d

V2

2

2 (2.7.)

2.3.6. Analizoare quadripolare

Quadripolul este un analizor care utilizează stabilitatea traiectoriilor pentru a separa ionii funcţie de raportul m/e. Aparatele ce utilizează analizoare quaripolare sunt de două tipuri:

a. filtre de masă quadripolare (Quadrupole Mass Filter)

Analizoarele quadripolare sunt formate din patru bare (poli) având o secţiune hiperbolică, alimentate cu curent continuu şi supuse unui câmp de radiofrecvenţă oscilant (barele aflate faţă în faţă au încărcări opuse). Ionii vor parcurge analizorul cu o viteză constantă, într-o direcţie paralelă cu polii (axa z), realizând însă mişcări complexe (oscilaţii) pe direcţiile x şi y. Un anumit ion poate să parcurgă quadripolul fără a se descărca pe poli numai în condiţiile în care această oscilaţie este stabilă. Pentru un ion cu un anumit raport m/e, stabilitatea oscilaţiei depinde de valorile frecvenţei de oscilaţie şi ale tensiunii curentului continuu şi a sursei de radiofrecvenţă. Rezultă că, pentru un anumit set de condiţii, numai ionii cu o singură valoare m/e vor putea să străbată quadripolul ce acţionează astfel ca un filtru de masă. Toţi ceilaţi ioni vor avea oscilaţii instabile şi se vor descărca pe poli. Înregistrarea tuturor ionilor se face prin modificarea simultană a tensiunilor sursei de radiofrecvenţe şi a curentului continuu, raportul lor şi frecvenţa oscilatorului rămănând însă constante. Parametrii tipici de lucru presupun tensiuni ale sursei de radiofrecvenţă de câteva

30


mii de volţi la frecvenţe de ordinul a 106 Hz. În figura 2.23. este prezentată schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Figura 2.23. Schema de principiu a unui spectrometru de masă cu analizor quadripolar.

Instrumentele de acest tip prezintă oferă avantajul unui control precis al câmpului electric (mult mai uşor de modificat decât cel magnetic).

În mod obişnuit, valoarea maximă a maselor ce pot fi determinate cu acest tip de aparat este de circa 4.000 u.a.m, la o rezoluţie de ordinul 3.000, care nu este, evident, suficientă pentru determinarea directă a formulei moleculare (sunt aparate de rezoluţie joasă).

b. detectorul quadripolar tip capcană de ioni (Quadrupole Ion Storage, Ion Trap)

Analizorul este format dintr-un electrod circular, de formă toroidală, acoperit de două calote sferice ce închid incinta (“capcana”) în care sunt produşi ionii prin impact electronic sau prin ionizare chimică. La acest tip de aparate nu există sursă separată de ioni. Principial, această capcană ionică este similară unui quadripol circular. Suprapunerea de tensiuni continue şi alternative permite realizarea unui tip de quadripol tridimensional, în care ionii sunt reţinuţi pe o traiectorie ce formează un fel de “opt” tridimensional. Pe când în filtrul quadripolar se reglează potenţialul astfel încât numai ionii de o anumită masă să traverseze barele, în cazul capcanei ionice, ioni de diferite mase sunt prezenţi în acelaşi timp în analizor şi se încearcă expulzarea lor selectivă, funcţie de masă, pentru a se obţine spectrul. În scopul menţinerii ionilor pe traiectorii cu rază mică, în aparat se introduce un gaz inert (de obicei heliu), valoarea presiunii remanente fiind de circa 10-3 mm Hg. În figura 2.24 este prezentat spectrometrul cu capcană de ioni.

31


Figura 2.24.Spectrometru tip capcană de ioni: sus - vedere generală, jos: trapa de ioni (detaliu)

Aparatele comerciale de acest tip lucrează, în general, la radiofrecvenţe de circa 1 MHz şi tensiuni maxime de circa 7.500 V. În aceste condiţii, valoarea maximă a maselor determinate este de circa 650 u.a.m., în condiţiile unei sensibilităţi ridicate. Obişnuit, proba se introduce prin racordare la un gaz-cromatograf. Aparatul este simplu şi relativ ieftin.

2.3.7. Rezonanţa ciclotronică

După cum se ştie, într-un câmp magnetic traiectoria unui ion devine curbă. Dacă viteza este scăzută şi câmpul intens, raza de curbură devine foarte mică şi ionul este silit să urmeze o traiectorie circulară: acesta este principiul ciclotronului.

Principiile rezonanţei ciclotronice a ionilor derivă din considerarea forţelor ce acţionează asupra ionilor supuşi influenţei unor câmpuri magnetice şi electrice. Un ion de masă m şi viteză v, aflat într-un plan perpendicular pe un câmp magnetic de intensitate B, este supus unei forţe Bev perpendiculară atât pe direcţia câmpului magnetic cât şi pe cea a deplasării (ecuaţia 2.8):

Bevm

r

v2

sau eBm

r

v(2.8)

Ionul descrie o traiectorie circulară 2r, într-un plan perpendicular pe câmpul magnetic, cu o frecvenţă dată de relaţia 2.9.:

v

2 r (2.9.)În aceste condiţii, viteza angulară, , este dată de relaţia (2.10):

32


2v

r

e

mB

(2.10.)Rezultă că viteza angulară depinde numai de raportul (e/m)B (este independentă de

viteza ionilor). Totuşi, pentru un anumit ion, raza traiectoriei creşte proporţional cu viteza. Dacă raza devine prea mare, ionul este expulzat din aparat.

În practică, ionii sunt injectaţi într-o cutie cubică având laturile de câţiva centimetri (figura 2.25), aflată într-un câmp magnetic de câţiva tesla (de obicei 3 T). Într-un astfel de câmp, frecvenţa ciclotronică este de 1,72 MHz pentru o masă de 28 u.a.m. şi de 12,03 kHz pentru o masă de 4000 u.a.m. Valoarea maximă a cîmpului magnetic utilizat a fost de maximum 7 T (1993).

Figura 2.25.Schema unui aparat cu rezonanţă ionică ciclotronică

Relaţia dintre frecvenţă şi masă arată că determinarea masei se reduce, în astfel de aparate, la determinarea frecvenţei. Aceasta se poate face, în principiu, prin două metode:

a. rezonanţa ionilor în ciclotron (Ion Cyclotron Resonance, ICR)

Iradierea cu o undă electro-magnetică de frecvenţă egală cu cea a unui ion aflat în ciclotron provoacă absorbţia la rezonanţă. Energia astfel transferată ionului contribuie la creşterea energiei sale cinetice, ceea ce antrenează o creştere a razei traiectoriei. Cantitatea de energie absorbită poate fi măsurată, aşa cum se face şi în metodele spectroscopice clasice: UV, IR, RMN. În urma creşterii razei traiectoriei, ionii aflaţi la rezonanţă ajung să fie colectaţi de către un detector şi se măsoară curentul rezultat, curent ce este proporţional cu numărul de ioni;

b. rezonanţa ciclotronică a ionilor cu transformată Fourier (Fourier Transform - Ion Cyclotron Resonance, FT-ICR)

Tehnica constă în excitarea simultană a tuturor ionilor prezenţi în ciclotron, cu o gamă largă de frecvenţe, într-un timp de ordinul microsecundelor. În urma excitării are loc punerea ionilor în fază, ceea ce permite transformarea undei complexe, detectată în funcţie de timp, într-o relaţie intensitate funcţie de frecvenţă, prin intermediul transformatei Fourier. (Principiul transformatei Fourier este următorul: un semnal care măsoară intensitatea în funcţie de timp este format prin suprapunerea mai multor frecvenţe, fiecare având intensitatea sa. Transformata Fourier permite separarea frecvenţelor şi a intensităţilor corespunzătoare).

33


Ca şi în cazul altor tehnici ce utilizează transformata Fourier, rezoluţia obţinută va depinde de timpul de observaţie, care depinde, la rândul său, de descreşterea semnalului (determinat de fenomenele de relaxare). În acest caz, scăderea intensităţii semnalului este determinată, în principal, de scăderea vitezei ionilor în urma ciocnirilor cu ioni sau molecule. Din acest motiv, pentru a se ajunge la rezoluţii ridicate, este necesară înregistrarea spectrului în condiţiile unui vid înaintat (circa 10-9 mm Hg).

Deşi FT-MS permite, în principiu, determinarea unei game nelimitate de mase, cu rezoluţii ridicate, în practică, valorile m/e măsurate nu depăşesc 2.000 u.a.m. Rezoluţia este extrem de mare la mase mici (depăşeşte 150.000), dar scade rapid cu creşterea masei ionului (este maximum 10.000 la m/e 10.000). În plus, utilizarea transformatei Fourier necesită prelucrarea unui flux considerabil de date, ce mai era încă superior în 1992 cu un ordin de mărime posibilităţilor de calcul ale mini-ordinatoarelor. Din aceste motive, utilizarea FT-MS este încă limitată.

2.4. Detectoare

După traversarea analizorului de masă, fasciculul de ioni trebuie detectat şi transformat într-un semnal utilizabil. În acest scop există diferite tipuri de detectoare, capabile să transforme un curent ionic slab (10-9 A) într-un curent electric. Acesta trebuie apoi amplificat şi înregistrat.

Primele spectrometre de masă au utilizat ca detectoare plăci fotografice şi cilindri Faraday ce au permis măsurarea directă a sarcinilor sosite la detector. În prezent se utilizează detectoarele multiplicatoare de electroni sau de fotoni şi detectoarele cu microcanale ce permit creşterea intensităţii semnalului detectat. Aceste ultime detectoare prezintă o sensibilitate extrem de ridicată (pot detecta chiar şi prezenţa unui singur ion sosit la detector); utilizarea lor este limitată însă numai la analizele calitative deorece curentul format în urma emisiei de electroni secundari nu este strict proporţional cu numărul de ioni sosit la detector.

a. plăci fotografice. Plăcile fotografice au fost utilizate de către primele spectrometre de masă şi se pretau şi pentru măsurători de înaltă rezoluţie. Plăcile sunt plasate după analizor, iar spectrele apar sub formă de linii ce prezintă grade de negru diferite, ce se corelează cu intensitatea ionilor respectivi.

b. cilindri Faraday. Acest tip de detector este format dintr-un cilindru alungit în care pătrund ionii. Aceştia se ciocnesc de pereţi şi se descarcă. Curentul este apoi amplificat şi măsurat de către un electrometru. Diferite dispozitive previn sau suprimă emisiile de electroni secundari.

c. detectoare multiplicatoare de electroni. Detectoarele multiplicatoare de electroni utilizate în prezent sunt tuburi de sticlă dopată cu plumb, având formă de corn, şi care prezintă

intense emisii secundare de electroni şi o rezistenţă electrică uniformă (figura 2.26.). Între cele două extremităţi ale tubului este aplicată o tensiune. Fiecare particulă care loveşte

suprafaţa internă a detectorului provoacă o emisie secundară de electoni, ce sunt acceleraţi de către câmpul interior; electronii ajung să lovească din nou peretele interior, provocând o nouă emisie, mai intensă. Procesul se repetă de câteva ori, în final rezultând un semnal amplificat

ce este detectat de către o placă colectoare aflată la ieşirea din tub. Detectorul este plasat într-un dispozitiv ce mai conţine două dinode de conversie, una pentru ioni pozitivi, aflată

la un

34


Figura 2.26. Detector de ioni (pozitivi sau negativi) cu dinode de conversie şi multiplicator de electroni

potenţial negativ, iar cealaltă pentru ioni negativi, aflată la un potenţial pozitiv. Un ion ce ajunge la dinoda de conversie produce o emisie de electroni, ce sunt apoi amplificaţi de către multiplicatorul de electroni. În ansamblu, un amplificator de electroni transformă un fascicul ionic într-un fascicul electronic amplificat, printr-un efect tip cascadă, cu un factor de conversie cuprins între 105 şi 107. Factorul de conversie dintre curentul ionic şi curentul electronic depinde de natura (masă, sarcină şi structură) şi vitezele ionilor detectaţi. Din acest motiv, acest tip de detectori este mai puţin precis decît cilindrii Faraday; sensibilitatea lor superioară permite însă realizarea unor baleiaje rapide.

d. detectoare cu microcanale (array detectors). Detectorul cu microcanale este format dintr-o placă străbătută de canale cilindrice paralele (figura 2.27).

a bFigura 2.27

Detector cu microcanale: a. secţiune transversală; b. multiplicarea electronilor într-un canal

Fiecare canal poate avea un diametru cuprins între 4 şi 25 m, distanţele dintre axele canalelor fiind între 6 şi 32 m. Faţa de intrare a ionilor este menţinută la o tensiune negativă de circa 1 kV în raport cu cea de ieşire. Multiplicarea electronilor se realizează prin acoperirea suprafeţei fiecărui canal cu un material semiconductor ce emite electroni secundari. Evitarea accelerării ionilor pozitivi spre faţa de intrare a plăcii se realizează prin practicarea de canale curbe în placă sau prin asocierea mai multor plăci, astfel încât canalele asociate să formeze trasee în formă de V sau Z. Efectele de avalanşă dintr-un canal pot să amplifice numărul de electroni de până la 108 ori. La ieşirea din fiecare canal, un anod metalic primeşte fluxul de electroni secundari şi semnal este dirijat spre un electrometru.

Geometria plăcii este analogă celei a unei plăci fotografice: ioni cu diferite valori m/e sosesc în zone diferite ale plăcii şi pot fi detectaţi simultan în cursul baleiajului câmpului magnetic al analizorului.

35


e. detectoare multiplicatoare de fotoni. Acest tip de detector este format din două dinode de conversie, un ecran fosforescent şi un fotomultiplicator (figura 2. 28).

Figura 2.28.Multiplicator de fotoni

Dispozitivul permite detectarea ionilor pozitivi sau negativi. În cazul detectării ionilor pozitivi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda aflată la un potenţial negativ, în timp ce, în cazul decelării ionilor negativi, ionii sunt acceleraţi spre dinoda pozitivă. Electronii secundari emişi de aceste dinode sunt apoi acceleraţi spre ecranul fosforescent unde sunt convertiţi în fotoni. Fotonii rezultaţi sunt detectaţi de fotomultiplicator. Valoarea factorului de amplificare este de ordinul 104-105.

2.4. Sisteme de înregistrare

Sistemul de înregistrare a unui spectrometru de masă trebuie să îndeplinească două cerinţe fundamentale:

a. rapiditate. Răspunsul înregistratorului faţă de semnalele primite de la sistemul de amplificare trebuie să fie extrem de rapid, astfel încât să poată fi posibilă scanarea câtorva sute de picuri pe secundă (o substanţă cu masa moleculară 300 poate prezenta între 150 şi 300 de picuri);

b. sensibilitate. Aparatul trebuie să fie capabil să înregistreze intensităţi ale unor picuri care diferă între ele cu un factor mai mare de 103. Această problemă a fost rezolvată prin utilizarea unei serii de 3-5 galvanometre cu oglindă cu sensibilităţi diferite (de obicei sensibilităţile galvanometrelor sunt în raport 1:3:10:30:100).

2.5. Prelucrarea datelor

Semanlul analogic furnizat de către detector este transformat în semnal digital cu ajutorul unui ADC (analog-to-digital convertor) iar datele sunt stocate în memoria unui computer.

Computerul asociat unui spectrometru de masă înregistrează datele provenind de la aparat şi le transformă, după caz, în valori de masă, intensităţi ale picurilor, curent ionic total, potenţial de accelerare etc. Datele spectrale sunt prezentate în diverse forme: listă a fragmentelor ionice, spectru de masă normalizat etc. Computerul asociat spectrometrului de masă poate facilita, de asemenea, interpretarea spectrului ajutând la calculul compoziţiei

36


posibile a unor ioni de masă dată, calculând şi comparând abundenţele izotopice pentru o formulă dată cu datele experimentale sau comparând spectrele obţinute cu cele existente în biblioteca de spectre (există numeroase biblioteci de spectre de masă, conţinând spectrele a peste 100.000 de compuşi).

CAPITOLUL 3

CUPLAJE ÎNTRE TEHNICILE CROMATOGRAFICE ŞI SPECTROMETRIA DE MASĂ

37


Analiza amestecurilor complexe poate fi realizată prin cuplarea unui cromatograf de gaze sau de lichide cu un spectrometru de masă. Principalul avantaj îl reprezintă posibilitatea identificării directe a substanţelor separate.

3.1. Cuplajul gaz-cromatograf-spectrometru de masă (GC/MS)

Realizarea cuplajului este facilitată de faptul că substanţa organică se află deja în fază gazoasă. În cazul utilizării coloanelor cu umplutură, debitul de gaz purtător este de aproximativ 2030 cm3/min, ceea ce afectează major valoarea presiunii din spectrometru (trebuie ţinut cont de faptul că un 1 cm3 de gaz aflat la presiune atmosferică ocupă un volum de 107 cm3 la presiunea de 10-4 mm Hg; în consecinţă, pompa de vid trebuie să asigure un debit de evacuare de 150 l/s pentru a îndepărta 1 cm3 de gaz purtător). Pentru îndepărtarea celei mai mari părţi din gazul purtător sunt utilizate mai multe tipuri de interfeţe, a căror funcţionare se bazează pe viteza superioară de difuzie a eluentului (de obicei heliu) comparativ cu moleculele probei. O astfel de interfaţă GC/MS este prezentată în figura 3.1.

Figura 3.1. Interfaţă CG/MS tip jet.

Efluentul provenit de la gaz-cromatograf este ejectat, printr-un orificiu foarte fin într-o cameră vidată; din jetul astfel format are loc difuzia preferenţială a moleculelor gazului purtător, mai uşoare decât moleculele probei. Un al doilea orificiu, coaxial cu primul şi aflat la o distanţă de circa 1 mm de acesta, face legătura cu spectrometrul de masă: aproximativ 90 % din heliu şi 40 % din probă nu trec prin al doilea orificiu, astfel încât în aparat ajunge o probă considerabil îmbogăţită.

Coloanele cromatografice capilare pot fi racordate direct la spectrometrul de masă deoarece debitele la ieşire au valori de numai 15 cm3/min.

3.2. Cuplajul HPLC - spectrometru de masă (HPLC/MS)

Cuplarea cromatografelor de lichide este mai dificil de realizat deoarece spectrometrele de masă analizează ioni aflaţi în fază gazoasă iar cromatografia de lichide se

38


utilizează, în special, pentru substanţele nevolatile, ce nu pot fi analizate prin gaz-cromatografie.

Problema este complicată suplimentar de necesitatea îndepărtării eluentului înainte de intrarea în spectrometrul de masă (de exemplu, un debit de alimentare de 0,1 cm3/min. soluţie apoasă implică eliminarea unui debit de 21.000 litri/s vapori pentru a se putea menţine în aparat vidul necesar).

Pentru rezolvarea acestor probleme se utilizează diverse dispozitive ce se bazează pe:

a. evaporarea selectivă a eluentului înainte de intrarea în camera de ionizare a spectrometrului (interfeţe de tip moving belt sau Particle Beam);

b. reducerea debitului de alimentare a interfeţei, în aşa fel încât lichidul să poată fi introdus direct; se utilizează interfeţe de tip Direct Liquid Introduction (DLI) sau Continuous Flow FAB (CF-FAB);

c. introducerea întregului debit de ieşire din cromatograf; se utilizează interfeţe tip thermospray (TSP), ionspray (ISP) sau Atmospheric Pressure Chemical Ionization (APCI).

Introducerea întregii cantităţi de eluat în spectrometrul de masă are drept consecinţă creşterea sensibilităţii de detecţie.

3.2.1. Cuplaj cu interfaţă moving belt

Eluatul provenit de la coloana cromatografică este depus pe o curea mobilă (moving belt) fabricată dintr-un material poliamidic rezistent la temperaturi de circa 400 0C şi inert din punct de vedere chimic (figura 3.2). Cureaua pătrunde într-o primă cameră vidată, încălzită cu radiaţii infraroşii, unde are loc evaporarea celei mai mari părţi din solventul provenit de la coloana cromatografică. Cureaua pătrunde apoi în sursă unde este încălzită brusc pentru a avea loc evaporarea substanţei investigate (există variante constructive ce permit şi alte tipuri de ionizare: DCI, FAB etc).

Figura 3.2.

39


Schema unei interfeţe moving belt

3.2.3. Cuplaj cu interfaţă Particle Beam (PB)

Interfaţa Particle Beam (figura 3.3) este un dispozitiv care permite separarea rapidă şi eficace a solventului provenit de la coloana cromatografică.

Figura 3.3.Interfaţa Particle Beam

Eluatul este pompat printr-o capilară la un pulverizator din sticlă unde, cu ajutorul unui curent de heliu, este transformat într-un nor de picături fine. Aerosolul obţinut traversează apoi o cameră de desolvatare cu pereţi încălziţi în care presiunea este cu puţin mai mică decât presiunea atmosferică. În timpul traversării picăturile suferă o desolvatare parţială, dând naştere la particule de substanţă parţial solvatate. Camera de desolvatare este legată la un separator cu jet molecular dublu etajat. La nivelul primului etaj, amestecul de heliu, vapori de solvent şi de particule suferă o expandare supersonică, formând un jet de gaz de mare viteză. Deoarece diferenţa de masă între moleculele gazoase şi particule este mare, particulele difuzează mai repede dinspre centrul jetului spre periferie. Particulele sunt izolate cu ajutorul unui separator, vaporii de solvent şi heliul fiind pompaţi în exterior. Pentru o separare eficientă, procesul se reia în cel de-al doilea etaj de pompare. În final, fluxul de particule, format dintr-un fascicul convergent, cu un diametru mai mic de 100 nm, este introdus în sursa spectrometrului de masă.

3.2.4. Cuplaj cu interfaţă Thermospray (TSP)

Principiul interfeţei tip Thermospray este prezentat în figura 3.4.

40


Figura 3.4.Interfaţa tip Thermospray. a. intrare interfaţă; b. zonă de încălzire;

c. cameră vidată; d. electrod; e. ieşire; f. spectrometru

Eluatul provenit de la cromatograf este încălzit brusc în zona b, iar picăturile de lichid traversează în jet supersonic camera vidată c. Ionii prezenţi în soluţie sunt acceleraţi de o diferenţă de potenţial. Ei se desorb de pe picături, antrenând una sau mai multe molecule de solvent sau de substanţă dizolvată. Se evită astfel necesitatea de a evapora înainte de ionizare: ionii aflaţi în fază lichidă trec direct în fază de vapori. Picăturile îşi continuă traseul cu viteză supersonică spre un orificiu de ieşire, e, racordat la pompa de vid. Se evită astfel acumularea unor cantităţi mari de vapori ai solventului.

Ionii din faza de vapori sunt acceleraţi spre spectrometru, f, de către un electrod, d, alimentat la un potenţial pozitiv.

Pentru a se evita îngheţarea picăturilor de lichid în timpul detentei în vid, lichidul injectat este încălzit. Încălzirea este reglată cu ajutorul unui termocuplu ce determină temperatura jetului în vid.

3.2.5. Ionizarea chimică la presiune atmosferică (Atmospheric Pressure Chemical Ionization, APCI)

Tehnica APCI realizează ionizarea prin reacţii ioni - molecule care au loc în fază gazoasă, la presiune atmosferică. Principiul surse APCI este descris de figura 3.5.

Eluatul cromatografic, cu un debit maxim de 2 cm3/min, este introdus direct într-un vaporizator pneumatic unde este transformat într-o ceaţă fină cu ajutorul unui jet de aer sau de azot, introdus cu mare viteză. Picăturile sunt astfel transportate în lungul unui tub de cuarţ încălzit, numit cameră de desolvatare/vaporizare. Căldura transferată picăturilor din aerosol va permite evaporarea fazei mobile şi a probei curentul de gaz. Gazul cald (circa 120 oC) şi substanţele ce părăsesc acest tub ajung în regiunea de reacţie a sursei, care se află la presiune atmosferică, şi unde sunt ionizate chimic (prin transfer de proton sau de electron). În general, faza mobilă evaporată joacă rol de gaz ionizant, producând ioni pseudo-moleculari ( [M+H] +

sau [M-H] .

41


Figura 3.5.Sursa APCI

Deoarece sursa lucrează la presiune atmosferică, electroni necesari ionizării primare nu se obţin prin încălzirea unui filament, ci cu ajutorul descărcărilor Corona sau cu emiţători de particule . Desolvatarea şi evaporarea rapide minimalizează considerabil descompunerile termice. Ionii produşi la presiune atmosferică pătrund în spectrometrul de masă printr-un mic orificiu.

3.2.6. Interfeţele tip Electrospray (ESI) şi Ionspray (ISP)

După cum s-a precizat în capitolul 2, tehnica electrospray-ului (ce cunoaşte o dezvoltare deosebită în prezent), constă în transformarea în spray a unui lichid, provenind dintr-un tub capilar, prin aplicarea unei diferenţe de potenţial de circa 3-6 kV (figura 2.13, pagina 22). Câmpul electric intens contribuie la formarea de picături fine, încărcate electric. Mărimea medie a picăturilor şi încărcarea lor electrică depinde de natura solventului, de debitul fazei lichide şi de diferenţa de potenţial aplicată. Această interfaţă necesită utilizarea de coloane cromatografice capilare sau prevăzute cu dispozitive de segmentare a debitului (în general nu sunt posibil de prelucrat debite mai mari de 5l/min)

Interfaţa tip ionspray (figura 3.6.) acceptă debite mai mari şi produce un spray mai stabil şi mai puţin dependent de natura fazei lichide.

Figura 3.6.Interfaţa tip Ionspray

42


Tehnica ionspray-ului constă în pomparea soluţiei ce conţine proba printr-un vaporizator pneumatic, menţinut la tensiune înaltă, în aşa fel încât să se formeze o ceaţă fină de picături încărcate electric, chiar în condiţiile utilizării unor debite ridicate. Deoarece ionii sunt expulzaţi din picături printr-un proces ce nu implică un consum energetic semnificativ, fragmentările sunt puţine. Întregul proces are loc la temperatura ambiantă. Deşi interfaţa acceptă debite de 200 l/min, sensibilitatea cea mai ridicată se realizează pentru debite de circa 50 l/min.

3.2.7. Moduri de achiziţie a datelor cromatografice

Indiferent de tehnica de ionizare, achiziţionarea datelor se realizează prin trei metode principale:

a. baleiaj (scan). Cu această metodă se înregistrează, repetat, spectre complete, pe un anume interval de masă. Să presupunem că, la semi-înălţime, lăţimea picului cromatografic (exprimată în unităţi de timp), este de 10 s.

După cum rezultă din figura alăturată, pentru a fi siguri că unul din spectrele înregistrate este "din interiorul" picului cromatografic, este necesar să se înregistreze cel puţin un spectru la fiecare 5 secunde. Să presupunem că baleiajul acoperă intervalul de masă dintre 50 şi 550 (la rezoluţie joasă). În aceste condiţii, timpul acordat fiecărei unităţi de

masă este de 0,01 secunde (500 unităţi de masă în 5 s). Vor fi înregistraţi toţi ionii ce vor sosi la detector în acest interval de timp. Cu cât timpul va fi mai lung, cu atât sensibilitatea va fi mai bună. Creşterea sensibilităţii se poate realiza fie prin micşorarea intervalului de masa investigat, fie prin creşterea timpului de baleiaj.

b. detectarea ionilor selecţionaţi (selected ion monitoring, SIM). Se aplică în cazurile în care scopul investigaţiei este numai detectarea anumitor molecule ale căror caracteristici spectrale sunt cunoscute. Astfel, dacă se alege detectarea unei substanţe date cu ajutorul a trei fragmente caracteristice, analizorul poate fi programat să treacă rapid de la o masă la altă. Creşterea de sensibilitate poate fi foarte mare.

c. detectarea reacţiilor selecţionate (selected reaction monitoring, SRM). Permite obţinerea unei creşteri a sensibilităţii şi selectivităţii în raport cu SIM. Detectarea reacţiilor selecţionate, bazată pe reacţiile de descompunere ale ionilor caracteristici ai substanţei de analizat, necesită utilizarea de spectrometre de masă în tandem (v. capitolul 4). Spectrometrul este reglat pentru detectarea unor anumiţi ioni, rezultaţi dintr-o reacţie de descompunere caracteristică: de exemplu, primul spectrometru selecţionează ionul părinte mp

, caracteristic

substanţei investigate, în timp ce, cel de-al doilea aparat selecţionează ionul fragment ff ,

rezultat din reacţia caracteristică de descompunere: m f mp f n . Creşterea selectivităţii este

determinată de faptul că reacţia de fragmentare implică apariţia de ioni foarte caracteristici cu mase diferite.

43

Spectrometria de masă în tandem (MS&MS)

CAPITOLUL 4

SPECTROMETRIA DE MASĂ ÎN TANDEM (MS/MS)

Tehnica MS/MS se referă la o metodă în care un prim analizor este utilizat pentru izolarea unui anumit ion, mp

+, care va suferi o fragmentare ce va produce ioni şi molecule neutre:

m m mp d n

Aceste fragmente vor fi analizate de cel de-al doilea spectrometru.Teoretic, nimic nu împiedică multiplicarea analizorilor folosiţi (în aceste condiţii

notaţiile folosite sunt: MS/MS/MS….. sau MSn). Însă, deoarece semnalul descreşte după fiecare etapă din cauza creşterii lungimii traseului urmat de ioni, din motive practice, în prezent se pot utiliza maximum 3 sau 4 aparate montate în serie.

Există trei moduri principale de realizare a tehnicilor MS/MS:

1. baleiajul fragmentelor ionice (daughter scan) - constă în alegerea unui ion precursor (ion părinte) şi determinarea tuturor ionilor produşi;

2. baleiajul ionilor precursori (parent scan) - constă în alegerea unui fragment ionic şi determinarea tuturor ionilor precursori;

3. baleiajul fragmentelor neutre scindate (neutral loss scan) - constă în alegerea unui fragment neutru şi detectarea tuturor fragmentărilor ce provoacă apariţia lui.

Aplicaţiile tehnicilor MS/MS sunt multiple şi includ studiul mecanismelor de fragmentare, observarea reacţiilor ioni-molecule, analiza la sensibilităţi şi selectivităţi înalte, determinarea compoziţiilor elementale etc.

Un exemplu asupra modului în care spectrometria de masă în tandem poate elucida modurile de fragmentare ale unei molecule este prezentat în figura 4.1.

Spectrul din figura 4.1a evidenţiază prezenţa unui fragment intens la m/e 107, ce corespunde ionului M-43. Acesta poate să apară fie prin pierderea unui radical metil, urmată de eliminarea de CO, fie prin pierderea unui fragment C3H7, în una sau mai multe etape. Prin selectarea ionului m/e 135 ca ion precursor (figura 4.1b), se constată că acesta produce fragmentul m/e 107. Rezultă că, în prima etapă, are loc scindarea unei grupe metil, cu formarea ionului m/e 135. Rămâne de stabilit dacă pierderea ulterioară a 28 u.a.m. este

44

Spectrometria de masă în tandem (MS&MS)

determinată de eliminarea unei molecule de CO sau de etenă. Pentru a preciza acest lucru, a fost selecţionat ionul m/e 137, ce diferă de ionul m/e 135 prin prezenţa 18O. În spectrul din figura 4.1c se observă deplasarea corespunzătoare a semnalului cu două unităţi; rezultă că 18O este conservat de către fragment. Semnalele de la m/e 107 şi 108 reprezintă contribuţii ale 13C. În acest mod s-a demonstrat că ionul molecular pierde, mai întâi, un radical metil, apoi se rearanjează şi pierde o moleculă de etenă.

a)spectrul EI al p-t-

butil-fenolului;

b)fragmentările ionului precursor de la m/e

135;

c)fragmentările ionului precursor de la m/e

137.

Figura 4.1. Utilizarea tehnicii MS/MS pentru elucidarea fragmentărilor p-t-butilfenolului

45

Izotopii elementelor chimice aranjaþi în ordine alfabeticã

CAPITOLUL 5

SPECTRUL DE MASĂ

5.1. Introducere

Informaţiile esenţiale furnizate de către spectrometrul de masă se referă la masele şi abundenţele relative ale ionilor rezultaţi din substanţa investigată. De obicei, aceste informaţii sunt sumarizate în două moduri:

1. forma grafică. Semnalele ionilor sunt prezentate sub formă de linii verticale aflate la valorile m/e corespunzătoare şi a căror înălţime este proporţională cu intensităţile (abundenţele) ionilor. Din motive practice, aceste abundenţe sunt recalculate funcţie de semnalul cel mai intens (numit şi pic de bază, base peak), căruia i se atribuie valoarea de 100 %. Operaţia se numeşte normalizarea spectrului; abundenţele înregistrate ale celorlalţi ioni se amplifică cu factorul:

f 100

abundenta picului de baza

Deşi reprezentarea grafică este deosebit de utilă pentru realizarea de comparaţii rapide cu alte spectre, ea prezintă dezavantajul imposibilităţii de a prezenta, la aceeaşi scară, abundenţele exacte ale ionilor cu intensitate mică (şi în special cele ale picurilor izotopice);

2. forma tabelară. Prezintă sub formă de tabel lista ionilor şi a abundenţelor lor relative faţă de ionul de bază, considerat ca având abundenţa de 100 %. Din considerente practice, şi această listă poate să excludă ionii cu abundenţe extrem de scăzute. În cazul înregistrării spectrului pe un aparat cu rezoluţie joasă este util să se normalizeze abundenţele picurilor izotopice din zona ionului molecular funcţie de acesta din urmă.

În figura 5.1. este prezentat, în cele două variante, spectrul de masă al etil-dimetil-aminei.Utilizarea computerelor pentru stocarea şi prelucrarea datelor furnizate de către

spectrometrul de masă permite actualmente selectarea şi analiza complexă a informaţiilor, funcţie de scopurile urmărite.

Ca şi în cazul celorlalte tipuri de investigaţii spectrale, la analiza şi, mai ales, la compararea spectrelor de masă este necesară precizarea condiţiilor de înregistrare a spectrului.

46


a

m/e

% m/e % m/e % m/e

%

15 1,3 39 1,2 45 1,8 72 17,027 10,

040 2,1 56 7,3 73 23,0

28 11,0

41 4,5 57 5,0 74 1,1

29 8,1 42 28,0

58 100

30 13,0

43 7,2 59 3,9 M M+1

31 0,27

44 25,0

71 1,0 100 4,78

bFigura 5.1.

Spectrul de masă al etildimetilaminei: a. reprezentare grafică; b. reprezentare tabelară (în colţul din dreapta jos este prezentată normalizarea picului izotopic al ionului molecular)

5.2. Informaţii analitice

Deducerea structurii compuşilor investigaţi de către spectrometria de masă se realizează prin parcurgerea mai multor etape.

Într-o primă etapă, se încearcă identificarea, manuală sau computerizată, a spectrului înregistrat printre spectrele aflate în diverse colecţii. Trebuie însă să se ţină cont de faptul că, de multe ori, izomerii ce fac parte din aceeaşi clasă de compuşi prezintă spectre similare; de asemenea, spectre asemănătoare pot să aparţină unor substanţe foarte diferite. Deşi poate fi extrem de utilă, simpla comparare nu poate fi o metodă infailibilă de atribuire structurală.

În prezent există trei mari colecţii de spectre de masă:1. colecţia NBS/EPA/NIH (Mass spectral date base, Heller, S.R. and Milne, G.W.A.,

National Bureau of Standards, Washinton, 1978, 1983). Colecţia conţine peste 45.000 de spectre, prezentate în formă grafică şi clasificate în funcţie de masa moleculară. Începând cu anul 1988, colecţia există şi pe suport magnetic;

2. colecţia “eight peak index”, publicată de către Mass Spectrometry Data Center de la Royal Society, Cambridge (1991) cuprinde aproximativ 81.000 spectre de masă, prezentate sub forma unor liste ce cuprind, fiecare, cîte opt picuri principale;

3. colecţia publicată de către editura John Wiley (The Wiley/NBS Registry of mass spectra data, Palissade Corporation, N-Y, 1989) conţine spectrele a aproximativ 112.000 de compuşi (colecţia este prezentată şi pe suport magnetic).

Alături de aceste colecţii de cuprindere generală, există colecţii specializate pe domenii relativ înguste: poluanţi, droguri, metaboliţi, produse farmaceutice etc.

În cazul în care structura substanţei investigate nu poate fi dedusă cu ajutorul colecţiilor, se face apel la informaţiile oferite de către spectrul înregistrat.

47


Principalele tipuri de informaţii analitice furnizate de către spectrul de masă sunt:1. masa moleculară;2. compoziţia elementală;3. formula structurală.

Dacă primele două informaţii pot fi obţinute cu certitudine în multe cazuri, stabilirea formulei structurale pornind numai de la procesele de fragmentare este mult mai dificilă şi nu întotdeauna posibilă. De cele mai multe ori se recurge şi la ajutorul celorlalte tehnici spectrale uzuale: rezonanţa magnetică nucleară, spectrometria în IR şi UV-VIS.

5.3. Determinarea formulei moleculare cu aparate de înaltă rezoluţie

Spectrometrele de masă de înaltă rezoluţie permit, în principiu, determinarea directă a compoziţiei elementale. Din păcate, rezoluţia necesară creşte rapid cu creşterea masei moleculare. Datorită creşterii numărului de atomi, creşte numărul de combinaţii posibile iar diferenţele între masele moleculare ale diverselor combinaţii de atomi scad. De exemplu, pentru a face distincţie între C24H19N şi C21H23NS, ale căror mase sunt 321,1517 şi, respectiv, 321,1551, este necesară o rezoluţie de 321/(321,1551-321,1517) = 94.400. Există puţine aparate comerciale capabile să atingă o asemenea rezoluţie.

La utilizarea aparatelor cu rezoluţie ridicată, compoziţia elementală a unei molecule poate fi stabilită cu certitudine dacă masa moleculară se situează în jurul valorii de 100 u.a.m. În acelaşi timp, utilzarea unor astfel de aparate permite şi stabilirea compoziţiei elementale a fragmentelor rezultate, ceea ce ajută considerabil la elucidarea structurii şi la înţelegerea mecanismelor de fragmentare.

De reţinut că în spectrul de masă al unei molecule organice fiecare pic corespunde unui ion cu o anumită compoziţie izotopică şi că valoarea m/e se calculează cu masele izotopice din tabelul 5.1. şi nu cu masele atomice relative ale elementelor.

5.4. Determinarea formulei moleculare cu aparate de rezoluţie joasă. Abundenţe izotopice

Cea mai mare parte a elementelor apar în natură sub forma unor amestecuri de izotopi. De exemplu, carbonul, elementul fundamental al chimiei organice, este un amestec format din doi izotopi: 12C (98,89 %) şi 13C (1,10 %). În tabelul 5.1. sunt prezentate abundenţele izotopilor celor mai importante elemente întâlnite în chimia organică iar în Anexa nr. 2 abundenţele izotopice ale tuturor elementelor.

Faptul că unele elemente prezintă mai mulţi izotopi are drept rezultat existenţa unor ioni cu compoziţii elementale identice dar cu mase diferite. În consecinţă, ionii respectivi vor apare la valori m/e diferite. În majoritatea cazurilor, unul dintre izotopi se află într-o proporţie dominantă. Acest fapt are drept consecinţă apariţia unor picuri suplimentare, în general puţin intense şi aflate la valori m/e imediat superioare. Aceste picuri se numesc picuri izotopice. Intensitatea lor, raportată la intensitatea (abundenţa) picului ionului format de izotopii majoritari, este extrem de caracteristică şi serveşte, în condiţiile utilizării spectrometrelor de masă de joasă rezoluţie, la stabilirea formulei moleculare.

De exemplu, la înregistrarea spectrului de masă al etil-metil-cetonei (C4H8O) pe un aparat cu rezoluţie joasă, picul ionului molecular, aflat la m/e 72, este însoţit de două picuri, aflate la m/e 73 şi m/e 74, a căror intensitate relativă faţă de intensitatea ionului molecular este de 4,7 % şi, respectiv 0,3 %. Apariţia celor două picuri suplimentare este determinată, evident, de prezenţa izotopilor în moleculă. Abundenţele relative ale celor doi izotopi ai carbonului se află în raport de 98,89/1,11. Rezultă că, în medie, unul dintr-o sută de atomi de carbon este un 13C. Pentru compusul C4H8O, una din douăzeci şi cinci de molecule conţine trei atomi 12C şi unul 13C. Această moleculă are masa unitară 73 şi va forma primul pic izotopic. Prezenţa unui al doilea 13C (sau a unui 2H, sau

48


numai a unui 18O) va conduce la formarea celui de al doilea pic izotopic. Abundenţele acestor picuri sunt, evident, proporţionale cu abundenţele izotopilor respectivi.

Tabelul 5.1. Abundenţele izotopilor celor importante elemente întâlnite în chimia organică.

Izotop Abundenţă naturală (%)

Masa izotopică (u.a.m.)

1H 99,985 1,0078252H 0,015 2,01410212C 98,90 12,00000013C 1,10 13,00335414N 99,64 14,00307415N 0,36 15,00010816O 99,76 15,99491517O 0,04 16,99913318O 0,20 17,99916019F 100,00 18.998405

23Na 100,00 22,98976728Si 92,20 27,97692729Si 4,70 28,97649130Si 3,10 29,97376131P 100,00 30,97376332S 95,02 31,97207433S 0,75 32,97146134S 4,21 33,96786536S 0,02 35,967080

35Cl 75,80 34,96885537Cl 24,20 36,96589679Br 50,50 78,91834881Br 49,50 80,916334127I 100,00 126,904352

Valoarea acestei intensităţi poate fi calculată teoretic cu relaţia (5.1):

I Iwc

100 c

xh

100 h

yn

100 n

zo

100 o oM 1 M1

1 2

(5.1)

unde:IM = intensitatea relativă procentuală a picului molecular corespunzător moleculei care nu

conţine nici un izotop greu;IM+1 = intensitatea relativă procentuală a picului molecular pentru moleculele care conţin

unul din izotopii 2H, 13C, 15N, 17O;w, x, y, z = numărul atomilor de C, H, N, respectiv O, prezenţi în moleculă;c, h, n, o1, o2 = răspândirea procentuală a 13C, 2H, 15N, 17O respectiv 18O.Utilizînd această relaţie, Beynon a calculat valorile IM+1, IM+2 precum şi a raportului IM+1/IM+2

pentru mase moleculare de pînă la 250 u.a.m., ce corespund unor formule brute de tipul CxHyNzOt

şi a întocmit tabele ce sunt utilizate pentru stabilirea formulei moleculare a substanţelor (Anexa nr. 1). O variantă mai comodă o reprezintă utilizarea unui computer.

În tabelul 5.2 sunt prezentate abundenţele relative calculate ale primului şi celui de al doilea pic izotopic (raportate la abundenţa ionului molecular) pentru diverse combinaţii de atomi de C, H, N şi O având masa moleculară de 72 u.a.m.

49


Tabelul 5.2. Abundenţele relative ale primului şi celui de al doilea pic izotopic, calculate pentru diverse combinaţii de C, H, N şi O corespunzând lui m/e 72.

M = 72 M, (%)

M + 1, (%)

M + 2, (%)

C4H8O 100 4,49 0,28C2H4N2O 100 3,03 0,23C3H4O2 100 3,38 0,44C3H6NO 100 3,76 0,25C3H8N2 100 4,13 0,07C5H12 100 5,59 0,13

Compararea datelor experimentale obţinute la înregistrarea spectrului etil-metil-cetonei (M+1 = 4,7 % , M+2 = 0,3 %) cu cele din tabelul 5.2. permite selectarea formulei moleculare.

Utilizarea abundenţelor picurilor izotopice M+1 şi M+2 trebuie făcută cu multă circumspecţie deoarece, în unele situaţii, abundenţele acestor picuri sunt afectate de prezenţa ionilor (M+H)+ rezultaţi prin protonarea ionului molecular.

Izotopii mai grei ai atomilor de clor, brom, sulf apar în proporţie mult mai mare comparativ cu celelalte elemente organogene. În consecinţă, picurile izotopice ale ionilor moleculari sunt puternic afectate şi devin extrem de caracteristice.

De exemplu, în cazul unei molecule care conţine un atom de brom, picul (M+2) trebuie să reprezinte circa 98 % din picul molecular deoarece abundenţele relative ale celor doi izotopi ai bromului se află în raport de 79Br:81Br = 50,52:49,48. În prezenţa a doi atomi de brom, în spectru vor apare picuri la (M), (M+2) şi (M+4), având intensităţile relative 100:195:96 datorită existenţei moleculelor cu compoziţia izotopică 79Br2, 79Br81Br şi 81Br81Br.

Sulful prezintă trei izotopi frecvent întâlniţi, 32S, 33S şi 34S, avînd abundenţele 95,02 : 0,75 : 4,23 % (intensităţi relative: 100 : 0,8 : 4,4). Astfel, la un compus cu un atom de sulf, M+2 este mai mare cu circa 4,5 % decît ar fi de aşteptat dacă sulful nu ar fi prezent. 35S contribuie şi el la înălţimea picului M+1, fiind necesar să se scadă 0,8 % din valoarea lui M+1 pentru a se obţine contribuţia reală a izotopilor mai grei ai carbonului, hidrogenului, oxigenului şi azotului.

Din acest motiv, aspectul spectrului în zona ionului molecular al unor astfel de molecule poate fi utilizat pentru identificarea acestor heteroelemente.

Următorul exemplu este ilustrativ: un compus prezintă următoarele intensităţi relative ale picurilor din zona ionului molecular: m/e 152 (100 %, M), 153 (9,4 %, M+1) şi 154 (4,9 %, M+2); se cere formula moleculară.

Etapele determinării formulei sunt următoarele:a. se compară valorile experimentale ale abundenţelor relative ale picurilor (M+1) şi (M+2) cu

cele tabelate (v. Anexa nr. 1). Întrucât pentru compuşii cu formula generală C xHyNzOt

intensitatea picului M+2 poate fi maximum 0,9 % pentru o masă moleculară de 152, se poate presupune şi prezenţa unui unui alt element (în cazul de faţă un atom de sulf) (ca urmare a prezenţei izotopului 34S, picul (M+2) este cu circa 4,5 % mai intens la compuşii ce conţin un atom de sulf);

b. se recalculează masa celorlalte elemente din moleculă: 152-32=120 u.a.m.;c. se recalculează intensitatea relativă a abundenţelor picurilor M+1 şi M+2 ţinând cont de

contribuţiile izotopilor heteroelementelor. Izotopul 33S contribuie cu circa 0,8 % la valoarea abundenţei relative a picului (M+1); valoarea recalculată va fi: 9,4-0,8=8,6 %;

d. ţinând cont de masa moleculară şi de contribuţia picurilor izotopice, cu ajutorul tabelelor, se determină formula moleculară de tip CxHyNzOt. Din Anexa 1, pentru o masă de 120 u.a.m. şi un pic (M+1) de 8,6 % rezultă un fragment C7H8N2;

e. la formula moleculară rezultată se adaugă heteroatomii identificaţi. Formula moleculară finală a compusului investigat este : C7H8N2S.

50


Alte discuţii referitoare la aspectul spectrului în zona ionului molecular vor fi prezentate în capitolul 6, la clasele de compuşi corespunzătoare.

5.5. Ionul molecular5.5.1. Structura ionului molecular

După cum s-a precizat, ionul molecular este un radical-cation care apare atunci când o moleculă neutră pierde un electron în urma bombardamentului cu un fascicul de electroni a căror energie depăşeşte potenţialul de ionizare (> 10 - 15 eV):

M e M 2 e- -

Deşi în majoritatea cazurilor este dificil de precizat care orbital va pierde electronul, este de aşteptat ca sistemele aromatice şi orbitalii de nelegătură ai heteroatomilor (oxigen, azot etc) să piardă cu uşurinţă un electron şi ca legăturile C-C să ionizeze mai uşor decât legăturile C-H:

În general, atunci când dovezile lipsesc, structura ionului molecular se scrie între paranteze pătrate, caracterul de radical-cation fiind evidenţiat în partea de sus a parantezei din dreapta; în acelaşi mod se reprezintă şi fragmentele a căror structură electronică nu poate fi exact precizată:

C H , C H etc6 6

5 5 .

5.5.2. Identificarea ionului molecular

Identificarea ionului molecular prezintă o importanţă deosebită în interpretarea spectrelor de masă deoarece acesta oferă informaţii despre masa moleculară şi compoziţia elementală a substanţei investigate.

De multe ori însă, această identificare este, din diferite motive, dificilă. Ionii moleculari proveniţi de la circa 20 % din substanţele organice se descompun atât de rapid ( 10-5 s ) încât semnalele lor sunt foarte slabe în spectrele de rutină (chiar mai mici de 0,5 % din picul de bază) sau lipsesc. Deşi în majoritatea cazurilor este de aşteptat ca amprenta ionică ce apare la cea mai mare valoare m/e să reprezinte contribuţia ionului molecular (M , M 1 etc ) + , confirmarea prezenţei acestuia trebuie făcută cu multă atenţie. De cele mai multe ori, cea mai bună soluţie este aceea de a apela la o ionizare chimică a cărei rezultat este, de obicei, un pic intens la M+1 şi un număr redus de fragmentări.

La utilizarea aparatelor de joasă rezoluţie identificarea ionului molecular este dificilă dacă:a) ionul molecular pierde foarte uşor un atom de hidrogen; în această situaţie picurile M şi M+1

prezintă contribuţii ale primului şi celui de al doilea pic izotopic al ionului (M-H)+, contribuţii care afectează calculele cantitative;

b) substanţele investigate (în special compuşii carbonilici, aminele şi eterii) reacţionează cu protonii generaţi în sursa de ioni, formând ioni (M+H)+ stabili. În aceste cazuri intensitatea picului M+1 (important în stabilirea formulei moleculare) este amplificată cu o valoare necunoscută. Deoarece reacţia dintre proton şi molecula investigată depinde de presiunea internă din spectrometru, scăderea înălţimii picului M+1 la scăderea presiunii este un indiciu al prezenţei reacţiei de protonare.Confirmarea identificării corecte a ionului molecular poate fi realizată dacă se ţine cont,

printre altele, de1. ionul molecular este ionul ce prezintă cel mai scăzut potenţial de ionizare;

51


2. ionul molecular este ionul a cărui masă este suma maselor tuturor elementelor prezente în moleculă (pentru fiecare element se ia în considerare izotopul cel mai abundent);

3. abundenţa ionului molecular este proporţională cu presiunea din sursa de ioni;4. ionul molecular este o specie omogenă. Dacă spectrometrul scindează picul presupusului ion

molecular în două sau mai multe componente, atunci acesta trebuie căutat la valori m/e mai mari;

5. ionul molecular este întotdeauna însoţit de picuri izotopice. Abundenţa lor relativă depinde de numărul şi tipul elementelor prezente şi de abundenţa lor naturală. Abundenţa ionului M + 1 indică numărul maxim de atomi de carbon (Cmax) conform formulei:

C(M 1) 100

M 1,1.max

Ionii (M 2) şi cei superiori oferă indicaţii referitoarea la numărul

şi felul elementelor care au un izotop relativ abundent cu o masă mai mare cu 2 u.a.m. (cum ar fi, de exemplu, S, Cl, Br, Si);

6. scindările trebuie să aibă loc întotdeauna cu pierderea unor fragmente de masă rezonabilă. Astfel, este nerezonabil ca primul pic de dinaintea ionului molecular să rezulte printr-o pierdere de masă de 6-14 sau 21-24 u.a.m. datorită improbabilităţii de existenţă a unor fragmente cu această masă. În aceste condiţii, ionul presupus ca fiind ion molecular este el însuşi un fragment;

7. în cazul existenţei picurilor metastabile, în spectru trebuie să existe doi ioni la valori m/e mai mari care să respecte relaţia: m m m* / 2

21 . Astfel, dacă ultimele două semnale din spectru

sunt, de exemplu, la 172 şi 187 iar picul metastabil este la 170,6, acesta nu poate proveni din tranziţia 187172 (m*calculat = 158,2). Corelarea picului metastabil de la 170,6 cu picul de la 187 ar putea permite estimarea valorii ionului molecular (nedetectabil) la 205 u.a.m.;

8. ionii cu sarcină dublă nu pot avea mai mult de jumătate din masa ionului molecular. Dacă un ion cu sarcină dublă apare la x + 0,5, atunci ionul molecular trebui să aibă masa cel puţin 2x + 1;

9. nici un fragment nu poate conţine mai multe tipuri de atomi decât ionul molecular. Identificarea unor fragmente ce conţin şi alte tipuri de atomi faţă de ionul molecular conduce la concluzia alegerii greşite a acestuia din urmă;

10. în absenţa unui semnal pentru ionul molecular, masa moleculară trebuie să aibă o valoare care să difere rezonabil faţă de ionii fragmente prezenţi în spectru.

5.5.3. Regula azotului

Cu o singură excepţie, izotopii cei mai răspândiţi ai elementelor organogene se încadrează în una din următoarele două categorii:

a. izotopi cu număr de masă şi valenţă pare (12C, 16O, 32S);b. izotopi cu număr de masă şi valenţă impare (1H, 35Cl, 31P).Excepţia este reprezentată de către 14N, care prezintă număr de masă par şi valenţă impară.

Acest fapt prezintă o importanţă analitică deosebită în spectrometria de masă, consecinţele ce decurg de aici fiind enunţate în aşa-numita regulă a azotului: moleculele cu masă moleculară impară trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot; moleculele cu masă moleculară pară, fie conţin un număr par de atomi de azot, fie nu conţin azot în moleculă.

5.6. Ioni metastabili

La înregistrarea spectrelor de masă se observă frecvent picuri largi, puţin intense, aflate la valori m/e fracţionare. Ionii ce produc aceste semnale se numesc ioni metastabili iar picurile corespunzătoare picuri metastabile. Ionii metastabili nu rezultă din fragmentări care au loc în camera de ionizare, ci în timpul parcursului spre colector. Ei posedă o energie cinetică inferioară ionilor obişnuiţi.

52


În mod normal, ionii moleculari formaţi în camera de ionizare suferă unul din următoarele procese: a) se descompun complet şi foarte rapid în sursa de ioni şi nu mai ajung la colector (cum ar fi cazul ionilor moleculari foarte ramificaţi ce au o viaţă mai scurtă de 10-5 s) sau b) supravieţuiesc un timp suficient de lung (mai mare de 10-5 s) pentru a ajunge la colector şi a fi înregistraţi.

Viaţa ionilor depinde de stabilitatea intrinsecă şi de cantitatea de energie de excitaţie adsorbită în cursul impactului electronic din camera de ionizare. Astfel, anumite categorii de ioni moleculari pot avea un conţinut energetic foarte divers, ceea ce conduce la timpi de existenţă foarte diferiţi. O parte dintre aceştia vor avea timpi de viaţă intermediari (circa 10 -5 s), vor putea părăsi camera de ionizare, dar se vor descompune în drum spre colector.

Ionii moleculari care se descompun în camera de ionizare conduc la un ion-fiică (daughter-ion) A+ şi un radical B.; ionii A+ vor fi detectaţi normal de către colector. Ionii moleculari care părăsesc sursa de ioni vor fi acceleraţi de diferenţa de potenţial, căpătînd o energie de translaţie eV. Unii dintre aceştia pot supravieţui pînă la colector şi vor fi detectaţi în mod normal. Ionii moleculari care se vor descompune la A+ şi B. imediat după accelerare vor împărţi energia de translaţie între A+

şi B., proporţional cu masa acestora (principiul conservării momentului). Energia de translaţie a acestui ion fiică A+ trebuie să fie atunci mai scăzută decât cea a ionului părinte şi acest ion va ajunge la colector altfel decât ionul “normal” A+ produs în sursa de ioni. Ionul A+ cu energie de translaţie anormală este un ion metastabil. Ionul metastabil A+ are aceeaşi masă cu ionii normali A+, poziţia anormală din spectru fiind determinată numai de cantitatea diferită de energie de translaţie pe care o posedă. Ionii metastabili detectabili se formează în regiunea cuprinsă între analizorul electrostatic şi analizorul magnetic. Ei vor fi focalizaţi de analizorul magnetic pe baza maselor lor şi a energiilor de translaţie; deoarece ionul metastabil A+ are o energie de translaţie mai mică decât ionul normal A+, produs în camera de ionizare, el va fi deviat mai puţin şi va apare în spectru printre ionii cu masă mai mică. Picurile metastabile sunt largi din mai multe motive, unul dintre acestea fiind posibilitatea ca o parte din energia de excitare ce produce scindarea legăturii să se transforme în energie cinetică suplimentară.

Masa aparentă o ionului metastabil A+ (m*) poate fi calculată, cu o precizie satisfăcătoare, din masa ionului părinte (m1) şi a ionului fiică (m2), cu ajutorul ecuaţiei:

m*(m )

m2

2

1

Frecvent, rezultatele obţinute cu această ecuaţie se abat cu circa 0,1 - 0,4 unităţi de masă faţă de valorile obţinute experimental.

De exemplu, spectrul de masă al toluenului prezintă două picuri intense la m/e 91 şi m/e 65 şi un pic metastabil larg la 46,4. Cum 652/91 = 46,4, se poate aprecia că ionul m/e 91 pierde 26 unităţi de masă pentru a produce ionul fiică m/e 65 şi că o parte din această fragmentare are loc între analizorul electrostatic şi cel magnetic, conducând la picul metastabil m/e 46,4.

Prezenţa unui ion metastabil într-un spectru de masă este o dovadă că ionul părinte se descompune la ionul fiică într-o singură etapă. În reprezentările grafice, poziţia picurilor metastabile este indicată cu ajutorul unor săgeţi plasate în locurile corespunzătoare de pe axa x; în schemele de fragmentare, procesele de fragmentare care generează ioni metastabili sunt evidenţiate cu ajutorul unui asterisc plasat sub săgeată ( m m1 * 2 ). În cazul spectrelor de masă tabelate, ionii metastabili sunt prezentaţi ţinând cont de relaţia părinte-fiică şi de masa fragmentului neutru scindat. Figurile 5.2. şi 5.3 prezintă variantele de evidenţiere a ionilor metastabili.

Pentru stabilirea relaţiilor dintre ionul părinte, ionul fiică şi ionul metastabil se utilizează tabele şi programe computerizate. Figura 5.4. prezintă o nomogramă utilizată în acest scop.

5.7. Procese de fragmentare

53


5.7.1. Generalităţi

În mod obişnuit, reacţiile chimice se desfăşoară în fază lichidă sau gazoasă; în aceste condiţii numărul de ciocniri intermoleculare este imens iar energia internă se distribuie rapid pe ansamblul tuturor moleculelor din sistem. Înregistrarea spectrelor de masă ale moleculelor ionizate prin impact electronic se realizează în condiţiile unui vid avansat în care astfel de ciocniri sunt improbabile. Molecula primeşte energia transferată de la un fascicul electronic şi ionizează la un radical-cation. Ionul astfel format este accelerat de către un câmp electric care îl dirijează spre analizor. În sursa de ioni acest ion rămâne circa 10-6-10-7 s iar în analizor circa 10-4-10-5 s. Deoarece ionizarea se realizează, de obicei, cu ajutorul unui fascicul electronic de 70 eV, cantitatea de energie transferată moleculei este mare iar ionul format va poseda un exces de energie apreciabil. În cazul reacţiilor clasice, excesul energetic poate fi eliminat prin ciocniri intermoleculare sau prin emisie de fotoni. În condiţiile unui vid avansat, cum este cel din spectrometrul de masă, numai emisia de fotoni permite micşorarea acestui exces energetic. Astfel, în pofida conţinutului energetic ridicat, singurele transformări pe care le poate suferi ionul molecular sunt fragmentări monomoleculare. Reacţiile de recombinare sunt practic imposibile datorită improbabilităţii ciocnirilor intermoleculare. Rearanjările şi scindările ciclurilor nu vor putea fi detectate decât dacă vor fi urmate de procese de fragmentare; fragmentările depind numai de structura şi energia moleculei.

Transformările moleculelor în spectrometrul de masă sunt reacţii monomoleculare izolate, ce au loc într-un timp foarte scurt; sunt deci procese ce se află sub control cinetic.

Acest fapt permite postularea rutelor de fragmentare pe baza considerentelor bazate pe stabilitatea fragmentelor obţinute. Pe de altă parte, multe reacţii de fragmentare corespund unor

m*

m1 m2

+ (m m )1 2

132.0 182 155 + 27104.1 155 127 + 2877.2 127 99 + 2866.3 99 81 + 1851.7 127 81 + 46

Figura 5.2. Prezentarea picurilor metastabile în formă tabelară

Figura 5.3.Spectrul de masă al teobrominei. Prezentarea picurilor metastabile cu ajutorul săgeţilor. Ionul de masă 87,9 rezultă în urma fragmentării metastabile a ionului m/e 137, care pierde 28 u.a.m pentru

a forma fragmentul m/e 109 u.a.m. Ionul m/e 104,3 apare în urma fragmentării 180 137.

54


reacţii inverse, ce au energie de activare nulă sau foarte mică, cum ar fi, de exemplu, recombinarea unui radical cu un cation. În acest condiţii, se pot aplica considerente bazate pe raţionamente de natură termodinamică.

Procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă pot fi împărţite în două categorii:

- scindări simple (fără rearanjare);- scindări cu rearanjare.

