SPEŢE PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE II

ID, anul I 2012/2013

prof.univ.dr. Bianca Guţan

SPEŢA NR. 1

X este cetăţean român, obţinând cetăţenia română prin acordare la cerere, în anul 1998. Este căsătorit cu A., persoană de cetăţenie română, dobândită prin naştere. Împreună au o fiică minoră, J.

X a păstrat şi cetăţenia statului Morcoveria, unde s-a născut. Acum, familia X. domiciliază în România, în oraşul Târgu Urât. Înainte de alegerile locale din anul 2008, X constată că nu a fost înscris în listele electorale, dar nu întreprinde nimic pentru a rezolva situaţia. X este membru al partidului PDN, care îl include pe lista sa de candidaţi pentru funcţia de consilier local. Totodată, X, avocat, este numit de Biroul Electoral de Circumscripţie preşedinte al secţiei de votare nr. 3 din oraş. Soţia lui X, judecător, este numită ca reprezentant al partidului PCN în cadrul aceleiaşi secţii de votare. Întrebări şi cerinţe: 1. Ce ar fi trebuit să facă X la constatarea faptului că nu a fost înscris pe listele electorale? Are această situaţie vreun efect asupra dreptului său de a candida? 2. Sunteţi observator din partea presei/ONG în secţia de votare nr. 3. Ce aţi consemna în raportul dvs. cu privire la respectarea legislaţiei electorale? Cărei autorităţi ar trebui să vă adresaţi?

SPEŢA NR. 2

În anul 2010, Guvernul anunţă că intenţionează să-şi angajeze răspunderea cu privire la mai multe proiecte de legi organice. În paralel, continuă, în Parlament, procedura legislativă privind aceleaşi legi. Înainte de dezbaterea finală din Camera Deputaţilor (cameră decizională), Guvernul declanşează procedura de angajare a răspunderii. Parlamentarii opoziţiei iniţiază o moţiune de cenzură. Înainte de a se vota moţiunea, Preşedintele Camerei Deputaţilor sesizează Curtea Constituţională cu privire la existenţa unui conflict de natură constituţională între Parlament şi Guvern, privind competenţa de legiferare. În urma examinării sesizării, Curtea Constituţională decide că angajarea răspunderii Guvernului nu este constituţională, atâta vreme cât legile îşi urmau cursul în Parlament, deoarece Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării. A doua zi după publicarea deciziei Curţii, se dezbate moţiunea de cenzură şi aceasta este adoptată. Guvernul este demis. Primul ministru sesizează Curtea Constituţională împotriva moţiunii de cenzură, arătând că aceasta nu ar mai fi trebuit dezbătută, în urma precedentei decizii a Curţii Constituţionale.

În termen de 7 zile, fără a consulta partidele de opoziţie, Preşedintele României îl numeşte pe Primul ministru demis ca şi candidat la funcţia de prim ministru în noul guvern. Acesta cere votul de încredere al Parlamentului. Lista şi programul noului guvern sunt respinse de parlament. A doua zi, Preşedintele dizolvă Parlamentul. ÎNTREBĂRI ŞI CERINŢE:

1. În ce constă declanşarea procedurii de angajare a răspunderii? 2. Este Curtea Constituţională competentă să soluţioneze sesizarea preşedintelui Camerei

Deputaţilor? Pe ce temei?

3. Este Curtea Constituţională competentă să soluţioneze sesizarea Primului ministru? Care ar trebui să fie răspunsul Curţii Constituţionale în privinţa acestei sesizări?

4. Este constituţională dizolvarea Parlamentului? Care ar fi, în opinia dvs., pârghiile constituţionale împotriva unei astfel de măsuri şi cine le-ar putea folosi?

SPEŢA NR. 3 A.M. este un jurnalist la ziarul „Adevăr din umbră”. În cursul anului 2008, în urma unor investigaţii, el realizează un serial de articole în care dezvăluie legăturile dintre ministrul C.U., omul de afaceri E.S. şi liderul de sindicat R.G: soţia ministrului C.U. (M.U.) ar fi înfiinţat o firmă în asociere cu E.S., după care ar fi obţinut mai multe lucrări finanţate de la buget, fără licitaţie publică; ulterior, firma acestora s-a asociat cu firma de consultanţă a lui H.G., fiul lui R.G., pentru a obţine fonduri europene nerambursabile pentru proiecte fictive, prin ministerul condus de C.U. C.U. şi E.S. sunt prieteni de familie, fapt care este de notorietate publică. După publicarea articolelor în ziar, ministrul C.U. ordonă organizarea unor controale ale inspectorilor de muncă, aflaţi în subordinea sa, la sediul ziarului. În urma acestora, nu se constată nereguli, dar patronul este atenţionat că ar fi bine să-l concedieze pe A.M. Pentru că aceasta nu se întâmplă, M.U. formulează plângere civilă împotriva lui A.M., pentru calomnie, solicitând despăgubiri în valoare de 1.000.000 ron şi o plângere penală împotriva lui A.M. şi a unui coleg, pentru infracţiunea de furt şi violare de domiciliu, pretinzând că aceştia ar fi pătruns fără drept în sediul firmei sale, sub identităţi false, de unde au sustras documente, fotografii şi un stick USB. A.M. şi colegul său sunt arestaţi la ordinul unui procuror. Instanţa decide, ca măsură de siguranţă, suspendarea publicării ziarului. A doua zi, apare o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului prin care se dispune ca, din motive de securitate naţională, toate articolele de presă despre miniştri şi familiile lor să fie citite în prealabil de o comisie a Ministerului de Interne şi numai cele care sunt aprobate de comisie să fie publicate. Patronul ziarului decide publicarea acestuia în continuare şi sesizează instanţa privind infracţiunea de abuz în serviciu. A.M. este menţinut în arest timp de 40 de zile, fără a se lua vreo măsură între timp şi fără să aibă acces la dosarul său. Nu a avut dreptul să-şi aleagă un avocat, ci a fost numit, din oficiu, avocatul W.S, fiul lui E.S. După 40 de zile, este trimis în judecată şi menţinut în arest. Ziarul guvernamental publică zilnic ştiri despre proces, arătând că „orice judecător cu bun-simţ şi ştiinţă de carte nu poate decât să-l condamne la închisoare”. Camere de luat vederi sunt montate la locuinţa patronului ziarului şi lui A.M., unde locuiesc soţia şi copiii acestuia, pentru a supraveghea cine intră şi cine iese. Ziarul guvernamental publică zilnic extrase din convorbirile telefonice ale patronului ziarului şi relatări privind persoanele care intră şi ies din cele două locuinţe. După un proces de 5 zile, în care nu a putut cere audierea niciunui martor, A.M. este condamnat la 2 ani de închisoare pentru furt. Instanţa civilă decide acordarea lui M.U. despăgubiri de 50.000 ron. ÎNTREBĂRI ŞI CERINŢE:

1. Ce drepturi fundamentale s-au încălcat în speţa de faţă? Prin ce fapte? 2. Este constituţională OU a Guvernului? De ce? Cine poate sesiza Curtea Constituţională?

NOTĂ PRIVIND REZOLVAREA: 1. Este obligatorie tratarea tuturor speţelor. 2. Răspunsurile se vor da într-o formă cât mai concisă. 3. Se vor face trimiteri la textele relevante din Constituţie sau, după caz, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau la doctrină. 4. ATENŢIE!!!!! LUCR ĂRILE IDENTICE VOR FI NOTATE CU NOTA 1 (unu).