Factorii principali care determină ce legături se vor scinda şi ce ioni se vor forma sunt:- tăria relativă a legăturii;- stabilitatea ionilor şi a fragmentelor neutre rezultate. Este de aşteptat ca principiile după care au loc transformările chimice în spectrometrul de

masă să fie asemănătoare cu cele din chimia organică convenţională. Se poate astfel anticipa că fragmentarea va depinde de factori cum ar fi activarea alilică sau benzilică a legăturilor, stabilizarea sarcinii pozitive a fragmentelor prin inducţie şi/sau rezonanţă sau de capacitatea heteroatomilor (oxigen, azot, halogeni etc) de a accepta sarcina pozitivă cu schimbarea concomitentă a valenţei. De remarcat că tendinţa de fragmentare a tuturor legăturilor multiple (-CN, -C=O, >C=C<, -N=O etc) şi a trei legături simple (C-F, C-H şi O-H ) este foarte mică.

Figura 5.4. Nomogramă pentru identificarea ionilor părinte şi fiică ţinând cont de poziţia picului metastabil.

5.7.2. Potenţial de ionizare şi potenţial de apariţie

55


Potenţialul de ionizare minim al unei molecule neutre se numeşte potenţial de ionizare (Ionization Potential, IP). Măsurarea potenţialului de ionizare se realizează prin creşterea energiei electronilor utilizaţi pentru ionizarea probei şi observarea potenţialului minim necesar pentru apariţia ionului molecular.

Apariţia fragmentelor ionice are loc la un potenţial ce însumează energia de ionizare a moleculei neutre şi energia de activare a procesului de fragmentare: valoarea acestui potenţial se numeşte potenţial de apariţie.

5.7.3. Simboluri utilizate în spectrometria de masă

În cele mai multe cazuri, structura exactă (electronică sau nucleară) a celei mai mari părţi a ionilor înregistraţi în spectrul de masă al unui compus nu poate fi stabilită. Se acceptă însă, în principiu, că expulzarea unui electron şi formarea unui radical - ion (ion molecular) are loc fără schimbarea structurii nucleare. Reprezentarea ionului molecular poate fi făcută în mai multe moduri. În general, sunt unanim acceptate atât terminologia cât şi simbolismul propuse de către McLafferty.

Atunci când sarcina şi electronul impar nu sunt (sau nu pot fi localizate) se utilizează simbolurile din structurile 5.1 - 5.3 (formula ionului molecular este pusă între paranteze pătrate, sarcina pozitivă şi electronul impar fiind scrise în afara parantezelor, în colţul din dreapta sus; uneori, din motive de simplitate, parantezele sunt omise, rămănând numai colţul din dreapta sus).

5.1 5.2 5.3

Atunci când sarcina pozitivă şi electronul impar pot fi considerate (din diferite motive) ca localizate se utilizează simbolismul din structurile 5.4 - 5.5.

5.4. 5.5

În cursul proceselor de fragmentare, scindarea legăturilor simple poate avea loc heterolitic sau homolitic. Deplasarea electronilor de legătură în cursul scindărilor se evidenţiază cu ajutorul săgeţilor. Scindarea homolitică se evidenţiază cu săgeţi cu un singur “dinte” (săgeţi tip harpon, 5.6), pentru scindarea heterolitică utilizându-se săgeţi normale (5.7).

5.6

5.7

În anumite situaţii este utilă indicarea fragmentelor ce pot rezulta în urma scindării la unul din capetele lanţului (de exemplu structura 5.8).

56


5.8.

5.7.4. Ioni cu număr par şi impar de electroni

În general, moleculele conţin un număr par de electroni. Puţinele excepţii care există sunt, de fapt, radicali stabili (de exemplu, molecula de NO). Speciile reactive ce se întâlnesc frecvent în chimia clasică sunt ioni cu număr par de electroni (cationi şi anioni) şi radicali (intermediari fără sarcină) cu număr impar de electroni. În spectrometria de masă se întâlnesc însă şi radicali-cationi, specii care nu sunt caracteristice chimiei în soluţie.

Toţi ionii moleculari conţin un număr impar de electroni. Pierderea ulterioară de masă prin scindarea unei legături simple poate conduce numai la două situaţii:

1. scindarea lanţului şi a legăturilor exo-ciclice;2. scindarea legăturilor dintr-un ciclu. În prima situaţie, scindarea heterolitică sau homolitică a unei legături va conduce la acelaşi

rezultat, obţinându-se un ion cu număr par de electroni (cation) şi un fragment neutru cu număr impar de electroni (radical) (de exemplu formulele 5.6, 5.7).

În cel de-al doilea caz, pierderea de masă este posibilă numai dacă are loc scindarea a două legături din ciclu, cu formarea unui ion cu număr impar de electroni (radical-cation) şi a unui fragment neutru (de exemplu 5.9).

5.9.

Fragmentarea ulterioară a ionilor cu număr impar de electroni se tratează similar cu fragmentările ionilor moleculari (cu care se şi aseamănă din punct de vedere electronic).

Ionii cu număr par de electroni pot suferi, la rândul lor, procese de fragmentare. Teoretic, funcţie de tipul de scindare, homolitică sau heterolitică, este posibilă obţinerea unui ion cu număr par de electroni şi a unui fragment neutru sau a unui ion cu număr impar de electroni şi a unui radical (cum este, de exemplu, cazul scindării cationului butil, 5.10).

5.10.

De obicei, ionii cu număr par de electroni se fragmentează la ioni cu număr par de electroni şi fragmente neutre.

57


Recunoaşterea ionilor funcţie de paritatea în electroni se face cu următoarea regulă: în absenţa azotului, orice ion de masă pară va avea, fără excepţie, un număr impar de electroni şi va fi un radical-cation; orice ion de masă impară va avea un număr par de electroni şi va fi un cation. Evident, dacă molecula conţine un număr impar de atomi de azot, regula se inversează.

Deşi majoritatea ionilor înregistraţi în spectrul de masă sunt ioni cu număr par de electroni, datorită faptului că oferă posibilitatea postulării precursorilor posibili, cele mai importante informaţii pentru deducerea structurii sunt oferite de ionii cu număr impar de electroni.

5.7. 5. Molecule şi fragmente neutre cu masă mică

Fragmentarea ionului molecular produce ioni (înregistraţi de către aparat) şi fragmente neutre (radicali sau molecule) neobservabile în spectru. Masa produselor neutre poate fi însă dedusă din diferenţa dintre masa ionului părinte şi cea a fragmentului ionic rezultat. Masele acestor fragmente oferă informaţii importante referitoare la compoziţia elementală a moleculelor investigate.

Cele mai importante informaţii sunt oferite de fragmentele neutre pe care le pierde ionul molecular. Ionii de masă (M-1)+, (M-15)+, (M-18)+ şi (M-20)+ reprezintă, aproape întotdeauna, pierderea de fragmente H, CH3, H2O şi, respectiv, HF. Probabilitatea ca aceşti ioni să rezulte în urma unor rearanjamente este extrem de scăzută şi, datorită acestui fapt, cunoaşterea naturii fragmentelor neutre pierdute în cursul formării este importantă pentru determinarea structurii moleculare. Astfel, un pic (M-1)+ abundent indică prezenţa unui atom de hidrogen mobil şi, implicit, absenţa altor substituenţi ce scindează uşor; un fragment (M-15)+ abundent indică prezenţa unei grupe metil fixată fie pe un carbon foarte substituit, fie plasată într-o poziţie favorabilă scindării.

Deoarece se pot determina formulele brute ale ionilor părinte şi fiică implicaţi într-o anumită fragmentare, compoziţia fragmentului se obţine prin diferenţă. Dacă formula brută atribuită unui ion nu se cunoaşte cu certitudine, identificarea naturii unui anumit fragment neutru pierdut în cursul fragmentării acelui ion poate permite înlăturarea ambiguităţii; fragmentul neutru, cu masă mică nu poate corespunde decât unui număr foarte limitat de formule. De exemplu, o substanţă necunoscută prezintă un ion molecular de intensitate scăzută la m/e 74. Din cauza abundenţei scăzute, determinarea formulei moleculare este incertă. În spectru este prezent un ion abundent, la m/e 58, căruia i s-a atribuit formula C2H3O2

+. Deoarece fragmentul pierdut este cu certitudine un metil, se poate stabili cu uşurinţă formula moleculară.

O dată cu creşterea masei acestor fragmente neutre, creşte şi numărul structurilor izobare şi izomere posibile; de asemenea, devine dificil de stabilit modurile în care au loc scindările acestor fragmente. De exemplu, dacă un spectru conţine ioni abundenţi de tipul (M-CH3)+ şi (M-C3H7)+, acesta din urmă poate avea două origini: pierderea unui radical propil de către ionul molecular sau pierderea unei molecule de etilenă de către ionul (M-CH3)+.

Computerele asociate spectrometrelor de masă permit calcularea compoziţiilor posibile ale fragmentelor de masă dată, ţinând cont numai de elementele prezente în formula moleculară. Anexa 5 conţine lista celor mai caracteristice fragmente neutre pierdute în cursul fragmentărilor.

5.7.6. Stabilirea numărului de cicluri sau a nesaturării

Cunoaşterea formulei elementale pentru o moleculă sau un fragment permite calcularea echivalentului de duble legături (nesaturare echivalentă (Ne) = numărul de cicluri plus numărul de legături duble).

O hidrocarbură alifatică saturată are formula CnH2n+2. Fiecare ciclu sau nesaturare prezente în moleculă va reduce numărul de atomi de hidrogen cu două unităţi. Dacă numărul de atomi de hidrogen din moleculă este x iar Ne este numărul de cicluri sau nesaturări, atunci:

x 2n 2 2N sau N2n 2 x

2e e

58


Prezenţa unor atomi de oxigen sau de sulf nu modifică valoarea determinată. Fiecare atom de halogen prezent în moleculă substituie un atom de hidrogen; fiecare atom de azot sau fosfor creşte cu o unitate numărul de atomi de hidrogen. Pentru o moleculă cu formula generală CyHxHalogenzNtOv, echivalentul de duble legături se calculează cu formula:

N2y 2 t z x

2e

Adeseori, în spectrometria de masă, ionii fragmente apar în urma scindării unei legături astfel încât numărul teoretic de atomi de hidrogen este mai mic cu o unitate (de exemplu ionul C2H5

+ conţine un atom de hidrogen mai puţin faţă de molecula C2H6). În consecinţă, valorile Ne

determinate cu formula precedentă vor prezenta valori fracţionare; valoarea Ne corectă se obţine prin rotunjire la valoarea întreagă inferioară.

5.7.7. Scindări simplea) Scindări directe () şi scindări induse (i)

Fragmentările apar în urma expulzării unui electron dintr-o legătură . Unul dintre fragmente va avea sarcină pozitivă iar celălalt va fi un radical.

Procesul de fragmentare poate fi privit ca o competiţie între doi cationi pentru un electron: R e R'

Regula lui Stevenson precizează că se va forma preponderent cationul ce corespunde radicalului R ce are cel mai scăzut potenţial de ionizare.

În radical-cationi sarcina este delocalizată pe întreaga moleculă. În moleculele în care există heteroatomi, ce prezintă un potenţial scăzut de ionizare, sarcina este purtată de către aceştia.

Scindarea legăturii adiacente heteroatomului este asemănătoare scindării directe chiar dacă are loc după ionizare. Se aplică, în principiu, regula lui Stevenson. Frecvent, chiar dacă are un potenţial de ionizare scăzut, heteroatomul acceptă un electron şi formează un radical neutru. În acest caz, scindarea este denumită scindare indusă, deoarece este determinată de diferenţa de electronegativitate, deci de efecte de tip inductiv.

b) scindarea legăturilor din

Scindarea legăturilor din este iniţiată de componenta radicalică a radical-cationului şi are loc prin transferul unui electron al acestei legături:

S-a constatat că, dacă în urma scindării pot rezulta mai mulţi radicali alchil, formarea celui cu lanţul cel mai lung este favorizată.

Aceeaşi scindare a legăturilor , iniţiată de sarcina pozitivă, se poate reprezenta astfel:

Aceste tipuri de mecanisme pot fi evidenţiate, de exemplu, în cazul fragmentărilor t-butil-etil-eterului. Scindarea legăturii adiacente are loc deoarece radicalul t-butil este foarte stabil. Deoarece oxigenul este puternic electronegativ, acesta acceptă un electron, ionul de masă 45 (CH3CH2O+) neputând fi observat. Scindarea conduce la pierderea unei grupe metil cu apariţia ionului m/e 87. Aceasta este urmată de un rearanjament, ce antrenează pierderea unei molecule de

59


etenă, ce conduce la ionul m/e 59. În figura 5.5. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale t-butil-etil-eterului.

Pentru comparaţie, se prezintă spectrul 2-butil-etil-eterului. Scindarea în , indusă de componenta radicalică, are două posibilităţi de expulzare de grupă metil şi una de grupă etil. Se observă că este preferată pierderea celui mai lung radical (etil), urmată de pierderea unei molecule de etenă printr-un proces de rearanjare. În spectru se mai observă scindarea unei legături ce conduce la cationul butil (m/e 57) precum şi scindarea unei grupe metil (m/e 87). În figura 5.6. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele scindări ale 2-butil-etil eterului.

Figura 5.5. Spectrul de masă şi principalele fragmentări

ale t-butil-etil-eterului

Figura 5.6.Spectrul de masă şi principalele fragmentări

ale 2-butil-etil-eterului

Scindarea legăturii din are loc cu atât mai uşor cu cât heteroatomul are masă atomică mai mare. Cu cât heteroatomul este mai electronegativ, cu atât scindarea legăturii adiacente este mai uşoară. Scindarea în devine predominantă în cazul atomilor donori de electroni. În general, se observă următoarea ordine de scindare: Br, Cl < R, legătură , S, O < N.

Astfel, compuşii cu halogen dau preferenţial scindări cu pierderea radicalului X, în urma ruperii legăturii adiacente, în timp ce aminele scindează, de preferinţă, un radical prin ruperea legăturii . În acest sens, sunt ilustrative fragmentările butilaminei şi butantiolului (5.11). În cazul butilaminei semnalul cel mai intens corespunde unei scindări în iniţiată de către componenta radicalică; dimpotrivă, în cazul butantiolului, fragmentarea principală corespunde pierderii unui radical HS:

5.11.Ionii rezultaţi prin pierderea unor atomi de hidrogen au o intensitate scăzută, cu excepţia

cazurilor când sunt stabilizaţi prin rezonanţă (ca de exemplu în cazul propenei (5.12) sau a heteroatomilor care îşi schimbă starea de valenţă (5.13).

(5.12)

60


(5.13)

Posibilitatea de a prevedea formarea şi stabilitatea ionilor este la fel de importantă în spectrometria de masă ca şi în chimia organică. Deoarece majoritatea cunoştinţelor despre ionii carboniu derivă din chimia soluţiilor, în care fenomenele de ionizare depind de solvatare şi de stabilirea unor echilibre, analogia cu chimia organică poate fi făcută numai în ceea ce priveşte aspectele calitative (trebuie ţinut cont, în special, de faptul că procesele ce au loc în spectrometrul de masă sunt procese unimoleculare).

5.7.7. Scindări cu rearanjare

Atribuirea structurală a fragmentelor din spectru nu poate fi realizată ţinând cont numai de simpla scindare a unor legături. Au loc frecvent procese complexe de transpoziţie şi rearanjare a scheletului moleculei, procese ce implică migrarea unuia sau a doi atomi de hidrogen sau a altor atomi sau grupe de atomi. Aceste procese prezintă o serie de caracteristici comune, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

a. forţa motrice este reprezentată de expulzarea unui fragment neutru stabil;b. procesele se realizează prin intermediul unei stări de tranziţie ciclice ce implică, cel mai

frecvent, un număr de şase atomi;c. ionul rezultat este stabil; d. centrele între care are loc transferul atomilor sunt plasate favorabil din punct de vedere

stereochimic.

Dintre numeroasele tipuri de fragmentări în care este implicată rearanjarea atomilor din moleculă şi care conduc la ioni cu număr impar de electroni, două prezintă o importanţă deosebită: fragmentarea retro-Diels-Alder şi rearanjarea McLafferty. Recunoaşterea lor este de o mare utilitate în interpretarea spectrelor de masă.

5.7.7.1. Fragmentarea retro-Diels-Alder

Este un proces ce apare în cazul cicloolefinelor cu inel de şase atomi. Prezenţa unei duble legături într-un ciclu face posibilă o scindare ce seamănă cu o reacţie Diels-Alder inversată. De exemplu, fragmentarea ionului molecular al ciclohexenei va conduce la etenă şi butadienă, atomii de carbon ai fostei legături duble apărînd în poziţiile 2,3 din butadienă (schema 5.14).

Schema 5.14

Deşi sarcina pozitivă poate fi purtată de oricare dintre fragmente, abundenţa mai mare a ionului C4H6

+ este determinată de aptitudinea sa mai mare de a stabiliza sarcina pozitivă (5.15).

61


(5.15)

Cele trei legături care scindează sunt două legături simple şi o jumătate de legătură dublă. Ciclohexanii substituiţi se comportă similar, tipul de substituţie determinând, funcţie de efectele stabilizante, abundenţa relativă a ionilor nesaturaţi. Legătura dublă cicloolefinică poate să fie şi componentă a unui ciclu aromatic. Astfel, picul de bază din spectrul tetralinei rezultă în urma unei fragmentări retro-Diels-Alder (5.16).

(5.16)

Un alt exemplu de rearanjare retro-Diels-Alder apare în cazul norbornenei (biciclo[2.2.1]hept-2-enă). Aceasta conţine o legătură dublă plasată corespunzător pentru a permite o fragmentare retro-Diels-Alder ce conduce la un radical-cation (figura 5.7a).

Pe de altă parte, norbornanul (biclo[2.2.1]heptan), cu structură chimică înrudită, nu conţine heteroatomi sau nesaturări ce ar putea fi implicate în scindări ce ar conduce la radical- cationi. Din acest motiv, spectrul de masă prezintă diferenţe semnificative (figura 5.7b).

Diferenţa cea mai semnificativă între fragmentările norbornanului şi norbornenei rezultă din apariţia ionilor cu număr impar de electroni, generaţi de fragmentarea retro-Diels-Alder a acesteia din urmă.

a

bFigura 5.7.

a. spectrul de masă al norbornenei; b. spectrul de masă al norbornanului

62


5.7.7.2. Rearanjarea McLafferty

Acest tip de rearanjare însoţeşte fragmentările unui mare număr de clase de compuşi organici. Rearanjarea implică transferul unui atom de hidrogen, printr-o stare de tranziţie în şase centre, la un atom care este legat de atomul adiacent din ciclul de şase de o legătură dublă sau triplă. Cazul general este ilustrat de schema 5.17.

Schema 5.17.

Numărul mare de compuşi care dau această rearanjare este determinat de faptul că atomii A, B, C, D şi E pot fi atomi de carbon iar atomii A, C şi/sau E sau D pot fi heteroatomi. Fragmentarea are loc cu uşurinţă, producând frecvent picul de bază. Sarcina pozitivă însoţeşte, de obicei, fragmentul C = D - E - H.

În tabelul 5.3 sunt prezentate câteva clase de compuşi care dau rearanjarea McLafferty. Sunt prezentate natura şi masa celui mai mic fragment posibil de tip C = D - E - H.

Utilizarea atomilor marcaţi a permis evidenţierea faptului că apariţia stării de tranziţie în şase centre este preferată faţă de alte aranjamente.

Influenţa apariţiei acestui tip de fragmentare este evidentă dacă se compară spectrul etil-metil-cetonei (figura 5.8a) cu cel al izobutil-metil cetonei (figura 5.8b). Prima cetonă nu poate forma o stare de tranziţie în şase centre şi ionul molecular scindează radicali; în cea de a doua, rearanjarea McLafferty este evidenţiată de picul intens de la m/e 58 (M - 42), ce reprezintă pierderea de către ionul molecular a moleculei neutre CH2 = CH - CH3 (Schema 5.18).

Schema 5.18

Tabelul 5.3. Clase de compuşi ce dau rearanjare McLafferty

Clasa de compuşi Structura celui mai mic fragment de tip>C=D-E-H şi masa sa (u.a.m.)

Compuşi fără heteroatomiOlefine CH2=CH(CH3) 42Arilalcani 92

Atomul E este heteroatomE

Aldehide O CH2=CH(OH) 44Cetone O CH2=C(OH)CH3 58Acizi carboxilici O CH2=COH(OH) 60Esteri O CH2=COCH3(OH) 74Amide N CH2=CNH2(OH) 59Oxime N CH2=CH(NH,OH) 59

63


Hidrazone N CH2=CH(NH,NH2) 58Nitrili N CH2=C=NH 41

Alţi atomi sunt heteroatomiC E

Eteri vinilici O C O=CH-CH2(H) 44Ariloxialcani O C 94

Esteri O O O=CH(OH) 46

a b

Figura 5.8.a. spectrul de masă al etil-metil-cetonei; b. spectrul de masă al izobutil-metil-cetoneiEsterii metilici dau acest rearanjament numai dacă lanţul acidului este suficient de lung;

esterii etilici sau cei ai alcoolilor superiori pot da rearanjarea McLafferty. În cazul în care ambii radicali ai esterului pot participa la formarea stării de tranziţie, prezenţa unor efecte electronice stabilizante sau activante poate induce scindări preferenţiale. Este, de exemplu, cazul esterului -feniletilic al acidului izovalerianic (schema 5.19). Apariţia picului de bază la m/e 104 este un indiciu că: a) legătura C-H implicată preferenţial în transferul atomului de hidrogen este cea de la grupa CH2 benzilică şi b) sarcina este preluată de fragmentul stirenic care poate să o stabilizeze prin rezonanţă:

Schema 5.19

5.7.8. Factori ce influenţează procesele de fragmentare

Procesele de fragmentare sunt influenţate de o serie de factori, dintre care cei mai importanţi sunt:

a) grupele funcţionale. Unele grupări funcţionale pot avea un efect important asupra proceselor de fragmentare, în timp ce altele au o influenţă mică. Aceste aspecte vor fi discutate în detaliu în capitolul fragmentări asociate cu grupele funcţionale;

b) degradările termice. Degradările termice ale compuşilor labili termic pot avea loc în sursa de ioni şi conduc la dificultăţi de interpretare a spectrelor. Aceste fenomene apar, de obicei, în cazul alcoolilor ce se pot deshidrata înainte de ionizare. Pierderea unei molecule de apă generează un pic la M - 18, indiferent dacă eliminarea a avut loc înainte sau după ionizare. Dacă însă deshidratarea are loc în proporţie mare înainte de ionizare, picul ionului molecular poate să dispară din spectru. Descompunerea termică poate fi prevenită prin ionizare cu o sursă rece de ioni sau prin derivatizare la compuşi mai volatili;

64


c) potenţialul de ionizare. Spectrele de masă de rutină sunt obţinute, de obicei, la 70 eV (1 eV = 23 kcal = 96 kJ/mol). Scăderea potenţialului de ionizare la 20 eV nu modifică apreciabil modul de fragmentare, însă randamentul ionic (eficienţa ionizării) este redusă şi intensitatea semnalelor din spectru suferă o diminuare considerabilă. Sub 20 eV spectrul devine, progresiv, din ce în ce mai simplu, deoarece vor avea loc numai procesele de fragmentare cele mai favorizate. Un exemplu de modificare a aspectului spectrului la potenţiale joase de ionizare se poate observa în figura 5.9. Astfel, înregistrarea spectrelor la potenţiale scăzute este o metodă utilă în studierea energiilor de legătură. Aceste observaţii conduc şi la concluzia că abundenţa relativă a ionilor din spectru este reproductibilă numai dacă potenţialul de ionizare este constant.

d. vitezele relative ale rutelor de fragmentare. Au influenţă asupra abundenţelor relative ale anumitor fragmente. Atunci când A+ se poate fragmenta la B+ şi C sau la B+ şi C, abundenţele lui A+, B+ şi C+ la echilibru depind de constantele de viteză relative ale celor două rute competitive. La rândul lor, aceste constante de viteză pot depinde de energia de excitare a lui A+ şi de căldura de formare a tuturor produşilor.

a

bFigura 5.9.

Spectrul de masă al di-n-hexil-eterului: a. înregistrat la energie înaltă (70 eV) b. înregistrat la energie joasă (12 eV)

5.7.9. Reguli generale ce se pot aplica proceselor de fragmentare

Acumularea unui mare număr de date spectrale a permis enunţarea unor reguli referitoare la procesele de fragmentare ce au loc în spectrometrul de masă.1. Intensitatea relativă a picului molecular este cea mai mare pentru compusul cu catenă liniară şi

scade cu creşterea ramificării catenei.2. Într-o serie omologă intensitatea picului molecular descreşte, de obicei, cu creşterea masei

moleculare.3. Cu cât gradul de substituţie a unui atom de carbon este mai mare, cu atît scindarea legăturii este

mai uşoară. Aceasta este o consecinţă directă a stabilităţii crescute a carbocationilor terţiari faţă de cei secundari şi, respectiv, primari.

De obicei, scindează preferenţial gruparea alchil cu masa moleculară cea mai mare.

65


Ordinea de stabilitate a cationilor este:

4. Legăturile duble, structurile ciclice şi, în special, cele aromatice şi heteroaromatice stabilizează ionul molecular mărind astfel probabilitatea apariţiei acestuia.

5. Legăturile duble favorizează scindările în poziţia alilică, cu formarea de carbocationi de tip alilic, stabilizaţi prin rezonanţă.

6. Ciclurile saturate au tendinţa să piardă substituenţii alchil. Sarcina pozitivă are tendinţa de a rămâne pe fragmentul ciclic:

7. Ciclurile nesaturate pot suferi scindări retro-Diels-Alder:

9. Legăturile carbon-carbon vecine unui heteroatom scindează frecvent; sarcina pozitivă este preluată de fragmentul ce conţine heteroatomul, ai cărui electroni neparticipanţi contribuie la stabilizarea prin rezonanţă.

9. Derivaţii aromatici alchilaţi scindează, cu mare probabilitate, legăturile faţă de ciclu, formând cationi benzilici stabilizaţi prin rezonanţă sau, mai probabil, ioni tropiliu:

10. Scindările sunt însoţite, adeseori, de eliminarea unor molecule stabile neutre cum ar fi oxid de carbon, olefine, apă, amoniac, hidrogen sulfurat, acid cianhidric, mercaptani, alcooli etc.

11. Trebuie precizat faptul că regulile de mai sus se pot aplica pentru scindările care au loc în spectrometrele cu impact electronic Alte tehnici de ionizare (CI etc) produc ioni moleculari cu energie mult mai joasă, a căror fragmentare decurge după reguli diferite.

5.8. Spectrometria de masă a ionilor negativi

Deşi apărută mult mai târziu, spectrometria de masă a ionilor negativi este din ce în ce mai mult utilizată datorită, în principal, faptului că poate oferi informaţii complementare celor furnizate de spectrometria de masă tradiţională. Dezvoltarea sa mai târzie a fost determinată de faptul că numărul ionilor negativi care apar la ionizarea prin impact electronic este cu câteva ordine de mărime mai mic decât cel al ionilor pozitivi iar aparatele comerciale erau destinate detecţiei ionilor pozitivi. Cantităţi semnificative de ioni negativi apar, în special, în cazul compuşilor ce conţin grupări puternic atrăgătoare de electroni, capabile să stabilizeze sarcina negativă. Pentru

66


investigarea lor cu ajutorul spectrometrului de masă clasic este necesară inversarea potenţialului sursei şi al lentilelor de focalizare, inversarea sensului câmpului magnetic al aparatelor cu sector magnetic şi introducerea unei dinode de conversie pozitive (+3kV) înaintea detectorului.

Formarea ionilor negativi se poate realiza prin următoarele tipuri de procese:I. captare de electroni lenţi:

A. captare asociativă: A e A

B. captare disociativă: AB e A B C. producere de perechi de ioni: AB e A B e

II. reacţii ioni-molecule:A. extragere de proton: M X (M H) HX

B. transfer de sarcină: M X M X

C. adiţie nucleofilă: M X MX

D. substituţie nucleofilă: AB X BX A

Ca şi în cazul spectrometriei de masă a ionilor pozitivi, există două tipuri de ioni negativi ce pot fi investigaţi: anioni cu număr par de electroni şi anioni-radicali.

În cazul anionilor cu număr par de electroni se întâlnesc patru tipuri de fragmentări:1. scindări homolitice: AB A B , cum ar fi:

- scindare de H : (CH2COCH3) CH2COCH2 H

- scindare de radical alchil: Ph CHOCH PhCHO CH-3

3

2. reacţii cu formarea iniţială a unui complex anion-moleculă, urmate de deplasarea anionului, deprotonare, eliminare etc: CH2COCOCH3 [CH3CO (CH2CO)] CH3 O CH2COC

3. transferul unui proton la atomul cu sarcină negativă urmată de formarea unui complex care se fragmentează ca mai sus;

4. procese diverse de rearanjare.Radicalii-anioni dau două tipuri principale de fragmentări:

1. scindarea la nivelul legăturilor faţă de atomul cu sarcină negativă sau în faţă de un atom aflat în conjugare cu atomul cu sarcină negativă;

2. rearanjări complexe.În figura 5.10 este prezentat spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei ce

evidenţiază pierderea de HCN şi HNCO din ionul (M H) .

Figura 5.10.Spectrul de masă al ionilor negativi ai nicotinamidei

67


CAPITOLUL 6

PROCESE DE FRAGMENTARE ASOCIATE CU PRINCIPALELE CLASE DE COMPUŞI ORGANICI

6.1. Hidrocarburi6.1.1 Hidrocarburi saturate aciclice

Analiza spectrelor hidrocarburilor saturate aciclice a permis evidenţierea unor caracteristici comune:1. într-o serie omologă intensitatea semnalului ionului molecular scade cu creşterea masei

moleculare;2. la alcanii izomeri intensitatea ionului molecular scade odată cu creşterea gradului de ramificare;3. scindările au loc, preferenţial, la ramificaţii; cu cât atomul de carbon este mai substituit, cu atât

scindarea este mai uşoară; 4. picul molecular al alcanilor liniari este vizibil până la C45; cel al alcanilor puternic ramificaţi nu

este detectabil (octanii cu carbon cuaternar nu prezintă pic molecular);5. abundenţa picului M-15 este minimă pentru alcanii liniari; un pic M-15 intens indică, de obicei,

o ramificaţie metil. Fragmentarea lanţurilor liniare produce picuri distanţate de 14 u.a.m. Picurile m/e 43 (C3H7)+ şi 57 (C4H9)+ sunt întotdeauna intense, dar ele nu sunt caracteristice pentru o anumită structură;

6. majoritatea ionilor se formează prin scindarea legăturilor C-C ale ionului molecular şi sunt ioni de masă impară, grupaţi în tripleţi ale căror valori m/e sunt date de formula generală C nH2n-1, CnH2n, CnH2n+1, situate, respectiv, la m/e 27, 28, 29, m/e 41, 42, 43, m/e 55, 56, 57 etc.;

7. deoarece transpoziţia ionilor carboniu este un proces ce reclamă cantităţi minime de energie, este practic imposibil ca, pe baza spectrului de masă, să se definească structura ionilor ce apar la fragmentarea catenelor liniare.

În figura 6.1. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 3-etilhexanului. Scindările catenei principale produc cei mai abundenţi ioni din spectru. Ionul m/e 57 apare, probabil, ca urmare a unui rearanjament, confirmat de ionul metastabil de la m/e 38,2 (ionul de origine este m/e 85) şi sugerat de către spectrul din figura 6.1. Este imposibil de precizat, fără utilizarea marcajelor izotopice, dacă ionul m/e 84 rezultă în urma expulzării unui radical metil din ionul m/e 99 sau a unui atom de hidrogen din ionul m/e 85.

68


Figura 6.1.Spectrul de masă al 3-etilhexanului.

Figura 6.2a şi 6.2b ilustreză diferenţele ce apar între spectrele alcanilor liniari şi ramificaţi. După cum se observă din fig. 6.2a, intensităţile semnalelor unui alcan liniar (n-hexadecan) descresc continuu spre picul molecular. În spectrul 5-metilpentadecanului, această descreştere progresivă este întreruptă brusc la C12, ceea ce arată că cel mai lung lanţ liniar are 10 atomi de carbon.

a

bFigura 6.2.

Spectrele de masă ale n-hexadecanului (a) şi 5-metilpentadecanului (b)6.1.2. Cicloalcani

1. Structurile ciclice stabilizează ionul molecular, a cărui abundenţă este de 35 ori mai mare comparativ cu cea a alcanilor de masă similară; stabilizarea este şi mai pronunţată la policicluri. Ciclurile nesubstituite dau ioni moleculari abundenţi deoarece pierderea de masă nu poate avea loc decât prin scindarea a două legături.

69


2. La ciclurile substituite, cele mai favorabile scindări sunt cele de tip faţă de ciclu.3. Scindarea legăturilor ciclului conduce la expulzarea de fragmente cu unul sau doi atomi de

carbon: CH3 (15 u.a.m.), C2H4 (28 u.a.m.), C2H5 (29 u.a.m).

Spectrul de masă al ciclohexanului prezintă un ion molecular intens (figura 6.3). Acesta apare ca urmare a pierderii unui electron dintr-o legătură C-C, cu formarea unui radical- cation a cărui structură liniară a fost dovedită prin marcare cu 13C. Ca urmare a pierderii unei molecule C2H4, mai stabilă decât un radical CH3, picul de bază este la m/e 56. Scindarea metilului implică, probabil, transpoziţia unui atom de hidrogen la atomul de carbon cu sarcină.

Figura 6.3. Spectrul de masă şi fragmentările principale ale ciclohexanului

Un alt exemplu reprezentativ apare în cazul norbornanului (spectrul de masă în figura 5.9b, principalele fragmentări în 6.1). Ionul molecular suferă, probabil, o deschidere de ciclu urmată de eliminarea de radicali etil şi metil şi formarea ionilor ciclopentenil şi, respectiv, ciclopentilmetil. Scindarea moleculelor neutre de C2H2 şi C2H4 din aceşti doi ioni vor produce ionii m/e 41 şi 39 şi, respectiv, m/e 55 şi 53.

6.1.

6.2. Alchene şi alchine

1. Datorită stabilizării produse de legătura dublă, ionul molecular al olefinelor cu până la 6 atomi de carbon este mai intens decât cel al analogilor saturaţi.

2. Deoarece legătura dublă migrează cu uşurinţă în ionul molecular, izomerii ce diferă numai prin poziţia legăturii nu pot fi diferenţiaţi.

3. Deoarece produce carbocationi stabilizaţi prin rezonanţă, scindarea cea mai frecventă este scindarea de tip alilic.

4. Spectrele sunt caracterizate de tripleţi distanţaţi cu 14 u.a.m., a căror intensitate scade cu creşterea masei. Picul dominant al fiecărui triplet corespunde formulei generale CnH2n-1.

5. Ionii CnH2n-1+ sunt însoţiţi, de obicei, de ioni CnH2n

+., ce pot să apară în urma unei transpoziţii

70


McLafferty.6. Spectrele de masă ale acetilenelor sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor; de obicei, picul

CnH2n-3 este mai intens.7. Ionul molecular al cicloalchenelor este, de obicei, distinct. Scindarea frecventă are loc printr-o

fragmentare retro-Diels-Alder (6.2):

6.2.

În figura 6.4 este prezentat spectrul -mircenului. Picurile de la m/e 41, 55 şi 69 corespund formulei CnH2n-1 (n = 3, 4 şi 5).

Figura 6.4. Spectrul de masă al -mircenului

Picurile m/e 67 şi 69 sunt rezultatul unei scindări bi-alilice. Picul m/e 93 poate fi considerat ca provenind de la un ion cu formula C7H9

+, format printr-o izomerizare ce conduce la creşterea conjugării, urmată de o scindare alilică (6.3):

6.3.

6.3. Hidrocarburi aromatice

71


1. Nucleul aromatic stabilizează ionul molecular, ce dă frecvent picul de bază.2. Picul molecular este însoţit, de regulă, de picul M-1, rezultat în urma unei scindări benzilice a

legăturii C-H.3. Un pic intens la m/e 91, (dat de ionul C6H5CH2

+), indică un inel benzenic substituit. Substituenţii prezenţi la C conduc la mase ce cresc progresiv cu 14 u.a.m.; de regulă, radicalul cel mai substituit de la C scindează primul. Simpla prezenţă a unui pic de masă 91 nu exclude ramificarea la C, deoarece acest fragment, foarte stabil, poate să apară şi în urma unor rearanjamente. Ionul de masă 91 admite două structuri izomere (cation benzil şi ion tropiliu), dintre care cea mai stabilă este, fără îndoială, structura de ion tropiliu ce prezintă caracter aromatic. Aceasta ar explica scindarea mai uşoară a unei grupe metil din xileni, comparativ cu cazul toluenului. Ionul molecular al xilenilor se rearanjează uşor la radical-cationul tropiliu ce pierde un radical metil:

4. Migrarea unui atom de hidrogen şi eliminarea unei molecule de alchenă (transpoziţie de tip McLafferty) explică picul de la m/e 92, atunci când radicalul alchil are o catenă liniară de cel puţin 3 atomi de carbon:

5. Cea mai importantă fragmentare a părţii aromatice are loc prin pierderea unei molecule de acetilenă din ionul tropiliu:

6. Deşi au o abundenţă relativă scăzută, ionii rezultaţi din fragmentarea nucleului aromatic sunt caracteristici: m/e 39, 50, 51, 65 (76), 77 (78). Prezenţa ionului metastabil de la m/e 33,8 (77 55) este un indiciu suplimentar al prezenţei nucleului benzenic. Un exemplu tipic este evidenţiat de schema 6.4.

72


Schema 6.4.Principalele fragmentări ale n-propilbenzenului

Figura 6.5. Spectrul de masă al n-propilbenzenului

6.4. Derivaţi halogenaţi6.4.1. Derivaţi halogenaţi alifatici

1. Datorită contribuţiei izotopice, aspectul spectrelor de masă ale derivaţilor halogenaţi poate să depindă esenţial de numărul şi natura atomilor de halogen. În tabelul 6.1 sunt prezentate masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen răspândiţi în natură.

2. Datorită abundenţelor mari ale izotopilor 36Cl, respectiv 81Br, spectrele derivaţilor cloruraţi şi bromuraţi prezintă o amprentă extrem de caracteristică în zona ionului molecular. Aspectul spectrului în zona ionului molecular al compuşilor conţinând atomi de clor şi brom este prezentat în figura 6.6. În Anexa 3 sunt prezentate abundenţele izotopice pentru diferite combinaţii de atomi de clor şi brom. După cum se observă din figura 6.6, ionii moleculari ce conţin atomi de clor sau brom prezintă picuri izotopice separate de câte 2 u.a.m. Raportul intensităţii semnalelor depinde de numărul şi natura atomilor de halogen.

73


Tabelul 6.1 Masele exacte şi abundenţele relative ale izotopilor atomilor de halogen

Izotop Masă Abundenţă relativă, %19F 18,9984 100

35Cl 34,9689 10037Cl 35,9675 31,97879Br 78,9184 10081Br 80,9163 97,278127I 126,9044 100

Figura 6.6. Aspectul picurilor din regiunea ionului molecular

al combinaţiilor conţinând atomi de clor şi/sau brom

3. Prezenţa iodului într-o moleculă este evidenţiată de existenţa unui pic la m/e 127 (I+), însoţit de un semnal situat la M-127.

4. Prezenţa fluorului este mai dificil de evidenţiat datorită, pe de o parte, abundenţei scăzute a ionilor moleculari ai derivaţilor fluoruraţi, iar pe de altă parte, lipsei unei amprente izotopice (element monoizotopic). Existenţa sa poate fi totuşi dedusă datorită prezenţei unor picuri la valori m/e mai rar întâlnite în alţi compuşi organici: m/e 33 (CH2F+), m/e 69 (CF3

+, pic de bază în hidrocarburi perfluorurate), m/e 119, 169, 219 etc.

5. La compuşii halogenaţi analogi, abundenţa ionului molecular creşte de la derivaţii fluoruraţi la cei ioduraţi. Această tendinţă este determinată de faptul că fluoro-derivaţii prezintă cea mai înaltă energie de ionizare iar ionul molecular format se fragmentează cu consumul energetic cel mai redus dintre toţi ionii moleculari ai compuşilor halogenaţi.

6. Abundenţele ionilor moleculari descresc rapid cu creşterea catenei sau a ramificării. În general, ionii moleculari ai compuşilor cu catenă liniară mai lungă de şase atomi de carbon au intensitate prea slabă pentru a putea fi utilizate caracteristicile imprimate de amprenta izotopică.

7. Caracteristici ale compuşilor fluoruraţi:a. scindarea legăturii C-C prezintă o importanţă mult mai scăzută decât în cazul celorlalţi

derivaţi halogenaţi; devine însă mai importantă scindarea legăturii C-H de la C. Această inversare a tipului de scindare preferenţială este o consecinţă a electronegativităţii

74


ridicate a atomului de fluor. Carbocationul secundar rezultat prin scindarea unui atom de hidrogen este mai stabil decât un carbocation primar rezultat prin scindarea unui radical alchil:

b. în afara picurilor tipice scindărilor radicalului alchil, apare un pic caracteristic la M-HF (M-20).

8. Caracteristici ale derivaţilor cloruraţi:a. ionul molecular este decelabil numai la clorurile inferioare;b. fragmentarea ionului molecular este influenţată de atomul de clor, însă într-o măsură

mult mai mică decât în cazul compuşilor ce conţin atomi de oxigen, sulf sau azot;c. scindarea legăturii C-Cl conduce la un ion Cl+ (m/e 35 şi 37), ce prezintă abundenţă

redusă la derivaţii cu mai mult de cinci atomi de carbon;d. halogenurile liniare ce conţin mai mult de şase atomi de carbon formează ioni C3H6Cl+,

C4H8Cl+ şi C5H10Cl+, dintre care cel mai intens este C4H8Cl+. Stabilitatea sa poate fi explicată de posibilitatea adoptării unei structuri ciclice:

e. scindarea de HCl are loc, probabil, printr-o eliminare de tip 1,3- şi produce picuri la M-36 şi M-37;

f. spectrele monoclorurilor alifatice sunt dominate de amprenta hidrocarbonată într-o măsură mult mai mare decît cele ale alcoolilor, aminelor sau mercaptanilor corespunzători.

9. Caracteristici ale derivaţilor bromuraţi:a. procesele suferite în spectrometrul de masă de către derivaţii bromuraţi sunt similare

celor suferite de către derivaţii cloruraţi;b. fragmentarea preferată este scindarea de Br..

10. Caracteristici ale derivaţilor ioduraţi:a. abundenţa ionului molecular este cea mai intensă comparativ cu ceilalţi derivaţi

halogenaţi cu structură asemănătoare. Deoarece iodul este monoizotopic, nu apar picuri izotopice;

b. la derivaţii poliioduraţi apar distanţe anormal de mari între picurile intense;c. sunt caracteristice picurile m/e 127 (I+), M-127 (M-I) şi M-129 (M-H2I).

În figura 6.7 este prezentat spectrul de masă al tetraclorurii de carbon.

Figura 6.7. Spectrul de masă al tetraclorurii de carbon.

6.4.2. Derivaţi halogenaţi aromatici

1. Picul ionului molecular al halogenurilor de aril este foarte intens.

75


2. Principalele scindări ale derivaţilor cloruraţi, bromuraţi şi ioduraţi implică eliminarea de atomi liberi de halogen sau HX. Picurile M-X sunt întotdeauna intense pentru compuşii ce conţin atomi de halogen legaţi direct de nucleul aromatic. Acest fapt este ilustrat, de exemplu, în spectrul 1,3,5-triclorbenzenului (figura 6.8).

3. Fragmentările derivaţilor floururaţi au loc, de obicei, cu transpoziţii complexe ale scheletului hidrocarbonat.

Figura 6.8.Spectrul de masă al 1,3,5-triclorobenzenului

3. Halogenurile de aril substituite permit fragmentări ce depind de tipul de substituent asociat şi, în special, de competiţia dintre tăria legăturilor din substituent şi tăria legăturilor carbon-halogen. De exemplu, halo-toluenii (halogen = -Cl, -Br, -I) scindează preferenţial halogen, în timp ce fluoro-toluenii scindează preferenţial hidrogen:

4. Ionul molecular al halogenurilor de benzil este, de obicei, detectabil. Formarea ionului benzil (sau tropiliu) în urma scindării unui atom de halogen reprezintă principalul mod de fragmentare. Formarea ionilor de tip tropiliu are loc chiar dacă atomul de halogen este plasat în poziţia sau a catenei alchil (exceptând cazul compuşilor ioduraţi ce scindează preferenţial un atom de iod ca urmare a unei energii de legătură scăzute):

În figura 6.9. sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei. Este evidentă amprenta izotopică (picuri ale căror intensităţi sunt în raport de 3:1, distanţate de 2 u.a.m.) ce apare la toţi ionii ce conţin un atom de clor).

76


Figura 6.9. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale 4-clorobenzofenonei.

6.5. Compuşi oxigenaţi6.5.1. Compuşi hidroxilici6.5.1.1. Alcooli

1. Picul molecular al alcoolilor primari şi secundari este puţin intens; cel al alcoolilor terţiari este nedetectabil. Ca urmare a deshidratării, este posibilă confundarea picului M-18 cu cel al ionului molecular. Apar uneori picuri de intensitate scăzută la M-2 ( R CH O ) şi M-3 (R C O ) .

2. Ionul molecular rezultă în urma expulzării unuia dintre electronii neparticipanţi ai oxigenului.3. Scindarea cea mai probabilă are loc la legătura C-C vecină atomului de oxigen (scindare în ).

Astfel:- alcoolii primari prezintă un pic intens la m/e 31:

- alcoolii secundari şi terţiari scindează, similar, la fragmente R - CH = O+ (m/e 45, 59, 73 etc) şi R2 C = O+ (m/e 59, 73, 87 etc). În principiu, este eliminat substituentul cel mai mare:

Atunci când R şi/sau R’ = H se poate observa un pic la M-1.4. Eliminarea de apă. Ca urmare a pierderii unei molecule de apă, apar de obicei picuri intense la

M-18. Pierderea de apă este un rezultat atât al deshidratării termice, catalizate de pereţii metalici ai aparatului, cât şi al impactului electronic. În cazul deshidratării termice, procesul este o eliminare 1,2. Scindarea apei sub acţiunea impactului electronic este o eliminare 1,4 ce decurge, probabil, printr-o stare de tranziţie ciclică:

77


5. Intensitatea picului M-18 este cea mai mare în spectrele alcoolilor primari. Butanolul şi omologii superiori prezintă picuri intense M-(H2O + alchenă) ce apar la m/e M-46, M-74, M-102 etc:

6. Spectrele alcoolilor cu mai mult de 6 atomi de carbon sunt asemănătoare cu cele ale alchenelor corespunzătoare, deoarece în procesele de fragmentare domină lanţul hidrocarbonat. În consecinţă, apar grupe de picuri distanţate cu 14 u.a.m., a căror intensitate descreşte cu creşterea masei fragmentului.

7. Alcoolii ce conţin ramificaţii metil prezintă frecvent picuri intense la M-33 [M-(CH3+H2O)]. În figura 6.10 sunt prezentate spectrele unor pentanoli ce evidenţiază caracteristicele enunţate mai sus.

8. Alcoolii ciclici saturaţi prezintă, de obicei, un pic molecular detectabil. Acesta este însoţit de picul de intensitate mică M-1, rezultat în urma pierderii unui atom de hidrogen de la C 1 (figura 6.11).

9. Alcoolii aromatici şi omologii lor substituiţi prezintă un pic molecular distinct. Alcoolul benzilic prezintă un pic intens la m/e 107 (M-1) rezultat din scindarea nespecifică a unui atom de hidrogen din diverse poziţii ale ciclului şi unul mai puţin intens la m/e 105 (M-3) rezultat prin pierderea celor 3 atomi de hidrogen ai grupei hidroximetil. Eliminarea unui radical OH (cu formarea picului benzilic m/e 91) sau chiar a unei molecule de apă este un proces mai puţin favorabil ca în cazul alcoolilor alifatici. Pierderea de CO şi apoi de hidrogen explică picurile intense de la m/e 79 şi 77 (figura 6.12):

10. Prezenţa unor substituenţi în orto favorizează fragmentări specifice (efect orto) între care predomină pierderea de apă. Astfel, scindarea apei din alcoolul o-hidroxibenzilic este mult mai intensă comparativ cu cazul izomerilor meta şi para:

Figura 6.10. Spectrele de masă ale unor pentanoli

78


Figura 6.11. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale ciclohexanolului

Figura 6.12.Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale alcoolului benzilic

6.5.1.2. Fenoli

1. Picul molecular este intens; prezenţa unor substituenţi alchil pe nucleul aromatic (cum ar fi, de exemplu, cazul crezolilor) poate conduce la un ion hidroxitropiliu (M-1) cu abundenţă mai mare decât cea a ionului molecular.

2. Ionul molecular pierde frecvent CO (M-28) şi CHO (M-29). Aceste tranziţii sunt evidenţiate şi de prezenţa picurilor metastabile.

3. Pierderea unei grupe metil este un proces mai favorabil decât pierderea unui atom de hidrogen de la C.

Schema 6.4 şi figura 6.13 prezintă principalele fragmentări şi, respectiv, spectrul de masă ale 2-etil-4-metilfenolului. Fragmentările ca fenol, pe de o parte, şi ca alchil benzen, pe de altă parte, sunt evidente.

79


Schema 6.5.Principalele fragmentări ale 2-etil-4-metilfenolului

Figura 6.13. Spectrul de masă al 2-etil-4-metilfenolului

80


6.5.2. Eteri6.5.2.1. Eteri alifatici

1. Intensitatea ionului molecular, deşi slabă, este mai mare decât cea a alcoolilor izomeri, deoarece cei doi radicali alchil, prin efectele +Is, stabilizează mai bine sarcina pozitivă:

2. Prezenţa atomului de oxigen este indicată de picuri intense, la m/e 31, 45, 59, 73 etc ce reprezintă fragmente RO+ şi ROCH2

+.3. Eterii alifatici prezintă două tipuri principale de fragmentări:

a) scindarea legăturii C-O cu păstrarea sarcinii de către radicalul alchil (schema 6.6):

Schema 6.6.a. scindarea legăturii C-C vecine atomului de oxigen (figura 6.14, schema 6.6):

Figura 6.14. Spectrul de masă al etil sec-butil-eterului

Schema 6.7.

81


De obicei, unul dintre aceşti ioni oxigenaţi produce picul de bază. În exemplul dat, scindarea preferată este conform rutei 1, în care se elimină fragmentul mai lung. Ionul rezultat prin scindare se descompune, la rândul său, cu formarea picului de bază m/e 45 (figura 6.14):

4. Principala diferenţă dintre spectrele eterilor şi cele ale alcoolilor este lipsa ionului M-18 (scindarea de apă din molecula eterilor este nesemnificativă).

5. Spectrele eterilor cu lanţuri hidrocarbonate lungi au un aspect asemănător celor ale hidrocarburilor alifatice.

6. Principalele fragmentări ale ionului molecular al eterilor ciclici sunt pierderile de H . şi formaldehidă (fig. 6.15):

Figura 6.15. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale tetrahidrofuranului

7. Spectrele acetalilor şi cetalilor (substanţe înrudite cu eterii) sunt caracterizate de:a) ion molecular foarte puţin intens;b) picuri distincte la M-R şi M-OR şi slabe la M-H:

6.5.2.2. Eteri aromatici

1. Ionul molecular este intens.2. Ionul molecular al eterilor metilici scindează CH3

. şi apoi CO (se pot observa picuri metastabile), cu formare de cation ciclopentadienil:

3. Picurile caracteristice de la m/e 78 şi 77 rezultă în urma pierderii de formaldehidă (prin intermediul unor stări de tranzitiţie în 4 centre) şi H. :

82


4. Cînd radicalul alchil este C2 sau superior sunt posibile rearanjări McLafferty, ce conduc la ioni abundenţi:

5. Difenileterii prezintă picuri la M-H, M-CO şi M-CHO, rezultate în urma unor rearanjamente complexe.

6.6. Compuşi cu azot6.6.1. Amine6.6.1.1. Amine alifatice

1. Spectrele de masă ale aminelor primare sunt asemănătoare cu cele ale alcoolilor iar cele ale aminelor secundare şi terţiare cu cele ale eterilor.

2. Datorită electronegativităţii mai scăzute, pierderea unuia dintre electronii neparticipanţi ai azotului are loc mai uşor decît în cazul oxigenului (de exemplu, potenţialul de ionizare al etilaminei este mai scăzut decât cel al etanolului).

3. Picul ionului molecular al monoaminelor alifatice este puţin intens sau nedetectabil; ca urmare a tendinţei accentuate de protonare, ionul M+1 este adesea decelabil.

4. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de azot, ce implică expulzarea unui radical alchil, conduce la ioni cu abundenţă relativă mare (pic de bază la toate aminele primare, secundare şi terţiare nesubstituite la C). Scindează preferenţial radicalul cel mai substituit şi se formează ioni care aparţin seriei m/e 30, 44, 58, 72 etc:

5. Dacă R şi/sau R1 = H, apar picuri M-1 prin scindări similare cu cele evidenţiate la alcooli. Fenomenul este mai pronunţat în cazul aminelor datorită unei mai bune stabilizări prin rezonanţă oferite de atomul de azot, mai puţin electronegativ comparativ cu oxigenul.

6. Aminele secundare prezintă un pic abundent la m/e 44, rezultat printr-o dublă scindare şi migrarea unui atom de hidrogen:

7. Spre deosebire de cazurile alcoolilor şi tiolilor, care pierd uşor H2O şi H2S, în cazul aminelor ionii reprezentând pierderea de NH3 din ionul molecular sunt de mică importanţă.

8. Ionul >C=N< + , rezultat prin scindarea legăturii C-C, poate suferi o transpoziţie McLafferty cu formarea unor ioni cu abundenţă relativă scăzută.

Cele mai importante tendinţe ale proceselor de fragmentare ale aminelor sunt evidenţiate de figura 6.16 în care sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei.

83


Figura 6.16. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale N-metil-N-izopropil-N-butilaminei.

6.6.1.2. Amine cicloalifatice

1. Spre deosebire de aminele aciclice, ionul molecular al aminelor ciclice, nesubstituite la C, este intens; ionii (M-1)+ prezintă, de obicei, abundenţă mai mare decât picul molecular.

2. Fragmentările au loc de ambele părţi ale atomului de azot, cu formare de ioni caracteristici:

3. Aminele ciclice cu ciclu de 6 atomi dau fragmentări retro-Diels-Alder. În figura 6.17 este prezentat spectrul N-metilpirolidinei.

84


Figura 6.17. Spectrul de masă al N-metilpirolidinei

6.6.1.3. Săruri cuaternare de amoniu

1. Deoarece sunt compuşi nevolatili, spectrele pot fi obţinute numai dacă proba este încălzită direct în sistemul de introducere. În aceste condiţii, sărurile aminelor se descompun şi se obţin spectre care reprezintă suprapunerea spectrelor corespunzătoare aminei şi acidului. Ionul molecular aparent va proveni din amină. Stabilirea naturii acidului halogenat se poate face ţinând cont de picurile izotopice caracteristice atomului de halogen din moleculă.

2. Sărurile de tetra-alchilamoniu pot suferi trei tipuri principale de scindări: a) dezalchilare; b) substituţie nucleofilă la unul dintre substituenţii azotului; c) descompunere Hoffmann cu eliminare de acid halogenat.

6.6.2. Amine aromatice

1. Ionul molecular al aminelor aromatice este foarte intens datorită, în special, posibilităţii de stabilizare prin rezonanţă. Picul M-1 este intens; în anumite condiţii, acesta poate deveni pic de bază, cum ar fi, de exemplu, cazul amino-toluenilor ce pot forma ioni amino-tropiliu. În celelalte cazuri ionul M-1 provine din pierderea unui atom de hidrogen de la atomul de azot.

2. În cazul aminelor primare, pierderea de . NH2 este neglijabilă, procesul predominant implicând pierderea unei molecule de HCN din ionul molecular (apar picuri metastabile), cu formarea unui ion ciclopentadienic care se transformă, prin expulzarea unui atom de hidrogen (apar picuri metastabile) într-un cation ciclopentadienil. Anilinele alchilate la nucleu suferă, preferenţial, o scindare de tip tropilic, cu formarea ionului amino-tropiliu. Procesele prezentate sunt evidenţiate de fragmentările şi spectrul o-toluidinei (figura 6.18).

85


Figura 6.18. Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale o-toluidinei

3. Aminele secundare sau terţiare dau transpoziţii McLafferty într-o măsură foarte mică. Fragmentarea principală implică scindarea legăturii faţă de azot ( faţă de ciclu), astfel încât procesul este determinat de prezenţa heteroatomului şi nu de cea a ciclului.

4. Picul ionului molecular al piridinelor este foarte intens; fragmentările depind de poziţiile substituenţilor.

6.6.3. Nitroderivaţi6.6.3.1. Nitroderivaţi alifatici

1. Cu excepţia nitrometanului, picul ionului molecular al nitroderivaţilor alifatici este slab sau absent. Acest fapt este determinat de caracterul puternic atrăgător de electroni al grupei nitro ce polarizează legătura C-N. Din acest motiv, ionul molecular prezintă tendinţa dominantă de a expulza radicalul nitro:

2. Prezenţa grupei nitro este evidenţiată de picul m/e 30 (NO+ ) şi m/e 46 (NO2+ ).

3. Picul de bază este format de fragmentul alchil.4. Picurile cele mai caracteristice apar în urma fragmentărilor cationului alchil, rezultat la

expulzarea grupei nitro.

86


6.6.3.2. Nitroderivaţi aromatici

1. Picul ionului molecular este intens.2. Cele mai importante fragmente rezultă în urma scindării grupelor NO2 (M-46, pic de bază în

nitrobenzen) şi NO (M-30). Expulzarea fragmentului neutru NO are loc, probabil, după transpoziţia ionului molecular la un nitrit de fenil:

3. Deşi este puţin intens, picul M-16, provenit prin scindarea unui atom de oxigen, este foarte caracteristic pentru nitroderivaţi.

4. Nitroderivaţii orto-substituiţi prezintă “efecte orto” ce permit diferenţiarea uşoară faţă de izomerii meta- şi para-substituiţi. În cazul orto-nitrotoluenului acest efect este evidenţiat de apariţia unor picuri intense la M-17 (M-OH) şi M-45 [M-(OH+CO)]:

În figura 6.19 sunt prezentate spectrele de masă ale orto- şi para-nitrotoluenului. În partea superioară a spectrului orto-nitrotoluenului se observă diferenţele determinate de existenţa efectului orto.

6.7. Compuşi cu sulf

Contribuţia izotopului 34 S (4,4 %) la intensitatea picului M+2 şi, în general, la intensităţile picurilor (fragment+2) permite identificarea uşoară a prezenţei atomilor de sulf în moleculă. Seria omologă a fragmentelor ce conţin atomi de sulf are masa mai mare cu patru unităţi decât seria fragmentelor hidrocarbonate corespunzătoare. Numărul atomilor de sulf poate fi determinat funcţie de

87


a

bFigura 6.19

Spectrele de masă ale orto-nitrotoluenului (a) şi para-nitrotoluenului (b)

contribuţia izotopului 34 S la intensitatea picului M+2. Masa atomului (atomilor) de sulf se scade din masa moleculară şi apoi se determină formula moleculară corespunzătoare restului moleculei. Picul ionului molecular este mai intens decît cel al compuşilor oxigenaţi similari şi, în general, intensitatea semnalelor fragmentelor ce conţin sulf este mai mare decât a fragmentelor ce conţin oxigen, datorită capacităţii superioare a sulfului de a stabiliza sarcina pozitivă (electronegativitate mai mică decât a oxigenului). Datorită asemănării proprietăţilor chimice, compuşii analogi cu sulf şi oxigen suferă fragmentări similare.

6.7.1. Compuşi alifatici6.7.1.1. Tioli

1. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru a se putea măsura cu precizie intensitatea picului M+2.

2. Fragmentările sunt foarte asemănătare cu cele ale alcoolilor.3. Scindarea legăturii C-C vecine grupării SH produce un ion caracteristic, stabilizat prin

rezonanţă: CH2=S+ H + CH2-SH (m/e 47). Capacitatea sulfului de a stabiliza un asemenea ion este intermediară între cea a oxigenului şi cea a azotului.

4. Scindarea legăturii - produce un pic la m/e 61, având jumătate din intensitatea celui de la m/e 47, iar scindarea legăturii - un pic slab la m/e 75. Scindarea legăturii - produce un pic mai intens (m/e 89) decât cel de la m/e 75 datorită, probabil, stabilizării prin ciclizare:

88


5. Similar alcoolilor, tiolii primari scindează H2S pentru a forma picuri intense, caracteristice, la M-34. Abundenţa acestui pic este însă mai scăzută decât în cazul picului M-H2O din alcooli. Ca şi în cazul alcoolilor, ionul format elimină etenă, formând seria omologă M-H2S -C2H4:

6. Tiolii secundari şi terţiari scindează la C, pierzând substituentul cel mai voluminos şi formeză picuri intense la M-CH3, M-C2H5, M-C3H7 etc.

6.7.1.2. Tioeteri, tiocetali

1. Picul ionului molecular este suficient de intens pentru ca abundenţa ionului M+2 să poată fi măsurată precis.

2. Principalele scindări sunt similare cu cele ale eterilor. Scindarea legăturilor C-C vecine atomului de sulf are loc cu pierderea preferenţială a radicalului mai voluminos. Ionii formaţi în această etapă se fragmentează prin transfer de hidrogen şi eliminare de alchenă; rezultă ioni cu formula generală RCH=S+ H, stabilizaţi prin rezonanţă:

Pentru sulfurile nesubstituite la C, acest ion este CH2=S+ H (m/e 47); datorită intensităţii sale poate fi confundat cu acelaşi ion provenit din tioli.

3. Diferenţierea între tioli şi tioeteri se poate face cu uşurinţă, datorită absenţei din spectrele celor din urmă a picurilor M-H2S şi M-SH.

4. În urma scindării legăturii C-S, tioeterii produc ioni caracteristici, cu păstrarea sarcinii pozitive pe atomul de sulf. Ionii rezultaţi, (RS+ ), produc picuri la m/e 32+CH3, 32+C2H5, 32+C3H7, 32+CnH2n+1 etc. Ionul de la m/e 103 este favorizat în mod deosebit datorită posibilităţii de a forma un ion ciclic stabil:

5. Scindările tioeterilor ciclici sunt diferite de cele ale analogilor cu oxigen. Cel mai abundent ion din spectru rezultă în urma scindării unei molecule de etenă din diverse poziţii ale moleculei:

Principalele aspecte legate de comportarea tioeterilor în spectrometrul de masă sunt evidenţiate de spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii din figura 6.20. În figură sunt evidenţiate şi valorile relative ale abundenţelor ionilor M+1 şi M+2 utilizate pentru stabilirea formulei moleculare.

6.7.2. Disulfuri

1. Picul ionului molecular al disulfurilor cu până la 10 atomi de carbon în moleculă este intens. 2. Scindarea uneia dintre legăturile C-S, cu preluarea sarcinii pozitive de către radicalul alchil,

conduce la picuri intense. 3. Scindarea legăturii C-S şi transferul unui atom de hidrogen la atomul de sulf, cu eliminarea unei

89


molecule de olefină, produce picuri intense. Ionul rezultat elimină, de asemenea, olefină formând

Figura 6.20. Spectrul de masă al di-n-pentilsulfurii

ionul foarte abundent H-S-S-H (m/e 66):

4. Alte picuri rezultă în urma scindării legăturii dintre atomii de sulf şi a migrării unuia sau a doi atomi de hidrogen, cu formarea ionilor RS+ , RS+ -1 şi RS+ -2.

6.8. Compuşi carbonilici6.8.1. Aldehide6.8.1.1. Aldehide alifatice

1. Ionul molecular şi ionul M-1au, de obicei, abundenţă mare.2. Scindarea legăturilor C-H şi C-C vecine oxigenului conduc la picurile M-1 şi, respectiv, M-R

(m/e CHO+). Dacă picul M-1 este caracteristic chiar şi pentru aldehidele superioare, picul m/e 29 este ionul CHO+ pentru aldehidele C1-C3 şi ionul C2H5

+ pentru termenii superiori.3. Începând cu C4, picul de bază rezultă adesea în urma unui rearanjament McLafferty, ce produce

ioni cu sarcina pozitivă pe atomul de oxigen şi care apar la m/e 44, 58, 72 etc. Atunci când sarcina revine fragmentului olefinic, ionul care apare este, de asemenea, intens (M-44, M-58, M-72 etc):

4. Aldehidele cu catenă liniară prezintă picuri caracteristice la M-18 (M-H2O), M-28 (M-etenă), M-43 (M - CH2=CH-O.) şi M-44 (M - CH2=CH-OH).

5. Creşterea lungimii lanţului amplifică amprenta părţii hidrocarbonate.În figura 6.21 sunt prezentate spectrele aldehidei propionice (a) şi butirice (b). Se observă

diferenţa ce apare ca urmare a trecerii la compuşi capabili să dea rearanjamente McLafferty.

6.8.1.2. Aldehide aromatice

90


1. Ionul molecular este foarte intens; ionul (M-1)+, rezultat prin scindarea legăturii C-H (scindare ), este, de obicei, mai proeminent decât ionul molecular. Fragmentările ulterioare sunt caracteristice substraturilor aromatice:

a b

Figura 6.21. Spectrele de masă ale aldehidei propionice (a) şi butirice (b)

2. Picul m/e 29 (CHO+) este, de obicei, foarte puţin intens.3. Derivaţii metilaţi scindează CHO, cu formare de ioni tropiliu.

6.8.2. Cetone6.8.2.1. Cetone alifatice

1. Ionul molecular, având intensitate medie, este uşor de evidenţiat.2. Picul de bază provine, de obicei, din scindarea legăturii C-C adiacente legăturii >C=O; sarcina

rămâne pe ionul aciliu, stabilizat prin rezonanţă. Deoarece ionul R-CO+ este mai stabil comparativ cu H-CO+, această scindare este mai importantă decât în cazul aldehidelor:

Picurile corespunzătoare apar la m/e 43, 57, 71 etc. Preferenţial, scindează cel mai lung radical, ionul rezultat formând, adeseori, picul de bază.

3. Dacă unul din radicalii alchil ai grupei >C=O este C3 sau mai lung, apar picuri intense la m/e 58, 72, 86 etc, determinate de un rearanjament McLafferty:

Dacă ambii radicali ai cetonei sunt propil sau superiori, fragmentul cationic rezultat în urma rearanjării McLafferty poate suferi, la rândul său, o transpoziţie McLafferty (dublă transpoziţie McLafferty). Spectrul dibutil-cetonei (figura 6.22) este un exemplu tipic de fragmentare a cetonelor superioare.

91


Figura 6.22. Spectrul de masă al dibutil-cetonei

4. Deoarece masa unităţii CO este 28 (dublul unităţii metilenice), spectrele de joasă rezoluţie ale cetonelor cu radicali superiori nu permit diferenţierea picurilor hidrocarbonate faţă de cele acil.

5. Picurile de la m/e 83 şi 42 din spectrul ciclohexanonei apar astfel:

6. Ionul molecular al cetonelor ciclice este intens. Ca şi la cetonele alifatice, scindarea primară este cea a legăturii C-C adiacentă grupei C=O. Ionul astfel format trebuie să sufere însă o nouă scindare pentru a rezulta un fragment. Picurile de bază din spectrul ciclopentanonei şi ciclohexanonei sunt la m/e 55. Mecanismele sunt similare în ambele cazuri: migrarea unui atom de hidrogen, pentru a transforma un radical primar într-un radical secundar, stabilizat prin rezonanţă, urmat de formarea unui ion stabilizat prin rezonanţă:

6.8.2.2. Cetone aromatice

1. Ionul molecular este intens.2. Scindează preferenţial legătura C-C din faţă de inel, cu formarea unui fragment caracteristic

Ar-CO+, stabilizat prin rezonanţă Acesta pierde CO şi formează cation arilic.3. Alchil-aril cetonele, în care radicalul alchil este C3 sau mai lung, dau transpoziţii McLafferty ce

implică întotdeauna numai legătura dublă carbon-oxigen şi nu legătura dublă din ciclu:

92


4. Benzofenonele prezintă, de obicei, şi o transpoziţie de schelet cu eliminare de CO:

În figura 6.23 este prezentat spectrul de masă al acetofenonei.

Figura 6.23.Spectrul de masă al acetofenonei

6.9. Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali6.9.1. Acizi carboxilici6.9.1.1. Acizi carboxilici alifatici

1. Deşi are intensitate slabă, picul ionului molecular al acizilor saturaţi cu catenă liniară este, de obicei, uşor de identificat.

2. Intensitatea picului molecular creşte cu creşterea masei moleculare (o excepţie o formează acidul valerianic).

3. Picul de bază rezultă, de obicei, în urma unui rearanjament McLafferty şi apare la m/e 60 la acizii neramificaţi la C şi la 59+R la acizii ramificaţi la C (R este masa radicalului de la C):

4. Picurile de la M-17 (M-OH), M-18 (M-H2O) şi M-45 (M-CO2H) ale acizilor inferiori sunt intense; ele provin din scindarea legăturilor vecine grupei CO. În cazul acizilor superiori, spectrul conţine două serii de picuri ce rezultă prin scindarea fiecărei legături C-C, sarcina fiind preluată fie de fragmentul ce conţine oxigen (m/e 45, 59, 73, 87 etc), fie de fragmentul alchil (m/e 29, 43, 57, 71, 85 etc).

5. Acizii neramificaţi, cu peste 5 atomi de carbon în moleculă, prezintă un pic caracteristic la m/e 73, rezultat în urma unei duble transpoziţii de atomi de hidrogen:

93


6. Picurile M-29 şi M-43, ce apar frecvent în spectrele acizilor alifatici, nu rezultă prin scindare de radicali etil sau propil de la coada lanţului alifatic. Marcarea atomului de carbon de la C a demonstrat că scindarea fragmentelor de masă 29 şi 43 are loc din interiorul lanţului:

7. Din cauza volatilităţii reduse, spectrele de masă ale acizilor dicarboxilici sunt înregistrate după derivatizare la esteri trimetilsilil.

În figura 6.24 este prezentat spectrul acidului palmitic.

Figura 6.24Spectrul de masă al acidului palmitic

6.9.1.2. Acizi carboxilici aromatici

1. Picurile M, M-17 şi M-45 sunt intense.2. Pierderea de apă este nesemnificativă, cu excepţia cazurilor când o grupare ce conţine atomi de

hidrogen este prezentă în poziţia orto (“efect orto” - efect ce apare la derivaţi aromatici 1,2-substituiţi şi care se manifestă, în general, prin scindarea unei molecule neutre de H2O, ROH, NH3, prin intermediul unei stări de tranziţie în 6 centre):

6.9.2. Esteri6.9.2.1. Esteri alifatici

94


1. Picurile moleculare depind de structura esterilor. Esterii acizilor graşi cu alcooli inferiori au picuri moleculare intense; cei ai acizilor inferiori cu alcooli superiori au picuri moleculare puţin intense sau nedecelabile. Frecvent, şi mai ales atunci cînd se utilizează o cantitate mare de probă pentru decelarea ionului molecular, datorită reacţiilor ion-moleculă, valorile determinate pentru picurile M+1 sunt superioare celor calculate.

2. Picul cel mai caracteristic este determinat de o rearanjare McLafferty:

3. Scindarea legăturii vecine grupei CO poate conduce la formarea a patru ioni:

Ionul R+ este intens în esterii inferiori; intensitatea sa scade cu creşterea catenei, ionul fiind practic nedecelabil în hexanoatul de metil. Ionul R-CO+ este caracteristic pentru esteri. În esterii metilici el apare la M-31. Este picul de bază în acetatul de metil şi mai reprezintă încă 4 % din picul de bază în C26H33COOCH3. Ionii [OR1]+ şi [COOR1]+ au o importanţă redusă.

4. În cazul esterilor la care radicalul acidului predomină în moleculă, fragmentarea este foarte asemănătoare cu cea a acizilor corespunzători. Scindarea succesivă a legăturilor C-C formează ioni alchil CnH2n+1

+ (m/e 29, 43, 57 etc) şi ioni oxigenaţi CnH2n-1O2+ (59, 73, 87 etc).

5. Esterii în care radicalul alcoolului predomină, elimină o moleculă de acid în acelaşi mod în care alcoolii elimină apă. Un mecanism alternativ presupune transferul unui ion hidrură la oxigenul carbonilic (transpoziţie McLafferty):

Din acest motiv, frecvent, esterii acidului acetic nu prezintă ioni moleculari detectabili. Esterii alcoolilor ce conţin atomi de hidrogen în şi prezintă picuri caracteristice la m/e 61, 75, 89, 103, provenite din eliminarea radicalilor alchil şi transferul a doi atomi de hidrogen la fragmentul ce conţine atomi de oxigen. Adeseori, aceşti ioni formează picul de bază, identificarea lor oferind posibilitatea stabilirii componentei acide a esterului:

Un exemplu sugestiv este prezentat în figura 6.25.

Figura 6.25.

95


Spectrul de masă al octanoatului de metil

6.9.2.2. Esteri ai acizilor aromatici

1. Picul molecular este intens; intensitatea acestuia descreşte cu creşterea lanţului provenit din alcool, devenind practic zero la C5.

2. Picul de bază apare în urma eliminării de RO; eliminarea de .COOR produce picuri de intensitate mare. În esterii metilici, acestea apar la M-31, respectiv M-59.

3. Esterii orto-substituiţi elimină ROH prin "efect orto". 4. Odată cu creşterea lanţului alcoolului, devin importante trei tipuri de scindări:

a) rearanjări McLafferty:

b) transpoziţia a doi atomi de hidrogen cu eliminarea unui fragment alilic:

c) Păstrarea sarcinii pe fragmentul alchil:

6.9.2.3. Esteri ai alcoolilor aromatici şi ai fenolilor

1. Acetaţii de benzil, furil şi fenil elimină cetenă, fragmentul rezultat fiind deseori picul de bază:

6.9.2.4. Lactone

1. Picul molecular al lactonelor cu ciclu de cinci atomi este distinct, scăzând însă în intensitate atunci când există un substituent la C4.

2. Fragmentarea caracteristică este scindarea uşoară a catenei laterale de la C4, determinată atât de prezenţa heteroatomului cât şi de cea a ramificaţiei:

3. Picurile de bază din -valerolactonă şi butirolactonă (m/e 56) rezultă în urma scindării de aldehidă acetică, respectiv formică:

Alte picuri semnificative apar la m/e 27 (C2H3+), 28 (C2H4

+), 29 (C2H5+), 41 (C3H5

+), 43 (C3H7+)

şi 85 (C4H5O2+).

96


6.9.3. Amide 6.9.3.1. Amide alifatice

1. Ionul molecular al monoamidelor alifatice cu catenă liniară este, de obicei, identificabil.2. Electronul expulzat la obţinerea ionului molecular poate proveni fie de la azot, fie de la oxigen.3. Principalele moduri de fragmentare depind de lungimea restului acil şi de lungimea şi numărul

grupelor alchil legate de atomul de azot. Deci, fragmentarea este determinată de procese tipice atât compuşilor carbonilici cât şi aminelor.

4. Picul de bază al tuturor amidelor primare cu catenă liniară mai lungă de trei atomi de carbon este dat de un rearanjament McLafferty:

Prezenţa unui substituent la C produce picuri omologe la m/e 73, 87 etc.5. Amidele primare prezintă un pic intens la m/e 44 (pic de bază la amidele C1-C3 şi amida acidului

izobutiric), determinat de scindarea radicalului alchil:

6. Amidele secundare şi terţiare ce conţin atomi de hidrogen la C a părţii acil şi grupe metil la atomul de azot prezintă picuri intense ce rezultă dintr-o rearanjare McLafferty. Atunci când substituenţii atomului de azot sunt radicali etil sau superiori şi restul acil este mai mic de C 3, au loc scindări ale grupei N-alchil în poziţia faţă de azot şi a legăturii dintre carbonul carbonilic şi azot, cu migrarea unui atom de hidrogen de la C faţă de grupa CO:

6.9.3.2. Amide aromatice

1. Ionul molecular al amidelor aromatice este foarte intens.2. Picul de bază rezultă, de obicei, în urma eliminării componentei aminice, cu formarea cationului

benzoil, stabilizat prin rezonanţă. Acesta elimină oxid de carbon, trecând într-un cation fenil ce suferă în continuare fragmentările clasice.

3. Scindarea radicalului fenil conduce la picuri de intensitate slabă (m/e 44 în cazul benzamidei).În figura 6.26 sunt prezentate spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei.

97


Figura 6.26Spectrul de masă şi principalele fragmentări ale benzamidei

6.9.4. Nitrili 6.9.4.1. Nitrili alifatici

1. Cu excepţia acetonitrilului şi propionitrilului, picurile ionilor moleculari ai nitrililor alifatici sunt de intensitate slabă sau sunt absente. Pot fi localizate picurile M+1 dacă se ţine cont de modificarea aspectului spectrului la creşterea presiunii din aparat. Prin pierderea unui atom de hidrogen de la C rezultă picuri M-1, utilizabile pentru atribuirea structurală:

2. Picul de bază al nitrililor alifatici cu catenă C4-C9 este la m/e 41. El rezultă în urma unui rearanjament de tip McLafferty:

Valoarea de diagnostic a acestui pic este însă scăzută ca urmare a faptului că toate moleculele ce conţin un lanţ hidrocarbonat dau fragmente C3H5 (m/e 41).

3. Nitrilii C8 şi cei superiori prezintă un pic intens, caracteristic, la m/e 97, pentru formarea căruia s-a admis o transpoziţie de tip McLafferty în cicluri mari:

4. Scindarea legăturii simple C-C formează o serie caracteristică de picuri omologe de masă pară (m/e 40, 54, 68 etc) datorate ionilor (CH2)n CN+. Aceste picuri sunt acompaniate de picurile specifice amprentei hidrocarbonate.

5. Scindarea legăturii C-C adiacente grupării CN nu poate avea loc deorece cationul cian nu poate fi stabilizat prin rezonanţă.

6.9.4.2. Nitrili aromatici

1. Picul ionului molecular este foarte intens (adesea pic de bază).

98


2. Principala fragmentare este determinată de pierderea de HCN (M-27) (apar picuri metastabile). Pierderea de fragmente CN şi H2CN este minoră.

6.9.5. Anhidride

1. Picul ionului molecular este slab sau absent.2. Anhidridele saturate aciclice se fragmentează în principal la RCO+ (m/e 43, 57 etc), deşi

prezenţa ramificaţiilor poate modifica major ruta scindărilor.3. Sunt caracteristice picurile de la m/e M-60 şi m/e 60 (CH3COOH), de la m/e 42 (CH2=CO+)

precum şi cele datorate unor transpoziţii McLafferty de la m/e 44, 58 etc.4. Anhidridele ciclice, precum anhidrida succinică, prezintă un pic intens (poate fi şi pic de bază)

la M-72 determinat de pierderea de CO2 şi CO din ionul molecular. 5. Anhidridele aromatice prezintă picuri caracteristice ionilor ArCO+, ArCOOH+, (M-CO)+, [M-

(CO2+CO)]+.

6.9.6. Cloruri acide

1. Clorurile acide alifatice prezintă fragmentări tipice prezenţei grupelor Cl şi CO. Ionii cei mai abundenţi sunt HCl+, M-Cl, COCl+, RCO+ etc. Prezenţa picurilor izotopice permite identificarea uşoară a picurilor ce conţin atomi de clor.

2. Clorurile acide aromatice pierd uşor un atom de clor trecând în ionul stabil ArCO+.

6.10. Compuşi heterociclici aromatici

1. Picurile ionilor moleculari ai compuşilor heteroaromatici sunt intense.2. Sistemele heterociclice cu oxigen, nesubstituite, au ca fragmentare tipică eliminarea de CO;

heterociclurile cu azot elimină HCN.3. Heterociclurile alchilate scindează preferenţial legătura faţă de ciclu.4. Heterociclurile cu cicluri de cinci atomi (furan, tiofen, pirol) se fragmentează analog,

independent de natura heteroatomului. Prima etapă o reprezintă scindarea legăturii dintre heteroatom şi atomul de carbon adiacent:

Furanul prezintă două picuri principale: m/e 29 (HCO+) şi m/e 39 (C3H3+). Tiofenul prezintă

trei picuri importante: m/e 39 (C3H3+), m/e 45 (HCS+) şi m/e 58 (C2H2S+). Pirolul prezintă, de

asemenea trei picuri m/e 39 (C3H3+), m/e 28 (HCNH+) şi m/e 41 (C2H2NH+). Ca urmare a

eliminării unei molecule de HCN pirolul mai prezintă un pic intens la m/e 40.5. Heterociclurile cu inel de 6 atomi suferă fragmentări specifice, funcţie de natura heteroatomului.

Picul de bază din spectrul piridinei rezultă în urma eliminării unei molecule de HCN. Derivaţii 3- şi 4- metilaţi scindează, de asemenea, HCN; apar şi picuri M-1 ca urmare a scindării unui atom de hidrogen. Scindarea legăturilor C-C din alchilpiridine are loc la nivelul poziţiei faţă de inel, fiind cea mai intensă pentru derivaţii 3-substituiţi (intensitatea picurilor rezultate prin -

99


scindare scade, funcţie de poziţia grupei alchil, în ordinea: 3>4>>2). Grupele alchil cu mai mult de 3 atomi de carbon, aflate în poziţia 2-, dau transpoziţie McLafferty:

6. Hetrociclurile condensate cu inel piridinic (chinoline, izochinoline) au o comportare asemănătoare piridinei.

7. Comparativ cu sistemele monoheteroatomice, heterociclurile cu mai mulţi heteroatomi în ciclu prezintă tendinţe de fragmentare mai accentuate. Prezenţa atomilor de azot în ciclu este indicată, de obicei, de scindarea de HCN. Poziţiile relative ale heteroatomilor au o influenţă majoră asupra fragmentelor rezultate. Ca exemplu sunt prezentate fragmentările 4-metiltiazolului:

CAPITOLUL 7

Spectrometria de masă a biomoleculelor

100


Metodele clasice utilizate pentru determinarea maselor moleculare ale biopolimerilor, folosite până la sfârşitul deceniului şapte, se bazau pe cromatografie, electroforeză sau ultracentrifugare. Datele obţinute prezentau erori mari (între 10 şi 100 %) deoarece, în afară de masa moleculară, rezultatele depindeau şi de alte proprietăţi (conformaţie, hidrofobicitate etc). În principiu, singura metodă de determinare a maselor moleculare exacte era calcularea lor, pe baza formulei moleculare. Utilizarea spectrometriei de masă era extrem de limitată, ca o consecinţă a faptului că majoritatea biomoleculelor sunt foarte greu volatile şi frecvent termolabile. Ionizarea prin desorbţie de câmp (FD), ce permitea ionizarea moleculelor cu mase de până la 2000 u.a.m., era o tehnică dificil de abordat şi care necesita un operator extrem de experimentat.

Dezvoltarea tehnicilor de ionizare bazate pe desorbţia unor ioni pre-existenţi, aflaţi într-un lichid sau pe suprafaţa unui solid (PD, FAB, LD), a rezolvat problema obţinerii ionilor unor substanţe cu volatilitate extrem de scăzută.

În general, ionii cu masă moleculară ridicată sunt dificil de detectat, iar rezoluţia necesară analizei de masă creşte odată cu creşterea masei. Cele două probleme au fost însă rezolvate, la începutul anilor '90 prin utilizarea metodelor ESI şi MALDI. Aceste două metode permit analiza extrem de precisă a biomoleculelor cu mase moleculare foarte ridicate (M > 105 u.a.m.).

7.1. Peptide şi proteine

Proteinele sunt produşi naturali cu structură macromoleculară liniară care se transformă prin hidroliză în -aminoacizi. În structura lor, cei 20 de aminoacizi naturali sunt uniţi prin intermediul funcţiunilor de tip amidic, numite în acest caz legături peptidice.

În prezent, spectrometria de masă permite nu numai determinarea precisă a masei moleculare, ci şi stabilirea ordinei de încatenare a aminoacizilor.

Metodele de ionizare cele mai utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor sunt: ionizarea prin bombardament cu atomi rapizi (FAB), ionizarea cu electrospray (ESI) şi ionizarea prin desorbţie laser asistată matriceal (MALDI). Tabelul 7.1 prezintă principalele performanţe ale acestor trei tehnici de ionizare.

Tabelul 7.1. Caracteristici ale metodelor de ionizare utilizate pentru analiza peptidelor şi proteinelor cu ajutorul spectrometriei de masă

Metoda de ionizare

Limita de detecţie

(picomoli)

Domeniul de masă

(u.a.m.)

Precizia

(%)

Tipul de analizor

FAB 1-50 6.000 0,05 magnetic sau quadripolarESI 0,01-5 > 130.000 0,01 magnetic sau quadripolarMALDI 0,001-1 > 300.000 0,05 timp de zbor

Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice ale unei peptide inferioare este mai mică decât rezoluţia majorităţii analizoarelor utilizate, masa moleculară măsurată corespunde celei calculate pe baza izotopului principal al fiecărui element. Acest lucru nu mai este valabil în cazul peptidelor cu masă ridicată sau a proteinelor. Deoarece rezoluţia necesară separării picurilor izotopice creşte o dată cu masa iar rezoluţia analizoarelor este limitată, diferitele picuri izotopice se combină pentru a forma un singur pic ce cuprinde, de exemplu, un interval de 15 u.a.m. la o masă moleculară de 10.000 u.a.m. şi de 45 u.a.m. la 100.000 u.a.m. (figura 7.1).

101


Figura 7.1.Spectrul FAB al picurilor izotopice ale insulinei umane (C257H383N65O6)

la rezoluţii de 6.000 (stânga) şi 500 (dreapta)

Din acest motiv, masa moleculară a unei proteine, determinată prin această metodă, corespunde masei moleculare calculate cu ajutorul maselor atomice chimice şi este exprimată în u.a.m.. Deoarece cele două valori diferă semnificativ (diferenţa dintre masa izotopică şi masa chimică a unei peptide sau proteine este de circa o unitate la fiecare 1.500 u.a.m.), la raportarea valorilor trebuie indicat despre care masă este vorba.

Datorită ionizării blânde, procesele de fragmentare sunt practic absente. Din acest motiv, este posibilă analiza amestecurilor fără să fie necesară o separare prealabilă. Totuşi, analiza amestecurilor este posibilă numai dacă rezoluţia aparatului este suficient de mare pentru a putea discerne între ioni de mase apropiate. De exemplu, un amestec format dintr-o proteină şi produsul său de oxidare, ce corespunde introducerii unui atom de oxigen în moleculă, necesită o rezoluţie de cel puţin 1.000 dacă proteina are masa 10.000 u.a.m şi una de circa 10.000 dacă masa este de 100.000 u.a.m. Posibilitatea analizării amestecurilor mai depinde şi de compoziţia procentuală a acestora; cu cât procentul unui component este mai mic, cu atât rezoluţia aparatului trebuie să fie mai mare.

Determinarea precisă a masei moleculare a peptidelor şi proteinelor permite detectarea mutaţiilor, a modificărilor post-traducţionale, verificarea structurii şi purităţii peptidelor sintetice sau a proteinelor produse prin inginerie genetică, verificarea şi corectarea secvenţelor de proteine funcţie de provenienţă etc.

7.1.1. Punerea în evidenţă a mutaţiilor

Spectrometria de masă permite evidenţierea mutaţiilor ce apar în cadrul proteinelor de provenienţă naturală sau artificială. Strategia utilizată pentru evidenţierea mutaţiile din cadrul proteinelor naturale constă din compararea maselor moleculare ale unei serii de peptide obţinute prin scindare enzimatică cu cele obţinute pentru proteina naturală. Schimbarea masei moleculare a unei peptide indică zona în care a avut loc mutaţia, iar diferenţa dintre masa moleculară a peptidei martor şi cea a peptidei modificate permite determinarea naturii aminoacidului implicat.

7.1.2. Identificarea şi localizarea modificărilor post-traducţionale

Spectrometria de masă permite studiul modificărilor post-traducţionale sau a modificărilor chimice nenaturale ale aminoacizilor şi care conduc la modificarea masei. Aceste modificări sunt dificil de evidenţiat prin degradare Edman, fie deoarece aminoacidul N-terminal devine inert la degradare, fie deoarece derivatul obţinut este dificil de identificat.

Deoarece punţile disulfidice joacă un rol extrem de important în realizarea arhitecturii tridimensionale a proteinelor, este necesară stabilirea existenţei şi poziţiilor resturilor de cisteină de pe lanţ. Spectrometria de masă este capabilă să localizeze punţile disulfidice prin analiza peptidelor produse în urma scindării proteinei analizate cu ajutorul unei proteaze, înainte şi după reducerea tuturor punţilor disulfidice. Peptidele ce conţin o punte disulfidică inter-moleculară vor dispare deoarece ele dau naştere la două noi peptide ce conţin resturile de cisteină responsabile pentru

102


crearea punţii.

7.1.3. Verificarea structurii şi a purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice

Spectrometria de masă permite verificarea structurii şi purităţii peptidelor şi proteinelor sintetice. Erorile ce pot să apară în cursul sintezei sunt uşor decelabile prin intermediul spectrometriei de masă. În figura 7.2 este prezentat spectrul de masă (MALDI) al unei peptide sintetice cu masa moleculară 1984,2 u.a.m. În afara peptidei dorite pot fi evidenţiaţi alţi doi compuşi. Diferenţele de masă evidenţiate sugerează că unul din compuşi provine din oxidarea parţială a metioninei, în timp ce celălalt provine din incorporarea accidentală a unei molecule de glicină.

Figura 7.2.Spectrul MALDI al peptidei sintetice cu structura: GLFGAIAGFIEGGWEGMVDG

Tehnicile ESI şi MALDI permit şi verificarea rapidă a fidelităţii şi omogenităţii proteinelor produse prin inginerie genetică. În cele mai multe cazuri nu este suficientă verificarea secvenţei de lanţ, fiind necesară verificarea existenţei tuturor modificărilor dorite. De exemplu, ESI a permis analiza unor proteine de provenienţă HIV, obţinute prin inginerie genetică, cum ar fi proteina p18. În afara seriei principale de picuri ce corespund unei proteine cu masa moleculară de 14.590 u.a.m. (faţă de masa moleculară calculată de 14.589 u.a.m.), spectrul reprezentat în figura 7.3 conţine încă două serii: prima dintre ele (notată cu T) are o masă măsurată de 12.651 u.a.m. ce corespunde părţii C-terminale din p18, scindată la nivelul poziţiei 111-112; cea de a doua, notată cu D, de masă 29.175 u.a.m., corespunde dimerului format prin legarea a două resturi de cisteină aparţinând la două molecule de proteină diferite.

Figura 7.3.Spectrul ESI al proteinei p18 obţinută prin inginerie genetică:

masa calculată: 14589 u.a.m.; masa deterninată: 14589 3 u.a.m.

7.1.4. Stabilirea structurii

103


Stabilirea structurii peptidelor şi proteinelor este posibililă numai în condiţiile în care ionii moleculari suferă fragmentări. Deoarece tehnicile ESI şi MALDI produc numai ioni moleculari stabili, este necesară utilizarea unei cantităţi suplimentare de energie pentru fragmentare. Deşi există diverse metode care permit acest transfer de energie, cea mai utilizată este disocierea indusă prin coliziune (Collision Induced Decomposition, CID). Fragmentele rezultate sunt apoi analizate prin spectrometrie de masă în tandem (MS/MS).

În principiu, această metodă constă în selectarea, cu ajutorul unui prim analizor, a unui ion şi introducerea acestuia într-o cameră de coliziune unde va intra în coliziune cu atomii unui gaz neutru. În acest mod, energia cinetică se va transforma parţial în energie de vibraţie, fragmentele produse fiind analizate de un al doilea spectrometru. Din acest motiv metoda se mai numeşte spectrometrie de masă în tandem CID (MS/MS CID). Rezoluţia primului analizor trebuie să fie suficient de mare pentru a permite selecţionarea picului ce corespunde izotopului 12C al ionului investigat. În acest mod, spectrul de fragmentare obţinut nu va conţine picuri izotopice inutile.

Spectrele de masă în tandem ale peptidelor şi proteinelor pot fi înregistrate atât pe aparate cu analizoare magnetice, cât şi pe aparate cu analizoare quadripolare. Diferenţa majoră dintre aceste aparate este legată de energia cinetică a ionilor. În aparatele cu analizor magnetic, energia cinetică a ionului precursor este de ordinul keV, în timp ce la aparatele quadripolare această energie este de maximum 100 eV. Aceste diferenţe au o influenţă majoră asupra proceselor de fragmentare.

Analiza prin FAB MS/MS CID a unui mare număr de peptide ce conţineau secvenţe cunoscute de aminoacizi a permis identificarea tipurilor principale de procese de fragmentare. Din punct de vedere practic, fragmentele pot fi clasate în două categorii:

a) fragmente ce provin din scindarea a una sau două legături din catena principală; b) fragmente ce suferă o scindare suplimentară a lanţului aminoacidului.Primele fragmente identificate au provenit în urma scindării legăturilor catenei principale.

Scindarea unei legături din lanţul peptidic poate avea loc la nivelul a trei tipuri de legături: C -C, C-N sau N-C. În urma acestor fragmentări pot rezulta şase tipuri de fragmente notate cu an, bn, cn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul N-terminal şi cu xn, yn, zn dacă sarcina pozitivă rămâne pe fragmentul C-terminal. Indicele n arată numărul de aminoacizi ai fragmentului. În figura 7.4 sunt reprezentate principalele tipuri de fragmentări ale unei catene polipeptidice.

Figura 7.4.Principalele moduri de fragmentare ale unei peptide

prin spectrometrie de masă în tandem CID

Diferenţele de masă dintre ionii consecutivi ai unei serii permite determinarea identităţii aminoacizilor consecutivi, permiţând astfel stabilirea secvenţei de lanţ (cu două excepţii, leucină/izoleucină - aminoacizi izomeri şi glutamină/lizină - aminoacizi izobari). În tabelul 7.2 sunt

104


prezentate contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali.Două alte tipuri de fragmente ce apar în majoritatea spectrelor rezultă în urma scindării a cel

puţin două legături interne ale lanţului peptidic. Primul tip se numeşte fragment intern deoarece el rezultă în urma pierderii părţilor N- şi C-terminale iniţiale. Fragmentul intern este reprezentat de o serie de litere ce corespund secvenţei fragmentului. Din fericire, de obicei, acest tip de ioni are o abundenţă scăzută şi, deoarece conţine trei sau patru resturi de aminoacid, el apare în zonele de masă mică ale spectrului. Deşi aceste picuri confirmă secvenţa de aminoacizi, ele pot reprezenta mai mult o capcană decât un ajutor. Peptidele ce conţin un rest de prolină fac excepţie de la această generalizare, deoarece grupa imino a prolinei este inclusă într-un ciclu de cinci atomi şi posedă o afinitate mai mare pentru protoni decât alte grupe amidice de pe lanţ. Din acest motiv, protonarea şi scindarea legăturii amidice din prolină, cu formarea unui fragment intern, este un proces favorizat. În figura 7.5 este exemplificată scindarea dublă, ce produce un fragment intern.

Tabelul 7.2. Contribuţiile de masă ale aminoacizilor naturali

Aminoacid Cod cu 3 litere Cod cu o literă Masa monoizotopică

Masa chimică

Glicină Gli G 57,02147 57,052Alanină Ala A 71,03712 71,079Serină Ser S 87,03203 87,078Prolină Pro P 97,05277 97,117Valină Val V 99,06842 99,133Treonină Tre T 101,04768 101,105Cisteină Cis C 103,00919 103,144Izoleucină Ile I 113,08407 113,160Leucină Leu L 113,08407 113,160Asparagină Asn N 114,04293 114,104Acid aspartic Asp D 115,02695 115,089Glutamină Gln Q 128,05858 128,131Lizină Lis K 128,09497 128,174Acid glutamic Glu E 129,04260 129,116Metionină Met M 131,04049 131,198Histidină His H 137,05891 137,142Fenilalanină Fen F 147,06842 147,177Arginină Arg R 156,10112 156,188Tirosină Tir Y 163,06333 163,170Triptofan Tri W 186,07932 186,213

105


Figura 7.5.Fragmente rezultate prin dubla scindare a lanţului peptidei.

Al doilea tip de fragment, care rezultă în urma unor scindări multiple, apare în domeniul maselor joase ale spectrului. Aceste fragmente sunt ioni de tip imoniu ai aminoacizilor şi ei se reprezintă cu litere ce corespund codului acizilor de la care derivă. Deşi asemenea fragmente se observă rar pentru toţi aminoacizii peptidei, cele care apar oferă informaţii despre compoziţia peptidei. În tabelul 7.3 sunt prezentaţi ionii de tip imoniu ce apar frecvent în spectre.

Aceste fragmentări se produc la fel de bine atât la energii joase cât şi la energii înalte; la energii joase, fragmentele pierd adesea apă sau amoniac.

În afara ionilor descrişi, au fost puse în evidenţă, în cursul înregistrării spectrelor de energie joasă, alte trei tipuri de fragmente care implică scindarea catenei polipeptidice şi catenele laterale ale aminoacizilor. Aceste fragmente sunt utilizate pentru a diferenţia izomerii Tabelul 7.3. Masele celor mai frecvent întâlniţi ioni de tip imoniu

Aminoacid Masa caracteristicăProlină (P) 70Valină (V) 72Leucină (L) 86Izoleucină (I) 86Metionină (M) 104Histidină (H) 110Fenilalanină (F) 120Tirosină (Y) 136Triptofan (W) 159

Ile şi Leu. În figura 7.6 sunt indicate mecanismele şi structurile ce rezultă din aceste fragmente.

Figura 7.6.Rute de fragmentare ce produc ioni caracteristici ai catenelor laterale

7.1.5. Influenţa poziţiei şi a delocalizării sarcinii

Prezenţa şi poziţia unui aminoacid bazic în lanţul polipeptidic influenţează procesul de fragmentare. S-a observat că prezenţa aminoacizilor bazici, cum ar fi Arg, Lis, His sau Pro, la nivelul părţii C-terminale, produce formarea preferenţială a ionilor ce conţin partea C-terminală (y, v şi w), în timp ce aflarea lor în partea N-terminală favorizează formarea ionilor de tip a şi d. Dimpotrivă, absenţa aminoacizilor bazici este caracterizată de o distribuţie de ioni ce conţine unul din cele două capete (y, b). În figura 7.7 este evidenţiată influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii

106


asupra tipurilor de fragmente obţinute pentru proteina cu secvenţa PLYKKIIKKLLQS, înainte şi după acetilare.

7.1.6. Strategii şi exemple de determinare a secvenţei

În figura 7.8 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al unei peptide cu secvenţa Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis înregistrat la energie înaltă. Acest spectru conţine o serie

Figura 7.7.Influenţa prezenţei şi poziţiei sarcinii asupra tipurilor de fragmente obţinute din proteina

PLYKKIIKKLLQS înainte (sus) şi după (jos) acetilare

Figura 7.8.Spectrul FAB MS/MS al peptidei Gli-Ile-Pro-Tre-Leu-Leu-Leu-Fen-Lis

înregistrat la energii înalte

completă de ioni de tip bn, ce permit deducerea secvenţei peptidice de la acidul N-terminal la acidul C-terminal; seria de ioni de tip yn permite stabilirea secvenţei în sens opus. De exemplu, diferenţa de masă de 97 u.a.m. dintre picul b2 şi b3, permite stabilirea faptului că aminoacidul din poziţia 3 este prolina. Similar, deoarece diferenţa dintre picurile y1 şi y2 este de 147 u.a.m., aminoacidul din penultima poziţie este fenilalanina. Valorile m/e ale ionilor w3, w4, w5, şi w8 indică prezenţa leucinei în poziţiile 3, 4 şi 5 (începând de la partea C-terminală) şi izoleucinei în poziţia 8. Prezenţa unei

107


molecule de prolină produce fragmente interne notate cu PT, PTL şi PTLL care permit verificarea veridicităţii secvenţei propuse. Picurile marcate cu P, F şi X reprezintă ioni imoniu, ce indică prezenţa prolinei, fenilalaninei şi leucinei (şi/sau izoleucinei).

Tehnica descrisă se referă la spectrele CID ale unor ioni cu sarcină pozitivă unitară. Utilizarea tehnicilor ESI permite disocierea ionilor cu sarcini multiple. Analiza acestor spectre este mai dificilă deoarece deoarece ionii obţinuţi nu mai au sarcină unitară.

Etapele principale pentru stabilirea structurii unei proteine cu ajutorul spectrometriei de masă sunt:1. determinarea precisă a masei moleculare cu ajutorul tehnicilor MALDI sau ESI. Rezultatele

obţinute permit verificarea structurii finale şi gradul de omogenitate;2. reducerea alchilantă a punţilor disulfidice. În acest mod se determină numărul de molecule de

cisteină prezente;3. scindarea enzimatică a proteinei în scopul obţinerii a două serii diferite de peptide, ce vor fi

utilizate la stabilirea structurii finale. În acest scop proteina se digeră cu ajutorul tripsinei (care scindează specific Lis şi Arg din zona C-terminală) şi a proteazei V8 (care scindează specific Glu şi Asp din zona C-terminală);

4. amestecul rezultat este fracţionat prin HPLC cu fază inversă;5. se determină masele moleculare ale peptidelor separate;6. peptidele ce furnizează semnale intense la mase mai mici de 3.000 u.a.m. sunt analizate

secvenţial prin MS/MS CID;1. datele obţinute sunt utilizate pentru stabilirea structurii proteinei;7. se verifică structura propusă, ţinând cont de masa moleculară exactă determinată iniţial.

7.2. Spectrometria de masă a oligonucleotidelor

Oligonucleotidele sunt polimeri lineari rezultaţi prin unirea nucleozidelor (compuşi formaţi dintr-o bază purinică sau pirimidinică şi un rest de pentoză) prin intermediul unor resturi de acid fosforic. În figura 7.9 sunt prezentate principalele nucleozide.

Figura 7.9. Structura principalelor nucleozide ce compun oligonucleotidele

Pe baza spectrelor MS şi MS/MS ale diferitelor nucleozide (înregistrate atât pentru ionii

108


pozitivi cât şi pentru cei negativi) şi utilizând diverse tehnici de ionizare (EI, CI, FAB etc), s-a elaborat o schemă generală de fragmentare (figura 7.10).

a bFigura 7.10.

Schema generală de fragmentare a nucleozidelor: a - ioni pozitivi; b - ioni negativi

Pe baza acestei scheme de fragmentare, spectrometria de masă în tandem permite identificarea directă a structurii nucleozidelor aflate în amestecul rezultat în urma scindării enzimatice. Analiza prin FAB a hidrolizatului enzimatic al unei oligonucleotide modificate va conţine, în afara picurilor pseudomoleculare ale nucleozidelor normale, picul nucleozidei modificate. Analiza prin FAB MS/MS a ionului pseudomolecular al nucleozidei modificate permite determinarea structurii pe baza fragmentelor obţinute.

Recunoaşterea unui pic pseudomolecular dintr-un spectru FAB poate reprezenta o problemă dificilă. Din acest motiv, identificarea pierderilor de molecule neutre cu masa de 132 u.a.m. permite detectarea selectivă a ionilor pseudomoleculari ai diferitelor nucleozide aflate în amestec, deoarece producerea unui ion BH2

+ din ionul MH+ în urma pierderii unei molecule de pentoză (132 u.a.m. pentru o moleculă de riboză) este o caracteristică importantă a spectrelor FAB. Un exemplu de analiză a unui spectru FAB MS/MS CID este prezentat în figura 7.11. În spectru pot fi identificate principalele fragmente ce rezultă în urma scindărilor evidenţiate de către schema de fragmentare.

Modul de detectare şi identificare a componentelor modificate din structura oligonucleotidelor cu ajutorul tehnicilor HPLC/MS şi GC/MS este prezentat în figura 7.12. Metodele se aplică pe cantităţi mici de substanţă, de ordinul g, şi permit identificarea unei nucleotide modificate aflate într-un amestec ce conţine 105 nucleotide.

Localizarea nucleotidei modificate se face, de asemenea, cu ajutorul spectrometriei de masă. Spectrele FAB MS şi FAB MS/MS ale ionilor negativi ai oligonucleotidelor sunt caracterizate de prezenţa a două serii de ioni caracteristici, una conţinând restul fosfat al poziţiei 5' şi cealaltă restul fosfat al poziţiei 3'.

În general, intensitatea seriei 5'-terminale este mai mare decât cea a seriei 3'-terminale. În figura 7.13 este reprezentat spectrul FAB al ionilor negativi al unei oligonucleotide de secvenţă UGUU. În cazul oligonucleotidelor ce conţin peste zece baze, ca urmare a creşterii intensităţii unor ioni ce apar în urma scindării unor molecule de apă sau a pierderii de baze din diverse poziţii ale lanţului, stabilirea secvenţei devine dificilă.

109


Figura 7.11.Spectrul FAB MS/MS CID al N6-izopenteniladenozinei (25 ng)

conţinute într-un hidrolizat nepurificat de E. coli tARN Tir

Figura 7.12.Strategia detectării şi identificării oligonucleotidelor

modificate din compoziţia acizilor nucleici

7.3. Oligozaharide

Oligozaharidele sunt compuşi rezultaţi prin asocierea de molecule de monozaharide prin intermediul legăturilor de tip glicozidic. Zaharurile cele mai frecvent întâlnite sunt hexozele: glucoză, manoză, galactoză, fructoză, N-acetilglucozamină, N-acetilgalactozamină etc.

Stabilirea structurii complete a oligozaharidelor este o problemă mai dificil de rezolvat în raport cu atribuirea structurală a peptidelor şi proteinelor. Dificultăţile întâlnite sunt determinate de necesitatea stabilirii naturii ciclului, a prezenţei sau absenţei ramificaţiilor, a configuraţiei anomerice a fiecăreia dintre legăturile glicozidice.

FAB MS/MS este tehnica cea mai utilizată pentru înregistrarea spectrelor de masă ale oligozaharidelor naturale sau derivatizate prin peracetilare sau permetilare.

Nomenclatura pentru caracterizarea fragmentelor rezultate în cursul înregistrării spectrului de masă a fost propusă de către Domon şi Costello şi are la bază tipul de legătură care scindează. Astfel, fragmentele la care sarcina este localizată în zona nereducătoare se

110


Figura 7.13.Picuri importante din spectrul ionilor negativi ai unei nucleotide de secvenţă UGUU

notează cu A, B sau C; fragmentele la care sarcina este localizată în zona reducătoare se notează cu X, Y sau Z. Indicele inferior arată numărul de oze prezente în cadrul fragmentului; indicele superior, prezent în stânga fragmentelor A şi X corespunde legăturilor scindate pentru formarea acestor fragmente (legăturile sunt numerotate ca în figura 7.14). Literele , ... ce însoţesc indicele inferior arată, acolo unde este cazul, ramificaţia implicată în scindare. În figura 7.14 este exemplificat sistemul propus de Domon şi Costello pentru caracterizarea fragmentelor.

Figura 7.14 Nomenclatura Domon-Costello

Ionii de tip B, C, Z şi Y, ce apar prin scindarea legăturii glicozidice, permit determinarea secvenţei de lanţ. Fragmentele ce apar cel mai frecvent rezultă în urma scindării legăturii glicozidice, atomul de oxigen fiind preluat de către partea reducătoare a moleculei (figura 7.15).

Diferenţa de masă dintre ionii de acelaşi tip permite deducerea secvenţei unei oligozaharide. Modul de determinare este ilustrat în figura 7.16a ce prezintă spectrul unei pentazaharide peracetilate (lacto-N-fucopentoza LNF-I). Spectrul este dominat de seria de ioni oxoniu de tip B. Ionii de la m/z 273, 561, 848, 1136 şi 1424 corespund fragmentelor B1 Fuc-Ac3, B2 Fuc-Hex-Ac6, B3 Fuc-Hex-GlcNAc-Ac8, B4 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Ac11 şi B5 Fuc-Hex-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14. Aceste fragmente permit atribuirea structurală a secvenţei oligozaharidei investigate; nu este totuşi posibil să se discearnă între cei doi diastereoizomeri, galactoză şi glucoză (Hex = Gal sau Glc).

111


Figura 7.15 Mecanismul formării ionilor de tip B şi Y

Figura 7.16.Spectrele FAB MS/MS CID a două oligozaharide peracetilate, izomere de catenă

Aceleaşi principii pot fi aplicate pentru determinarea poziţiei ramificaţiilor. Figura 7.16b prezintă spectrul FAB MS/MS al unui izomer de catenă a pentazaharidei din figura 7.16a. Spre deosebire de izomerul cu catenă liniară, izomerul ramificat prezintă doi ioni monozaharidici, de tip B1, la m/z 273 (B1, Fuc-Ac3) şi 331 (B1, Hex-Ac4); în schimb, lipsesc ionii dizaharidici de tip B2

de la m/z 561. Ionii de masă ridicată de la m/z 848 (B2: Hex-Fuc-GlcNAc-Ac8), m/z 1136 (B3: Hex-Fuc-GlcNAc-Hex-Ac11) şi mz 1424 (B4: Hex-Fuc-GlcNAc-Hex-Hex-Ac14) permit stabilirea secvenţei restante, secvenţă ce nu mai conţine ramificaţii.

Cele mai bune rezultate se obţin cu ionii pseudomoleculari M+H+ ai oligozaharidelor normale sau derivatizate. Spectrele oligozaharidelor normale conţin frecvent fragmente interne, apărute în urma scindării concomitente a două legături glicozidice, situaţie care complică

112


determinarea ordinii secvenţiale.Ionii de tip A şi X, ce rezultă prin scindarea a două legături din ciclul glicozidic, şi ionii de

tip W, ce rezultă prin scindarea dintre atomii de carbon 5 şi 6, permit stabilirea izomeriei de poziţie a fiecărei legături glicozidice prezente în oligozaharidele liniare sau ramificate. Modul de fragmentare ce produce aceşti ioni este prezentat în figura 7.17. Sunt posibile două moduri de fragmentare, unul furnizând ioni de tipul 1,5X, 1,3A şi 3,5A, iar celălalt ioni de tipul 0,2X, 0,4A şi 2,4A. Tipurile de fragmente ce sunt utilizate pentru determinarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice sunt prezentate în tabelul 7.4. De exemplu, o legătură glicozidică de tip 1,4 nu va permite decît formarea unor ioni de tipul 1,5X, 0,2X, 3,5A şi 2,4A.

Figura 7.17.Mecanismul formării ionilor de tip A şi X

Tabelul 7.4. Picuri utilizate pentru diagnosticarea izomeriei de poziţie a legăturilor glicozidice

Tipul de Tipul de fragmentlegătură Wi

0,2Xi1,5Xi

0,4Ai1,3Ai

2,4Ai3,5Ai

1-2 - + + - + - -1-3 - + + - + + -1-4 - + + - - + +1-6 - + + + - - +

În figura 7.18 este prezentat spectrul FAB MS/MS CID al aductului (M+Na)+ al unei oligozaharide.

Determinarea configuraţiei anomerice a legăturilor glicozidice se bazează pe oxidarea selectivă, cu trioxid de crom, a anomerului al hexozelor derivatizate cu formarea unui ceto-ester (figura 7.19).

Diferenţa între greutatea moleculară a oligozaharidei înainte şi după oxidare permite determinarea numărului de legături -glicozidice prezente: o creştere a masei cu 14N u.a.m. indică prezenţa a N legături de tip -glicozidic. Poziţia legăturilor oxidabile poate fi stabilită funcţie de fragmentele de tip B, C, Y şi Z rezultate.

Determinarea maselor moleculare ale amestecurilor de oligozaharide poate fi realizată cu ajutorul tehnicii MALDI. Prin această metodă oligozaharidele sunt identificate sub forma aducţilor sodici. În figura 7.20 este reprezentat spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide, rezultate la scindarea unei glicoproteine.

113


0,2X11,5X1 W1

0,4A11,3A1

2,4A13,5A1

Gal 1-4 GlcNac 1009 981 - - - - 329GlcNac 1-2 Man 805 736 - - 580 - -Man 1-6 Man - 532 442 750 - - 778Man 1-4 Glc 356 328 - - - - 982

Figura 7.18.Spectrul FAB MS/MS CID al (M+Na)+ al unei oligozaharide

Figura 7.19. Oxidarea selectivă a legăturilor -glicozidice

114


Figura 7.20.Spectrul MALDI al unui amestec de 4 oligozaharide

7.4. Acizi graşi

Acizii graşi sunt compuşi ce conţin o catenă hidrocarbonată de lungime şi grad de nesaturare variabile, la capătul căreia se găseşte o grupare carboxilică. În general, acizii graşi se obţin în urma hidrolizei grăsimilor de origine animală sau vegetală. În unele cazuri, identificarea şi dozarea lor prezintă o importanţă deosebită deoarece permite clasificarea şi stabilirea organismelor care îi produc.

Spectrometria de masă este o metodă deosebit de convenabilă pentru determinarea structurii acizilor graşi. Ea permite stabilirea masei moleculare (şi deci a formulei moleculare) precum şi natura şi poziţia ramificaţiilor, utilizând pentru aceasta mai puţin de un g de substanţă.

Deoarece acizii graşi de provenienţă naturală formează întotdeauna amestecuri, metoda ideală de analiză nu trebuie să implice, în prealabil, separarea sau derivatizarea. Utilizarea tehnicilor FAB, combinate cu spectrometria de masă în tandem, permite analiza amestecurilor complexe de acizi graşi, chiar în condiţiile în cae raportul între concentraţiile acizilor prezenţi în amestec este de 100:1.

În spectrele FAB sau DCI ale ionilor negativi sunt prezenţi numai ionii pseudomoleculari şi picurile izotopice corespunzătoare. Aceste spectre permit determinarea maselor moleculare ale acizilor graşi prezenţi în amestec, dar nu oferă informaţii referitoare la structură. Stabilirea structurii se realizează prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem (FAB MS/MS CID). Spectrele obţinute conţin serii de fragmente omologe separate între ele prin 14 u.a.m. Aceste fragmente corespund pierderii formale de molecule de alcani: CH4, C2H6,......, CnH2n+2. În realitate, este vorba de o scindare ce are loc printr-un mecanism de eliminare 1,4 a unei molecule de alchenă şi a unei molecule de hidrogen (figura 7.21).

115


Figura 7.21.Mecanismul scindării moleculelor acizilor graşi

Pierderea formală de hidrocarbură începe la nivelul grupei alchil terminale şi continuă spre capătul carboxilic. În cazul acizilor graşi saturaţi se obţine un spectru caracteristic (figura 7.22).

Figura 7.22Spectrul de masă al acidului stearic (ioni negativi)

Prezenţa substituenţilor sau a nesaturărilor produce modificări caracteristice ale aspectului spectrului ce pot fi utilizate pentru atribuirea structurală. Prezenţa unui substituent la nivelul catenei hidrocarbonate este evidenţiată de dispariţia fragmentării la locul de ramificare şi prin accentuarea fragmentărilor legăturii adiacente substituentului. Spectrele acizilor graşi prezentate în figura 7.23 demonstreză uşurinţa stabilirii poziţiei substituentului. În zona ramificării apare un decalaj de 28 u.a.m. între două picuri adiacente.

Spectrul de masă al unui acid gras nesaturat prezintă un decalaj de masă de 54 u.a.m. între două picuri adiacente. Acest decalaj este determinat de faptul că scindarea legăturilor duble sau vinilice este un proces nefavorabil din punct de vedere energetic. Datorită faptului că pierderea de COOH (45 u.a.m.) devine procesul dominant, localizarea legăturilor duble devine din ce în ce mai greu de realizat odată cu creşterea gradului de nesaturare. În figura 7.24 este ilustrat modul de stabilire a poziţiei legăturii duble pentru cazurile acizilor 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic.

a bFigura 7.23.

Spectre FAB MS/MS CID (ioni negativi): a) acid 18-metilnonadecanoic; b) acid 14-metilhexadecanoic

116


Figura 7.24.Spectrele FAB MS/MS CID ale acidului 9-octadecenoic şi 11-octadecenoic (ioni negativi)

Spectrometria de masă în tandem se aplică şi acizilor graşi cationizaţi cu ioni de Li (utilizarea litiului este preferată deoarece, dintre metalele alcaline, litiul angajează cele mai puternice legături cu grupele carboxilice, [M+Li]+ sau [M-H+2Li]+). În această situaţie, ionii din spectrele acizilor graşi polinesaturaţi sunt mai uşor de interpretat.

7.5. Grăsimi

Caracterizarea structurală a unei grăsimi implică stabilirea naturii acizilor graşi constituenţi precum şi a poziţiei acestora în molecula gliceridei.

Pentru stabilirea formulei moleculare, triglicerida purificată prin CSS sau HPLC este hidrolizată, iar acizii graşi obţinuţi sunt identificaţi conform tehnicilor prezentate mai sus.

Tehnicile clasice utilizate pentru stabilirea poziţiei acizilor graşi în molecula trigliceridei implică hidroliza specifică a legăturii esterice centrale cu ajutorul unei lipaze, urmată de identificarea naturii acidului gras rezultat. Metoda este laborioasă, dificilă din punct de vedere experimental şi necesită o cantitate mare de probă.

Spectrometria de masă permite atât stabilirea naturii acizilor graşi cât şi a poziţiei acestora, fără a fi necesară o separare cromatografică prealabilă. Cantitatea necesară de probă este de ordinul zecilor de picomoli.

Tehnicile de ionizare utilizate sunt EI, CI, DCI, FAB şi ESI. În figura 7.25 sunt prezentate principalele fragmentări ce au loc în cursul înregistrării

spectrelor de masă ale ionilor pozitivi sau negativi ai trigliceridelor.Deoarece trigliceridele naturale sunt amestecuri complexe, stabilirea structurii (şi în special

a izomeriei de poziţie) nu se poate realiza decât prin utilizarea spectrometriei de masă în tandem a ionilor moleculari. Cea mai sensibilă şi rapidă metodă este spectrometria de masă în tandem a ionilor [M-H]- ai trigliceridelor obţinuţi prin DCI.

Aceste spectre conţin ioni rezultaţi din fragmentarea şi rearanjarea a două lanţuri vecine ale ionului pseudomolecular [M-H]- şi ale căror mase corespund formal cu masa unui compus cetonic. Această cetonă conţine, în principal, catena acidului gras central combinată cu unul din ceilalţi doi acizi. După cum evidenţiază figura 7.26, formarea acestor ioni poate fi explicată printr-o reacţie de condensare internă de tip Claisen, urmată de fragmentare şi decarboxilare.

Figura 7.25.Principalele fragmentări ale unei trigliceride

117


Figura 7.26. Condensarea Claisen şi fragmentarea trigliceridelor

cu formarea de cetone ce includ lanţul acidului central

Condensarea Claisen între lanţurile celor doi acizi graşi din poziţiile 1,3- ale glicerinei (acizi graşi "exteriori") implică apariţia, mai puţin favorabilă, a unui intermediar ciclic cu opt atomi. În consecinţă, cetonele corespunzătoare apar în cantitate mult mai mică. Identificarea acestor picuri reprezintă o confirmare suplimentară a structurii trigliceridei.

În figura 7.27 şi tabelul 7.6 este prezentată analiza prin spectrometrie de masă a grăsimilor din untul de cacao, analiză ce a permis stabilirea structurii complete a celor mai importante dintre trigliceridele prezente.

Spectrul DCI MS a permis stabilirea principalilor acizi graşi prezenţi precum şi masa moleculară a trigliceridelor corespunzătoare. Analiza prin spectrometrie de masă în tandem a ionului m/e 887 (figura 7.27a) a evidenţiat numai prezenţa acizilor stearic şi oleic. Picul de bază de la m/e 503 este determinat de cetona C17H35 - CO - C17H33. Picul m/e 505, puţin abundent, provine din condensarea Claisen a acizilor graşi exteriori (în cazul de faţă două resturi de acid stearic). Prin urmare, structura atribuită este stearic-oleic-stearic (SOS). Spectrul ionului m/e 859 (figura 7.27b) prezintă picurile caracteristice celor trei acizi graşi precum şi două picuri, de abundenţe aproximativ egale, ale ionilor m/e 475 (C15H31 - CO - C17H33)) şi m/e 503 (C17H33 - CO - C17H35). Picul de intensitate slabă, m/e 477, este dat de cetona C15H31 - CO - C17H35, rezultată din condensarea acizilor graşi exteriori. Structura trigliceridei este palmitic-oleic-stearic (POS). Pe baza unor raţionamente similare, ionul de la m/e 831 (figura 7.27c) corespunde trigliceridei cu secvenţa palmitic-oleic-palmitic (POP).

a b

118


c dFigura 7.27.

Analiza trigliceridelor din untul de cacao: a) spectrul DCI MS; b), c), d) spectrele DCI MS/MS CID ale ionilor negativi pseudomoleculari de mase 887, 859 şi 831

Tabelul 7.6. Analiza trigliceridelor din untul de cacao (P=acid palmitic, O = acid oleic, S=acid stearic)

M-H- RnCOO- RnCORn' Structura dedusă831 225 (P), 281 (O) 475 (PO), 449 POP859 255 (P), 281 (O), 283 (S) 475 (PO), 503 (OS), 477 POS887 281 (O), 283 (S) 503 (SO), 505 SOS

7.6. Săruri biliare

Sărurile biliare sunt compuşi ce conţin un schelet hidrocarbonat cu 4 cicluri, caracteristic colesterolului, faţă de care diferă în privinţa nesaturării şi/sau a grupelor hidroxilice şi cetonice. Sărurile biliare pot exista în formă liberă sau conjugată, dependent de faptul dacă gruparea carboxilică reacţionează cu glicina sau taurina.

Spectrometria de masă permite analiza şi determinarea structurii sărurilor biliare libere sau conjugate, purificate sau aflate în amestecuri complexe. Această din urmă posibilitate permite utilizarea de eşantioane biologice (urină, ser) în scopul diagnosticării bolilor metabolice.

Natura specifică a sărurilor biliare a făcut ca metoda cea mai utilizată să fie tehnica FAB aplicată ionilor negativi. Prezenţa în spectrul de masă a ionului pseudo-molecular [M-H] -, a aductului [M-2H+Na]-, a produselor de fragmentare corespunzătoare şi a ionilor matricei fac ca determinarea structurii unei sări biliare izolate să fie dificilă şi practic imposibilă dacă aceasta se află într-un amestec complex. Din acest motiv utilizarea spectrometriei de masă în tandem devine obligatorie pentru analiza amestecurilor de săruri biliare.

Analiza sărurilor biliare prin intermediul spectrometriei de masă în tandem produce spectre în care ionii dominanţi sunt fragmente obţinute printr-un mecanism de tip CRF. În figura 7.28 sunt prezentate spectrele de masă FAB MS/MS CID a doi compuşi din clasa 4-3-oxo. Spectre similare au fost obţinute şi pentru derivaţii din clasa 4-3-hidroxi. Schema generală de fragmentare dedusă din aceste spectre este prezentată în figura 7.29.

Cunoaşterea schemei de fragmentare a sărurilor biliare, adică a structurii fragmentelor produse, permite determinarea completă a structurii moleculei. De exemplu, masa fragmentelor A şi B indică prezenţa sau absenţa grupării hidroxil în poziţia 12.

A fost dezvoltat un sistem de baleiaje referitoare la fragmentele neutre pierdute şi a ionilor precursori respectivi, sistem ce permite detectarea selectivă a ionilor pseudo-moleculari ai unor clase de săruri biliare prezente în amestecuri complexe. Cele mai importante baleiaje se referă la identificarea precursorilor ionului m/z 124, ce corespunde anionului taurinei, a ionilor ce pierd fragmente de tip A (cu mase de 152 şi 154) etc.

119


a

bFigura 7.28.

a. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7-hidroxi-3-oxo-col-4-en-24-oic b. Spectrul FAB MS/MS CID al conjugatului taurinic al acidului 7,12- dihidro-3-oxo-col-4-en-

24-oic

Figura 7.29.Schema de generală de fragmentare a conjugatului taurinic al acidului 4-colenoic

120


CAPITOLUL 8

PROBLEME

Probleme generale

1. Ce rezoluţie este necesară pentru a putea face distincţia dintre ionii moleculari ai a) CO şi C2H4 şi b) C8H17CHO şi C10H22 ?

Soluţie: a) masele exacte sunt: CO = 27,9949, C2H4 = 28,0313; R = 28,0313 / (28,0313 - 27,9949) = 770; b) masele exacte sunt: C8H17CHO = 142,1358 şi C10H22 = 142,1722; R = 142,1722 / (142,1722 - 142,1358) = 3900.

2. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil ce rezultă din ionul m/e 77 în urma pierderii unei molecule de acetilenă.

Soluţie: Se utilizează ecuaţia: m

(m )

m

51

7733,4* 2

2

1

2

3. Calculaţi valoarea m/e a ionului generat de descompunerea ionului PhCO+ (m/e 105) ştiind că ionul metastabil de la 56,5 este asociat cu această descompunere. Ce moleculă neutră este expulzată ? Verificaţi rezultatul calculului cu ajutorul nomogramei din figura 5.4.

Soluţie: Se utilizează ecuaţia: m

(m )

m 56,5 =

(m m* 2

2

1

22

) 2

10577

. Molecula expulzată are masa: 105-77=28 u.a.m. (CO).

4. Calculaţi masa aparentă a ionului metastabil asociat cu descompunerea m/e 129m/e 91. Care este formula posibilă a fragmentului expulzat ?

Soluţie: m/e 64,2. molecula expulzată are masa 26 u.a.m. (acetilenă).

5. Un compus prezintă picul ionului molecular la m/e 115. Unde se află picul rezultat în urma pierderii metastabile de CH3 ? Soluţie: Picul metastabil se află la m* = 1002/115 = 86,9.

Alcani, cicloalcani

6. Anticipaţi structura ionilor ce produc picurile de bază în spectrele de masă ale a) n-octanului şi b) 2-metilpentanului ?

Soluţie: Ca şi în cazul altor alcani cu catenă liniară, picul de bază al n-octanului apare la m/e 57 (C4H9

+); ionul molecular al 2-metilpentanului va scinda preferenţial la nivelul ramificaţiei, producând două fragmente C3H7

+ (m/e 43) ce vor forma picul de bază.

7. Scrieţi formulele ionilor având valorile m/e 83, 55, 41, 29 şi 27 care apar în cursul înregistrării spectrului de masă al n-propilciclohexanului. Care sunt fragmentările care produc picurile de la m/e 125 şi m/e 127. Care dintre aceste două fragmente este un cation şi care este radical-cation ?

121


Soluţie: C6H11+, C4H7

+, C3H5+, C2H5

+, C2H3+ . Picul de la m/e 125 rezultă în urma pierderii unui atom

de hidrogen de către ionul molecular (cu formarea unui cation) iar picul de la m/e 127 este picul izotopic M+1 (radical-cation).

8. Stabiliţi formula structurală ţinând cont de următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară:

a bm/e abundenţă

relativăm/e abundenţă

relativăm/e abundenţă

relativă1 3,1 15 6,3 43 1,62 0,17 16 0,2 44 0,0512 1,0 26 1,4 51 1,013 3,9 27 15 52 0,2714 9,2 28 2,4 53 1,215 85 29 38 55 2,816 100 30 0,85 56 4,317 1,11 38 1,4 57 10018 0,01 39 13 58 4,4

40 1,4 59 ?41 41,0 71 ?42 2,3 72 72

Soluţie: a. Masa moleculară este 16; abundenţa izotopică a picului molecular permite stabilirea formulei moleculare: CH4 (metan);

b. Abundenţa izotopică a picului m/e 57 indică formula C4H9; deşi puţin intens, picul de la m/e 72 este dat de ionul molecular, formula moleculară fiind C5H12. Intensitatea picului M-15 (pic de bază) indică un ion cu stabilitate mare: cationul terţ-butil. Atribuire structurală: 2,2-dimetilpropan.

9. Stabiliţi formula structurală a compuşilor izomeri a, b, c şi d, cu formula moleculară C8H18, ţinând cont de spectrele de masă prezentate în formă grafică şi tabelară:

m/e Abundenţă relativăa b c d

15 3 4,1 2,3 5,626 1,9 1,5 1,3 0,43

26,0 m 0,35 0,22 - -27 29 28 20 8,328 6,2 4,5 3,2 1,629 34 27 21 16

29,5 0,09 0,07 0,04 0,1730 0,74 0,6 0,49 0,31

32,8 0,02 0,62 0,09 0,2638,2 0,04 - 0,21 -39 13 15 9,4 8,5

39,2 0,48 0,57 0,35 0,1440 2,4 2,8 1,2 1,441 38 38 24 2742 15 41 2,3 1,543 100 100 100 1744 3,3 3,2 3,4 0,645 0,05 0,06 0,05 0,0353 1,7 1,9 2,6 1,354 0,77 0,66 0,59 0,2855 10 10 7,7 4,156 18 7,9 2,5 2657 34 73 27 10058 1,4 3,1 1,2 4,3

122


59 0,03 0,04 0,03 0,0669 1,2 1,2 5,5 1,470 12 17 0,65 0,1271 23 12 0,46 0,3372 1,2 0,69 0,03 0,0373 0,02 0,03 - -83 0,11 0,09 0,23 0,7784 5,9 0,79 16 0,3385 29 1,7 63 0,03

86,0 m - 0,24 - -86 1,9 0,12 4,1 -87 0,05 - 0,1 -98 0,06 3,4 0,15 0,0499 0,07 12 1,8 6,1100 0,01 0,93 0,14 0,47101 0,01 0,03 0,03 0,03113 - 0,08 - -114 6,7 4,9 - 0,02115 0,55 0,42 - -116 0,03 0,01 -

a b

c b

Soluţie: Aspectul spectrului de masă al compusului a este tipic pentru alcanii liniari la care intensităţile semnalelor descresc continuu, începând de la ionii cu 4 atomi de carbon, spre semnalul ionului molecular (n-octan). Compusul b prezintă un spectru asemănător cu cel al compusului a, cu excepţia unui semnal (M-15)+ semnificativ, care indică prezenţa unei ramificaţii metil. Prezenţa grupei metil în poziţiile 3 sau 4 este improbabilă deoarece nu se observă creşteri ale abundenţelor ionilor (M-C2H5)+ şi (M-C3H7)+. Spectrul corespunde 2-metilpentanului. Intensitatea scăzută a abundenţelor ionilor moleculari ai compuşilor c şi d indică prezenţa unor structuri puternic ramificate. Compusul d prezintă un semnal (M-15)+ semnificativ ce indică prezenţa de substituenţi metil. Slaba intensitate a ionilor (M-C2H5)+, (M-C3H7)+ şi C3H7

+ precum şi faptul că ionul C4H9+ dă

picul de bază conduc la concluzia că este vorba de 2,2,4,4-tetrametilbutan. În spectrul compusului c se remarcă abundenţa mare a ionului (M-C2H5)+, comparativ cu cea a picurilor (M-C2H5)+

sau (M-C3H7)+; spectrul corespunde 3-etil-3-metilpentanului.

10. Stabiliţi structura hidrocarburii C12H26 pe baza spectrului de masă prezentat. În spectru apar picuri metastabile la m* 117, 94,8 75,2 57,6 44,6 39,7 38,3 32,8 29,6 28,8 şi 25,6.

123


Soluţie: Picul m/e 170 este picul molecular. Caracteristica principală a spectrului constă în prezenţa unei serii omologe de picuri ce corespund formulei generale CnH2n+1., serie ce prezintă un maxim caracteristic al abundenţelor pentru n = 3, 4, 5. Lipsa unor ramificaţii rezultă din descreşterea uniformă a abundenţelor ionilor de masă superioră. Picurile metastabile apar drept consecinţă a următoarelor fragmentări:

Alchene, alchine

11. Care sunt masele celor doi ioni care apar în spectrul de masă al 2-hexenei în urma unui proces de -fragmentare ?

Soluţie: Scindarea de tip alilic, cu formarea de fragmente stabilizate prin rezonanţă, este frecvent întâlnită la alchene. Scindarea legăturii dintre atomii C-4 şi C-5 produce două fragmente de mase 29 şi 55. Sunt posibile două variante: C2H5

+ şi C4H7 sau C2H5

şi C4H7+.

12. Ce ioni se formează preferenţial în cursul fragmentării 3-hexenei şi care este caracterul electronic al fragmentelor expulzate ?

Soluţie: Scindarea de tip alilic a ionului molecular conduce la cationul metil (CH3+, m/e 15) şi

radicalul C5H9 sau la cationul C5H9

+ (m/e 69) şi radical metil.

13. Calculaţi masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale 1-hexenei şi 2-heptenei prin rearanjare McLafferty.

Soluţie: Principalele fragmentări sunt:

14. Care sunt masele ionilor ce apar în spectrele de masă ale (a) 1,4-dimetilciclohexenei şi

(b) 4,5-dimetilciclohexenei prin fragmentare retro-Diels-Alder

124


Soluţie:

a

b

15. Comentaţi structura compusului C9H18 (picuri metastabile la m* 36,5 şi 24,4).

Soluţie: Ionul molecular este la m/e 126; nesaturarea echivalentă indică o structură cu o dublă legătură sau un ciclu saturat. Picurile proeminente omologe de la m/e 27, 41, 55, 69 şi 83 sunt similare cu cele din spectrele n-alcanilor, cu excepţia deplasării lor cu 2 u.a.m. în jos. Picurile metastabile corespund fragmentărilor 83 55 şi 6941. Aceste date sugerează o structură de tip olefinic. Este probabilă prezenţa unui radical izopropil drept capăt de lanţ (sunt prezente picuri M-15 şi M-43 iar picul M-29 este mai mic decât picul M-15). Datorită migrării legăturii duble în cursul înregistrării spectrului, este practic imposibilă stabilirea poziţiei legăturii duble. Spectrul prezentat corespunde 2,6-dimetilheptenei-2.

Hidrocarburi aromatice

16. Care sunt ionii ce apar în spectrul de masă al n-butilbenzenului prin a) scindare benzilică şi b) rearanjare McLafferty ?

Soluţie: Fragmentările sunt prezentate în schema următoare:

125


17. Stabiliţi masele ionilor care apar în spectrul de masă al etilbenzenului prin următoarele procese: a) ionizare; b) scindare benzilică a ionului molecular; c) eliminare ulterioară de acetilenă; d) scindare de radical etil din ionul molecular; eliminare ulterioară de acetilenă.

Soluţie:

18. Interpretaţi următoarele spectrele de masă prezentate în formă tabelară şi grafică:

a bm/e Abundenţă

relativăm/e Abundenţă

relativăm/e Abundenţă

relativă37 4 38 1,8 77 4,1

37,5 1,2 39 3,9 78 2,738 5,4 40 0,19 79 019

38,5 0,35 41 0,01 87 1,439 13 42 0,06 88 0,22

39,5 0,19 42,67 0,1 89 0,7340 0,37 43 0,16 90 0,0648 0,29 50 6,4 101 2,749 2,7 51 12 102 7,150 16 52 1,6 103 0,6451 18 53 0,27 104 0,1552 19 54 0,04 110 0,0653 0,80 55 0,14 111 0,0963 2,90 56 0,12 112 0,0264 0,17 61 1,4 113 0,1873 1,5 62 2,7 125 0,8574 4,3 63 7,4 126 6,175 1,7 64 10 127 9,876 6 65 65 128 10077 14 66 66 129 1178 100 74 4,7 130 0,4179 6,4 75 4,980 0,18 76 3,3

126


a b

Soluţie: a) Abundenţele ionilor M+1 şi M+2 permit stabilirea formulei moleculare: C6H6. Intensitatea picului molecular (pic de bază) este caracteristică structurilor aromatice. Fragmentările ciclurilor aromatice dau fragmente caracteristice la m/e 77, 51, 39 (v. schema 6.4, pagina 90). Atribuire structurală: benzen.

b) Abundenţele izotopice ale ionului molecular conduc la formula moleculară C10H8. Intensitatea picului molecular indică o structură aromatică; nesaturarea echivalentă este: 10-8/2+1=7. Stabilirea completă a structurii nu poate fi realizată decât cu ajutorul spectrelor complementare (naftalină).

Derivaţi halogenaţi

19. Utilizând numai abundenţele izotopice ale clorului şi carbonului, anticipaţi aspectului spectrului 1-clorobutanului în zona ionului molecular.

Soluţie: În spectru vor apare două picuri la m/e 92 şi 94, a căror abundenţe relative vor fi în raport de 3:1 (35Cl : 37Cl = 3:1), acompaniate de două picuri mult mai puţin intense la m/e 93 şi 95 (picurile izotopice ale 13C).

20. Utilizând numai abundenţele izotopice ale bromului şi carbonului, anticipaţi aspectele spectrelor a) 1-bromobutanului şi b) 1,4-dibromobutanului în zona ionului molecular.

Soluţie: a) Conform figurii 6.6 şi Anexei 3, în spectru vor fi prezenţi doi ioni de abundenţe aproximativ egale la m/e 136 şi 138 (79Br : 81Br 1 : 1), însoţiţi de două picuri puţin intense (aproximativ 4,5 %) la m/e 137 şi 139 (picurile izotopice ale 13C).

b) În spectru vor fi prezente 3 picuri la m/e 214, 216 şi 218, ale căror abundenţe relative se vor afla în raport de 1:2:1; picurile izotopilor carbonului vor apare la m/e 215, 217 şi 219.

Compuşi oxigenaţi

21. Spectrul de masă al 1-(4-metilfenil)etanolului prezintă un pic intens la m/e 121 şi un altul, mai puţin abundent la m/e 119. Propuneţi structuri plauzibile pentru ionii corespunzători.

Soluţie: Alcoolii de tip benzilic scindează la nivelul carbonului benzilic, cu expulzarea unui radical, formând un ion care se rearanjează la o structură de tip tropiliu. Ionul molecular al 1-(4-metilfenil)etanolului apare la m/e 136. Ionul m/e 121 rezultă prin expulzarea de CH3

. (ion metilhidroxitropiliu, C8H9O+). Ionul m/e 119 corespunde scindării unui radical meti şi a doi atomi de hidrogen din ionul molecular (corespunde ionului aciliu, CH3C6H4CO+).

22. Pe baza spectrului din figură, stabiliţi structura compusului C5H12O (pic metastabil la 43,3).

127


Soluţie: Diferenţa de 18 u.a.m. dintre masa calculată a ionului molecular (88 u.a.m.) şi cea a primului ion important din spectru sugerează că substanţa investigată este un alcool. Picul de bază de la m/e 42 (M-46), având masă pară, apare, probabil, ca urmare a unui aranjament a ionului molecular în urma căruia scindeză o moleculă de apă şi una de etenă:

Picul m/e 31 rezultă în urma unei scindări la C (care este deci neramificat). Picul m/e 29 este atribuit fragmentului (CHO)+. Picurile m/e 55 şi 41 rezultă în urma fragmentărilor de după eliminarea apei. Picul metastabil m* 43,2 (552/70) rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul m/e 70. Compusul investigat este n-pentanolul (de remarcat că spectrele 2- şi 3-metilbutanolilor sunt, totuşi asemănătoare). Schema de fragmentare este prezentată mai jos:

23. Care este masa ionului rezultat din 4-metil-2-hexanol în urma scindării simultane de apă şi alchenă ?

Soluţie: Masa ionului format (C4H8+ ) este 56. Scindarea are loc conform schemei:

24. Care sunt diferenţele majore dintre spectrele de masă ale 1-fenil-1-propanolului şi 4-propilfenol ?

Soluţie: . Ambii izomeri formează ion hidroxitropiliu ce apare la m/e 107; spectrul alcoolului este caracteristic prin picul M-H2O, în timp ce în spectrul fenolului apar drept caracteristice picurile M-CO şi M-CHO.

128


25. Pe baza spectrului din figură, stabiliţi structura compusului C8H18O.

Soluţie: Formula C8H8O corespunde unui compus saturat oxigenat (alcool sau eter). Deoarece în spectru apare picul m/e 130 (corespunzător ionului molecular) iar semnalul M-18 lipseşte, compusul pare să fie un eter. Principale fragmentări ale eterilor implică scindarea legăturilor C-C vecine oxigenului sau a legăturii C-O, situaţie în care sarcina rămâne pe fragmentul alchil. Datorită simplităţii spectrului în zona superioară, eterul pare să fie simetric. Fragmentările descrise în schema de mai jos justifică picurile semnificative. Prezenţa picului de la m/e 101, rezultat din scindarea unui fragment etil, sugerează existenţa radicalilor liniari. Produsul este di-n-butil-eterul.

26. Care este masa fragmentului neutru rezultat la scindarea n-butil-fenil eterului ce implică transferul hidrogenului de la C ?

Soluţie: Masa este 94. Scindează butena conform schemei:

Compuşi cu azot

27. Determinaţi structura aminei cu formula moleculară C4H11N a cărei spectru este prezentat mai jos:

Soluţie: Ionul molecular ce apare în spectru la m/e 73 corespunde unei amine saturate; Deoarece picul de bază apare la m/e 30 rezultă că este vorba de o amină primară nesubstituită la C (scindarea cea mai favorabilă la toate aminele saturate este cea a legăturii C-C vecine atomului de azot):

129


Absenţa altor picuri proeminente sugerează absenţa ramificaţiilor radicalului C4H9. Compusul este n-butilamina.

28. Două amine au masele moleculare de 107, respectiv 108 u.a.m.; ambele prezintă picuri la M-1 şi M-27. Ce informaţii pot fi obţinute din aceste date ?

Soluţie: Aminele de masă impară conţin 1, 3, 5 etc atomi de azot; cele de masă pară au 2, 4, 6 etc atomi de azot. Ionii M-27 sunt caracteristici aminelor aromatice (scindare de HCN, cu formare de ion ciclopentadienic). Ionii M-1 ai aminelor aromatice apar ca urmare a posibilităţii de stabilizare a ionului molecular la ion amino-tropiliu. Cele două amine ar putea fi o toluidină şi o fenilendiamină.

Compuşi cu sulf

29. Care este structura compusului C8H18S al cărui spectru este prezentat mai jos.

Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 146. Compusul este saturat şi aciclic (mercaptan sau tioeter). Deoarece nu apare semnal la m/e 112 (M-34), corespunzător pierderii de H2S, compusul este o dialchil sulfură. Scindările tioeterilor sunt similare cu cele ale eterilor. Cele mai semnificative picuri apar conform schemei de mai jos:

Picurile m/e 41 (CH2=CH-CH2+) şi m/e 29 (C2H5

+) rezultă din fragmetările lanţurilor alchil. Compusul este di-n-butilsulfura.

Compuşi carbonilici

30. Cum se poate face distincţia între spectrele de masă ale n-butiraldehidei şi izobutiraldehidei ?

130


Soluţie: Numai aldehida n-butirică poate suferi o rearanjare McLafferty, producând un ion intens la m/e 44, deoarece conţine un lanţ de 4 atomi de carbon.

31. Care este structura compusului cu formula moleculară C6H12O (pic metastabil la 72,2 ) al cărui spectru de masă este prezentat în figura de mai jos?

Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 100. Nesaturarea echivalentă este 1 (compus ciclic sau cu o legătură dublă). Doarece atomul de oxigen poate stabiliza prin rezonanţă sarcina pozitivă, este de aşteptat ca ionul m/e 43 să reprezinte mai probabil un fragment aciliu (CH 3-C=O+), provenit dintr-o metil-cetonă, decât unul propil. Ionul m/e 58, având masă pară, apare, probabil, în urma unei rearanjări:

Structura metil-cetonică este susţinută şi de prezenţa picului metastabil de la m * 72,2 (852/100) deoarece acesta rezultă în urma pierderii unei grupe metil de către ionul molecular. Compusul investigat este izobutil-metil-cetona (numai cu ajutorul spectrului de masă nu se poate face totuşi distincţia netă între izobutil-metil-cetona şi n-butilcetona izomeră).

32. Care este structura compusului C8H7OBr (pic metastabil la m* 56,5) ?

Solutie: Prezenţa unui atom de brom în moleculă produce aspectul caracteristic al spectrului în zona ionului molecular (2 picuri distanţate cu 2 u.a.m., de intensitate practic egală). Deoarece acest aspect nu mai apare la celelalte picuri, este evident că ceilalţi ioni din spectru nu conţin brom. Ionul m/e 105 (M-93) rezultă în urma scindării unui fragment CH2Br. Un ion intens la m/e 105 indică, de obicei un ion benzoil. Picul m/e 77 poate proveni din ionul m/e 105 în urma pierderii unei molecule de CO (această fragmentare este susţinută şi de picul metastabil m* 56,5 = 772/105). Picul m/e 91 apare, probabil, în urma eliminării de CO imediat înainte sau după eliminarea bromului. Datele sunt

131


în acord cu structura bromurii de fenacil (C6H5COCH2Br).33. Interpretaţi picurile de la m/e 162, 120, 105 şi 85 din spectrul butirofenonei.

Soluţie: Picul m/e 162 este picul molecular; celelalte picuri rezultă conform fragmentărilor din schema următoare:

34. Propuneţi structura unui ion aromatic stabil ce apare în cursul fragmentărilor acetofenonei. Care vor fi fragmentările acestuia ?

Soluţie: Ionul stabil este ionul de tip aciliu rezultat prin scindare de radical alchil. Fragmentările sunt:

35. a) Care sunt masele ionilor rezultaţi prin rearanjarea McLafferty a ionilor moleculari ai butanalului, pentanalului, haexanalului şi heptanalului ? b) Aceeaşi întrebare pentru cazurile 2-pentanonei, 2-hexanonei, 2-heptanonei şi 2-octanonei ?

Soluţie: a) 44 u.a.m. în toate cazurile, conform schemei generale:

R = -H, -CH3, -C2H5, -C3H7

b) 58 u.a.m. în toate cazurile, conform schemei generale:

R = -H, -CH3, -C2H5, -C3H7

Acizi carboxilici şi derivaţi funcţionali

36. Stabiliţi structura produsului C4H8O2 (pic metastabil la m* 41).

132


Soluţie: Ionul molecular apare la m/e 88. Picul de bază de la m/e 60 conţine elemente provenite din acidul acetic şi este caracteristic pentru acizii neramificaţi la C:

Această rearanjare McLafferty este confirmată şi de picul metastabil de la m* 41. Compusul investigat este acidul butiric.

37. Stabiliţi structura produsului C8H16O2 (pic metastabil la m* 53,7).

Soluţie: 2. Ionul molecular apare la m/e 144. Picul de la m/e 99 apare în urma pierderii unui radical etoxi, în timp ce picul m/e 88 rezultă prin rearanjare McLafferty (confirmat şi de picul metastabil m* 53,7 (882/144):

Ionul m/e 60 poate rezulta în urma unui nou aranjament McLafferty al ionului m/e 88:

133


Intensitatea picurilor M-15 şi M-29 nu sugerează existenţă ramificaţiilor pe lanţul hidrocarbonat. Spectrul de masă corespunde hexanoatului de etil.

38. Deduceţi structura compusului C9H18O2 (pic metastabil la m* 34,7).

Soluţie: Ionul molecular m/e 158 prezintă intensitate scăzută; apare un ion M-1 de intensitate slabă. Picul de bază (m/e 74) apare, probabil, în urma unui proces de rearanjare. Picul următor în ceea ce privrşte intensitatea apare la m/e 87 (M-71) şi este probabil determinat de de scindarea unui fragment C5H11 (rezultă că în moleculă există o unitate hidrocarbonată saturată de cel puţin 5 atomi de carbon). Picul m/e 127 (M-31) este caracteristic pentru pierderea de OCH3. Picul metastabil este şi el în acord cu o structură de tip esteric (742/158). Compusul este octanoatul de metil.

39. Spectrele a şi b reprezintă izomeri de poziţie de tip hidroxibenzoat de metil. Stabiliţi care este izomerul orto. Spectrul a are un pic metastabil la m* 94,7 iar spectrul b are picuri metastabile la m* 96,3 şi 71,5.

a

bSoluţie: 4. În ambele cazuri ionii moleculari apar la m/e 152. Picul de bază al spectrului apare la m/e 120, masa sa pară fiind un indiciu că el rezultă în urma unui proces de rearanjare în care se elimină o moleculă de metanol (M-32). Singurul izomer care admite acest proces este izomerul orto (“efect orto”):

134


În cazul compusului b, picul de bază (M-31) rezultă în urma scindării unui radical metoxi, cu formarea unui ion de masă impară:

Ambele procese sunt confirmate de picurile metastabile: m* 94,7 (1202/152) şi 96,3 (1212/152).

Ionii m/e 121 şi 120 pierd ulterior CO pentru a forma ionii m/e 92 şi, respectiv, m/e 93. Fragmentarea 12193 este confirmată şi de picul metastabil m* 71,5 (932/121).

Spectrul a corespunde o-hidroxi-benzoatului de metil. În cazul spectrului b, datele prezentate nu permit diferenţierea între izomerul meta şi para; spectrul prezentat este cel al para-hidroxi-benzoatului de metil.

40. Care este structura ionului, provenit din esterul metilic al unui acid gras, al cărui semnal apare la m/e 74 ?

Soluţie:. Esterii în care predomină lanţul acidului dau o rearanjare McLafferty în care este implicat acidul:

Probleme diverse

41. Stabiliţi cît mai multe detalii structurale utilizând următoarele spectre de masă prezentate în formă tabelară şi grafică:

m/e abundenţă relativă m/e abundenţă relativă1 2 3 1 2 3

39 8,9 3,9 8,5 74 1,2 4,4 0,6040 0,79 0,25 0,71 75 1,3 2,2 0,5641 4,4 0,24 3,3 76 1 3,7 0,4742 0,38 0,99 0,21 77 13 74 8,243 1,4 15 0,09 78 5,3 7,7 6,1

46,4m 0,03 - 0,15 79 9,5 0,33 1,350 4,5 7,6 2,4 80 0,61 - 0,09

50,5 0,14 - 0,04 89 0,84 0,86 1,651 12 22 6 90 0,24 0,26 0,84

51,5 0,65 0,32 0,07 91 5,2 1,3 10052 3,3 2,6 1,6 92 0,69 0,07 10

52,5 1,3 1,5 0,03 93 0,05 - 0,4753 1,5 0,34 0,64 101,0m 0,59 - -

56,5m 0,09 - - 103 5,9 0,17 157 0,33 - 0,24 104 2,2 0,27 0,59

57,5 0,71 - 0,77 105 100 100 3,358 1 - 0,52 106 8,5 7,8 0,33

58,5 0,08 - 0,09 107 0,32 0,49 0,0459 1,1 - - 115 0,88 - 1

59,4 0,30 - - 116 0,17 - 0,2762 1 1,8 1 117 0,44 - 0,5963 2,9 2,4 3,1 118 0,16 - 0,12

135


64 0,54 0,52 0,79 119 0,83 - 0,1765 2,4 2,1 9,3 120 25 28 2166 0,29 0,08 0,61 121 2,4 2,5 2

69,0m 0,02 - 0,13 122 0,10 0,18 0,0973 0,16 0,91 0,09

1 2

3

Soluţie: Masa moleculară a celor 3 produşi pare să fie 120. Utilizarea picurilor izotopice ale ionilor m/e 120 şi 105 indică formula moleculară C9H12 pentru compuşii 1 şi 3 şi C8H8O pentru compusul 2; nesaturarea echivalentă este 4 pentru compuşii 1, 3 şi 5 pentru compusul 2. Caracterul aromatic al celor 3 compuşi este susţinut de picurile intense de la m/e 77, 91 sau 105. Picul de bază m/e 105 din spectrele compuşilor 1 şi 2, apărut prin scindarea de grupă metil din ionul molecular, poate să fie un ion C8H9

+ (CH3C6H4CH2+ sau C6H4CH(CH3)+) sau un ion de tip C6H5CO+. Ţinând cont că ionii

C6H5CO+ elimină uşor CO, cu formare de ioni C6H5+ (m/e 77) abundenţi, se poate concluziona că

structura compusului 2 corespunde acetofenonei. Picul m/e 91 (C7H7+, pic de bază) din spectrul

compusului 3 rezultă în urma unei scindări benzilice; asocierea cu lipsa din spectru a unui ion de masă M-15 abundent conduce la n-propilbenzen. Deşi pentru compusul 1 pot fi atribuite mai multe formule structurale, picurile de intensitate slabă de la m/e 119, 118, 104 şi 103, ce indică pierderea de hidrogen, sugerează că este vorba de izopropilbenzen.

42. Atribuiţi principalele picuri din spectrele de masă ale următoarelor substanţe:

a) clorură de metilen b) acetonă

136


c) etilamină d) 1-butenă

e) etilbenzen f) tetralină

g) n-butiraldehidă h) ciclohexanol

i) 2-dodecanonă j) n-dodecan

k) 1-fenilhexan l) ciclohexan

Soluţii:

m/e structură m/e structură m/e structurăa b c

88 37Cl2CH2+ 58 M+ 45 M+

86 37Cl35ClCH2+ 43 CH3CO+ 44 M+ - H

137


84 35Cl2CH2+ 15 CH3

+ 30 M+ - CH3

51 37ClCH2+ 28 CHNH+

49 35ClCH2+ 15 CH3

+

d e f56 M 106 M+ 132 M+

55 M+ - H 91 ion tropiliu 104 M+ -C2H4 retro-41 M+ - CH3 77 fenil Diels39 C3H3

+ 65 retro-Diels ion 91

91 ion tropiliu

51 retro-Diels ion 77

51 C4H3+

39 ciclopropenil

g h i72 M+ 100 M+ 184 M+

57 M+ -CH3 82 M+ - H2O 85 C6H13+ scindare

44 C2H4O+ 71 M+ - CHO 71 C5H11+

McLafferty 67 M+ - H2O - CH3

58 C3H6O+

43 C3H7+ scindare 57 M+ - C2H3O McLafferty

41 C3H5+ 43 C3H7

+ scindare 39 C3H3

+ sau29 C2H5

+ C2H3O+ scindare15 CH3

+ j k l

170 M+ 162 M+ 84 M+

85 C6H13+ 105 M+ - C4H9 69 scindare cu rearanjare

71 C5H11+ 91 ion tropiliu 56 scindare după

57 C4H9+ 43 C3H7

+ deschiderea de ciclu43 C3H7

+ 41 C3H5+

29 C2H5+ 27 C2H5

+

43. Identificaţi produsul şi interpretaţi principalele picuri:

m/e Abundenţă relativă Spectrua

141516193132333435

3,4200,22109,8941001,1

b

138


1213141628293031

3,24,44,61,532 100881,2

c152728293941424344575859

15,33732441227121003,22,3120,5

d26272829444555565771727374

3874124,41432742,50,24,21003,50,5

e141933525371

5,18,3361000,530

f1931353750

0,21,73,11,26,4

139


6970858687104106

1001,2180,25,80,70,2

Soluţie:a. Picul molecular apare la m/e 34 (pic de bază); picul M+1 reprezintă 1,1 % din intensitatea

picului molecular, ceea ce indică prezenţa unui singur atom de carbon. Deorece picul m/e 15 este, cu mare probabilitate, CH3 iar diferenţa până la 34 fiind 19, compusul este fluorura de metil. Atribuirea structurală a picurilor este:

m/e 35 34 33 32 31 19 15structură 13CH3F+ 12CH3F+ CH2F+ CHF+ CF+ F+ CH3

+

b. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa unui singur atom de carbon; picurile M şi M-1 intense sunt caracteristice pentru aldehidele alifatice (a se remarca şi prezenţa picului M-18, de asemenea caracteristic). Compusul este formaldehida. Atribuirea structurală a principalelor picuri este:

m/e 31 30 29 28 16 14structură H2

13C16O+ H212C16O+ HCO+ CO+ O+ CH2

+

c. Raportul abundenţelor M+1/M este caracteristic pentru prezenţa a 4 atomi de carbon; raportul intensităţilor 44/43 indică prezenţa a 3 atomi de carbon. Dacă picul de la m/e 58 este picul molecular, picul de la m/e 43 rezultă prin scindarea de grupă metil şi formula brută este C 4H10. Prezenţa picului intens de la m/e 29 exclude izobutanul. Structura investigată este n-butanul, principalele picuri observate rezultând în urma scindărilor legăturilor .

d. Rapoartele abundenţelor M/M+1 şi M/M+2 conduc la formula moleculară C3H4O2. Picul m/e 55 rezultă în urma scindării de grupă OH. Nesaturarea echivalentă este 2 (3+1-4/2). Picul de la m/e 45 poate reprezenta COOH+ (se poate corela şi cu picul intens de la m/e 27, ce provine prin scindare de grupă COOH). Structura propusă este cea a acidului acrilic. Atribuirea structurală a principalelor picuri este următoarea:

m/e 72 71 55 45 44 28 27 26structură C3H4O2

+ M+ -H

M+ -OH

COOH+ COO+ CO+ C2H3+ C2H2

+

e. Deoarece ionul molecular are masă impară, molecula trebuie să conţină un număr impar de atomi de azot. În condiţiile prezenţei unui singur atom de azot în moleculă, diferenţa de 57 u.a.m. poate fi determinată de prezenţa a 3 atomi de fluor. Formula propusă, NF3 (trifuorură de azot) este confirmată de atribuirea structurală a principalelor picuri:

m/e 71 52 36 19 14structură M+ M+ -F M+ -F2 F+ N+

f. Rapoartele abundenţelor picurilor 106/104 şi 87/85 sunt caracteristice pentru prezenţa unui atom de clor; diferenţa de 19 u.a.m. dintre aceste două picuri fiind determinată de scindarea unui atom

140


de fluor. Scindarea atomului de clor din ionul molecular (m/e 104) conduce la ionul m/e 69 a cărui amprentă izotopică indică prezenţa unui atom de carbon. Restul moleculei are masa de 57 u.a.m. (M - 12 - 35 = 57), ce poate corespunde prezenţei a 3 atomi de fluor. Formula propusă: CClF3, cloro-trifluorometan. Atribuiri structurale pentru principalele picuri:

m/e 104 85 69 50 35 31 19structură C35ClF3

+ CClF2+ CF3

+ CF2+ Cl+ CF+ F+

44. Comparaţi disponibilitatea ionilor moleculari ai 2-metilpirolului şi a 2-acetilpirolului de a scinda H şi CH3

.

Soluţie: 2-metilpirolul scindează relativ uşor H de la grupa metil din poziţia 2, formând un cation stabilizat prin rezonanţă; 2-acetilpirolul ar trebui să scindeze H de la atomul de azot, cu formarea unui ion nitreniu, sau de la grupa metil cu formarea unui ion de tip -ceto-carboniu. Deoarece ambii ioni sunt instabili, aceste fragmentări sunt puţin probabile. Scindarea grupei metil din 2-metil-pirol este nefavorabilă deoarece conduce la un cation de tip aril, mult mai puţin stabil decât cationul format prin scindare de H . În schimb, scindarea grupei metil din radicalul acetil conduce la formarea unui ion aciliu, stabilizat prin rezonanţă. De remarcat că picul (M-H)+ este pic de bază în spectrul 2-metilpirolului, în timp ce picul (M-CH3)+ este pic de bază la 2-acetilpirol.

45. Explicaţi de ce spectrele de ionizare chimică a alcanilor (gaz ionizant CH 4) prezintă picuri intense (M-H)+ ?

Soluţie: Cei mai abundenţi ioni în plasma de ionizare sunt CH5+ şi C2H5

+. Aceşti ioni extrag cu uşurinţă ioni hidrură din alcani, conducând la ioni (M-H)+ :

CH+ + RH CH4 + H2 + R+ C2H5+ + RH C2H6 + R+

ANEXA NR. 1Masele şi rapoartele abundenţelor izotopice pentru diferite

combinaţii de C, H, N şi O

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+212 CH3N 29,0266 1,51

C 12,0000 1,08 C2H5 29,0391 2,24 0,0113 30

CH 13,0078 1,10 NO 29,9980 0,42 0,2014 N2H2 30,0218 0,79

N 14,0031 0,38 CH2O 30,0106 1,15 0,20CH2 14,0157 1,11 CH4N 30,0344 1,53 0,01

15 C2H6 30,0470 2,26 0,01NH 15,0109 0,40 31CH3 15,0235 1,13 NOH 31,00458 0,44 0,20

16 N2H3 31,0297 0,81O 15,9949 0,04 0,20 CH3O 31,0184 1,17 0,20NH2 16,0187 0,41 CH5N 31,0422 1,54CH4 16,0313 1,15 32

17 O2 31,9898 0,08 0,40OH 17,0027 0,06 0,20 NOH2 32,0136 0,45 0,20NH3 17,0266 0,43 N2H4 32,0375 0,83CH5 17,0391 1,16 CH4O 32,0262 1,18 0,20

141


18 33H2O 18,0106 0,07 0,20 NOH3 33,0215 0,47 0,20NH4 18,0344 0,45 N2H5 33,0453 0,84

19 CH5O 33,0340 1,12H3O 19,0184 0,09 0,20 34

24 N2H6 34,0531 0,86C2 24,0000 2,16 0,01 36

25 C3 36,0000 3,24 0,04C2H 25,0078 2,18 0,01 37

26 C3H 37,0078 3,26 0,04CN 26,0031 1,46 38C2H2 26,0157 2,19 0,01 C2N 38,0031 2,54 0,02

27 C3H2 38,0157 3,27 0,04CHN 27,0109 1,48 39C2H3 27,0235 2,21 0,01 C2HN 39,0109 2,56 0,02

28 C3H3 39,0235 3,29 0,04N2 28,0062 0,76 40CO 27,9949 1,12 0,20 CN2 40,0062 1,84 0,01CH2N 28,0187 1,49 C2O 39,9949 2,20 0,21C2H4 28,0313 2,23 0,01 C2H2N 40,0187 2,58 0,02

29 C3H4 40,0313 3,31 0,04N2H 29,0140 0,78 41CHO 29,0027 1,14 0,20 CHN2 41,0140 1,86

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C2HO 41,0027 2,22 0,21 49C2H3N 41,0266 2,59 0,02 CH5O2 49,0290 1,24 0,40C3H5 41,0391 3,32 0,04 C4H 49,0078 4,34 0,07

42 50CHNO 41,9980 1,50 0,21 C4H2 50,0157 4,34 0,07CH2N2 42,0218 1,88 0,01 51C2H2O 42,0106 2,23 0,21 C4H3 51,0235 4,37 0,07C2H4N 42,0344 2,61 0,02 52C3H6 42,0470 3,34 0,04 C2N2 52,0062 2,92 0,03

43 C3H2N 52,0187 3,66 0,05CHNO 43,0058 1,52 0,21 C4H4 52,0313 4,39 0,07CH3N2 43,0297 1,89 0,01 53C2H3O 43,0184 2,25 0,21 C2HN2 53,0140 2,9 0,03C2H5N 43,0422 2,62 0,02 C3HO 53,0027 3,30 0,24C3H7 43,0548 3,35 0,04 C3H3N 53,0266 3,67 0,05

44 C4H5 53,0391 4,40 0,07N2O 44,0011 0,80 0,20 54CO2 43,9898 1,16 0,40 C2NO 53,9980 2,58 0,22CH2NO 44,0136 1,53 0,21 C2H2N2 54,0218 2,96 0,03CH4N2 44,0375 1,91 0,01 C3H2O 54,0106 3,31 0,24C2H4O 44,0262 2,26 0,21 C3H4N 54,0344 3,69 0,05C2H6N 44,0500 2,64 0,02 C4H6 54,0470 4,42 0,07C3H8 44,0626 3,37 0,04 55

45 C2HNO 55,0058 2,60 0,22HN2O 45,0089 0,82 0,20 C2H3N2 55,0297 2,97 0,03CHO2 44,9976 1,18 0,40 C3H3O 55,0184 3,33 0,24CH3NO 45,0215 1,55 0,21 C3H5N 55,0422 3,70 0,05

142


CH5N2 45,0453 1,92 0,01 C4H7 55,0548 4,43 0,08C2H5O 45,0340 2,28 0,21 56C2H7N 45,0579 2,66 0,02 CH2N3 56,0249 2,26 0,02

46 C2O2 55,9898 2,24 0,41NO2 45,9929 0,46 0,40 C2H2NO 56,0136 2,61 0,22N2H2O 46,0167 0,83 0,20 C2H4N2 56,0375 2,99 0,33CH2O2 46,0054 1,19 0,40 C3H4O 56,0262 3,35 0,24CH4NO 46,0293 1,57 0,21 C3H6N 56,0501 3,72 0,05CH6N2 46,0532 1,94 0,01 C4H8 56,0626 4,45 0,08C2H6O 46,0419 2,30 0,22 57C2H8N 46,0657 2,66 0,02 CHN2O 57,0089 1,90 0,21

47 CH3N3 57,0328 2,27 0,02CH3O2 47,01334 1,21 0,40 C2HO2 56,9976 2,26 0,41CH5NO 47,0371 1,58 0,21 C2H3NO 57,0215 2,63 0,22CH7N2 47,0609 1,96 0,01 C2H5N2 57,0453 3,00 0,03C2H7O 47,0497 2,31 0,22 C3H5O 57,0340 3,36 0,24

48 C3H7N 57,0579 3,74 0,05CH4O2 48,0211 1,22 0,40 C4H9 57,0705 4,47 0,08C4 48,0000 4,32 0,07

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+258 C4HN 63,0109 4,72 0,09

CNO2 57,9929 1,54 0,41 C5H3 63,0235 5,45 0,12CH2N2O 58,0167 1,92 0,21 64CH4N3 58,0406 2,29 0,02 CH4O3 64,0160 1,26 0,60C2H2O2 58,0054 2,27 0,42 C4H2N 64,0187 4,74 0,09C2H4NO 58,0293 2,65 0,22 C5H4 64,0313 5,47 0,12C2H6N2 58,0532 3,02 0,03 65C3H6O 58,0419 3,38 0,24 C3HN2 65,0140 4,02 0,06C3H8N 58,0657 3,75 0,05 C4HO 65,0027 4,38 0,27C4H10 58,0783 4,48 0,08 C4H3N 65,0266 4,75 0,09

59 C5H5 65,0391 5,48 0,12CHNO2 59,0007 1,56 0,41 66CH3N2O 59,0246 1,93 0,21 C3H2N2 66,0218 4,04 0,06CH5N3 59,0484 2,31 0,02 C4H2O 66,0106 4,39 0,27C2H3O2 59,0133 2,29 0,42 C4H4N 66,0344 4,77 0,09C2H5NO 59,0371 2,66 0,22 C5H6 66,0470 5,50 0,12C2H7N2 59,0610 3,04 0,03 67C3H7O 59,0497 3,39 0,24 C2HN3 67,0171 3,32 0,04C3H9N 59,0736 3,77 0,05 C3HNO 67,0058 3,68 0,25

60 C3H3N2 67,0297 4,05 0,06CH2NO2 60,0085 1,57 0,41 C4H3O 67,0184 4,41 0,27CH4N2O 60,0324 1,95 0,21 C4H5N 67,0422 4,78 0,09CH6N3 60,0563 2,32 0,02 C5H7 67,0548 5,52 0,12C2H4O2 60,0211 2,30 0,04 68C2H6NO 60,0449 2,68 0,22 C2H2N3 68,0249 3,34 0,04C2H8N2 60,0688 3,05 0,03 C3O2 67,9898 3,32 0,44C3H8O 60,0575 3,41 0,24 C3H2NO 68,0136 3,69 0,25

61 C3H4N2 68,0375 4,07 0,06CHO3 60,9925 1,21 0,60 C4H4O 68,0262 4,43 0,28CH3NO2 61,0164 1,59 0,41 C4H6N 68,0501 4,80 0,09CH5N2O 61,0402 1,96 0,21 C5H8 68,0626 5,53 0,12

143


CH7N3 61,0641 2,34 0,02 69C2H5O2 61,0289 2,32 0,42 CHN4 69,0202 2,62 0,03C2H7NO 61,0528 2,69 0,22 C2HN2O 69,0089 2,98 0,23C3H9O 61,0653 3,43 0,24 C2H3N3 69,0328 3,35 0,04C5H 61,0078 5,42 0,12 C3HO2 68,9976 3,34 0,44

62 C3H3NO 69,0215 3,71 0,25CH2O3 62,0003 1,23 0,60 C3H5N2 69,0453 4,09 0,06CH4NO2 62,0242 1,60 0,41 C4H5O 69,0340 4,44 0,28CH6N2O 62,0480 1,98 0,21 C4H7N 69,0579 4,82 0,09CH8N3 62,0718 2,35 0,02 C5H9 69,0705 5,55 0,12C2H6O2 62,0368 2,34 0,42 70C5H2 62,0156 5,44 0,12 CH2N4 70,0280 2,64 0,03

63 C2NO2 69,9929 2,62 0,42CH3O3 63,0082 1,25 0,60 C2H2N2O 70,0167 3,00 0,23CH5NO2 63,0320 1,62 0,41 C2H4N3 70,0406 3,37 0,04

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C3H2O2 70,0054 3,35 0,44 CH4N3O 74,0355 2,33 0,22C3H4NO 70,0293 3,73 0,25 CH6N4 74,0594 2,70 0,03C3H6N2 70,0532 4,10 0,07 C2H2O3 74,0003 2,31 0,62C4H6O 70,0419 4,46 0,28 C2H4NO2 74,0242 2,69 0,42C4H8N 70,0657 4,83 0,09 C2H6N2O 74,0480 3,06 0,23C5H10 70,0783 5,56 0,13 C2H8N3 74,0719 3,43 0,05

71 C3H6O2 74,0368 3,42 0,44CHN3O 71,0120 2,28 0,22 C3H8NO 74,0606 3,79 0,25CH3N4 71,0359 2,65 0,03 C3H10N2 74,0845 4,17 0,07C2HNO2 71,0007 2,64 0,42 C4H10O 74,0732 4,52 0,28C2H3N2O 71,0246 3,01 0,23 C6H2 74,0157 6,52 0,18C2H5N3 71,0484 3,99 0,04 75C3H3O2 71,0133 3,37 0,44 CHNO3 74,9956 1,60 0,61C3H5NO 71,0371 3,74 0,25 CH3N2O2 75,0195 1,97 0,41C3H7N2 71,0610 4,12 0,07 CH5N3O 75,0433 2,34 0,22C4H7O 71,0497 4,47 0,28 CH7N4 75,0672 2,72 0,03C4H9N 71,0736 4,85 0,09 C2H3O3 75,0082 2,33 0,62C5H11 71,0861 5,58 0,13 C2H5NO2 75,0320 2,70 0,43

72 C2H7N2O 75,0559 3,08 0,23CH2N3O 72,0198 2,30 0,22 C2H9N3 75,0798 3,45 0,05CH4N4 72,0437 2,67 0,03 C3H7O2 75,0446 3,43 0,44C2H2NO2 72,0085 2,65 0,42 C3H9NO 75,0684 3,81 0,25C2H4N2O 72,0324 3,03 0,23 C5HN 75,0109 5,80 0,14C2H6N3 72,0563 3,40 0,44 C6H3 75,0235 6,53 0,18C3H4O2 72,0211 3,38 0,44 76C3H6NO 72,0449 3,76 0,25 CH2NO3 76,0034 1,61 0,61C3H8N2 72,0688 4,13 0,07 CH4N2O2 76,0273 1,99 0,41C4H8O 72,0575 4,49 0,28 CH6N3O 76,0511 2,36 0,22C4H10N 72,0814 4,86 0,09 CH8N4 76,0750 2,73 0,03C5H12 72,0939 5,60 0,13 C2H4O3 76,0160 2,34 0,62

73 C2H6NO2 76,0399 2,72 0,43CHN2O2 73,0038 1,94 0,41 C2H8N2O 76,0637 3,09 0,24CH3N3O 73,0277 2,31 0,22 C3H8O2 76,0524 3,45 0,44CH5N4 73,0515 2,69 0,03 C5H2N 76,0187 5,82 0,14C2HO3 72,9925 2,30 0,62 C6H4 76,0313 6,55 0,18

144


C2H3NO2 73,0164 2,67 0,42 77C2H5N2O 73,0402 3,04 0,23 CHO4 76,9874 1,25 0,80C2H7N3 73,0641 3,42 0,04 CH3NO3 77,0113 1,63 0,61C3H5O2 73,0289 3,40 0,44 CH5N2O2 77,0351 2,00 0,41C3H7NO 73,0528 3,77 0,25 CH7N3O 77,0590 2,38 0,22C3H9N2 73,0767 4,15 0,07 C2H5O3 77,0238 2,39 0,62C4H9O 73,0653 4,51 0,28 C2H7NO2 77,0477 2,73 0,43C4H11N 73,0892 4,88 0,10 C4HN2 77,0140 5,10 0,11C6H 73,0078 6,50 0,18 C5HO 77,0027 5,45 0,32

74 C5H3N 77,0266 5,83 0,14CH2N2O2 74,0116 1,95 0,41 C6H5 77,0391 6,56 0,18

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+278 83

CH2O4 77,9953 1,27 0,80 C2HN3O 83,0120 3,36 0,24CH4NO3 78,0191 1,64 0,61 C2H3N4 83,0359 3,74 0,06CH6N2O2 78,0429 2,02 0,41 C3HNO2 83,0007 3,72 0,45C2H6O3 78,0317 2,38 0,62 C3H3N2O 83,0246 4,09 0,27C4H2N2 78,0218 5,12 0,11 C3H5N3 83,0484 4,47 0,08C5H2O 78,0106 5,47 0,32 C4H3O2 83,0133 4,45 0,48C5H4N 78,0344 5,49 0,14 C4H5NO 83,0371 4,82 0,29C6H6 78,0470 6,58 0,18 C4H7N2 83,0610 5,20 0,11

79 C5H7O 83,0497 5,55 0,33CH3O4 79,0031 1,29 0,80 C5H9N 83,0736 5,93 0,15CH5NO3 79,0269 1,66 0,61 C6H11 83,0861 6,66 0,19C3HN3 79,0171 4,40 0,08 84C4HNO 79,0058 4,76 0,29 C2H2N3O 84,0198 3,38 0,24C4H3N2 79,0297 5,13 0,11 C2H4N4 84,0437 3,75 0,06C5H3O 79,0184 5,49 0,32 C3H2NO2 84,0085 3,73 0,45C5H5N 79,0422 5,87 0,14 C3H4N2O 84,0324 4,11 0,27C6H7 79,0548 6,60 0,18 C3H6N3 84,0563 4,48 0,81

80 C4H4O2 84,0211 4,47 0,48CH4O4 80,0109 1,30 0,80 C4H6NO 84,0449 4,84 0,29C3H2N3 80,0249 4,42 0,08 C4H8N2 84,0688 5,21 0,11C4H2NO 80,0136 4,78 0,29 C5H8O 84,0575 5,57 0,33C4H4N2 80,0375 5,15 0,11 C5H10N 84,0814 5,95 0,15C5H4O 80,0262 5,51 0,32 C6H12 84,0939 6,68 0,19C5H6N 80,0501 5,88 0,14 85C6H8 80,0626 6,61 0,18 CHN4O 85,0151 2,66 0,23

81 C2HN2O2 85,0038 3,02 0,43C2HN4 81,0202 3,70 0,05 C2H3N3O 85,0277 3,39 0,24C3HN2O 81,0089 4,06 0,26 C2H5N4 85,0515 3,77 0,06C3H3N3 81,0328 4,43 0,08 C3HO3 84,9925 3,38 0,64C4HO2 80,9976 4,42 0,48 C3H3NO2 85,0164 3,75 0,45C4H3NO 81,0215 4,79 0,29 C3H5N2O 85,0402 4,12 0,27C4H5N2 81,0453 5,17 0,11 C3H7N3 85,0641 4,50 0,08C5H5O 81,0340 5,52 0,32 C4H5O2 85,0289 4,48 0,48C5H7N 81,0579 5,90 0,14 C4H7NO 85,0528 4,86 0,29C6H9 81,0705 6,63 0,18 C4H9N2 85,0767 5,23 0,11

82 C5H9O 85,0653 5,59 0,33C2H2N4 82,0280 3,72 0,05 C5H11N 85,0892 5,96 0,15C3H2N2O 82,0167 4,08 0,36 C6H13 85,1018 6,69 0,19

145


C3H4N3 82,0406 4,45 0,08 C7H 85,0078 7,58 0,25C4H2O2 82,0054 4,43 0,48 86C4H4NO 82,0293 4,81 0,29 CH2N4O 86,0229 2,68 0,23C4H6N2 82,0532 4,18 0,11 C2H2N2O2 86,0116 3,03 0,43C5H6O 82,0419 5,54 0,32 C2H4N3O 86,0355 3,41 0,24C5H8N 82,0657 5,91 0,14 C2H6N4 86,0594 3,78 0,06C6H10 82,0783 6,64 0,19 C3H2O3 86,0003 3,39 0,64

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C3H4NO2 86,0242 3,77 0,45 89C3H6N2O 86,0480 4,14 0,27 CHN2O3 88,9987 1,98 0,61C3H8N3 86,0719 4,51 0,08 CH3N3O2 89,0226 2,35 0,42C4H6O2 86,0368 4,50 0,48 CH5N4O 89,0464 2,73 0,23C4H8NO 86,0606 4,87 0,30 C2HO4 88,9874 2,33 0,82C4H10N2 86,0845 5,25 0,11 C2H3NO3 89,0113 2,71 0,63C5H10O 86,0732 5,60 0,33 C2H5N2O2 89,0351 3,08 0,44C5H12N 86,0970 5,98 0,15 C2H7N3O 89,0590 3,46 0,25C6H14 86,1096 6,71 0,19 C2H9N4 89,0829 3,83 0,06C7H2 86,0157 7,60 0,25 C3H5O3 89,0238 3,44 0,64

87 C3H7NO2 89,0477 3,81 0,46CHN3O2 87,0069 2,32 0,42 C3H9N2O 89,0715 4,19 0,27CH3N4O 87,0308 2,69 0,23 C3H11N3 89,0954 4,56 0,84C2HNO3 86,9956 2,68 0,62 C4H9O2 89,0603 4,55 0,48C2H3N2O2 87,0195 3,05 0,43 C4H11NO 89,0841 4,92 0,30C2H5N3O 87,0433 3,43 0,25 C5HN2 89,0140 6,18 0,16C2H7N4 87,0672 3,80 0,06 C6HO 89,0027 6,54 0,38C3H3O3 87,0082 3,41 0,64 C6H3N 89,0266 6,91 0,20C3H5NO2 87,0320 3,78 0,45 C7H5 89,0391 7,64 0,25C3H7N2O 87,0559 4,16 0,27 90C3H9N3 87,0798 4,53 0,08 CH2N2O3 90,0065 1,99 0,61C4H7O2 87,0446 4,51 0,48 CH4N3O2 90,0304 2,37 0,42C4H9NO 87,0684 4,89 0,30 CH6N4O 90,0542 2,74 0,23C4H11N2 87,0923 5,26 0,11 C2H2O4 89,9953 2,35 0,82C5H11O 87,0810 5,62 0,33 C2H4NO3 90,0191 2,72 0,63C5H13N 87,1049 5,99 0,15 C2H6N2O2 90,0429 3,10 0,44C6HN 87,0109 6,88 0,20 C2H8N3O 90,0668 3,47 0,25C7H3 87,0235 7,61 0,25 C2H10N4 90,0907 3,85 0,06

88 C3H10N2O 90,0794 4,20 0,27CH2N3O2 88,0147 2,34 0,42 C4H10O2 90,0681 4,56 0,48CH4N4O 88,0386 2,71 0,23 C5H2N2 90,0218 6,20 0,16C2H2NO3 88,0034 2,69 0,63 C6H2O 90,0106 6,56 0,38C2H4N2O2 88,0273 3,07 0,43 C6H4N 90,0344 6,93 0,20C2H6N3O 88,0511 3,44 0,25 C7H6 90,0470 7,66 0,25C2H8N4 88,0750 3,82 0,06 91C3H4O3 88,0160 3,42 0,64 CHNO4 90,9905 1,63 0,81C3H6NO2 88,0399 3,80 0,45 CH3N2O3 91,0144 2,01 0,61C3H8N2O 88,0637 4,17 0,27 CH5N3O2 91,0382 2,38 0,42C3H10N3 88,0876 4,55 0,08 CH7N4O 91,0621 2,76 0,23C4H8O2 88,0524 4,53 0,48 C2H3O4 91,0031 2,37 0,82C4H10NO 88,0763 4,90 0,30 C2H5NO3 91,0269 2,74 0,63C4H12N2 88,1001 5,28 0,11 C2H7N2O2 91,0508 3,11 0,44C5H12O 88,0888 5,63 0,33 C2H9N3O 91,0746 3,49 0,25

146


C6H2N 88,0187 6,90 0,20 C3H7O3 91,0395 3,47 0,64C7H4 88,0313 7,63 0,25 C3H9NO2 91,0634 3,85 0,46

C4HN3 91,0171 5,48 0,12

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5HNO 91,0058 5,84 0,34 C5H6N2 94,0532 6,26 0,17C5H3N2 91,0297 6,21 0,16 C6H6O 94,0419 6,62 0,38C6H3O 91,0184 6,57 0,38 C6H8N 94,0657 6,99 0,21C6H5N 91,0422 6,95 0,21 C7H10 94,0783 7,72 0,26C7H7 91,0548 7,68 0,25 95

92 CH5NO4 95,0218 1,70 0,81CH2NO4 91,9983 1,65 0,81 C3HN3O 95,0120 4,44 0,28CH4N2O3 92,0222 2,03 0,61 C3H3N4 95,0359 4,82 0,10CH6N3O2 92,0460 2,40 0,42 C4HNO2 95,0007 4,80 0,49CH8N4O 92,0699 2,77 0,23 C4H3N2O 95,0246 5,17 0,31C2H4O4 92,0109 2,38 0,82 C4H5N3 95,0484 5,55 0,13C2H6NO3 92,0348 2,76 0,63 C5H3O2 95,0133 5,53 0,52C2H8N2O2 92,0586 3,13 0,44 C5H5NO 95,0371 5,90 0,34C3H8O3 92,0473 3,49 0,64 C5H7N2 95,0610 6,28 0,17C4H2N3 92,0249 5,50 0,13 C6H7O 95,0497 6,64 0,39C5H2NO 92,0136 5,86 0,34 C6H9N 95,0736 7,01 0,21C5H4N2 92,0375 6,23 0,16 C7H11 95,0861 7,74 0,26C6H4O 92,0262 6,59 0,38 96C6H6N 92,0501 6,96 0,21 C3H2N3O 96,0198 4,46 0,28C7H8 92,0626 7,69 0,26 C3H4N4 96,0437 4,83 0,10N2O4 91,9858 9,19 0,80 C4H2NO2 96,0085 4,81 0,49

93 C4H4N2O 96,0324 5,19 0,31CH3NO4 93,0062 1,67 0,81 C4H6N3 96,0563 5,56 0,13CH5N2O3 93,0300 2,04 0,61 C5H4O2 96,0211 5,55 0,53CH7N3O2 93,0539 2,42 0,42 C5H6NO 96,0449 5,92 0,35C2H5O4 93,0187 2,40 0,82 C5H8N2 96,0688 6,29 0,17C2H7NO3 93,0426 2,77 0,63 C6H8O 96,0575 6,65 0,39C3HN4 93,0202 4,78 0,09 C6H10N 96,0814 7,03 0,21C4HN2O 93,0089 5,14 0,31 C7H12 96,0939 7,76 0,26C4H3N3 93,0328 5,52 0,13 97C5HO2 92,9976 5,50 0,52 C2HN4O 97,0151 3,74 0,26C5H3NO 93,0215 5,87 0,34 C3HN2O2 97,0038 4,10 0,47C5H5N2 93,0453 6,25 0,16 C3H3N3O 97,0277 4,47 0,28C6H5O 93,0340 6,60 0,38 C3H5N4 97,0515 4,85 0,10C6H7N 93,0579 6,98 0,21 C4HO3 96,9925 4,46 0,68C7H9 93,0705 7,71 0,26 C4H3NO2 97,0164 4,83 0,49

94 C4H5N2O 97,0402 5,20 0,31CH4NO4 94,0140 1,68 0,81 C4H7N3 97,0641 5,58 0,13CH6N2O3 94,0379 2,06 0,62 C5H5O2 97,0289 5,56 0,53C2H6O4 94,0266 2,41 0,82 C5H7NO 97,0528 5,93 0,35C3H2N4 94,0280 4,80 0,09 C5H9N2 97,0767 6,31 0,17C4H2N2O 94,0167 5,16 0,31 C6H9O 97,0653 6,67 0,39C4H4N3 94,0406 5,53 0,13 C6H11N 97,0892 7,04 0,21C5H2O2 94,0054 5,51 0,52 C7H13 97,1018 7,77 0,26C5H4NO 94,0293 5,89 0,34 C8H 97,0078 8,66 0,33

147


Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+298 C5H8O2 100,0524 5,61 0,53

C2H2N4O 98,0229 3,76 0,26 C5H10NO 100,0763 5,98 0,35C3H2N2O2 98,0116 4,12 0,47 C5H12N2 100,1001 6,36 0,17C3H4N3O 98,0355 4,49 0,28 C6H12O 100,0888 6,72 0,39C3H6N4 98,0594 4,86 0,10 C6H14N 100,1127 7,09 0,22C4H2O3 98,0003 4,47 0,68 C7H2N 100,0187 7,98 0,28C4H4NO2 98,0242 4,85 0,49 C7H16 100,1252 7,82 0,26C4H6N20 98,0480 5,22 0,31 C8H4 100,0313 8,71 0,33C4H8N3 98,0719 5,60 0,13 101C5H6O2 98,0368 5,58 0,53 CHN4O2 101,0100 2,70 0,43C5H8NO 98,0606 5,95 0,35 C2HN2O3 100,9987 3,06 0,64C5H10N2 98,0845 6,33 0,17 C2H3N3O2 101,0226 3,43 0,45C6H10O 98,0732 6,68 0,39 C2H5N4O 101,0464 3,81 0,26C6H12N 98,0970 7,06 0,21 C3HO4 100,9874 3,41 0,84C7H14 98,1096 7,79 0,26 C3H3NO3 101,0113 3,79 0,65C8H2 98,0157 8,68 0,33 C3H5N2O2 101,0351 4,16 0,47

99 C3H7N3O 101,0590 4,54 0,28C2HN3O2 99,0069 3,40 0,44 C3H9N4 101,0829 4,91 0,10C2H3N4O 99,0308 3,77 0,26 C4H5O3 101,0238 4,52 0,68C3HNO3 98,9956 6,70 0,68 C4H7NO2 101,0477 4,89 0,50C3H3N2O2 99,0195 4,13 0,47 C4H9N2O 101,0715 5,27 0,31C3H5N3O 99,0433 4,51 0,28 C4H11N3 101,0954 5,64 0,13C3H7N4 99,0672 4,88 0,10 C5H9O2 101,0603 5,63 0,53C4H3O3 99,0082 4,49 0,68 C5H11NO 101,0841 6,00 0,35C4H5NO2 99,0320 4,86 0,50 C5H13N2 101,1080 6,37 0,17C4H7N2O 99,0559 5,24 0,31 C6HN2 101,0140 7,26 0,23C4H9N3 99,0798 5,61 0,13 C6H13O 101,0967 6,73 0,39C5H7O2 99,0446 5,59 0,53 C6H15N 101,1205 7,11 0,22C5H9NO 99,0684 5,97 0,35 C7HO 101,0027 7,62 0,45C5H11N2 99,0923 6,34 0,17 C7H3N 101,0266 7,99 0,28C6H11O 99,0810 6,70 0,39 C8H5 101,0391 8,73 0,33C6H13N 99,1049 7,07 0,21 102C7HN 99,0109 7,96 0,28 CH2N4O2 102,0178 2,72 0,43C7H15 99,1174 7,80 0,26 C2H2N2O3 102,0065 3,07 0,64C8H3 99,0235 8,69 0,33 C2H4N3O2 102,0304 3,45 0,45

100 C2H6N4O 102,0542 3,82 0,26C2H2N3O2 100,0147 3,42 0,45 C3H2O4 101,9953 3,43 0,84C2H4N4O 100,0386 3,79 0,26 C3H4NO3 102,0191 3,81 0,66C3H2NO3 100,0034 3,77 0,65 C3H6N2O2 102,0429 4,18 0,47

100,0273 4,15 0,47 C3H8N3O 102,0668 4,55 0,28C3H6N3O 100,0511 4,52 0,28 C3H10N4 102,0907 4,93 0,10C3H8N4 100,0750 4,90 0,10 C4H6O3 102,0317 4,54 0,68C4H4O3 100,0160 4,50 0,68 C4H8NO2 102,0555 4,91 0,50C4H6NO2 100,0399 4,88 0,50 C4H10N2O 102,0794 5,28 0,32C4H8N2O 100,0637 5,25 0,31 C4H12N3 102,1032 5,66 0,13C4H10N3 100,0876 5,63 0,13 C5H10O2 102,0681 5,64 0,53

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5H12NO 102,0919 6,02 0,35 C5H2N3 104,0249 6,58 0,19C5H14N2 102,1158 6,39 0,17 C5H12O2 104,0837 5,67 0,53C6H2N2 102,0218 7,28 0,23 C6H2NO 104,0136 6,94 0,41

148


C6H14O 102,1045 6,75 0,39 C6H4N2 104,0375 7,31 0,23C7H2O 102,0106 7,64 0,45 C7H4O 104,0262 7,67 0,45C7H4N 102,0344 8,01 0,28 C7H6N 104,0501 8,04 0,28C8H6 102,0470 8,74 0,34 C8H8 104,0626 8,77 0,34

103 105CHN3O3 103,0018 2,36 0,62 CHN2O4 104,9936 2,02 0,81CH3N4O2 103,0257 2,73 0,43 CH3N3O3 105,0175 2,39 0,62C2HNO4 102,9905 2,72 0,83 CH5N4O2 105,0413 2,77 0,43C2H3N2O3 103,0144 3,09 0,64 C2H3NO4 105,0062 2,75 0,83C2H5N3O2 103,0382 3,46 0,45 C2H5N2O3 105,0300 3,12 0,64C2H7N4O 103,0621 3,84 0,26 C2H7N3O2 105,0539 3,50 0,45C3H3O4 103,0031 3,45 0,84 C2H9N4O 105,0777 3,87 0,26C3H5NO3 103,0269 3,82 0,66 C3H5O4 105,0187 3,48 0,84C3H7N2O2 103,0508 4,20 0,47 C3H7NO3 105,0426 3,85 0,66C3H9N3O 103,0746 4,57 0,29 C3H9N2O2 105,0664 4,23 0,47C3H11N4 103,0985 4,94 0,10 C3H11N3O 105,0903 4,60 0,29C4H7O3 103,0395 4,58 0,68 C4HN4 105,0202 5,86 0,15C4H9NO3 103,0634 4,93 0,50 C4H9O3 105,0552 4,58 0,68C4H11N2O 103,0872 5,30 0,32 C4H11NO2 105,0790 4,96 0,50C4H13N3 103,1111 5,68 0,14 C5HN2O 105,0089 6,22 0,36C5HN3 103,0171 6,56 0,18 C5H3N3 105,0328 6,60 0,19C5H11O2 103,0759 5,66 0,53 C6HO2 104,9976 6,58 0,58C5H13NO 103,0998 6,03 0,35 C6H3NO 105,0215 6,95 0,41C6HNO 103,0058 6,92 0,40 C6H5N2 105,0453 7,33 0,23C6H3N2 103,0297 7,30 0,23 C7H5O 105,0340 7,68 0,45C7H3O 103,0184 7,65 0,45 C7H7N 105,0579 8,06 0,28C7H5N 103,0422 8,03 0,28 C8H9 105,0705 8,79 0,34C8H7 103,0548 8,76 0,34 106

104 CH2N2O4 106,0014 2,03 0,82CH2N3O3 104,0096 2,37 0,62 CH4N3O3 106,0253 2,41 0,62CH4N4O2 104,0335 2,75 0,43 CH6N4O2 106,0491 2,78 0,43C2H2NO4 103,9983 2,73 0,83 C2H4NO4 106,0140 2,76 0,83C2H4N2O3 104,0222 3,11 0,64 C2H6N2O3 106,0379 3,14 0,64C2H6N3O2 104,0460 3,48 0,45 C2H8N3O2 106,0617 3,51 0,45C2H8N4O 104,0699 3,85 0,26 C2H10N4O 106,0856 3,89 0,26C3H4O4 104,0109 3,46 0,84 C3H6O4 106,0266 3,49 0,85C3H6NO3 104,0348 3,84 0,66 C3H8NO3 106,0504 3,87 0,66C3H8N2O2 104,0586 4,21 0,47 C3H10N2O2 106,0743 4,24 0,47C3H10N3O 104,0825 4,59 0,29 C4H2N4 106,0280 5,88 0,15C3H12N4 104,1063 4,96 0,10 C4H10O3 106,0630 4,60 0,68C4H8O3 104,0473 4,57 0,68 C5H2N2O 106,0167 6,24 0,36C4H10NO2 104,0712 4,94 0,50 C5H4N3 106,0406 6,61 0,19C4H12N2O 104,0950 5,32 0,32 C6H2O2 106,0054 6,59 0,58

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C6H4NO 106,0293 6,97 0,41 C2H7NO4 109,0375 2,81 0,83C6H6N2 106,0532 7,34 0,23 C3HN4O 109,0151 4,82 0,30C7H6O 106,0419 7,70 0,46 C4HN2O2 109,0038 5,18 0,51C7H8N 106,0657 8,07 0,28 C4H3N3O 109,0277 5,55 0,33C8H10 106,0783 8,81 0,34 C4H5N4 109,0515 5,93 0,15

107 C5HO3 108,9925 5,54 0,73CH3N2O4 107,0093 2,05 0,82 C5H3NO2 109,0164 5,91 0,55

149


CH5N303 107,0331 2,42 0,62 C5H5N2O 109,0402 6,29 0,37CH7N4O2 107,0570 2,80 0,43 C5H7N3 109,0641 6,66 0,19C2H5NO4 107,0218 2,78 0,83 C6H5O2 109,0289 6,64 0,59C2H7N2O3 107,0457 3,15 0,64 C6H7NO 109,0528 7,02 0,41C2H9N3O2 107,0695 3,53 0,45 C6H9N2 109,0767 7,39 0,24C3H7O4 107,0344 3,51 0,85 C7H9O 109,0653 7,75 0,46C3H9NO3 107,0583 3,89 0,66 C7H11N 109,0892 8,12 0,29C4HN3O 107,0120 5,52 0,33 C8H13 109,1018 8,85 0,35C4H3N4 107,0359 5,90 0,15 C9H 109,0078 9,74 0,42C5HNO2 107,0007 5,88 0,54 110C5H3N2O 107,0246 6,25 0,37 CH6N2O4 110,0328 2,10 0,82C5H5N3 107,0484 6,63 0,19 C3H2N4O 110,0229 4,84 0,30C6H3O2 107,0133 6,61 0,58 C4H2N2O2 110,0116 5,20 0,51C6H5NO 107,0371 6,98 0,41 C4H4N3O 110,0355 5,57 0,33C6H7N2 107,0610 7,36 0,23 C4H6N4 110,0594 5,94 0,15C7H7O 107,0497 7,72 0,46 C5H2O3 110,0003 5,55 0,73C7H9N 107,0736 8,09 0,29 C5H4NO2 110,0242 5,93 0,55C8H11 107,0861 8,82 0,34 C5H6N2O 110,0480 6,30 0,37

108 C5H8N3 110,0719 6,68 0,19CH4N2O4 108,0171 2,06 0,82 C6H6O2 110,0368 6,66 0,59CH6N3O3 108,0410 2,44 0,62 C6H8NO 110,0606 7,03 0,41CH8N4O2 108,0648 2,81 0,43 C6H10N2 110,0845 7,41 0,24C2H6NO4 108,0297 2,80 0,83 C7H10O 110,0732 7,76 0,46C2H8N2O3 108,0535 3,17 0,64 C7H12N 110,0970 8,14 0,29C3H8O4 108,0422 3,53 0,85 C8H14 110,1096 8,87 0,35C4H2N3O 108,0198 5,54 0,33 C9H2 110,0157 9,76 042C4H4N4 108,0437 5,91 0,15 111C5H2NO2 108,0085 5,90 0,54 C3HN3O2 111,0069 4,48 0,48C5H4N2O 108,0324 6,27 0,37 C3H3N4O 111,0308 4,86 0,30C5H6N3 108,0563 6,64 0,19 C4HNO3 110,9956 4,84 0,69C6H4O2 108,0211 6,63 0,59 C4H3N2O2 111,0195 5,21 0,51C6H6NO 108,0449 7,00 0,41 C4H5N3O 111,0433 5,59 0,33C6H8N2 108,0688 7,38 0,24 C4H7N4 111,0672 5,96 0,15C7H8O 108,0575 7,73 0,46 C5H3O3 111,0082 5,57 0,73C7H10N 108,0814 8,11 0,29 C5H5NO2 111,0320 5,94 0,55C8H12 108,0939 8,84 0,34 C5H7N2O 111,0559 6,32 0,37

109 C5H9N3 111,0798 6,69 0,19CH5N2O4 109,0249 2,08 0,82 C6H7O2 111,0446 6,67 0,59CH7N3O3 109,0488 2,45 0,62 C6H9NO 111,0684 7,05 0,41

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C6H11N2 111,0923 7,42 0,24 C8H17 113,1331 8,92 0,35C7H11O 111,0810 7,78 0,46 C9H5 113,0391 9,81 0,43C7H13N 111,1049 8,15 0,29 114C8HN 111,0109 9,04 0,36 C2H2N4O2 114,0178 3,80 0,46C8H15 111,1174 8,89 0,35 C3H2N2O3 114,0065 4,15 0,67C9H3 111,0235 9,77 0,43 C3H4N3O2 114,0304 4,53 0,48

112 C3H6N4O 114,0542 4,90 0,30C3H2N3O2 112,0147 4,50 0,48 C4H2O4 113,9953 4,51 0,88C3H4N4O 112,0386 4,87 0,30 C4H4NO3 114,0191 4,89 0,70C4H2NO3 112,0034 4,85 0,70 C4H6N2O2 114,0429 5,26 0,51C4H4N2O2 112,0273 5,23 0,51 C4H8N3O 114,0668 5,63 0,33

150


C4H6N3O 112,0511 5,60 0,33 C4H10N4 114,0907 6,01 0,15C4H8N4 112,0750 5,98 0,55 C5H6O3 114,0317 5,60 0,73C5H4O3 112,0160 5,58 0,73 C5H8NO2 114,0555 5,99 0,55C5H6NO2 112,0399 5,96 0,55 C5H10N2O 114,0794 6,37 0,37C5H8N2O 112,0637 6,33 0,37 C5H12N3 114,1032 6,74 0,20C5H10N3 112,0876 6,71 0,19 C6H10O2 114,0681 6,72 0,59C6H8O2 112,0524 6,69 0,59 C6H12NO 114,0919 7,10 0,42C6H10NO 112,0763 7,06 0,41 C6H14N2 114,1158 7,47 0,24C7H12O 112,0888 7,44 0,24 C7H2N2 114,0218 8,36 0,31C7H14N 112,1127 8,17 0,29 C7H14O 114,1045 7,83 0,47C8H2N 112,0187 9,06 0,36 C7H16N 114,1284 8,20 0,29C8H16 112,1253 8,90 0,35 C8H2O 114,0106 8,72 0,53C9H4 112,0313 9,79 0,43 C8H4N 114,0344 9,09 0,37

113 C8H18 114,1409 8,93 0,35C2HN4O2 113,0100 3,78 0,46 C9H6 114,0470 9,82 0,43C3HN2O3 112,9987 4,14 0,67 115C3H3N3O2 113,0226 4,51 0,48 C2HN3O3 115,0018 3,44 0,65C3H5N4O 113,0464 4,89 0,30 C2H3N4O2 115,0257 3,81 0,46C4HO4 112,9874 4,50 0,88 C3HNO4 114,9905 3,80 0,86C4H3NO3 113,0113 4,87 0,70 C3H3N2O3 115,0144 4,17 0,67C4H5N2O2 113,0351 5,24 0,51 C3H5N3O2 115,0382 4,54 0,48C4H7N3O 113,0590 5,62 0,33 C3H7N4O 115,0621 4,92 0,30C4H9N4 113,0829 5,99 0,15 C4H3O4 115,0031 4,53 0,88C5H5O3 113,0238 5,60 0,73 C4H5NO3 115,0269 4,90 0,70C5H7NO2 113,0477 5,98 0,55 C4H7N2O2 115,0508 5,28 0,52C5H9N2O 113,0715 6,35 0,37 C4H9N3O 115,0746 5,65 0,33C5H11N3 113,0954 6,72 0,19 C4H11N4 115,0985 6,02 0,16C6H9O2 113,0603 6,71 0,59 C5H7O3 115,0395 5,63 0,73C6H11NO 113,0841 7,08 0,42 C5H9NO2 115,0634 6,01 0,55C6H13N2 113,1080 7,46 0,24 C5H11N2O 115,0872 6,38 0,37C7HN2 113,0140 8,34 0,31 C5H13N3 115,1111 6,76 0,20C7H13O 113,0967 7,81 0,46 C6HN3 115,0171 7,64 0,25C7H15N 113,1205 8,19 0,29 C6H11O2 115,0759 6,74 0,59C8HO 113,0027 8,70 0,53 C6H13NO 115,0998 7,11 0,42C8H3N 113,0266 9,07 0,36 C6H15N2 115,1236 7,49 0,24

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C7HNO 115,0058 8,00 0,48 C5HN4 117,0202 6,95 0,21C7H3N2 115,0297 8,38 0,31 C5H9O3 117,0552 5,66 0,73C7H15O 115,1123 7,84 0,47 C5H11NO2 117,0790 6,04 0,55C7H17N 115,1362 8,22 0,30 C5H13N2O 117,1029 6,41 0,38C8H3O 115,0184 8,73 0,54 C5H15N3 117,1267 6,79 0,20C8H5N 115,0422 9,11 0,37 C6HN2O 117,0089 7,30 0,43C9H7 115,0548 9,84 0,43 C6H3N3 117,0328 7,68 0,26

116 C6H13O2 117,0916 6,77 0,60C2H2N3O3 116,0096 3,46 0,65 C6H15NO 117,1154 7,14 0,42C2H4N4O2 116,0335 3,83 0,46 C7HO2 116,9976 7,66 0,65C3H2NO4 115,9983 3,81 0,86 C7H3NO 117,0215 8,03 0,48C3H4N2O3 116,0222 4,19 0,67 C7H5N2 117,0453 8,41 0,31C3H6N3O2 116,0460 4,56 0,49 C8H5O 117,0340 8,76 0,54C3H8N4O 116,0699 4,94 0,30 C8H7N 117,0579 9,14 0,37C4H4O4 116,0109 4,54 0,88 C9H9 117,0705 9,87 0,43

151


C4H6NO3 116,0348 4,92 0,70 118C4H8N2O2 116,0586 5,29 0,52 C2H2N2O4 118,0014 3,11 0,84C4H10N3O 116,0825 5,67 0,34 C2H4N3O3 118,0253 3,49 0,65C4H12N4 116,1063 6,04 0,16 C2H6N4O2 118,0491 3,86 0,46C5H8O3 116,0473 5,65 0,73 C3H4NO4 118,0140 3,84 0,86C5H10NO2 116,0712 6,02 0,55 C3H6N2O3 118,0379 4,22 0,67C5H12N2O 116,0950 6,40 0,37 C3H8N3O2 118,0617 4,59 0,49C5H14N3 116,1189 6,77 0,20 C3H10N4O 118,0856 4,97 0,30C6H2N3 116,0249 7,66 0,26 C4H6O4 118,0266 4,58 0,88C6H12O2 116,0837 6,75 0,59 C4H8NO3 118,0504 4,95 0,70C6H14NO 116,1076 7,13 0,42 C4H10N2O2 118,0743 5,32 0,52C6H16N2 116,1315 7,50 0,24 C4H12N3O 118,0981 5,70 0,34C7H2NO 116,0136 8,02 0,48 C4H14N4 118,1220 6,07 0,16C7H4N2 116,0375 8,39 0,31 C5H2N4 118,0280 6,96 0,21C7H16O 116,1202 7,86 0,47 C5H10O3 118,0630 5,68 0,73C8H4O 116,0262 8,75 0,54 C5H12NO2 118,0868 6,06 0,55C8H6N 116,0501 9,12 0,37 C5H14N2O 118,1107 6,43 0,38C9H8 116,0626 9,85 0,43 C6H2N2O 118,0167 7,32 0,43

117 C6H4N3 118,0406 7,69 0,26C2HN2O4 116,9936 3,10 0,84 C6H14O2 118,0994 6,79 0,60C2H3N3O3 117,0175 3,47 0,65 C7H2O2 118,0054 7,67 0,65C2H5N4O2 117,0413 3,85 0,46 C7H4NO 118,0293 8,05 0,48C3H3NO4 117,0062 3,83 0,86 C7H6N2 118,0532 8,42 0,31C3H5N2O3 117,0300 4,20 0,67 C8H6O 118,0419 8,78 0,54C3H7N3O2 117,0539 4,58 0,49 C8H8N 118,0657 9,15 0,37C3H9N4O 117,0777 4,95 0,30 C9H10 118,0783 9,89 0,44C4H5O4 117,0187 4,56 0,88 119C4H7NO3 117,0426 4,93 0,70 C2H3N2O4 119,0093 3,13 0,84C4H9N2O2 117,0664 5,31 0,52 C2H5N3O3 119,0331 3,50 0,65C4H11N3O 117,0903 5,68 0,34 C2H7N4O2 119,0570 3,88 0,46C4H13N4 117,1142 6,06 0,16 C3H5NO4 119,0218 3,86 0,86

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C3H7N2O3 119,0457 4,23 0,67 C2H9N4O2 121,0726 3,91 0,46C3H9N3O2 119,0695 4,61 0,49 C3H7NO4 121,0375 3,89 0,86C3H11N4O 119,0934 4,98 0,30 C3H9N2O3 121,0614 4,27 0,67C4H7O4 119,0344 4,59 0,88 C3H11N3O2 121,0852 4,64 0,49C4H9NO3 119,0583 4,97 0,70 C4HN4O 121,0151 5,90 0,35C4H11N2O2 119,0821 5,34 0,52 C4H9O4 121,0501 4,62 0,89C4H13N3O 119,1060 5,71 0,34 C4H11NO3 121,0739 5,00 0,70C5HN3O 119,0120 6,60 0,39 C5HN2O2 121,0038 6,26 0,57C5H3N4 119,0359 6,98 0,21 C5H3N3O 121,0277 6,64 0,39C5H11O3 119,0708 5,70 0,73 C5H5N4 121,0515 7,01 0,21C5H13NO2 119,0947 6,07 0,56 C6HO3 120,9925 6,62 0,79C6HNO2 119,0007 6,96 0,61 C6H3NO2 121,0164 6,99 0,61C6H3N2O 119,0246 7,33 0,43 C6H5N2O 121,0402 7,37 0,44C6H5N3 119,0484 7,71 0,26 C6H7N3 121,0641 7,74 0,26C7H3O2 119,0133 7,69 0,66 C7H5O2 121,0289 7,72 0,66C7H5NO 119,0371 8,07 0,48 C7H7NO 121,0528 8,10 0,49C7H7N2 119,0610 8,44 0,31 C7H9N2 121,0767 8,47 0,32C8H7O 119,0497 8,80 0,54 C8H9O 121,0653 8,83 0,54C8H9N 119,0736 9,17 0,37 C8H11N 121,0892 9,20 0,38

152


C9H11 119,0861 9,90 0,44 C9H13 121,1018 9,93 0,44120 C10H 121,0078 10,82 0,53

C2H4N2O4 120,0171 3,15 0,84 122C2H6N3O3 120,0410 3,52 0,65 C2H6N2O4 122,0328 3,18 0,84C2H8N4O2 120,0648 3,89 0,46 C2H8N3O3 122,0566 3,55 0,65C3H6NO4 120,0297 3,88 0,86 C2H10N4O2 122,0805 3,93 0,46C3H8N2O3 120,0535 4,25 0,67 C3H8NO4 122,0453 3,91 0,86C3H10N3O2 120,0774 4,62 0,49 C3H10N2O3 122,0692 4,28 0,67C3H12N4O 120,1012 5,00 0,31 C4H2N4O 122,0229 5,92 0,35C4H8O4 120,0422 4,61 0,88 C4H10O4 122,0579 4,64 0,89C4H10NO3 120,0661 4,98 0,70 C5H2N2O2 122,0116 6,28 0,57C4H12N2O2 120,0899 5,36 0,52 C5H4N3O 122,0355 6,65 0,39C5H2N3O 120,0198 6,62 0,39 C5H6N4 122,0594 7,03 0,21C5H4N4 120,0437 6,99 0,21 C6H2O3 122,0003 6,63 0,79C5H12O3 120,0786 5,71 0,74 C6H4NO2 122,0242 7,01 0,61C6H2NO2 120,0085 6,98 0,61 C6H6N2O 122,0480 7,38 0,44C6H4N2O 120,0324 7,35 0,43 C6H8N3 122,0719 7,76 0,26C6H6N3 120,0563 7,72 0,26 C7H6O2 122,0368 7,74 0,66C7H4O2 120,0211 7,71 0,66 C7H8NO 122,0606 8,11 0,49C7H6NO 120,0449 8,08 0,49 C7H10N2 122,0845 8,49 0,32C7H8N2 120,0688 8,46 0,32 C8H12N 122,0970 9,22 0,38C8H8O 120,0575 8,81 0,54 C9H14 122,1096 9,95 0,44C9H10N 120,0814 9,19 0,37 C10H2 122,0157 10,84 0,53C9H12 120,0939 9,92 0,44 123

121 C2H7N2O4 123,0406 3,19 0,84C2H5N2O4 121,0249 3,16 0,84 C2H9N3O3 123,0644 3,57 0,65C2H7N3O3 121,0488 3,54 0,65 C3H9NO4 123,0532 3,92 0,86

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C4HN3O2 123,0069 5,56 0,53 C5H7N3O 125,0590 6,70 0,39C4H3N4O 123,0308 5,94 0,35 C5H9N4 125,0829 7,07 0,22C5HNO3 122,9956 5,92 0,75 C6H5O3 125,0238 6,68 0,79C5H3N2O2 123,0195 6,29 0,57 C6H7NO2 125,0477 7,06 0,61C5H5N3O 123,0433 6,67 0,39 C6H9N2O 125,0715 7,43 0,44C5H7N4 123,0672 7,04 0,22 C6H11N3 125,0954 7,80 0,27C6H3O3 123,0082 6,65 0,79 C7H9O2 125,0603 7,79 0,66C6H5NO2 123,0320 7,02 0,61 C7H11NO 125,0841 8,16 0,49C6H7N2O 123,0559 7,40 0,44 C7H13N2 125,1080 8,54 0,32C6H9N3 123,0798 7,77 0,26 C8HN2 125,0140 9,42 0,40C7H7O2 123,0446 7,75 0,66 C8H13O 125,0967 8,89 0,55C7H9NO 123,0684 8,13 0,49 C8H15N 125,1205 9,27 0,38C7H11N2 123,0923 8,50 0,32 C9HO 125,0027 9,78 0,63C8H11O 123,0810 8,86 0,55 C9H3N 125,0266 10,16 0,46C8H13N 123,1049 9,23 0,38 C9H17 125,1331 10,00 0,45C9HN 123,0109 10,12 0,46 C10H5 125,0391 10,89 0,53C9H15 123,1174 9,97 0,44 126C10H3 123,0235 10,85 0,53 C3H2N4O2 126,0178 4,88 0,50

124 C4H2N2O3 126,0065 5,24 0,71C2H8N2O4 124,0484 3,21 0,84 C4H4N3O2 126,0304 5,61 0,53C4H2N3O2 124,0147 5,58 0,53 C4H6N4O 126,0542 5,98 0,35C4H4N4O 124,0386 5,95 0,35 C5H2O4 125,9953 5,59 0,93C5H2NO3 124,0034 5,93 0,75 C5H4NO3 126,0191 5,97 0,75

153


C5H4N2O2 124,0273 6,31 0,57 C5H6N2O2 126,0429 6,34 0,57C5H6N3O 124,0511 6,68 0,39 C5H8N3O 126,0668 6,72 0,35C5H8N4 124,0750 7,06 0,22 C5H10N4 126,0907 7,09 0,22C6H4O3 124,0160 6,67 0,79 C6H6O3 126,0317 6,70 0,79C6H6NO2 124,0399 7,04 0,61 C6H8NO2 126,0555 7,07 0,62C6H8N2O 124,0637 7,41 0,44 C6H10N2O 126,0794 7,45 0,44C6H10N3 124,0876 7,79 0,27 C6H12N3 126,1032 7,82 0,27C7H8O2 124,0524 7,77 0,66 C7H10O2 126,0681 7,80 0,66C7H10NO 124,0763 8,15 0,49 C7H12NO 126,0919 8,18 0,49C7H12N2 124,1001 8,52 0,32 C7H14N2 126,1158 8,55 0,32C8H12O 124,0888 8,88 0,55 C8H2N2 126,0218 9,44 0,40C8H14N 124,1127 9,25 0,38 C8H14O 126,1045 8,91 0,55C9H2N 124,0187 10,14 0,46 C8H16N 126,1284 9,28 0,38C9H16 124,1253 9,98 0,45 C9H2O 126,0106 9,80 0,63C10H4 124,0313 10,87 0,53 C9H4N 126,0344 10,17 0,46

125 C9H18 126,1409 10,01 0,45C3HN4O2 125,0100 4,86 0,50 C10H6 126,0470 10,90 0,54C4HN2O3 124,9987 5,22 0,71 127C4H3N3O2 125,0226 5,59 0,53 C3HN3O3 127,0018 4,52 0,68C4H5N4O 125,0464 5,97 0,35 C3H3N4O2 127,0257 4,89 0,50C5HO4 124,9874 5,58 0,93 C4HNO4 127,9905 4,88 0,90C5H3NO3 125,0113 5,95 0,75 C4H3N2O3 127,0144 5,25 0,71C5H5N2O2 125,0351 6,32 0,57 C4H5N3O2 127,0382 5,63 0,53

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C4H7N4O 127,0621 6,00 0,35 C9H4O 128,0262 9,83 0,63C5H3O4 127,0031 5,61 0,93 C9H6N 128,0501 10,20 0,45C5H5NO3 127,0269 5,98 0,75 C9H20 128,1566 10,05 0,47C5H7N2O2 127,0508 6,36 0,57 C10H8 128,0626 10,94 0,54C5H9N3O 127,0746 6,73 0,40 129C5H11N4 127,0985 7,11 0,22 C3HN2O4 128,9936 4,18 0,87C6H7O3 127,0395 6,71 0,79 C3H3N3O3 129,0175 4,55 0,69C6H9NO2 127,0634 7,09 0,62 C3H5N4O2 129,0413 4,93 0,50C6H11N2O 127,0872 7,46 0,44 C4H3NO4 129,0062 4,91 0,90C6H13N3 127,1111 7,84 0,27 C4H5N2O3 129,0300 5,28 0,72C7HN3 127,0171 8,73 0,34 C4H7N3O2 129,0539 5,66 0,54C7H11O2 127,0759 7,82 0,67 C4H9N4O 129,0777 6,03 0,36C7H13NO 127,0998 8,19 0,49 C5H5O4 129,0187 5,64 0,93C7H15N2 127,1236 8,57 0,32 C5H7NO3 129,0426 6,01 0,75C8HNO 127,0058 9,08 0,57 C5H9N2O2 129,0664 6,39 0,57C8H3N2 127,0297 9,46 0,40 C5H11N3O 129,0903 6,76 0,40C8H15O 127,1123 8,92 0,55 C5H13N4 129,1142 7,14 0,22C8H17N 127,1362 9,30 0,38 C6H9O3 129,0552 6,75 0,79C9H3O 127,0340 9,81 0,63 C6H11NO2 129,0790 7,12 0,62C9H5N 127,0579 10,19 0,47 C6H13N2O 129,1029 7,49 0,44C9H19 127,1488 10,03 0,45 C6H15N3 129,1267 7,87 0,27C10H7 127,0548 10,92 0,54 C7HN2O 129,0089 8,38 0,51

128 C7H3N3 129,0328 8,76 0,34C3H2N3O3 128,0096 4,54 0,68 C7H13O2 129,0916 7,85 0,67C3H4N4O2 128,0335 4,91 0,50 C7H15NO 129,1154 8,23 0,50C4H2NO4 127,9983 4,89 0.90 C7H17N2 129,1393 8,60 0,33C4H4N2O3 128,0222 5,27 0,72 C8HO2 128,9976 8,74 0,74

154


C4H6N3O2 128,0460 5,64 0,53 C8H3NO 129,0215 9,11 0,57C4H8N4O 128,0699 6,02 0,36 C8H5N2 129,0453 9,49 0,40C5H4O4 128,0109 5,62 0,93 C8H17O 129,1280 8,96 0,55C5H6NO3 128,0348 6,00 0,75 C8H19N 129,1519 9,33 0,39C5H8N2O2 128,0586 6,37 0,57 C9H5O 129,0340 9,85 0,63C5H10N3O 128,0825 6,75 0,40 C9H7N 129,0579 10,22 0,47C5H12N4 128,1063 7,12 0,22 C10H9 129,0705 10,95 0,54C6H8O3 128,0473 6,73 0,79 130C6H10NO2 128,0712 7,10 0,62 C3H2N2O4 130,0014 4,19 0,87C6H12N2O 128,0950 7,48 0,44 C3H4N3O3 130,0253 4,57 0,69C6H14N3 128,1189 7,85 0,27 C3H6N4O2 130,0491 4,94 0,50C7H2N3 128,0249 8,74 0,34 C4H4NO4 130,0140 4,92 0,90C7H12O2 128,0837 7,83 0,67 C4H6N2O3 130,0379 5,30 0,72C7H14NO 128,1076 8,21 0,50 C4H8N3O2 130,0617 5,67 0,54C7H16N2 128,1315 8,58 0,33 C4H10N4O 130,0856 6,05 0,36C8H2NO 128,0136 9,10 0,57 C5H6O4 130,0266 5,66 0,93C8H4N2 128,0375 9,47 0,40 C5H8NO3 130,0504 6,03 0,75C8H16O 128,1202 8,94 0,55 C5H10N2O2 130,0743 6,40 0,58C8H18N 128,1440 9,31 0,39 C5H12N3O 130,0981 6,68 0,40

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5H14N4 130,1220 7,15 0,22 C9H9N 131,0736 10,25 0,47C6H2N4 130,0280 8,04 0,29 C10H11 131,0861 10,98 0,54C6H10O3 130,0603 6,76 0,79 132C6H12NO2 130,0868 7,14 0,62 C3H4N2O4 132,0171 4,23 0,87C6H14N2O 130,1107 7,51 0,45 C3H6N3O3 132,0410 4,60 0,69C6H16N3 130,1346 7,88 0,27 C3H8N4O2 132,0648 4,97 0,50C7H2N2O 130,0167 8,40 0,51 C4H6NO4 132,0297 4,96 0,90C7H4N3 130,0406 8,77 0,34 C4H8N2O3 132,0535 5,33 0,72C7H14O2 130,0994 7,87 0,67 C4H10N3O2 132,0774 5,71 0,54C7H16NO 130,1233 8,24 0,50 C4H12N40 132,1012 6,08 0,36C7H18N2 130,1471 8,62 0,33 C5H8O4 132,0422 5,69 0,93C8H2O2 130,0054 8,76 0,74 C5H10NO3 132,0661 6,06 0,76C8H4NO 130,0293 9,13 0,57 C5H12N2O2 132,0899 6,44 0,58C8H6N2 130,0532 9,50 0,40 C5H14N3O 132,1138 6,81 0,40C8H18O 130,1358 8,97 0,56 C5H16N4 132,1377 7,19 0,23C9H6O 130,0419 9,86 0,63 C6H2N3O 132,0198 7,70 0,46C9H8N 130,0657 10,24 0,47 C6H4N4 132,0437 8,07 0,29C10H10 130,0783 10,97 0,54 C6H12O3 132,0786 6,97 0,80

131 C6H14NO2 132,1025 7,17 0,62C3H3N2O4 131,0093 4,21 0,87 C6H16N2O 132,1264 7,54 0,45C3H5N3O3 131,0331 4,58 0,69 C7H2NO2 132,0085 8,06 0,68C3H7N4O2 131,0570 4,96 0,50 C7H4N2O 132,0324 8,43 0,51C4H5NO4 131,0218 4,94 0,90 C7H6N3 132,0563 8,81 0,34C4H7N2O3 131,0457 5,32 0,72 C7H16O2 132,1151 7,90 0,67C4H9N3O2 131, 695 5,69 0,54 C8H4O2 132,0211 8,79 0,74C4H11N4O 131,0934 6,06 0,36 C8H6NO 132,0449 9,16 0,57C5H7O4 131,0344 5,67 0,93 C8H8N2 132,0688 9,54 0,41C5H9NO3 131,0583 6,05 0,75 C9H8O 132,0575 9,89 0,64C5H11N2O2 131,0821 6,42 0,58 C9H10N 132,0814 10,27 0,47C5H13N3O 131,1060 6,80 0,40 C10H12 132,0939 11,00 0,55C5H15N4 131,1298 7,17 0,22 133

155


C6HN3O 131,0120 7,68 0,46 C3H5N2O4 133,0249 4,24 0,87C6H3N4 131,0359 8,06 0,29 C3H7N3O3 133,0488 4,62 0,69C6H11O3 131,0708 6,78 0,80 C3H9N4O2 133,0726 4,99 0,51C6H13NO2 131,0947 7,15 0,62 C4H7NO4 133,0375 4,97 0,90C6H15N2O 131,1185 7,53 0,45 C4H9N2O3 133,0614 5,35 0,72C6H17N3 131,1424 7,90 0,27 C4H11N3O2 133,0852 5,72 0,54C7HNO2 131,0007 8,04 0,68 C4H13N4O 133,1091 6,10 0,36C7H3N2O 131,0246 8,41 0,51 C5HN4O 133,0151 6,98 0,41C7H5N3 131,0484 8,79 0,34 C5H9O4 133,0501 5,70 0,94C7H15O2 131,1072 7,88 0,67 C5H11NO3 133,0739 6,08 0,76C7H17NO 131,1311 8,26 0,50 C5H13N2O2 133,0978 6,45 0,58C8H3O2 131,0133 8,77 0,74 C5H15N3O 133,1216 6,83 0,40C8H5NO 131,0371 9,15 0,57 C6HN2O2 133,0038 7,34 0,63C8H7N2 131,0610 9,52 0,41 C6H3N3O 133,0277 7,72 0,46C9H7O 131,0497 9,88 0,64 C6H5N4 133,0515 8,09 0,29

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C6H13O3 133,0865 6,81 0,80 C4H13N3O2 135,1009 5,75 0,54C6H15NO2 133,1103 7,18 0,62 C5HN3O2 135,0069 6,64 0,59C7HO3 132,9925 7,70 0,86 C5H3N4O 135,0308 7,02 0,41C7H3NO2 133,0164 8,07 0,69 C5H11O4 135,0657 5,74 0,94C7H5N2O 133,0402 8,45 0,51 C5H13NO3 135,0896 6,11 0,76C7H7N3 133,0641 8,82 0,35 C6HNO3 134,9956 7,00 0,81C8H5O2 133,0289 8,80 0,74 C6H3N2O2 135,0195 7,37 0,64C8H7NO 133,0528 9,18 0,57 C6H5N3O 135,0433 7,75 0,46C8H9N2 133,0767 9,55 0,41 C6H7N4 135,0672 8,12 0,29C9H9O 133,0653 9,91 0,64 C7H3O3 135,0082 7,73 0,86C9H11N 133,0892 10,28 0,48 C7H5NO2 135,0320 8,10 0,69C10H13 133,1018 11,01 0,55 C7H7N2O 135,0559 8,48 0,52C11H 133,0078 11,90 0,64 C7H9N3 135,0798 8,85 0,35

134 C8H7O2 135,0446 8,84 0,74C3H6N2O4 134,0328 4,26 0,87 C8H9NO 135,0684 9,21 0,58C3H8N3O3 134,0566 4,63 0,69 C8H11N2 135,0923 9,58 0,41C3H10N4O2 134,0805 5,01 0,51 C9H11O 135,0810 9,94 0,64C4H8NO4 134,0453 4,99 0,90 C9H13N 135,1049 10,32 0,48C4H10N2O3 134,0692 5,36 0,72 C10HN 135,0109 11,20 0,57C4H12N3O2 134,0930 5,74 0,54 C10H15 135,1174 11,05 0,55C4H14N4O 134,1169 6,11 0,36 C11H3 135,0235 11,94 0,65C5H2N4O 134,0229 7,00 0,41 136C5H10O4 134,0579 5,72 0,94 C3H8N2O4 136,0484 4,29 0,87C5H12NO3 134,0817 6,09 0,76 C3H10N3O3 136,0723 4,66 0,69C5H14N2O2 134,1056 6,47 0,58 C3H12N4O2 136,0961 5,04 0,51C6H2N2O2 134,0116 7,36 0,64 C4H10NO4 136,0610 5,02 0,90C6H4N3O 134,0355 7,73 0,46 C4H12N2O3 136,0848 5,40 0,72C6H6N4 134,0594 8,11 0,29 C5H2N3O2 136,0147 6,66 0,59C6H14O3 134,0943 6,83 0,80 C5H4N4O 136,0386 7,03 0,42C7H2O3 134,0003 7,71 0,86 C5H12O4 136,0735 5,75 0,94C7H4NO2 134,0242 8,09 0,69 C6H2NO3 136,0034 7,01 0,81C7H6N2O 134,0480 8,46 0,52 C6H4N2O2 136,0273 7,39 0,64C7H8N3 134,0719 8,84 0,35 C6H6N3O 136,0511 7,76 0,46C8H6O2 134,0368 8,82 0,74 C6H8N4 136,0750 8,14 0,29C8H8NO 134,0606 9,19 0,58 C7H4O3 136,0160 7,75 0,86

156


C8H10N2 134,0845 9,57 0,41 C7H6NO2 136,0399 8,12 0,69C9H10O 134,0732 9,93 0,64 C7H8N2O 136,0637 8,49 0,52C9H12N 134,0970 10,30 0,48 C7H10N3 136,0876 8,87 0,35C10H14 134,1096 11,03 0,55 C8H8O2 136,0524 8,85 0,75C11H2 134,0157 11,92 0,65 C8H10NO 136,0763 9,23 0,58

135 C8H12N2 136,1001 9,60 0,41C3H7N2O4 135,0406 4,27 0,87 C9H12O 136,0888 9,96 0,64C3H9N3O3 135,0644 4,65 0,69 C9H14N 136,1127 10,33 0,48C3H11N4O2 135,0883 5,02 0,51 C10H2N 136,0187 11,22 0,57C4H9NO4 135,0532 5,00 0,90 C10H16 136,1253 11,06 0,55C4H11N2O3 135,0770 5,38 0,72 C11H4 136,0313 11,95 0,65

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2137 C9H14O 138,1045 9,99 0,65

C3H9N2O4 137,0563 4,31 0,88 C9H16N 138,1284 10,36 0,48C3H11N3O3 137,0801 4,68 0,69 C10H2O 138,0106 10,88 0,73C4HN4O2 137,0100 5,94 0,55 C10H4N 138,0344 11,25 0,57C4H11NO4 137,0688 5,04 0,90 C10H18 138,1409 11,09 0,56C5HN2O3 136,9987 6,30 0,77 C11H6 138,0470 11,98 0,65C5H3N3O2 137,0226 6,67 0,59 139C5H5N4O 137,0464 7,05 0,42 C4HN3O3 139,0018 5,60 0,73C6HO4 136,9874 6,66 0,99 C4H3N4O2 139,0257 5,97 0,55C6H3NO3 137,0113 7,03 0,81 C5HNO4 138,9905 5,96 0,95C6H5N2O2 137,0351 7,41 0,64 C5H3N2O3 139,0144 6,33 0,77C6H7N3O 137,0590 7,78 0,47 C5H5N3O2 139,0382 6,71 0,59C6H9N4 137,0829 8,15 0,29 C5H7N4O 139,0621 7,08 0,42C7H5O3 137,0238 7,76 0,86 C6H3O4 139,0031 6,69 0,99C7H7NO2 137,0477 8,14 0,69 C6H5NO3 139,0269 7,06 0,82C7H9N2O 137,0715 8,51 0,52 C6H7N2O2 139,0508 7,44 0,64C7H11N3 137,0954 8,89 0,35 C6H9N3O 139,0746 7,81 0,47C8H9O2 137,0603 8,87 0,75 C6H11N4 139,0985 8,19 0,30C8H11NO 137,0841 9,24 0,58 C7H7O3 139,0395 7,79 0,86C8H13N2 137,1080 9,62 0,41 C7H9NO2 139,0634 8,17 0,69C9HN2 137,0140 10,50 0,50 C7H11N2O 139,0872 8,54 0,52C9H13O 137,0967 9,97 0,65 C7H13N3 139,1111 8,92 0,35C9H15N 137,1205 10,35 0,48 C8H11O2 139,0759 8,90 0,75C10HO 137,0027 10,86 0,73 C8H13NO 139,0998 9,27 0,58C10H3N 137,0266 11,24 0,57 C8H15N2 139,1236 9,65 0,42C10H17 137,1331 11,08 0,56 C9HNO 139,0058 10,16 0,66C11H5 137,0391 11,97 0,65 C9H3N2 139,0297 10,54 0,50

138 C9H15O 139,1123 10,01 0,65C3H10N2O4 138,0641 4,32 0,88 C9H17N 139,1362 10,38 0,49C4H2N4O2 138,0178 5,96 0,55 C10H3O 139,0184 10,89 0,74C5H2N2O3 138,0065 6,32 0,77 C10H5N 139,0422 11,27 0,58C5H4N3O2 138,0304 6,69 0,59 C10H19 139,1488 11,11 0,56C5H6N4O 138,0542 7,06 0,42 C11H7 139,0548 12,00 0,66C6H2O4 137,9953 6,67 0,99 140C6H4NO3 138,0191 7,05 0,81 C4H2N3O3 140,0096 5,62 0,73C6H6N2O2 138,0429 7,42 0,64 C4H4N4O2 140,0335 5,99 0,55C6H8N3O 138,0668 7,80 0,47 C5H2NO4 139,9983 5,97 0,95C6H10N4 138,0907 8,17 0,30 C5H4N2O3 140,0222 6,35 0,77C7H6O3 138,0317 7,78 0,86 C5H6N3O2 140,0460 6,72 0,60

157


C7H8NO2 138,0555 8,15 0,69 C5H8N4O 140,0699 7,10 0,42C7H10N2O 138,0794 8,53 0,52 C6H4O4 140,0109 6,70 0,99C7H12N3 138,1032 8,90 0,35 C6H6NO3 140,0348 7,08 0,82C8H10O2 138,0681 8,88 0,75 C6H8N2O2 140,0586 7,45 0,64C8H12NO 138,0919 9,26 0,58 C6H10N3O 140,0825 7,83 0,47C8H14N2 138,1158 9,63 0,42 C6H12N4 140,1063 8,20 0,30C9H2N2 138,0218 10,52 0,50 C7H8O3 140,0473 7,81 0,87

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C7H10NO2 140,0712 8,18 0,69 C11H9 141,0705 12,03 0,66C7H12N2O 140,0950 8,56 0,52 142C7H14N3 140,1189 8,93 0,36 C4H2N2O4 142,0014 5,27 0,92C8H2N3 140,0249 9,82 0,43 C4H4N3O3 142,0253 5,65 0,74C8H12O2 140,0837 8,92 0,75 C4H6N4O2 142,0491 6,02 0,56C8H14NO 140,1076 9,29 0,58 C5H4NO4 142,0140 6,01 0,95C8H16N2 140,1315 9,66 0,42 C5H6N2O3 142,0379 6,38 0,77C9H2NO 140,0136 10,18 0,67 C5H8N3O2 142,0617 6,75 0,60C9H4N2 140,0375 10,55 0,50 C5H10N4O 142,0856 7,13 0,42C9H16O 140,1202 10,02 0,65 C6H6O4 142,0266 6,74 0,99C9H18N 140,1440 10,40 0,49 C6H8NO3 142,0504 7,11 0,82C10H4O 140,0262 10,91 0,74 C6H10N2O2 142,0743 7,49 0,64C10H6N 140,0501 11,28 0,58 C6H12N3O 142,0981 7,86 0,47C10H20 140,1566 11,13 0,56 C6H14N4 142,1220 8,23 0,30C11H8 140,0626 12,02 0,66 C7H2N4 142,0280 9,10 0,37

141 C7H10O3 142,0630 7,84 0,87C4HN2O4 140,9936 5,26 0,92 C7H12NO2 142,0868 8,22 0,70C4H3N3O3 141,0175 5,63 0,73 C7H14N2O 142,1107 8,59 0,53C4H5N4O2 141,0413 6,01 0,56 C7H16N3 142,1346 8,97 0,36C5H3NO4 141,0062 5,99 0,95 C8H2N2O 142,0167 9,48 0,60C5H5N2O3 141,0300 6,36 0,77 C8H4N3 142,0406 9,85 0,44C5H7N3O2 141,0539 6,74 0,60 C8H14O2 142,0994 8,95 0,75C5H9N4O 141,0777 7,11 0,42 C8H16NO 142,1233 9,32 0,59C6H5O4 141,0187 6,72 0,99 C8H18N2 142,1471 9,70 0,42C6H7NO3 141,0426 7,09 0,82 C9H2O2 142,0054 9,84 0,83C6H9N2O2 141,0664 7,47 0,64 C9H4NO 142,0293 10,21 0,67C6H11N3O 141,0903 7,84 0,47 C9H6N2 142,0532 10,58 0,51C6H13N4 141,1142 8,22 0,30 C9H18O 142,1358 10,05 0,65C7HN4 141,0202 9,11 0,37 C9H20N 142,1597 10,43 0,49C7H9O3 141,0552 7,83 0,87 C10H6O 142,0419 10,94 0,74C7H11NO2 141,0790 8,20 0,70 C10H8N 142,0657 11,32 0,58C7H13N2O 141,1029 8,57 0,53 C10H22 142,1722 11,16 0,56C7H15N3 141,1267 8,95 0,36 C11H10 142,0783 12,05 0,66C8HN2O 141,0089 9,46 0,60 143C8H3N3 141,0328 9,84 0,44 C4H3N2O4 143,0093 5,29 0,92C8H13O2 141,0916 8,93 0,75 C4H5N3O3 143,0331 5,66 0,74C8H15NO 141,1154 9,31 0,59 C4H7N4O2 143,0570 6,04 0,56C8H17N2 141,1393 9,68 0,42 C5H5NO4 143,0218 6,02 0,95C9HO2 140,9976 9,82 0,83 C5H7N2O3 143,0457 6,40 0,78C9H3NO 141,0215 10,19 0,67 C5H9N3O2 143,0695 6,77 0,60C9H5N2 141,0453 10,57 0,50 C5H11N4O 143,0934 7,14 0,42C9H17O 141,1280 10,04 0,65 C6H7O4 143,0344 6,75 0,99C9H19N 141,1519 10,41 0,49 C6H9NO3 143,0583 7,13 0,82

158


C10H5O 141,0340 10,93 0,74 C6H11N2O2 143,0821 7,50 0,65C10H7N 141,0579 11,30 0,58 C6H13N3O 143,1060 7,88 0,47C10H21 141,1644 11,14 0,56 C6H15N4 143,1298 8,25 0,30

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C7HN3O 143,0120 8,76 0,54 C9H6NO 144,0449 10,24 0,67C7H3N4 143,0359 9,14 0,37 C9H8N2 144,0688 10,62 0,51C7H11O3 143,0708 7,86 0,87 C9H20O 144,1515 10,09 0,66C7H13NO2 143,0947 8,23 0,70 C10H8O 144,0575 10,97 0,74C7H15N2O 143,1185 8,61 0,53 C10H10N 144,0814 11,35 0,58C7H17N3 143,1424 8,98 0,36 C11H12 144,0939 12,08 0,67C8HNO2 143,0007 9,12 0,77 145C8H3N2O 143,0246 9,50 0,60 C4H5N2O4 145,0249 5,32 0,92C8H5N3 143,0484 9,87 0,44 C4H7N3O3 145,0488 5,70 0,74C8H15O2 143,1072 8,96 0,76 C4H9N4O2 145,0726 6,07 0,56C8H17NO 143,1311 9,34 0,59 C5H7NO4 145,0375 6,05 0,96C8H19N2 143,1549 9,71 0,42 C5H9N2O3 145,0614 6,43 0,78C9H3O2 143,0133 9,85 0,83 C5H11N3O2 145,0852 6,80 0,60C9H5NO 143,0371 10,23 0,67 C5H13N4O 145,1091 7,18 0,43C9H7N2 143,0610 10,60 0,51 C6HN4O 145,0151 8,07 0,49C9H19O 143,1436 10,07 0,65 C6H9O4 145,0501 6,78 1,00C9H21N 143,1675 10,44 0,49 C6H11NO3 145,0739 7,16 0,82C10H7O 143,0497 10,96 0,74 C6H13N2O2 145,0978 7,53 0,65C10H9N 143,0736 11,33 0,58 C6H15N3O 145,1216 7,91 0,48C11H11 143,0861 12,06 0,66 C6H17N4 145,1455 8,28 0,31

144 C7HN2O2 145,0038 8,42 0,71C4H4N2O4 144,0171 5,31 0,92 C7H3N3O 145,0277 8,80 0,54C4H6N3O3 144,0410 5,68 0,74 C7H5N4 145,0515 9,17 0,38C4H8N4O2 144,0648 6,05 0,56 C7H13O3 145,0865 7,89 0,87C5H6NO4 144,0297 6,04 0,95 C7H15NO2 145,1103 8,26 0,70C5H8N2O3 144,0535 6,41 0,78 C7H17N2O 145,1342 8,64 0,53C5H10N3O2 144,0774 6,79 0,60 C7H19N3 145,1580 9,01 0,36C5H12N4O 144,1012 7,16 0,42 C8HO3 144,9925 8,78 0,94C6H8O4 144,0422 6,77 1,00 C8H3NO2 145,0164 9,15 0,77C6H10NO3 144,0661 7,14 0,82 C8H5N2O 145,0402 9,53 0,61C6H12N2O2 144,0899 7,52 0,65 C8H7N3 145,0641 9,90 0,44C6H14N3O 144,1138 7,89 0,47 C8H17O2 145,1229 9,00 0,76C6H16N4 144,1377 8,27 0,30 C8H19NO 145,1467 9,37 0,59C7H2N3O 144,0198 8,78 0,54 C9H5O2 145,0289 9,88 0,84C7H4N4 144,0437 9,15 0,38 C9H7NO 145,0528 10,26 0,67C7H12O3 144,0786 7,87 0,87 C9H9N2 145,0767 10,63 0,51C7H14NO2 144,1025 8,25 0,70 C10H9O 145,0653 10,99 0,75C7H16N2O 144,1264 8,62 0,53 C10H11N 145,0892 11,36 0,59C7H18N3 144,1502 9,00 0,36 C11H13 145,1018 12,10 0,67C8H2NO2 144,0085 9,14 0,77 C12H 145,0078 12,98 0,77C8H4N2O 144,0324 9,51 0,60 146C8H6N3 144,0563 9,89 0,44 C4H6N2O4 146,0328 5,34 0,92C8H16O2 144,1151 8,98 0,76 C4H8N3O3 146,0566 5,71 0,74C8H18NO 144,1389 9,35 0,59 C4H10N4O2 146,0805 6,09 0,56C8H20N2 144,1628 9,73 0,43 C5H8NO4 146,0453 6,07 0,96C9H4O2 144,0211 9,87 0,84 C5H10N2O3 146,0692 6,44 0,78

159


Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2

160


C5H12N3O2 146,0930 6,82 0,60 C8H3O3 147,0082 8,81 0,94C5H14N4O 146,1169 7,19 0,43 C8H5NO2 147,0320 9,19 0,78C6H2N4O 146,0229 8,08 0,49 C8H7N2O 147,0559 9,56 0,61C6H10O4 146,0579 6,80 1,00 C8H9N3 147,0798 9,93 0,44C6H12NO3 146,0817 7,17 0,82 C9H7O2 147,0446 9,92 0,84C6H14N2O2 146,1056 7,55 0,65 C9H9NO 147,0684 10,29 0,68C6H16N3O 146,1295 7,92 0,48 C9H11N2 147,0923 10,66 0,51C6H18N4 146,1533 8,30 0,31 C10H11O 147,0810 11,02 0,75C7H2N2O2 146,0116 8,44 0,71 C10H13N 147,1049 11,40 0,59C7H4N3O 146,0355 8,81 0,55 C11HN 147,0109 12,28 0,69C7H6N4 146,0594 9,19 0,38 C11H15 147,1174 12,13 0,67C7H14O3 146,0943 7,91 0,87 C12H3 147,0235 13,02 0,78C7H16NO2 146,1182 8,28 0,70 148C7H18N2O 146,1420 8,65 0,53 C4H8N2O4 148,0484 5,37 0,92C8H2O3 146,0003 8,79 0,94 C4H10N3O3 148,0723 5,74 0,74C8H4NO2 146,0242 9,17 0,77 C4H12N4O2 148,0961 6,12 0,56C8H6N2O 146,0480 9,54 0,61 C5H10NO4 148,0610 6,10 0,96C8H8N3 146,0719 9,92 0,44 C5H12N2O3 148,0848 6,48 0,78C8H18O2 146,1307 9,01 0,76 C5H14N3O2 148,1087 6,85 0,60C9H6O2 146,0368 9,90 0,84 C5H16N4O 148,1325 7,22 0,43C9H8NO 146,0606 10,27 0,68 C6H2N3O2 148,0147 7,74 0,66C9H10N2 146,0845 10,65 0,51 C6H4N4O 148,0386 8,11 0,49C10H10O 146,0732 11,01 0,75 C6H12O4 148,0735 6,83 1,00C10H12N 146,0970 11,38 0,59 C6H14NO3 148,0974 7,21 0,83C11H14 146,1096 12,11 0,67 C6H16N2O2 148,1213 7,58 0,65C12H2 146,0157 13,00 0,77 C7H2NO3 148,0034 8,10 0,89

147 C7H4N2O2 148,0273 8,47 0,72C4H7N2O4 147,0406 5,35 0,92 C7H6N3O 148,0511 8,84 0,55C4H9N3O3 147,0644 5,73 0,74 C7H8N4 148,0750 9,22 0,38C4H11N4O2 147,0883 6,10 0,56 C7H16O3 148,1100 7,94 0,88C5H9NO4 147,0532 6,09 0,96 C8H4O3 148,0160 8,83 0,94C5H11N2O3 147,0770 6,46 0,78 C8H6NO2 148,0399 9,20 0,78C5H13N3O2 147,1009 6,83 0,60 C8H8N2O 148,0637 9,58 0,61C5H15N4O 147,1247 7,21 0,43 C8H10N3 148,0876 9,95 0,45C6HN3O2 147,0069 7,72 0,66 C9H8O2 148,0524 9,93 0,84C6H3N4O 147,0308 8,10 0,49 C9H10NO 148,0763 10,31 0,68C6H11O4 147,0657 6,82 1,00 C9H12N2 148,1001 10,68 0,52C6H13NO3 147,0896 7,19 0,82 C10H12O 148,0888 11,04 0,75C6H15N2O2 147,1134 7,47 0,65 C10H14N 148,1127 11,41 0,59C6H17N3O 147,1373 7,94 0,48 C11H2N 148,0187 12,30 0,69C7HNO3 146,9956 8,08 0,89 C11H16 148,1253 12,14 0,67C7H3N2O2 147,0195 8,45 0,72 C12H4 148,0313 13,03 0,78C7H5N3O 147,0433 8,83 0,55 149C7H7N4 147,0672 9,20 0,38 C4H9N2O4 149,0563 5,39 0,92C7H15O3 147,1021 7,92 0,87 C4H11N3O3 149,0801 5,76 0,74C7H17NO2 147,1260 8,30 0,70 C4H13N4O2 149,1040 6,13 0,56

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5HN4O2 149,0100 7,02 0,62 C8H10N2O 150,0794 9,61 0,61C5H11NO4 149,0688 6,12 0,96 C8H12N3 150,1032 9,98 0,45C5H13N2O3 149,0927 6,49 0,78 C9H10O2 150,0681 9,96 0,84C5H15N3O2 149,1165 6,87 0,61 C9H12NO 150,0919 10,34 0,68

161


C6HN2O3 148,9987 7,38 0,84 C9H14N2 150,1158 10,71 0,52C6H3N3O2 149,0226 7,75 0,66 C10H2N2 150,0218 11,60 0,61C6H5N4O 149,0464 8,13 0,49 C10H14O 150,1045 11,07 0,75C6H13O4 149,0814 6,85 1,00 C10H16N 150,1284 11,44 0,60C6H15NO3 149,1052 7,22 0,83 C11H2O 150,0106 11,96 0,85C7HO4 148,9874 7,74 1,06 C11H4N 150,0344 12,33 0,70C7H3NO2 149,0113 8,11 0,89 C11H18 150,1409 12,18 ,068C7H5N2O2 149,0351 8,49 0,72 C12H6 150,0470 13,06 0,78C7H7N3O 149,0590 8,86 0,55 151C7H9N4 149,0829 9,23 0,38 C4H11N2O4 151,0719 5,42 0,92C8H5O3 149,0238 8,84 0,95 C4H13N3O3 151,0958 5,79 0,74C8H7NO2 149,0477 9,22 0,78 C5HN3O3 151,0018 6,68 0,79C8H9N2O 149,0715 9,59 0,61 C5H3N4O2 151,0257 7,06 0,62C8H11N3 149,0954 9,97 0,45 C5H13NO4 151,0845 6,15 0,96C9H9O2 149,0603 9,95 0,84 C6HNO4 150,9905 7,04 1,01C9H11NO 149,0841 10,32 0,68 C6H3N2O3 151,0144 7,41 0,84C9H13N2 149,1080 10,70 0,52 C6H5N3O2 151,0382 7,79 0,67C10HN2 149,0140 11,59 0,61 C6H7N4O 151,0621 8,16 0,50C10H13O 149,0967 11,05 0,75 C7H3O4 151,0031 7,77 1,06C10H15N 149,1205 11,43 0,59 C7H5NO3 151,0269 8,14 0,89C11HO 149,0027 11,94 0,85 C7H7N2O2 151,0508 8,52 0,72C11H3N 149,0266 12,32 0,68 C7H9N3O 151,0746 8,89 0,55C11H17 149,1331 12,16 0,67 C7H11N4 151,0985 9,27 0,39C12H5 149,0391 13,05 0,78 C8H7O3 151,0395 8,87 0,95

150 C8H9NO2 151,0634 9,25 0,78C4H10N2O4 150,0641 5,40 0,92 C8H11N2O 151,0872 9,62 0,62C4H12N3O3 150,0879 5,78 0,74 C8H13N3 151,1111 10,00 0,45C4H14N4O2 150,1118 6,15 0,56 C9HN3 151,0171 10,89 0,54C5H2N4O2 150,0178 7,04 0,62 C9H11O2 151,0759 9,98 0,85C5H12NO4 150,0766 6,13 0,96 C9H13NO 151,0998 10,36 0,68C5H14N2O3 150,1005 6,51 0,78 C9H15N2 151,1236 10,73 0,52C6H2N2O3 150,0065 7,40 0,84 C10HNO 151,0058 11,24 0,77C6H4N3O2 150,0304 7,77 0,67 C10H3N2 151,0297 11,62 0,61C6H6N4O 150,0542 8,15 0,49 C10H15O 151,1123 11,09 0,76C6H14O4 150,0892 6,86 1,00 C10H17N 151,1362 11,46 0,60C7H2O4 149,9953 7,75 1,06 C11H3O 151,0184 11,97 0,85C7H4NO3 150,0191 8,13 0,89 C11H5N 151,0422 12,35 0,70C7H6N2O2 150,0429 8,50 0,72 C11H19 151,1488 12,19 0,68C7H8N3O 150,0668 8,88 0,55 C12H7 151,0548 13,08 0,79C7H10N4 150,0907 9,25 0,38 152C8H6O3 150,0317 8,86 0,95 C4H12N2O4 152,0797 5,43 0,92C8H8NO2 150,0555 9,23 0,78 C5H2N3O3 152,0096 6,70 0,79

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5H4N4O2 152,0335 7,07 0,62 C9H13O2 153,0916 10,01 0,85C6H2NO4 151,9983 7,05 1,01 C9H15NO 153,1154 10,39 0,69C6H4N2O3 152,0222 7,43 0,84 C9H17N2 153,1393 10,76 0,52C6H6N3O2 152,0460 7,80 0,67 C10HO2 152,9976 10,90 0,94C6H8N4O 152,0699 8,18 0,50 C10H3NO 153,0215 11,28 0,78C7H4O4 152,0109 7,79 1,06 C10H5N2 153,0453 11,65 0,62C7H6NO3 152,0348 8,16 0,89 C10H17O 153,1280 11,12 0,76C7H8N2O2 152,0586 8,53 0,72 C10H19N 153,1519 11,49 0,60

162


C7H10N3O 152,0825 8,91 0,55 C11H5O 153,0340 12,01 0,86C7H12N4 152,1063 9,28 0,39 C11H7N 153,0579 12,38 0,70C8H8O3 152,0473 8,89 0,95 C11H21 153,1644 12,22 0,68C8H10NO2 152,0712 9,27 0,78 C12H9 153,0705 13,11 0,79C8H12N2O 152,0950 9,64 0,62 154C8H14N3 152,1189 10,01 0,45 C5H2N2O4 154,0014 6,35 0,97C9H2N3 152,0249 10,90 0,54 C5H4N3O3 154,0253 6,73 0,80C9H12O2 152,0837 10,00 0,85 C5H6N4O2 154,0491 7,10 0,62C9H14NO 152,1076 10,37 0,68 C6H4NO4 154,0140 7,09 1,02C9H16N2 152,1315 10,74 0,52 C6H6N2O3 154,0379 7,46 0,84C10H2NO 152,0136 11,26 0,78 C6H8N3O2 154,0617 7,83 0,67C10H4N2 152,0375 11,63 0,62 C6H10N4O 154,0856 8,21 0,50C10H16O 152,1202 11,10 0,76 C7H6O4 154,0266 7,82 1,07C10H18N 152,1440 11,48 0,60 C7H8NO3 154,0504 8,19 0,90C11H4O 152,0262 11,99 0,86 C7H10N2O2 154,0743 8,57 0,73C11H6N 152,0501 12,36 0,70 C7H12N3O 154,0981 8,94 0,56C11H20 152,1566 12,21 0,68 C7H14N4 154,1220 9,31 0,39C12H8 152,0626 13,10 0,79 C8H2N4 154,0280 10,20 0,47

153 C8H10O3 154,0630 8,92 0,95C5HN2O4 152,9936 6,34 0,97 C8H12NO2 154,0868 9,30 0,79C5H3N3O3 153,0175 6,71 0,80 C8H14N2O 154,1107 9,67 0,62C5H5N4O2 153,0413 7,09 0,62 C8H16N3 154,1346 10,05 0,46C6H3NO4 153,0062 7,07 1,02 C9H2N2O 154,0167 10,56 0,70C6H5N2O3 153,0300 7,44 0,84 C9H4N3 154,0406 10,93 0,54C6H7N3O2 153,0539 7,82 0,67 C9H14O2 154,0994 10,03 0,85C6H9N4O 153,0777 8,19 0,50 C9H16NO 154,1233 10,40 0,69C7H5O4 153,0187 7,80 1,07 C9H18N2 154,1471 10,78 0,53C7H7NO3 153,0426 8,18 0,89 C10H2O2 154,0054 10,92 0,94C7H9N2O2 153,0664 8,55 0,72 C10H4NO 154,0293 11,29 0,78C7H11N3O 153,0903 8,92 0,56 C10H6N2 154,0532 11,67 0,62C7H13N4 153,1142 9,30 0,39 C10H18O 154,1358 11,13 0,76C8HN4 153,0202 10,19 0,47 C11H6O 154,0419 12,02 0,86C8H9O3 153,0552 8,91 0,95 C11H8N 154,0657 12,40 0,70C8H11NO2 153,0790 9,28 0,78 C11H22 154,1722 12,24 0,68C8H13N2O 153,1029 9,66 0,62 C12H10 154,0783 13,13 0,79C8H15N3 153,1267 10,03 0,45 155C9HN2O 153,0089 10,54 0,70 C5H3N2O4 155,0093 6,37 0,97C9H3N3 153,0328 10,92 0,54 C5H5N3O3 155,0331 6,75 0,80

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5H7N4O2 155,0570 7,12 0,62 C8H12O3 156,0786 8,95 0,96C6H5NO4 155,0218 7,10 1,02 C8H14NO2 156,1025 9,33 0,79C6H7N2O3 155,0457 7,48 0,84 C8H16N2O 156,1264 9,70 0,62C6H9N3O2 155,0695 7,85 0,67 C8H18N3 156,1502 10,08 0,46C6H11N4O 155,0934 8,23 0,50 C9H2NO2 156,0085 10,22 0,87C7H7O4 155,0344 7,83 1,07 C9H4N2O 156,0324 10,59 0,71C7H9NO3 155,0583 8,21 0,90 C9H6N3 156,0563 10,97 0,55C7H11N2O2 155,0821 8,58 0,73 C9H16O2 156,1151 10,06 0,85C7H13N3O 155,1060 8,96 0,56 C9H18NO 156,1389 10,43 0,69C7H15N4 155,1298 9,33 0,39 C9H20N2 156,1628 10,81 0,53C8HN3O 155,0120 9,84 0,64 C10H4O2 156,0211 10,95 0,94C8H3N4 155,0359 10,22 0,47 C10H6NO 156,0449 11,32 0,78

163


C8H11O3 155,0708 8,94 0,95 C10H8N2 156,0688 11,70 0,62C8H13NO2 155,0947 9,31 0,79 C10H20O 156,1515 11,17 0,77C8H15N2O 155,1185 9,69 0,62 C10H22N 156,1753 11,54 0,61C8H17N3 155,1424 10,06 0,46 C11H8O 156,0575 12,05 0,86C9HNO2 155,0007 10,20 0,87 C11H10N 156,0814 12,43 0,71C9H3N2O 155,0246 10,58 0,71 C11H24 156,1879 12,27 0,69C9H5N3 155,0484 10,95 0,54 C12H12 156,0939 13,16 0,80C9H15O2 155,1072 10,04 0,85 157C9H17NO 155,1311 10,42 0,69 C5H5N2O4 157,0249 6,40 0,98C9H19N2 155,1549 10,79 0,53 C5H7N3O3 157,0488 6,78 0,80C10H3O2 155,0133 10,93 0,94 C5H9N4O2 157,0726 7,15 0,62C10H5NO 155,0371 11,31 0,78 C6H7NO4 157,0375 7,13 1,02C10H7N2 155,0610 11,68 0,62 C6H9N2O3 157,0614 7,51 0,85C10H19O 155,1436 11,15 0,76 C6H11N3O2 157,0852 7,88 0,67C10H21N 155,1675 11,52 0,60 C6H13N4O 157,1091 8,26 0,50C11H7O 155,0497 12,04 0,86 C7HN4O 157,0151 9,15 0,57C11H9N 155,0736 12,41 0,71 C7H9O4 157,0501 7,87 1,07C11H23 155,1801 12,26 0,69 C7H11NO3 157,0739 8,24 0,90C12H11 155,0861 13,14 0,79 C7H13N2O2 157,0978 8,61 0,73

156 C7H15N3O 157,1216 8,99 0,56C5H4N2O4 156,0171 6,39 0,98 C7H17N4 157,1455 9,36 0,39C5H6N3O3 156,0410 6,76 0,80 C8HN2O2 157,0038 9,50 0,80C5H8N4O2 156,0648 7,14 0,62 C8H3N3O 157,0277 9,88 0,64C6H6NO4 156,0297 7,12 1,02 C8H5N4 157,0515 10,25 0,48C6H8N2O3 156,0535 7,49 0,85 C8H13O3 157,0865 8,97 0,96C6H10N3O2 156,0774 7,87 0,67 C8H15NO2 157,1103 9,35 0,79C6H12N4O 156,1012 8,24 0,50 C8H17N2O 157,1342 9,72 0,62C7H8O4 156,0422 7,85 1,07 C8H19N3 157,1580 10,09 0,46C7H10NO3 156,0661 8,22 0,90 C9HO3 156,9925 9,86 1,03C7H12N2O2 156,0899 8,60 0,73 C9H3NO2 157,0164 10,23 0,87C7H14N3O 156,1138 8,97 0,56 C9H5N2O 157,0402 10,61 0,71C7H16N4 156,1377 9,35 0,39 C9H7N3 157,0641 10,98 0,55C8H2N3O 156,0198 9,86 0,64 C9H17O2 157,1229 10,08 0,86C8H4N4 156,0437 10,24 0,47 C9H19NO 157,1467 10,45 0,69

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H21N2 157,1706 10,82 0,53 159C10H5O2 157,0289 10,96 0,94 C5H7N2O4 159,0406 6,43 0,98C10H7NO 157,0528 11,34 0,78 C5H9N3O3 159,0644 6,81 0,80C10H9N2 157,0767 11,71 0,63 C5H11N4O2 159,0883 7,18 0,63C10H21O 157,1593 11,18 0,77 C6H9NO4 159,0532 7,17 1,02C10H23N 157,1832 11,56 0,61 C6H11N2O3 159,0770 7,54 0,85C11H9O 157,0653 12,07 0,86 C6H13N3O2 159,1009 7,91 0,68C11H11N 157,0892 12,44 0,71 C6H15N4O 159,1247 8,29 0,51C12H13 157,1018 13,18 0,80 C7HN3O2 159,0069 8,80 0,75C13H 157,0078 14,06 0,91 C7H3N4O 159,0308 9,18 0,58

158 C7H11O4 159,0657 7,90 1,07C5H6N2O4 158,0328 6,42 0,98 C7H13NO3 159,0896 8,27 0,90C5H8N3O3 158,0566 6,79 0,80 C7H15N2O2 159,1134 8,65 0,73C5H10N4O2 158,0805 7,17 0,63 C7H17N3O 159,1373 9,02 0,56C6H8NO4 158,0453 7,15 1,02 C7H19N4 159,1611 9,39 0,40C6H10N2O3 158,0692 7,52 0,85 C8HNO3 158,9956 9,16 0,97

164


C6H12N3O2 158,0930 7,90 0,68 C8H3N2O2 159,0195 9,53 0,81C6H14N4O 158,1169 8,27 0,50 C8H5N3O 159,0433 9,91 0,64C7H2N4O 158,0229 9,16 0,58 C8H7N4 159,0672 10,28 0,48C7H10O4 158,0579 7,88 1,07 C8H15O3 159,1021 9,00 0,96C7H12NO3 158,0817 8,26 0,90 C8H17NO2 159,1260 9,38 0,79C7H14N2O2 158,1056 8,63 0,73 C8H19N2O 159,1498 9,75 0,63C7H16N3O 158,1295 9,00 0,56 C8H21N3 159,1737 10,13 0,46C7H18N4 158,1533 9,38 0,40 C9H3O3 159,0082 9,89 1,04C8H2N2O2 158,0116 9,52 0,81 C9H5NO2 159,0320 10,27 0,87C8H4N3O 158,0355 9,89 0,64 C9H7N2O 159,0559 10,64 0,71C8H6N4 158,0594 10,27 0,48 C9H9N3 159,0798 11,01 0,55C8H14O3 158,0943 8,99 0,96 C9H19O2 159,1385 10,11 0,86C8H16NO2 158,1182 9,36 0,79 C9H21NO 159,1624 10,48 0,70C8H18N2O 158,1420 9,74 0,63 C10H7O2 159,0446 11,00 0,95C8H20N3 158,1659 10,11 0,46 C10H9NO 159,0684 11,37 0,79C9H2O3 158,0003 9,88 1,04 C10H11N2 159,0923 11,75 0,63C9H4NO2 158,0242 10,25 0,87 C11H11O 159,0810 12,10 0,87C9H6N2O 158,0480 10,62 0,71 C11H13N 159,1049 12,48 0,71C9H8N3 158,0719 11,00 0,55 C12HN 159,0109 13,37 0,82C9H18O2 158,1307 10,09 0,86 C12H15 159,1174 13,21 0,80C9H20NO 158,1546 10,47 0,69 C13H3 159,0235 14,10 0,92C9H22N2 158,1784 10,84 0,53 160C10H6O2 158,0368 10,98 0,95 C5H8N2O4 160,0484 6,45 0,98C10H8NO 158,0606 11,36 0,79 C5H10N3O3 160,0723 6,83 0,80C10H10N2 158,0845 11,73 0,63 C5H12N4O2 160,0961 7,20 0,63C10H22O 158,1671 11,20 0,77 C6H10NO4 160,0610 7,18 1,02C11H10O 158,0732 12,09 0,87 C6H12N2O3 160,0848 7,56 0,85C11H12N 158,0970 12,46 0,71 C6H14N3O2 160,1087 7,93 0,68C12H14 158,1096 13,19 0,80 C6H16N4O 160,1325 8,31 0,51C13H2 158,0157 14,08 0,92 C7H2N3O2 160,0147 8,82 0,75

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C7H4N4O 160,0386 9,19 0,58 C8H9N4 161,0829 10,32 0,48C7H12O4 160,0735 7,91 1,07 C8H17O3 161,1178 9,03 0,96C7H14NO3 160,0974 8,29 0,90 C8H19NO2 161,1416 9,41 0,80C7H16N2O2 160,1213 8,66 0,73 C9H5O3 161,0238 9,92 1,04C7H18N3O 160,1451 9,04 0,57 C9H7NO2 161,0477 10,30 0,88C7H20N4 160,1690 9,41 0,40 C9H9N2O 161,0715 10,67 0,72C8H2NO3 160,0034 9,18 0,97 C9H11N3 161,0954 11,05 0,56C8H4N2O2 160,0273 9,55 0,81 C10H9O2 161,0603 11,03 0,95C8H6N3O 160,0511 9,92 0,64 C10H11NO 161,0841 11,40 0,79C8H8N4 160,0750 10,30 0,48 C10H13N2 161,1080 11,78 0,63C8H16O3 160,1100 9,02 0,96 C11HN2 161,0140 12,67 0,74C8H18NO2 160,1338 9,39 0,79 C11H13O 161,0967 12,13 0,87C8H20N2O 160,1577 9,77 0,63 C11H15N 161,1205 12,51 0,72C9H4O3 160,0160 9,91 1,04 C12HO 161,0027 13,02 0,98C9H6NO2 160,0399 10,28 0,88 C12H3N 161,0266 13,40 0,83C9H8N2O 160,0637 10,66 0,71 C12H17 161,1331 13,24 0,81C9H10N3 160,0876 11,03 0,55 C13H5 161,0391 14,13 0,92C9H20O2 160,1464 10,12 0,86 C5H9N2O4 161,0563 6,47 0,98C10H8O2 160,0524 11,01 0,95 C5H11N3O3 161,0801 6,84 0,80C10H10NO 160,0763 11,39 0,79 C5H13N4O2 161,1040 7,22 0,63

165


C10H12N2 160,1001 11,76 0,63 C6HN4O2 161,0100 8,10 0,69C11H12O 160,0888 12,12 0,87 C6H11NO4 161,0688 7,20 1,03C11H14N 160,1127 12,49 0,72 C6H13N2O3 161,0927 7,57 0,85C12H2N 160,0187 13,38 0,82 C6H15N3O2 161,1165 7,95 0,68C12H16 160,1253 13,22 0,80 C6H17N4O 161,1404 8,32 0,51C13H4 160,0313 14,11 0,92 C7HN2O3 160,9987 8,46 0,92

161 C7H3N3O2 161,0226 8,84 0,75C5H9N2O4 161,0563 6,47 0,98 C7H5N4O 161,0464 9,21 0,58C5H11N3O3 161,0801 6,84 0,80 C7H13O4 161,0814 7,93 1,08C5H13N4O2 161,1040 7,22 0,63 C7H15NO3 161,1052 8,30 0,90C6HN4O2 161,0100 8,10 0,69 C7H17N2O2 161,1291 8,68 0,74C6H11NO4 161,0688 7,20 1,03 C7H19N3O 161,1529 9,05 0,57C6H13N2O3 161,0927 7,57 0,85 C8HO4 160,9874 8,82 1,14C6H15N3O2 161,1165 7,95 0,68 C8H3NO3 161,0113 9,19 0,98C6H17N4O 161,1404 8,32 0,51 C8H5N2O2 161,0351 9,57 0,81C7HN2O3 160,9987 8,46 0,92 C8H7N3O 161,0590 9,94 0,65C7H3N3O2 161,0226 8,84 0,75 C8H9N4 161,0829 10,32 0,48C7H5N4O 161,0464 9,21 0,58 C8H17O3 161,1178 9,03 0,96C7H13O4 161,0814 7,93 1,08 C8H19NO2 161,1416 9,41 0,80C7H15NO3 161,1052 8,30 0,90 C9H5O3 161,0238 9,92 1,04C7H17N2O2 161,1291 8,68 0,74 C9H7NO2 161,0477 10,30 0,88C7H19N3O 161,1529 9,05 0,57 C9H9N2O 161,0715 10,67 0,72C8HO4 160,9874 8,82 1,14 C9H11N3 161,0954 11,05 0,56C8H3NO3 161,0113 9,19 0,98 162C8H5N2O2 161,0351 9,57 0,81 C5H10N2O4 162,0641 6,48 0,98C8H7N3O 161,0590 9,94 0,65 C5H12N3O3 162,0879 6,86 0,81

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C5H14N4O2 162,1118 7,23 0,63 C7H17NO3 163,1209 8,34 0,91C6H2N4O2 162,0178 8,12 0,69 C8H3O4 163,0031 8,85 1,15C6H12NO4 162,0766 7,21 1,03 C8H5NO3 163,0269 9,22 0,98C6H14N2O3 162,1005 7,59 0,85 C8H7N2O2 163,0508 9,60 0,81C6H16N3O2 162,1244 7,96 0,68 C8H9N3O 163,0746 9,97 0,65C6H18N4O 162,1482 8,34 0,51 C8H11N4 163,0985 10,35 0,49C7H2N2O3 162,0065 8,48 0,92 C9H7O3 163,0395 9,96 1,04C7H4N3O2 162,0304 8,85 0,75 C9H9NO2 163,0634 10,33 0,88C7H6N4O 162,0542 9,23 0,58 C9H11N2O 163,0872 10,70 0,72C7H14O4 162,0892 7,95 1,08 C9H13N3 163,1111 11,08 0,56C7H16NO3 162,1131 8,32 0,91 C10HN3 163,0171 11,97 0,66C7H18N2O2 162,1369 8,69 0,74 C10H11O2 163,0759 11,06 0,95C8H2O4 161,9953 8,83 1,15 C10H13NO 163,0998 11,44 0,80C8H4NO3 162,0191 9,21 0,98 C10H15N2 163,1236 11,81 0,64C8H6N2O2 162,0429 9,58 0,81 C11HNO 163,0058 12,32 0,89C8H8N3O 162,0668 9,96 0,65 C11H3N2 163,0297 12,70 0,74C8H10N4 162,0907 10,33 0,48 C11H15O 163,1123 12,17 0,88C8H18O3 162,1256 9,05 0,96 C11H17N 163,1362 12,54 0,72C9H6O3 162,0317 9,94 1,04 C12H3O 163,0184 13,05 0,98C9H8NO2 162,0555 10,31 0,88 C12H5N 163,0422 13,43 0,83C9H10N2O 162,0794 10,69 0,72 C12H19 163,1488 13,27 0,81C9H12N3 162,1032 11,06 0,56 C13H7 163,0548 14,16 0,93C10H10O2 162,0681 11,04 0,95 164C10H12NO 162,0919 11,42 0,79 C5H12N2O4 164,0797 6,51 0,98

166


C10H14N2 162,1158 11,79 0,64 C5H14N3O3 164,1036 6,89 0,81C11H2N2 162,0218 12,68 0,74 C5H16N4O2 164,1275 7,26 0,63C11H14O 162,1045 12,15 0,87 C6H2N3O3 164,0096 7,78 0,87C11H16N 162,1284 12,52 0,72 C6H4N4O2 164,0335 8,15 0,70C12H2O 162,0106 13,04 0,98 C6H14NO4 164,0923 7,25 1,03C12H4N 162,0344 13,41 0,83 C6H16N2O3 164,1162 7,62 0,86C12H18 162,1409 13,26 0,81 C7H2NO4 163,9983 8,13 1,09C13H6 162,0470 14,14 0,92 C7H4N2O3 164,0222 8,51 0,92

163 C7H6N3O2 164,0460 8,88 0,75C5H11N2O4 163,0719 6,50 0,98 C7H8N4O 164,0699 9,26 0,59C5H13N3O3 163,0958 6,87 0,81 C7H16O4 164,1049 7,98 1,08C5H15N4O2 163,1196 7,25 0,63 C8H4O4 164,0109 8,87 1,15C6HN3O3 163,0018 7,76 0,87 C8H6NO3 164,0348 9,24 0,98C6H3N4O2 163,0257 8,14 0,69 C8H8N2O2 164,0586 9,61 0,81C6H13NO4 163,0845 7,23 1,03 C8H10N3O 164,0825 9,99 0,65C6H15N2O3 163,1083 7,60 0,85 C8H12N4 164,1063 10,36 0,49C6H17N3O2 163,1322 7,98 0,68 C9H8O3 164,0473 9,97 1,05C7HNO4 162,9905 8,12 1,09 C9H10NO2 164,0712 10,35 0,88C7H3N2O3 163,0144 8,49 0,92 C9H12N2O 164,0950 10,72 0,72C7H5N3O2 163,0382 8,87 0,75 C9H14N3 164,1189 11,09 0,56C7H7N4O 163,0621 9,24 0,58 C10H2N3 164,0249 11,98 0,66C7H15O4 163,0970 7,96 1,08 C10H12O2 164,0837 11,08 0,96

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C10H14NO 164,1076 11,45 0,80 166C10H16N2 164,1315 11,83 0,64 C5H14N2O4 166,0954 6,55 0,99C11H2NO 164,0136 12,34 0,90 C6H2N2O4 166,0014 7,44 1,04C11H4N2 164,0375 12,71 0,74 C6H4N3O3 166,0253 7,81 0,87C11H16O 164,1202 12,18 0,88 C6H6N4O2 166,0491 8,18 0,70C11H18N 164,1440 12,56 0,72 C7H4NO4 166,0140 8,17 1,09C12H4O 164,0262 13,07 0,98 C7H6N2O3 166,0379 8,54 0,92C12H6N 164,0501 13,45 0,83 C7H8N3O2 166,0617 8,92 0,76C12H20 164,1566 13,29 0,81 C7H10N4O 166,0856 9,29 0,59C13H8 164,0626 14,18 0,93 C8H6O4 166,0266 8,90 1,15

165 C8H8NO3 166,0504 9,27 0,98C5H13N2O4 165,0876 6,53 0,98 C8H10N2O2 166,0743 9,65 0,82C5H15N3O3 165,1114 6,91 0,81 C8H12N3O 166,0981 10,02 0,65C6HN2O4 164,9936 7,42 1,04 C8H14N4 166,1220 10,40 0,49C6H3N3O3 165,0175 7,79 0,87 C9H2N4 166,0280 11,28 0,58C6H5N4O2 165,0413 8,17 0,70 C9H10O3 166,0630 10,00 1,05C6H15NO4 165,1001 7,26 1,03 C9H12NO2 166,0868 10,38 0,89C7H3NO4 165,0062 8,15 1,09 C9H14N2O 166,1107 10,75 0,72C7H5N2O3 165,0300 8,52 0,92 C9H16N3 166,1346 11,13 0,56C7H7N3O2 165,0539 8,90 0,75 C10H2N2O 166,0167 11,64 0,82C7H9N4O 165,0777 9,27 0,59 C10H4N3 166,0406 12,01 0,66C8H5O4 165,0187 8,88 1,15 C10H14O2 166,0994 11,11 0,96C8H7NO3 165,0426 9,26 0,98 C10H16NO 166,1233 11,48 0,80C8H9N2O2 165,0664 9,63 0,82 C10H18N2 166,1471 11,86 0,64C8H11N3O 165,0903 10,00 0,65 C11H2O2 166,0054 12,00 1,06C8H13N4 165,1142 10,38 0,49 C11H4NO 166,0293 12,37 0,90C9HN4 165,0202 11,27 0,58 C11H6N2 166,0532 12,75 0,75C9H9O3 165,0552 9,99 1,05 C11H18O 166,1358 12,21 0,88

167


C9H11NO2 165,0790 10,36 0,88 C11H20N 166,1597 12,59 0,73C9H13N2O 165,1029 10,74 0,72 C12H6O 166,0419 13,10 0,99C9H15N3 165,1267 11,11 0,56 C12H8N 166,0657 13,48 0,84C10HN2O 165,0089 11,62 0,82 C12H22 166,1722 13,32 0,82C10H3N3 165,0328 12,00 0,66 C13H10 166,0783 14,21 0,93C10H13O2 165,0916 11,09 0,96 167C10H15NO 165,1154 11,47 0,80 C6H3N2O4 167,0093 7,45 1,04C10H17N2 165,1393 11,84 0,64 C6H5N3O3 167,0331 7,83 0,87C11HO2 164,9976 11,98 1,05 C6H7N4O2 167,0570 8,20 0,70C11H3NO 165,0215 12,36 0,90 C7H5NO4 167,0218 8,18 1,10C11H5N2 165,0453 12,73 0,74 C7H7N2O3 167,0457 8,56 0,93C11H17O 165,1280 12,20 0,88 C7H9N3O2 167,0695 8,93 0,76C11H19N 165,1519 12,57 0,73 C7H11N4O 167,0934 9,31 0,59C12H5O 165,0340 13,09 0,99 C8H7O4 167,0344 8,91 1,15C12H7N 165,0579 13,46 0,84 C8H9NO3 167,0583 9,29 0,99C12H21 165,1644 13,30 0,81 C8H11N2O2 167,0821 9,66 0,82C13H9 165,0705 14,19 0,93 C8H13N3O 167,1060 10,04 0,66

C8H15N4 167,1298 10,41 0,49

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9HN3O 167,0120 10,93 0,74 C11H4O2 168,0211 12,03 1,06C9H3N4 167,0359 11,30 0,58 C11H6NO 168,0449 12,40 0,90C9H11O3 167,0708 10,02 1,05 C11H8N2 168,0688 12,78 0,75C9H13NO2 167,0947 10,39 0,89 C11H20O 168,1515 12,25 0,89C9H15N2O 167,1185 10,77 0,73 C11H22N 168,1753 12,62 0,73C9H17N3 167,1424 11,14 0,57 C12H8O 168,0575 13,13 0,99C10HNO2 167,0007 11,28 0,98 C12H10N 168,0814 13,51 0,84C10H3N2O 167,0246 11,66 0,82 C12H24 168,1879 13,35 0,82C10H5N3 167,0484 12,03 0,66 C13H12 168,0939 14,24 0,94C10H15O2 167,1072 11,12 0,96 169C10H17NO 167,1311 11,50 0,80 C6H5N2O4 169,0249 7,48 1,05C10H19N2 167,1549 11,87 0,65 C6H7N3O3 169,0488 7,86 0,87C11H3O2 167,0133 12,01 1,06 C6H9N4O2 169,0726 8,23 0,70C11H5NO 167,0371 12,39 0,90 C7H7NO4 169,0375 8,21 1,10C11H7N2 167,0610 12,76 0,75 C7H9N2O3 169,0614 8,59 0,93C11H19O 167,1436 12,23 0,88 C7H11N3O2 169,0852 8,96 0,76C11H21N 167,1675 12,60 0,73 C7H13N4O 169,1091 9,34 0,59C12H7O 167,0497 13,12 0,99 C8HN4O 169,0151 10,23 0,67C12H9N 167,0736 13,49 0,84 C8H9O4 169,0501 8,95 1,16C12H23 167,1801 13,34 0,82 C8H11NO3 169,0739 9,32 0,99C13H11 167,0861 14,22 0,94 C8H13N2O2 169,0978 9,69 0,82

168 C8H15N3O 169,1216 10,07 0,66C6H4N2O4 168,0171 7,47 1,04 C8H17N4 169,1455 10,44 0,50C6H6N3O3 168,0410 7,84 0,87 C9HN2O2 169,0038 10,58 0,91C6H8N4O2 168,0648 8,22 0,70 C9H3N3O 169,0277 10,96 0,75C7H6NO4 168,0297 8,20 1,10 C9H5N4 169,0515 11,33 0,59C7H8N2O3 168,0535 8,57 0,93 C9H13O3 169,0865 10,05 1,05C7H10N3O2 168,0774 8,95 0,76 C9H15NO2 169,1103 10,43 0,89C7H12N4O 168,1012 9,32 0,59 C9H17N2O 169,1342 10,80 0,73C8H8O4 168,0422 8,93 1,15 C9H19N3 169,1580 11,17 0,57C8H10NO3 168,0661 9,30 0,99 C10HO3 168,9925 10,94 1,14C8H12N2O2 168,0899 9,68 0,82 C10H3NO2 169,0164 11,31 0,98

168


C8H14N3O 168,1138 10,05 0,66 C10H5N2O 169,0402 11,69 0,82C8H16N4 168,1377 10,43 0,49 C10H7N3 169,0641 12,06 0,67C9H2N3O 168,0198 10,94 0,74 C10H17O2 169,1229 11,16 0,96C9H4N4 168,0437 11,32 0,58 C10H19NO 169,1467 11,53 0,81C9H12O3 168,0786 10,04 1,05 C10H21N2 169,1706 11,91 0,65C9H14NO2 168,1025 10,41 0,89 C11H5O2 169,0289 12,05 1,06C9H16N2O 168,1264 10,78 0,73 C11H7NO 169,0528 12,42 0,91C9H18N3 168,1502 11,16 0,57 C11H9N2 169,0767 12,79 0,75C10H2NO2 168,0085 11,30 0,98 C11H21O 169,1593 12,26 0,89C10H4N2O 168,0324 11,67 0,82 C11H23N 169,1832 12,64 0,73C10H6N3 168,0563 12,05 0,67 C12H9O 169,0653 13,15 1,00C10H16O2 168,1151 11,14 0,96 C12H11N 169,0892 13,53 0,84C10H18NO 168,1389 11,52 0,80 C12H25 169,1957 13,37 0,82C10H20N2 168,1628 11,89 0,65 C13H13 169,1018 14,26 0,94

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C14H 169,0078 15,14 1,07 C7H15N4O 171,1247 9,37 0,60

170 C8HN3O2 171,0069 9,88 0,84C6H6N2O4 170,0328 7,50 1,05 C8H3N4O 171,0308 10,26 0,68C6H8N3O3 170,0566 7,87 0,87 C8H11O4 171,0657 8,98 1,16C6H10N4O2 170,0805 8,25 0,70 C8H13NO3 171,0896 9,35 0,99C7H8NO4 170,0453 8,23 1,10 C8H15N2O2 171,1134 9,73 0,83C7H10N2O3 170,0692 8,60 0,93 C8H17N3O 171,1373 10,10 0,66C7H12N3O2 170,0930 8,98 0,76 C8H19N4 171,1611 10,48 0,50C7H14N4O 170,1169 9,35 0,59 C9HNO3 170,9956 10,24 1,07C8H2N4O 170,0229 10,24 0,68 C9H3N2O2 171,0195 10,61 0,91C8H10O4 170,0579 8,96 1,16 C9H5N3O 171,0433 10,99 0,75C8H12NO3 170,0817 9,34 0,99 C9H7N4 171,0672 11,36 0,59C8H14N2O2 170,1056 9,71 0,82 C9H15O3 171,1021 10,08 1,06C8H16N3O 170,1295 10,08 0,66 C9H17NO2 171,1260 10,46 0,89C8H18N4 170,1533 10,46 0,50 C9H19N2O 171,1498 10,83 0,73C9H2N2O2 170,0116 10,60 0,91 C9H21N3 171,1737 11,21 0,57C9H4N3O 170,0355 10,97 0,75 C10H3O3 171,0082 10,97 1,14C9H6N4 170,0594 11,35 0,59 C10H5NO2 171,0320 11,35 0,99C9H14O3 170,0943 10,07 1,06 C10H7N2O 171,0559 11,72 0,83C9H16NO2 170,1182 10,44 0,89 C10H9N3 171,0798 12,09 0,67C9H18N2O 170,1420 10,82 0,73 C10H19O2 171,1385 11,19 0,97C9H20N3 170,1659 11,19 0,57 C10H21NO 171,1624 11,56 0,81C10H2O3 170,0003 10,96 1,14 C10H23N2 171,1863 11,94 0,65C10H4NO2 170,0242 11,33 0,98 C11H7O2 171,0446 12,08 1,07C10H6N2O 170,0480 11,70 0,83 C11H9NO 171,0684 12,45 0,91C10H8N3 170,0719 12,08 0,67 C11H11N2 171,0923 12,83 0,76C10H18O2 170,1307 11,17 0,97 C11H23O 171,1750 12,29 0,89C10H20NO 170,1546 11,55 0,81 C11H25N 171,1988 12,67 0,74C10H22N2 170,1784 11,92 0,65 C12H11O 171,0810 13,18 1,00C11H6O2 170,0368 12,06 1,06 C12H13N 171,1049 13,56 0,85C11H8NO 170,0606 12,44 0,91 C13HN 171,0109 14,45 0,97C11H10N2 170,0845 12,81 0,75 C13H15 171,1174 14,29 0,95C11H22O 170,1671 12,28 0,89 C14H3 171,0235 15,18 1,07C11H24N 170,1910 12,65 0,74 172C12H10O 170,0732 13,17 0,10 C6H8N2O4 172,0484 7,53 1,05C12H12N 170,0970 13,54 0,85 C6H10N3O3 172,0723 7,91 0,88

169


C12H26 170,2036 13,38 0,83 C6H12N4O2 172,0961 8,28 0,71C13H14 170,1096 14,27 0,94 C7H10NO4 172,0610 8,26 1,10C14H2 170,0157 15,16 1,07 C7H12N2O3 172,0848 8,64 0,93

171 C7H14N3O2 172,1087 9,01 0,76C6H7N2O4 171,0406 7,52 1,05 C7H16N4O 172,1325 9,39 0,60C6H9N3O3 171,0644 7,89 0,88 C8H2N3O2 172,0147 9,90 0,84C6H11N4O2 171,0883 8,26 0,70 C8H4N4O 172,0386 10,27 0,68C7H9NO4 171,0532 8,25 1,10 C8H12O4 172,0735 8,99 1,16C7H11N2O3 171,0770 8,62 0,93 C8H14NO3 172,0974 9,37 0,99C7H13N3O2 171,1009 9,00 0,76 C8H16N2O2 172,1213 9,74 0,83

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C8H18N3O 172,1451 10,12 0,66 C9H7N3O 173,0590 11,02 0,75C8H20N4 172,1690 10,49 0,50 C9H9N4 173,0829 11,40 0,59C9H2NO3 172,0034 10,26 1,07 C9H17O3 173,1178 10,12 1,06C9H4N2O2 172,0273 10,63 0,91 C9H19NO2 173,1416 10,49 0,90C9H6N3O 172,0511 11,01 0,75 C9H21N2O 173,1655 10,86 0,74C9H8N4 172,0750 11,38 0,59 C9H23N3 173,1894 11,24 0,58C9H16O3 172,1100 10,10 1,06 C10H5O3 173,0238 11,00 1,15C9H18NO2 172,1338 10,47 0,90 C10H7NO2 173,0477 11,38 0,99C9H20N2O 172,1577 10,85 0,73 C10H9N2O 173,0715 11,75 0,83C9H22N3 172,1815 11,22 0,57 C10H11N3 173,0954 12,13 0,67C10H4O3 172,0160 10,99 1,15 C10H21O2 173,1542 11,22 0,97C10H6NO2 172,0399 11,36 0,99 C10H23NO 173,1781 11,60 0,81C10H8N2O 172,0637 11,74 0,83 C11H9O2 173,0603 12,11 1,07C10H10N3 172,0876 12,11 0,67 C11H11NO 173,0841 12,48 0,91C10H20O2 172,1464 11,20 0,97 C11H13N2 173,1080 12,86 0,76C10H22NO 172,1702 11,58 0,81 C12HN2 173,0140 13,75 0,87C10H24N2 172,1941 11,95 0,65 C12H13O 173,0967 13,21 1,00C11H8O2 172,0524 12,09 1,07 C12H15N 173,1205 13,59 0,85C11H10NO 172,0763 12,47 0,91 C13HO 173,0027 14,10 1,12C11H12N2 172,1001 12,84 0,76 C13H3N 173,0266 14,48 0,97C11H24O 172,1828 12,31 0,89 C13H17 173,1331 14,32 0,95C12H12O 172,0888 13,20 1,00 C14H5 173,0391 15,21 1,07C12H14N 172,1127 13,57 0,85 174C13H2N 172,0187 14,46 0,97 C6H10N2O4 174,0641 7,56 1,05C13H16 172,1253 14,30 0,95 C6H12N3O3 174,0879 7,94 0,88C14H4 172,0313 15,19 1,07 C6H14N4O2 174,1118 8,31 0,71

173 C7H2N4O2 174,0178 9,20 0,78C6H9N2O4 173,0563 7,55 1,05 C7H12NO4 174,0766 8,29 1,10C6H11N3O2 173,0801 7,92 0,88 C7H14N2O3 174,1005 8,67 0,93C6H13N4O2 173,1040 8,30 0,71 C7H16N3O2 174,1244 9,04 0,77C7HN4O2 173,0100 9,18 0,78 C7H18N4O 174,1482 9,42 0,60C7H11NO4 173,0688 8,28 1,10 C8H2N2O3 174,0065 9,56 1,01C7H13N2O3 173,0927 8,65 0,93 C8H4N3O2 174,0304 9,93 0,85C7H15N3O2 173,1165 9,03 0,77 C8H6N4O 174,0542 10,31 0,68C7H17N4O 173,1404 9,40 0,60 C8H14O4 174,0892 9,03 1,16C8HN2O3 173,9987 9,54 1,01 C8H16NO3 174,1131 9,40 1,00C8H3N3O2 173,0226 9,92 0,84 C8H18N2O2 174,1369 9,77 0,83C8H5N4O 173,0464 10,29 0,68 C8H20N3O 174,1608 10,15 0,67C8H13O4 173,0814 9,01 1,16 C8H22N4 174,1846 10,52 0,50C8H15NO3 173,1052 9,38 0,99 C9H2O4 173,9953 9,91 1,24

170


C8H17N2O2 173,1291 9,76 0,83 C9H4NO3 174,0191 10,29 1,08C8H19N3O 173,1529 10,13 0,66 C9H6N2O2 174,0429 10,66 0,92C8H21N4 173,1768 10,51 0,50 C9H8N3O 174,0668 11,04 0,75C9HO4 172,9874 9,90 1,24 C9H10N4 174,0907 11,41 0,60C9H3NO3 173,0113 10,27 1,08 C9H18O3 174,1256 10,13 1,06C9H5N2O2 173,0351 10,65 0,91 C9H20NO2 174,1495 10,51 0,90

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H22N2O 174,1733 10,88 0,74 C11H11O2 175,0759 12,14 1,07C10H6O3 174,0317 11,02 1,15 C11H13NO 175,0998 12,52 0,92C10H8NO2 174,0555 11,39 0,99 C11H15N2 175,1236 12,89 0,77C10H10N2O 174,0794 11,77 0,83 C12HNO 175,0058 13,40 1,03C10H12N3 174,1032 12,14 0,68 C12H3N2 175,0297 13,78 0,88C10H22O2 174,1620 11,24 0,97 C12H15O 175,1123 13,25 1,01C11H10O2 174,0681 12,13 1,07 C12H17N 175,1362 13,62 0,86C11H12NO 174,0919 12,50 0,92 C13H3O 175,0184 14,14 1,12C11H14N2 174,1158 12,87 0,76 C13H5N 175,0422 14,51 0,98C12H2N2 174,0218 13,76 0,88 C13H19 175,1488 14,35 0,95C12H14O 174,1045 13,23 1,01 C14H7 175,0548 15,24 1,08C12H16N 174,1284 13,61 0,85 176C13H2O 174,0106 14,12 1,12 C6H12N2O4 176,0797 7,60 1,05C13H4N 174,0344 14,49 0,97 C6H14N3O3 176,1036 7,97 0,88C13H18 174,1409 14,34 0,95 C6H16N4O2 176,1275 8,34 0,71C14H6 174,0470 15,22 1,08 C7H2N3O3 176,0096 8,86 0,95

175 C7H4N4O2 176,0335 9,23 0,78C6H11N2O4 175,0719 7,58 1,05 C7H14NO4 176,0923 8,33 1,11C6H13N3O3 175,0958 7,95 0,88 C7H16N2O3 176,1162 8,70 0,94C6H15N4O2 175,1196 8,33 0,71 C7H18N3O2 176,1400 9,08 0,77C7HN3O3 175,0018 8,84 0,95 C7H20N4O 176,1639 9,45 0,60C7H3N4O2 175,0257 9,22 0,78 C8H2NO4 176,9983 9,22 1,18C7H13NO4 175,0845 8,31 1,11 C8H4N2O3 176,0222 9,59 1,01C7H15N2O3 175,1083 8,68 0,94 C8H6N3O2 176,0460 9,96 0,85C7H17N3O2 175,1322 9,06 0,77 C8H8N4O 176,0699 10,34 0,69C7H19N4O 175,1560 9,43 0,60 C8H16O4 176,1049 9,06 1,17C8HNO4 174,9905 9,20 1,18 C8H18NO3 176,1287 9,43 1,00C8H3N2O3 175,0144 9,57 1,01 C8H20N2O2 176,1526 9,81 0,83C8H5N3O2 175,0328 9,95 0,85 C9H4O4 176,0109 9,95 1,24C8H7N4O 175,0621 10,32 0,68 C9H6NO3 176,0384 10,32 1,08C8H15O4 175,0970 9,42 1,00 C9H8N2O2 176,0586 10,70 0,92C8H17NO3 175,1209 9,79 0,83 C9H10N3O 176,0825 11,07 0,76C8H19N202 175,1447 10,16 0,67 C9H12N4 176,1063 11,44 0,60C8H21N3O 175,1686 9,04 1,16 C9H20O3 176,1413 10,16 1,07C9H3O4 175,0031 9,93 1,24 C10H8O3 176,0473 11,05 1,15C9H5NO3 175,0269 10,30 1,08 C10H10NO2 176,0712 11,43 0,99C9H7N2O2 175,0508 10,68 0,92 C10H12N2O 176,0950 11,80 0,84C9H9N3O 175,0746 11,05 0,76 C10H14N3 176,1189 12,17 0,68C9H11N4 175,0985 11,43 0,60 C11H2N3 176,0249 13,06 0,79C9H19O3 175,1334 10,15 1,06 C11H12O2 176,0837 12,16 1,08C9H21NO2 175,1573 10,52 0,90 C11H14NO 176,1076 12,53 0,92C10H7O3 175,0395 11,04 1,15 C11H16N2 176,1315 12,91 0,77C10H9NO2 175,0634 11,41 0,99 C12H2NO 176,0136 13,42 1,03C10H11N2O 175,0872 11,78 0,83 C12H4N2 176,0375 13,79 0,88

171


C10H13N3 175,1111 12,16 0,68 C12H16O 176,1202 13,26 1,01C11HN3 175,0171 13,05 0,78 C12H18N 176,1440 13,64 0,86

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C13H4O 176,0262 14,15 1,13 C6H16N3O3 178,1193 8,00 0,88C13H6N 176,0501 14,53 0,98 C6H18N4O2 178,1431 8,38 0,71C13H20 176,1566 14,37 0,96 C7H2N2O4 178,0014 8,52 1,12C14H8 176,0626 15,26 1,08 C7H4N3O3 178,0253 8,89 0,95

177 C7H6N4O2 178,0491 9,26 0,79C6H13N2O4 177,0876 7,61 1,06 C7H16NO4 178,1080 8,36 1,11C6H15N3O3 177,1114 7,99 0,88 C7H18N2O3 178,1318 8,73 0,94C6H17N4O2 177,1353 8,36 0,71 C8H4NO4 178,0140 9,25 1,18C7HN2O4 176,9936 8,50 1,12 C8H6N2O3 178,0379 9,62 1,02C7H3N3O3 177,0175 8,87 0,95 C8H8N3O2 178,0617 10,00 0,85C7H5N4O2 177,0413 9,25 0,78 C8H10N4O 178,0856 10,37 0,69C7H15NO4 177,1001 8,34 1,11 C8H18O4 178,1205 9,09 1,17C7H17N2O3 177,1240 8,72 0,94 C9H6O4 178,0266 9,98 1,25C7H19N3O2 177,1478 9,09 0,77 C9H8NO3 178,0504 10,35 1,08C8H3NO4 177,0062 9,23 1,18 C9H10N2O2 178,0743 10,73 0,92C8H5N2O3 177,0300 9,61 1,01 C9H12N3O 178,0981 11,10 0,76C8H7N3O2 177,0539 9,98 0,85 C9H14N4 178,1220 11,48 0,60C8H9N4O 177,0777 10,35 0,69 C10H2N4 178,0280 12,36 0,70C8H1704 177,1127 9,07 1,17 C10H10O3 178,0630 11,08 1,16C8H19NO3 177,1365 9,45 1,00 C10H12NO2 178,0868 11,46 1,00C9H5O4 177,0187 9,96 1,25 C10H14N2O 178,1107 11,83 0,84C9H7NO3 177,0426 10,34 1,08 C10H16N3 178,1346 12,21 0,68C9H9N2O2 177,0664 10,71 0,92 C11H2N2O 178,0167 12,72 0,94C9H11N3O 177,0903 11,09 0,76 C11H4N3 178,0406 13,10 0,79C9H13N4 177,1142 11,46 0,60 C11H14O2 178,0994 12,19 1,08C10HN4 177,0202 12,35 0,70 C11H16NO 178,1233 12,56 0,92C10H9O3 177,0552 11,07 1,16 C11H18N2 178,1471 12,94 0,77C10H11NO2 177,0790 11,44 1,00 C12H2O2 178,0054 13,08 1,19C10H13N2O 177,1029 11,82 0,84 C12H4NO 178,0293 13,45 1,03C10H15N3 177,1267 12,19 0,68 C12H6N2 178,0532 13,83 0,88C11HN2O 177,0089 12,71 0,94 C12H18O 178,1358 13,29 1,01C11H3N3 177,0328 13,08 0,79 C12H20N 178,1597 13,67 0,86C11H13O2 177,0916 12,17 1,08 C13H6O 178,0419 14,18 1,13C11H15NO 177,1154 12,55 0,92 C13H8N 178,0657 14,56 0,98C11H17N2 177,1393 12,92 0,77 C13H22 178,1722 14,40 0,96C12HO2 176,9976 13,06 1,18 C14H10 178,0783 15,29 1,09C12H3NO 177,0215 13,44 1,03 179C12H5N2 177,0453 13,81 0,88 C6H15N2O4 179,1032 7,64 1,06C12H17O 177,1280 13,28 1,01 C6H17N3O3 179,1271 8,02 0,89C12H19N 177,1519 13,65 0,86 C7H3N2O4 179,0093 8,53 1,12C13H5O 177,0340 14,17 1,13 C7H5N3O3 179,0331 8,91 0,95C13H7N 177,0579 14,54 0,98 C7H7N4O2 179,0570 9,28 0,79C13H21 177,1644 14,38 0,96 C7H17NO4 179,1158 8,37 1,11C14H9 177,0705 15,27 1,08 C8H5NO4 179,0218 9,26 1,18

178 C8H7N2O3 179,0457 9,64 1,02C6H14N2O4 178,0954 7,63 1,06 C8H9N3O2 179,0695 10,01 0,85


172


C10H4N4 180,0437 12,40 0,71 C10H18N3 180,1502 12,24 0,69C10H12O3 180,0786 11,12 1,16 C11H2NO2 180,0085 12,38 1,10C9H9NO3 179,0583 10,37 1,09 C11H4N2O 180,0324 12,75 0,95C9H11N2O2 179,0821 10,74 0,92 C11H6N3 180,0563 13,13 0,80C9H13N3O 179,1060 11,12 0,76 C11H16O2 180,1151 12,22 1,08C9H15N4 179,1298 11,49 0,60 C11H18NO 180,1389 12,60 0,93C10HN3O 179,0120 12,01 0,86 C11H20N2 180,1628 12,97 0,78C10H3N4 179,0359 12,38 0,71 C12H4O2 180,0211 13,11 1,19C10H11O3 179,0708 11,10 1,16 C12H6NO 180,0449 13,48 1,04C10H13NO2 179,0947 11,47 1,00 C12H8N2 180,0688 13,86 0,89C10H15N2O 179,1185 11,85 0,84 C12H20O 180,1515 13,33 1,02C10H17N3 179,1424 12,22 0,69 C12H22N 180,1753 13,70 0,87C11HNO2 179,0007 12,36 1,10 C13H8O 180,0575 14,22 1,13C11H3N2O 179,0246 12,74 0,95 C13H10N 180,0814 14,59 0,99C11H5N3 179,0484 13,11 0,79 C13H24 180,1879 14,43 0,97C11H15O2 179,1072 12,21 1,08 C14H12 180,0939 15,32 1,09C11H17NO 179,1311 12,58 0,93 181C11H19N2 179,1549 12,95 0,77 C7H5N2O4 181,0249 8,56 1,13C12H3O2 179,0133 13,09 1,19 C7H7N3O3 181,0488 8,94 0,96C12H5NO 179,0371 13,47 1,04 C7H9N4O2 181,0726 9,31 0,79C12H7N2 179,0610 13,84 0,89 C8H7NO4 181,0375 9,30 1,19C12H19O 179,1436 13,31 1,02 C8H9N2O3 181,0614 9,67 1,02C12H21N 179,1675 13,69 0,87 C8H11N3O2 181,0852 10,04 0,86C13H7O 179,0497 14,20 1,13 C8H13N4O 181,1091 10,42 0,69C13H9N 179,0736 14,57 0,99 C9HN4O 181,0151 11,31 0,78C13H23 179,1801 14,42 0,96 C9H9O4 181,0501 10,03 1,25C14H11 179,0861 15,30 1,09 C9H11NO3 181,0739 10,40 1,09

180 C9H13N2O2 181,0978 10,78 0,93C6H16N2O4 180,1111 7,66 1,06 C9H15N3O 181,1216 11,15 0,77C7H4N2O4 180,0171 8,55 1,12 C9H17N4 181,1455 11,52 0,61C7H6N3O3 180,0410 8,92 0,96 C10HN2O2 181,0038 11,66 1,02C7H8N4O2 180,0648 9,30 0,79 C10H3N3O 181,0277 12,04 0,86C8H6NO4 180,0297 9,28 1,18 C10H5N4 181,0515 12,41 0,71C8H8N2O3 180,0535 9,65 1,02 C10H13O3 181,0865 11,13 1,16C8H10N3O2 180,0774 10,03 0,85 C10H15NO2 181,1103 11,51 1,00C8H12N4O 180,1012 10,40 0,69 C10H17N2O 181,1342 11,88 0,85C9H8O4 180,0422 10,01 1,25 C10H19N3 181,1580 12,25 0,69C9H10NO3 180,0661 10,38 1,09 C11HO3 180,9925 12,02 1,26C9H12N2O2 180,0899 10,76 0,93 C11H3NO2 181,0164 12,39 1,10C9H14N3O 180,1138 11,13 0,77 C11H5N2O 181,0402 12,77 0,95C9H16N4 180,1377 11,51 0,61 C11H7N3 181,0641 13,14 0,80C10H2N3O 180,0198 12,02 0,86 C11H17O2 181,1229 12,24 1,09C10H4N4 180,0437 12,40 0,71 C11H19NO 181,1467 12,61 0,93C10H12O3 180,0786 11,12 1,16 C11H21N2 181,1706 12,99 0,78C10H14NO2 180,1025 11,49 1,00 C12H5O2 181,0289 13,13 1,19C10H16N2O 180,1264 11,86 0,84 C12H7NO 181,0528 13,50 1,04

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C12H9N2 181,0767 13,87 0,89 183C12H21O 181,1593 13,34 1,02 C7H7N2O4 183,0406 8,60 1,13C12H23N 181,1832 13,72 0,87 C7H9N3O3 183,0644 8,97 0,96C13H9O 181,0653 14,23 1,14 C7H11N4O2 183,0883 9,34 0,79

173


C13H11N 181,0892 14,61 0,99 C8H9NO4 183,0532 9,33 1,19C13H25 181,1957 14,45 0,97 C8H11N2O3 183,0770 9,70 1,02C14H13 181,1018 15,34 1,09 C8H13N3O2 183,1009 10,08 0,86C15H 181,0078 16,23 1,23 C8H15N4O 183,1247 10,45 0,70

182 C9HN3O2 183,0069 10,96 0,95C7H6N2O4 182,0328 8,58 1,13 C9H3N4O 183,0308 11,34 0,79C7H8N3O3 182,0566 8,95 0,96 C9H11O4 183,0657 10,06 1,26C7H10N4O2 182,0805 9,33 0,79 C9H13NO3 183,0896 10,43 1,09C8H8NO4 182,0453 9,31 1,19 C9H15N2O2 183,1134 10,81 0,93C8H10N2O3 182,0692 9,69 1,02 C9H17N3O 183,1373 11,18 0,77C8H12N3O2 182,0930 10,06 0,86 C9H19N4 183,1611 11,56 0,61C8H14N4O 182,1169 10,43 0,70 C10HNO3 182,9956 11,32 1,18C9H2N4O 182,0229 11,32 0,79 C10H3N2O2 183,0195 11,70 1,03C9H10O4 182,0579 10,04 1,25 C10H5N3O 183,0433 12,07 0,87C9H12NO3 182,0817 10,42 1,09 C10H7N4 183,0672 12,44 0,71C9H14N2O2 182,1056 10,79 0,93 C10H15O3 183,1021 11,16 1,17C9H16N3O 182,1295 11,17 0,77 C10H17NO2 183,1260 11,54 1,01C9H18N4 182,1533 14,54 0,61 C10H19N2O 183,1498 11,91 0,85C10H2N2O2 182,0116 11,68 1,02 C10H21N3 183,1737 12,29 0,69C10H4N3O 182,0355 12,05 0,87 C11H3O3 183,0082 12,05 1,26C10H6N4 182,0594 12,43 0,71 C11H5NO2 183,0320 12,43 1,11C10H14O3 182,0943 11,15 1,16 C11H7N2O 183,0559 12,80 0,95C10H10NO2 182,1182 11,52 1,01 C11H9N3 183,0798 13,18 0,80C10H18N2O 182,1420 11,90 0,85 C11H19O2 183,1385 12,27 1,09C10H20N3 182,1659 12,27 0,69 C11H21NO 183,1624 12,64 0,93C11H2O3 182,0003 12,04 1,26 C11H23N2 183,1863 13,02 0,78C11H4NO2 182,0242 12,41 1,11 C12H7O2 183,0446 13,16 1,20C11H6N2O 182,0480 12,79 0,95 C12H9NO 183,0684 13,53 1,05C11H8N3 182,0719 13,16 0,80 C12H11N2 183,0923 13,91 0,90C11H18O2 182,1307 12,25 1,09 C12H23O 183,1750 13,37 1,02C11H20NO 182,1546 12,63 0,93 C12H25N 183,1988 13,75 0,87C11H22N2 182,1784 13,00 0,78 C13H11O 183,0810 14,26 1,14C12H6O2 182,0368 13,14 1,19 C13H13N 183,1049 14,64 0,99C12H8NO 182,0606 13,52 1,04 C13H27 183,2114 14,48 0,97C12H10N2 182,0845 13,89 0,89 C14HN 183,0109 15,53 1,12C12H22O 182,1671 13,36 1,02 C14H15 183,1174 15,37 1,10C12H24N 182,1910 13,73 0,87 C15H3 183,0235 16,26 1,23C13H10O 182,0732 14,25 1,14 184C13H12N 182,0970 14,62 0,99 C7H8N2O4 184,0484 8,61 1,13C13H26 182,2036 14,46 0,97 C7H10N3O3 184,0723 8,99 0,96C14H14 182,1096 15,35 1,10 C7H12N4O2 184,0961 9,36 0,80C15H2 182,0157 16,24 1,21 C8H10NO4 184,0610 9,34 1,19

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C8H12N2O3 184,0848 9,72 1,03 C9H3N3O2 185,0225 11,00 0,95C8H14N3O2 184,1087 10,09 0,86 C9H5N4O 185,0463 11,37 0,79C8H16N4O 184,1325 10,47 0,70 C9H13O4 185,0814 10,09 1,26C9H2N3O2 184,0147 10,98 0,95 C9H15NO3 185,1052 10,46 1,10C9H4N4O 184,0386 11,35 0,79 C9H17N2O2 185,1291 10,84 0,93C9H12O4 184,0735 10,07 1,26 C9H19N3O 185,1528 11,21 0,77C9H14NO3 184,0974 10,45 1,09 C9H21N4 185,1766 11,59 0,62C9H16N2O2 184,1213 10,82 0,93 C10HO4 184,9875 10,98 1,35

174


C9H18N3O 184,1451 11,20 0,77 C10H3NO3 185,0113 11,35 1,19C9H20N4 184,1690 11,57 0,61 C10H5N2O2 185,0351 11,73 1,03C10H2NO3 184,0034 11,34 1,18 C10H7N3O 185,0590 12,10 0,87C10H4N2O2 184,0273 11,71 1,03 C10H9N4 185,0829 12,48 0,72C10H6N3O 184,0511 12,09 0,87 C10H17O3 185,1176 11,20 1,17C10H8N4 184,0750 12,46 0,71 C10H19NO2 185,1416 11,57 1,01C10H16O3 184,1100 11,18 1,17 C10H21N2O 185,1655 11,94 0,85C10H18NO2 184,1338 11,55 1,01 C10H23N3 185,1894 12,32 0,70C10H20N2O 184,1577 11,93 0,85 C11H5O3 185,0238 12,08 1,27C10H22N3 184,1815 12,30 0,70 C11H7NO2 185,0477 12,46 1,11C11H4O3 184,0160 12,07 1,27 C11H9N2O 185,0715 12,83 0,96C11H6NO2 184,0399 12,44 1,11 C11H11N3 185,0954 13,21 0,81C11H8N2O 184,0637 12,82 0,96 C11H21O2 185,1542 12,30 1,09C11H10N3 184,0876 13,19 0,80 C11H23NO 185,1781 12,68 0,94C11H20O2 184,1464 12,29 1,09 C11H25N2 185,2019 13,05 0,79C11H22NO 184,1702 12,66 0,94 C12H9O2 185,0603 13,19 1,20C11H24N2 184,1941 13,03 0,78 C12H11NO 185,0841 13,56 1,05C12H8O2 184,0524 13,17 1,20 C12H13N2 185,1080 13,94 0,90C12H10NO 184,0763 13,55 1,05 C12H25O 185,1906 13,41 1,03C12H12N2 184,1001 13,92 0,90 C12H27N 185,2145 13,78 0,88C12H24O 184,1828 13,39 1,03 C13HN2 185,0140 14,83 1,02C12H26N 184,2067 13,77 0,88 C13H13O 185,0967 14,30 1,15C13H12O 184,0888 14,28 1,14 C13H15N 185,1205 14,67 1,00C13H14N 184,1127 14,65 1,00 C14HO 185,0027 15,18 1,27C13H28 184,2192 14,50 0,97 C14H3N 185,0266 15,56 1,13C14H2N 184,0187 15,54 1,13 C14H17 185,1331 15,40 1,10C14H16 184,1253 15,38 1,10 C15H5 185,0391 16,29 1,24C15H4 184,0313 16,27 1,24 186

185 C7H10N2O4 186,0641 8,64 1,13C7H9N2O4 185,0563 8,63 1,13 C7H12N3O3 186,0879 9,02 0,97C7H11N3O3 185,0801 9,00 0,96 C7H14N4O2 186,1118 9,39 0,80C7H13N4O2 185,1040 9,38 0,80 C8H2N4O2 186,0178 10,28 0,88C8HN4O2 185,0100 10,27 0,88 C8H12NO4 186,0766 9,38 1,19C8H11NO4 185,0688 9,36 1,19 C8H14N2O3 186,1005 9,75 1,03C8H13N2O3 185,0927 9,73 1,03 C8H16N3O2 186,1244 10,12 0,86C8H15N3O2 185,1165 10,11 0,86 C8H18N4O 186,1482 10,50 0,70C8H17N4O 185,1404 10,48 0,70 C9H2N2O3 186,0065 10,64 1,11C9HN2O3 184,9987 10,62 1,11 C9H4N3O2 186,0304 11,01 0,95

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H6N4O 186,0542 11,39 0,79 C9H7N4O 187,0621 11,40 0,80C9H14O4 186,0892 10,11 1,26 C9H15O4 187,0970 10,12 1,26C9H16NO3 186,1131 10,48 1,10 C9H17NO3 187,1209 10,50 1,10C9H18N2O2 186,1369 10,86 0,94 C9H19N2O2 187,1447 10,87 0,94C9H20N3O 186,1608 11,23 0,78 C9H21N3O 187,1686 11,25 0,78C9H22N4 186,1846 11,60 0,62 C9H23N4 187,1925 11,62 0,62C10H2O4 185,9953 10,99 1,35 C10H3O4 187,0031 11,01 1,35C10H4NO3 186,0191 11,37 1,19 C10H5NO3 187,0269 11,39 1,19C10H6N2O2 186,0429 11,74 1,03 C10H7N2O2 187,0508 11,76 1,03C10H8N3O 186,0667 12,12 0,87 C10H9N3O 187,0746 12,13 0,88C10H10N4 186,0907 12,49 0,72 C10H11N4 187,0984 12,51 0,72C10H18O3 186,1256 11,21 1,17 C10H19O3 185,1334 11,23 1,17

175


C10H20NO2 186,1494 11,59 1,01 C10H21NO2 187,1573 11,60 1,01C10H22N2O 186,1732 11,96 0,86 C10H23N2O 187,1811 11,98 0,86C10H24N3 186,1970 12,33 0,70 C10H25N3 187,2050 12,35 0,70C11H6O3 186,0317 12,10 1,27 C11H7O3 187,0395 12,12 1,27C11H8NO2 186,0555 12,47 1,11 C11H9NO2 187,0633 12,49 1,12C11H10N2O 186,0794 12,85 0,96 C11H11N2O 187,0872 12,87 0,96C11H12N3 186,1032 13,22 0,81 C11H13N3 187,1111 13,24 0,81C11H22O2 186,1620 12,32 1,10 C11H23O2 187,1698 12,33 1,10C11H24NO 186,1859 12,69 0,94 C11H25NO 187,1936 12,71 0,94C11H26N2 186,2098 13,07 0,79 C12HN3 187,0171 14,13 0,93C12H10O2 186,0681 13,21 1,20 C12H11O2 187,0759 13,22 1,20C12H12NO 186,0919 13,58 1,05 C12H13NO 187,0998 13,60 1,05C12H14N2 186,1158 13,95 0,90 C12H15N2 187,1236 13,97 0,90C12H26O 186,1985 13,42 1,03 C13HNO 187,0058 14,48 1,17C13H2N2 186,0218 14,84 1,02 C13H3N2 187,0297 14,86 1,03C13H14O 186,1045 14,31 1,15 C13H15O 187,1123 14,33 1,15C13H16N 186,1284 14,69 1,00 C13H17N 187,1362 14,70 1,00C14H2O 186,0106 15,20 1,27 C14H3O 187,0184 15,22 1,28C14H4N 186,0344 15,57 1,13 C14H5N 187,0422 15,99 1,13C14H18 186,1409 15,42 1,11 C14H19 187,1488 15,43 1,11C15H6 186,0470 16,31 1,24 C15H7 187,0548 16,32 1,24

187 188C7H11N2O4 187,0719 8,66 1,13 C7H12N2O4 188,0797 8,68 1,14C7H13N3O3 187,0958 9,03 0,97 C7H14N3O3 188,1036 9,05 0,97C7H15N4O2 187,1196 9,41 0,80 C7H16N4O2 188,1275 9,42 0,80C8HN3O3 187,0018 9,92 1,04 C8H2N3O3 188,0096 9,94 1,05C8H3N4O2 187,0257 10,30 0,88 C8H4N4O2 188,0335 10,31 0,88C8H13NO4 187,0845 9,39 1,20 C8H14NO4 188,0923 9,41 1,20C8H15N2O3 187,1083 9,77 1,03 C8H16N2O3 188,1162 9,78 1,03C8H17N3O2 187,1322 10,14 0,87 C8H18N3O2 188,1400 10,16 0,87C8H19N4O 187,1560 10,51 0,70 C8H20N4O 188,1639 10,53 0,71C9HNO4 186,9905 10,28 1,28 C9H2NO4 187,9983 10,30 1,28C9H3N2O3 187,0144 10,65 1,11 C9H4N2O3 188,0222 10,67 1,12C9H5N3O2 187,0382 11,03 0,95 C9H6N3O2 188,0460 11,04 0,96

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H8N4O 188,0699 11,42 0,80 C9H17O4 189,1127 10,15 1,26C9H16O4 188,1049 10,14 1,26 C9H19NO3 189,1365 10,53 1,10C9H18NO3 188,1287 10,51 1,10 C9H21N2O2 189,1604 10,90 0,94C9H20N2O2 188,1526 10,89 0,94 C9H23N3O 189,1842 11,28 0,78C9H22N3O 188,1764 11,26 0,78 C10H5O4 189,0187 11,04 1,35C9H24N4 188,2003 11,64 0,62 C10H7NO3 189,0426 11,42 1,19C10H4O4 188,0109 11,03 1,35 C10H9N2O2 189,0664 11,79 1,04C10H6NO3 188,0348 11,40 1,19 C10H11N3O 189,0903 12,17 0,88C10H8N2O2 188,0586 11,78 1,03 C10H13N4 189,1142 12,54 0,72C10H10N3O 188,0825 12,15 0,88 C10H21O3 189,1491 11,26 1,18C10H12N4 188,1063 12,52 0,72 C10H23NO2 189,1730 11,63 1,02C10H20O3 188,1413 11,24 1,18 C11HN4 189,0202 13,43 0,83C10H22NO2 188,1651 11,62 1,02 C11H9O3 189,0552 12,15 1,28C10H24N2O 188,1890 11,99 0,86 C11H11NO2 189,0790 12,52 1,12C11H8O3 188,0473 12,13 1,27 C11H13N2O 189,1029 12,90 0,97C11H10NO2 188,0712 12,51 1,12 C11H15N3 189,1267 13,27 0,81

176


C11H12N2O 188,0950 12,88 0,96 C12HN2O 189,0089 13,79 1,08C11H14N3 188,1189 13,26 0,81 C12H3N3 189,0328 14,16 0,93C11H24O2 188,1777 12,35 1,10 C12H13O2 189,0916 13,25 1,21C12H2N3 188,0249 14,14 0,93 C12H15NO 189,1154 13,63 1,06C12H12O2 188,0837 13,24 1,21 C12H17N2 189,1393 14,00 0,91C12H14NO 188,1076 13,61 1,06 C13HO2 188,9976 14,14 1,33C12H16N2 188,1315 13,99 0,91 C13H3NO 189,0215 14,52 1,18C13H2NO 188,0316 13,99 0,91 C13H5N2 189,0453 14,89 1,03C13H4N2 188,0375 14,88 1,03 C13H17O 189,1280 14,36 1,16C13H16O 188,1202 14,34 1,15 C13H19N 189,1519 14,73 1,01C13H18N 188,1440 14,72 10,1 C14H5O 189,0340 15,25 1,28C14H4O 188,0262 15,23 1,28 C14H7N 189,0579 15,62 1,14C14H6N 188,0501 15,61 1,14 C14H21 189,1644 15,46 1,11C14H20 188,1566 15,45 1,11 C15H9 189,0705 16,35 1,25C15H8 188,0626 16,34 1,25 190

189 C7H14N2O4 190,0954 8,71 1,14C7H13N2O4 189,0876 8,69 1,14 C7H16N3O3 190,1193 9,08 0,97C7H15N3O3 189,1114 9,07 0,97 C7H18N4O2 190,1431 9,46 0,80C7H17N4O2 189,1353 9,44 0,80 C8H2N2O4 190,0014 9,60 1,21C8HN2O4 188,9936 9,58 1,21 C8H4N3O3 190,0253 9,97 1,05C8H3N3O3 189,0175 9,95 1,05 C8H6N4O2 190,0491 10,35 0,89C8H5N4O2 189,0413 10,33 0,88 C8H16NO4 190,1080 9,44 1,20C8H15NO4 189,1001 9,42 1,20 C8H18N2O3 190,1318 9,81 1,03C8H17N2O3 189,1240 9,80 1,03 C8H20N3O2 190,1557 10,19 0,87C8H19N3O2 189,1478 10,17 0,87 C8H22N4O 190,1795 10,56 0,71C8H21N4O 189,1717 10,55 0,71 C9H4NO4 190,0140 10,33 1,28C9H3NO4 189,0062 10,31 1,28 C9H6N2O3 190,0379 10,70 1,12C9H5N2O3 189,0300 10,69 1,12 C9H8N3O2 190,0617 11,08 0,96C9H7N3O2 189,0539 11,06 0,96 C9H10N4O 190,0856 11,45 0,80C9H9N4O 189,0777 11,43 0,80 C9H18O4 190,1205 10,17 1,27

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H20NO3 190,1444 10,54 1,10 C10H13N3O 191,1060 12,20 0,88C9H22N2O2 190,1682 10,92 0,94 C10H15N4 191,1298 12,57 0,73C10H6O4 190,0266 11,06 1,35 C11HN3O 191,0120 13,09 0,99C10H8NO3 190,0504 11,43 1,20 C11H3N4 191,0359 13,46 0,84C10H10N2O2 190,0743 11,81 1,03 C11H11O3 191,0708 12,18 1,28C10H12N3O 190,0981 12,18 0,88 C11H13NO2 191,0947 12,55 1,12C10H14N4 190,1220 12,56 0,73 C11H15N2O 191,1185 12,93 0,97C10H22O3 190,1569 11,28 1,18 C11H17N3 191,1424 13,30 0,82C11H2N4 190,0280 12,44 0,84 C12HNO2 191,0007 13,44 1,23C11H10O3 190,0630 12,16 1,28 C12H3N2O 191,0246 13,82 1,08C11H12NO2 190,0868 12,54 1,12 C12H5N3 191,0484 14,19 0,93C11H14N2O 190,1107 12,91 0,97 C12H15O2 191,1072 13,29 1,21C11H16N3 190,1346 13,29 0,82 C12H17NO 191,1311 13,66 1,06C12H2N2O 190,0167 13,80 1,08 C12H19N2 191,1549 14,03 0,91C12H4N3 190,0406 14,18 0,93 C13H3O2 191,0133 14,17 1,33C12H14O2 190,0994 13,27 1,21 C13H5NO 191,0371 14,55 1,18C12H16NO 190,1233 13,64 1,06 C13H7N2 191,0610 14,92 1,04C12H18N2 190,1471 14,02 0,91 C13H19O 191,1436 14,39 1,16C13H2O2 190,0054 14,16 1,33 C13H21N 191,1675 14,77 1,01C13H4NO 190,0293 14,53 1,18 C14H7O 191,0497 15,28 1,29

177


C13H6N2 190,0532 14,91 1,03 C14H9N 191,0736 15,65 1,14C13H18O 190,1358 14,38 1,16 C14H23 191,1801 15,50 1,12C13H20N 190,1597 14,75 1,01 C15H11 191,0861 16,39 1,25C14H6O 190,0419 15,26 1,28 192C14H8N 190,0657 15,64 1,14 C7H16N2O4 192,1111 8,74 1,14C14H22 190,1722 15,48 1,12 C7H18N3O3 192,1349 9,11 0,97C15H10 190,0783 16,37 1,25 C7H20N4O2 192,1588 9,49 0,81

191 C8H4N2O4 192,0171 9,63 1,22C7H15N2O4 191,1032 8,72 1,14 C8H6N3O3 192,0410 10,00 1,05C7H17N3O3 191,1271 9,10 0,97 C8H8N4O2 192,0648 10,39 0,89C7H19N4O2 191,1509 9,47 0,81 C8H18NO4 192,1236 9,47 1,20C8H3N2O4 191,0093 9,61 1,22 C8H20N2O3 192,1475 9,85 1,04C8H5N3O3 191,0331 9,99 1,05 C9H6NO4 192,0297 10,36 1,29C8H7N4O2 191,0570 10,36 0,89 C9H8N2O3 192,0535 10,73 1,12C8H17NO4 191,1158 9,46 1,20 C9H10N3O2 192,0774 11,11 0,96C8H19N2O3 191,1396 9,83 1,04 C9H12N4O 192,1012 11,48 0,80C8H21N3O2 191,1635 10,20 0,87 C9H20O4 192,1362 10,20 1,27C9H5NO4 191,0218 10,34 1,28 C10H8O4 192,0422 11,09 1,36C9H7N2O3 191,0457 10,72 1,12 C10H10NO3 192,0661 11,47 1,20C9H9N3O2 191,0695 11,09 0,96 C10H12N2O2 192,0899 11,84 1,04C9H11N4O 191,0934 11,47 0,80 C10H14N3O 192,1138 12,21 0,89C9H19O4 191,1284 10,19 1,27 C10H16N4 192,1377 12,59 0,73C9H21NO3 191,1522 10,56 1,11 C11H2N3O 192,0198 13,10 0,99C10H7O4 191,0344 11,07 1,36 C11H4N4 192,0437 13,48 0,84C10H9NO3 191,0583 11,45 1,20 C11H12O3 192,0786 12,20 1,28C10H11N2O2 191,0821 11,82 1,04 C11H14NO2 192,1025 12,57 1,13

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C11H16N2O 192,1264 12,95 0,97 C12H19NO 193,1467 13,69 1,07C11H18N3 192,1502 13,32 0,82 C12H21N2 193,1706 14,07 0,92C12H2NO2 192,0085 13,46 1,24 C13H5O2 193,0289 14,21 1,33C12H4N2O 192,0324 13,83 1,09 C13H7NO 193,0528 14,58 1,19C12H6N3 192,0563 14,21 0,94 C13H9N2 193,0767 14,96 1,04C12H16O2 192,1151 13,30 1,22 C13H21O 193,1593 14,42 1,16C12H18NO 192,1389 13,68 1,06 C13H23N 193,1832 14,80 1,02C12H20N2 192,1628 14,05 0,92 C14H9O 193,0653 15,31 1,29C13H4O2 192,0211 14,19 1,33 C14H11N 193,0892 15,69 1,15C13H6NO 192,0449 14,56 1,18 C14H25 193,1957 15,53 1,12C13H8N2 192,0688 14,94 1,04 C15H13 193,1018 16,42 1,26C13H20O 192,1515 14,41 1,16 C16H 193,0078 17,31 1,40C13H22N 192,1753 14,78 1,02 194C14H8O 192,0575 15,30 1,29 C7H18N2O4 194,1267 8,77 1,14C14H10N 192,0814 15,67 1,15 C8H6N2O4 194,0328 9,66 1,22C14H24 192,1879 15,51 1,12 C8H8N3O3 194,0566 10,03 1,06C15H12 192,0939 16,40 1,26 C8H10N4O2 194,0805 10,41 0,89

193 C9H8NO4 194,0453 10,39 1,29C7H17N2O4 193,1189 8,76 1,14 C9H10N2O3 194,0692 10,77 1,13C7H19N3O3 193,1427 9,13 0,98 C9H12N3O2 194,0930 11,14 0,97C8H5N2O4 193,0249 9,64 1,22 C9H14N4O 194,1169 11,51 0,81C8H7N3O3 193,0488 10,02 1,05 C10H2N4O 194,0229 12,40 0,91C8H9N4O2 193,0726 10,39 0,89 C10H10O4 194,0579 11,12 1,36C8H19NO4 193,1315 9,49 1,20 C10H12NO3 194,0817 11,50 1,20

178


C9H7NO4 193,0375 10,38 1,29 C10H14N2O2 194,1056 11,87 1,05C9H9N2O3 193,0614 10,75 1,13 C10H16N3O 194,1295 12,25 0,89C9H11N3O2 193,0852 11,12 0,96 C10H18N4 194,1533 12,62 0,74C9H13N4O 193,1091 11,50 0,81 C11H2N2O2 194,0116 12,76 1,15C10HN4O 193,0151 12,39 0,91 C11H4N3O 194,0355 13,13 1,00C10H9O4 193,0501 11,11 1,36 C11H6N4 194,0594 13,51 0,85C10H11NO3 193,0739 11,48 1,20 C11H14O3 194,0943 12,23 1,28C10H13N2O2 193,0978 11,86 1,04 C11H16NO2 194,1182 12,60 1,13C10H15N3O 193,1216 12,23 0,89 C11H18N2O 194,1420 12,98 0,98C10H17N4 193,1455 12,60 0,73 C11H20N3 194,1659 13,35 0,82C11HN2O2 193,0038 12,74 1,15 C12H2O3 194,0003 13,12 1,39C11H3N3O 193,0277 13,12 0,99 C12H4NO2 194,0242 13,49 1,24C11H5N4 193,0515 13,49 0,84 C12H6N2O 194,0480 13,87 1,09C11H13O3 193,0865 12,21 1,28 C12H8N3 194,0719 14,24 0,94C11H15NO2 193,1103 12,59 1,13 C12H18O2 194,1307 13,33 1,22C11H17N2O 193,1342 12,96 0,97 C12H20NO 194,1546 13,71 1,07C11H19N3 193,1580 13,34 0,82 C12H22N2 194,1784 14,08 0,92C12HO3 192,9925 13,10 1,39 C13H6O2 194,0368 14,22 1,34C12H3NO2 193,0164 13,48 1,24 C13H8NO 194,0606 14,60 1,19C12H5N2O 193,0402 13,85 1,09 C13H10N2 194,0845 14,97 1,04C12H7N3 193,0641 14,22 0,94 C13H22O 194,1671 14,44 1,17C12H17O2 193,1229 13,32 1,22 C13H24N 194,1910 14,81 1,02

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C14H10O 194,0732 15,33 1,29 196C14H12N 194,0970 15,70 1,15 C8H8N2O4 196,0484 9,69 1,22C14H26 194,2036 15,54 1,13 C8H10N3O3 196,0723 10,07 1,06C15H14 194,1096 16,43 1,26 C8H12N4O2 196,0961 10,44 0,90C16H2 194,0157 17,32 1,41 C9H10NO4 196,0610 10,42 1,29

195 C9H12N2O3 196,0848 10,80 1,13C8H7N2O4 195,0406 9,68 1,22 C9H14N3O2 196,1087 11,17 0,97C8H9N3O3 195,0644 10,05 1,06 C9H16N4O 196,1325 11,55 0,81C8H11N4O2 195,0883 10,43 0,89 C10H2N3O2 196,0147 12,06 1,07C9H9NO4 195,0532 10,41 1,29 C10H4N4O 196,0386 12,44 0,91C9H11N2O3 195,0770 10,78 1,13 C10H12O4 196,0735 11,15 1,37C9H13N3O2 195,1009 11,16 0,97 C10H14NO3 196,0974 11,53 1,21C9H15N4O 195,1247 11,53 0,81 C10H16N2O2 196,1213 11,90 1,05C10HN3O2 195,0069 12,05 1,07 C10H18N3O 196,1451 12,28 0,89C10H3N4O 195,0308 12,42 0,91 C10H20N4 196,1690 12,65 0,74C10H11O4 195,0657 11,14 1,36 C11H2NO3 196,0034 12,42 1,31C10H13NO3 195,0896 11,51 1,21 C11H4N2O2 196,0273 12,79 1,15C10H15N2O2 195,1134 11,89 1,05 C11H6N3O 196,0511 13,17 1,00C10H17N3O 195,1373 12,26 0,89 C11H8N4 196,0750 13,54 0,85C10H19N4 195,1611 12,64 0,74 C11H16O3 196,1100 12,26 1,29C11HNO3 194,9956 12,40 1,31 C11H 18NO2 196,1338 12,63 1,13C11H3N2O2 195,0195 12,78 1,15 C11H20N2O 196,1577 13,01 0,98C11H5N3O 195,0433 13,15 1,00 C11H22N3 196,1815 13,38 0,83C11H7N4 195,0672 13,82 0,85 C12H4O3 196,0160 13,15 1,40C11H15O3 195,1021 12,24 1,29 C12H6NO2 196,0399 13,52 1,24C11H17NO2 195,1260 12,62 1,13 C12H8N2O 196,0637 13,90 1,09C11H19N2O 195,1498 12,99 0,98 C12H10N3 196,0876 14,27 0,95C11H21N3 195,1737 13,37 0,83 C12H20O2 196,1464 13,37 1,22

179


C12H3O3 195,0082 13,13 1,39 C12H22NO 196,1702 13,74 1,07C12H5NO2 195,0320 13,51 1,24 C12H24N2 196,1941 14,11 0,92C12H7N2O 195,0559 13,88 1,09 C13H8O2 196,0524 14,25 1,34C12H9N3 195,0798 14,26 0,94 C13H10NO 196,0763 14,69 1,19C12H19O2 195,1385 13,35 1,22 C13H12N2 196,1001 15,00 1,05C12H21NO 195,1624 13,72 1,07 C13H24O 196,1828 14,47 1,17C12H23N2 195,1863 14,10 0,92 C13H26N 196,2067 14,85 1,03C13H7O2 195,0446 14,24 1,34 C14H12O 196,0888 15,36 1,30C13H9NO 195,0684 14,61 1,19 C14H14N 196,1127 15,73 1,16C13H11N2 195,0923 14,99 1,05 C14H28 196,2192 15,58 1,13C13H23O 195,1750 14,46 1,17 C15H2N 196,0187 16,62 1,29C13H25N 195,1988 14,83 1,02 C15H16 196,1253 16,47 1,27C14H11O 195,0810 15,34 1,30 C16H4 196,0313 17,35 1,41C14H13N 195,1049 15,72 1,15 197C14H27 195,2114 15,56 1,13 C8H9N2O4 197,0563 9,71 1,23C15HN 195,0109 16,61 1,29 C8H11N3O3 197,0801 10,08 1,06C15H15 195,1174 16,45 1,27 C8H13N4O2 197,1040 10,46 0,90C16H3 195,0235 17,34 1,41 C9HN4O2 197,0100 11,35 0,99

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H11NO4 197,0688 10,44 1,29 C9H12NO4 198,0766 10,46 1,30C9H13N2O3 197,0927 10,81 1,13 C9H14N2O3 198,1005 10,83 1,13C9H15N3O2 197,1165 11,19 0,97 C9H16N3O2 198,1244 11,20 0,97C9H17N4O 197,1404 11,56 0,81 C9H18N4O 198,1482 11,58 0,82C10HN2O3 196,9987 11,70 1,23 C10H2N2O3 198,0065 11,72 1,23C10H3N3O2 197,0226 12,08 1,07 C10H4N3O2 198,0304 12,09 1,07C10H5N4O 197,0464 12,45 0,91 C10H6N4O 198,0542 12,47 0,92C10H13O4 197,0814 11,17 1,37 C10H14O4 198,0892 11,19 1,37C10H15NO3 197,1052 11,55 1,21 C10H16NO3 198,1131 11,56 1,21C10H17N2O2 197,1291 11,92 1,05 C10H18N2O2 198,1369 11,94 1,05C10H19N3O 197,1529 12,29 0,90 C10H20N3O 198,1608 12,31 0,90C10H21N4 197,1768 12,67 0,74 C10H22N4 198,1846 12,68 0,74C11HO4 196,9874 12,06 1,46 C11H2O4 197,9953 12,08 1,47C11H3NO3 197,0113 12,43 1,31 C11H4NO3 198,0191 12,45 1,31C11H5N2O2 197,0351 12,81 1,16 C11H6N2O2 198,0429 12,82 1,16C11H7N3O 197,0590 13,18 1,00 C11H8N3O 198,0668 13,29 1,01C11H9N4 197,0829 13,56 0,85 C11H10N4 198,0907 13,57 0,85C11H17O3 197,1178 12,28 1,29 C11H18O3 198,1256 12,29 1,29C11H19NO2 197,1416 12,65 1,14 C11H20NO2 198,1495 12,67 1,14C11H21N2O 197,1655 13,03 0,98 C11H22N2O 198,1733 13,04 0,99C11H23N3 197,1894 13,40 0,83 C11H24N3 198,1972 13,42 0,83C12H5O3 197,0238 13,16 1,40 C12H6O3 198,0317 13,18 1,40C12H7NO2 197,0477 13,54 1,25 C12H8NO2 198,0555 13,56 1,25C12H9N2O 197,0715 13,91 1,10 C12H10N2O 198,0794 13,93 1,10C12H11N3 197,0954 14,29 0,95 C12H12N3 198,1032 14,30 0,95C12H21O2 197,1542 13,38 1,23 C12H22O2 198,1620 13,40 1,23C12H23NO 197,1781 1376 1,08 C12H24NO 198,1859 13,77 1,08C12H25N2 197,2019 14,13 0,93 C12H26N2 198,2098 14,15 0,93C13H9O2 197,0603 14,27 1,34 C13H10O2 198,0681 14,29 1,35C13H11NO 197,0841 14,64 1,20 C13H12NO 198,0919 14,66 1,20C13H13N2 197,1080 15,02 1,05 C13H14N2 198,1158 15,04 1,05C13H25O 197,1906 14,49 1,17 C13H26O 198,1985 14,50 1,18

180


C13H27N 197,2145 14,86 1,03 C13H28N 198,2223 14,88 1,03C14HN2 197,0104 15,91 1,18 C14H2N2 198,0218 15,92 1,18C14H13O 197,0967 15,38 1,30 C14H14O 198,1045 15,39 1,30C14H15N 197,1205 15,75 1,16 C14H16N 198,1284 15,77 1,16C14H29 197,2270 15,59 1,13 C14H30 198,2349 15,61 1,14C15HO 197,0027 16,26 1,44 C15H2O 198,0106 16,28 1,44C15H3N 197,0266 16,64 1,30 C15H4N 198,0344 16,65 1,30C15H17 197,1331 16,48 1,27 C15H18 198,1409 16,50 1,27C16H5 197,0391 17,37 1,42 C16H6 198,0470 17,39 1,42

198 199C8H10N2O4 198,0641 9,72 1,23 C8H11N2O4 199,0719 9,74 1,23C8H12N3O3 198,0879 10,10 1,06 C8H13N3O3 199,0958 10,11 1,06C8H14N4O2 198,1118 10,47 0,90 C8H15N4O2 199,1196 10,49 0,90C9H2N4O 198,0178 11,36 0,99 C9HN3O3 199,0018 11,00 1,15

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H3N4O2 199,0257 11,38 0,99 C8H14N3O3 200,1036 10,13 1,07C9H13NO4 199,0845 10,47 1,30 C8H16N4O2 200,1275 10,51 0,90C9H15N2O3 199,1083 10,85 1,14 C9H2N3O3 200,0096 11,02 1,15C9H17N3O2 199,1322 11,22 0,98 C9H4N4O2 200,0335 11,39 0,99C9H19N4O 199,1560 11,59 0,82 C9H14NO4 200,0923 10,49 1,30C10HNO4 198,9905 11,36 1,39 C9H16N2O3 200,1162 10,86 1,14C10H3N2O3 199,0144 11,73 1,23 C9H18N3O2 200,1400 11,24 0,98C10H5N3O2 199,0382 12,11 1,07 C9H20N4O 200,1639 11,61 0,82C10H7N4O 199,0621 12,48 0,92 C10H2NO4 199,9983 11,38 1,39C10H15O4 199,0970 11,20 1,37 C10H4N2O3 200,0222 11,75 1,23C10H17NO3 199,1209 11,58 1,21 C10H6N3O2 200,0460 12,13 1,08C10H19N2O2 199,1447 11,95 1,01 C10H8N4O 200,0699 12,50 0,92C10H21N3O 199,1686 12,33 0,90 C10H16O4 200,1049 11,22 1,37C10H23N4 199,1925 12,70 0,75 C10H18NO3 200,1287 11,59 1,21C11H3O4 199,0031 12,09 1,47 C10H20N2O2 200,1526 11,97 1,06C11H5NO3 199,0269 12,47 1,31 C10H22N3O 200,1764 12,34 0,90C11H7N2O2 199,0508 12,84 1,16 C10H24N4 200,2003 12,72 0,75C11H9N3O 199,0746 13,21 1,01 C11H4O4 200,0109 12,11 ]1,47C11H11N4 199,0985 13,59 0,86 C11H6NO3 200,0348 12,48 1,32C11H19O3 199,1334 12,31 1,29 C11H8N2O2 200,0586 12,86 1,16C11H21NO2 199,1573 12,68 1,14 C11H10N3O 200,0825 13,23 1,01C11H23N2O 199,1811 13,06 0,99 C11H12N4 200,1063 13,60 0,86C11H25N3 199,2050 13,43 0,84 C11H20O3 200,1413 ]12,32 1,30C12H7O3 199,0395 13,20 1,40 C11H22NO2 200,1651 12,70 1,14C12H9NO2 199,0634 13,57 1,25 C11H24N2O 200,1890 13,07 0,99C12H11N2O 199,0872 13,95 1,10 C11H26N3 200,2129 13,45 0,84C12H13N3 199,1111 14,32 0,95 C12H8O3 200,0473 13,21 1,40C12H23O2 199,1699 13,41 1,23 C12H10NO2 200,0712 13,59 1,25C12H25NO 199,1937 13,79 1,08 C12H12N2O 200,0950 13,96 1,10C12H27N2 199,2176 14,16 0,93 C12H14N3 200,1189 13,34 0,96C13HN3 199,0171 15,21 1,08 C12H24O2 200,1777 13,43 1,23C13H11O2 199,0759 14,30 1,35 C12H26NO 200,2015 13,80 1,08C13H13NO 199,0998 14,68 1,20 C12H28N2 200,2254 14,18 0,93C13H15N2 199,1236 15,05 1,06 C13H2N3 200,0249 15,22 1,08C13H27O 199,2063 14,52 1,18 C13H12O2 200,0837 14,32 1,35C13H29N 199,2301 14,89 1,03 C13H14NO 200,1076 14,69 1,28

181


C14HNO 199,0058 15,57 1,33 C13H16N2 200,1315 15,07 1,06C14H3N2 199,0297 15,94 1,19 C13H28O 200,2141 15,54 1,18C14H15O 199,1123 15,41 1,31 C14H2NO 200,0136 15,58 1,33C14H17N 199,1362 15,78 1,16 C14H4N2 200,0375 15,96 1,19C15H3O 199,0184 16,30 1,44 C14H16O 200,1202 15,42 1,31C15H5N 199,0422 16,67 1,30 C14H18N 200,1440 15,80 1,17C15H19 199,1488 16,51 1,28 C15H4O 200,0262 16,31 1,44C16H7 199,0548 17,40 1,42 C15H6N 200,0501 16,69 1,30

200 C15H20 200,1566 16,53 1,28C8H12N2O4 200,0797 9,76 1,23 C16H8 200,0626 17,42 1,42

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2201 C15H5O 201,0340 16,33 1,45

C8H13N2O4 201,0876 9,77 1,23 C15H7N 201,0579 16,70 1,31C8H15N3O3 201,1114 10,15 1,07 C15H21 201,1644 16,55 1,28C8H17N4O2 201,1353 10,52 0,90 C16H9 201,0705 17,43 1,43C9HN2O4 200,9936 10,66 1,32 202C9H3N3O3 201,0175 11,04 1,16 C8H14N2O4 202,0954 9,79 1,23C9H5N4O2 201,0413 11,41 1,00 C8H16N3O3 202,1193 10,16 1,07C9H15NO4 201,1001 10,50 1,30 C8H18N4O2 202,1431 10,54 0,91C9H17N2O3 201,1240 10,88 1,14 C9H2N2O4 202,0014 10,68 1,32C9H19N3O2 201,1478 11,25 0,98 C9H4N3O3 202,0253 11,05 1,16C9H21N4O 201,1717 11,63 0,82 C9H6N4O2 202,0491 11,43 1,00C10H3NO4 201,0062 11,39 1,39 C9H16NO4 202,1080 10,52 1,30C10H5N2O3 201,0300 11,77 1,23 C9H18N2O3 202,1318 10,89 1,14C10H7N3O2 201,0539 12,14 1,08 C9H20N3O2 202,1557 11,27 0,98C10H9N4O 201,0777 12,52 0,92 C9H22N4O 202,1795 11,64 0,82C10H17O4 201,1127 11,23 1,37 C10H4NO4 202,0140 11,41 1,39C10H19NO3 201,1365 11,61 1,22 C10H6N2O3 202,0379 11,78 1,24C10H21N2O2 201,1604 11,98 1,06 C10H8N3O2 202,0617 12,16 1,08C10H23N3O 201,1842 12,36 0,90 C10H10N4O 202,0856 12,53 0,92C10H25N4 201,2081 12,73 0,75 C10H18O4 202,1205 11,25 1,38C11H5O4 201,0187 12,12 1,47 C10H20NO3 202,1444 11,63 1,22C11H7NO3 201,0426 12,50 1,32 C10H22N2O2 202,1682 12,00 1,06C11H9N2O2 201,0664 12,87 1,16 C10H24N3O 202,1921 12,37 0,91C11H11N3O 201,0903 13,25 1,01 C10H26N4 202,2160 12,75 0,75C11H13N4 201,1142 13,62 0,86 C11H6O4 202,0266 12,14 1,47C11H21O3 201,1491 12,34 1,30 C11H8NO3 202,0504 12,51 1,32C11H23NO2 201,1730 12,71 1,14 C11H10N2O2 202,0743 12,89 1,17C11H25N2O 201,1968 13,09 0,99 C11H12N3O 202,0981 13,26 1,01C11H27N3 201,2207 13,46 0,84 C11H14N4 202,1220 13,64 0,86C12HN4 201,0202 14,51 0,98 C11H22O3 202,1569 12,36 1,30C12H9O3 201,0552 13,23 1,41 C11H24NO2 202,1808 12,73 1,15C12H11NO2 201,0790 13,60 1,26 C11H26N2O 202,2046 13,11 0,99C12H13N2O 201,1029 13,98 1,11 C12H2N4 202,0280 14,53 0,98C12H15N3 201,1267 14,35 0,96 C12H10O3 202,0630 13,25 1,41C12H25O2 201,1855 13,45 1,23 C12H12NO2 202,0868 13,62 1,26C12H27NO 201,2094 13,82 1,08 C12H14N2O 202,1107 13,99 1,11C13HN2O 201,0089 14,87 1,23 C12H16N3 202,1346 14,37 0,96C13H3N3 201,0328 15,24 1,08 C12H26O2 202,1934 13,46 1,24C13H13O2 201,0916 14,33 1,35 C13H2N2O 202,0167 14,88 1,23C13H15NO 201,1154 14,71 1,21 C13H4N3 202,0406 15,26 1,09

182


C13H17N2 201,1393 15,08 1,06 C13H14O2 202,0994 14,35 1,35C14HO2 200,9976 15,22 1,48 C13H16NO 202,1233 14,72 1,21C14H3NO 201,0215 15,60 1,33 C13H18N2 202,1471 15,10 1,06C14H5N2 201,0453 15,97 1,19 C14H2O2 202,0054 15,24 1,48C14H17O 201,1280 15,44 1,31 C14H4NO 202,0293 15,61 1,34C14H19N 201,1519 15,81 1,17 C14H6N2 202,0532 15,99 1,19

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C14H18O 202,1358 15,46 1,31 C14H7N2 203,0610 16,00 1,20C14H20N 202,1597 15,83 1,17 C14H19O 203,1436 15,47 1,32C15H6O 202,0419 16,34 1,45 C14H21N 203,1675 15,85 1,17C15H8N 202,0657 16,72 1,31 C15H7O 203,0497 16,36 1,45C15H22 202,1722 16,56 1,28 C15H9N 203,0736 16,73 1,31C16H10 202,0783 17,45 1,34 C15H23 203,1801 16,58 1,29

203 C16H11 203,0861 17,47 1,43C8H15N2O4 203,1032 9,80 1,23 204C8H17N3O3 203,1271 10,18 1,07 C8H16N2O4 204,1111 9,82 1,24C8H19N4O2 203,1509 10,55 0,91 C8H18N3O3 204,1349 10,19 1,07C9H3N2O4 203,0093 10,69 1,32 C8H20N4O2 204,1588 10,57 0,91C9H5N3O3 203,0331 11,07 1,16 C9H4N2O4 204,0171 10,71 1,32C9H7N4O2 203,0570 11,44 1,00 C9H6N3O3 204,0410 11,08 1,16C9H17NO4 203,1158 10,54 1,30 C9H8N4O2 204,0648 11,46 1,00C9H19N2O3 203,1369 10,91 1,14 C9H18NO4 204,1236 10,55 1,31C9H21N3O2 203,1635 11,28 0,98 C9H20N2O3 204,1475 10,93 1,14C9H23N4O 203,1873 11,66 0,82 C9H22N3O2 204,1713 11,30 0,98C10H5NO4 203,0218 11,42 1,40 C9H24N4O 204,1952 11,67 0,83C10H7N2O3 203,0457 11,80 1,24 C10H6NO4 204,0297 11,44 1,40C10H9N3O2 203,0695 12,17 1,08 C10H8N2O3 204,0535 11,81 1,24C10H11N4O 203,0934 12,55 0,93 C10H10N3O2 204,0774 12,19 1,08C10H19O4 203,1284 11,27 1,38 C10H12N4O 204,1012 12,56 0,93C10H21NO3 203,1522 11,64 1,22 C10H20O4 204,1362 11,28 1,38C10H23N2O2 203,1761 12,02 1,06 C10H22NO3 204,1600 11,66 1,22C10H25N3O 203,1999 12,39 0,91 C10H24N2O2 204,1839 12,03 1,06C11H7O4 203,0344 12,16 1,48 C11H8O4 204,0422 12,17 1,48C11H9NO3 203,0583 12,53 1,32 C11H10NO3 204,0661 12,55 1,32C11H11N2O2 203,0821 12,90 1,17 C11H12N2O2 204,0899 12,92 1,17C11H13N3O 203,1060 13,28 1,02 C11H14N3O 204,1138 13,29 1,02C11H15N4 203,1298 13,65 0,86 C11H16N4 204,1377 13,67 0,87C11H23O3 203,1648 12,37 1,30 C11H24O3 204,1726 12,39 1,30C11H25NO2 203,1886 12,75 1,15 C12H2N3O 204,0198 14,18 1,13C12HN3O 203,0120 14,17 1,13 C12H4N4 204,0437 14,56 0,99C12H3N4 203,0359 14,54 0,98 C12H12O3 204,0786 13,28 1,41C12H11O3 203,0708 13,26 1,41 C12H14NO2 204,1025 13,65 1,26C12H13NO2 203,0947 13,64 1,26 C12H16N2O 204,1264 14,03 1,11C12H15N2O 203,1185 14,01 1,11 C12H18N3 204,1502 14,40 0,96C12H17N3 203,1424 14,38 0,96 C13H2NO2 204,0085 14,54 1,38C13HNO2 203,0007 14,52 1,38 C13H4N2O 204,0324 14,91 1,24C13H3N2O 203,0246 14,90 1,23 C13H6N3 204,0563 15,29 1,09C13H5N3 203,0484 15,27 1,09 C13H16O2 204,1151 14,38 1,36C13H15O2 203,1072 14,37 1,36 C13H18NO 204,1389 14,76 1,21C13H17NO 203,1311 14,74 1,21 C13H20N2 204,1628 15,13 1,07C13H19N2 203,1549 15,12 1,06 C14H4O2 204,0211 15,27 1,49

183


C14H3O2 203,0133 15,26 1,48 C14H6NO 204,0449 15,65 1,34C14H5NO 203,0371 15,63 1,34 C14H8N2 204,0688 16,02 1,20

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C14H20O 204,1515 15,49 1,32 C14H23N 205,1832 15,88 1,18C14H22N 204,1753 15,86 1,18 C15H9O 205,0653 16,39 1,46C15H8O 204,0575 16,38 1,45 C15H11N 205,0892 16,77 1,32C15H10N 204,0814 16,75 1,31 C15H25 205,1957 16,61 1,29C15H24 204,1879 16,59 1,29 C16H13 205,1018 17,50 1,44C16H12 204,0939 17,48 1,43 C17H 205,0078 18,39 1,59

205 206C8H17N2O4 205,1189 9,84 1,24 C8H18N2O4 206,1267 9,85 1,24C8H19N3O3 205,1427 10,21 1,07 C8H20N3O3 206,1506 10,23 1,08C8H21N4O2 205,1666 10,59 0,91 C8H22N4O2 206,1744 10,60 0,91C9H5N2O4 205,0249 10,73 1,32 C9H6N2O4 206,0328 10,74 1,32C9H7N3O3 205,0488 11,10 1,16 C9H8N3O3 206,0566 11,12 1,16C9H9N4O2 205,0726 11,47 1,00 C9H10N4O2 206,0805 11,49 1,01C9H19NO4 205,1315 10,57 1,31 C9H20NO4 206,1393 10,58 1,31C9H21N2O3 205,1553 10,94 1,15 C9H22N2O3 206,1631 10,96 1,15C9H23N3O2 205,1791 11,32 0,99 C10H8NO4 206,0453 11,47 1,40C10H7NO4 205,0375 11,46 1,40 C10H10N2O3 206,0692 11,85 1,24C10H9N2O3 205,0614 11,83 1,24 C10H12N3O2 206,0930 12,22 1,09C10H11N3O2 205,0852 12,21 1,09 C10H14N4O 206,1169 12,60 0,93C10H13N4O 205,1091 12,58 0,93 C10H22O4 206,1518 11,31 1,38C10H21O4 205,1440 11,30 1,38 C11H2N4O 206,0229 13,48 1,04C10H23NO3 205,1679 11,67 1,22 C11H10O4 206,0579 12,20 1,48C11HN4O 205,0151 13,47 1,04 C11H12NO3 206,0817 12,58 1,33C11H9O4 205,0501 12,19 1,48 C11H14N2O2 206,1056 12,95 1,17C11H11NO3 205,0739 12,56 1,33 C11H16N3O 206,1295 13,33 1,02C11H13N2O2 205,0978 12,94 1,17 C11H18N4 206,1533 13,70 0,87C11H15N3O 205,1216 13,31 1,02 C12H2N2O2 206,0116 13,84 1,29C11H17N4 205,1455 13,68 0,87 C12H4N3O 206,0355 14,22 1,14C12HN2O2 205,0038 13,82 1,29 C12H6N4 206,0594 14,59 0,99C12H3N3O 205,0277 14,20 1,14 C12H14O3 206,0943 13,31 1,42C12H5N4 205,0515 14,57 0,99 C12H16NO2 206,1182 13,68 1,27C12H13O3 205,0865 13,29 1,41 C12H18N2O 206,1420 14,06 1,12C12H15NO2 205,1103 13,67 1,26 C12H20N3 206,1659 14,43 0,97C12H17N2O 205,1342 14,04 1,11 C13H2O3 206,0003 14,20 1,53C12H19N3 205,1580 14,42 0,97 C13H4NO2 206,0242 14,57 1,39C13HO3 204,9925 14,18 1,53 C13H6N2O 206,0480 14,95 1,24C13H3NO2 205,0164 14,56 1,38 C13H8N3 206,0719 15,32 1,10C13H5N2O 205,0402 14,93 1,24 C13H18O2 206,1307 14,41 1,36C13H7N3 205,0641 15,30 1,09 C13H20NO 206,1546 14,79 1,22C13H17O2 205,1229 14,40 1,36 C13H22N2 206,1784 15,16 1,07C13H19NO 205,1467 14,77 1,21 C14H6O2 206,0368 15,30 1,49C13H21N2 205,1706 15,15 1,07 C14H8NO 206,0606 15,68 1,35C14H5O2 205,0289 15,29 1,49 C14H10N2 206,0845 16,05 1,21C14H7NO 205,0528 15,66 1,34 C14H22O 206,1671 15,52 1,32C14H9N2 205,0767 16,04 1,20 C14H24N 206,1910 15,89 1,18C14H21O 205,1593 15,50 1,32 C15H10O 206,0732 16,41 1,46


184


C15H12N 206,0970 16,78 1,32 C16H15 207,1174 17,53 1,44C15H26 206,2036 16,63 1,29 C17H3 207,0235 18,42 1,60C16H14 206,1096 17,51 1,44 208C17H2 206,0157 18,40 1,59 C8H20N2O4 208,1424 9,88 1,24

207 C9H8N2O4 208,0484 10,77 1,33C8H19N2O4 207,1345 9,87 1,24 C9H10N3O3 208,0723 11,15 1,17C8H21N3O3 207,1584 10,24 1,08 C9H12N4O2 208,0961 11,52 1,01C9H7N2O4 207,0406 10,76 1,33 C10H10NO4 208,0610 11,50 1,40C9H9N3O3 207,0644 11,13 1,17 C10H12N2O3 208,0848 11,88 1,25C9H11N4O2 207,0883 11,51 1,01 C10H14N3O2 208,1087 12,25 1,09C9H21NO4 207,1471 10,60 1,31 C10H16N4O 208,1325 12,63 0,94C10H9NO4 207,0532 11,49 1,40 C11H2N3O2 208,0147 13,14 1,20C10H11N2O3 207,0770 11,86 1,25 C11H4N4O 208,0386 13,52 1,05C10H13N3O2 207,1009 12,24 1,09 C11H12O4 208,0735 12,24 1,49C10H15N4O 207,1247 12,61 0,93 C11H14NO3 208,0974 12,61 1,33C11HN3O2 207,0069 13,13 1,20 C11H16N2O2 208,1213 12,98 1,18C11H3N4O 207,0308 13,50 1,04 C11H18N3O 208,1451 13,36 1,03C11H11O4 207,0657 12,22 1,48 C11H20N4 208,1690 13,73 0,88C11H13NO3 207,0896 12,59 1,33 C12H2NO3 208,0034 13,50 1,44C11H15N2O2 207,1134 12,97 1,18 C12H4N2O2 208,0273 13,87 1,29C11H17N3O 207,1373 13,34 1,02 C12H6N3O 208,0511 14,25 1,14C11H19N4 207,1611 13,72 0,87 C12H8N4 208,0750 14,62 1,00C12HNO3 206,9956 13,48 1,44 C12H16O3 208,1100 13,34 1,42C12H3N2O2 207,0195 13,86 1,29 C12H18NO2 208,1338 13,72 1,27C12H5N3O 207,0433 14,23 1,14 C12H20N2O 208,1577 14,09 1,12C12H7N4 207,0672 14,61 0,99 C12H22N3 208,1815 14,46 0,97C12H15O3 207,1021 13,33 1,42 C13H4O3 208,0160 14,23 1,54C12H17NO2 207,1260 13,70 1,27 C13H6NO2 208,0399 14,60 1,39C12H19N2O 207,1498 14,07 1,12 C13H8N2O 208,0637 14,98 1,24C12H21N3 207,1737 14,45 0,97 C13H10N3 208,0876 15,35 1,10C13H3O3 207,0082 14,21 1,54 C13H20O2 208,1464 14,45 1,37C13H5NO2 207,0320 14,59 1,39 C13H22NO 208,1702 14,82 1,22C13H7N2O 207,0559 14,96 1,24 C13H24N2 208,1941 15,20 1,08C13H9N3 207,0798 15,34 1,10 C14H8O2 208,0524 15,34 1,50C13H19O2 207,1385 14,43 1,37 C14H10NO 208,0763 15,71 1,35C13H21NO 207,1624 14,80 1,22 C14H12N2 208,1001 16,08 1,21C13H23N2 207,1863 15,18 1,07 C14H24O 208,1828 15,55 1,33C14H7O2 207,0446 15,32 1,49 C14H26N 208,2067 15,93 1,19C14H9NO 207,0684 15,69 1,35 C15H12O 208,0888 16,44 1,46C14H11N2 207,0923 16,07 1,21 C15H14N 208,1127 16,81 1,33C14H23O 207,1750 15,54 1,33 C15H28 208,2192 16,66 1,30C14H25N 207,1988 15,91 1,18 C16H2N 208,0187 17,70 1,47C15H11O 207,0810 16,42 1,46 C16H16 208,1253 17,55 1,45C15H13N 207,1049 16,80 1,32 C17H4 208,0313 18,43 1,60C15H27 207,2114 16,64 1,30 209C16HN 207,0109 17,69 1,47 C9H9N2O4 209,0563 10,79 1,33

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H11N3O3 209,0801 11,16 1,17 C9H12N3O3 210,0879 11,18 1,17C9H13N4O2 209,1040 11,54 1,01 C9H14N4O2 210,1118 11,55 1,01C10HN4O2 209,0100 12,43 1,11 C10H2N4O2 210,0178 12,44 1,11C10H11NO4 209,0688 11,52 1,41 C10H12NO4 210,0766 11,54 1,41

185


C10H13N2O3 209,0927 11,89 1,25 C10H14N2O3 210,1005 11,91 1,25C10H15N3O2 209,1165 12,27 1,09 C10H16N3O2 210,1244 12,29 1,09C10H17N4O 209,1404 12,64 0,94 C10H18N4O 210,1482 12,66 0,94C11HN2O3 208,9987 12,78 1,35 C11H2N2O3 210,0065 12,80 1,35C11H3N3O2 209,0226 13,16 1,20 C11H4N3O2 210,0304 13,17 1,20C11H5N4O 209,0464 13,53 1,05 C11H6N4O 210,0542 13,55 1,05C11H13O4 209,0814 12,25 1,49 C11H14O4 210,0892 12,27 1,49C11H15NO3 209,1052 12,63 1,33 C11H16NO3 210,1131 12,64 1,34C11H17N2O2 209,1291 13,00 1,18 C11H18N2O2 210,1369 13,02 1,18C11H19N3O 209,1529 13,37 1,03 C11H20N3O 210,1608 13,39 1,03C11H21N4 209,1768 13,75 0,88 C11H22N4 210,1846 13,76 0,88C12HO4 208,9874 13,14 1,60 C12H2O4 209,9953 13,16 1,60C12H3NO3 209,0113 13,51 1,44 C12H4NO3 210,0191 13,53 1,45C12H5N2O2 209,0351 13,89 1,29 C12H6N2O2 210,0429 13,90 1,30C12H7N3O 209,0590 14,26 1,15 C12H8N3O 210,0668 14,28 1,15C12H9N4 209,0829 14,64 1,00 C12H10N4 210,0907 14,65 1,00C12H17O3 209,1178 13,36 1,42 C12H18O3 2101256, 13,37 1,43C12H19NO2 209,1416 13,73 1,27 C12H20NO2 210,1495 13,75 1,28C12H21N2O 209,1655 14,11 1,12 C12H22N2O 210,1733 14,12 1,13C12H23N3 209,1894 14,48 0,98 C12H24N3 210,1972 14,50 0,98C13H5O3 209,0238 14,25 1,54 C13H6O3 210,0317 14,26 1,54C13H7NO2 209,0477 14,62 1,39 C13H8NO2 210,0555 14,64 1,40C13H9N2O 209,0715 14,99 1,25 C13H10N2O 210,0794 15,01 1,25C13H11N3 209,0954 15,37 1,10 C13H12N3 210,1032 15,38 1,11C13H21O2 209,1542 14,46 1,37 C13H22O2 210,1620 14,48 1,37C13H23NO 209,1781 14,84 1,22 C13H24NO 210,1859 14,85 1,23C13H25N2 209,2019 15,21 1,08 C13H26N2 210,2098 15,23 1,08C14H9O2 209,0603 15,35 1,50 C14H10O2 210,0681 15,37 1,50C14H11NO 209,0841 15,73 1,35 C14H12NO 210,0919 15,74 1,36C14H13N2 209,1080 16,10 1,21 C14H14N2 210,1158 16,12 1,22C14H25O 209,1906 15,57 1,33 C14H26O 210,1985 15,58 1,33C14H27N 209,2145 15,94 1,19 C14H28N 210,2223 15,96 1,19C15HN2 209,0140 16,99 1,35 C15H2N2 210,0218 17,00 1,36C15H13O 209,0967 16,46 1,47 C15H14O 210,1045 16,47 1,47C15H15N 209,1205 16,83 1,33 C15H16N 210,1284 16,85 1,33C15H29 209,2270 16,67 1,30 C15H30 210,2349 16,69 1,31C16HO 209,0027 17,35 1,61 C16H2O 210,0106 17,36 1,61C16H3N 209,0266 17,72 1,48 C16H4N 210,0344 17,74 1,48C16H17 209,1331 17,56 1,45 C16H18 210,1409 17,58 1,45C17H5 209,0391 18,45 1,60 C17H6 210,0470 18,47 1,61

210 211C9H10N2O4 210,0641 10,81 1,33 C9H11N2O4 211,0719 10,82 1,33

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C9H13N3O3 211,0958 11,20 1,17 C16H19 211,1488 17,59 1,45C9H15N4O2 211,1196 11,57 1,01 C17H7 211,0548 18,48 1,61C10HN3O3 211,0018 12,08 1,27 212C10H3N4O2 211,0257 12,46 1,12 C9H12N2O4 212,0797 10,84 1,34C10H13NO4 211,0845 11,55 1,41 C9H14N3O3 212,1036 11,21 1,18C10H15N2O3 211,1083 11,93 1,25 C9H16N4O2 212,1275 11,59 1,02C10H17N3O2 211,1322 12,30 1,10 C10H2N3O3 212,0096 12,10 1,27C10H19N4O 211,1560 12,68 0,94 C10H4N4O2 212,0335 12,47 1,12

186


C11HNO4 210,9905 12,44 1,51 C10H14NO4 212,0923 11,57 1,41C11H3N2O3 211,0144 12,82 1,36 C10H16N2O3 212,1162 11,94 1,25C11H5N3O2 211,0382 13,19 1,20 C10H18N3O2 212,1400 12,32 1,10C11H7N4O 211,0621 13,56 1,05 C10H20N4O 212,1639 12,69 0,94C11H15O4 211,0970 12,28 1,49 C11H2NO4 211,9983 12,46 1,51C11H17NO3 211,1209 12,66 1,34 C11H4N2O3 212,0222 12,83 1,36C11H19N2O2 211,1447 13,03 1,18 C11H6N3O2 212,0460 13,21 1,21C11H21N3O 211,1686 13,41 1,03 C11H8N4O 212,0699 13,58 1,06C11H23N4 211,1925 13,78 0,88 C11H16O4 212,1049 12,30 1,49C12H3O4 211,0031 13,17 1,60 C11H18NO3 212,1287 12,67 1,34C12H5NO3 211,0269 13,55 1,45 C11H20N2O2 212,1526 13,05 1,19C12H7N2O2 211,0508 13,92 1,30 C11H22N3O 212,1764 13,42 1,03C12H9N3O 211,0746 14,30 1,15 C11H24N4 212,2003 13,80 0,88C12H11N4 211,0985 14,67 1,60 C12H4O4 212,0109 13,10 1,60C12H19O3 211,1334 13,39 1,43 C12H6NO3 212,0348 13,56 1,45C12H21NO2 211,1573 13,76 1,28 C12H8N2O2 212,0586 13,94 1,30C12H23N2O 211,1811 14,14 1,13 C12H10N3O 212,0825 14,31 1,15C12H25N3 211,2050 14,51 0,98 C12H12N4 212,1063 14,69 1,01C13H7O3 211,0395 14,28 1,54 C12H20O3 212,1413 13,41 1,43C13H9NO2 211,0634 14,65 1,40 C12H22NO2 212,1651 13,78 1,28C13H11N2O 211,0872 15,03 1,25 C12H24N2O 212,1890 14,15 1,13C13H13N3 211,1111 15,40 1,11 C12H26N3 212,2129 14,53 0,98C13H23O2 211,1699 14,49 1,38 C13H8O3 212,0473 14,29 1,55C13H25NO 211,1937 14,87 1,23 C13H10NO2 212,0712 14,67 1,40C13H27N2 211,2176 15,24 1,08 C13H12N2O 212,0950 15,04 1,25C14HN3 211,0171 16,29 1,24 C13H14N3 212,1189 15,42 1,11C14H11O2 211,0759 15,38 1,50 C13H24O2 212,1777 14,51 1,38C14H13NO 211,0998 15,76 1,36 C13H26NO 212,2015 14,88 1,23C14H15N2 211,1236 16,13 1,22 C13H28N2 212,2254 15,26 1,09C14H27O 211,2063 15,60 1,34 C14H2N3 212,0249 16,31 1,25C14H29N 211,2301 15,97 1,19 C14H12O2 212,0837 15,40 1,50C15HNO 211,0058 16,65 1,50 C14H14NO 212,1076 15,77 1,36C15H3N2 211,0297 17,02 1,36 C14H16N2 212,1315 16,15 1,22C15H15O 211,1123 16,49 1,47 C14H28O 212,2141 15,62 1,34C15H17N 211,1362 16,86 1,33 C14H30N 212,2380 15,99 1,20C15H31 211,2427 16,71 1,31 C15H2NO 212,0136 16,66 1,50C16H3O 211,0184 17,38 1,62 C15H4N2 212,0375 17,04 1,36C16H5N 211,0422 17,75 1,48 C15H16O 212,1202 16,50 1,47

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C15H18N 212,1440 16,88 1,34 C14H15NO 213,1154 15,79 1,36C15H32 212,2505 16,72 1,31 C14H17N2 213,1393 16,16 1,22C16H4O 212,0262 17,39 1,62 C14H29O 213,2219 15,63 1,34C16H6N 212,0501 17,77 1,48 C14H31N 213,2458 16,01 1,20C16H20 212,1566 17,61 1,46 C15HO2 212,9976 16,30 1,64C17H8 212,0626 18,50 1,61 C15H3NO 213,0215 16,68 1,50

213 C15H5N2 213,0453 17,05 1,36C9H13N2O4 213,0876 10,86 1,34 C15H17O 213,1280 16,52 1,48C9H15N3O3 213,1114 11,23 1,18 C15H19N 213,1519 16,90 1,34C9H17N4O2 213,1353 11,60 1,02 C16H5O 213,0340 17,41 1,62C10HN2O4 212,9936 11,74 1,43 C16H7N 213,0579 17,78 1,49C10H3N3O3 213,0175 12,12 1,27 C16H21 213,1644 17,63 1,46

187


C10H5N4O2 213,0413 12,49 1,12 C17H9 213,0705 18,51 1,61C10H15NO4 213,1001 11,58 1,41 214C10H17N2O3 213,1240 11,96 1,26 C9H14N2O4 214,0954 10,87 1,34C10H19N3O2 213,1478 12,33 1,10 C9H16N3O3 214,1193 11,24 1,18C10H21N4O 213,1717 12,71 0,95 C9H18N4O2 214,1431 11,62 1,02C11H3NO4 213,0062 12,47 1,51 C10H2N2O4 214,0014 11,76 1,43C11H5N2O3 213,0300 12,85 1,36 C10H4N3O3 214,0253 12,13 1,28C11H7N3O2 213,0539 13,22 1,21 C10H6N4O2 214,0491 12,51 1,12C11H9N4O 213,0777 13,60 1,06 C10H16NO4 214,1080 11,60 1,42C11H17O4 213,1127 12,32 1,50 C10H18N2O3 214,1318 11,97 1,26C11H19NO3 213,1365 12,69 1,34 C10H20N3O2 214,1557 12,35 1,10C11H21N2O2 213,1604 13,06 1,19 C10H22N4O 214,1795 12,72 0,95C11H23N3O 213,1842 13,44 1,04 C11H4NO4 214,0140 12,49 1,52C11H25N4 213,2081 13,81 0,89 C11H6N2O3 214,0379 12,86 1,36C12H5O4 213,0187 13,20 1,60 C11H8N3O2 214,0617 13,24 1,21C12H7NO3 213,0426 13,58 1,45 C11H10N4O 214,0856 13,61 1,06C12H9N2O2 213,0664 13,95 1,30 C11H18O4 214,1205 12,33 1,50C12H11N3O 213,0903 14,33 1,15 C11H20NO3 214,1444 12,71 1,34C12H13N4 213,1142 14,70 1,01 C11H22N2O2 214,1682 13,08 1,19C12H21O3 213,1491 13,42 1,43 C11H24N3O 214,1921 13,45 1,04C12H23NO2 213,1730 13,80 1,28 C11H26N4 214,2160 13,83 0,89C12H25N2O 213,1968 14,17 1,13 C12H6O4 214,0266 13,22 1,61C12H27N3 213,2207 14,54 0,99 C12H8NO3 214,0504 13,59 1,45C13HN4 213,0202 15,59 1,14 C12H10N2O2 214,0743 13,97 1,31C13H9O3 213,0552 14,31 1,55 C12H12N3O 214,0981 14,34 1,16C13H11NO2 213,0790 14,68 1,40 C12H14N4 214,1220 14,72 1,01C13H13N2O 213,1029 15,06 1,26 C12H22O3 214,1569 13,44 1,43C13H15N3 213,1267 15,43 1,11 C12H24NO2 214,1808 13,81 1,28C13H25O2 213,1855 14,53 1,38 C12H26N2O 214,2046 14,19 1,14C13H27NO 213,2094 14,90 1,23 C12H28N3 214,2285 14,56 0,99C13H29N2 213,2332 15,28 1,09 C13H2N4 214,0280 15,61 1,14C14HN2O 213,0089 15,95 1,39 C13H10O3 214,0630 14,33 1,55C14H3N3 213,0328 16,32 1,25 C13H12NO2 214,0859 14,70 1,40C14H13O2 213,0916 15,42 1,51 C13H14N2O 214,1107 15,07 1,26

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C13H16N3 214,1345 15,45 1,12 C12H27N2O 215,2125 14,20 1,14C13H26O2 214,1934 14,54 1,38 C12H29N3 215,2363 14,58 0,99C13H28NO 214,2172 14,92 1,24 C13HN3O 215,0120 15,25 1,28C13H30N2 214,2411 15,29 1,09 C13H3N4 215,0359 15,62 1,14C14H2N2O 214,0167 15,96 1,39 C13H11O3 215,0708 14,34 1,55C14H4N3 214,0406 16,34 1,25 C13H13NO2 215,0947 14,72 1,41C14H14O2 214,0994 15,43 1,51 C13H15N2O 215,1185 15,09 1,26C14H16NO 214,1233 15,81 1,37 C13H17N3 215,1424 15,46 1,12C14H18N2 214,1471 16,18 1,23 C13H27O2 215,2012 14,56 1,38C14H30O 214,2298 15,65 1,34 C13H29NO 215,2250 14,93 1,24C15H2O2 214,0054 16,32 1,64 C14HNO2 215,0007 15,60 1,54C15H4NO 214,0293 16,69 1,51 C14H3N2O 215,0246 15,98 1,39C15H6N2 214,0532 17,07 1,37 C14H5N3 215,0484 16,35 1,25C15H18O 214,1358 16,54 1,48 C14H15O2 215,1072 15,45 1,51C15H20N 214,1597 16,91 1,34 C14H17NO 215,1311 15,82 1,37C16H6O 214,0419 17,43 1,63 C14H19N2 215,1549 16,20 1,23

188


C16H8N 214,0657 17,80 1,49 C15H3O2 215,0133 16,34 1,65C16H22 214,1722 17,64 1,46 C15H5NO 215,0371 16,71 1,51C17H10 214,0783 18,53 1,62 C15H7N2 215,0610 17,08 1,37

215 C15H19O 215,1436 16,55 1,48C9H15N2O4 215,1032 10,89 1,34 C15H21N 215,1675 16,93 1,34C9H17N3O3 215,1271 11,26 1,18 C16H7O 215,0497 17,44 1,63C9H19N4O2 215,1509 11,63 1,02 C16H9N 215,0736 17,82 1,49C10H3N2O4 215,0093 11,77 1,44 C16H23 215,1801 17,66 1,47C10H5N3O3 215,0331 12,15 1,28 C17H11 215,0861 18,55 1,62C10H7N4O2 215,0570 12,52 1,12 216C10H17NO4 215,1158 11,62 1,42 C9H16N2O4 216,1111 10,90 1,34C10H19N2O3 215,1396 11,99 1,26 C9H18N3O3 216,1349 11,28 1,18C10H21N3O2 215,1635 12,37 1,10 C9H20N4O2 216,1588 11,65 1,02C10H23N4O 215,1873 12,74 0,95 C10H4N2O4 216,0171 11,79 1,44C11H5NO4 215,0218 12,50 1,52 C10H6N3O3 216,0410 12,16 1,28C11H7N2O3 215,0457 12,88 1,37 C10H8N4O2 216,0648 12,54 1,13C11H9N3O2 215,0695 13,25 1,21 C10H18NO4 216,1236 11,63 1,42C11H11N4O 215,0934 13,63 1,06 C10H20N2O3 216,1475 12,01 1,26C11H19O4 215,1284 12,35 1,50 C10H22N3O2 216,1713 12,38 1,11C11H21NO3 215,1522 12,72 1,35 C10H24N4O 216,1952 12,76 0,95C11H23N2O2 215,1761 13,10 1,19 C11H6NO4 216,0297 12,52 1,52C11H25N3O 215,1999 13,47 1,04 C11H8N2O3 216,0535 12,90 1,37C11H27N4 215,2238 13,84 0,89 C11H10N3O2 216,0774 13,27 1,21C12H7O4 215,0344 13,24 1,61 C11H12N4O 216,1012 13,64 1,06C12H9NO3 215,0583 13,61 1,46 C11H20O4 216,1362 12,36 1,50C12H11N2O2 215,0821 13,98 1,31 C11H22NO3 216,1600 12,74 1,35C12H13N3O 215,1060 14,36 1,16 C11H24N2O2 216,1839 13,11 1,19C12H15N4 215,1298 14,73 1,01 C11H26N3O 216,2077 13,49 1,04C12H23O3 215,1648 13,45 1,44 C11H28N4 216,2316 13,86 0,89C12H25NO2 215,1886 13,83 1,29 C12H8O4 216,0422 13,25 1,61

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C12H10NO3 216,0661 13,63 1,46 C12H9O4 217,0501 13,27 1,61C12H12N2O2 216,0899 14,00 1,34 C12H11NO3 217,0739 13,64 1,46C12H14N3O 216,1138 14,38 1,16 C12H13N2O2 217,0978 14,02 1,31C12H16N4 216,1377 14,75 1,01 C12H15N3O 217,1216 14,39 1,16C12H24O3 216,1726 13,47 1,44 C12H17N4 217,1455 14,77 1,02C12H26NO2 216,1965 13,84 1,29 C12H25O3 217,1804 13,49 1,44C12H28N2O 216,2203 14,22 1,14 C12H27NO2 217,2043 13,86 1,29C13H2N3O 216,0198 15,26 1,29 C13HN2O2 217,0038 14,61 1,43C13H4N4 216,0437 15,64 1,14 C13H3N3O 217,0277 15,28 1,29C13H12O3 216,0786 14,36 1,56 C13H5N4 217,0515 15,65 1,15C13H14NO2 216,1025 14,73 1,41 C13H13O3 217,0865 14,37 1,56C13H16N2O 216,1264 15,11 1,26 C13H15NO2 217,1103 14,75 1,41C13H18N3 216,1502 15,48 1,12 C13H17N2O 217,1342 15,12 1,27C13H28O2 216,2090 14,57 1,39 C13H19N3 217,1580 15,50 1,12C14H2NO2 216,0085 15,62 1,54 C14HO3 216,9925 15,26 1,68C14H4N2O 216,0324 15,99 1,40 C14H3NO2 217,0164 15,64 1,54C14H6N3 216,0563 16,37 1,26 C14H5N2O 217,0402 16,01 1,40C14H16O2 216,1151 15,46 1,51 C14H7N3 217,0641 16,39 1,26C14H18NO 216,1389 15,84 1,37 C14H17O2 217,1229 15,48 1,52C14H20N2 216,1628 16,21 1,23 C14H19NO 217,1467 15,58 1,37

189


C15H4O2 216,0211 16,35 1,65 C14H21N2 217,1706 16,23 1,23C15H6NO 216,0449 16,73 1,51 C15H5O2 217,0289 16,37 1,65C16H8O 216,0575 17,46 1,63 C15H7NO 217,0528 16,74 1,51C16H10N 216,0814 17,83 1,50 C15H9N2 217,0767 17,12 1,38C16H24 216,1879 17,67 1,47 C15H21O 217,1593 16,58 1,49C17H12 216,0000 18,56 1,62 C15H23N 217,1832 16,96 1,35

217 C16H9O 217,0653 17,47 1,63C9H17N2O4 217,1189 10,92 1,34 C16H11N 217,0892 17,85 1,50C9H19N3O3 217,1427 11,92 1,18 C16H25 217,1957 17,69 1,47C9H21N4O2 217,1666 11,67 1,03 C17H13 217,1018 18,58 1,63C10H5N2O4 217,0249 11,81 1,44 C18H 217,0078 19,47 1,79C10H7N3O3 217,0488 12,18 1,28 218C10H9N4O2 217,0726 12,55 1,13 C9H18N2O4 218,1267 10,93 1,35C10H19NO4 217,1315 11,65 1,42 C9H20N3O3 218,1506 11,31 1,19C10H21N2O3 217,1553 12,02 1,26 C9H22N4O2 218,1744 11,68 1,03C10H23N3O2 217,1791 12,40 1,11 C10H6N2O4 218,0328 11,82 1,44C10H25N4O 217,2030 12,77 0,95 C10H8N3O3 218,0566 12,20 1,28C11H7NO4 217,0375 12,54 1,52 C10H10N4O2 218,0805 12,57 1,13C11H9N2O3 217,0614 12,91 1,37 C10H20NO4 218,1393 11,66 1,42C11H11N3O2 217,0852 13,29 1,22 C10H22N2O3 218,1631 12,04 1,27C11H13N4O 217,1091 13,66 1,07 C10H24N3O2 218,1870 12,41 1,11C11H21O4 217,1440 12,38 1,50 C10H26N4O 218,2108 12,79 0,96C11H23NO3 217,1679 12,75 1,35 C11H8NO4 218,0453 12,55 1,52C11H25N2O2 217,1917 13,13 1,20 C11H10N2O3 218,0692 12,93 1,37C11H27N3O 217,2156 13,50 1,05 C11H12N3O2 218,0930 13,30 1,22C12HN4O 217,0151 14,55 1,19 C11H14N4O 218,1169 13,68 1,07

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C11H22O4 218,1518 12,40 1,51 C11H13N3O2 219,1009 13,32 1,22C11H24NO3 218,1757 12,77 1,35 C11H15N4O 219,1247 13,69 1,07C11H26N2O2 218,1996 13,14 1,20 C11H23O4 219,1597 12,41 1,51C12H2N4O 218,0229 14,56 1,19 C11H25NO3 219,1835 12,79 1,35C12H10O4 218,0579 13,28 1,61 C12HN3O2 219,0069 14,21 1,34C12H12NO3 218,0817 13,66 1,46 C12H3N4O 219,0308 14,58 1,19C12H14N2O2 218,1056 14,03 1,31 C12H11O4 219,0657 13,30 1,62C12H16N3O 218,1295 14,41 1,17 C12H13NO3 219,0896 13,67 1,47C12H18N4 218,1533 14,78 1,02 C12H15N2O2 219,1134 14,05 1,32C12H26O3 218,1883 13,50 1,44 C12H17N3O 219,1373 14,42 1,17C13H2N2O2 218,0116 13,92 1,44 C12H19N4 219,1611 14,80 1,02C13H4N3O 218,0355 15,30 1,29 C13HNO3 218,9956 14,56 1,59C13H6N4 218,0594 15,67 1,15 C13H3N2O2 219,0195 14,94 1,44C13H14O3 218,0943 14,39 1,56 C13H5N3O 219,0433 15,31 1,29C13H16NO2 218,1182 14,76 1,41 C13H7N4 219,0672 15,69 1,15C13H18N2O 218,1420 15,14 1,27 C13H15O3 219,1021 14,41 1,56C13H20N3 218,1659 15,51 1,13 C13H17NO2 219,1260 14,78 1,42C14H2O3 218,0003 15,28 1,69 C13H19N2O 219,1498 15,15 1,27C14H4NO2 218,0242 15,65 1,54 C13H21N3 219,1737 15,53 1,13C14H6N2O 218,0480 16,03 1,40 C14H3O3 219,0082 15,29 1,69C14H8N3 218,0719 16,40 1,26 C14H5NO2 219,0320 15,67 1,55C14H18O2 218,1307 15,50 1,52 C14H7N2O 219,0559 16,04 1,40C14H20NO 218,1546 15,87 1,38 C14H9N3 219,0798 16,42 1,26C14H22N2 218,1784 16,24 1,24 C14H19O2 219,1385 15,51 1,52

190


C15H6O2 218,0368 16,38 1,66 C14H21NO 219,1624 15,89 1,38C15H8NO 218,0606 16,76 1,52 C14H23N2 219,1863 16,26 1,24C15H10N2 218,0845 17,13 1,38 C15H7O2 219,0446 16,40 1,66C15H22O 218,1671 16,60 1,49 C15H9NO 219,0684 16,77 1,52C15H24N 218,1910 16,98 1,35 C15H11N2 219,0923 17,15 1,38C16H10O 218,0732 17,49 1,64 C15H23O 219,1750 16,62 1,49C16H12N 218,0970 17,86 1,50 C15H25N 219,1988 16,99 1,36C16H26 218,2036 17,71 1,47 C16H11O 219,0810 17,51 1,64C17H14 218,1096 18,59 1,63 C16H13N 219,1049 17,88 1,50C18H2 218,0157 19,48 1,79 C16H27 219,2114 17,72 1,48

219 C17HN 219,0109 18,77 1,66C9H19N2O4 219,1345 10,95 1,35 C17H15 219,1174 18,61 1,63C9H21N3O3 219,1584 11,32 1,19 C18H3 219,0235 19,50 1,80C9H23N4O2 219,1822 11,70 1,03 220C10H7N2O4 219,0406 11,84 1,44 C9H20N2O4 220,1424 10,97 1,35C10H9N3O3 219,0644 12,21 1,29 C9H22N3O3 220,1662 11,34 1,19C10H11N4O2 219,0883 12,59 1,13 C9H24N4O2 220,1901 11,71 1,03C10H21NO4 219,1471 11,68 1,42 C10H8N2O4 220,0484 11,85 1,44C10H23N2O3 219,1710 12,05 1,27 C10H10N3O3 220,0723 12,23 1,29C10H25N3O2 219,1948 12,43 1,11 C10H12N4O2 220,0961 12,60 1,13C11H9NO4 219,0532 12,57 1,53 C10H22NO4 220,1549 11,70 1,43C11H11N2O3 219,0770 12,94 1,37 C10H24N2O3 220,1788 12,07 1,27

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C11H10NO4 220,0610 12,58 1,53 C11H11NO4 221,0688 12,60 1,53C11H12N2O3 220,0848 12,96 1,38 C11H13N2O3 221,0927 12,98 1,38C11H14N3O2 220,1087 13,33 1,22 C11H15N3O2 221,1165 13,35 1,23C11H16N4O 220,1325 13,71 1,07 C11H17N4O 221,1404 13,72 1,08C11H24O4 220,1675 12,43 1,51 C12HN2O3 220,9987 13,86 1,49C12H2N3O2 220,0147 14,22 1,34 C12H3N3O2 221,0226 14,24 1,34C12H4N4O 220,0386 14,60 1,19 C12H5N4O 221,0464 14,61 1,20C12H12O4 220,0735 13,32 1,62 C12H13O4 221,0814 13,33 1,62C12H14NO3 220,0974 13,69 1,47 C12H15NO3 221,1052 13,71 1,47C12H16N2O2 220,1213 14,06 1,32 C12H17N2O2 221,1291 14,08 1,32C12H18N3O 220,1451 14,44 1,17 C12H19N3O 221,1529 14,46 1,17C12H20N4 220,1690 14,81 1,02 C12H21N4 221,1768 14,83 1,03C13H2NO3 220,0034 14,58 1,59 C13HO4 220,9874 14,22 1,74C13H4N2O2 220,0273 14,95 1,44 C13H3NO3 221,0113 14,60 1,59C13H6N3O 220,0511 15,33 1,30 C13H5N2O2 221,0351 14,97 1,44C13H8N4 220,0750 15,70 1,15 C13H7N3O 221,0590 15,34 1,30C13H16O3 220,1100 14,42 1,57 C13H9N4 221,0829 15,72 1,16C13H18NO2 220,1338 14,80 1,42 C13H17O3 221,1178 14,44 1,57C13H20N2O 220,1577 15,17 1,27 C13H19NO2 221,1416 14,81 1,42C13H22N3 220,1815 15,54 1,13 C13H21N2O 221,1655 15,19 1,28C14H4O3 220,0160 15,31 1,69 C13H23N3 221,1894 15,56 1,13C14H6NO2 220,0399 15,68 1,55 C14H5O3 221,0238 15,33 1,69C14H8N2O 220,0637 16,06 1,41 C14H7NO2 221,0477 15,70 1,55C14H10N3 220,0876 16,43 1,27 C14H9N2O 221,0715 16,07 1,41C14H20O2 220,1464 15,53 1,52 C14H11N3 221,0954 16,45 1,27C14H22NO 220,1702 15,90 1,38 C14H21O2 221,1542 15,54 1,53C14H24N2 220,1941 16,28 1,24 C14H23NO 221,1781 15,92 1,38C15H8O2 220,0524 16,42 1,66 C14H25N2 221,2019 16,29 1,24

191


C15H10NO 220,0763 16,79 1,52 C15H9O2 221,0603 16,43 1,66C15H12N2 220,1001 17,16 1,38 C15H11NO 221,0841 16,81 1,52C15H24O 220,1828 16,63 1,50 C15H13N2 221,1080 17,18 1,39C15H26N 220,2067 17,01 1,36 C15H25O 221,1906 16,65 1,50C16H12O 220,0888 17,52 1,64 C15H27N 221,2145 17,02 1,36C16H14N 220,1127 17,90 1,51 C16HN2 221,0140 18,07 1,54C16H28 220,2192 17,74 1,48 C16H13O 221,0967 17,54 1,64C17H2N 220,0187 18,78 1,66 C16H15N 221,1205 17,91 1,51C17H16 220,1253 18,63 1,64 C16H29 221,2270 17,75 1,48C18H4 220,0313 19,52 1,80 C17HO 221,0027 18,43 1,80

221 C17H3N 221,0266 18,80 1,67C9H21N2O4 221,1502 10,98 1,35 C18H5 221,0391 19,53 1,80C9H23N3O3 221,1741 11,36 1,19 222C10H9N2O4 221,0563 11,87 1,45 C9H22N2O4 222,1580 11,00 1,35C10H11N3O3 221,0801 12,24 1,29 C10H10N2O4 222,0641 11,89 1,45C10H13N4O2 221,1040 12,62 1,14 C10H12N3O3 222,0879 12,26 1,29C10H23NO4 221,1628 11,71 1,43 C10H14N4O2 222,1118 12,63 1,14C11HN4O2 221,0100 13,51 1,25 C11H2N4O2 222,0178 13,52 1,25

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2C11H12NO4 222,0766 12,62 1,53 C11H3N4O2 223,0257 13,54 1,25C11H14N2O3 222,1005 12,99 1,38 C11H13NO4 223,0845 12,63 1,53C11H16N3O2 222,1244 13,37 1,23 C11H15N2O3 223,1083 13,01 1,38C11H18N4O 222,1482 13,74 1,08 C11H17N3O2 223,1322 13,38 1,23C12H2N2O3 222,0065 13,88 1,49 C11H19N4O 223,1560 13,76 1,08C12H4N3O2 222,0304 14,25 1,34 C12HNO4 222,9905 13,52 1,65C12H6N4O 222,0542 14,63 1,20 C12H3N2O3 223,0144 13,90 1,50C12H14O4 222,0892 13,35 1,62 C12H5N3O2 223,0382 14,27 1,35C12H16NO3 222,1131 13,72 1,47 C12H7N4O 223,0621 14,64 1,20C12H18N2O2 222,1369 14,10 1,32 C12H15O4 223,0970 13,36 1,62C12H20N3O 222,1608 14,47 1,18 C12H17NO3 223,1209 13,74 1,47C12H22N4 222,1846 14,85 1,03 C12H19N2O2 223,1447 14,11 1,33C13H2O4 221,9953 14,24 1,74 C12H21N3O 223,1686 14,49 1,18C13H4NO3 222,0191 14,61 1,59 C12H23N4 223,1925 14,86 1,03C13H6N2O2 222,0429 14,99 1,45 C13H3O4 223,0031 14,25 1,74C13H8N3O 222,0668 15,36 1,30 C13H5NO3 223,0269 14,63 1,59C13H10N4 222,0907 15,73 1,16 C13H7N2O2 223,0508 15,00 1,45C13H18O3 222,1256 14,45 1,57 C13H9N3O 223,0746 15,38 1,30C13H20NO2 222,1495 14,83 1,42 C13H11N4 223,0985 15,75 1,26C13H22N2O 222,1733 15,20 1,28 C13H19O3 223,1334 14,47 1,57C13H24N3 222,1972 15,58 1,14 C13H21NO2 223,1573 14,84 1,43C14H6O3 222,0317 15,34 1,70 C13H23N2O 223,1811 15,22 1,28C14H8NO2 222,0555 15,72 1,55 C13H25N3 223,2050 15,59 1,14C14H10N2O 222,0794 16,09 1,41 C14H7O3 223,0395 15,36 1,70C14H12N3 222,1032 16,47 1,27 C14H9NO2 223,0634 15,73 1,56C14H22O2 222,1620 15,56 1,53 C14H11N2O 223,0872 16,11 1,41C14H24NO 222,1859 15,93 1,39 C14H13N3 223,1111 16,48 1,27C14H26N2 222,2098 16,31 1,25 C14H23O2 223,1699 15,58 1,53C15H10O2 222,0681 16,45 1,67 C14H25NO 223,1937 15,95 1,39C15H12NO 222,0919 16,82 1,53 C14H27N2 223,2176 16,32 1,25C15H14N2 222,1158 17,20 1,39 C15HN3 223,0171 17,37 1,42C15H26O 222,1985 16,66 1,50 C15H11O2 223,0759 16,46 1,67

192


C15H28N 222,2223 17,04 1,36 C15H13NO 223,0998 16,84 1,53C16H2N2 222,0218 18,09 1,54 C15H15N2 223,1236 17,21 1,39C16H14O 222,1045 17,55 1,65 C15H27O 223,2063 16,68 1,50C16H16N 222,1284 17,93 1,51 C15H29N 223,2301 17,06 1,37C16H30 222,2349 17,77 1,49 C16HNO 223,0058 17,73 1,68C17H2O 222,0106 18,44 1,80 C16H3N2 223,0297 18,10 1,54C17H4N 222,0344 18,82 1,67 C16H15O 223,1123 17,57 1,65C17H18 222,1409 18,66 1,64 C16H17N 223,1362 17,94 1,52C18H6 222,0470 19,55 1,81 C16H31 223,2427 17,79 1,49

223 C17H3O 223,0184 18,46 1,80C10H11N2O4 223,0719 11,90 1,45 C17H5N 223,0422 18,83 1,67C10H13N3O3 223,0958 12,28 1,29 C17H19 223,1488 18,67 1,64C10H15N4O2 223,1196 12,65 1,14 C18H7 223,0548 19,56 1,81C11HN3O3 223,0018 13,16 1,40

Formula Masa M+1 M+2 Formula Masa M+1 M+2224 C12H22N3O 224,1764 14,50 1,18

C10H12N2O4 224,0797 11,92 1,45 C12H24N4 224,2003 14,88 1,03C10H14N3O3 224,1036 12,29 1,30 C13H4O4 224,0109 14,27 1,74C10H16N4O2 224,1275 12,67 1,14 C13H6NO3 224,0348 14,64 1,60C11H2N3O3 224,0096 13,18 1,40 C13H8N2O2 224,0586 15,02 1,45C11H4N4O2 224,0335 13,56 1,25 C13H10N3O 224,0825 15,39 1,31C11H14NO4 224,0923 12,65 1,54 C13H12N4 224,1063 15,77 1,16C11H16N2O3 224,1162 13,02 1,38 C13H20O3 224,1413 14,49 1,57C11H18N3O2 224,1400 13,40 1,23 C13H22NO2 224,1651 14,86 1,43C11H20N4O 224,1639 13,77 1,08 C13H24N2O 224,1890 15,23 1,28C12H2NO4 223,9983 13,54 1,65 C13H26N3 224,2129 15,61 1,14C12H4N2O3 224,0222 13,91 1,50 C14H8O3 224,0473 15,37 1,70C12H6N3O2 224,0460 14,29 1,35 C14H10NO2 224,0712 15,75 1,56C12H8N4O 224,0699 14,66 1,20 C14H12N2O 224,0950 16,12 1,42C12H16O4 224,1049 13,38 1,63 C14H14N3 224,1189 16,50 1,28C12H18NO3 224,1287 13,75 1,48 C14H24O2 224,1777 15,59 1,53

ANEXA NR. 2Izotopii elementelor chimice aranjate în ordine alfabetică

Z Simbol Masanominală

% % rel. Masa izotopică Masa chimică

47 Ag 107109

51,83948,161

10094,90

106,905 092108,904 757

107,868

13 Al 27 100 100 26,981 539 26,981518 Ar 36

3840

0,3370,06399,600

0,3380,0633

100

35,967 54537,962 73239,962 384

39,948

33 As 75 100 100 74,921 594

193


79 Au 197 100 100 196,966 543 196,9675 B 10

1119,980,1

24,84100

10,012 93711,009 305

10,811

56 Ba 130132134135136137138

1,1010,0972,426,597,8111,3271,66

1,5360,1353,779,210,915,8100

129,906 284131,905 045133,904 493134,905 671135,904 559136,905 815137,905 235

137,34

4 Be 9 100 100 9,012182 9,01218283 Bi 209 100 100 208,980 374 208,98035 Br 79

8150,6949,31

10097,28

78,918 33680,916 289

79,904

6 C 1213

98,901,10

1001,112

12,000 00013,003 355

12,011

20 Ca 404243444648

96,9410,6470,1352,0860,0040,187

1000,667420,1392,1520,0040,193

39,962 59141,958 61842,958 76643,955 48045,953 68947,952 533

40,078

48 Cd 106108110111112113114116

1,250,8912,4912,8024,1312,2228,737,49

4,353,1043,4744,5583,9942,53100

26,07

105,906 461107,904 176109,903 005110,904 182111,902 758112,904 400113,903 357115,904 754

112,411

17 Cl 3537

75,7724,23

10031,98

34,968 85236,965 903

35,453

27 Co 59 100 100 58,933 198 58,933224 Cr 50

525354

4,34583,799,502,365

5,185100

11,342,82

49,946 04651,940 50952,940 65153,938 882

51,9961

55 Cs 133 100 100 132,905 429 132,90529 Cu 63

6569,1730,83

10044,57

62,929 59864,927 765

63,546

9 F 19 100 100 18,998 403 18,998426 Fe 54

565758

5,991,722,10,28

6,431002,290,305

53,939 61255,934 93956,935 39657,933 277

55,847

31 Ga 6971

60,10839,892

10066,37

68,925 58070,924 700

69,723

32 Ge 7072

20,527,4

56,1675,07

69,924 25071,922 079

72,61

194


737476

7,836,57,8

21,37100

21,37

72,923 46373,921 17775,921 401

1 HD

12

99,9850,0151

1000,0151

1,007 8252,014

1,00794

2 He 34

0,000137100

0,000137100

3,016 0304,002 60

4,0026

72 Hf 174176177178179180

0,1625,20618,60627,29713,62935,100

0,4614,8353,0177,7738,83100

173,940 044175,941 406176,943 217177,943 696178,945 812179,946 545

178,49

80 Hg 196198199200201202204

0,1510,016,923,113,229,86,85

0,5033,5656,7177,5244,30100

22,99

195,965 807197,966 743198,968 254199,968 300200,970 277201,970 617203,973 467

200,59

53 I 127 100 100 126,904 476 126,904549 In 113

1154,395,7

4,49100

112,904 061114,903 880

114,82

77 Ir 191193

37,362,7

59,49100

190,960 584192,962 917

192,22

19 K 394041

93,25810,01176,7302

1000,01257,22

38,963 70739,963 99940,961 825

39,0983

36 Kr 788082838486

0,352,2511,611,557,017,3

0,6143,94720,3520,175

10030,35

77,920 40179,916 38081,913 48282,914 13583,911 50785,910 610

83,80

57 La 138139

0,09099,91

0,09100

137,907 11138,906 347

138,91

3 Li 67

7,592,5

8,0108100

6,015 1217,016 003

6,941

12 Mg 242526

78,9910,0011,01

10012,6613,94

23,985 04224,985 83725,982 593

24,3050

25 Mn 55 100 100 54,938 046 54,938042 Mo 92

9495969798100

14,849,2515,9216,689,5524,139,63

61,5038,3365,9869,1339,58100

39,91

91,906 80893,905 08594,905 84095,904 67896,906 02097,905 40699,907 477

95,94

195


7 N 1415

99,630,37

1000,37

14,003 07415,000 108

14,00674

11 Na 23 100 100 22,989 768 22,989841 Nb 93 100 100 92,906 377 92,90610 Ne 20

2122

90,480,279,25

1000,29810,22

19,992 43520,993 84321,991 264

20,1797

28 Ni 5860616264

68,2726,101,133,590,91

10038,231,665,261,33

57,935 34659,930 78860,931 05861,928 34663,927 968

58,6934

8 O 161718

99,760,040,20

1000,040,20

15,994 91516,999 13317,999 160

15,9994

76 Os 184186187188189190192

0,021,581,613,316,126,441,0

0,053,853,9032,4439,2764,39100

183,952 488185,953 830186,955 741187,955 860188,958 137189,958 436191,961 467

190,2

15 P 31 100 100 30,973 762 30,973882 Pb 204 1,4 2,67 203,973 020 207,2

206 24,1 45,99 205,974 440

207208

22,152,4

42,18100

206,975 872207,976 627

46 Pd 102104105106108110

1,0211,1422,3327,3326,4611,72

3,7340,7681,71100

96,8242,88

101,905 634103,904 029104,905 079105,903 478107,903 895109,905 167

106,42

78 Pt 190192194195196198

0,010,7932,933,825,37,2

0,032,3497,34100

74,8521,30

189,959 917191,961 019193,962 655194,964 766195,964 926197,967 869

195,08

37 Rb 8587

72,1727,83

10038,562

84,911 79486,909 187

85,4678

75 Re 185187

37,4062,60

59,74100

184,952 951186,955 744

186,207

45 Rh 103 100 100 102,905 500 102,90544 Ru 96

9899100101102

5,541,8612,712,617,131,6

17,535,8940,1938,8754,11100

95,907 59997,905 26798,905 93999,904 219100,905 582101,904 348

101,07

196


104 18,6 58,86 103,905 42416 S 32

333436

95,030,754,220,02

1000,7894,440,021

31,972 07032,971 45633,967 86635,967 080

32,066

51 Sb 121123

57,442,6

10074,22

120,903 821122,904 216

121,752

21 Sc 45 100 100 44,955 911 44,95634 Se 74

7677788082

0,99,17,623,649,98,9

1,8018,2415,2347,29100

17,84

73,922 47575,919 21276,919 91277,917 30979,916 52081,916 698

78,96

14 Si 282930

92,214,673,10

1005,0653,336

27,976 92728,976 49529,973 770

28,0855

50 Sn 112114115116117118119120122124

0,970,650,3614,537,6824,228,5832,594,635,79

2,981,991,1043,5823,5773,3226,33100

14,2117,77

111,904 826113,902 784114,903 348115,901 747116,902 956117,901 609118,903 310119,902 200121,903 440123,905 274

118,710

38 Sr 84868788

0,569,867,0082,58

0,6811,948,5100

83,913 43185,909 26786,908 88487,905 619

87,62

73 Ta 180181

0,01299,988

0,012100

179,947 462180,947 992

180,948

43 Tc 10052 Te 120

122123124125126128130

0,0952,590,9054,797,1218,9331,7033,87

0,287,652,6714,1421,0255,8993,59100

119,904 048121,903 054122,904 271123,902 823124,904 433125,903 314127,904 463129,906 229

127,60

90 Th 232 100 100 232,038 054 232,03822 Ti 46

47484950

8,007,373,85,515,4

10,849,892100

7,4667,317

45,952 62946,951 76447,947 94748,947 87149,944 792

47,88

81 Tl 203205

29,52470,476

41,89100

202,972 320204,974 401

204,383

92 U 234 0,0055 0,0055 234,040 946 238,03

197


235238

0,72099,2745

0,725100

235,043 924238,050 784

23 V 5051

0,2599,75

0,251100

49,947 16150,943 962

50,9415

74 W 180182183184186

0,1226,314,2830,728,6

0,3985,6746,51100

93,16

179,946 701181,948 202182,950 220183,950 928185,954 357

183,85

54 Xe 124126128129130131132134136

0,100,091,9126,44,121,226,910,48,9

0,370,337,1098,1415,2478,81100

38,86633,09

123,905 894125,904 281127,903 531128,904 780129,903 509130,905 072131,904 144133,905 395135,907 214

131,29

39 Y 89 100 100 88,905 849 88,90630 Zn 64

66676870

48,627,94,118,80,6

10057,418,4438,681,23

63,929 14565,926 03466,927 12967,924 84669,925 325

65,39

40 Zr 9091929496

51,4511,2217,1517,382,80

10021,7333,3333,785,44

89,904 70390,905 64391,905 03993,906 31495,908 275

91,224

198

Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom

ANEXA NR. 3 Abundenţele izotopice pentru diverse combinaţii între atomi de clor şi brom

Halogen Masă Abundenţă relativă

Halogen Masă Abundenţă relativă

Halogen Masă Abundenţărelativă

Cl1 35 100 Br4 316 17,40 Cl2Br1 149 61,3537 31,98 318 68,09 151 100

320 100 153 45,67Cl2 70 100 322 65,26 155 6,38

72 63,96 324 15,9674 10,23 Cl2Br2 228 38,35

Br5 395 10,43 230 100Cl3 105 100 397 51,09 232 89,63

107 95,93 399 100 234 31,89109 30,67 401 97,94 236 3,90111 3,27 403 47,89

405 9,38 Cl2Br3 307 20,49Cl4 140 77,96 309 73,38

142 100 Br6 474 5,32 311 100144 47,82 476 31,26 313 63,78146 10,19 478 76,62 315 18,71148 0,82 480 100 317 2,03

482 73,38Cl5 175 62,53 484 28,73 Cl2Br4 386 11,92

177 100 486 4,68 388 54,36179 63,94 390 100181 20,45 Cl1Br1 114 76,70 392 94,03183 3,28 116 100 394 47,21185 0,21 118 24,46 396 11,82

Cl1Br2 193 43,83 398 1,15Cl6 210 52,12 195 100 385 47,31

212 100 197 69,83 387 14,03214 79,95 199 13,66 389 2,22216 34,08 Cl1Br3 272 26,15 391 0,13218 8,21 274 85,22220 1,05 276 100 Cl5Br1 254 37,60222 0,06 278 48,90 256 98,11

280 7,86 258 100Br1 79 100 Cl1Br4 351 14,26 260 52,18

81 97,88 353 60,41 262 14,89355 100 264 2,22

Br2 158 51,09 357 79,93 266 0,12160 100 359 30,39162 48,93 361 4,25 Cl3Br1 184 51,12

Cl1Br5 430 8,02 186 100

Br3 237 34,05 432 41,85 188 65,22239 100 434 89,50 190 17,73241 97,89 436 100 192 1,74243 31,94 438 61,10

440 19,12442 2,35

199

Abundenþele izotopice pentru diverse combinaþii între atomi de clor ºi brom



Cl3Br2 263 31,35 Cl4Br2 298 24,14265 92,01 300 78,63267 100 302 100269 50,01 304 63,54271 11,70 306 21,54273 1,03 308 3,73

310 0,26Cl3Br3 342 16,50

344 64,58 Cl4Br3 377 13,63346 100 379 57,78348 77,78 381 100350 31,90 383 91,19352 6,58354 0,54 Cl5Br2 333 19,19

335 68,85Cl4Br1 219 43,79 337 100

221 100 339 76,56223 83,86 341 33,64225 33,42 343 8,56227 6,93 345 1,17229 0,48 347 0,06

200

Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali

ANEXA NR. 4Fragmente ionice caracteristice pentru compuşii organici uzuali

Masa Formula probabilă Fragment caracteristic pentru:12 C+

13 CH+

14 CH2+ , N+, N2

++, CO++

15 CH3+

16 O+ , O2++ nitroderivaţi, sulfone, epoxizi, N-oxizi

NH2+, amine primare, carboxamide, sulfonamide

17 HO+, acizi (în special aromatici), nitroderivaţi, alcooli terţiari, sulfoxizi, N-oxizi, hidroxilamine

NH3+ amine primare

18 H2O+ , NH4+ dovadă nespecifică pentru O; abundent; alcooli,

aldehide, cetone, lactone, eteri ciclici, acizi19 H3O+, F+ dovadă pentru F; derivaţi fluoruraţi20 HF+ dovadă pentru F; derivaţi floururaţi21 C2H2O++

22 CO2++

23 Na+

24 C2+

25 C2H+ acetilene terminale26 C2H2

+ hidrocarburi aromaticeCN+ nitrili

27 C2H3+ grupe vinil terminale, unii esteri etilici şi N-etil-amide,

fosfaţi de etilHCN+ azot aromatic, nitrili

28 C2H4+ nespecific; abundent; ciclohexene, esteri etilici,

propil-cetone aromatice, aromatice propil-substituiteCO+ O aromatic, chinone, lactone, lactame, cetone ciclice

nesaturate, aldehide aliliceN2

+ diazo-compuşiHCNH+

29 C2H5+ nespecific; abundent; etil

CHO+ fenoli, furani, aldehide30 C2H6

+ etilalcani, compuşi polimetilaţiCH2O+ eteri ciclici, lactone, alcooli primariNO+ dovadă pentru N; nitro- şi nitrozo-derivaţiCH2NH2

+ amine primareBF+

N2H2 +

31 CH3O+, dovadă pentru O; eteri şi esteri metilici,alcooli primari;CH3NH2

+ N-metil-amineN2H3

+ hidrazide

201


CF+

32 CH3OH+ dovadă pentru O; eteri şi esteri metiliciS+ sulfuriO2

+ peroxizi cicliciN2H4

+

33 CH3OH2+, dovadă pentru O; nespecific

SH+ dovadă pentru S; nespecificCH2F+ fluorometil

34 SH2+ dovadă pentru S; nespecific; mercaptani

35 OH + H2O dovadă pentru 2 x O; nitro-derivaţiCl+ cloruriSH3

+

36 HCl+ cloruriH2O + H2O dovadă pentru 2 x O; nitro-derivaţiC3

+

37 C3H+

38 C3H2+

39 C3H3+ compuşi aromatici

40 C3H4+

CH2CN+ cianometilAr+

41 C3H5+ compuşi polialiciclici, alchene

CH3CN+ compuşi 2-metil-N-aromatici, N-metil-aniline42 C3H6

+ nespecific; abundent; esteri propilici, butil-cetone, comp. arom. butil-substituiţi, metil-ciclohexene

C2H2O+ acetaţi, enol-acetaţi, acetamide; ciclohexanone, cetone ,-nesaturate

C2H4N+

CON+,43 C3H7

+ nespecific; abundent; propil, cicloalcani, cicloalcanone, cicloalchilamine, cicloalcanoli, comp. arom. butil-substituiţi

C2H3O+ metil-cetone, acetaţi, eteri metilici aromaticiCONH+

44 C3H8+ propil-alcani;

C2H4O+ cicloalcanoli, eteri cicliciC2H6N+ N,N-dimetilamine, N-etilamineCO2

+ anhidride, lactone, acizi carboxilici45 C2H5O+, dovadă pentru O; eteri şi esteri etilici, lactone, etil-

sulfonaţi, etil-sulfoneC2H7N+ N,N-dimetilamine, N-etilamineCHO2

+ acizi carboxiliciCHS+ dobadă pentru S; compuşi cu sulf

46 C2H5OH+ (sau H2O + C2H4 sauH2O + CO)+

eteri şi esteri etilici, etil-sulfonaţialcooli primariacizi carboxilici

NO2+ nitro-derivaţi

202


47 CH3S+ dovadă pentru S, 2xO, P; sulfuri de metil;CCl+

C2H5OH2+

CH(OH)2+

48 CH3SH+ metil-sulfuriSO+ sulfoxizi, sulfone, sulfonaţiCHCl+

49 CH2Cl+, clorometilCH3SH2

+

50 CF2+ aromatice trifluoro-metilate, aliciclice perfluorurate

C4H2+

CH3Cl+

51 C4H3+, CHF2

+

52 C4H4+

53 C4H5+

54 C4H6+ ciclohexene

C2H4CN cianoetil55 C4H7

+, nespecific; abundent; cicloalcani, butil esteri, N-butilamide

C3H3O+

56 C4H8+ butilesteri, N-butilamide, pentilcetone,ciclohexene

tetraline, pentilaromaticeC3H4O+ metilciclohexenone, -tetralone

57 C4H9+ nespecific;

C3H5O+ etilcetoneC3H2Fl

58 C4H10+ dovadă pentru N şi O; alcani

C3H6O+ metilcetone, izopropilidenglicoliC3H8N+

59 C3H7O+ dovadă pentru O; propil-eteri şi esteri,C2H3O2

+ metil-esteriC3H9N+ amine, amideC2H5NO+

60 C2H4O2+ , CH2NO2

+, C2H6NO+

dovadă pentru O; propil-esteri, propil-eteriacetaţi

61 C2H5O2+ dovadă pentru S şi 2 x O; glicoli, etilencetali

C2H5S+ etilsulfuri62 C2H6O2

+ metoximetileteri, etilenglicoli, etilencetaliC2H3Cl+ etilsulfuri

63 C2H4Cl+ cloroetilCOCl+ cloruri acideC5H3

+

64 SO2+ sulfone, sulfonaţi

S2+ disulfuri

C5H4+

65 S2H+ disulfuriC5H5

+

203


66 C5H6+ ciclopentene

67 C4H3O+ furil-cetoneC5H7

+

68 C5H8+ ciclohexene, tetraline

C4H4O+ ciclohexenone, -tetraloneC3H6CN+

69 C5H9+ aliciclice, alchene

CF3+ trifluorometil

C4H5O+

C3HO2+

70 C4H6O+

C6H10+

C4H8N+

alcani, alchene, cicloalcani cicloalcanonepirolidine

71 C5H11+

C4H7O+alcani, grupe alchil superioarealcanone, alcanali, tetrahidrofurani

72 C4H8O+

C4H10N+

C6+

dovadă pentru O; alcanone, alcanalidovadă pentru N; amine alifaticebenzeni perhalogenaţi

73 C4H9O+

C3H5O2+

C3H9Si+

dovadă pentru O; alcooli, eteri, esteriacizi, esteri, lactonetrimetilsilil derivaţi

74 C4H10O+

C3H6O2+

eteriesteri metilici ai acizilor carboxilici, acizi -metil-carboxilici

75 C3H7O2+

C3H7S+

C2H7SiO+

dovadă pentru 2 x O; metilacetali, glicolidovadă pentru S; sulfuri, tioliderivaţi trimetiloxisiloxil

76 C6H4+ aromatice

77 C6H5+

C3H6Cl+aromaticecloruri

78 C6H6+

C5H4N+

C3H7Cl+

aromaticepiridinecloruri

79 C6H7+

C5H5N+

Br+

aromatice cu substituenţi hidrogenaţipiridine, pirolibromuri

80 C6H8+ ciclohexene, policicluri alifatice

C5H4O+ ciclopentenoneHBr+ bromuriC5H6N+ piroli, piridine

81 C6H9+

C5H5O+ciclohexani, ciclohexenil, dienefurani, pirani

82 C6H10+ ciclohexani

C5H6O+ ciclopentenone, dihidropiraniC5H8N+ tetrahidropiridineC4H6N2

+ pirazoli, imidazoli83 C6H11

+ alchene, cicloalcani, alcani monosubstituiţi

204


C5H7O+ cicloalcanone84 C5H10N+ piperidine, N-metilpirolidine85 C6H13

+ alcaniC5H9O+ alcanone, alcanali, tetrahidropirani, derivaţi ai acizilor

graşi86 C5H10O+ alcanone, alcanali

C5H12N+ dovadă pentru N; amine alifatice87 C5H11O+ dovadă pentru O; alcooli, eteri, esteri

C4H7O2+ esteri, acizi

88 C4H8O2+ esteri etilici, -metilesteri

89 C4H9O2+ dovadă pentru 2 x O; dioli, glicol-eteri

C4H9S+ sulfuri90 C7H6

+ aromatice disubstituite91 C7H7

+ aromaticeC4H8Cl+ cloruri de alchil

92 C7H8+ alchilbenzeni

C6H6N+ alchilpiridine93 C6H5O+ fenoli şi derivaţi fenolici

C6H7N+ anilineCH2Br+ bromuri

94 C6H6O+ esteri fenolici, eteri fenoliciC5H4NO+ piril-cetone, derivaţi de piridonă

95 C5H3O2+ furil-cetone

96 C7H12+ compuşi aliciclici

97 C7H13+ cicloalcani, alchene

C6H9O+ cicloalcanoneC5H5S+ alchiltiofeni

98 C6H12N+ N-alchilpiperidine99 C7H15

+ alcaniC6H11O+ alcanoneC5H7O2

+ etilen-cetaliH4PO4

+ fosfaţi de alchil104 C8H8

+ tetraline, derivaţi de feniletilC7H4O+ -ceto-benzenidisubstituiţi

105 C8H9+ aromatice alchilate

C7H5O+ derivaţi benzoilaţiC6H5N2

+ diazoderivaţi aromatici111 C5H3OS+ aciltiofeni115 C9H7

+ aromaticeC6H11O2

+ esteriC5H7O3

+ diesteri119 C9H11

+ aromatice alchilateC8H7O+ tolil cetoneC2F5

+ perfluoroetil derivaţiC7H5NO+ fenilcarbamaţi

120 C7H4O2+ -benzopirone, derivaţi de acid salicilic

C8H10N+ piridine, aniline

205


121 C8H9O+ derivaţi de hidroxibenzeniC7H5O2

+ derivaţi de hidroxibenzeni127 C10H7

+ naftalineC6H7O3

+ diesteri nesaturaţiC6H6NCl+ derivaţi cloruraţi N-aromaticiI+ ioduri

128 C10H8+ naftaline

C6H5OCl+ derivaţi cloruraţi ai hidroxibenzenilorHI+ ioduri

130 C9H8N+ chinoline, indoliC9H6O+ naftochinone

131 C10H11+ tetraline

C5H7S2+ tioetilencetali

C3F5+ derivaţi perfluoroalchilaţi

135 C4H8Br+ bromuri de alchi141 C11H9

+ naftaline142 C10H8N+ chinoline149 C8H5O3

+ ftalaţi152 C12H8

+ difenilderivaţi165 C13H9

+ derivaţi difenilmetanici167 C8H7O4

+ ftalaţi205 C12H13O3

+ ftalaţi223 C12H15O4

+ ftalaţi

206

Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă

ANEXA NR. 5. Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în

spectrometrul de masă

Masa fragment Fragment scindat

1 H

2 H

15 CH3

16 O (ArNO2, amin-oxizi, sulfoxizi); NH2 (carboxamide, sulfonamide)17 HO

18 H2O (alcooli, aldehide, cetone)19 F

20 HF26 HCCH, CN27 CH2=CH , HCN28 CH2=CH2, CO (chinone) (HCN + H)29 CH3CH2

(etil-cetone, ArCH2CH2CH3), CHO30 NH2CH2

, CH2O (ArOCH3), NO (ArNO2), C2H6

31 OCH3 (esteri metilici), CH2OH, CH3NH2

32 CH3OH, S33 HS (tioli), ( CH3 + H2O)34 H2S (tioli)35 Cl

36 HCl37 H2Cl (sau HCl + H)38 C3H2, C2N, F2

39 C3H3, HC2N40 CH3CCH41 CH2=CHCH2

42 CH2CHCH3, CH2=C=O, NCO, NCNH2

43 C3H7 (propil-cetone, ArCH2-C3H7), CH3-CO (metil-cetone, CH3COG, unde

G = diferite grupări funcţionale), CH2=CH-O , (CH3 şi CH2=CH2), HCNO44 CH2=CHOH, CO2 (esteri, anhidride), N2O, CONH2, NHCH2CH3

45 CH3CHOH, CH3CH2O , (esteri etilici), CO2H, CH3CH2NH2

46 (H2O şi CH2=CH2), CH3CH2OH, NO2 (ArNO2)47 CH3S

48 CH3SH, SO (sulfoxizi), O3

49 CH2Cl51

CHF2

52 C4H4, C2N2

53 C4H5

207

Fragmente neutre ce însoţesc fragmentările compuşilor organici în spectrometrul de masă

54 CH2=CH-CH=CH2

55 CH2=CH-CH=CH2

56 CH2=CHCH2CH3, CH3CH=CHCH3, 2CO57 C4H9 (butil-cetone), C2H5CO (etil-cetone, EtC=OG, G = diverse unităţi

structurale)58 NCS, (NO + CO), CH3COCH3, C4H10

59 CH3OCO , CH3CONH2,

60 C3H7OH, CH2=C(OH)2 (esteri ai acidului acetic)

61 CH3CH2S ,

62 (H2S şi CH2=CH2)63 CH2CH2Cl64 C5H4, S2, SO2

68 CH2=C(CH3)-CH=CH2

69 CF3 ,C5H9

71 C5H11

73 CH3CH2OCO

74 C4H9OH75 C6H3

76 C6H4, CS2

77 C6H5, CS2H78 C6H6, CS2H2, C5H4N79 Br , C5H5N80 HBr85 CClF2

100 CF2=CF2

119 CF3 - CF2

122 C6H5COOH127 I

128 HI

208

Constante fizice fundamentale

ANEXA NR 6Constante fizice fundamentale

Constanta Simbol Valoare Unitate măsurăviteza luminii în vid c 299792458 ms-1

acceleraţie gravitaţională G 6,67259 10-11m3kg-1s-2

constanta lui Planck h 6,6260755 10-34Jssarcina elementară e 1,60217733 10-9Cmasa electronului me 9,1093897 10-31kgmasa protonului mp 1,6726231 10-27kgmasa neutronului mn 1,6749286 10-27kgunitate atomică de masă u.a.m. 1,6605402 10-27kgconstanta lui Bolzman k 1,380658 10-23JK-1

1,60217733 10-19Jelectron-volt eV 23,08 kcal/mol

96,013 kJ/molconstanta lui Avogadro NA 6,0221367 1023mol-1

constanta molară a gazelor R 8,314510 Jmol-1K-1

209

Constante fizice fundamentale

Semnificaţia principalelor prescurtări utilizate în text

API Atmospheric Pressure Ionization PD Plasma DesorptionAPCI Atmospheric Pressure Chemical Ionization

QUISTOR Quadrupole Ion StoreB intensitatea câmpului magnetic

SIM Selected Ion MonitoringCAD Collision Activated Decomposition SIMS Secondary Ions Mass SpectrometryCF-FAB Continous Flow-FAB SRM Selected Reaction MonitoringCI Chemical IonizationCID Collision Induced Decomposition TOF Time of FlightCRF Charge Remote Fragmentation TSP Thermospray

DCI Desorption Chemical Ionization u.a.m. unitate atomică de masăDLI Direct Liquid Introduction

E intensitatea câmpului electricEI Electron Impact IonizationES, ESI Electrospray, Electrospray ionizationeV electron-volt

FAB Fast Atom BombardmentFD Field DesorptionFI Field IonizationFT-MS Fourier Transform Mass SpectrometryFT-ICR Fourier Transform Ion Cyclotron Resonance

GC Gas ChromatographGCMS Gas Chromatography Mass Spectrometry

HPLC High Performance Liquid ChromatographyHRMS High Resolution Mass Spectrometer

ICP Inductively Coupled PlasmaICR Ion Cyclotron ResonanceIP Ionization PotentialISP Ionspray

LC Liquid ChromatographLCMS Liquid Chromatography Mass SpectrometryLD Laser DesorptionLIMA Laser Ionization Mass AnalysisLIMS Laser Ionization Mass SpectrometryLSIMS Liquid Secondary Ions Mass Spectrometry

MALD Matrix Assisted Laser DesorptionMALDI Matrix Assisted Laser Desorption IonizationMS Mass SpectrometerMS/MS Tandem Mass Spectrometrym/e raport masă/sarcină

Pa PascalPB Particle Beam

210

Index alfabetic

Index alfabetic

abundenţe izotopice, 42 butilamină, 55, 129 dodecanonă, 1372-acetilpirol, 141 di-butil-cetonă, 87 drum liber mediu, 8acetofenonă, 89,132, 136 di-n-butileter, 129 dublă focalizare, 22acetonă, 137 sec-butil-eter, 77acid 2-butil-etil-eter, 55 efect orto, 74, 83, 90, 92 butiric, 133 t-butil-etil-eter, 55 electron-volt, 215 9-octadecenoic, 115 p-t-butilfenol, 39 electrospray, 17 18-metilnonadecanoic, 114 di-n-butilsulfură, 130 esteri, 60 14-metilhexadecanoic, 114 butirofenonă, 132 tri-etanolamină, 14 nicotinic, 15 butirolactonă, 93 etilamină, 137 oleic, 116 etilbenzen, 125,137 11-octadecenoic, 115 cameră de ionizare, 6 etil-dimetil-amina, 40 palmitic, 90, 117 capcană de ioni, 25 3-etilhexan, 64 stearic, 114, 116 captură de electroni lenţi, 62 etil-metil-cetonă, 42, 58acizi graşi, 113 cation 2-etil-4-metilfenol, 76ADC, 30 benzil, 68 3-etil-3-metil-pentan, 123aducţi, 12 ciclopentadienil, 79alcool câmp FAB, 13 benzilic, 74 electric, 22 filtru de masă quadripolar, 25 o-hidroxibenzilic, 74 magnetic, 20 focalizare m-nitrobenzilic, 14 CF-FAB, 33 de directie, 21, 23 aldehidă 1,3,5-triclorobenzen, 72 în energie, 23 benzoică, 87 4-clorobenzofenona, 73 formulă moleculară, 42 butirică, 86, 130, 137 1-clorobutan, 126 fragmentare retro-Diels-Alder, 56 izobutirică, 130 cloro-trifluorometan, 141 fragmente neutre, 53 propionică, 86 ciclohexan, 66, 138 FT-MS, 27amide, 93 ciclohexanol, 75, 137amoniac, 10 ciclohexanonă, 88 gaz cromatograf, 32analizor ciclohexena, 57 gaze rare, 11 ciclotronic, 26 ciclopentanonă, 88 GC/MS, 32 cu timp de zbor, 24 ciclotron, 26 glicerină, 14 electrostatic, 22 cilindri Faraday, 28 grăsimi, 115 magnetic, 20 constanta lui quadripolar, 24 Boltzman, 215 heliu, 25anisol, 79 Avogadro, 215 2-heptenă, 124APCI, 35 Planck, 215 n-hexadecan, 65argon, 13 gravitaţională, 215 hexanoat deArray detectors, 29 cuplaj cromatografic, 32 etil, 134

metil, 91baleiaj, 37 daughter 1-hexenă, 124 fragmente ionice, 38 ion, 47 3-hexenă, 123 fragmente neutre scindate, 38 scan, 38 di-n-hexil-eter, 61 ioni precursori, 38 derivatizare, 6,90 hidrocarburi perfuorurate, 70benzamidă, 94 detectarea HRMS, 24benzen, 126 ionilor selectionaţi, 37biblioteci de spectre, 41 reacţiilor selectionate, 37 ICR, 27biomolecule, 98 detectoare impact electronic, 6biopolimeri, 98 cu microcanale, 29, insulină, 991-bromobutan, 127 multiplicatoare de electroni, 28 interfată1,4-dibromobutan, 127 multiplicatoare de fotoni, 30 moving belt, 33,bromură de fenacil, 131 dispersie GC/MS, 32n-butan, 141 energetică, 22 electrospray, 36butantiol, 55 unghiulară, 22 ionspray, 33, 361-butenă, 137 dodecan, 137 Particle Beam, 33 thermospray, 33, 35 nesaturare echivalentă, 53 săruri biliare, 117

211

Index alfabetic

introducere neutral loss scan, 38 scan, 37 directă a probei, 5 nicotinamidă, 63 scindări indirectă a probei, 5 nitrobenzen, 83 cu rearanjare, 56Ion Cyclotron Resonance, 27 nitrometan, 83 directe, 54ioni o(p)-nitrotoluen, 83 induse, 54 aminotropiliu, 82 nomogramă, 50 simple, 54 benzoil, 94 norbornan, 57, 66 selected ion monitoring, 37 cu număr impar de electroni, 51 norbornenă, 57 selected reaction monitoring,, 37 cu număr par de electroni, 51 normalizarea spectrului, 40 sulf, 44 fiică, 47 nucleozide, 107 surse de ioni, 6 hidroxitropiliu, 76 izocinetici, 22 octan, 120, 122 teobromină, 49 metastabili, 47 octanoat de metil, 92, 134 termospray, 15, 35 moleculari, 45 oligonucleotide, 106 tetraclorură de carbon, 72 negativi, 62 oligozaharide, 108 tetrahidrofuran, 78 părinte, 1 oxid de carbon, 11, 120 tetralină, 57, 137 pseudomoleculari, 10 tiofen, 96 quasi-moleculari, 10 parent ion, tioglicerină, 14 selecţionaţi, 37 parent scan, 38 TOF, 24 tropiliu, 68, 72, 87 particle beam, toluidină, 82, 129 ionizare PB, 34 transmisie, 19 chimică, 7 pentanoli, 75,128 trigliceride, 115 la presiune atmosferică, 35 di-n-pentilsulfură, 85 TSP, 35 prin impact electronic, 6 peptide, 98Ionization Potential, 50 pic xenon, 11, 13izobutan, 10 de bază, 40izobutil-metil-cetonă, 58, 131 izotopic, 42izopropilbenzen, 137 metastabil, 47izotopi, 42 piridină, 96

pirol, 96limită de detecţie, 19 plăci fotografice, 28lyzozim, 18 plasmă de ionizare, 8

potentialMALDI, 15 de apariţie, 50matrice, 15 potential de ionizare, 50, 60microcanale, 29 procese de fragmentare, 48-mircen, 67 n-propilbenzen, 69, 137metan, 9, 121 n-propilciclohexan, 1212,2,4,4-tetrametilbutan, 123 4-propilfenol, 1281,4-dimetilciclohexenă, 124 proteine, 984,5-dimetilciclohexenă, 1241-(4-metilfenil)etanol, 127 quadripol, 24 2,6-dimetilheptenă-2, 125 Quadrupole Mass Filter, 254-metil-2-hexanol, 128 Quoadrupole Ion Storage, 25N-metil-N-izopropil-butilamină, 802-metilpentan, 2, 120, 123 reacţii5-metilpentadecan, 65 de fragmentare,2-metilpirol, 141 ioni-molecule, 63N-metilpirolidină, 81 selecţionate, 372,2-dimetilpropan, 121 rearanjarea McLafferty, 584-metiltiazol, 96 regula azotului, 47moving belt, 33 regula Stevenson, 54MS/MS, 38 rezolutie, 19multiplicator de electroni, 28 înaltă, 20

joasă, 19naftalină, 126 unitară, 19neon, 13 rezonanţa ionilor în ciclotron, 27

212

Index alfabetic

BIBLIOGRAFIE

1. Bacaloglu R., Csunderlik C., Cotarcă L. şi Glatt H.H., Structura şi proprietăţile compuşilor organici, Editura Tehnică, Bucureşti, 1985

2. Balaban A.T., Banciu M. şi Pogany I., Aplicaţii ale metodelor fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983

3. Cornu A. şi colab., Précis de spectrométrie de mass analytique, Presses universitaires de Grenoble, Grenoble, 1975

4. Cort L.A., An Introduction to Spectroscopic Methods for the Identification of Organic Compounds, vol II. Editat de Scheinmann F., Pergamon Press, Oxford, 1973

5. Hesse M., Meier H. şi Zeeh B., Spektroskopische Methoden in der Organischen Chemie, Georg Thieme Verlag, Stuttgart, New York, 1987

6. Hoffmann E., Charette J., şi Stroobant V., Spectrométrie de masse, Masson, Paris, 1994

7. Kemp W., Organic Spectroscopy, Ediţia a 3-a, W.H. Freeman and Company, New York, 1991

8. Lambert J.B., Shurvell H.F., Lightner D. şi Cooks G., Introduction to Organic Spectroscopy. Macmillan Publishing Company, New York, 1987

9. Mager S., Analiză structurală organică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979

10. McLafferty F.W., Spectrographie de masse, Ediscience, Paris 1969

11. Neniţescu C.D., Chimie organică. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980

12. Oprean I., Spectrometria de masă a compuşilor organic,. Editura Dacia, Cluj, 1972

13. Pogany I. şi Banciu M., Metode fizice în chimia organică, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972

14. Pretsch E., Simon W., Seibl J. şi Clerc T., Tables Data for Structure Determination of Organic Compounds, Ediţia a 2-a, Springer Verlag, Berlin, 1989

15. Purdelea D şi colab., Nomenclatura Chimiei Organice, Editura Academiei RSR, Bucureşti 1986

16. Silverstein R.M., Bassler G.C. şi. Morril T.C. Spectrometric Identification of Organic compounds,. Ediţia a 5-a, John Wiley and Sons, New York, 1991

17. Scutaru D., Metode spectrale utilizate în analiza structurală organică, Universitatea Tehnică "Gh. Asachi" Iaşi, 1994

213

Spectrometria de Masa

Documents

Transcript of Spectrometria de Masa